Skip to main content

Full text of "Basarabia in secolul XIX ..."

Google 



This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct 

to make the world's books discoverablc onlinc. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 

to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 

are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the 

publisher to a library and fmally to you. 

Usage guidelines 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prcvcnt abuse by commcrcial parties, including placing technical restrictions on automatcd qucrying. 
We also ask that you: 

+ Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrainfrom automated querying Do noi send aulomated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc 
translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct andhclping them lind 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr 
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs 
discover the world's books while hclping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full icxi of this book on the wcb 

at |http : //books . google . com/| 




r 



BASARABIA 



IN SECOLUL XIX 



DE 



ZAMFIR C. ARBURE 



OPEBĂ PBEMIATĂ Şl TIPĂRITA DE ACADEMIA ROMANĂ 



BUCURESCI 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAROL 60BL 

Furnitor al Curţit R«gal« 
16, STRADA DOAMNEI, 16 

1898. 



Mazil din codrii Biculul 



INTRODUCERE. 



Consideraţiunî istorice generale asupra Basarabiei 

dinainte de 1812. 

L 

-Astăzi, sub nume de Basarabia se înţelege tot teri torul 
românesc lungit între Prut şi Nistru, cu pici6rele muiate 
în Marea N6gră şi cu fruntea umbrită la p61ele Carpaţilor. 

In vechime, numai partea sudică a acestei regiuni se numiâ 
Basarabia, nordul purtând un singur nume cu restul Mol- 
dovei. 

Sub Petru-Rareş, Sultanul Suleiman, cucerind de la Mol- 
doveni acest preţios petec de pămînt, stabili acolo dou6 san- 
giacurî otomane : unde fusese Cetatea-Albă a Românilor se 
au4î numele turcesc de Ak-Kerman, iară Tighinea moldove- 
nescă deveni Bender. 

^Xn şanţ antic, cunoscut la popor sub numele de Troian- 
de-sus, încependu-se de la Prut maî jos de Fălciu şi sfîr- 
şindu-se la Nistru maî sus de Bender, despărţiâ Moldova 
proprie de acostă nouă provincie musulmană. 

Natura Basarabiei diferesce şi diferiâ totdeauna cu de- 
săvîrşire de acea a celor-lalte ţSri române. 

In loc de maiest6se păduri şi daurite holde, nu ve^i acolo 



decât monot6ne deserturi, aşternute cu luciul năsipuluî sau 
presărate cu debili arbuşti, pSducel sau măceşi, şi cu săl- 
batice erburl şi buruene, iar între ele, ceva caracteristic, 
fantasticul scaiete, al cărui cap rotund ca o minge, spinos 
ca un ariciu şi uşure ca puful, se deslipesce t6mna de pu- 
tre^itul s6u trunchiu şi apoi, gonit de cea mal slabă suflare 
a vîntuluî, rotesce mereu de-alungul ])ustiulul, pân'ce se 
înn6că în Nistru sau în Dunăre. 

«In loc de posomoriţii Carpaţî, uriaşele sentinele ale Mol- 
dovei, nu ve^I acolo decât pitulate şi împrăştiate grămă4i6re 
de pămînt, cari se par a fi înălţate cu mâna omului, căci 
producerile naturel nu pot fl atât de meschine. 

«In loc de nenumărate 'ape şi rîuleţe, ve^î câte o baltă 
«sărată, câte un pîrăii efemer ce nu-1 vel mal găsi mâne, 
« sorbit de arşiţa s6relul » 

Ast-fel descrie Basarabia în trăsuri colorate, plastice, ma- 
rele nostru istoric şi filolog Bogdan P. Hasdeu, fiul nemu- 
ritorului Basarab6n Alexandru Hasdeu, în'una din scrierile 
sale istorice, (l) 

Cu aceste câte-va linii, scrise de savantul nostru acade- 
mician, ne place a împodobi întâia pagină a acestui op, da- 
torit unei munci de mal mulţi ani. 

Istoria primordială a românescel ţ6riş6re care se numesce 
«Basarabia» este şi rămâne acoperită de întuneric; acel în- 
tuneric se sparge de-abiâ pe timpul lui Herodot. După 4îsele 
clasicului istoric, Schiţil (2), strîmtoraţl de Masageţl, trec din 
Asia în Europa pe la 630 înainte de Christos şi năvălesc 
asupra Chimerienilor, cari erau aşezaţi de-alungul malului 
nordic al Mării Negre. Regii Chimerienilor se încercă să 
oprescă puhoiul noilor veniţi, dar sunt ucişi de supuşii lor 
şi înmormîntaţi apr6pe de Nistru. Schiţil ocupă atunci în- 
tregul teritoriu de la Don până la Dunăre, aşezându-se prin 
urmare şi în Basarabia de sud. 

La rîndul lor, Schiţil, în noua lor patrie, au fost mereu ata- 
caţi de alte nemuri. Dintre vrăjmaşi, mal cu samă dureros 
i-a isbit Dariu Histaspe, Regele persan, care a trecut Dună- 
rea lângă actuala Isaccea. Armatele persane năvăliseră în 



(1) loan Vodă cel Cumplit, 1894, p. 117-118 

(2) Herodot, cartea IV, Melpomena. 



Basarabia după unii din scriitorii clasici pe la 608, după 
alţii pe la 515 înainte de Christos. împreună cu Persanii ajung 
In Basarabia şi Elenii, dintre cari un numSr se înrolase în ar- 
mata lui Dariu; aceşti Greci recunoscură importanţa comer- 
cială a ţfiril udate de Marea N6gră. Curînd după acostă 
«xpediţiune au apărut în Schiţia colonişti greci, cari s'ati 
şi aşezat pe alocurea, încercând să intre în relaţiune de co- 
merciu cu pop6rele barbare aşezate între Nistru şi Don. 
Herodot (1) a găsit pe aceşti Greci locuind în Basarabia; el 
pomenesce pe Tiriţîî, de origine elenă, cari locuiau lângă 
gura Tirasuluî şi cari aveau pe acolo aşezăminte bine întocmite. 
Lângă gura Nistrului el menţionăză oraşul Tiras sau Ofiuza, 
care eră construit pe locul actualului oraş Ak-Kerman. După 
arătările lui Amnian Marcellin însă, Ofiuza a fost întemeiată 
de Fenicieni, iar Niebuhr crede cum că coloniile grece s'au 
întemeiat pe la 370 înainte de Christos. 

SchiţiI, în luptele lor cu Sarmaţiî, aii fost nenorocit; domnia 
lor s'a surpat prin aceste răsbdie crâncene, iar în locul lor 
în actuala Basarabia apar Geţii şi Dacii, veniţi din Tracia 
şi Mesia. 

După Strabon, Geţii aii fost împinşi din Tracia de către 
Bastarnî, popor necunoscut de Herodot. Pe la Cahul, Geţii 
s'aii întîlnit apoi cu armata lui Alexandru Macedon, care 
s'a încercat să învingă pe Tribalii, pitulaţi prin mlaştinele 
de la Babadag. Alexandru-cel-Mare a trecut Dunărea şi 
a distrus oraşul Geţilor. 

Sub Berebista, Geţii înving pe SarmaţI şi-şi lărgesc do- 
minaţiunea până la Dnipru; el au distrus oraşul Olvia de 
pe Bug şi au ocupat Ofiuza. 

Domnia Geţilor, după m6rtea lui Berebista, a fost nimi- 
cită atât din cause lăuntrice, cât şi din causa răsbâielor cu 
Romanii. 

Sub August, Basarabia a devenit o parte integrantă a Im- 
periului Boman şi a fost alipită la Mesia inferi6ră împreună 
cu Tiras, întemeiat, după Pliniu, acolo unde altă dată a fost 
Ofiuza. In museul Societăţii de istorie şi archeologie din Odesa 
se află o pâtră de marmoră înaltă de un cot şi jumătate şi lată 



(1) Herodot s'a născut în anul întâiu al Olimpiadei LXXIV, adecă pe 
la 484 înainte de Christos. 



8 

de un cot şi un sfert, găsită pe malul stâng al Nistrului 
lângă Ak-Kerman. Pe acea p6tră se p6te ceti următorul 
fragment de inscripţiune f 6rte preţios : 

1. . . , . GIIAVCT . . : 

NITATISINSPECTAQVODVO . . . , 
QVARATIONEVIDEBATVRCVMIVSTA . . . 
ONESERVAVIMVSVTNEQVEIPSIGONS .... 
5. NE DIVTVRNAPELLERENTVRETINPOTTER . . . 
DECRETA CIVIVMADSVMNDORVMGONSIL 
PRAESIDISPROVINCIAE C. V. PERPENDERENT . . 
EXEMPLVM EPISTVLAE ADHERACLITVM 
QVAMQVAM TYRANORVMCIVITAS ORIGINEM 

10. DAŢI BENEFICII NONOSTENDAT NEG FACILEQVAE 
PER ERROREMAVT LIGENTIAMVSVRPATA SVNT PRAE 
SCRIPTIONE TEMPORIS CONFIRMENTVR TAMEN 
QVONIAM DIVI AN TONINI PARENTIS NOŞTRI LITTE 
RASSEDET FRATRUM IMPERATORVM GOGOTAMVSITEM 

16. ANTONII HIBERI GRAVISSIMI PRAESIDIS QVOD ATTINET 
AD IPSOS TYRĂ NOS QVIQVE ABIISSE CVNDVM LEGES 
EORVM IN NVMERVM CIVIVM ADSVM PTISUNT EXPRI 
STINO MORE NIHIL MVTARIVOLVMVS RETINE ANT 
IGITVR QVAQVA RATIONE QVAE SITAMSIVE POSSESSAM 

20 PRIVILEGII GAVSAMIN PROMERCALIBUS QVQVERE 
BVS QVAS TAMEN PRISTINO MORE PROFESSIONIBVS 
ADDISCERNENDAMVNIFICAMERCIMONIORVMEDEN 
DAS ESSE MEMINERINT SED CVMILLYRICIFRVCTVM 
PER AMBITIONEM DE MINVI NON OPORTEAT SCIANT 

25. EOS POSTHAC EVERINT ADSVMPTI FRVCTUM 

IMMVNITATIS ITA DE MVM HABITVROS SI EOS LEGATVS 
ET AMICUS NOSTER VCIVRE CIVITATIS DIG NOS ESSE DE 
CRETO PRONVNTIAVE RIT QVOS CREDIMVS SATIS A 
BVN DE QVAE SIBI CONSVLTUM SI GRATI FVERINT EXI 

30. STIMATVROS QVOD ORIGINE BENEFICII NON QVAESIS 
TA DIGNOS HONORE CIVES FIERI PRAEGEPERIMUS. 
OOTIMOSTEPTrAAOS APXOTSIBOTAHAH 
MinTPANQX XATPEIN 
ANTirPA^ON Ti>N eEIfiNFPAMMATiiNnEM 

36. 4>eENfiN MOI XnO TfiN KTPIS2NH HMiiN ANE! 
KHTfiN KAI ErrrXESTATi^N ATTOKPATOPQN 

Torrois Morroiv fpammasin opoetahao 

UU^ TxXONTES THN BEIAN EIX TMAS MEFAAO 
AOPIAN TH MErAAH ArTS>X TTXH ETXAPISTH 
40. XHTE EPPSilieAI TMAS KAI ETTrXEIN HOA 
AOlS ETIIX ErXOMAI AriEAOOHnPO 
ir KAAANAQN MAPTUiX AHNEQXOS H 
AXESTABH EHI MOTKlAXOr KAI ^ABIAXOI 



9 



TnATiiX EX Ti2 EMP ETEI 

46. APXHS n AiAior KAAnorPNior. 

Imperatorîam privi- 

1. legii auctoritatem, epistola de jure immu- 
nitatis inspecta quod vobis datum ex ae- 
qua ratione videbatur, cum justa religi- 
one servevimus, ut neque ipoi constitutio- 

5. ne dinturna pellerentur, et in posterum 
decreta civium assumendorum consilio 
Praesidis Provinciae v. c. perpenderentur. 

Exemplum epistulae ad Heraclitum. 
Quamquam Tipanorum civitas originem 

10. daţi beneficii non ostendat, nec facile, quae 
per errorem aut licentiam usurpata sunt, 

prae- 
scrîptione temporis confirmentur, tamen, 
quoniam Divi Antonîni, parentis noştri, 
litteras, sed et fratrum imperatorum cogitamus, item 

15. Antonii Hiberi, gravissimi Praesidis, quod 

attinet 
ad ipsos Tyranos, queque ab sis secundum 

leges 
eorum in numerum civîum adsumpti sunt, 

ex pri- 
stino moze nihil mutări volumes. Retinent 
igitur quaqua ratione quaesitam sive pos- 

sessam. 

20. privilegii causam in promencalibus quoque re- 
bus, quas tamen pristino more professionibus 
ad discernando mugniflca, mercemoniarum eden- 
dosesse meminerint. Sed cum lUyricifructum 
per ambitionem domini nan oporteat, sciant 

23. 603, quî posthac fuerint adsumpti, fructum 

immunitatîs ita demum habituros, si eoslegatus 
et amicus noster v. c. jure civitatis dignos esse de- 
creto pronuntiaverit ; quos credîmus satis a 
bundequo sibi consultum, si grati fuerint exi- 

30 stimaturos, quod, origine beneficii non quaesi- 
ta, dignos honore cives fieri praeceperimus. 



10 



Oooivioc; T£ptoXXo<; ăpţ}^oo3i poiiX-g 8yj 
(jwj) Tiipâvwv /aCpsiv. 

35. AvttŢpayov twv ^stwy Ypa|j.(jLdtT(ov Trsji- 
^Tcvrwv [iot D^ro twv xoptcov fi»^y avst- 
XTJTCov xai soro)reoTaT(ov a'jTOXpatdpwv 
TooToic fioo Toîg Ypdjijjiaaiv irpoătaja, 3- 
Ttcoc 7v6vT£^ TTjv 'S'stav sic t>jiâ<; [is^aXo- 
Scopiav T-g [le^aXig arjTwv rr/iQ soyapt^n;- 

40. OYjTs. âppcoo&at 0|JLâ(; xai soroysîv iroX- 
Xotc irsatv eoxo[JLai. aTrsSoOTj irpo 
ir xaXavSwv Maprwby Ar^vswvoc H 
aveaTdOyj sxl Mot^xidvoo xal ^apidvoî) 
oTudrcov sv tij) EMP Itei 

45. ap/Tj? II AiXioo KaXîroopvtoo. (1) 



(1) Iată traducerea ad-lUteram a acestei inscripţiuni : 

«După cercetarea edictului privitor la dreptul de privilegii comerciale, 
noi am păstrat, cu datorita sfinţenie, în totă puterea, privilegiul împără- 
tesc dat vouă, precum s'a constatat în puterea legilor, acesta, atât pen- 
tru ca să nu lipsescă disposiţiunile de demult puse în acţiune, cât şi 
pentru ca şi în viitor să fie respectate patentele acelora cari, după bună- 
voinţa preşedintelui nostru de provincie, se vor prenumără între cetăţeni. 

«Copia rescriptului dată lui Heraclite. 

«Neluând în consideraţiune că cetăţenii tiriteni nn zv2AA originea pri- 
vilegiului dat lor şi că aceea ce este apropriat pe nedrept şi arbitrar 
nu se pote întări pe consideraţiunea că e o stăpânire veche, totuşi, amin- 
ti ndu-ne de chrisovele atât ale Divuluî Antonie, părintele nostru, cât şi 
ale fraţilor împăraţilor şi a lui Antonie Hiber, preşedintele nostru provin- 
cial, noi voim ca în obiceiurile antice atât ale Tiritenilor înşişi, cât şi ale 
acelora cari, după legile în fiinţă la ei, au fost primiţi în numărul de 
eetăţeni—nimic să nu se clintescă. De aceea, dreptul la privilegii, în 
ori-ce mod căpătat şi găsit, ei de o potrivă sâ-l menţie şi în ceea ce pri- 
vesce obiectele de cumpărat ; cu condiţiunea însă că, ca şi în trecut, nu 
vor încetă a arătă mărfurile lor, pentru ca să se deosibescă de acele cari 
nu sunt scutite de vamă. Dar, de 6re-ce veniturile Illirieî nu trebue să 
se micşoreze din causa toleranţei, să le fie cunoscut că acei cari apoi 
se vor primi în numărul cetăţenilor numai în acel cas vor fi scutiţi 
de plata vămii, când legatarul şi amicul nostru o va întări prin edictul 
său, declarând că sunt demni de a căpătă dreptul la cetăţenie. Aşa dar, 
admitem că, dacă ei vor fi recunoscători, apoi se vor convinge cum că 
forte mult s'a făcut pentru dînşii ; de 6re-ce noi, fără a mai cercetă sor- 
gintea privilegiului lor, am ordonat să fie consideraţi drept cetăţeni 
privilegiaţi. 

«^Ovaniu Tertill salută pe archonţî, senat şi poj^orul Tiritianilor, Copia 
scrierilor păstrate cu evlavie şi trimisă mie, cari sunt de la aî noştri 



11 

o altă descoperire archeologică s'a făcut în judeţul Cahul. 
In luna Maîu 1843, lângă colonia Cartai, nisce ţfiranl colo- 
nişti au desgropat într'un câmp mal multe petre cu r6mă- 
şiţele pe ele ale unorinscrîpţiunî antice. După cercetarea făcută 
de către archeologul rus d-1 Murzakewici, aceste petre apar- 
ţineau unor construcţiunî antice. Una din petre a conservat 
abia câteva litere latine: 

J YAMF 

P 

Alte cinci petre ati conservat următ6rele litere : (1) 
N. 2 EV .... . 

VS 

TO 

FIL 

^. 3 REb .... 

xiEo .... 
13 ... • 

X. 4 .0 

: . OSALY 



TE, 



^. O ..... RE 

CVM. . . . 
IBV .... 

N. 6 SACR . M . 

Afară de aceste bucăţi nedescifrabile, d-1 Murzakewici a 
mal găsit o p6tră de 1 V2 cot lungime şi V^ cot lăţime, 



neolîntiţi şi în linişte domnitori a-totţiitor!, am explicat înaintea lor cu- 
vintele n6stre proprii, pentru ca voi singur! să ve convingeţi despre 
bunâ-voinţa nostrâ fără exemplu şi să ridicaţi rugăciuni pentru a lor 
înaltă sortă. Vâ doresc belşug şi noroc la mulţi anî. Dat în ^i^^ ^^ 
înaintea calendelor lui Martie, în a 8-a Lineor; expus în timpul con- 
sulatalaî lui Maolan şi Fabian, în anul 145 de sub şefia lui P.;£lia Cal- 
pumin.> 
(1) 3annc Ojecc, 6 Hcr., t. I, pag. 626. 



12 

care posedă un desemn bine conservat Desemnnl repre- 
sintă pe ApoUon şi Diana. 

R6măşiţe archeologice romane se găsesc merei în Basa- 
rabia. Ele sunt mărturie că valea într6gâ, începând de la 
gurile Dunării şi până la Nistru, pe timpul domniei romane^ 
a fost ocupată de cetăţeni romani. 

O legendă istorică pretinde chiar că Traian ar fl despărţit 
Dacia de restul lumii barbare printr'un val uriaş, ale cărui 
urme s'au păstrat în 4^\ele n6stre. 

Sub Antonin Filosoful printre autochtonî s'au aşezat 16 ne- 
muri barbare. (1) In secolul III după Christos, în Basarabia 
apar Goţii, cari se amestecă cu Dacii. Apoi în secolul IV^ 
sub Ermanaric, domnia Goţilor se întinde deja de la Taurida 
şi Marea N6gră până la Marea Baltică. Cantemir scrie că 
Goţii au avut în Basarabia maî multe oraşe, pe alocurea unde 
acum se află satul Lăpuşna, oraşul Orcheiu, tîrguşorul Te- 
lenescî etc; iar Bekker în Istoria Universală (part. III,, 
p. 326) pretinde că sub numele de Goţi s'ar înţelege un fel 
de unire a mai multor pop6re sub egida Goţilor. 

La anul 332 ImpSratul bizantin Constantin-cel-Mare, după 
ce Goţii călcaseră hotarele imperiului s6u, a trecut Dunărea 
şi, după Sozomen, ar fl biruit ţera lor, creştinându-î cu acest 
prilegiu. 

Dintre cetăţile construite de Romani, una din cele mal im- 
portante a fost cetatea Sf. Ciril, care se află lângă actualul 
Ak-Kerman, acolo unde altă dată eră Uimitori. După Procop,. 
aci a fost cuibul «tâlhăresc al Slavilor»; iar maî departe eră 
cetatea Egista şi pe hotarul Schiţieî cetatea Abnirina. 

De la Chilia în sus pe Dunăre, după unii Traian, după 
alţii Justinian, a construit cetăţile Literata şi Cantalozatio ; 
iar raai departe Smornes, care p6te să fl fost construit pe 
locul unde acjî se află oraşul Ismail. Ţăranii români până acum 
numesc Ismailul Smil, cuvînt ce p6te derivă de la anticul 
Smornes. 

De la Ismail, mergend pe şoseua cea mare spre Belgrad,, 



(1) Carta Peutengeriană aşeză aci pe Veneţî. Kogălniceanu crede că 
aceste nemuri au fost slave. Schafarik în CjaBHHCKia /tpeBHocrn, t. I^ 
p. 223-224-225, idem. 



13 

la gura lalpugulul, care se revarsă în lacul cu acelaşi nume, 
exlstajl acum 30—40 anî urmele unei cetăţi mari, pe care 
ţ&ranil români o numesc Ţinta şi care p6te să fi fost ve- 
chea Tanata^ zidită de Romanî şi reconstruită apoi de Stefan- 
cel-Mare, iar mai târ4iii dărîmată de Turci, cari din ma- 
terialul cetăţii marelui Domn român au zidit cetatea Tabac, 
de lângă actualul Bolgrad. Cantemir însă scrie că cetatea 
Tabac a fost pe malul Dunării. 

Lângă satul istoric Cartai a existat de asemenea o mare 
cetate romană, p6te Epoluiniy ale cărei temelii solide s'au 
păstrat până acum partea de mâ<}ă*n6pte a satului. 

Maî jos, în dreptul Isaccel (vechea Obluciţa), există până 
acum un rad peste Dunăre, peste care a trecut armata lui 
Dariu Histaspe, iar pe la 1828 armata ru36scă, cu ajutorul 
Lipovenilor din Tulcea, sub domnia Imp6ratulul Nicolae I. 
Fi-va acest vad tocmai locul unde Dariu construise podul 
de pe Dunăre? 

Puţin maî la o parte de la Dunăre, pe şes, a fost cetatea 
CampiSy iar pe malul Dunării chiar cetatea Serni, pe locul 
unde acum se află oraşul Reni. Mal sus, la gura Prutului, a 
fost cetatea Daciporata, iar şi mal sus, tot pe linia Prutului, 
existau altă dată cetăţile dace Piroboridava şi Zarigadava, 

Pe la 375 năvălesc în Basarabia Hunii, sfarmă resistenţa 
Goţilor şi-I silesc să-şi caute scăpare pe teritorul Imperiului 
Roman. Basarabia devine deci patrimoniul unei noufe mo- 
narchiî create de Atila. 

Pe la 454 domnia Hunilor începu a slăbi; moştenitorii 
«^biciuluI lui Dumne4eu» desfac statul în mal multe bucăţi; 
Innac» unul din fiii lui Atila, capStă Basarabia, care devine 
cunoscută sub numele de Hunivara, adecă hotarul Hunilor. 

După acesta. Basarabia devine din nou bulevardul prin care 
trec barbarii, în mişcarea lor din Asia. Pe timpul lui Jus- 
tinian I, pe la 545, a devenit patrimoniul Anţilor, un popor 
de gintă slavă, care locuia între Nistru şiDnipru. Aşezându- 
se în Basarabia pentru un timp <5re-care, AnţiI mereu sunt 
călcat de alte n6murl barbare, cari năvălesc din Asia şi 
se înghesuesc spre stepele de la sudul Rusiei actuale. La 
acest timp se referă cjîsele lui Procopiu şi ale lui Jordanes 
privitdre la anticul Tîras, numit de Slavi Belgorod, cu care 



14^ 

nume a fost cunoscut oraşul şi Impfiratulul Constantin Por- 
flrogenetul. 

Jordanes scrie: «In părţile de la m64ă-n6pte ale munţilor 
Carpatini, unde isvorăsce Vistula, pe un litoral nemărginit, 
locuesce un popor numeros, Vene4iîi sub diferite numiri; 
dar maî cu s6mă sub dou6 nume : Slavi şi Anţî. Slavii lo- 
cuesc a civitate nova^ et alavino Romunense^ et laeu qui 
appelatur Mussiarus, usque ad Danastrum et in Boream 
visla tenus (1) (de la oraşul noii al ţării românesci şi lacul 
Musian până la Nistru şi la Nord până la Vistula mlaştinele); 
şi pădurile le\ servesc drept cetăţi. AnţiI sunt cei mai pu- 
ternici dintre locuitorii de pe malul Mării Negre şi ocupă 
t<5tă ţâra de la Nistru până la Dunăre.» 

Pe la anul 566, AnţiI au fost călcaţi de Longobar^I» apoi 
de Avari, Bulgari şi Maghiari, până ce aceştia din urmă s'au 
strămutat în Pannonia, în fine de Pecenegi şi de Cumani. 

Slavii cari locuiaii în Basarabia erau cunoscuţi letopiseţului 
slav Nestor sub numele de Teverieni şi UglicI şi plătiau tri- 
but lui Igor, după ce Sveneld a luat capitala lor Peresecina.{2) 



(1) B. P. Hasdeti, Strat şi substrat O ingeniosă ipotesă istorică, care 
dărîmâ modul de a înţelege acest pasagiti din Jordanes al altor is- 
torici. 

(2) Satul Peresecina există în Basarabia şi acum şi se compune din 460 
case, avend o poporaţiune de peste 2000 suflete, parte Români, parte Ru- 
teni şi Evrei. Satul posedă o biserică cu hramul sf. Michail. Numele sa- 
tului se pomenesce într'un chrisov al lui Ilie-Voevod, datat cu anul 6904 
(1396). Iată textul chrisovuluî în cestiune după 3anHCKii 0;iec. OCuţ. Hcrop., 

V. V: 

«Suret de la Ilie Voevod, leat ^ha Mai J, 

«Facem însciinţare pentru adevărata sluga nostră dumnălu! Dema 
Uzanie, că slujind mal înainte răposatului părintelui nostru cu drep- 
tate şi credinciosă slujbă, iar astăzi slujesce şi nouă cu dreptate şi cu 
credinţă, pentru care şi noi, vă<}end a lui dreptă şi credinciosă slujbă» 
Pam miluit pre dînsul, osebit de altele» i-am dat lui întru al nostru pă- 
mînt loc din pustiu, luî şi frăţini-seu Petrica, de pe aceea parte de Ikel 
anume Cobilca, din vîrf şi până în gură şi Peresecina^ din vîrf până la 
gură, şi câte sate vor pute să-şl facă, să facă, acele ca să le fie parte 
dreptă....» 

Despre Peresecina letopiseţul luî Nestor face următorea menţiune: 
«II 6i> y Hero (adecă la Igor) BoeDo;ţa, HMeHOHi» Cb&iojijs^ u npeaynn yrjnmu. 
H «BoaaoHCH Ha hex-b Ilroph ^aHb n B;ţaerb CBeHTe.i;i;y. II HeB,"ţanieT(;H o;ţiiHT. rpajţ 
«HMeHeuT» ITepecihHUNz h ct^e oko.io ero ipn Jii^ia.» 



15 

Vorbind despre aceşti Slavi, letopiseţul lui Nestor spune: 
«TaBepKu iipHce;^flxy ko JlyHaeBH n fit MHOxecTBO hx-b, c6;ţflxy no 
Byry h no ^^nenpy ojh ao MopH h cvtb ropo^ţa mrb n ;ţo cero jifiHr 
jo To cfl 30Bflxy OTh rpeKTb BejHKEff CKvet^ Adecă: «Tîverieniî 
erau aşezaţi spre Dunăre şi aâ fost mulţi, şedeati el pe 
rîul Bug şi de-alungul Dniprulul până la mare şi sunt 
oraşele lor p' acolo până acum, şi acestea de Greci se numesce 
Schiţia-mare». 

Este deci de observat că letopiseţul nu pomenesce de loc 
nici despre Prut, nici despre Nistru şi aşeză pe Slavi 
dincolo de Nistru, pe Bug şi Dnipru până la mare şi spre 
Dunăre, adecă probabil la gurile Dunării. 

Pe la secolul XII Basarabia, după mdrtea lui laroslav, a 
fost deja călcată de avangarda migraţiunil mongole, ce în- 
cepu a curge spre Europa; acâstă avangardă eră formată 
din Polovţl sau Cumani, cari s'aâ aşezat în Basarabia, unde 
au şi râmas până ce n'aâ plecat în Ungaria. 

In curind întregul litoral de la Volga până la Don, de la 
Don până la Taurida, Ociacof, Bug şi Nistru, deveni o în- 
tinsă pustietate, acoperită de puhoiul pop<5relor mongole. 

Mongolii cuceriră pe toţi Slavii de la Râsărit: Principii Kie- 
vului şi al Moscvel se supuseră lor şi Ţarii Moscvel de- 
veniră curteni plecaţf al Hanilor. 

Puţin înaintea acestor timpuri triste pentru Basarabia, po 
malurile Pontului Euxin apărură coloniile genovese şi pisane. 
Aceşti pionerl latini, în^curgere de patru secole, aii domnit peste 
Marea Năgră şi, pretutindenea unde împrejurările naturale 
permiteau fundarea de factorii de comerciii cu pop6rele bar- 
bare, el au întemeiat colonii şi cetăţi întărite. 

Pe malurile Dunării şi ale Nistrului până acjl există r6- 
măşiţe măreţe de ale acelor cetăţi; pe-alocurea s'au păstrat 
chiar şi turnuri şi bastî6ne. Despre aceste rfimăşiţe vom 
vorbi pe larg mal la vale. 

Cu puhoiul mongol s'a isprăvit grdsnica migraţiune a 
pop6relor din Asia şi, imediat ce valea Dunării s'a curăţit 
de noma4i9 valor6sa viţă a nâmuluî traco-roman descinse 
din plaiurile Carpaţilor şi ocupă pămîntul strămoşesc. 

Intâiu s'a format Ţâra-Român6scă, apoi Moldova. 

Din acest moment istoria Basarabiei e strîns legată de 
istoria Moldovei şi a Valachiel. 



16 

Intr'o vreme, mai ales până la m6rtea luî Mircea-cel-Mare, 
tot ţărmul Dunării, de la Severin până la Chilia, aparţinea 
Munteniei, a căreia ţ6ră, după porecla dinastiei princiare» 
se numiă «Basarabia>. 

După ce însă Moldovenii se lăţiră cu încetul, bucată cu 
bucată, şi în fine, sub Stefan-cel-Mare, tăiară tocmai la Mii- 
cov hotarul ŢSril-Românescî, teritoriul dintre gura Nistrului 
şi Dunăre conservă el singur, ca amintire, numele de Basa- 
rabia. 

Dimitrie Cantemir, în opera sa Descriptio Moldaviac (ed. 
1872, p. 10) scrisă pe la 1716, descriind teritoriul Mol- 
dovei, 4îce: <^Tribu$ olim absolvebatur partibus inferiore, 
superior e et Bassarabia în quibus universim provinciae mi- 
nores numerabantur viginti tres. Postea quam vero sequen- 
tibus temporibus Turcarum tyrannide oppressa esset, Bas- 
sarabia, Aroni principis perfidia, tradita Tigine cum duobus 
partibus, novemdecim tantum regiones, neque haec integrae 
hodiernis principibus remanserunt.» 

Apoi Cantemir, când enumSră judeţele Moldovei, spune 
că Moldova-de-sus se compunea din judeţele: Hotin, Do- 
rohoiu, Hârlău, Cernăuţi, Suc6va, N6mţu şi Bacău ; iar 
Moldo va-de- jos se compunea din judeţele: Iaşi, Cârligătura, 
Roman, Vasluiu, Tutova, Tecuciu, Putna, Covurluiu, Fălciu,Zo- 
puşna^ Orheiu şi Soroca, In fine (p. 19): Bugec, Akker- 
man. Chilia şi Ismail, adecă Basarabia propriu (Jîsă. 

Partea de la me4ă-n6pte a actualei Basarabia intră deci 
ca parte integrantă a Moldovei, şi în ac6stă parte a ţării se 
aşeză temeinic nămul nostru, care a şi rămas acolo până în 
4ilele n6stre. (1) 



(1) Poporaţiunea românescă a acestei părţi din Basarabia de la 1861 
începu a emigra, din causa strîmtorăriî, în Caucas, unde acum locuesc 
peste 7.000 de Români orheienî şi hotinenî împrejurul Cutaisuluî şi al 
Taurisuluî. Dar aceştia sunt rămăşiţa altor miî şi miî de Moldoveni, cari 
aii perit în Caucas, din causa frigurilor şi miseriei. In revista d-luî Sta- 
siulevici, ^Vestnik Europî , 1896, luna Martie, găsim la pag. 208 urmă- 
torul pasagiu privitor Ia nenorociţii colonişti români din Basarabia: 
«Moldovenii din Basarabia eraii ademeniţi de a se aşeză pe malul Mării 
Negre la Caucas. Şi ce fel de privilegii, ce fel de manopere (priemî) 
nu s'aii născocit pentru a uşura problema ! Dar pentru a lupta cu forţele 
grosnice ale natureî eră necesar ca omul să se formeze de secole, să fie 



17 

Partea de jos a actualei Basarabii, deşi poporată la rîndul 
eî de Români, totuşi a rSmas expusă în curgere de apr6pe 
cinci secoll migraţiunil pop6relor tătare ; apoi se aşezară aci 
colonii bulgare, serbe şi muscălescl. 

Incepend cu domnia lui Stefan-cel-Mare, Basarabia, atât 
cea de sus, cât şi cea de jos, în t6te peripeţiile culmi- 
nante ale vieţel istorice a n^mulul nostru, împărtăşesce s6rta 
patriei-mame. Situată la marginea lumii civilisate, s6rta Ba- 
sarabiei a fost de a primi cea dintâiu t<5te loviturile tem- 
pestei, deslănţuite în contra lumii civilisate de lumea bar- 
bară, care se aşeză încetul cu încetul în văile Rusiei, dincolo 
de Nistru. 

«Potopul Asiei a vrut să înghită lumea», ^ice Bălcescu în 
sublima Cântarea României, «şi Românii i-aii pus stavilă». 
Avangarda acelor Români, cari au stăvilit în curgere de 
secoll puhoiul popdrelor barbare, au fost Românii din Basa- 
rabia, sentinela neadormită a lumii civilisate. Cu ochii ţintiţi 
spre pustietăţile stepelor de dincolo de Nistru, unde se în- 
vîrteau hordele Slavilor şi Mongolilor, Românii din ţinuturile 
Hotinulul, Sorocel şi Orheiulul păziaii hotarul Moldovei. 

Aci, între Prut şi Nistru, între cetatea Hotin şi Cetatea- 
Albă, la Tighinea, la LipinţI, Chilia, lângă Cahul, Lăpuşna, 
Soroca, Varniţa şi aşâ mal departe> s'au petrecut luptele 
cele mal crâncene între Moldoveni şi Turci, Tătari, Cazaci, 
Poloni. 

Solul Basarabiei e îmbibat de sânge românesc. 

Pe acest petec de pămînt românesc a fâlfâit în secolul XV 
stogul gr6snic pentru Musulmani al nebiruitului Stefan-cel- 
Mare. Numele marelui Domn al Moldovei e scris cu litere 
de aur pe paginele istoriei Basarabiei, şi t6te încercările 
istoricilor ruşi, ca Batiuşcoff şi Nakko, de a şterge de pe 



bine oţeUt, pentru a îndură acostă climă şi acesta natură. Pentru a-şl 
organisă traiul în aceste strîmtorî, pentru a nu se cutremură faţă cu 
neajunsurile şi a nu fugi îndărăt, eră trebuincios să fii, ca Prometeâ, 
încatenat pe o stâncă de către necesitatea istorică, de neputinţa de a 
eşi din aceste locurî sălbatice. Coloniştii moldoveni, crescuţi în altiB 
condiţiuni, veniţi acî pentru a-şî găsî o patrie maî bună, aii găsit, în 
loc de raiii, precum li s'a promis, miseria, bolele şi mortea. Şir lung 
de morminte de-alungttl malurilor Caucasuluî^ iată tot ce a remas 
din aeSstă nereuşită colonisare.* (A. Starostavski.) 

Z. C. Arbtfre, Basarabia. 2 



18 

zidurile Hotinulul, Soroceî, Tîghinel, Cetăţîî-Albe şi ale Chi- 
liei gloriosul nume al luî Stefan-cel-Mare, vor r6mân6 za- 
darnice. 

Stefan-cel-Mare a domnit 47 ani, 2 lunî şi 3 sSptSmânî, şi 
s'a săvîrşit la 2 Iulie 1504. înaintea săvîrşirii sale, el chemă 
pe Vlădici şi toţi sfetnicii s6I, boerî mari şi alţii toţi câţi s'au 
prilejit, «arătându-le cum nu vor put6 ţin6 ţâra precum o 
ati ţinut el, ci socotind decât toţi mal puternic pre Turc şî 
mal înţelept, a dat învăţătură să se închine Turcului». (1) 

Dar pacea şi prieteşugul cu Turcii, 4iceă marele Ştefan^ 
să se facă în aşâ condiţiuni ca ţâra să-şî păstreze dreptu- 
rile strămoşesci; iar neputendu-se învoi cu ac6stă îndatorire^ 
atunci mal bine să m6ră cu toţii, apSrând patria. 

Se (Jîce că sufletul omului, înainte de a se des trupă, adese- 
ori cu ochii spirituaK prevede şi pătrunde şirul evenimente- 
lor, cari logic se înlănţuesc de secoll. 

Stefan-cel-Mare de sigur că a prev6(Jut viitorul ţării ro- 
mânescl şi, prev64endu-l, a dat urmaşilor sSI acel sfat înţe- 
lept, care până în 451^1© n6stre a rSmas şi rămâne punctul 
culminant al politicei mari. 

De la Stefan-cel-Mare şi până la Dimitrie Cantemir, Mol- 
dova, împreună cu partea sea integrantă Basarabia, prin 
şirul logic al evenimentelor istorice a fost osândită de a 
ocupă locul între ciocan şi nicovală. 

In faţa puterii grâsnice a Imperiului Otoman, se închegă 
şi cresceâ puterea şi mal redutabilă a Rusiei. 

Când Turcii luară de la Stefan-cel-Mare Cetatea-Albă şî 
Chilia, atunci Regele Poloniei Casimir IV scria Mareluî 
Duce al Moscvel ca să se unăscă cu dînsul pentru a se 
opune victorielor Musulmanilor. loan III, Ducele Moscului» 
a răspuns la acăstă îndemnare «că-I este prea departe pentru 
a ajută pe Ştefan Voevod, dar că cel-lalţî Regi al creşti- 
Qăţil, cari sunt mai apr6pe, să^l ajute». 

loan III eră înrudit cu Stefan-eel-Mare, căci fiul mareluî 
Kneaz al Moscvel ţinea în căsătorie pe Elena, flica marelui 
Domn al Moldovei. 

Intemeiătorul Moscvel (sobiratel zemli ruskoi), precum îl 



(1) Letopiseţul Urechi. 



19 

numesc pe loan III istoricii ruşî, erâ deja şi intemeiătorul 
politicei viclene a Rusiei faţă cu popdrele creştine, carî ţi- 
neafi pept la hotarele Imperiului musulman. 

Causa refusuluî lui loan III de a ajută pe Ştefan eră 
dorinţa de a certă pe Domnul Moldovei cu Ducele Litva- 
niei Alexandru şi nici decum de a mijloci pentru împă- 
carea Principilor creştini. 

In anul 1513, Bogdan, fiul Iul Stefan-cel-Mare, îşî aduse 
aminte de poveţele tatălui sSu şi tînmise la Constantinopole 
pe Logotetul Teut spre a închină Moldova. Sultanul Selim 
iscăli tratatul de pace, prin care Sublima P6rtă recunosceă 
Moldova de ţ^ră neatârnată, care are dreptul de a fl câr- 
muită după legile ei, de către Domnii aleşi de naţiune. 

Sub Petru Rareş, fiul natural al lui Stefan-cel-Mare, Sul- 
tanul Suleiman, cucerind partea de sud a Basarabiei, stabili 
acolo dou6 sandjacurî otomane. 

Acesta eră primul pas pe povîrnişul alunecos, ce-1 făcu 
Turcia, călcând tractatul încheiat între Moldova şi dînsa. 

Deja Petru Rareş, pentru a împedicâ pe Sublima P6rtă de 
a nimici neatârnarea ţSril, s'a v64ut silit de a recurge la 
ajutorul Rusiei: în anul 1642 el trimite soli la Ţarul loan IV, 
sub pretext de a cumpără samuri pentru sultan. Ţarul Mosc- 
vel primi pe soli şi propuse lui Petru ajutor în contra 
Turciei. Solia Ţarului n'a putut însă străbate prin Polonia, 
fiind împedicată de a trece în Moldova. 

La 1574 loan-cel-Cumplit, pentru acelaşi scop, se adresăză 
la Cazaci şi Poloni. Cei dintâi, strîmtoraţi de Tătari, primesc 
propunerea vităzuiui Domn al Moldovei şi-i trimit pe Hat- 
manul Swirgovski cu câte-va sutimi de Cazaci ; cei din urmă 
refusă de a rupe pacea cu Sublima P6rtă. După mai multe 
victorii strălucite, loan-cel-Cumplit cade ucis mişelesce de 
TurcL 

Lupta Iui loan-Vodă cel Cumplit de lângă Cahul este şi 
va rămână o pagină gloriâsă din istoria nămului nostru. 

La 1594 şi 1595 Basarabia devine prada Cazacilor. In luna 
Iulie 1594 Hatmanul Nalivaico arde Tighinea şi Chilia şi je- 
fuesce întrăgă ţara de jos ; pe la Septembre acelaşi an Lobodă 
şi Nalivaico ajung Ia Iaşi şi bat lângă Sucăva pe Aron-Vodă. 

La 1616 Polonii ocupă Hotinul, sprijinind pe fiii lui Eremia 
Movilă în preten^unile lor la scaunul domnesc; la 1617 



22 

Taganrog, Cameiii-Zaton şi Novo-Bogoroditsk, retrăgendu-şl 
hotarele până la Kiev şi împrejurimile sale. 

împreună cu armata rusfiscă a părăsit Moldova şi Di- 
mitrie Cantemir, care s'a strămutat în Rusia împreună cu 
maî mulţi boeri şi slugî. Apr6pe t6to acele familiî boeresci 
parte s'au stins, parte s'au rusificat 

După Petru-cel-Mare atitudinea şi politica Rusiei faţă cu 
Imperiul Otoman s'a schimbat. Urmaşii lui Petru-cel-Mare 
afi înţeles că cuceririle mari nu sunt după puterea Imperiului 
rus de abia înjghebat ; că înainte de a da pept cu Imperiul 
Otoman în Peninsula Balcanică, e necesar de a cuceri ste- 
pele nemărginite de la Sud, ocupate de Tătari şi ap6rate cu 
cetăţile turcescl. 

Achisiţiunî teritoriale la Sud Rusia începu a face chiar sub 
Petru II, când într'un mod secret Cazacii deveniră supuşi 
ruşi: la 1734 Zaporojia se alipî la Rusia. 

La 1738 Minich luă Ociacof şi se apropie de Nistru; la 1739 
Capnist cu Cazacii a ars Soroca şi Minich a învins pe Turci 
la Stavucenî, lângă Hotin. Resultatul acestui răsboiu a fost 
ocuparea cetăţii Hotin de către Ruşi şi intrarea armatei 
rusesci în Iaşi, unde ImpSrătesa Ana a fost proclamată de 
Imp6răt6sa Moldovei. Norocul Moldovenilor a fost că tocmai 
atunci s'a încheiat pacea între Turci şi Imperiul Austriac; 
Rusia a fost silită a face acelaşi lucru şi, după stipulaţiunile 
tractatului încheiat, a remite îndSrSt atât Ociacof ui, cât şi 
Hotinul. 

Cu t6te astea hotarele Rusiei s'au apropiat de noi şi ste- 
pele dintre Bug şi Doneţu aii trecut de la Tătari spre Rusia. 

Sub Imp6răt6sa Ecaterina II, Rusia mal făcu un pas mare 
spre hotarele Moldovei. 

întâiul răsboiu s'a început la 1769, când Galiţin a trecut 
Nistrul şi a ocupat Hotinul şi Iaşii ; în curînd însă a fost silit 
să tracă Nistrul îndărăt. Galiţin cedă comandamentul lui Ru- 
mentzef, care bătu pe Turci lângă Cameneţ, iar generalul Ca- 
zarin, ajutat de volintiri munteni, în frunte cu Spătarul Can- 
tacuzino, a ocupat Bucurescil. 

La 10 Iulie 1774 s'a încheiat pacea de la Cuciuc-Cainardjî. 
Stipulaţiunile tractatului, contrariu pretenţiunilor Rusiei, care 
cerea Ociacof, într6gă Moldova şi Muntenia, s'au mărginit 



2'^ 

j— 

în a cedă Rusiei ChercI şi Enicale^ precum şi a proclamă 
pe Tătariî din Crimea independenţi de Turcia. 

Cu t6tă dorinţa Rusiei de a cuceri ambele Principate 
dunărene, scopul ţintit n'a putut să fie realisat, din causă că 
la 1772, în loc de aceste dou6 ţSrî, dînsa căpătă o bucată 
din Polonia. Imperiul Austriac însă, folosindu-se de îm- 
prejurările favorabile pentru dînsul, a ocupat pe atunci Bu- 
covina, care la 1777 a şi fost recunoscută de Turcia ca pro- 
vincie austriacă. 

In aşâ mod dou6 imperii vecine micşorară o naţiune creş- 
tină, care în curgerea secolilor apr6pe singură ţinuse pept lu- 
mii musulmane în mersul eî crescând spre inima Europei. 

La 1783 Crimea a fost alipită la Rusia, iar la 1787 s'a în- 
ceput al doilea răsboiu între Imperiul Rus şi P6rtă. 

Impdrătăsa Ecaterina II dete comanda armatei favoritu- 
lui seu Potiomkin, care cu ajutorul Cazacilor Zaporojeni luă 
Ociacoful. După ac6stă isbândă. Ruşii ocupă Principatele 
dunărene. Suvarof luă Ismailul ; de-Ribas Tulcea şi Isaccea. 

Consecinţa acestui răsboiu a fost întinderea Rusiei până 
la Nistru, adecă penă la hotarele Moldovei. 

In anul 1806 un nou răsboiu s'a încins între Rusia şi Im- 
periul Otoman. Generalul Michelsohn ocupă Basarabia, pră- 
dând-o şi jefuind-o până la Iaşi; în acelaşi timp Generalul 
Essen ocupă Hotinul, Generalul Meyendorf luă Benderul,iar 
Principele Dolgorukil trecu la Bârlad şi Galaţi. 

P6rta, înspăimântată de succesele armatelor ruse, voia să 
încapă tractative de pace, dar ImpSratul Alexandru I ceru 
imperios cedarea intregei Moldove şi a Munteniei până la 
Dunăre. 

In curînd armata rusă în adevfir ocupase atât Basarabia 
cât şi ambele Principate; în manile Turcilor n'aii mai rămas 
decât cetăţile Ismail, Brăila şi Giurgiu. 

La 7 Iulie 1807 s'a încheiat pacea de la Tilsit şi armatele 
rusă şi otomană aii fost dat6re să părăs6scă atât Moldova 
cât şi Valachia. Dar în locul Sultanului Selim se urcă pe 
tron Mahmud II şi P6rta refusă de a acceptă condiţiunile 
de pace. 

In anul 1809 un noii congres s'a deschis la Iaşi. Pentru 
astă dată împăratul Alexandru I a arătat dorinţa Rusiei 
de a cuceri într6gă Moldovă şi Muntenia. 



24 

Răsboiul a reînceput şi, la încheiarea păcii, la 1812, Tur- 
cia cedă Rusiei Basarabia. 

De atuncî şi până pe la 1856 Prutul a devenit hotarul 
Moldovei din spre Imperiul Rus. 

După tractatul din Paris, Rusia, învinsă de coaliţiunea 
Puterilor mari europene la Sevastopole, a cedat Moldovei 
înd6r6t partea de jos a Basarabiei, adecă un petec de pă- 
mînt ca de 10.288 km. pătr., cu o poporaţiune de peste 
127.451 suflete. 

La 1878, Rusia, călcând cuvîntul de on6re al împăratului 
Alexandru II, care s'a legat trecend Prutul cu armatele 
sale de a garantă integritatea teritorulul României, a ce- 
rut de la Congresul din Berlin înapoiarea Basarabiei de 
la Sud. Areopagul european a cedat stăruinţelor Rusiei şi, 
în schimbul pămîntulul luat, a alipit la România partea din. 
teritoriul Ţ6riI-RomânescI de sub Mircea-cel-Mare: Dobrogea. 

Am povestit în trăsuri generale istoricul teritoriului român 
dintre Prut şi Nistru; am arătat ce s6rtă crudă a fost de 
v6curî ursită pentru ac6stă ţară. 

De la 1812, Românii din Basarabia sunt sub stăpânire 
străină. EI sunt opriţi a învăţă limba lor maternă, opriţi 
a se rugă lui Dumne4©u românesce : şc6la şi biserica în Ba- 
sarabia aii devenit pârghia cu ajutorul căreia guvernul rus 
nădSjduesce să rusiflce popor aţiunea românăscă. 

Nici o carte, nici un 4iar romanesc n'are voie să triccL 
Prutuly în nici o şcâlă nu esle permis a se învefâ românesce 
în nici o bibliotecă nu se tolerSză de se a ţine o carte ro- 
mânâscă; la sudul Basarabiei, chiar anul trecut, adecă la 1895, 
poliţia rusâscă a secfestrat de la mocanii transilvăneni «Visul 
MaicâI Domnului», pe «Arghir» etc, oprindu-I de a ceti chiar 
şi aceste cărticele. 

Cu ajutorul şcâlei^ Rusia a isbutit să rusifice aprdpe de- 
săvîrşit pătura cultă din Basarabia; cu ajutorul bisericeîy 
dînsa nădăjduesce să rusifice şi poporaţiunea rurală. 

Au trecut 86 ani de când Românii din Basarabia staîi sub 
jugul Rusiei ortodoxe, şi până în filele n6stre ţăranul român 
de dincolo de Prut nu vorbesce altă limbă decât cea ro- 
mânăscă, nu se r6gă luî Dumnezeu decât în limba părin- 
ţilor sei 



I ■■-#-•..* .■»"."*. * 



I 



Dumîtraşcu-Vodă Cantemir (Intrarea sa în Iaşi). 

(Dnpi o Enmrl Diare a Academiei din Petenburg.) 



CARTEA I. 

GEOGRAFIA FISICA ŞI POLITICĂ.- GEOLOGIA.-OROGRAFIA.- HIDRO- 

GRAFIA,— CLIMA.-FLORA, FAUNA. 



I. 



GEOGRAFIA PISICĂ. 



Ţ^ra care este cunoscută sub numele de Basarabia se 
află aşezată între 45» 9' şi 48^38' latitudine de Nord şi 23« 4'— 
28® 8' longitudine de Rfisărit, după meridianul din Paris. (1) 

La începutul anului 1853 guvernul rusesc a trimis în Ba- 
sarabia pe Colonelul Teodorofl împreună cu mai mulţi ofi- 
ţeri de Stat-major pentru fixarea posiţiunii acestei ţferi, 
precum şi a topografiei ei. Lucrarea acâsta a durat mai 
mulţi anî şi s'a terminat abîâ pe la 1857, fiind condusă de 
Generalul Blaremberg. 

Drept amintire a lucrărilor, cari au durat propriu <Jîs 40 
ani, iar nu patru, de 6re-ce au fost începute nu la 1853, ci la 
1816, guvernul rus a dispus să se ridice un monument 
lângă Ismaîl. Acest monument s'a aşezat la 1852 şi se com- 
pune dintr'o piramidă de tuciii în înălţime de patru metri, 
avend patru păreţi. Pe păretele din spre m6(Jă-n6pte urmă- 
t6rea inscripţiune în limba rusă arată scopul monumentului: 



(1) După lucrarea Iul Struve, posiţiunea Basarabie!, calculată după me- 
ridianul Pulkow, este 4^19, lat. apus şi 0^8' long. de Răsărit. Acelaşi plan 
trigonometric este adoptat de către Statul-major rusesc în lucrarea sa 
din anul 1891. După o altă lucrare rusescă, CancKH Hace.icHHUX'L Mtcrb, 
t. III, Basarabia este arătată între 45« — 49» lat. de Nord şi 43» - 48», 
long. de Resărit de la Ferroe. 



26 

Hotarul de la Sud 

al 

meridianului 25^ 20' 

de la Dunăre 

până la 
Oceanul de 
gheţă 
prin 
Suedia şi Norvegia 

IHn ordinul 

AuguşHlor Monarchî 

Imperaţilor 

Alexandru I, 

Nicolae I 

şi Regelui Oscar /, 

lucrând neîntrerupt de la 

J816 până 1852, 

aii mesurat 

geometrii 

a trei popore. 

Latitudinea 45^ 20' 28". 

Apoî, pe la 1848, directorul Observatoriulul din Pulkow, 
d-1 Sabler, a calculat posiţiunea a 74 locuri din Basarabia, 
luând ca punct central al triangulaţiunil satul Vadul, care 
se află aşezat sub 26^ 47' 83'' 306 long. după meridianul Pa- 
risului. 

Iacă posiţiunile unora din aceste locuri, calculate de către 
Observatoriul din Pulkow: 



Numele punctului. 

Akerman (oraş) 
Albineţu (sat) 
Atachi (tîrg) 
Bender (oraş) 
Bălţi (oraş) 
Vadul (sat) 
Lipcani (sat) 
Noua-Suliţă (tîrg) 
Orheiu (oraş) 
Putinescî (sat) 
Homancauţii (sat) 
Hosoşenl (sat) 
Recea (sat) 



Latitudine. 



46ni', 
47'>32, 
48026', 

47*46', 

47» 6', 

48016', 

48016', 

47022, 

4700O', 

48'»29', 

48°24', 

47058', 



// 



31,7 
50,5" 
40,8 
27.4" 
49,7" 
21,8" 
4,3 
6,7" 
17,5" 
6,4" 
28" 
17,7" 
53.6" 



Meridianul din Paris. 
Longitudine. 

280 Qi^ 30,3'/ 

26n7', 46,3" 
25*27', 13,1 
270 9'. 14" 
2603G', 1,1" 
26*47', 33" 
24028'. 21,8" 
23056', 29,1" 
26'»29\ 25,7" 
25048', 15,1" 
24052', 28,2" 
2404O', 15,1" 
26020', 51,3" 



27 

Basarabia modernă posedă ca hotare politice despre iiord- 
răsărit Imperiul Austriac şi anume Galiţia şi vechiul pămînt 
românesc Bucovina, spre apus Regatul României, iar spre 
răsărit Rusia. 

După conturul s3ii general, Basarabia ni se înfăţişăză ca 
un fel de corn de abundenţă, cercuit de malurile rîurilor Nistru 
şi Prut ; iar gura cornului stă deschisă spre Marea N6gră, 
ale căreia valuri se sbat de malul cornului în lungime ca de 
20 kilometri. 

Nistrul şi Prutul, hotarele naturale ale Basarabiei, isvorSsc 
din munţii carpatini, ale căror ultime înălţimi, transformate 
într'un lanţ de d61uri, se isprăvesc în apropiere de oraşul 
Bălţi şi satul CornescI; ac6stă verigă de înălţimi form6ză 
linia de despărţire a apelor ce se scurg în Basarabia. De aci 
spre mare nivelul terenului scade mereu; iar la depărtare 
ca de vre-o dou6 poşte de Chişinău spre m64ă-4i începe în- 
tinsa vale a Bug6culuî. 

Albiile rîurilor, ale pîraelor şi bălţile încep din înălţimea 
Bălţilor şi se îndreptă ba către Nistru, ba către Prut, după 
direcţiunea văilor împresurate de dâlurl. Văile mereu se lăr- 
gesc spre me4ă-4i, iar spre Bug6c valea devine f6rte largă 
şi cu desăvîrşire deschisă spre sud-r6sărit, din care causă 
acăstă parte a Basarabiei e bântuită de mari curente de aer 
şi vînturile ce suflă aci usucă şi slăbesc vegetaţiunea solului. 
Valea Bugâculul, deschisă spre rSsărit, e acoperită cu ve- 
getaţiunea stepelor de dincolo de Nistru; stipa capelată şi 
stipa plumosa daii acestei văl aspectul monoton şi trist al 
stepelor, unde abia pe ici pe colea se înalţă în slava cerului 
nisce movile, rămăşiţe unor timpuri antice. Mal la vale câmpia 
este tăiată de valul lui Traian. 

Prin posiţiunoa sa geografică, Basarabia beneficiază de 
sorele strălucitor şi binefăcător al sudului Europei, ea posedă 
un pămînt roditor, plin de vlagă, dălurile sale ver(JÎ sunt 
acoperite cu păduri, codri tăcuţi şi dumbrăvi, c6stele mun- 
ţilor cu vil şi livezi, iar rîurile şi isv6rele sale şerpuesc 
spre câmpii, unde pasc cire4I, herghelii şi turme de vite, 
cal şi oi. 

Prin aspectul priveliştilor sale, precum şi prin conformaţiunea 
solului său. Basarabia se desparte radical în două părţi; 
partea de sus, spre m6(}ă-n6pte, e munt6să, abundentă în vlaga 



_28 

apelor, acoperită cu o vegetaţiune suculentă, plină de păduri 
şi codri; partea de jos, spre m6(}ă-4î> '© din contră plană,, 
lipsită alocurea cu desăvîrşire de apă potabilă, cu clima 
uscată, săracă în vegetaţiune decorativă. 

La Nord, spre Orheiu, Hotin, Soroca, călătorul adeseori 
rfimâne fermecat de priveliştea peisagiuluî, şi împrejuri- 
mile Rinului nu sunt de loc maî pitoresc! decât împrejuri- 
mile de la Soroca de pe Nistru. 

Nisce maluri înalte şi abrupte sunt alocurea acoperite peste 
tot cu păduri, alocurea g61e şi stâncdse. Dincolo de mal spre 
nord se întind păduri vaste şi tăcute în posomorîta lor 
maiestate; din aceste păduri, prin văl înguste şi stânc6se 
şerpuesc isv6re şi rîuleţe, cari se revarsă în Nistru. In fine 
bătrânul Nistru cu apele sale curgSt6re, sfredelindu-şî albia 
printre stânci şi dâluri, pentru a-şî revărsă apele în Marea 
Năgră Iar peste t6te acestea un cer albastru, un aer îm- 
bibat de parfumul florilor şi al fîneţelor, şi colo sus — sus, în 
slava cerului, plutesc vulturii Basarabiei. 

La Sud, dincolo de Chişinău, aspectul se schimbă, călătorul 
ese din desişul dumbrăvilor, livezilor şi al viilor pentru a 
intră în Bugăc. 

In general e răspândită o părere greşită despre acăstă parte 
a Basarabiei, pe care unii şi-o închipuesc drept un fel de 
Sahara. Imaginaţiunea deşteptată prin acesta comparaţiune 
zugrăvesce deja caravane de cămile, mişcându-se în cadenţa 
prin stepele nemărginite de nisip ridicat în troeni de un 
vînt ferbinte. 

Nimic din tdte acestea. Bugecul este o vale largă şi întinsă^ 
cu un pămînt f6rte fertil, care, dacă a rămas necultivat în cur- 
gerea secolilor, apoi acesta se datoresce puhoiului pop6relor 
sălbatice cari călcaii acest sol, devastând în drumul lor orice 
le-a stat în cale. Nu pămîntul Bugecului propriu <}is e causa 
că agricultura suferă une-orî pe acolo, ci clima uscată, care 
adese-orî distruge rodul abundent al muncei omului. 

Călătorul venit din spre nordul Basarabiei şi care-şî ţine 
calea spre mecjă-^i, intrând în Bugăc nu vede decât o 
câmpie întinsă dinaintea ochilor săî. Nici un deluşor, nici 
un isvor sau rîuleţ, nici o dumbravă, cât de mică. Pe icî pe 
colea, din când în când, câte un cătun, compus din cinci şese 
căsuţe sau bordeie. Aspectul acesta trist şi monoton se schimbă 



29 

îme diat ce călătorul o va luâ spre răsărit saii apus. In cu- 
rînd monotonia stepelor începe a dispară şi, privind împre- 
jurul său, călătorul observă că nu se află deja în fundul unei văî, 
ci din contră pe vîrful unuî înalt platou; stepele s'au isprăvit 
printr'o rîpă colosală, iar în fundul acestei rîpe curg rîu- 
rile Cogalnic sau Cogâlnic, lalpuch, Şagă, Cunduc. Direcţiu- 
nea sau linia albiei rîuluî, orî-care ar fi el, se desemneză nu 
prin suprafaţa lucie a apelor, ci printr'o panglică verde desem- 
nată din trestie ori papură. Pe alocurea, aceste rîuri sunt stăvi- 
lite, formând iazuri şi chiar lacuri; iar împrejurul acestor lacuri 
sunt sate sau colonii. Şi pe cât îmbrăţişăză ochiul călătorului 
orizontul întins al stepelor, el pretutindenea descopere vîrfu- 
rile ascuţite ale bisericilor protestante din coloniile germane 
sau cupolele argintii ale bisericilor ortodoxe din satele bulgă- 
resc!. 

Satele şi coloniile se ţin lanţ de-alungul malurilor rîurilor 
desemnate în depărtare prin linia verde a stuf ariilor. La drăpta 
şi la stânga drumului se întind nemărginite păşuni, pe cari 
pasc cirecjl de vite şi turme de ol. Iar aeolo uiwte se ispră- 
vesc păşunile se încep lanuri de bucate : grîul ca un zid se 
înalţă din ambele părţi ale drumului, spicul grîulul e aplecat 
spre pămînt, de plin ce este ; colo mal departe încep f îneţele. 
Pâlcuri de flori presară întrăga câmpie, unele mal înalte, 
altele mai îndesate. Pare că fle-care fl6re te privesce, mi- 
rată de a vedă pe un om în solitudinea câmpiei ; pare că 
întrega câmpie ascultă şi şoptesce cu vîntuleţul, care adie 
printre mii şi mii de flori. 

Aşâ e Bugăcul. 

Dar a trecut luna Maiu, bucatele s'au copt şi a sunat ora 
bine-cuvîntată a secerişului. Cu o săptămână înainte de se- 
ceriş, vîntul, care până atunci adia prin câmpii, de-odată a 
încetat de a suflă; nici o urmă de nor pe cer, din a căruia 
înălţime nemărginită arde 'un s6re neîndurat. Termome- 
trul arată 45^—46® la umbră... şi în două trei 4^le bucatele 
suculente sunt ferte, grîul e perdut. întrega muncă a omului 
a perit fără nici un resultat ; speranţele de primăvară s'aii 
risipit în câte-va ^We, iar câmpiile cu flori s'a& prefăcut în 
praf şi cenuşă. 

Âşă e Bugăcul. 



30 



II. 



GEOGRAFIA POLITICĂ. 



Basarabia posedă în momentul de faţă următdrele hotaro 
politice : 

La mâ^ă-nâpte ea se învecinesce cu Galiţia austriacă, 
şi anume de la satul Onuta, unde rîul Nistru intră în ţinu- 
turile Imperiului Rus, şi până la gura rîuluî Sbrucia, lângă 
satul Isacovgţu, unde acest rîuleţ să revarsă în Nistru. Li- 
nia ac6sta de hotar are o întindere de 46 kilometri. 

Maî departe rîul Nistru desparte Basarabia de guvernă - 
mîntul Podolia, iar maî jos de guvernămîntul Herson. 

La resărit ea so învecinesce cu guvernămîntul Herson, 
având ca linie de demarcaţiune malul stâng al Nistrului, 
care se revarsă în Marea N6gră, formând limanul Cetăţiî- 
Albe. 

La nord-apus Basarabia se învecinesce cu Bucovina, şî 
anume de la Onuta, aşezat pe malul Nistrului, până la rîul 
Prut, de lângă orăşelul Noua-Suliţă. Lungimea acestui hotar 
este de 55 kilometri. 

De la satul Onuta graniţa merge în sus de-alungul ma- 
lului rîuluî Onuta, care se varsă în Nistru, şi până la satul 
Balamut. Acest hotar este în lungime de 16 kilometri; de 
acî, pe distanţă de 15 kilometri şi ceva, graniţa este desem- 
nată pe uscat şi trece prin desişul pădurii până la rîuleţul 
Aria, care se revarsă în rîuleţul Răchita, la gura satului 
Răchita; de aci graniţa şerpuesce de-alungul malului Răchitei, 
trecend satele R6vcautenl şi StroescI până la Prut, lângă 
Noua-Suliţă. Graniţa ac6sta are o lungime de peste 24 kilo- 
metri. Drept vorbind, întrâgă ac6stă graniţă merge pe uscat, 
de <5re-ce rluleţele Grina, Răchita şi Onuta prin Iunie s6că 
şl se usucă. 

La Apus Basarabia se învecinesce cu România, a căreia 
parte integrantă a fost în curgerea secolilor. Graniţa ac^ta, 
în lungime de peste 170 kilometri, merge apr6pe în linie 
drăptă de la comuna urbană Noua-Suliţă până la satul Nem- 
ţenl, tot pe malul rîuluî Prut. Aci riul Prut curge într'o 



31^ 

vale înfundată şî are pe alocurea o lărgime de 3—4 kilometri; 
apele sale şerpuesc ba la dr^pta, ba la stânga până la Scu- 
lenî. Când apele Prutului se revarsă, adese-orl se întîmplă 
că rîul îşi schimbă albia, şi atunci şi graniţa între România 
şi Basarabia se schimbă; acăstă schimbare însă nu vatSmă 
întru nimic drepturile reciproce ale proprietarilor riverani, de 
6re-ce drepturile acestea sunt ocrotite printr'o stipulaţîune 
specială, care privesce pe proprietarii megiaşî al ambelor state. 
Mai spre Sud de satul NemţenI, anume acolo unde din 
spre dr6pta se revarsă rîuleţul Jijia în Prut, graniţa se de- 
părteză de la malul stâng al rîulul şi merge pe uscat în lun- 
gime de apr6pe 45 kilometri până la partea de sus a 
rîuleţulul Sărăţica; iar mal departe merge pe malul Sără- 
ţicăl, până la revărsarea sa în Prut. Aci graniţa iarăşi e 
desemnată pe uscat de la satul Sărăţica până la colonia 
Camrat şi de aci până la satul Bărăgan. Âcâstă linie are o 
lungime ca de 26 kilometri. 

Până la retrocedarea Basarabiei de la Sud, după tratatul 
din Berlin, graniţa între Basarabia şi România mal jos de 
satul Camrat mergea spre m64ă-<}i pe linia bălţel Chirsan 
până la satul Congazu, de unde se desemnă apoi prin chiar 
linia malului lalpugulul până la valul de jos al lui Traian, 
lângă satul bulgăresc Tabac. După răpirea de către Rusia a 
celor trei judeţe de dincolo de Prut, graniţa între ambele 
state a devenit rîul Prut. 

La sud graniţa Basarabiei se desemnă până la 1879 prin- 
tr'o linie pe uscat în lungime de peste 135 kilometri aproxi- 
mativ; graniţa ac6sta mergea de la satul Tabac prin comuna 
Tatar-Bunar până la satul Băzăr6nca-de-sus, trecând de-a- 
curmezişul apelor cari se revarsă în Lacurile sărate. Mal spre 
răsărit de Băzărânca, graniţa mergea drept Ia Apus, unde^ 
trecând pe lângă lacul sărat Burnas (Burnâie), se Isprăviă 
la malul Mării Negre. 

Spajiul saH suprafaţa. 

După lucrările coniisiunil topografice a Statulul-major ru-- 
sesc, Basarabia ocupă un spaţii satt suprafaţă de 31.360,60 



32 

verste pătrate. (1) Suprafaţa ac6sta este cercuîtă de mai 
sus arătatele hotare politice dinaintea anului 1879. Spaţiul 
sau suprafaţa celor trei judeţe răpite la 1879 este arătată 
maî departe. 

Linia cea mal lungă de sus în jos, care ar trece de la un 
cap6t al Basarabiei (între Prut şi Nistru) până la capătul 
cel-lalt, are o întindere de peste 400 kilometri şi se începe la 
gura rîuleţului Siclava, care se varsă în Nistru, şi se ispră- 
vesce la gura rîuleţului Balaban, ce se varsă în Marea Negră. 

Linia cea mal mare în lărgime între Prut şi Nistru are 
o întindere de 140 kilometri, iar cea mai scurtă o întindere 
de 40 kilometri. 



IIL 

ÎMPĂRŢIREA ADMINISTRATIVĂ. 

Ocârmuirea rus6scă a despărţit Basarabia în opt judeţe 
saii «uezdi» şi un ţinut urban numit gradonacialstvo ; ac6stă 
împărţire pur administrativă a fost în vig6re până la 1856. 
Judeţele eraii următdrele: Hotin, Soroca, laşîy Orheiu, Chi- 
§inm^ Bender, Akerman, Cahul şi ţinutul urban Ismail. 

După Tractatul din Paris de la 1856 s'a reîntors la pa- 
tria-mamă parte din judeţele Chişineu şi Akerman şi Cahulul 
«u Ismailul. După depositul topografic militar a Statului-major 
rusesc, acea parte reînt6rsă Moldovei avea întindere de o 7.817 
verste pătrate. (2) 



(1) Versta = 500 stînjem. După darea de semă a Generalului guver- 
nator al Basarabie! din anul 1864, Basarabia posedă un spaţiu de 3.275.637 
deseatine sau verste pătrate 32.567. Iar după datele comitetului statis- 
tic central de pe lângă Ministeriul de Interne din Petersburg, astronomul 
Schwetzer a stabilit că Basarabia posedă un teritorii! cu o suprafaţă de 
30.670 verste pătrate saii 633,87 mile pătrate. Idem Strelbitski. 

(2) După calcularea nouă din anul 1881, partea luată de Rusia după 
fitipulaţiunea Congresului din Berlin este de 10.754 verste pătrate, adecă 
de 222,7 mile pătrate. Acest litoral alipit acum la Imperiul rus face parte 
din următorele judeţe: 

Chişineu 140 v. p. adecă 2,90 mile pătr. 
Akerman 4.662,6 v. p. » 96,37 » » 

Ismail 5.951,5 v. p. » 123 > » 



33 



După alcătuirea nouel graniţe în anul 1857, despărţirea 
administrativă a Basarabiei a fost prefăcută : din partea 
judeţului Cahul rdmasă Rusiei s'a alcătuit un nou judeţ 
Camrat» care însă la 1858 a fost desfiinţat şi s'a alipit la 
judeţele Bender şi Akerman. De atunci şi până ]a 1880 Ba- 
sarabia avea numai ş6pte judeţe şi anume: 

La nord, între Nistru şi Prut, judeţul Hotin; la Sud-R6să- 
rit de la dînsul în jos pe Nistru judeţele Soroea, Orheiu, 
Bender^ Akerman şi Ismail. 

La sud de la Hotin, în jos pe Prut, judeţele Iaşi şi Chi- 
şineu. 

La 1879 — 80 o nouă împărţire administrativă a împărţit 
pentru ultima 6ră Basarabia, şi în momentul de faţă Ba- 
sarabia posedă opt judeţe şi anume : Hotin, Soroea, Orheiu, 
Bălţirmimi Şl \viă^\\j\ Iaşi, Bender, Akerman, Ismail, iar la 
centru judeţul Chişineu. 

Spaţiul ce ocupă fle-care din aceste judeţe este urmă- 
torul: (1) 



Judeţe 


Verste pătrate 


Mile pitrate 


Hotin . . . 


3.572, 


73,5 


Soroea . . . 


4.023^ 


83ea 


Bălţi (laşî) . 


. 4.722, 


97,0 


Orheiu . . . 


. 3.549, 


73„ 


Chişineă . . 


. 3.0858 


63,r 


Bender . . . 


. 4.440, 


9I7. 


Akerman . . 


. 7.276 


150,8 


Ismail . . . 


• 


? 


Total 


30.670, 


633.7 



In acostă tabelă nu intră suprafaţa celor trei judeţe ali- 
pite la Rusia după Tractatul din Paris, pe care suprafaţă 
am arătat-o deja mal sus. 

Fie-care judeţ la rîndul s6ii este împărţit, în privirea ad- 
ministraţiunii poliţienesci, în stane şi nacialstvo, iar din 
punctul de vedere pur fiscal în volosti. Fie-care judeţ po- 
sedă câte patru stane, iar volosti se compun din mal multe 
comune, şi anume: 



(1) BorMMo-CmamucmuHecKiU cOopnuKh, C.-neTepc6yprb. 
Z. C. Arbure, Basarabia. 



34 



Volosti (plăşî) din judeţul Hotin : 

Reşedinţa de volosti (plasă) Numărul satelor 

Noua-Suliţa 14 

Grozina 14 

Clişcova 15 

Lipcani 20 

Stălinescî 22 

Bricânî 18 

Corjenţa 17 

Secureni 17 

Româncauţă 12 

Chelmenî 16 

Volosti (plăşî) din judeţul Soroca : 

Atachi 12 

Climauţenî 12 

Arionesci 18 

Cobolta 16 

BadicenI 17 

Tîrnova 13 

Ocolina 19 

Pepeni 12 

Căinări 22 

Raşcova 14 

Cotingenî 15 

Văscauţenî 18 



Voioşii (plăşi) di?i judeţul Bălţi 

Hiliceni • . . 19 

Cornesci 22 

Vulpescî 18 

Sculeni 24 

Fălesc! ... 16 

Bolotina (Bălţi) 22 

Brânzenî 27 



35 



Reşe<}inţa de volosti (plasă). Numărul satelor. 

Copăcenî (Capoceni) ... 25 
Bălţi-Slobocjia 24 

Volosti din judeţul Orheiu : 

Telenescî 18 

Căzănescî 11 

Samăşcam 14 

Rezina 18 

Cinişeuţă 16 

Chipercenî 19 

Işnovfiţu .... .... 17 

Criulenî 13 

Sărăţenî 18 

Pogârnicenî 19 

Daşcova 17 

MartinescI J8 

Tuzora .15 

Volosti din judeţul Chişineu : 

Volcineţa 12 

BoldurescI 11 

Zbirol 13 

Nisporeni 5 

Vasienî 10 

Lopuşna ' . . 6 

Bujor 15 

Hârlova 15 

GăncescI 9 

lalovenî 14 

Vornicenî 10 

Sireţa 10 

Mirent 21 

Volosti din judeţul Bender : 

Telita . 14 

Gura-Galbină 8 



36 

Reşedinţa de volosti (plasă) Numărul satelor 

Căinară 13 

Cahul 7 

Volosti din judeţul Akennan: 
Purcari 10 

Cele trei judeţe de la m64ă-4î> fiind alipite la Rusia după 
Tractatul din Berlin, au râmas până acum împărţite ad- 
ministrativ în comune urbane şi comune rurale, precum aii 
fost sub ocârmuirea pămînt^nă. Aşâ dar judeţul Ismail nu 
posedă volosti. 

Există un proiect de lege, prin care actualul judeţ Ismail 
va fl despărţit în dou6 judeţe şi anume: Ismail şi Ee^iî. 
Abrogarea legilor comunale române se va face cu începe- 
rea anului 1899, când în acesta parte a Basarabiei se vor in- 
troduce definitiv legile rusesci şi administraţiunea cu insti- 
tuţiunea numită Zemskie nacialniki. (1) 

In afară de acâstă despărţire administrativă a Basarabiei, 
domeniile Statului sunt administrate a parte şi anume: 

In judeţul Hotin reşedinţa centrală a administraţiunil 
domeniilor (circumscripţiunea) se află în satul MedvejenI şi 
administrez ă 11 sate. 

In judeţul Bender circumscripţiunea se află în satele Cău- 
şani şi Cimişliu : cea dintâiu administr6ză 5 volosti^ cea din 
urmă 4 volosti^ şi anume: 

Circumscripţiunea din Căuşanî: 

Reşedinţa de volosti Numărul satelor 

HerbovSţ 4 

Căuzanî 3 

Copana . 3 

Opancea 3 

Hadjimus 4 

Circumpscripţiunea din Cimişliu: 

Obacladjaba ...*..-. 3 
Taracliu 6 



(1) A se vede capitolul privitor la adminîstraţiune. 



37 

Reşedinţa de yolosti Numărul satelor 

Cimişliu 3 

Cionaca 3 

In judeţul Akerman administraţiunea domeniilor Statului 
se află în doua sate şi anume: 

Circumscripţiunea Ivanovac: 

Reşedinţa de volosti Numdral satelor 

Alexandro vca 6 

Ivanovca 4 

Olonescî 5 

Talmazî 4 

Ţaricieni 4 

Circumscripţiunea Tatar-Bunar : 

Divîsia 3 

Plachtieva 6 

Tatar-Bunar 4 

Coloniile. Administraţiunea coloniilor din sudul Basarabiei, 
fiind până la 1872 alcătuită într'un mod deosebit, ele s'aiî 
administrat pană la acest an de un comitet special pe te- 
meiul unor decrete (ucasurî) ad-hoc. Din acostă causă şi des- 
părţirea coloniilor până la 1872 eră deosebită de restul ţ6rîî. 

Coloniile bulgare şi cele germane se află în judeţele Ben- 
der şi Akerman. Coloniştii bulgari locuesc în 43 sate din 
aceste judeţe. (1) Aceste colonii sunt împărţite acum în treî 
volosti şi anume: 

Numgrul satelor 

Ocolul Bugecului-de-8us . . 19 

Bugâcul-de-jos 19 

Ismail • . . 5 

Administraţiunea coloniilor se află altă dată la Camrat 
Coloniile germane compun în momentul de faţă 24 sate 
şi sunt împărţite în trei volosti sau ocoluri şi anume : 



(1) In acest număr nu intră coloniile bulgare din cele tre! judeţe luate 
de Rusia după Tractatul din Berlin, despre cari a se vede mal jos. 



38 

Numdrul satelor 

Cinstita 10 

Malo-Iaroslov6ţ . . . . 11 
Sărata 3 

Adminîstraţîunea coloniilor germane se află la Ancecrae, 
sau precum se numesce acest sat de către Ruşi, Tarutino 
(din jud. Akerman). 

Tot în acest judeţ sunt aşezaţî şi Cazacii din Noua-Rusie, 
a căror comenduire se află în satul (staniţa) Nicolaewca-No- 
vorosiiskaia (Bairamcea, precum îl numesce poporul). Cazacii 
locuesc în patru staniţe (1) şi cincî cătune. 



IV. 



GEOLOGIA. 



Specii neptunice. — Basarabia face parte din acea vale mare 
ce este împresurată de munţii Carpaţi, Balcani, d61urile Tau- 
rideî şi platoul înalt al Altaiulul. La m6(Jă-n6pte şi nord- 
rfisărit, acesta vale formeză un teren dâluros, care este pro- 
priu <Jîs scoborîşul munţilor carpatini; de aci apoî valea 
se scob6ră mereu spre me4â-<Ji şi sud-r6sărit, isprăvindu-se 
cu nisce maluri nisip6se linse de valurile Mării Negre. 

După părerea luî Elis6e Reclus, din punctul de vedere 
geologic Basarabia eră altă dată în întregimea sa acoperită 
cu apele măriî, făcând parte din fundul acestei mări. 

După Pallas şi Tournefort, în timpurile preistorice Marea 
N6gră avea orizontul apelor sale aşă de departe, în cât 
Marea Caspică şi golfurile sale erau unite cu Marea N6gră 
printr'o strîmt6re aşezată între rîurile Maniciu şi Cuma, iar 
maî departe cu Caucasia. După părerea învfiţaţilor, munţii 
Traci eî de lângă Bosfor pe acele timpuri despărţiau Marea 
Mediteraneă de Marea N6gră, în care Dunărea, Nistrul, Donul 
şi Cubani îşî reversau apele; sub presiunea îndelungată a 
apelor acumulate, Marea Negră a rupt în fine stăvilarul na- 
tural şi şi-a revărsat prisosul în Mediteraneă, inundând o 



(1) Sate căzăceecl. 



39 

parte din Grecia, insulele Archipelagulul şi producând acele 
calamităţi despre cari ne povestesc legendele antice. 

Apele Măriî Negre şi-au sfredelit calea prin strîmt6rea 
Bosforului, iar Marea N6gră, Marea Caspică şi Marşa Ara- 
lulul s'au despărţit, formând între ele nisce continente ni- 
sip6sey pe alocurea presărate cu lacuri sărate şi văl adinei. 

In aceste timpuri tocmai aii apărut, de sigur de sub apele 
mării, la început numai partea muntâsă a Basarabiei de la 
nord şi nord-răsărit, iar în urmă valea Bug^culul şi valea 
imensă a Ukraniel şi Rusiei de la m64ă-(]i. 

Partea de la nord-râsărit a Basarabiei, care e împresurată 
între rîurile Nistru şi Prut, formâză o vale, al cărei sol a 
fost abundent hrănit prin aluviuni, aduse de curentul acestor 
rîurl cu multiplele lor braţe şi i8v6re de pe c6stele Car- 
paţilor. Acest sol e de o fertilitate uimit6re. P61ele munţilor 
din acăstă parte a Basarabiei sunt acoperite cu codri şi li- 
vezi întinse, iar printre d61url şerpuesc isv6re ce ocolesc 
câmpiile, rev6rsându-şl apele în cele dou6 artere principale : 
Prutul şi Nistrul. Tot în ac6stă parte a Basarabiei sunt şi 
acele păduri seculare, acum cam distruse, mulţumită unei 
gospodării destrăbălate şi industriei rapace a ovreimil. 

Partea 8ud-r6sărit6nă a Basarabiei n'are acea încadrare 
admirabilă a d61urilor, ce formâză pragul Carpaţilor, dar 
totuşi presintă un farmec deosebit. Dînsa face deja parte 
din regiunea vastă a platoului, care începe dincolo de rîul 
Volga şi, trecend rîurile Don, Dnipru şi Nistru, ocupă un 
spaţiu de peste 80 mili6ne de hectare, adecă e cât o Franţă 
şi jumătate. Valea acâsta colosală serviă în vremurile antice 
de cale puhoiului pop6relor asiatice, în gr6snica lor mişcare 
spre Europa. Pe ac6stă cale a străbătut Atila cu Hunii şi 
Tătarul cu Cazacii, cari apoi, respinşi de Români, şi-au re- 
luat, în tr6p6tul cel mare a cailor, calea pustiei Aci, la 

malul Nistrului, a stat şi a veghiat neclintită sentinela ro- 
mână, apârând lumea civilisată de hordele sălbatice ale pus- 
tietăţilor Asiei. 

Partea sudică a Basarabiei e partea cea mal sterilă; dînsa 
până acum p6rtă încă pe suprafaţa sa urmele originel sale : 
nisipuri întinse, lacuri sărate, lipsă de vegetaţiune plină de 
vlagă — sunt urmele cari arată că aci eră fundul mării. 

Formaţiunea dominantă a solului Basarabiei aparţine pe- 



40 

rîoduluî diluvian ; posiţiunea orizontală a straturilor arată 
că acostă parte a globului nostru n'a îndurat acele sbuciu- 
mărî şi cataclisme plutonice, cari au lăsat urme neşterse aiu- 
rea; de aceea geologia solului Basarabiei e lipsită de varie- 
tatea metalurilor şi mineralelor, cari fac parte integrantă din 
solol vulcanic. 

Formaţiunea principală, aşezată sub stratul superior al 
pămînturilor diluviane, aparţine formaţiunii terţiare : lut co- 
lorat cu ocru feruginos, var compus de scoicile maritime 
univalvaCy p6tră de nisip (silex) şi lut plitos. 

In partea de Nord a Basarabiei varul zace în straturi 
mari la o adîncime f6rte mică. La Orheiii dobândirea va- 
rului şi c6cerea sa e ocupaţiunea locuitorilor. In restul Ba- 
sarabiei asemenea stratul calcar se găsesce pretutindenea. Pe 
malurile rîuleţelor, în rîpe şi bălţi adese-orl apa descopere 
straturi mari de var petrîflcat. 

^ Pe alocurea calciul se găsesce de o recentă formaţiune ; 
aceste straturi însă spre nord dispar, flind înlocuite prin 
calciu de o formaţiune veche. Pe malurile Nistrului straturile 
solului stau pe alocurea desvfilite, aşâ că aci studiul geolo- 
gic al solului e f6rte favorabil. După humus imediat se vede 
perfect un strat gras de p6tră nisip6să-liit6să ; apoi după 
el vine stratul terţiar de oolit, care nu conţine decât scoici 
cimentate cu var ; mai departe vin straturile de calciu, cari 
sunt treptat amestecate cu schislă lutâsă, care mal jos e cu 
desăvîrşîre compactă. Sub schistă, pe alocurea stau desv6- 
li te nisce straturi conglomerate. In unele locuri din judeţul 
Hotin şi Soroca malurile angtdare ale Nistrului descopăr 
pe ici pe colea stânci de granit (sienit), cari merg spre 
Podolia. 

Malurile rîulul Prut sunt apr<îpe pretutindenea lut6se. In 
general înălţimile cari împres6ră albiile rîurilor au de- 
semnurî mol, datorate speciilor terţiare. Aspectul cu desâ- 
vîrşire orizontal al straturilor prin rîpe şi bălţi, precum şi 
existenţa unor straturi gr6se de calciu, compus din scoici 
maritime, lipsa desăvîrşită a urmelor vulcanice — demonstra 
originea sedimentară a acestei părţi a continentului Euro- 
pei. Uscarea treptată acestui litoral se demonstra din altă 
parte prin grosimea stratului fructifer saii humv^, care în 
partea de la m64ă-n6pte e f6rte gros, iar spre m6<}ă-4i 



41 

mereu se subţiază. Acest strat, firesce, s'a format înainte în 
părţile d61ur6se, unde grosimea sa se acumula, pe . când 
apele mării treptat treptat se retrăgeaft, formând în urma lor 
bălţî şi ravine. 

Litoralul de sud, de la linia imaginară desemnată de la 
stâncile carpatine drept spre malul Nistrului de lângă So- 
roca, a eşit de sub apele mării, în retragerea înaintea li- 
toralului de la nord a acestei linii. Demonstraţiunea acestui 
fapt, după geologul flnlandes d-1 Cutorga, reese din chiar 
formaţiunea delurilor, cari aci sunt compuse numai din calciu 
oolit şi conglomerate de scoicîy formate din scoici de diferite 
mărimi împetrite în sedimentul calcar sau nisip-lutos petri- 
ficaL In lăuntrul acestor bolovani adese-orl se găsesce coraliă. 
Pe alocurea însă oolitiil nu e definitiv format, ceea ce arată 
recenta sa formaţiune. 

Litoralul spre nord de linia imaginară trasă de noi, care 
cuprinde o j)arte din judeţul Soroca şi întregul judeţ Hotin, 
are un caracter deosebit. Aci găsim o formaţiune mal veche 
şi, afară de calciu, fer şi gips, munţii posedă mare canti- 
tate de cremene şi cuarţ. 

Specii plutonice. — Stratul pe care sunt aşezate t6te stra- 
turile cele suprapuse ale solului Basarabiei, după d-1 Bleda, 
învăţatul inginer de mine din Rusia, este granitul. Granitul 
se găsesce în mare cantitate desvSlit în albia Nistrului, unde 
se presintă sub forma de stânci rotunde acoperite cu schista 
pseudo-corn6să. (1) Aceste stânci de granit formeză în cur- 
mezişul rîulul Nistru cataracte, cari se află lângă satul Co- 
sauţenî- Granitul acesta e feruginos şi de aceea are o col6re 
roşiatică sau întunec6să. 

Terenurile de transiţiune. — Terenurile acestea în Basarabia 
posedă vaccea sură şi formaţiuni calcare de transiţiune. Ele se 
ved f6rte bine pe malurile Nistrului, mal jos de Soroca ; de aci 
apoi se întind, ascunse sub sedimente secundare şi terţiare 
spre nord-apus, trec graniţa austriacă şi form6ză un şir 
neîntrerupt de d61url stânc6se. Vaccea sură în Basarabia este 
formată din petră nisipdsă amestecată cu cuarta schistă 
nisipâsă şi schistă lutdsă, ac6stă din urmă cnjeasma lut6să 



(1) l'tfKioeuHecKia lucawofMMiji IjecaiimOiu „lopuibu }{\tfj)Hiuvo^^, Raporlul Ma- 
iorului Blede. Idem Strelbîtsky. 



42 

ver4ie. Schîsta lut6să zacă d3 obicaiu pa stratul de cuart 
nisipos şi pe alocurea e amestecată cu schistâ nisipâsâ. In ori-ce 
cas însă cuarţul predomină în aceste straturi. Stratul de 
jasma zace lângă comuna urbană Atachi de pe Nistru, culcat 
peste cuarţul nisipos, acoperit de un strat de schistâ l'it6să. 
Formaţiunea acesta începe a se desemnă pe malul Nis- 
trului, la depărtare de 20 km. de Hotin, fiind ascunsă aci 
sub formaţiunea calcară de transiţiune, şi formeză nisce d^luri 
înalte şi stânc6se. Aceste delurî se compun din cuarţ, silice, 

schistâ ordâsă, arillad^ schistâ de talc şi petră calcară 
de talc. 

Lângă satul Cosauţenî, ce se află în faţa oraşului lampoli, 
3e fabrică din cuarţul nisipos nisce table pentru podele şi 
pavagiu, cari se întrebuinţ6ză la Odesa ca pâtră de export. 

Formaţiunea petreî calcare zace în Basarabia de-adreptul 
pe vaccea sură şi se p6te ved6 pe lângă Hotin, unde e des- 
coperită, iar mai departe se întinde sub formaţiunea de gips, 
spre nord-r§sărit, unde din nou apare pe suprafaţa malurilor 
Nistrului, apoî trece graniţa austriacă, înclinând tot spre 
m6(Jă-n6pte, şi trece în guvernământul Podolia. In alte di- 
recţiuni, în Basarabia, ea nu se maî vede descoperită, iar 
pe Prut e ascunsă sub straturile terţiare. 

Specia principală în acesta formaţiune este deci pentru 
Basarabia p6tră calcară compactă, de col6re sură-închîsă ; 
la frecare şi pe timp de pl6ie ea exhală un miros neplăcut 
şi zace în straturi gr6se. 

Terenuri secundare. — Terenurile secundare ale Basarabie^ 
se mărginesc cu margn (la marne) sau un fel de pămîiit 
văros, amestecat cu humă, pe care în guvernămîntul Herson 
agricultorii o întrebuinţeză pentru îngrăşarea pămîntului de 
arătură. Marga din Basarabia e în tot-deauna urinată de 
nisip verde şi p6tră nisip6să lut6să. Aceste din urmă straturi 
sunt temelia pe care este aşezată marga; la rîndul lor am. 
bele straturi de mal sus au ca substrat vaccea sură. Marga 
e acoperită cu nisip galben sau alb. 

Formaţiunea de cretă apare maî jos de Dubasari şi so 
întinde pe malurile Nistrului imediat sub straturile terţiare. 
In malurile Prutului de la satul Pasarita până la Noua- 
Suliţa ea apare pe suprafaţă, aşă că cuarţul nisipos aci zace 
de-adreptul pe margă. Nisipul verde al acestei formaţiuni e 



43 

Wrte mărunt, amestecat cu lut şi grăunţe ver4uî, cari par 
a fi dorit Marga are multe straturi, cu cuibări de cremene 
de felurite colori, precum şi pirite. 

Terenuri terţiare. — Formaţiunea terţiară din Basarabia se 
compune din patru sedimente şi anume: a> din lutul lipos şi 
lignit; b) din gips; c) din nisip de scoici, pâtră nisip6să, lut- 
merghel ; şi în fine d) din p6tră calcară oolită. Aceste din 
urmă dou6 sedimente sunt pe alocurea cu desăvîrşire ame- 
stecate între ele. Terenurile terţiare se întind peste întrăga 
Basarabie, trecând în direcţiuneea nord-apus^nă hotarele 
României, iar la râsărit peste Nistru, Bug, Ing şi Dnipru, 
paralel cu Marea N6gră. 

Formaţiunea acăsta e aşezată de-adreptul pe margă şi 
pâtră calcară. Posiţiunea straturilor, atât în râpe cât şi în 
deluri, e orizontală; de aceea şi forma acestor d61uri în Ba- 
sarabia e rotundă şi plată la vîrf. Albiile rîurilor în aceste 
terenuri sunt Încadrate de maluri rotuncjî, cu peşteri, râpe 
şi lunecuşuri. 

Lut lipos şi lignit Acest strat terţiar e compus din stra- 
turi de lut lipos, amestecat în direcţiunea orizontală cu stra- 
turi de nisip cu lignit, gips şi p6tră nisip6să-lut6sft. Sedi- 
mentul acesta apare pe Nistru mal jos de Bender, aseme- 
nea şi de-alungul Prutului. 

Lutul lipos are structura schist6să ; în pâmînt e compact 
şi tinos, iar la aer se întăresce, ^e despică în sloiuri şi 
crapă ; are coWrea albastră sură, dar când zace în apropiere 
de lignit devine negru. In acest strat de lut se găsesc adese- 
ori buturugi de lemn putrecjit şi carbonisat, iar stratul pro- 
priu (Jis posedă sloiuri de lignit compact, cari se asemănă 
adese-orl cu antracitul. In acest strat se mai găsesc şi cui- 
buri de cristaluri de selenit şi mai rar pirit sulfuros. 

Lignitul are înfăţişarea unei masse de o col6re sură închisă 
şi e îmbibat de sulfat de fer; pe alocurea acâstămassă posedă 
nisce vine subţiri de un mineral care se asemănă cu antra- 
citul. In pămînt lignitul e umed, tinos, iar la aer se usucă, 
şi atunci presintâ o structură de sloiuri subţiri, cari se des- 
pică lesne. De obiceiu el se compune din dou6 straturi des- 
părţite unul de altul printr'un sloiu de lut lipos; stratul su- 
perior are o grosime de 20 cm., cel de jo3 de 13 — 15 m. 



44 

Vara, pe timpurile căldur6se, lignitul exală la suprafaţă 
sulfat de fer, în formă de praf alburia. 

Gipsul zace la Nistru pe p6tră calcară, iar la Prut pe 
margă de cretă (de pildă lângă satul Lipcani). De aci el trece 
peste hotare în Austria şi România, precum şi peste Nistru 
în guvernămîntul Podolia. Dincolo de Hotin şi de satul Lip- 
cani el este înlocuit cu petră calcară oolită. Sedimentul acesta 
este format de gips, p^tră calcară, p6tră nisip6să, conglomerat 
şi brecia (un fel de marmoră — la brSche). Straturile gr6se 
de ac6stă specie sunt aşezate orizontal ; înainte se ivesce 
p6tra calcară por6să, care conţine scoici de apă dulce, apoi 
vine gipsul, acoperit cu un strat gros de p6tră calcară, şi 
în fine apar p6tra nisip6să, conglomeratele şi breccia calcară 
acoperită cu lut de diferite colori, apoi nisip cu conglomerate. 
Petra calcară care aparţine acestui strat e f6rte tare, conţine 
trunchiuri de arbori petriflcaţi şi carbonisaţî, asemenea şi alte 
plante mai mici. Aceste corpuri organice sunt incrustate în 
p6tră aşâ de tare în cât este cu neputinţă a le extrage. 
Printre straturile calcare se găsesc asemenea într'un sloiu 
de nisip calcar oseminte de animale vertebrate. Puţin mal 
jos de Hotin, pe malul Nistrului, t6te aceste straturi se pot 
ved6 descoperite pe suprafaţa pămîntuluî. Gipsul din acest 
sediment e compact, mărunt şi are înfăţişare de marmoră. 
Sunt trei colori de gips în Basarabia — unul albea zahărul^ 
altul sur deschis şi al treilea ros. 

In gips zac pe aci pe colea sloiuri de vine de selenit In- 
ginerul de mine maiorul Blede, în raportul s6u (1) din 
anul 1839, arătase deja că în mal multe locuri pe malurile 
Prutului se găsesc în lut buturugi şi copaci întregi, cari 
trebue să fle sau de origine recentă sau putreziţi şi car- 
bonisaţî. Arborii aceştia ard ca antracitul, deşi dau puţină 
căldură. Unele din aceste trunchiuri aii în diametru apr6pe 
un stîngeii. Locuitorii moldoveni 4îc că se găsesc şi maî 
groşi. Este posibil ca aceşti arbori să nu fi fost aduşi acî 
de curentul apelor, ci să fle rămăşiţe ale pădurilor, cari au 
perît în epoca diluviană. De aceea tocmai arborii carbonisaţî 
sunt în tot-deauna culcaţi de-acurmezişul văilor şi se p6te 
ca sub stratul lutos să se găs6scă lignit, iar de-asupra 

(1) ropuiiii jH-f/imiuz, 1839, partea I, p. 6. 



45 

lui turbă. In anîî 1881—85 alţî ingineri de mine au opinat 
tn studiile lor geologice asupra Basarabiei pentru părerea 
de mal sus a lui Blede, arătând mal multe consider aţinni te- 
meinice în sprijinul acestei păreri. 

P6ira nisipdsă, luUmerghel, zace pe vîrf urile d61urilor 
în formă de merghel calcar, având pe alocurea o grosime de 
peste 4 stînjenî, iar aiurea umplând fundături mari, pre- 
cum se p6te observă lângă satul Senatovea, de unde acest 
strat merge prin comuna urbană Vadul-Raşcova şi se is- 
prăvesce lângă satul Kezina. Dincolo de Bender sedimentul 
acesta dispare în stratul lutos şi lignit. In nisipul scoicos 
din acest sediment se găsesc specimene din următ6rele scoici 
calcare: venuliti, cardita, surbinita, corbulita şi nuculiti. 

Petra calcară oolită şi cea formată de scoiet. In acest 
strat stăpânesce mal cu s6mă p6tra calcară oolită, iar p6' 
tra formată de scoici ocupă locul secundar. 

Sedimentul acesta formăză înălţimile d61urilor Basarabiei 
şi are straturile aşezate orizontal. Spre sud-r6sărit, din- 
colo de Bender, atât pe Nistru cât şi pe Prut, el e înlocuit 
cu sedimentul nisipos scoicos amestecat cu p6tră nisip6să şi 
lut-merghel. Spre nord-apus, nu departe de Lipcani de pe 
Prut, şi până la Hotin pe Nistru, el este înlocuit cu gips, 
iar spre răsărit trece Nistrul şi se întinde spre Dnipru. 

Patra calcară oolită din acest sediment se presintă sub 
diferite forme: une-orî e de merghel, amestecat cu cuarţ, 
cu tendinţă de a trece în cuarţ nisipos; alte-orl e compactă saii 
por6să. In forma sa curată, petra calcară se găsesce pe rîul 
Reut şi Bâcu lângă Chişineii, unde este întrebuinţată pentru 
construcţiunea de case, monumente funerare şi plăci pentru 
podele. P6tra calcară din Basarabia, analisată de geologii 
ruşi, s'a constatat că este compusă de scoici petrificate şi 
anume de următ6rele specii : cardita, valanita^ mitalita şi ve- 
nulita, iar mal rar de specia carboliţilor, armuliţilor, ver- 
miculiţilor şi altor scoici maritime. P6tra ac6sta calcară e 
compactă şi granul6să, de col6re sură-galbenă ; se află ame- 
stecată cu p6tră calcară oolită. 

Schista calcară din acest strat se presintă sub forma unor 
sloiuri subţiri şi posedă asemenea mare cantitate de scoici 
petrificate. 

Terenul dlluvian. — P6tra calcară scoic6să de mare, care se 



_J6_ 

găsesce lângă Akerman, aparţine unei formaţiuni vechi. Ea 
form6ză acolo un strat de-alungul malurilor mării. Intrega 
massă a acestei petre este compusă din scoici sfărâmate, 
printre cari se observă bine specia carliţilor, mitiliţilor, zo- 
leniţilor etc. Scoicile sunt legate în pâtră printr'un ciment 
calcar, în care pe icî pe colea se află cavităţi umplute cu 
cristale de spath calcar. 

Terenul post-diluTian. — Lutul şi nisipul din Basarabia 
este de mai multe specii : se găsesce lut roşu, galben-roşcat, 
galben-albuiii, alb şi calcar ; nisipul e amestecat cu conglo- 
merat, bolovani şi pătră de munte. T6te astea compun stratul 
superior, din car! es în văî şi câmpii coline şi delurî. Lutul 
se menţine pe locuri înalte, iar nisipul pe acele mai de jos. 
Nisipul acopere suprafaţa solului stepelor de lângă Marea 
N6gră, precum şi văile de-alungul Nistrului şi Prutului. 



V. 



OROGRAFIA. 



Fisionomia orografică a Basarabiei posedă dou6 tipuri 
caracteristice: partea din spre m64ă-n<5pte e munt6să, par- 
tea din spre me(Jă-(Ji e câmp6să. 

Munţii Basarabiei sunt ultimele verige ale marelui lanţ 
carpatin. CarpaţiI, trecend dincolo de Prut, şi anume în acel 
spaţiu îngust dintre Nistru şi Prut care formeză hotarul 
nord-apusân a Basarabiei, se transformă de aci înainte în 
d61url destul de înalte. 

Munţii Basarabiei ocupă întrega parte nord-apus6nă a 
judeţului Hotin şi mal cu semă spaţiul dintre oraşul Hotin 
satul Bricenî şi Stănilescî. De aci delurile se despică în 
dou6 verigi: una se îndreptă de la Stănilescî spre oraşul 
Bălţi, alta, cea maî importantă, apropiându-se mereii de Nis- 
tru, trece de-acurmezisul judeţelor Hotin şi Soroca. Acest 
lanţ de munţi are piscuri de peste 1000 pici6re înălţime. 

Din aceste înălţimi ale Hotinuluî îşi ieau originea t6te rîu- 
rile mal principale a Basarabiei de sus, şi anum din par- 



47 

toa de la me(Jă-n6pte, unde p61ele munţilor aii partea ab- 
ruptă, îşi ieau început mal multe rîuleţe, cari curg în nisco 
albii stânc6se şi adîncî, revSrsându-se în Nistru; din partea 
de la mă(Jă-<Ji, unde panta munţilor nu este aşâ pronunţată 
văile sunt maî largi, iar rîuleţele ce şl au începutul lor pe 
acî curg lin, rev6rsându-se în Prut 

Lanţul munţilor, ce se îndreptă spre RSsărit, ajungând la 
Soroca şi lampoli, formâzâ aci aşâ numite cataracte iam- 
politanc. Pe lângă satul Securenî o altă verigă de d61url 
se desparte de veriga principală şi se îndreptă brusc spre 
me4ă-(Ji, formând malul drept al rîuluî Ciugura şi apoi ma- 
lul stâncos al Prutului; tot de la Securenî se maî desparte 
şi o altă verigă de d61urî, care trece între cele dou6 verigi 
de d^lurl (între rîurile Reut şi Cigura), îndreptându-se spre 
me(Jă-4ij până unde se unesce cu munţii ce acoper partea 
de jos a judeţelor Bălţi şi Orheiîi. 

Rîul Reut ÎŞI are începutul lângă satul Redea-Mare, de unde 
se îndreptă spre me(}ă-<Ji şi răsărit, v6rsându-se în Nistru 
şi primind din partea stângă apele isv6relor cari se sco- 
boră din munţii maî sus descrişi. Albia acestuî rîii form6ză 
un basen descoperit cu desăvîrşire; păduriscea, care acopere 
înălţimile de lângă Hotin, Bricenî, Ocniţa şi Soroca, de-a- 
lungul Nistrului, pe aci nu există; văile sunt aşă de plane 
în cât apele formâză pe alocurea mlaştine întinse. 

Dincolo de aceste înălţimi se întind deja stepele judeţului 
Bălţi; aceste stepe nu sunt încă decât nisce şesurî. 

Spaţiul spre sud de la basenul Rfiutuluî şi până la Valul 
lui Trai an posedă un corp de munţi a parte, pe carî popo- 
rul îî numesce după codrii ce cresc aci Codrii de Bacul sau 
rial Băculut 

Piscul cel mal mare din aceste înălţimi e muntele Măgura,, 
care se află în ţinutul laşului (Bălţi), la vre-o 30 km. spre 
me^â-nâpte de oraşul Bălţi; la pici6rele Măgurel sunt sa- 
tele Şaltoiu şi Bachmata, iar maî departe (vre-o 4 km.) sa- 
tul Chetrâsa. Satele, cari se află în valea Reutulul, prin băl- 
ţile după acest munte, se numesc Măguri şi Măgurent 

De pe piscul stâncos al muntelui Măgura, când cerul e se. 
nin şi orizontul limpede, se ved Iaşii. 

De la Măgura spre sud-resărit se îndreptă spre nord- 



48 

apus, de-alungul maluluî Prutului, dând o altă mică verigă, 
care circumscrie valea Reutuluî. 

De la Măgura, o verigă de delurî, se îndreptă trei ramure de 
d61url, cari cuprind isv6rele rîurilor Ichel şi Băcu. Dou6 
din aceste ramure, tăind Basarabia de-acurmezişul, se ispră- 
vesc cu nisce pante acoperite cu păduri tocmai la Nistru; 
iar a treia ramură, ocolind Bacul şi dând început tuturor 
rîuleţelor ce-şi revarsă apele în Prut şi Nistru, mal spre 
me(}ă-4î s® preface în nisce coline, cari se perd în Bugec. 

Aşă dar Basarabia fornieză un platou mare, înclinat de la 
nordapus spre sud-resărit (1), care la mâ4^-4i se isprăvesce 
tocmai la Marea Ne gr a. Nivelul platoului se ridică puţin 
de-asupra nivelului măriî. 

D61urile Basarabiei, ca şi CarpaţiI, au pante abrupte, aco- 
perite cu stânci râp6se, cu peşteri şi strîmtorî. La pici6rele 
acestor înălţimi se form6ză isv6re, cari, acumulându-se, se pre- 
fac în pîraie şi rîuri ce se revarsă sau în Prut sau în Nistru. 

In judeţul Hotin munţii sunt acoperiţi cu păduri cari 
acoper spaţiul întreg dintre graniţa Austriei şi oraşul Hotin. 

Pădurile acestea sunt de stejar, mest^căn. fag şi carpen. 
In judeţul Iaşi (Bălţi), dălurile, deşi sunt mai g61e, totuşi 
aii încă pe alocurea codri. 

In părţile de la mâ4â-n6pte a Orheiulul şi de la m64ă-(}i a 
judeţului Chişeneu, înălţimile sunt acoperite cu păduri şi 
codri. Ac6stă parte a Basarabiei e f6rte pitorescă: d^lurile 
sunt ver^î, pădurile şi dumbrăvile staii spânzurate pe c6ste 
stânc6se, rîurile şi isv6rele ocolesc câmpiile şi livezile întinse. 
In aceste anume locuri binecuvîntate de Dumne4eu (2), printre 
d61url, în desişul codrilor, stau ascunse mănăstirile şi schi- 
turile Basarabiei. 

Calculele trigonometrice făcute de ofiţerii ruşi aii stabilit 
63 puncte culminante în Basarabia, de la Nistru şi până la 
Dunăre (3) Aceste punte culminante, începând de la m6(Jă- 
n6pte spre m64ă-4î» sunt arătate în următorul tabloii: 



(1) Charta Basarabiei din Statul-major rusesc din anul 1892, dăruită 
de autorul acestei lucrări Bibliotecei Române. 

(2) Istoricul rus Nadejdin numesce acesta parte a Basarabiei Thehaida 
Moldova, 

(3) Lucrarea a fost începută la 1850 de Generalul Tucicoff şi urmată 
de Generalul Blaremberg la 1857, etc. 



49 



PUNCTUL GEOGRAFIC 
SATELE ŞI CĂTUNELE 



iBilţiniea de-asapra 

niYelolnl mirii 

In pici6re englese 



J 



în judeţul Hotin: 

s. Comarovo 

» Şubutînţa 

* Selişcea 

T> VolcinSţu 

» Romancaiiţi 

> Grubni 

* Grozdauţenî 

In judeţul Soroca : 

> Paustova 

* Lipcani 

* BriceanI 

> Gromazenî 

> Ruda 

> Rotunda 

* Tîrnova 

3 hocsana 

> Chetrosa ... • 

> Vodenî 

» Unghilesd 

în judeţul Orheiu : 

» Zagorenî 

- Ciutulescî 

^ RespopenI 

> Bologanî 

> Ţigănescî 

> Peresecîna 

* ZagaicanI • 

în judeţul Bălţi: 

oraş. Bâlţl 

în judeţul Chişineu : 
s. Badălulu 

Z. G. Arbnre, BcuaraMa, 



983,15 

970,34 
941,79 

991,13 

959,40 

966,41 

995,33 



933,59 

748,74 

943,18 

917,98 

975,96 

921,20 

878,57 

1,156,36 

777,98 

1,159,90 

1,092,63 



1,053,78 

1,081,64 

1,056,30 

930,09 

1,004,01 

916,86 

867,79 



798,36 



696,99 



oO 



PUNCTUL GEOGRAFIC 
SATELE ŞI CĂTUNELE 



s. SurucenI 

oraşul ChişenSu. . . • 

s. Rezenî 

în judeţul Bender: 

» Djamana 

> Cauşanî-noî 

» Nesselrohde (cătun) 

» Băşcălia 

» Plosca 

» Bourcea 

în judeţul Akerman: 

» Nicolaevca • . 

» Culm (colonie) 

» Maloiaroslav (colonie) 

» Taraclia . . . 

r> Zadunaevca (colonie) 

» Pandaclia 

în cele trei judeţe anexate la 1879: 

» Combolî 

oraşul Bolgrad 

» Caracurt 

» Taş-Bunar 

> Catlabug 

» Vaysal . • 

» Burbujenî 

» Troian 

» Caraclia 

» Catlabur uscat 

» Borisarca 

> Chitaî 

:^ Taş-Bunar 

» Safianorca 

^ Borska 

» Staro-Nercasovca • . 

» Nicolaevca la mare 

» Zolocarî 

■<.■ Noua-Necrasovca 

oraşul Ismail 

» Volcii (cordon) 



înălţimea de-asnm 

niTeluloI liril 

In picidre onglase 



987,00 
979,37 

846,86 



691,88 
704,48 
705,18 
715,33 
633,01 
602,35 



560,63 
682,74 
593,25 
585,48 
395,47 
385,14 



648,62 

495,39 

362,46 

240,94 

221,20 

216,51 

206,99 

203,07 

200,41 

186,34 

181,37 

145,25 

126,45 

119,28 

116,20 

83,44 

69,09 

57,05 

51,54 

51,24 

10,29 



51 

Acesta lucrare de triangulaţiune demonstra vSdit înclinarea 
platoului Basarabiei de la nord-apus spre sud-rSsărit, pre- 
cuma am descris-o mai sus. 

Câmpiile şi şesurile. 

Suprafaţa cea maî întinsă, pe care o ocupă câmpia, se 
află în partea de mă<}ă-4i a judeţelor Akerman şi Behder; 
ac6stă câmpie imensă se numesce Bugăc (1) şi este formată 
dintr'un spaţiu circumscris la nord prin valul superior al luî 
Traian, la sud-r6sărit prin Marea N6gră, la răsărit prin linia 
Nistrului şi la apus prin Prut 

Câmpia ac6sta are întindere de peste 60 kilometri în lă- 
ţime şi 180 kilometri în lungime, fiind tăiată de-alungul prin 
mal multe rîuleţe, cari se revarsă parte în Dunăre, parte 
în lacuri sărate. 

O câmpie de o întindere maî mică se află în judeţul So- 
roca între rîurile Reut, Cobalta şi CainarI; apoi în judeţul 
Bâlţî, între oraşul Bălţi şi rîuleţele Ciugura, Reut şi Prut. 



VI. 



HIDROGRAFIA. 



Precum am arătat mal sus, Basarabia se mărginesce la 
nord şi nord-rSsărit cu Nistrul, la sud-r6sărit şi sud cu 
Dunărea şi Marea N6gră, la apus Prutul o desparte de pa- 
tria-mamă. Dînsa formâză la mijloc un platou, de pe înăl- 
ţimile căruia se revarsă o mulţime de isv6re şi rîuleţe, cari 
adapă întregul litoral dintre Nistru şi Prut. 

In judeţul Hotinulul, unde Nistrul şi Prutul curg paralel 
unul cu altul pe o distanţă ca de vre-o 40 kilometri, o mul- 
ţime mare de i8v6re se scurge de pe înălţimea platoului, 
împresurat între cele dou6 artere principale de apă. Apr6pe 



(1) Budgec tâtăresce semnifică unghiu. A se vede Dicţionarul limbeî 
iitoriee şi poporane de B. Petriceicu-Hasdeu^ t. III, fascicula 3, pag. 
2S04; idem Cantemir, Deacr, Mold., p. 19. 



52 

la fle-care treî kilometri călfitorul se vede oprit în cale printr'o 
albie de rîuleţ, ce-î stă în drum. 

Acolo unde Prutul îşi schimbă direcţiunea spre m64ă-4i9 se 
începe deja basenul rîuluî ReuU cu multiplele sale braţe, ce 
umplu teritorul dintre Nistru şi Prut. 

D61urile cari se află în judeţele Bălţî şi Orheiii sunt des- 
părţite în dou6 basenuri: basinul Icheluluişi basenul Bacului* 
De pe partea despre m64ă-4i a acestor înălţimi se scurg maî 
multe rîuleţe, ce curg apr6pe paralel cu rîul lalpuch, şi se 
varsă în Dunăre şi lacurile sărate, adăpând Basarabia de 
la sud. 

Aşâ dar, după cantitatea apelor curgSt6re, partea de la 
mă4ă-i^<5pte şi cea de mijloc a Basarabiei sunt cele maî 
abundente. Nu trebue însă perdut din vedere că rîuleţele 
şi pîraiele din ac6stă parte a ţfiril, şi maî cu s6mă acele de la 
sud, împreună cu rîul Reut, posedă volume de apă f6rte 
mici şi, din pricina destrăbălatel distrugeri a pădurilor, în 
timpul verei scad cu desăvrşire. Cu t6te acestea, până acum 
Basarabia, afară de Budg6c, nu simte lipsă de apă, mulţu- 
mită marel cantităţi de puţuri de apă potabile, făcute după 
vechiul obiceiu religios al poporului român pentru pomenirea 
sufletelor celor rfiposaţi. Acest obiceiu se menţine şi până 
acum în straturile sănăt6se ale ţărănimii române din Ba- 
sarabia. In afară de puţuri, în Basarabia apr6pe pretutin- 
denea există şi iazuri artificiale, făcute prin stăvilirea cu ză- 
gazuri a pâraielor. 

Cu t6tă abundenţa de apă însă, volumul lor e neîndestulător 
pentru a servi de forţă motrice pentru industrie; în partea 
de la sud şi în cea de la mijloc a ţSrii nu există mori mari de 
apă, cari să p6tă lucră neîntrerupt Din t6te rîurile Basarabiei 
numai Nistrul şi Prutul sunt navigabile. 

Pe Prut până acum nu plutesc decât luntri mici şi plute. 
In anul 1861 o companie română a pus în circulaţiune un 
vaporaş numit «Prinţul Vogoride», dar acest vaporaş a um- 
blat numai până la satul Ţîţora (lângă Iaşi). Acum iarăşi 
este vorba de a crea o navigaţiune pe Prut, dar lucrările 
în ac6stă privinţă merg f6rte încet. 

Pe Nistru umblă galere mari, în lungime de 12 stînjeni şi 
în lărgime de 6 stînjeni, cari ridică greutăţi mari de peste 



53 



3 — 4.000 de puduri (1); maî umblă pe Nistru şi vase cu pânză, 
iar în liman circulă între Akerman şi Olviopol nisce vapo- 
raşe. Pe Nistru se transportă, ca şi pe Prut, din Bucovina 
şi Galiţia, mari cantităţi de cherestea, lemne de construcţiune 
şi lemne de foc. 

Rîurile Basarabiei se pot clasifică în trei sisteme saii gru- 
puri, şi anume: 

1. Grupul rîurilor, cari se varsă în Nistru, 

2. » » » » » » Prut, 

3. 3> » » » » » Dunăre şi lacurile sărate. 

Basenul Nistrului. 

Rîul Nistru, cunoscut pop6relor antice sub nume de Tiras, 
îşî îeâ începutul dintr'un lăcuşor, care se află la pici6rele mun- 
telui Baschid, din veriga munţilor carpatini de lângă Lip- 
sea. La început, pe o întindere de apr6pe 180 kilometri, Nis- 
trul curge în Austria şi la satul Onuta formeză linia de de- 
marcaţiune între Imperiul Austriac şi Rusia. De acî rîul, pe 
o lungime de 40 km., curge tocmaî pe graniţa dintre ambele 
Imperii; apoi, în punctul unde rîul Sbrucî se varsă în el, Nis- 
trul intră cu ambele sale maluri pe teritorul Imperiului Rus, 
despărţind Basarabia de gubernia Podolia şi maî jos, acolo 
unde cade în el rîuleţul lagorlic (lângă DubasăarI), de gu- 
bernia Herson. înainte de a se vărsă în Marea N6gră, Nis- 
tru formâză un liman larg, cunoscut sub nume de Limanul 
Nistrului. 

Rîul Nistru curge într'o vale adîncă, îngustă şi f6rte în- 
covoiată; lungimea sa de la Hotin şi până la liman, după 
unii geografii ruşi (2) se consideră de 869 verste (3), iar 
după alţii de peste 900 verste. (4) încovoierile Nistrului sunt 
une-ori f6rte mari, aşâ că pe alocurea vasele, după naviga- 
ţiune de o 4U ajung apr6pe la acelaşi punct de unde au por- 
nit Cele mai mari încovoieri ale Nistrului sunt: 

1. Lângă satul Balamut, la graniţa Austriei; 



(1) Pudul=19 kilograme şi ceva. 

{2) In Allgemeine Erdkunde, lungimea Nistrului e de 90 mile. 

(3) Zaşciuc, Teoepaţpia u cmnmiicnmxa PoeciUy t. I, pag. 51. 

(4) Cftoimiun» BotfHHo-CmamucmuHecKiă Fociu; Eljsee Reclus, La Rtisaie, în OSo- 
graphie univeraelle. 



54 

2. De la Hotin până la satul Gruşeva calea dr6ptă, când 
Nistrul îngh6ţă, e de 25 verste, iar pe Nistru, în timpul na- 
vigaţiuniî, prin cinci zigzaguri, peste 75 verste; 

3. De la satul Casauţenî, care se află în faţa oraşului lam- 
poli de pe malul rusesc, via Soroca, până la satul Senatovca, 
calea dr6ptă e de 40 verste, iar pe Nistru 90 verste. 

Pe acesta linie sunt locuri, ca de pildă cel dintre Soroca 
şi satul Trefauţeni, care e în lungime de 5 verste, iar pe Nis- 
tru calea e de 15 verste. 

4. Intre Bender şi Tiraspol calea dr6ptă e de 12 verste, 
iar pe Nistru mal bine de 20 verste. 

5. Intre Slobozia până la Dolmaza prin Turunciac 7 verste, 
iar pe Nistru 20 — 25 verste. 

începând de la Tiraspol, rîul ese într'o vale largă; de 
acî până la Turunciac pe malul drept, iar de la Turunciac 
pe malul stâng, albia rîului este împresurată cu mlaştine şi 
spaţiurî întinse acoperite cu trestii. încovoierile rîului nu 
maî sunt aşâ de marî, însă maî dese. De aceea tocmai par- 
tea ac6sta a Nistrului e f6rte defectu6să pentru navigaţiune. 
De la Turunciac şi până la tîrguşorul Maiach, principala 
staţiune pentru vase, calea drâptă e de 50 verste, iar po 
Nistru 200 verste. La o distanţă ca de vre-o 4 kilometri raaî 
jos de Maiach, rîul îşi varsă apele, cari se despart în mal 
multe guri şi cad în liman. Gura principală se numesce 
Tusla şi are adîncime de 2 V2 pici6re. 

Apr6pe paralel cu Tusla în liman se varsă şi dou6 rîu- 
leţe: Tusla şi Turunciuc; acesta din urmă are la gurile sale 
o adîncime de 7—8 pici6re, iar în lărgime vre-o 4 stînjeni 
Tusla se unesce cu Turunciuc printr'un canal, numit canalul 
Surovţef, pe care însă poporul îl numesce canalul Popoff, Prin 
acest canal vasele se scobor în liman. Lungimea canalului 
e de 160 stînjeni; lungimea la Nistru e de 10, la Turunciuc 
7 stînjeni; adîncimea e de 5 V2 ~6 pici6re. 

Limanul Nistrului, împreună cu mlaştinele, are în lungime 
40 verste, iar în lărgime 8 — 9 verste; adîncimea sa e de 
5 — 7 pici6re şi pe. aiocurea 12 pici6re. Acolo unde limanul 
se unesce cu marea s'a format o insulă de nisip. Spre ac6stă 
insulă se întind douS limbi înguste de nisip, despărţind apele 
limanului în dou6 curente, numite de locuitori bugase. Cu- 
rentul drept, care p6rtă numele de gârla Ţarigraduluîj în 



oo 



lărgime e de 150 stînjeni şi în adincime de 17 pici6re; cu- 
rentul stâng, care se numssce gârla Ociacoff^ are o lărgime 
de 70 stînjeni şi o adîncime de 3 pici6re. De aceea tocmai 
farvaterul pentru vase trece prin gârla Ţarigradului, 

In limanul propriu ^\s mal există încă ş6se limbi de ni- 
sip şi anume: 

1. Una se începe la gura Turuncîuculuî şi se întinde de- 
alungul malului nord-apus^n al limanului până la satul 
Marina; acostă limbă are o lungime de 9 verste şi o lăr- 
gime de 1 Va kilometru; 

2. Alta se începe la gurile Nistrului, cuprinde malul de la 
răsărit al limanului şi e în lungime de 7 verste, iar în lăr- 
gime de 2 Yj kilometri ; 

3. A treia limbă, numită Şaba, se începe lângă colonia 
germană Şaba, formând acî un unghiu, care intră în liman 
ca un petec de nisip în lungime de 4 verste ; 

4. A patra limbă se începe în gârla Ociacoffulul şi se în- 
tinde până la Ohiopol pe o distanţă de 10 kilometri; 

5. A eincea limbă de nisip se află în partea despre mâ^ă- 
n6pte a unei insule, aşezate tocmai acolo unde limanul se 
unesce cu marea; insula este formată de nisip adus de cu- 
rentul apelor Nistrului; 

6- A ş6sea limbă e mal spre nord şi are o întindere de 
ly» km. şi o lărgime de 200 stînjeni. Ac6stă limbă e aco- 
perită cu apele mării. 

Isprăvind cu descrierea Nistrului în curgerea sa până 
la mare, să ne înt6rcem iarăşi în sus, pentru a descrie ma- 
lurile sale. 

Malurile rîulul în Basarabia sunt înalte, stânc6se şi ab- 
rupte; înălţimea mijlocie a lor e de 50 stînjeni de-asupra 
nivelului apelor. Până la Bender malurile au stânci calcare şi 
de gips, fiind acoperite cu codri şi păduriscl. Păduri mai 
întinse se află între satul Balamuta şi Hotin, apoi între 
satul Xeporotovo şi satul Ojeva (jud. Hotin), în fine, lângă 
Atachi (jud. Soroca) şi lâîigă mănăstirile Calatura şi Goro- 
disce (Grădisce); apoi asemenea lângă Criulenl şi împrejurul 
Dubasariior-vechl (jud. Orheiu). 

O pădure mare se mal întinde de la comuna rurală Chiţ- 
canî până la satul Nuscarl (jud. Bender şi Akerman). 

Afară de aceste maluri mal sus descrise, malurile Nistru- 



56 

hil sunt pretutindenea descoperite, avdnd solul calcar şi pe- 
tros până la DubasarI, unde încep a fi lut6se şi mal jos 
de Bender nisip6se. Valea Nistrului e strîmtă; pe alocurea 
albia rîulul abia încape printre stâncile ambelor maluri, dar 
totuşi, în general vorbind, malul opus celui stâncos e în- 
clinat şi form^ză şesurl acoperite cu fineţe. Şesurl mal mari 
sunt lângă Hotin, lângă satul Voronoviţa, comuna urbană. 
TrefauţenI, lângă satul Cerlina, satul Jora, Dubasaril-vechî, 
Puchocenî, Bender şi altele. Mal jos de Bender valea se lăr- 
gesce, malurile rîuluî devin mal înclinate şi mal j6se, până 
ce mal departe form6ză în fine nisce mlaştine acoperite cu 
stufărie. 

Albia Nistrului în partea superi6ră a rîulul e petr6să şî 
până la Dubasarî fundul pare ca pavat cu table de p6tră. 
Nisce stânci sub-acuatice, precum şi nisce bas-fonds, apar me- 
reu. Din aceste stânci vom înregistra stânca de granit care 
ese din apă şi se ridică la înălţimea de 2 stînjeni, avend 
în circumferinţă vre-o 10 stînjeni, pe lângă satul Comarovo, 
pe care poporul o numesce Bacat Ac6stă stâncă, bine cu- 
noscută navigatorilor, se consideră f6rte primejdi6să şi de 
aceea pe acî vasele recurg la ajutorul piloţilor iscusiţi. 

Lângă oraşul lampoli se află deja cataracte, formate de 
un şir de stânci sub-acuatice, ce lasă liberă numai o singură 
trec6t6re, în lărgime de 4 stînjeni, numită Porţile. Curentul 
apelor aci e f6rte mare. Mal jos de cataracte se află iarăşi 
o verigă de petre, ce es din apă; acostă verigă poporul 
o numesce Ceredă, iar Ruşii pronunţă Cereda^ derivând 
cuvîntul din rusescul (7ereGÎa=rîndul. Pentru a ocoli aceste 
petre, vasele se ţin de malul Podoliel, apoi trec pe lângă 
malul Basarabiei până trec dincolo de a doua ceredă de 
petre. Dar cu ac6stă din urmă trecere nu se isprăvesc încă 
inconvenientele naturale pentru navigaţiune. La kilometrul 
al doilea de la a doua cer6dă de petre, se trece rîul de-a- 
curmezişul, albia are la fund un val de granit care nu ese 
din apă şi tocmai pentru acesta este şi mal primejdios pen- 
tru nave ; valul de granit se trece într'un singur loc, numit 
porta. 

In afară de aceste petre şi stânci sub-acuatice. Nistrul 
mai posedă numer6se vaduri, din cari cele mal cunoscute sunt: 



57 

Vadurile pe Nistru. 
In judeţul Hotin : 

1. Chîşla Nedjimov— vad în sus de sat, 

2. Conovca—în jos de sat douS vaduri, 

3. Voronoviţa > » » treî vaduri, 

4. Gruşerţa > ^:> » » » 

5. Nagoreni » » » » » 

6. Atachi » » > Restevca un vad, 

7. Comarovo— vad în faţa satului 

In judeţul Soroca : 

8. Rudi-de-jos— 1 vad în faţa satului, 

9. Voloşiniţa — 4 vaduri » » » 

10. Casauţenî— vad » » » 

11. Vasilcau » în jos de sat, 

12. Rocavfeţ » » » » » 

13. Vertinjenî » » 



» ;> 



/» judeţul Orheiu : 

14. Poenî ^ 

15. Rezenî l vaduri în faţa satului, 

16. Zaharnî J 

17. Dubasari— în jos de sat vadul Ustia. 

Din locurile unde fundul albiei este vîrtos şi apele sunt 
inicî merită a nu fi trecute cu vederea următ6rele : Cazaţea 
lângă Voronoviţa, Flămânda lângă Voloşniţa, lacovlevca 
lângă Casauţenî, asemenea şi cele de lângă satele Vasil- 
cau, Vertinjenî, în faţa oraşului CameneţI-Podolsk, Camenca, 
Poieni, Rezenî, Zaharnî. T<:>te aceste locuri sunt esact de- 
semnate pe charta Statulul-major rusesc. 

De la CriulenI albia Nistrului nu mal are petre sub-acua- 
tice, granitul dispare şi fundul rîulul e nisipos, iar la Va- 
dul-luI-Vodă se ivesc în albie trunchiuri cu rădăcini de arbori, 
numite de locuitori cârcî; dincolo de Bender acesta trunchiuri 
de copaci sunt f6rte dese. 

Albia Nistrului de la originea sa şi până la guri o f6rte 
înclinată. După calculele făcute de către Generalul rus Tenner 



58 

orizontul rîuluî, jos de satul Ruda, este de 196,53 pici6re; 
lângă Soroca însă e de 148,61 piciâre înălţime de-asupra ni- 
velului măriî, iar scoborîrea Nistrului e de un picior şi ceva 
pe kilometru. De aceea tocmai curentul apelor sale e iute. 
Iuţ61a medie e calculată la 1.234 stînjeni pe oră. 

Lărgimea şi adîncimea Nistrului. Lărgimea medie se 
consideră de 80 stînjeni ; aîdncimea variază după loc şi 
anotimp. La mijloc, când apele sunt normale, rîul are o 
adîncime medie de 9,12 pici6re, spre Bender ajunge deja la 
17 pici6re. Pe timpul vereî, când ploile cad rar, de la Onuta 
până la Soroca şi une-ori până la Criulenî pe Nistru se for- 
mez ă o mulţime de vaduri. 

După o lucrare scrisă de către Colonelul Daragan la 1848, 
există maî multe vaduri din spre graniţa austriacă ; aşă de 
pildă lângă satul Orestovca, lângă satul Trubcina, lângă 
Raşcova şi altele. «Când apa e mică, scrie Colonelul Daragan, 
infanteria şi chiar artileria pot trece prin aceste vaduri, cu 
t6te că iuţ^la curentului e puternică.» 

Nistrul se revarsă de douS ori pe an într'un mod periodic, 
odată primăvara, când pornesc sloiurile de gh6ţă, altă 
dată la sfîrşitul luî Iunie, când se topesce zăpada în mun- 
ţii CarpaţI. 

De pe malul Basarabiei, peste rîul Nistru, există 39 tre- 
cători, orînduite de Stat. Comunicaţiunea între Akerman şi 
Olviopol, precum am mal 4is, se face cu vap<îrele. Desvareatol 
navigaţiuniî pe Nistru preocupă pe guvernul rusesc: în ultimii 
ani s'au alcătuit mal multe comisiunî, cari au stabilit că în- 
lăturarea pedicilor naturale pentru navigaţiunea sistematică 
a vapdrelor va costă suma de 7.000.000 ruble. 

Guvernul rusesc n'a emis în ac6stă privinţă nici o hotărîre 
I)ână acum. 

Riurile ce se varsă în Nistru. De pe malul drept al Nis- 
trului, începând de sus în jos, se varsă în acest rîu urmă- 
t6rele rîurl, rîuleţe şi pîraie : 



o9 

In judeţul Hotin: 

1. Pîrăul Negru, pe care Ruşii îl numesc Ciorni Potoc, 
iar Românii îî ^ic Româneful^şi careprimesce pîrăul Onuta; 

2. Pîrăul Resteu; 

3. Rîul Lunga, Ruşii îl numesc Dolgaia; 

4. Rîul Petrâsa, Ruşii îl numesc Camenca, de la cuvîntul 
camenî^ p6tră. Petr6sa are braţul Dolina. 

In judeţul Soroca : 

5. Pîrăul Chetrâsa. 

In judeţul Bălţi: 

6. Pîrăul Cugurescî. 

In judeţul Orheiu : 

7. Rîuleţul Negra, Ruşii îl 4îc Ciornaia; 

8. Rîuleţul Rezina; 

9. Rîul Reul, care se formez ă din împreunarea rîuleţelor 
Valea Pogurlului, Valea luî Macri şi Valea-Reutuluî. 

Rîul Reut are următdrele braţe: 
Din partea drăptă; 

1. Rîuleţul CopăcSnca^ 

2. » Răuleţulf 

3. » Soloneţul cu braţul Valea Ruduluî-Mare, 

4. » Ilegacea, 

5. » CiuluC'Mare, 

6. > Ciuluo-MiCf 

7. » Cw/a, cu pîrăul Cumişâra; 
Din partea stângă : 



1. Rîuleţul Cobalta, 

2. ^ Cainera^ cu următ6rele braţe : 

3. i Mărculescî, 

4. > Racarî'Chetrâsa, 

5. » Camenca, 

6. > Ciarîu, 

7. ^ Valea-Dobrogeij 



1. Carelariy 
,2. Fe/e, 
3. Valea-Balata. 



60 

8. Rîuleţul Sagăl, 

9. » Cogâlnic-de-suSy 
10. » Valea- Ivanos. 

După rîul Reut se revarsă în Nistru; 

10. Ichel cu pîraiele sale ; 

1. TelescUf 

2. Hîrjeaca. 

Ichel primăvara şi t6mna maî primesce apele mai multor 
alte pârăie carî se form6ză din ploi. 

11. Rîul Bâcu^ în care se varsă: 
Din partea dr6ptă: 

1. Pîrăul Bâcovăful, 

2. » Işnovăţul, 

3. » Valea-Calinderu. 
Din partea stângă: 

Pîrăul Pojarna 

12. Rîuleţul Botna cu pîrăul VolcinetuL 
14. Pîrăul luştubeii ou lăculeţul luştubeii. 

Reut Din t6te rîuleţele şi rîurile menţionate maî sus, ce for- 
meză basenul Nistrului, singur Reut e cel mal mare, de 6re-ce 
basenul acestui rîîi îmbrăţiş6ză într6ga parte de mijloc a Ba- 
sarabiei de la nord. Reutul îşi ieă începutul în munţii Ho- 
tinulul, unde nu e decât un pîrăîi neînsemnat; pe lângă 
satul Redea-Mare, Reutul formeză două braţe; apoi, primind 
alte pîraie, curge pe o distanţă de 200 verste şi se varsă în 
Nistru, lângă satul Ustea, în faţa oraşului Dubasarl. 

Braţele rîuluî din partea dr6ptă curg apr6pe paralel cu 
dînsul, având albiile lor în nisce văl adîncî, despărţite prin 
înălţimi stânc6se ; braţele din stânga întîlnesc Reutul apr6pe 
perpendicular, văile lor sunt largi, avute în iazuri şi mlaş- 
tine. Acelaşi aspect îl are şi Valea Reutulul. 

Printre mlaştine, rovine şi bălţi vom menţiona următ6- 
rele : pe rîul Cobalta, lângă Chetr6sa, există o baltă mare ; 
lângă Frumuşica pe rîuleţul Căinară, mlaştină ; pe Reut, lângă 
ŢipleştI până la satul Lunca şi între gurile Cobaltel şi Căi- 
nări, mlaştine întinse pe o suprafaţă de 7 kilometri; lângă 
ŢiţenI, unde se varsă rîuleţul Dobrodjea, bălţi întinse; lângă 
Sărăţenî, unde curge Ciuluc ; lângă satul CiocâltenI, între 
satul BravicenI şi oraşul Orheiu, la gurile Malovăţulul şi 



01 

Culeî. Acostă din urmă mlaştină, în lărgime de doî kilo- 
metri, se întinde pe distanţă de o poştă. 

T6te aceste mlaştine şi rovine vara se usucă, în cât se 
trec cu căruţa, dar după ploile de t6mnă devin nepracticabile. 
Pe rîul Reut mai sunt multe iazuri, iar lângă satul Hecea- 
nou iazul are treî verste de întindere. 

Ichel îşi ieâ începutul din înălţimile judeţului Bălţi şi curge 
într'o vale adlncă, formând graniţa naturală între judeţele 
Ghişingu şi Bălţi. De la satul Loganesci până la Paşcani rîul 
acesta se preface într'o mlaştină. El se varsă în Nistru lângă 
satul Coşerniţa. 

Bacul îşi iea începutul asemenea din înălţimile judeţului 
Bălţi, lângă satul Temeleuţa, şi curge într'o vale adîncă până 
la Chişineii, iar de aci în jos formâză pârl6ge şi bălţi ; ajun- 
gând apoi la gura satului Bolboca, se preface într'un iaz, 
de unde ese şi curge mal departe, v6rsându-se printr'o 
gură mlăştin6să în Nistru lângă satele Gura-B acului şi Calfa. 
Din t6te braţele Bacului, cel mal însemnat este Işnovăţul; 
dar atât el cât şi Bacul vara în mal multe locuri se usucă 
cu desăvîrşire. Altă dată, povestesc bfitrânîî,, Bacul nu se 
usca, dar pe atunci malurile sale erau acoperite cu păduri, 
iar acum aceste păduri aii dispărut. Pe malurile Bacului, 
de-alungul sSii, adecă trecând cam pe linia ce s'ar întinde 
de la UnghenI prin Codrii Bacului (mănăstirea Chipriani) 
şi până la gurile Bacului, există până acum rSmăşîţele unul 
fel de zid uriaş, din care au râmas petre şi bolovani mari, 
pe cari poporul le numesce Cheile Bacului. (1) 

Botna se începe în judeţul Chîşineu, lângă comuna ur- 
bană Rezina; ea se formâză din mal multe isv6re, din cari 
cel mal însemnat este Volcineţul. De la Rezina rîul Botna 
şerpuesce într'o vale pologă, intră în judeţul Bender, unde 
mai jos de tîrguşorul Causanil-Nol (ruşii numesc Novie-Cavr 
zanij formeză o mare baltă şi apoi se varsă printr'o gură 
mlăştin6să în Nistru lângă satul Chiteam. 

Din spre guvernămîntul Herson, adecă de pe malul rfisă- 
rit6n, Nistrul primesce următ6rele rîurl: 



(1) A se vedă scrierea eminentului nostru om de sciinţă B. P. Has- 
deu despre Cheile Bâculuî, in Magnum Etymologicum Romaniae, t. III, 
fasc. 3-a. 



62 

1. Jagarlîc, 

2. Şebca, 

3. Comarova, 

4. Turuncîuc, 

5. Micul Caragaciu, 

6. Marele Caragaciu, 

7. Tomaşlîc. 

T6te aceste rîuleţe curg fdrte încet şi vara s6că aprâpe cu 
desâvîrşire ; panta albiilor e f6rte puţin înclinată. 

Prutul. 

Basenul Prutului, Rîul Prut îşî ieâ începutul în munţii car- 
patini din Bucovina şi de la comuna urbană Noua-Sulîţă 
până la gurile sale desparte Basarabia de patria-mamă. Până 
la 1879, când Rusia a răpit de la aliata sa în răsboiul cu 
Turcia partea de sud a Basarabiei, Prutul eră linia de de- 
marcaţiune între ambele state numai până la satul NemţenI 
iar de aci graniţa mergea pe uscat 

Malul drept al rîuluî Prut predomină asupra malului stâng; 
el e mai ridicat, are panta mal abruptă şi mal apropiată 
de albia rîuluî ; pe când malul stâng, din contra, e mult mai 
jos şi mal depărtat cu înălţimile sale stânc6se de albie. 

Valea Prutului e largă, având o lărgime de 2 până la 6 

kilometri. 

De la Noua-Sulîţă spre rSsărit, pe întregul parcurs al rîu- 
luî, malul basaraben al Prutului e jos, parte mlăştinos şi 
acoperit cu păşuni întinse şi măn6se. De la tîrguşorul Lip- 
cani, unde rîul se îndreptă spre m6(Jă-(Ji, câmpul dispare 
şi înălţimile malului se apropie de albie. Aşă sunt malurile 
până lângă satul CostescI, unde stâncile, din ambele părţi, 
compun strîmt6rea, iar o parte din stânci, trecend de-acur- 
mezişul rîuluî, produc nisce cataracte. Aci Prutul trece prin 
porţi f6rte înguste. Pe malul basarabân în aceste locuri 
sunt nisce movile, pe cari poporul român le numesce suta 
de morminte, iar Ruşii le 4îc Sto-MogiL De aci malul înalt 
se depărt6ză de albie şi, isprăvindu-se prin nisce stânci 
abrupte, formăză un spaţiu larg între înălţimi şi albie; acest 
şeş e ca de vre-o 3 — 5 km. 'în lărgime, Hind acoperit cu 
fineţe, lăculeţe, bălţi şi pădurisce. 



63 

Apele ce se acumulâză în acest loc sunt produse de rîu- 
leţele Ţiganca şi Camenca, cari curg aci aprrtpe paraJel cu 
Prutul. 

Lângă Valea-Rusuluî înălţimile se apropie de mal şi, de- 
şi devin din ce în mai puţin înalte, însă nu se maî depăr- 
teză de mal până lângă satul Barboent. Acest aspect al văiei 
se menţine de acum în colo, afară de partea de lângă Tac- 
sobeni şi Sculenî, unde încovoierile Prutului iarăşi form^ză 
câmpii spaţi6se. Valea Prutului de lângă Valea-Rusulul nu 
devine îngustă, pentru că aci din partea dr6ptă se varsă 
în Prut rîul Jijia, care curge paralel cu Prutul şi-şl are 
gurile în faţa satului NemţenI din Basarabia. Partea stângă 
a văiel are aci o lărgime ca de 4 km. Paralel cu vechia 
albie a Prutului şi apr6pe de-alungul acestei vechi albii se 
mal vdd şi acum urmele aşâ numitului Val al lui Troian, 

Fundul albiei Prutului în partea sa de sus e petros şi 
spre guri devine din ce în ce mal lutos şi tinos. Precum e 
fundul, aşâ sunt şi malurile. Fundul e f6rte aplecat spre 
sud, şi de aceea curentul apelor e mare şi puternic. 

Apele Prutului n'au nivelul stabil; ele ba se ridică, ba 
scad, dar totuşi media adîncimil se menţine la 4—7 pici6re. 
Când apa e mică, pe Prut se form6zâ mal multe vaduri; 
iar revărsările se produc de trei ori pe an: primăvara 
când vine desgheţul, vara când se topesc zăpecjile în Car- 
paţi şl t6mna când rîul înghăţă. 

Prutul îngheţă pe la Novembre saîi Decembre, iar slo- 
iurile pornesc pe la Februarie şi Martie; de obiceiu însă 
rîul nu îngheţă întreg şi gheţ6ile se sf aramă alocurea din 
causa sinuosi taţilor malurilor. 

Trecători stabile peste Prut, din causa graniţei politice 
sunt numai la Lipcani, Sculenî, UnghenI, pe unde trece linia 
căiel ferate, şi la Noua-Suliţa; mal există şi una la Galaţi, 
pe calea ferată, care însă acum e închisă din causa relei 
stări Trecăt6rea de la Sculenî e făcută pe plute-luntre ; iar 
unica bine întreţinută, care există pe Prut, este podul mare 
suspendat din Bucovina de lângă Noua-Suliţă, pe drumul 
spre Cernăuţi. 

Pe partea stângă a Prutului se varsă apele mal multor 
rîuleţe, ce-şl ieau începutul din munţii Hotinuluî, Orheiulul 



64 

şi ChişinSuluI. Rîuleţele acestea, în ordinea lor de sus în 
jos, sunt următ6rele: 

1. Rachitna, pe graniţa Basarabiei spre Bucovina, 

2. Rîngaciu, partea de sus se numesce Salcauţa, 

3. Badjulm, 

4. Perlifa^ 

5. Başcaufa^ 

6. RudUf 

7. Larga cu braţul Largifa, 

8. laloveţul 

9. LopainiCj 

10. Racovetul cu braţele ? « r^ i^ . î ' 

j 2. Drootştea^ 

11. Clugur cu braţul Orata^ 

12. Camenea-de-sus, 

13. dam^nca-de-jos, se numesce şi Gârla-Mare, 

14. Şaltoiu, 

15. VladiCf 

16. Z>^/i, pe care Ruşii o numesc Beşenaia (turbată), 

17. BratulSnca^ 

18. Balturescî, 

19. Triestena, 

20. NirnoTE cu braţul Bujor, 

21. Lopuşna cu braţul Mârza, 

22. Sărata. 

Din t6te aceste rîuleţe, cele maî însemnate sunt: Ciugur^ 
Camenca şi Nirnova, iar cele-lalte sunt nisce pîraie, ce se 
usucă vara cu desăvîrşire. Unele din aceste rîuleţe aii braţe, 
pe cari Românii le numesc după numele văiel prin care 
curg. Aceste braţe au apă numai primăvară. Ele sunt ur- 
Tnăt6rele: 



1. Valea-Neculal 

2. Valea- Gârlei 



^ \ braţele Camenceî-de-jos, 



3. Rîuleţul Ustie, compus din | J" ?^f « 2^^>^ - 

J 2. Valea Panzerem. 

Acest rîuleţ se varsă direct în Prut Asemenea se maî 
varsă în Prut Valea Orlamina, Valea CamaţuiUy Valea Dan^ 
Căldăruşay Valeor laşului- Calmtichi, 

T6te aceste pîraie sunt mlăştindse, curg în văi fertile şi 
sunt pline de apă primăvara şi în t6mnele ploi6se. 



65 



Dunărea. 

Malul Dunării spre Basarabia e f6rte jos, pe alocurea aco- 
perit cu pădurisce sau cu stufării, iar în alte părţi gol şi 
lutos. Fluviul Dunărea, cu malul s6ii stâng, pe o întindere 
de apr6pe 105 verste, form^ză hotarul de la m6(}ă-(}i al Ba- 
sarabiei. 

Dunărea îşi varsă apele în Marea N6gră prin patru guri 
principale: braţul Chiliei, al Sulinei, al Sf.-G/ieorghe şi braţul 
Portiţa. Cadrul lucrării ne obligă a descrie numai unul pe 
din aceste braţe. 

Gârlele Chiliei, acolo unde se află Chilia-veche, au mal 
multe scurggtorl, cari se unesc întâiîi pe lângă Chilia, apoi 
a doua 6ră lângă satul Vîleov, de acî curg spre mare, unde 
se varsă prin mal multe guri, din cari cele mal însemnate 
sunt: r/ârla Bolgraduluî, gârla Ociacov şi gârla Stambul 
sau propriu ^is gârla Chiliei. T6te aceste braţe sunt mereu 
stăvilite cu valuri de nisip, cari împedică orî-ce navigaţiune. 
La extremitatea din spre mare a braţului Chilia până la 1812 
a existat un sat de pescari numit Lipoveni. Satul a fost lo- 
cuit de C^z^lqX Nevrasovţîy cari apoi aii fugit de acî în Turcia, 
când Rusia a pus mâna pe Basarabia. Satul acesta e arătat 
pe charta lui Bauer şi Herbetz din anii 1775 şi 1811. 

In general, gurile Dunărei atrăgeau mereii privirea Ru- 
siei. Deja A. Scalcovsky, în lucrarea sa privit6re la Basarabia 
şi Rusia de m^<Jâ-4î (1)» scria următârele, pe timpul când o 
parte din gurile Dunării aparţineau Rusiei (2) : 

«^Fluviul Dunărea, aşâ de vestit în letopiseţele n6stre 
militare, aşâ des amintit în cântecele şi legendele poporu- 
lui rus, abia de la 1812, şi numai cu unul din malurile sale, a 
intrat în posesiunea Rusiei. Deşi pe o întindere de 200 verste 
el face acum parte din Imperiul Rus, totuşi faptul că domi- 

(1) Odlttl craTHCTH^ecKaro onncaHm HoBopociitcKaro KpaH.,'0,^ecca 1850, pp. 75 — 
77. CRajniROBCiciâ. 

(2) Gârlele dunăren cu insulele Ceatal, Letea, Sf. Gheorghe şi 12 alte 
insule miel, au fost cucerite, pe cale diplomatică, de Rusia la 1829 după 
pacea de la Adrianopole. La 1855 Rusia a perdut pe câmpul de răsboiu 
ceea ce câştigase pe câmpul de combînaţiuni diplomatice. 

Z. C. Arbure, Batarabia. & 



66 

năm peste gârlele sale ne recompens^ză deja întru cât-va. 
Importanţa sa pentru navigaţiune şi comerciu este neîn- 
chipuit de mare. Şi dacă nu s'ar fi restabilit existenţa Prin- 
cipatelor dunărene, dacă nu s'ar fi reîntemeiat acolo o 
agricultură şi gospodărie naţională şi prin urmare nu s'ar 
fi reînfiinţat de la 1830 importanţa comercială a Galaţilor 
şî Brăilei — atunci porturile n6stre dunărene Ismail şi 
Reni ar fi devenit pieţe mari de debuşeu. Opera lui Kis- 
selef n'are altă scusă decât aceea că, neputend alipi Prin- 
cipatele dunărene la Rusia, el a lucrat în aşâ mod în cât 
a pus în imposibilitate pe Austria de a-şî însuşi ceea 
ce Rusia n'a putut să-şî aproprieze. Or cum însă, gârlele 
Dunării remân de o mare importanţă pentru Rusia, atât 
din punctul de vedere strategic cât şi din punctul de ve- 
dere comercial. 

«Din punctul de vedere militar, ele represintă un punct de 
hotare lesne de apgrat şi care servă în cas de trebuinţă 
pentru aprovisionarea armatelor precum şi pentru direc- 
ţiunea principală a forţelor n6stre armate în mişcarea lor 
spre Balcani; din punctul de vedere comercial, Dunărea e 
calea principală navală, care începe în inima Germaniei^ 
curge prin provinciile cele mal măn6se ale Austriei şi se 
isprăvesce cu dou6 gârle în Imperiul Rus. Maî cu s6mă im- 
portant pentru Rusia e braţul Sulineî.» 

Un alt scriitor rus, d-1 Batiuşcoff, scriind despre gurile 
Dunării în scrierea sa publicată din ordinul răposatului 
Imperat Alexandru III, <}îce următ6rele: (1) 

«Gurile Dunării, cari după pacea de la Adrîanopole au 
trecut la Rusia, la 1878 nu ni s'au întors şi au rSmas pe 
s6ma României. 

«Nu trebue să se uite însă că poporaţiunea rusăscă ce 
locuesce la Sulina şi în Dobrogea este acum supusă unei 
românisărî sistematice, precum şi uneî propagande catolice, 
care şi-a făcut cuib la Sulina, unde s'a zidit şi o biserică 
bogată catolică.» 

îngrijirea istoricului oficios rus pentru poporaţiunea ru- 



(1) Beccapaâi^y HCTopHHecKoe onncame, ch Ducoqattmaro consBoneHiH H3;ţaH0 Mn- 
HHCTepGTBOirb BRyTpeHHHXB Tţ&TB, U. BaTiomicoBi», 1892, C.-IIeTep6yprB, p. 170 — 
171. 



67 

sosea de la gârlele Dunărei o cu atât maî curi6să, cu cât 
se scie cum că acostă poporaţiune se compune din fugarii 
din Rusia, din elementul eratic, care a părăsit pravoslavnica 
Rusia din causa persecuţiunilor religi6se şi a găsit cea mai 
perfectă toleranţă religi6să în Turcia, iar acum se bucură de 
cea maî largă libertate de consciinţă sub sceptrul Regelui 
Carol I. 

Braţul Chiliei nu e navigabil spre mare ; curăţirea aces- 
tui braţ preocupă din când în când guvernul rus, dar până 
acum t6te comisiunile alcătuite pentru acest scop s'au pro- 
nunţat defavorabil pentru deschiderea braţului Chilia, opi- 
nend că lucrarea va costa f6rte scump şi nu va fi trainică. 

Şi în adevăr, lucrările făcute la Sulina sprijinesc ac6stă 
părere a comisiuniî rusesci, cu atât mai mult că braţul 
Chiliei este întro situaţiune naturală mult maî inferiâră 
braţului Sulinei. Reuşita lucrărilor făcute la Sulina e şi dînsa 
timporară. D-1 Charles Hartley, abilul constructor al dam* 
belor (jetSe), a reuşit să le împingă la depărtare de 1000 
metri în mare, tocmai spre locurile unde de obiceiii trece un 
curent de apă litoral, care merge de la nord spre sud : 
acest curent apucă t6te aluviunile, ce alunecă pe fundul al- 
biei rîulul şi, prin ac6sta întârzie formaţiunea unui noii 
stăvilar. Dar cotropirea gradată a deltei întregi va ave 
de resultat neapărat împingerea curentului mal departe şi 
maî târziu sau mal de vreme se va formă un al doilea stă- 
vilar de nisip, care va închide braţul Sulinel. După un cal- 
cul aproximativ acăsta se va întîmplâ spre anul 1916. 

In afară de Prut, următ6rele rîurl mal fac parte din ba- 
senul Dunării, deşi nu se varsă în acest rîii : 

1. lalpug cu braţul Chirsan se varsă lângă comuna ur- 
bană Bolgrad, în lacul Belgrad. 

In acest rîii se mal varsă rîuleţul Lunga, cu braţul său 
Lunguţa şi Tar adia. 

2. Marele Cotlabug. 

3. Micul Cotlabug. 

Ambele se varsă în lacul Cotlabug. 
i. Chirhijea, cu braţul Chirjiz-Chitaî, în care se varsă 
pîrăul Perja. 
5. Aliada, cu braţul Taşlîc. 
Atât Cliirhijea cât şi Aliada se varsă în lacul sărat Chitai. 



68 

6. CogâhiiCy cu braţele Casciîi, Sc/iinâsa, Ciaga, Celi- 

ghider. 

7. Sărata, cu braţurile Bebei, DJalagar-cel-sec, Culuder. (1) 
Cogâlnicul şi Sărata se varsă în lacul sărat Saşie sau, 

cum îl numesc locuitorii mărginaşi, Cunduc. 

8. Hadjidere, cu braţele Caplani şi Balacceniy se varsă în 
lacul Ali-Bey. 

Alcale-dere sau Alcalia se varsă în lacul Burnoic. 

In Marea Negră din spre Basarabia nu se varsă decât 
rîuleţul Bălăbănea, 

T6te aceste rîuleţe, ce formeză basenul lacurilor de la su- 
dul Basarabiei, cu t6tă aparenta lor lungime, sunt f6rte ne- 
însemnate prin volumul apelor lor : ele curg în văi largî şi 
puţin adîncî. Pretutindenea se pot trece prin vaduri, dar i)e 
timpul apelor mari produc adese-ori inundaţiunî. 

Cel maî mare rîii din acest basen este Cogâlnicul, care-şî 
îeă începutul în înălţimile judeţului Chişinău, lângă satul 
HincuL El curge pe o distanţă de 180 km. şi nu săcă pe 
timpul vereî. Pe malurile sale şi ale braţului s6u Ciaga, sunt 
aşezate cele maî mari coloniî germane. lalpugul-Mare ase- 
menea se începe în înălţimile judeţului ChişinSu şi percurge 
o distanţă de peste 94 kilometri. 

Lacurile din sudul Basarabiei. 

Lacurile de la m6(}ă-^i ale Basarabiei sunt f6rte abundente 
în sare. lată-le în ordinea lor de la nord la sud: 

1. Lacul Cahul, la gura rîuleţulul Cahul; un cap6t e lângă 
colonia Etiuli, iar altul în judeţul Ismail lângă Dunăre. 

2. Lacul lalpug, la gura rîuluî lalpug. Tocmai la înce- 
putul s6u se află oraşul Bolgrad, pe locul unde altă dată 
se află satul Tabac. Acest lac, isprăvindu-se pe lângă satul 
Barsea, se preface într'o gârlă strîmtă, care apoi se bifurcă 
şi se varsă în douS direcţiuni ; unul la rSsărit, în apropiere 
de Ismail, numit lacul Cugurluî, altul la apus, în formă ro- 
tundă, unde se află colonia Enichioi şi Satul-noii (pe acest 
din urmă sat Ruşii îl numesc acum Satunof, după obi- 
ceiul lor de a rusuficâ chiar şi numele satelor). Acî, în 

(1) Cnludere. 



69 

aceste anume locuri, sub Impfiratul Nîcolae I, armatele ruse 
au trecut Dunărea la 1828. 

3. Lacul Saftiani sau Safian^ lângă cetatea Ismail, acolo 
unde se află acum un sat de Lipoveni şi pe unde a existat 
până la 1830 o mănăstire lipovenescă, distrusă din ordinul 
Imperatuluî Nicolae. 

4. Lacul Coilabug sau Catalbug, la gura rîuleţuluî Cotla- 
bug, care curge până la satul Chisliţa, adecă până la braţul 
Chiliei prin urmare. 

5. Lacul Chitaî^ la gurile rîuleţelor Chirghiz'şi Chirghiz- 
Chitaî. 

6. Lacul Sasîc sau Cunduc, un mare resorvoriu de apă sau 
un fel de liman la gurile rîuleţelor Cunduc şi Sărata, des- 
părţit de Marea N6gră numai printr'un val de nisip. Acest 
lac se desparte în doue părţi şi formeză lacul Marele-Sasîc 
şi lacul Micul'Sasîc, 

Din acest lac se dobândesce sare şi de aci se începe Va- 
lul luî Tî'aian de jos, care trece peste părţile de la nord ale 
lacurilor Chitaî, Catlabug, lalpug şi se isprăvesce la Prut. 

7. Lacul Şahan sau MurtazU este cel maî important lac 
sărat Acî sarea se dobândesce în mare cantitate. 

8. Laciil Alibey-ulu asemenea e important pentru dobân- 
direa sării. 

9. Lacuri mici : Sariarca, Gâpaciaus, Aliighioly la gura 
rîuleţuluî SaHar. 

10. Lacul Hadji'dere, la gura rîuleţuluî cu acelaşî nume. 

11. Burnoîe: o parte din acest lac p6rtă numele de Hadji- 
Ibrahim, iar partea superi6ră, unde se varsă rîuleţul Alcale- 
derc sau Alcalia, e cunoscută sub numele de Dazirenu. Aci 
se află tîrguşorul Tusla. 

12. Lacul Ezeran, la gura Botneî. 

In afară de aceste lacuri, ce sunt t6te grămădite la sudul 
Basarabiei, mal există şi alte multe lacuri în Basarabia, 
cari însă vara se usucă apr6pe cu desăvîrşire. Lacurile 
aceste din urmă sunt produsul revărsărilor rîurilor Nistru, 
Prut, Reut şi altele. 

Aşâ, pe linia Nistrului, există lacurile : 

1. Calfa, format din gurile Bacului; 

2. Zagornoe, pe românesce numit Chiţcani, care are o lun- 
gime peste IVî kilometri; 



70 

3. Strâmbu, Ruşii îl 4îc Crivoie, lângă satul Chîţcanî; 

4. Ezeraiiy lângă satul Chircaescî, format din mlaştina rîu- 
luî Botna; 

5. Larga, lângă satul Tolmazî, lungime de 1 km. ; 

6. Limanul Ciuburcea, lângă satul Ciuburci ; 

7. Cernite, format din mlaştina de lângă satele Porcari şi 
Chilîona ; 

8. Albazia, format din mlaştina de lângă satul Carcmazî. 
In judeţul Akerman, lângă satul Şabalata, se află lăcule- 

ţul Şabalata, numit şi IblcmI Bugâculuî sau Chinibet-liinan. 
Acest lăculeţ f(5rte puţin adînc are totuşi o suprafaţă do 
peste 10 kilometri şi se întinde de-alungul malurilor mării, 
de care nu se desparte decât prin valuri de nisip. Apa sa 
e sărată. 

Mlaştine. 

Mlaştine şi bălţi în Basarabia sunt f6rte numer6se pe 
alocurea. 

In partea de jos a văiei Nistrului, pe unde se varsă gu- 
rile Bacului, sunt mlaştine întinse; apoi mal jos de oraşul 
Bender, lângă Chiţcanî, între satele Tolmasî şi Ciubucea, 
mari mlaştine acoperite cu stuf arie; asemenea lângă satele 
PurcarI, Carmazî şi satul Palanca, mlaştine întinse. 

In valea Prutului, mlaştine mari lângă Noua- Suliţa, Lip- 
cani, SculenI şi Pererita. 

In valea Reutuluî, lângă satul Ţîplesci şi Lunca; între 
gurile Cobolteî şi Cainari, mlaştine întinse ; lângă satul Să- 
răţenî, unde se varsă Ciuluc; lângă satul Ciocaltenî, mlaş- 
tine cu stufărie ; lângă Orheiii şi satul Bravicenî," mlaştine 
întinse, formate din revfirsarea rîurilor Malavatsa şi Cula; 
una din aceste mlaştini are o întindere de peste 2 km. în 
lărgime şi 9 km. în lungime; lângă satul Chetr6sa, pe rîul 
Cobalta, altă mlaştină acoperită cu stufărie; în fine lângă 
Frumuşica, pe rîul Găinara, mari mlaştine cu stufărie. 

In valea Ichelulul, mlaştine mari lângă mănăstirea Reciul^ 
lângă satul LăgănescI şi lângă satul Paşcani ; la gura Iche- 
lulul, lângă BoşcanI şi Coşarniţa, asemenea. 

In valea Bacului, în valea Botnei, în valea Cogâlnicului, 
mlaştine mari şi pârl6ge, cari vara se usucă t6te, afară de 



71 

marea mlaştină de lângă Căuşanî de pe Botna, care are o 
suprafaţă de 7 kilometri, şi cea de lângă Chişineu de pe 
rîul Bacul. 

Isvdre subterane. 

Partea de sus a Basarabiei e f<5rte avută în isv6re de 
apă curată, uş6ră şi rece. Puţurile în acostă parte a ţSriî 
nu sunt adîncî; iar cu cât vom înainta spre m6(Jă-4i, cu atât 
vom observă că nivelul apelor în puţuri devine tot maî 
adînc şi mai adînc şi apa din ce în ce mal amară şi ne- 
plăcută la gust Cu t6te acestea, nici Bugecul nu e lipsit de 
isv6re abundente în apă potabilă, precum de pildă sunt 
isv6rele de lângă coloniile bulgare Casurat, lângă Cubeu, şi 
Ciişa, lângă staniţa Cazacilor Acmanghît, şi maî cu s6mă re- 
numitele isv6re de apă cristalină de lângă Tatar-Bunar. 

După o scriere privit6re la isv6rele subterane din Basa- 
rabia a d-luî StrucofE(l), ac6stă ţ6ră posedă dou6 feluri deo- 
sebite de vîne de apă subterană : una temporară, adecă care 
există numai în anotimpurile de pl6ie şi care se află la adîn- 
cime de 2 — 3 şi nu mai jos de 6 stînjeni sub pămînt Aceste 
ape de sub-sol sunt t6te formate din pl6ie şi topirea zăpe- 
zilor, acumulate de-asupra stratului lutos al solului, care le 
conservă, oprindu-le de a se scoborî maî afund. Altă specie 
de vînă stabilă sau permanentă se află la adîncimea de 16— 20 
stînjeni şi nu sâcă nici odată. «Aceste vine (jilî)», scrie d-1 
Strucoff, <se găsesc sub stratul petros al silexului sau al 
petrei nisipose (le grcs, la pierre de taille); fluxul neînce- 
tat al apelor din aceste vine arată cum că alta e originea 
apei din ele decât a vinelor superi6re, căci deşi apa din 
aceste vine adîncî umple iute puţurile, totuşi ea nu se ri- 
dică mai sus de doi stînjeni. Trebue să presupunem că 
basenurile sunt apr6pe şi nu datoresc originea lor apelor 
de ploie, mlaştinelor saii pădurilor, căci atunci acestea s'ar 
fi aflat în apropiere.» 



(1) Revista Minlsteriului domeniilor statului, St.-Petersburg 1893, No. 8, 
p. 137, articolul d-luî Strucoff. 



72 

Apele minerale. 

Lângă Chişineii, pe malul stâng al Bacului, pe proprie- 
tatea familiei Râşcan, se află o vînă de apă minerală care 
conţine acid hidrogeno-sulfuric. Acesţă apă poporul o nu- 
mesce Burcut Medicii nu recomandă ac6stă apă, însă po- 
porul o întrebuinţez ă cu 6re-care succes în b61ele scro- 
ful6se. Lângă satul Oniţcani, din judeţul Orheiu, se află alt 
isvor de apă minerală, care posedă săruri fero-sulfur6se. Dar 
în general vorbind, în privinţa isv6relor minerale din Ba- 
sarabia nu s'au făcut cercetări seri6se. 

Marea Negră. 

Marea N6gră scaldă partea sud-rSsăriteană a Basarabiei 
pe o distanţă de 20 verste, şi anume de la limanul Nis- 
trului până la gurile pîrăulul Balaban. Malul acesta pe t<5tâ 
lungimea sa e aplecat spre nivelul apelor şi se compune 
din valuri de nisip, cari nici odată nu-şl schimbă contu- 
rurile, din causă că Marea N6gră nu posedă, precum se scie> 
flux şi reflux. 

Pe într6ga întindere a acestui mal nu se află nici un port 
abordabil pentru navigaţiune: ac6sta din causă că fundul 
nisipos e prea înalt. Pe chartele marinare partea ac6sta a 
Mării Negre e desemnată ca neabordabilă. 



VIL 



CLIMA. 



Basarabia ocupă mal mult decât 5® de longitudine de la 
nord spre sud ; după acesta întindere, trebue prin urmare 
să posede mai multe clime. 

Dar dacă vom luă în vedere geografia sa flsică, descrisă 
în capitolele precedente, apoi vom ved6 imediat că con- 
diţiunile locale variând mereu de sus în jos, este firesc 
lucru ca şi clima, sub directa înrîurire a condiţiunilor na- 
turale, să varieze. 

La nordul Basarabiei se află ultima verigă a munţilor 
carpatini; aceşti munţi sunt acoperiţi cu păduri, iar la p6- 



73 

lele înălţimilor se află nisce văî adâncY, cari, spre sud, în- 
cetul cu încetul, se prefac într'un platou lipsit de păduri; 
iar încă mai jos, platoul, scoborîndu-se treptat, se schimbă 
într'un şir de câmpii, pe alocurea întretăiate prin văî şi luncu 

Localităţile chiar de la m64ă-n6pte ale Basarabiei posedă 
deja mari variaţîunî de climă. Aşâ, de pildă, partea lipsită 
în filele n6stre de păduri din judeţele Soroca şi Bălţi, adecă 
spaţiul dintre oraşul Bălţi şi tîrguşorul Atachi de pe Nistru, 
sufere de secetă vara; pe când, dimpotrivă, în direcţiunea 
dintre Orheiu şi Soroca, ploile sunt abundente şi dese. 

Lipsa desăvîrşită a unor lucrări sistematice cu privire 
ia meteorologia Basarabiei ne obligă a mărgini studiul nos- 
tru în acostă privinţă la resumarea conclusiunilor culese 
de noi din operele lui Denging şi a lui Weselovsky (1), mem- 
bru al Academiei de Sciinţe din Petersburg. Din altă parte 
însă, cercetările n6stre personale, întemeiate pe studiul tabe- 
lelor meteorologice publicate accidental şi într'un mod ne- 
regulat de 4îarele din Chişineu în anii 1891—94, ne-au per- 
mis a ne convinge că faptele şi cifrele adunate de acade- 
micianul rus d-1 Weselowsky r6mân conforme cu adevărul, 
ceea ce dovedesce că clima Basarabiei în ultimele trei de- 
cenii n'a suferit schimbări mari. 

In general vorbind, înălţimile din judeţul Orheiu taie 
Basarabia în dou6 zone distincte de climă. 

La nord de la aceste înălţimi clima e umedă, mulţumită 
pădurilor şi marel cantităţi de apă ce conservă aceste pă- 
duri. De aceea tocmai partea acesta a ţfiril e bogată în plante 
şi posedă un sol f6rte fertil. 

La sud de la aceste înălţimi clima e alta; la Chişineu deja 
vîntul de la nord-apus suflă primăvara necontenit, iar puţin 
mai jos se încep câmpiile întinse, lipsite de păduri şi din 
ce în ce mal expuse curentelor mari de aer de la răsărit 

In valea Bug6culul suflă deja un vînt uscat şi cald. 
Insuficienţa umidităţii în aer face că semănăturile de t6mnă 
acî nu promit în general recolte abundente, însă cele de 



(1) In cartea lui Zaşdue despre Basarabia nu se găsdsce decât acelaşi 
material, pe care l'a spicuit în XosniknieeHHhic onunn a Hm.tfodeH/ji{lSb8) aiul De- 
ning şi în RuiMami» Beccapoâia de BeccejioocKiii (1857), publicată în yIC*/pnfLn, 
MnKHrmQicmsa TocydapcnieeHHUXT, II.vi/itiec?neb, 1857. 



74 _ 

primăvară sunt bune. Asemenea şi viile pe aci sunt forte 
bune. Dar arbori în câmpii cresc anevoe, din causa sub-so- 
luluî lutos şi petros. 

Clima Basarabiei de la me(Jă-4i nu priesce sănătăţii străi- 
nilor, cari suf6r mult de friguri până ce se aclimatisoză. 

Munca câmpului în acesta parte a ţSriî se face în cur- 
gere de aprdpe 9 luni pe an, iar la nord ea nu ocupă de 
cât 7-8 luni. 

Clima de la nord e sănăt6să, afară însă de unele locurî 
de pe malurile rîurilor Nistru, Prut, Reut, Ciugur şi Bâcu. 
Acî nu există schimbări brusce de temperatură, seceta e 
frtrte rară, vînturile uscate lipsesc. Cantitatea de pl6ie c0 
cade la nord este apr6pe îndoită de cea care cade la sud ; 
apoi şi ume(J61a pămîntuluî la nord e maî rcsistentă de- 
cât la sud, unde solul se usucă iute, ume4.61a evaporându- 
se din causa vînturilor. 

In general clima Basarabiei de la nord, adecă din judeţele 
Hotin şi Soroca, precum şi a părţii munt6se din judeţele 
Bălţî şi Orheiiî, e f6rte sănăt6să. 

Aerul şi teynperatura. După experienţele adnotate de \Ve- 
selovskj% media tempera turei anuale pentru întrega Basa- 
rabie este de 7^98 sau: 

Primăvara -f 7°,62 

Vara +17°,78 

T<5mna + 8S12 

fîrna — 1^60 

Media temperatureî lunare este : 

Ianuarie — 2o,93 

Februarie — 0®,99 

Martie -|- 1<»,75 

Aprilie -f 7^77 

Maiu +13^3o 

Iunie +17^00 

Iulie +18«60 

August +17^75 

Septembre +12S3() 

Octobre + 9^02 

Novembre -f 2°,99 

Decembre — 0S87 



Acesto medii sunt calculate pentru 13 anî (1844 — 1857) şi 
până acum se consideră ca arătând adevărata temperatură 
medie a Basarabiei, aşâ că într'o lucrare de curînd tipărită 
ele sunt luate ca norme, asemenea şi în două lucrări ofi- 
ciale rusesc! privitdre la clima Imperiului rusesc. 

Ernele în Basarabia sunt f6rte neconstante : ba frigur6se, 
şi în aceste caşuri frigul şi gerul ajung adese-orî până la 
—22* R; ba calde, aşâ că în luna Ianuarie orăşenii nu în- 
trebuinţăză haine îmblănite ; ba cu multă zăpadă ; ba din 
contra, uscate şi fără un fulg de zăpadă. Gerurile adese-ori 
în toiul ernei se schimbă în desgheţ, în moină ; zăpada în 
lapoviţă, pl6ie şi poleiu. Schimbările brusce de temperatură 
une-ori variază în curgerea aceleiaşi 4^® cu diferenţă de 
câte-va grade. Pămîntul ba înghăţă, ba se desgheţă; ge- 
rurile şi bruma, primăvara, venind brusc după câte-va 4ilG 
calde, nimicesc adese-orl mugurii şi aii o înrîurire vătSmă- 
t6re atât asupra plantelor cât şi asupra sănătăţii 6menilor. 
Poporaţiunea, şi mal cu semă copiii, zac de b61e inflamat(3re 
ale căilor respirat6re, precum şi de b61e inflamatore ale sto- 
macului şi intestinelor (pneumonie, gastrite, enterită, etc.) 

Primăvara e scurtă şi trecSt6re, adesea bântuită de vînturi; 
vara din contră lungă, caldă şi uscată ; temperatura vara 

adese-orî se urcă la + 30« 1- 32» R. T6mna, dimpotrivă, e 

f6rte frumdsă şi cu o temperatură stabilă. 

Temperatura solului (1) în Basarabia pe V* i«- adîncime 
de la suprafaţă variază de la +V până lalB^V*- Tempera- 
tura mal mică cade în lunile Februarie şi Martie, iar cea 
raaî mare în lunile Iulie şi August. 

Se scie cum că temperatura solului nu e supusă schim- 
bărilor brusce, precum acesta se observă cu atmosfera. 

Temperatura solului Basarabiei se urcă treptat de la Fe- 
bi-uarie şi Martie, iar la Iulie şi August ajunge la punctul 
seu culminant de 16*^ V4; apoi începe a scadă. 

In primăvară, temperatura solului e mal j6să decât cea amot- 
sferică, iar t6mna mal înaltă. Diferenţa cea mal mare între 
media temperatureî solului şi a atmosferei cade în Decembre. 

După experienţele făcute pentru 9 anî de 4île> media tem- 
peratureî solului este de +8®,55; iar media atmosferică în 



(1) Otr.ichj u Mao.iFodcNt'jf ,^eH/,'ttrfP'b. 



76 



aceşti anî a fost de 8^,22 R. fîrna, temperatura solului la 
adîncîme de Vi i^- este mai urcată decât minimum tem- 
peratureî atmosferice cu 20°, ceea ce arată că pămîntul nu 
rScesce aşâ de tare ca aerul. 

Tocmai ac6stă împrejurare firescâ împedică, precum se 
scie, desăvîrşita degerare a plantelor mai puţin aclimatisate. 

Pe cât temperatura solului e mai ridicată primăvara, cu 
atât mai de vreme şi mal repede se desvoltă vegetaţiunea, 
fie chiar ca atmosfera să rSmâe rScorâsă ; din contra, când 
temperatura solului este scă4ută, atuncî, chiar dacă tempe- 
ratura atmosferică este ridicată, vegetaţiunea se desvoltă 
fdrte lent. Ume^^la solului urcă vara temperatura sa, iar 
uscăciunea dimpotrivă împedică pămîntul de a înmagasină 
căldura. In Basarabia, primăvara,- când vegetaţiunea e în 
toiul ei, temperatura solului cresce repede, iar vara, când 
crescerea vegetaţiuniî se opresce, schimbările temperaturel 
soluluî sunt f6rte lente. La adîncime de Vi ™- schimbările 
temperaturel atmosferice nu se transmit solului şi tempera- 
tura sa cresce sau scade regulat în curgerea anului. 

Mediile temperaturel atmosferice şi ale temperaturel solu- 
lui pe luni, după Denking, sunt următ6rele pentru Basarabia: 



1 

' LUNILE 


Solul 


Aerul 


Diferenţa 


1 Ianuarie 

1 


2,40» 


3.31» 


5,71» 


Februarie 


1,77» 


0,61» 


2,38 


Martie 


2,17» 


+1,65 


0,52 


Aprilie 


4,51» 


7,57 


3,06 


Maiu 


9,23» 


13,54 


4,31 


Iunie 


13,60» 


17,44 


3.84 


! Iulie 

1 


15,56» 


18,35 


2,79 . 


August 


15,12» 


17,90 


-2,09 


Septembre 


14,12» 


12,21 


1,91 ; 


! Octobre 


11,33» 


9,09 


2,24 


1 Novembre 


7,76 


3,14 


4,62 


Decembre 


4,18 


—0,93 


5,11 


Anul 


\8,o4 


8,00 


0,5i 

1 



i i 



\ întiirt In Basarabia sunt f6rte puţine locuri adăpostite 
într'un aşâ mod în cât să producă o stagnaţiune în curen- 
tele aerului. Din contra, apr6pe fle-care localitate se bucură 
de anumite curente de aer. La nordul Basarabiei însă, nu 
există vînturi constante şi linia curentelor aerului merge 
pe direcţiunea pârldgelor, văilor şi ravinelor. 

Din vînturile mal constante pentru Basarabia, în prima 
linie vintul de apus suflă din spre munţiî Carpaţî; acest 
A'înt adese-orl e f6rte puternic şi se preface în furtuni cari 
aduc pl6ie ; în a doua linie vîntiil de sud-resărit^ care aduce 
cu sine nori de la mare şi ploi ce dureză <}îl6 întregi. Ba- 
8arabia de mă4ă-4i e deschisă vîntulul de sud-apus. Vin- 
iul de resărit suflă rare-orî peste Basarabia, iar vîntul cel 
mai obicinuit ce trece peste într6ga ţ6ră este acela care 
suflă de la nord-apus; el e rece şi uscat 

După Denking, direcţiunea vînturilor în Basarabia, calcu- 
lată pentru 12 ani şi pe luni, a fost următ6rea : 



LUNILE 


N, 


N.O. 


o. 


S. 0. 


8. 


8.W. 


w. 


N.W 


Ianuarie 


265 


84 


29 


111 


104 


120 


5J 350 


Februarie 


183 


35 


20 


118 


90 


140 


60 


371 


Martie 


163 


66 


27 


109 


166 


122 


58 


415 


Maia 


134 


70 


16 


126 


189 


174 


43 


364 


Iunie 


139 


40 


7 


51 


52 


73 


64 


690 


Iulie 


130 


65 


18 


72 


89 


141 


66 


499 


August 


182 


81 


22 


64 


80 


110 


60 


517 


Septembre 


167 


40 


21 


63 


101 


133 


61 


494 


Octobre 


133 


73 


37 


98 


139 


194 


78 


364 


Novembre 


186 


83 


25 


162 


124 


157 


56 


287 


Decembre 


233 


74 


22 


89 


112 


141 


99 


346 


p. 12 luni 


2093 


606- 


263 


1164 


1404 


1629 


74!) 


5030 



După tabelele metereologice a luî Weselowsky (formula 
lui Lambert) direcţiunea medio a vînturilor din Basarabia 
este stabilită în următorul mod : 



78 



Media jie anotimpuri. 



Anotimparl 


Pentru 100 observa ţiunî 

N. 1 NO. o. ; SG. | S. ! SW. W. NW. 


Direcţiunea medie 

S. 1 R. 


* 

Erna. . . . 


20,87 


1 ■ 1 { 
5,87 2,18 9.40 12,38, 12,30i 6.5132,94 

I 1 1 1 1 


N 47 W 


34,07 


Primăvara. 


14.42; 6,99 1,88 15,48 12,6715,48 


4,59 33,82 


N 64 W 


25,97 


jVara • . . 


13.60 5.62' 1,42 6,()9 9,82 


6.69 


5,74 51.45 


N 47 W 


63,32 


Tomna . . 

1 


14,87 6,97 2,52 11,0914,74 

1 


11,09 


5,9534,97 


N 61 W 


31,10 



Iată, tot după acelaşi meteorolog, media vînturilor în Ba- 
sarabia pe fie-care lună. Tabela este făcută pentru 12 anî = 



, LUNA 


Pentru 100 observaţiunî 


Direcţiunea medie | 


N. NO. 0. SG. 8. ; SW. W. NW. 


s. 


R. 


'Ianuarie. . 

1 


23,74 


' ! 1 ! 
7,63 2,60 9,95 9,32,10,75, 4,75 31,36 


N. 360 w. 


33,36 


Februarie . 


17.99 


3,44 


1,97 11,60 8.85,13,76| 5,90 36,47 


N. 56<» W. 


34,49 


^fartie . . . 


14,60 


5,91 


1,52 9,77 14,8710,93 


5,20 37,18 


N. 600 W. 


30,65 


Aprilie. . . 


16,67 


8,80 


2,69 


9,35,14,63 11,43 


4,72 31,67 


N. 51» W. 


25,11 


Maiii. . . . 


12,00 6,27 


I,4311,29;i6,93;i6,69 


3.85 32,61 


N. 82'> W. 


24,12i 


1 Iunie. . . . 

1 


12,04; 6,02 


1,67 


6,67 


8.24 13,06 


6,11 46,20 


N. 64 W. 


46,67 


Iulie. . . . 


12,45 


3.58 


0,63 


4,67 


4,66 


6,54 


6,73 61,82 


N. 46 W. 


65,74 


August. . . 


16,31 


7,26 


1,97 


5,73 


7,17 


9,86 


6,38 


4632 


N. 43 W. 


48,08 


Septembre . 


15,46 


3,70 


1,94 


5,83 


9,35 


12,35 


6,63 


45,74 


N. 53 W. 


46.96 


Octobre . . 


11,92 


6,68 


3,32 


8,78 


12,45 


17,38 


6,99 


32,61 


N. 73 W. 


29,22 


Novembre . 


17,22 


7,68 


2,31 


15.00 


11,48 


14,54 


5,19 26,67 


N. 60 W. 


18,19 


Decembre . 
Anul . . . 


20,88 


6,63 


1,97 


7,97 


10,04 


12,63 


8,87 31.00 


N 60 W. 


36.49 


16,94 6,11 


2,00 


8,88 10,67 


12,40 


6,70 38,30 


N. 63 W. 


36.84 

1 



Aceste din urmă dou6 tabele ale academicianulu I rus arată 
că în t6te lunile anului vîntul predomnitor este acela de 
la nord-apuSf care face Vs — V2 dîn totalul vînturilor. Co- 
vîrşirea acestuî vînt deosibesce curentele atmosferice ale Ba- 
sarabiei de curentele atmosferice ale Rusiei de la ui^^Sl-^K 
unde, după acelaşi meteorolog, domnesce media vîntuluî sud- 
resăritSn, adecă curentul tocmai diametral opus. 

Acest fapt, după părerea luî Elis6e Reclus (1), depinde 



(1) Elisee Reclus, La Terre, v. II: L'atmosphere, Paris, Hachette, 
1881. 



79 

de lanţul munţilor carpatini, aşezat la nord-apus, şi ale că- 
ruia scoborîşurî munt6se trec spre sudul guvernămintelor 
Volînia şi Podolia şi spre nordul Basarabiei. Aerul rece 
de de-asupra piscurilor curge mereu, scoborîndu-se pe pa- 
lele munţilor spre câmpiile deschise de la sud, unde aerul 
cald, ca cel maî uşor, se ridică în sus, formând curentul 
superior. 

Dominaţiunea vîntuluî de la nord-apus are o mare înrîu- 
rire asupra vegetaţiunil din Basarabia : arborii, ce cresc 
deosebit, fără a fl adăpostiţi din spre direcţiunea vîntuluî 
dominant, cresc întru cât-va aplecaţi în partea inversă, cren- 
gole din spre partea opusă au direcţiunea orizontală. 

Furtuni sunt dese în Basarabia, mai cu s6mă vara ; ele 
pricinuesc une-ori pagube mari agriculturel. In valea Bu- 
geculuî furtuna de obiceiii vine imediat după 4ile lipsite de 
YÎnt 

Ploile, după observaţiunile luî Denking făcute în curgere 
de 12 anî, dau Basarabiei în termin mediu 745 4îl^ depl6ie 
sau zăpadă. Pe anotimpuri, aceste ^\\q de pl6ie şi de ză- 
padă se împart în următorul mod: 

6rna 1% ^\\q de pl6ie sau zăpadă. 



8 



» •>> •> 



> » » 



Primăvara .... 18 

Vara 21^ 

T6mna 148 > > » 

Num&rul mijlociii de ^île de pl6ie sau de zăpadă pentru 
fie-care lună, după observaţiunile făcute în timp de 12 anî> 
precum şi media apelor că4ute în curgere de 3 anî, sunt 
următdrele după tabelele luî Weselovsky : 



80 



LUNILE 



Numărul fi- 
lelor de 
ploie 



Ianuarie 
Februarie . 
Martie . . 
Aprilie . . 
Maiu . . . 
Iunie. . . . 
Iulie . . . 
August . , 
Septembre 
Octobre . . 
Novembre 
Decembre . 
Pe an . . . 



7 

6r> 

45 

8x 
8, 

7i 

55 

5x 

4« 
5x 
6 

74, 



Cantitatea 
apei în 
pousses. 



Om 

1.4 
0«7 

a 



02 



'39 



3, 



8 



^73 
I7J 

0»9 
O 

1 



43 



22 



1 

17. 



60 



45 



Iar media cantităţii apelor de pl6ie, după anotimi:)urî, 
este: 

Primăvara Sgg diumî (1) 

Vara Tge » 

T6mna 2^4 r> 

firna 3,7 > 

De obiceiu, ploile cad în Basarabia în Februarie şi Mar- 
tie, când pămîntul s'a desvelit de linţoliul s6u alb de ză- 
padă. Atunci t6te rîurile, pîraiele şi isv6rele se umplu cu apă, 
iar Prutul şi Nistru se revarsă. Apoi ploi mari cad în Maiu, 
Iunie şi Iulie ; iar ploile de t6mnă nu dureză mult, ele sunt 
înlocuite cu brumă şi cu ceţă. 

In general, cantitatea ploilor şi cantitatea apei de pl6ie 
în Basarabia sunt aceleaşi cari se observă în zona climei din 
sudul Europei. (2) Comparativ cu Rusia de la nord şi cen- 
tru, Basarabia, deşi are pe jumătate mai puţine cjile de pl6ie, 
totuşi cantitatea apei este aceeaşi ; cu alte cuvinte, ploile din 
Basarabia, deşi sunt mai rari, dar sunt mai abundente. 
OrI-cum însă, cantitatea ploilor din Basarabia nu este 



(1) Diumu = 2.V2 centimetri. 

(2) Elisee Reclus, La Terre, v. I. 



8 1 

suficientă pentru împrejurările particulare ale acestei ţfirî. 
Faptul acesta se constată mal cu s6mă de când s'au distrus 
pădurile mari din centrul ţferiî. In (Jil^le n6stre distribuirea 
ploilor împreună cu evaporaţiunea mare a solului din sudul 
Basarabiei pricinuedc adese-orl secete, ceea ce este un incon- 
venient mare pentru agricultura din Bug6c. Acesta parte 
a ţării sufere maî cu s6mă de zapal sau fertură^ care constă 
în perirea bruscă a spicului grîului, fert de ra4ele s6relul, 
după evaporaţiunea ume4elei pămîntulul. 

Zăpada cade la nordul Basarabiei de obiceiu pe la finele 
lunii Novembre; la sud pe la finele lunii Decembre, In 
acostă vreme încep a merge şi sloiurile de pe Nistru şi 
Prut Rîurile se acopSr cu sloiuri (crega) în curgere de trei 
săptămâni, iar Nistrul îngh6ţă pe la 12 Decembre. Prutul 
nu îngheţă în fie-ce an, asemenea nici Reiitul. La finele lui 
Februarie se începe desgheţul. 

După observaţiunile bătrânilor, în curgerea ultimului pă- 
trar de secol, în Basarabia ernele din cinci în cinci ani sunt 
fără zăpadă. Ernele acestea fără zăpadă sunt dăunăt6re pen- 
tru semănăturile de tdmnă. Stratul de zăpadă, în termin mediu, 
pentru Basarabia, a fost în anii 1890—95 de 20 centimetri. 

Desyheţul şi îngheţul Nistrului au fost observate într'un 
ni(Kl mal sistematic de către chiar inginerii militari ruşi. In 
acesta privinţă există tabele numer6se de observaţiunile fă- 
cute în curgere de cj^ciml de ani. Din aceste tabele reese 
că Nistrul îngheţă pe la Decembre şi se curăţă de sloiuri 
pe la Martie. In sus, rjul rămâne îngheţat cu trei săptămâni 
mai mult decât în jos spre gurile sale. 

Desgheţul şi îngheţul Prutului n'au fost observate siste- 
matic. Acest rîu f6rte des nu îngheţă de loc erna, iar când 
inghăţă, apoi acăsta se întimplă pe la finitul lunii Decembre 
sau pe la Bobotăză; desgheţul începe pe la finele lui Fe- 
bruarie sau începutul lui Martie. 

Cetele sunt t6mna, la finele lunilor Septembre şi Octo- 
i>re. Adesea aceste cete ţin până la amă^ă. 

Grindina cade rare-orî în Basarabia şi, dacă produce stri- 
căciuni, apoi numai pe lângă Prut, şi anume în valea Pru- 
tului, şi fdrte rar în Bugăc şi în centrul Basarabiei. 

Anotimpurile în Basarabia nu posedă un caracter bine 
stabilit. 

Z. C. Ar bure, Basarabia. ^ 



82 

Primăvara trece prin schimbări brusce de la frig spre 
cald, fiind une-orî uscată, iar alte-orî ploi6să şi vintur6să. 
Adesea se intîniplă că, după (}ilele calde ale luniî Martie, vin 
(Jile frigur6se cu lapoviţă, brumă şi chiar ger în luna Apri- 
lie. In caşul acesta vegetaţiunea, redeşteptată din amorţela 
erneî, pere lovită de brumă. 

Vara de obiceiiî e lungă, uscată şi căldur6să; căldura se 
ridică la 30® — 32*R. Verele şi primăverele, în Basarabia, sunt 
maî puţin ploi6se, după cantitatea apei căzute (1), decât t6m- 
nele şi ernele. Adese-orî se întîmplă că vara într^gă trece 
fără un pic de pl6ie şi, în aceste casurî, dacă primăvara a fost 
ploidsă, vegetaţiunea nu sufere din pricina umecjeleî înma- 
gasinate a pămîntului. Fîneţele se strîng deja în luna lunie^ 
altă dată pe timpul secerişului, ceea ce e f6rte dăunător, din 
causa lipsei de braţe. Strîngerea bucatelor în aceste caşuri 
urm^ză până la Septembre, când se face împreună cu dij- 
muirea, care după legile locale nu p6te trece dincolo de 
Octobre. 

Tdmna e anotimpul cel maî frumos, cel maî statornic şî 
cel maî sănătos, aşâ că în acest anotimp se face cea maî mare 
parte de arătură; semănăturile de t6mnă se desvoltă de mi- 
nune, iar căratul bucatelor şi transportul lor spre staţiunile 
căilor ferate nu întîmpină greutăţi din causa drumurilor rele. 

£rna e sau frigur6să saîi umedă şi noroi6să. Adese-ori 
zăpada cade abia pe la sfîrşitul luî Decembrie, iar rare-orl 
mai de vreme. Treceri brusce de la un frig de — 15® şi — 20° R. 
spre o temperatură de -f 6» R sunt lucruri obicinuite în Ba- 
sarabia. 

Aşă dar, în tesă generală, clima Basarabiei este caldă şî 
schimbăt<5re. Temperatura constantă, precum şi 4^lele fără 
vînt, sunt rari şi, dacă se brodesc de-a rîndul trei patru 4^le 
liniştite, apoi acesta prevestesce apropiate furtuni cu tunete 
şi fulgere. 

Bătrânii răzeşi şi mazîll din Basarabia de la m64ă-n6pte, 
6menî cu mintea ageră, buni observatori şi gospodari, se 
plâng în filele nostre, 4îcend că clima Basarabiei s'a schim- 



(1) După observaţiunile făcute numa! la Chişineu şi Orheiu. In Bu- 
gec observaţiunile s'ati făcut numai la Bolgrad şi aâ dat pentru anii 
1890—91 media de 14 centimetri la câmp. 



83 

bat de când cu ^Muscalii». Eî afirmă că pe la începutul se- 
colului nostru ernele n'au fost aşâ de grele şi că «pe atunci 
nu se îngropa viţa; cu Muscalii a venit la noi şi erna grea»^ 
adaogă eî. 

Causa schimbării climei, precum am v64ut după obser- 
vaţiunile meteorologice, nu se p6te consideră ca datorită scă- 
derii temperaturel solului, căci nici o observaţiune nu spri- 
jinesce acostă presupunere. Maî curînd ar fi să căutăm pri- 
cina schimbării climei în dîspariţiunea necumpStată a 
pădurilor, cari altă dată acoperiau întinderi mult mal mari 
de pămint Chiar la mă<}ă-(Ji a Basarabiei, în mal multe lo- 
curi unde acum e câmpie, se v6d încă urmele unor păduri 
seculare, dispariţiunea cărora de sigur a produs schimbări 
în clima acestei parţî a ţSriî. 



VIL 



FLORA. 



Basarabia, după positiunea sa geografică, după condiţiu- 
nile sale topografice şi hidrografice, este o ţ6râ bogat înzes- 
trată de natură. De aceea şi flora şi fauna sa sunt avute. 

La me^ă-nâpte Basarabia e abundentă în produsele climei 
temperate ; la me<}ă-(Ji e avută în produse inherente regiunii 
calde a Europei. • 

Din nenorocire însă, ac6stă ţeră n'a fost până acum obiec- 
tul unul studia serios şi sistematic al vre-unul om de sciinţă 
din Imperiul Rus. In presa sciinţiflcă rusă abia se găsesc pe ici 
pe colea crâmpeie de lucrări sistematice privit6re la produsele 
naturale ale Basarabiei şi, în afară de lucrările seri6se da- 
torite membrilor erudiţi al actualei ComisiunI filoxerice din 
Basarabia, nu există nici o lucrare în acesta privinţă. De 
aceea şî noi, în privinţa florei Basarabiei, vom fi siliţi a ne 
mărgini cu un material neîndestulător, pentru a da, în des- 
crierea n6stră, un tabloti mal mult sau maî puţin complet al 
bogatei flore din Basarabia. 



84 

Cereale— La m6(Jă-n6pte existenţa pădurilor şi marea can- 
titate de apă menţin ume(J61a păm în tulul, care produce în 
abundenţă grîfi. Maî cu s6mă semănăturile de t6mnă în 
ac6stă parte a Basarabiei sunt f6rte reuşite şi de aceea toc- 
mai acest fel de semănături formăză acî basa agriculturoî ; 
iar la sud, din contră, semănăturile de primăvară ocupă 
rîndul principal. 

In Basarabia actuală se culţi v^ă următ6rele bucate: gri ti ^ 
porumb, apoi în rîndul al doilea orz şi în fine oves^ secară, 
hrişcăy meifiy in şi plante leguminose. 

Griul de tdmnă (triticum sativum, ble tendre) are grăuntele 
roşcat, peliţa delicată, cu o bărbie albă la extremitate ascu- 
ţită. Acăstă specie e f<5rte preţi6să, dar cere ca pămîntul să 
fle bine arat ; ea îndură bine frigul de ernă, dar se teme 
de îngheţuri primăvara şi sufere de vînturilo uscate, de aceea 
tocmai nu se cultivă în sudul Basarabiei, ci numai în jude- 
ţele Hotin şi Soroca. Semănatul se face la finele lui Au- 
gust, iar secerişul pe la mijlocul lunii Cuptor. 

Arnăutul (triticum durum, ble noir) are grăuntele tare, 
compact, de o formă lungărăţă, cu peliţa subţire, de col6re 
galbenă ca cera. Specia acăsta de grîu nu se teme de în- 
gheţul primăverei şi de aceea se semăna pe la finele lui Fe- 
bruarie saii începutul lui Martie, iar peste 15—20 ^\\e răsare 
şi la 85 (Jile dă deja spic. Secerişul se face pe la mijlocul 
lui August. Arnăutul e mal eftin la preţ decât grîul de 
t6mnă; dar, de 6re-ce resistă maî mult, este preferat în sudul 
Basarabiei, unde de pildă coloniştii bulgari îl sâmănă cu 
deosebire. 

Ghirca saii hirca (triticum caucasianum, ble tendre du 
printemps), are grăuntele roşcat — şi de aceea Ruşii îi (Jic 
grîa roşu — mal mic decât grăuntele grîulul de tdmnă. Spe- 
cia acesta se cultivă la sud, de 6re-ce nu cere pămînt de 
prima calitate; se semăna în curgere de trei ani neîntrerupt 

Porumbul (zea mals L., ble de Turquie) sau cum îl nu- 
mesc Românii popuşoiuly formăză hrana principală a popo- 
raţiunil rurale şi e după grîu obiectul principal de export 
spre portul Odesa. Se sămănă pe ţelină şi pămînt bun în 
ApriUe şl Maiu; ţăranii, înainte de a-1 semăna, îl udă în do- 
niţe. Culesul se face pe la Septembre. 

Orzid se st^^menă numai pentru trebuinţele proprii ale Io- 



So_ 

ciiitorilor, fiind întrebuinţat în loc de ov6s pentru cai şî la 
fabricele de spirt Se semână pe la finele luî Martie, secerişul 
se face la Iunie saîi la începutul luî Iulie. 

Secara (seculum, seigle) se s6m6nă numai de poporaţiu- 
nea rusă şi rut6nă, prin urmare îii cantităţi micî; la nor- 
dul Basarabiei se exportâză în Austria. Se s6m^nă pe la 
finele luî August şi se seceră pe la sfîrşitul luî Iunie. 

Meiul se semăna pe la Aprilie ; în judeţul Bender so în- 
ti-ebuinţăzâ ca nutreţ pentru vite. Se cultivă maî cu s6mă 
specia sotaria italica. 

Ovesul şi hrişcă se cultivă în cantităţi neînsemnate. 

Inul se semăna pe la finele lui Martie şi se culege pe la 
finitul lui Iunie. 

Cânepa, macul, leguminâselc se cultivă în cantităţi micî în 
judeţele de sus şi centru, iar în judeţele de jos pe ici pe 
colea ceva mac, fldrea aârelm, cunjuL 

Cartofii se cultivă mal cu s6mă de către Germani. 

Pomi roditori.— In Basarabia, în apropiere de oraşele Chişi- 
neii, Soroca, Bender etc. grădinarii ruşi, bulgari şi şerbi cultivă 
în cantităţi mari fel de fel de zarzavat, care se consumă depo-^ 
poraţiunea orăşenească; asemenea şi proprietarii, arendaşii 
şi industriaşii cultivă zarzavat pentru argaţi şi lucrători. 
Se cultivă mai cu semă castraveţi (pepeni), pepenii ver^î 
(harbujî),j9e/>em galbeni {z^V[ioş\\ varză (curechiu), pătlăgele 
roşii, ardeiu, cepă, usturoiu, praz etc. Speciile cultivate sunt 
arătate în capitolele privit6re la agricultură. Poporaţiunea 
română de prin sate nu se ocupă cu grădinăria decât în 
proporţiuni f6rte micî, pentru trebuinţele casei, semănând 
mal cu semă dovleci pentru hrana porcilor şi a vitelor, cul- 
tivând tutun şi pomi roditori. In livezi ţăranii români 
cultivă meri, peri, cireşi, vişim, pruni (perje), nuci, alunii 
gutui, caişi, zarzări, peraici. In păduri cresc în abundenţă 
fragi, iar pe lângă oraşe se cultivă zmeura, agrişele. Despre 
pomârit a se vedă capitolul special. 

In Basarabia se cultivă 70 feluri de viţă, despre cari să 
se vadă capitolul vinăritul. Din aceste feluri, numai 30 s*au 
aclimatisat 

Pomii în Basarabia sufer mult de următorele insecte: 
Pontia crataegi, Cossus liquiperda, pe care Românii o nu- 
mesc sfredeluşul lemnului, Acidalia brumată, Gastropacha 



_ 86 

neustri<iy Liparis cltryson^haca, Liparis dispar^ Iponomenta 
variabilis^ Rhynochites eonicus^ Cossus Aeseuli, Cârpo- 
capsa etc 

Pidvrile.— Pădurile din Basarabia se compun maieu s^mă 
din următdrele specii de arbori: stejar^ şi anume speciile 
quercus robur şi quereus peduneulataj fag^ mestecăn, car- 
pen, ulm^ teiii, arţar, arţar negru, frasin, anin ; pe alocCi- 
rea în judeţul Hotin cresce mestccănul în mare cantitate, în 
Bugec salcâmul, prin bălţi Cornus maseula, EJius coriaria şi 
RJius cotinus; asemenea pe malurile rîurilor se ivesc des 
JRhammus catarthiasa, arbntus unedo^ arbulHs ursi, sambaeus 
ebulus, sambaeus raeemosa, viburnum lantuna, salix trian- 
dra, s, aurita, s, caprea şi cea purpurea. In Basarabia cresce 
asemenea bine sumachul, carateus, savur, grapu, rădecina 
maramdjiu, garancea. 

Erbari şi bnrocnî.— Din erburî şi burueni vom înregistra 
aci pe următdrele maî respândite : chermec, danean, roma- 
rifa, manta, senecio vulgaris, Salsala caii, Verbascum, Fap- 
sus, Convalvulu-s arvensis, Myosotis squarrossa, Amaran- 
thus relroflexus, Eckium vulgare de t<Ste colorile, Xeranthe- 
mum annuum, Coronilla varia, Lamium amplexicaule. Sal- 
via pratensis, Oihorium intubus, Sonchus asper, Grepis foe- 
tida, Artemisia absinthium, Xanthium spinosum şi altele. 
Aceste erburi şi buruenî adese-orî acoper câmpii întregi, do- 
borînd orî-ce altă vegetaţiune; stîrpirea lor cere une-ori 
multă muncă. (1) 

Clima Basarabiei e forte priincidsă pentru aclimati.^-.rea 
mai multor plante, cari aparţin zonei din spre m64ă-4î a Eu- 
ropei. In cartea lui Denking (2), încercări de gospodărie 
şi observafiune, sunt enumerate peste 105 plante aclimatisate 
de dînsul lângă Chişineu. 

Înflorirea.— După observ aţiunile făcute în curgere de 12 ani 
de către academicianul rus Weselowsky, înflorirea pentru ur 
mătdrele plante se face de obiceiu în lunile maî jos arătate : 



(1) In scrierea Iul Bugnion despre Basarabia, întitulată La Basa» 
rabie ancienne et modeme, autorul emite părerea eronalâ cum că în 
Basarabia tote plantele cu florea albă sunt nefolositore. afară de doue, 
treî specii din crucifere, cele cu florile roşii posedă calităţi fonicey cele 
cu florea galbenă sunt amare şi otrăvitore. 



87 

Aprilie: plop alb, micşunele, ghiocei, viorele, plop pira- 
midal, păpădia, anhuza, agriş, cais, vişin, cireş, prun, pă- 
dureţe. Maia: pădureţe, spirea, oniitogalusj lilia^ veronica^ 
prunus mahalep^ nuc, mac, dud, reseda, călina, iris, salvia, 
mazăre, lin, lucerna, salcâm, soc, măciş, trandafir. Iunie: 
trandafir, legustrum, saxi fragii, salanum dulcamara, viţa 
suniaCy lavendtila, tutun, cartofi, porumb, primula etc. 



VIII. 



FAUNA. 



Animale selbatice: padrupedele cari trăesc în Basarabia 
în stare sălbatică sunt: lupul (caniş lupus), vulpea (caniş 
fulpe^), epurele (leptis timidus), mistreţul (su^ scropha), care 
f6rte rar se mai ivesce acum în stufăriile de pe Nistru, capra 
selbatică, căpri6ra (cervus caprealus) în pădurile Hotinului 
şi rar de tot în codrii judeţelor Chişineu şi Orheiii. 

La sud, în câmpii, trăesce dihorul (^nu^tella putariusj, 
viezurele, nevăstuica, veveriţa în codrii şi pădurile de la 
centru, şobolanul, ş6recele de câmp, ariciul, gusganul de 
oâmp. (1) 

In ceea ce privesce specia padrupedelor domestice, a se 
vede capitolul despre crescerea vitelor. 

Paserile selbatice din Basarabia se pot împărţi în douS 
categorii, adecă cele cari nu părăsesc ţ6r a nici odată şi cele 
cari trăesc acî din primăvară până în t6mnă. Categoria din 
urmă se mai p6te sub-împărţi în dou6 sub-categoril : adecă 
păsferi cari trăesc în Basarabia vara, iar t<5mna pl6că din- 
colo de Mediteranea, şi păsări cari trăesc acî numai primă- 
vara, după care îşi îndreptăză sborul lor spre me<Jă-n6pte, 
apoi t6mna revin iarăşi de la nordul depărtat, pentru a plecă 
în ţările calde. Din pasările cari nu părăsesc Basarabia, lo- 
cul principal îl ocupă vrabia, ci6ra şi ciocârlia, pe care ţă- 
ranii din judeţele Orheiu şi Chişineu o numesc şi jtirjea; 
apoi vin tetras tetrax, care locuesce în păduri, şi prepeliţa 



(1) Tardant, Essai sur Vhistoire naturelle de la Bessarabie. 



S8 

(perdix einerea) din câmpii ; din paserile trecetdre vom în- 
registra următ6rele specii mal răspândite : Din ordinul răpi-- 
ţârelor: uliul, eretele şi şoimul de munte, asemenea aquila 
ref/ală a Carpaţîlor, precum şi vulturul pleşuv din Bug^<? ; 
din răpitârele nocturne: bufniţa şi cucuvaia; din acăţăidre: 
cioeănitârea, cucul; din ordinul porumbeilor : tnrturicaj po^ 
rumbelul aelbatic ; din ordinul galinaceelor: pitpalacul j po- 
tdrniehea, raţa selbatică şi rar de tot fasonul; din ordinul 
alergătârelor : dropia (Otis tarda) strepetul fOtis tetrax , 
pe care Românii 11 numesc şi stricotul şi spircotul^ cocorul 
mic (grus cinerea , iar cel mare numai primăvara, trecen 
apoi spre nord, barza, lopătaruly stârcul, fluerarulj becaţincir 
sitarul, ciovlica; din stârci sunt douS specii : cel cenuşiu şi 
alb; din ordinul palmipedelor la sudul Basarabiei trăesc: 
pescăruşul, pelicanul, gâscă selbatică, eufundătorul, raţa 
şi lebeda^ precum şi o mulţime de specii de numenius pha- 
capus; în fine cocostârcul {ciconia alba/y scolapax galinagOy 
scolapax riticula, vanclus cristatus, carbo, cormoranus etc. 
Să mai adaogăm la aceste specii şi următ6rele f6rte răs- 
pândite la nord şi în centrul terii: privighetdrea, sturzul, 
cocoşarul, mierloiul, piţigoiul, sfranciogul, graurele — Ro- 
mânii îi <Jic şi coconaşul — gaiţa, coţofana, rîndunica, lipi- 
tarea, pupăza. Din paserile domestice: găini de t6te speciile» 
cele mai răspândite : cea ordinară, de Cochinchina, spaniola, 
dorkingjde ţară; bibilică,gâscă,curcan,raţă,păun,fasan, lebădă. 
Din animale, din ordinul cheladienilor trăesce brâsca (es^ 
tâsă, tdrte răspândită în judeţele Orheiii, Hotin şi Chişineu» 
precum în t6te pădurile erbose ; brâsca ţestâsă de lac, caro 
trăesce în mlaştine. Din ordinul saurienilor, Basarabia po- 
sedă mai multe specii de şopârle ; specia verde e numită de 
popor guşter. Din ofidieni (I) se întîlnesce des vipera, mu- 

(1) Altă dată, precum scrie d-1 B. P. Hasdeu în monumentala sa operă 
(Etymologicum, t. III, fasc. 3-a, p. 2.944): «Din timpif ceî maî vechi, Ba- 
Harabia a fcet ţera balaurilor, adecă a şerpilor mari şi primejdios! ->. Prima 
urmă a acestui interesant fapt din geografia zoologică noi am con- 
statat-o de demult \n Istoria critică a Românilor, când am vorbit despre 
niigraţiunea Neurilor după Erodot, cu şese secolî înainte de Christ, cari 
fuseseră siliţi a fug! din Basarabia sudică de mulţimea şerpilor : Sţ'.ac v^^p 
5a, TtoX/.o'jţ jilv •>] •//np'it avi'x^ttivc. Colonelul rusesc Meyer, care fusese în. 
Basarabia pe la finea secolului trecut (On-^canie 04ai{0BCKiH seM-iii^ Petera. 



89 

şcătura căreia produce friguri, şerpele de apă numit de ri* 
veraniî de la Nistru nrechiatuL Clasa batracianilor este 
în Basarabia repreeentată prin brdscăj brâsca rîidsă şi sa-- 
lamandray care trâesce în pădurile umede de la nordul Ba* 
sarabieî- 

Clasa pescilor: Cu trecerea gurilor Dunării la patria- 
mamă, Basarabia, despărţită de ţ6ra românăscă, a perdut 
mult în ramura acestui avut natural. Pescele se mai prinde 
acum in Nistru, în limanul de lângă Akerman şi pe malul 
Măriî Negre. Partea de jos a limanului, precum şi malul 
mării, fiind proprietatea statului, pescuitul aci se arend6ză. 
Speciile de pesce cari trăesc în apele Basarabiei sunt ur- 
măt6rele: Acipenser suris, Acipenser ciclostamus, Ciprimus 
CarpiOy Salca, ScUmo Salar, FinGa-ehrisitis, Cabitis toc7iia, 
Seomber, Cottus gabio, Perca Auviatilis, Esox licius'etc. T6te 
aceste specii de pesci au numele lor propriu poporal, aşă 
de pildă anguila se numesce tipar, apoi vin păstrăvul, ştiuca, 
crapul, mrena, linul, vârlanul, somnul, bibanul, şalău, scum* 
bria, lacherda, nisetrui, morunul, cega, etc. Chefalul se pe- 
scuesce în cantităţi mari în limanul Nistrului precum şi în 



1794, p. 19) crede că Ofîusa 'Of.oOs^a, adecă oraş de şerpî> menţionat 

<ie Strabone (VII, 4, § 16), trebuia să fi fost cam pe locul Benderuluî 

actual, căci, 4ice el, * între Bender şi satul Osmănesci, unde la 1790 a 

stat cu •tabăra regimentul de infanterie Alexopolski, se află o mulţime 

nenumărată de şerpi >. 

Mai departe eruditul nostru academician scrie: «Balada Grue Grozo- 
vantU se începe cu : 

«Sus, pe câmpul Nistrului, 
«^Sub polele ceriului, 
«La coda lalpâului, 

«^itnde fat zmeoicile 

•Intr'o notiţă manuscript a tatălui meu (Alexandru Hasdeu), pe care 
nii-o trimisese când scriam Istoria criticăf eĂ găsesc următorele : <La 
«noi în Basarabia tot-deauna s'a cre<}ut în popor că balaurii există în 
realitate în laturile cele pădurose ale Nistrului şi că e! sunt nisce şerpi 
mari, cu cununi de foc pe cap şi cu limbi de văpae în gură, de a că- 
rora atingere se aprinde şi arde erba. Naturalistul Eichwald (îKyp. 
- Mhh. HapojiH. npocB. t XXI, secţ. VII, p. 31.599) descrie pelea de balaur^ 
'găsită în codrii de lângă Bălţx şi pe care o adusese la Petersburg 
Baronul de Mure. Lungimea acelui balaur era de peste 8 piciore, iar 
'grosimea ca la un mare boa. Costele şi pântecele de colorea galbenă- 
<albuîe.^ 



90 

lacul Şaba. Pescuitul în Basarabia este regulamentat şi su- 
praveghiat de stat. Despre acesta a se vede în capitolul 
privitor la pescuit. Raci în Basarabia trăesc apr<5pe în t6te 
rîurile şi iazurile. 

Insecte. Clasa insectelor în Basarabia posedă mare va- 
rietate de specii. Un studiu sistematic însă asupra insectelor 
din Basarabia până acum nu s'a făcut» deşi d-1 Recalo a 
dat deja la lumină mai multe scrieri în acostă privinţă. Iu 
ultimii ani atât d-1 Recalo cât şi alţii din erudiţii membri ai 
comisiunei flloxerice din Basarabia au publicat lucrări de 
mare vaWre cu privire la insectele văt6măt6re ale acestei 
ţări. 

Vom enumSră aci numai speciile principale ale insectelor 
din Basarabia. Ordinul himenopterelor are în Basarabia ur- 
mătdrele specii : viespea stejarului, viespea ordinară^ albina^ 
gărgăunele, furnica. Ordinul coleopterelor are cărăbuşul, 
licuriciul^ găinuşa, nascornul, ragacea, găndăcelul, boul 
lui Dumnetţeu. Ordinul lepidopterelor are pe următorii flu- 
turi: macaonuly fluturele alb, fluturele de varză şi fluturele 
roşu, fluturele de mătase, păunul de nâpte, molia, cap de 
mort. Ordinul dipterelor are ţânţarul, tăunul, musca do- 
mestică, musca de carne, puricele şi musca de cal. Ordinul 
Iieinipterelor are filoxera, eârmâzul, stelnifa, pădudiele. Qr- 
dinul nevropterelor are calul dracului, efemera, coropişniţa, 
labarca, f6rte răspândită în satele lipovenesc!. 

Din insectele vătemătore ale Basarabiei trebue să mai 
pomenim pe letftrus ceplialotes, care apare pe la Martie şi 
dispare în Iulie. El atacă pomii, devastăză live4ile şi vatemă 
viţa tînSră. Melolonttia vulgaris e f6rte răspândită. Cetania 
hirta atacă fl6rea pomilor. Cetania aurata şi Cetania viri- 
dis vatămâ trandafirii. Melolontlia agricola vatămă grîul. 
După omide, pomii mai sufer de papilio crataegi şi spontia 
cralaegi. In fine Basarabia sufere de lăcuste (grillus mi- 
gratorins), iar viile el de filoxeră şi mildetr. 



I 



MoDUmeiitul comemorativ al trecerii Dunării de către armata rusă 
la 1828, lângă Satul-Nou. 



CARTEA II. 

locuitori!.— DEMOGRAFIA DE LA 1810-1892.— ETNOGRAFIA. 



I. 

LOCUITORII. 

f 

In nefastul pentru Moldova an 1812, pe temeiul unuî trac- 
tat de pace încheiat între Rusia şi Imperiul Otoman, sub 
denumirea de Basarabia s'a rupt din trupul Moldovei şi s'a 
alipit la Imperiul Rus întrega parte a ţ6ril lui Stefan-cel- 
Mare care se află între rîurile Nistru şi Prut. 

Imediat ce Rusia îşi anexă Basarabia, Imperatul Ale- 
xandru I a supus-o ocârmuiriî militare a comandantului 
armatei ruse amiralul Ciceagoff. 

Intr'o dare de s6mâ « Vedomosti», cu data de 23 Iulie 1812 
şi iscălită de către Amiralul Ciceagoff, găsim că poporaţiu- 
nea Basarabiei în acel timp eră de 41,160 familii sau 240.000 
suflete. (1) 

După un alt document (2) tipărit de Skalkowsky în anul 
1813, poporaţiunea Basarabiei eră de 55.560 familii sau 
340.000 suflete. 

Aceste douS cifre diferă mult, dar dacă vom luă în consi- 
deraţîune că eră absolut cu neputinţă în aceste timpuri tur- 
burate de a face un recensămînt al poporaţiunii, vom fî pe 



<1) Arcbiva din ChişineiL Delo iscălit de Ciceagoff şi Generalul Harting. 
(2) fJHhUHhi Cmamuc. Onvcamjt Moeoioc. Kimx CKaJihKOBCKiA. t I, p. 348. 



92 

deplin îndreptăţiţi a ne îndoi de veracitatea arătărilor celor 
douS isv6re oficiale rusescl. Este dovedit acum de către sta- 
tisticianil ruşi, că nici în anul 1812, nici în anul 1813, în Ba- 
sarabia nu s'a făcut un recensămînt. Apoi, dacă vom mal luă 
în consideraţiune că în nefastul an 1812 în Besarabia a bân- 
tuit ciuma, adusă de regimentul rus Arhanghelogorodsky,. 
venit din spre Odesa, şi că acesta ciumă a durat până pe 
la 1813, atunci şi mal mult ne vom convinge că cifrele de 
mal sus nu sunt decât nisce presupuneri oficiale. 

In anul 1814 guvernul rus a adus în Basarabia din du- 
catul Varşoviei 1.443 familii germane de colonî, cari s'au 
aşezat în Bugec, întemeiând şepte colonii şi anume: satele 
Borodino^ Tarutino, Culm, Maloiaroslavef, Crasnoie, Leip- 
zig şi Cfeazniţa. 

La 1815 guvernul rus a tipărit o dare de semă privit6re 
la noua provincie anexată ; în acest document, retipărit apoi 
pe la 1848 (1), poporaţiunea Basarabiei este arătată de 55.350 
familii. In anul 1816 un al doilea puhoiu de colonişti germani 
aduşi din Rusia s'a aşezat în Bugec, formând patru sate 
noi: Fere-Champenoise, Brienjie, Paris şi Arcis. 

In fine, la 1816 s'a făcut de guvernul rusesc prima revisiune 
(recensămînt) a poporaţiunil. Acest recensămînt a fost orîn- 
duit de către Generalul-guvernator al Basarabiei Baclime- 
tieff. Recensămîntul a stabilit că în provincia anexată de la 
Moldova locuiau 96.526 familii saii 491.679. (2) 

Ac6stă din urmă cifră a poporaţiunil Basarabiei în anii 
când dînsa a fost deslipită de la Moldova este cea mal ve- 
rosimilă, ceea ce şi se demonstr6ză prin analisarea lucrărilor 
demografice şi etnografice făcute de atunci înc6ce. 

Vom resumâ aceste lucrări într'un mod sistematic, cu scop 
de a umple lacunele făcute cu idei preconcepute de către 
biuroul statistic al Basarabiei începend de la 1872 înc6ce. 

Să urmărim dar şirul cronologic al lucrărilor oficiale în 
ceea ce privesce mişcarea poporaţiunil din Basarabia. 

La 1817 a fost întemeiată colonia Tepliţa, unde s'au aşe- 



(1) ;h'f/i). MuHurm. Jin//M. Jih.ro 1848, No. 13, p. 412, raportul Genera- 
lului Hartinior. 

(2) XjHm. OmuHiHÎe ncMoiHU IDmiiftoirin, 1818. p. 287, 



93 

zat 96 familii geiinane. In acest an tocmaî s'a fâcut şi în- 
tâia chartă a Bugăculuî de către Colonelul rus Cornilovicî. Din 
textul alăturat la acea chartă reese că poporaţiunea Basa- 
rabiei în anul 1818 era de 389.000 suflete, (l) 

Comparând ac^etă din urmă cifră cu cifra recensămîntu- 
lui oficial făcut de Generalul Bachmetieff la 1816 găsim că 
la 1818 Basarabia a perdut 51.000 de locuitori. A presupune 
cum că Colonelul Cornilovicî n'a sciut nimic despre recensă- 
mîntul din anul 1816 este imposibil; aşă dar micşorarea aces- 
tei cifre, notată de dînsul, trebue să fie căutată aiurea. 

Statisticianii ruşi precum d-nil Skalkovsky şi Zasciuc explică 
micşorarea bruscă a poporaţiunil în următorul mod : «Cansa, 
după t6te probabilităţile, a fost destrăbălarea şi lipsa de 
cinste (sovesti) a administraţiunil ispravnicilor, cari siliră 
pe ţSranI de a fugi în Turcia.» (2) 

Din manuscriptul lui Swinin reese în adev6r cum că în 
anii 1817-1818 numai din ţinuturile Basarabiei de sus au 
fugit peste 3.000 de familii ţferănescl. Din ţinutul Greceni aii 
fugit peste una mie de familii, «aşa că satele boerulul Balş 
s'au pustiit şi în întregul ţinut n'au rfimas decât vre-o 2.226 
bărbaţi». (3) 

Căuşele despoporăril nu sunt numai acele arătate de d-niî 
Zasciuc şi Skalkovsky, ci şi ter6rea ce a cuprins ţărănimea 
română din Basarabia, care se temea că Rusia o va face 
rdbă la boeril ruşi, precum robi erau pe atunci ţfiranil ruşi. 
Dovadă cum că spaima de a deveni robi a fost una din cău- 
şele emigraţiunil se găsesce în dosarele rusesci, cari se 
păstrâză în archiva laşului; (4) cea mal mare parte din 
aceste dosare privesce tocmai pe fugarii ţ6ranî din Basa- 
rabia, a căror extrădare o cerea Rusia mereu. Şi apoi nu nu- 
mai ţSraniî români fugiaft pe acele timpuri nefaste din Ba- 



(1) Manuscriptul şi chartă Col. Cornilovicî este proprietatea Societ. 
archeologice din Odesa. 

(2) Mamepiiuhi d.ift CtumH. u fcv. l>(Tuim6iu de Câpit. Zasciuc, V. I, p. 148. 

(3) Manuscriptul Svnnin (Societ. de istorie şi ach. din Odesa) se află 
resumat de noî !n Anexe. Â se vede la finitul volumului. 

(4) Aceste dosare sunt clasate de autorul scrierii de faţă. Ele sunt 
în numer de peste 4.000 şi compun un material preţios pentru mono- 
grafia istorică a Basarabiei de la 1812—1853. 



94 _ 

sarabia, dar şi ţeraniî ruşi de dincolo de Nistru trecaau 
Prutul, pentru a scăpă de jugul robieL 

Unul din scriitorii ruşi, vorbind despre emigraţiunea de 
pe acele timpuri, scrie următ6rele: *De la 1812 s'aii r^s- 
pândit prin Basarabia o mulţime de trădători (!V) moldo- 
vlachî, cari răspândiră vorbă cum că întregul norod din ţ^râ, 
care plătesce dări pe cap către stat, va fl dat în robie pro- 
prietarilor, precum sunt ţSranif din Kusia.:> Acelaşi lucru scrie 
şi un alt scriitor rus în articolele privitore la Basarabia 
de pe atunci. (1) 

Aşă dar una din căuşele emigraţiunii eră gr6za ro- 
biei. De alt-fel, acâstă gr6ză legitimă avea de temeiu nu 
atât cele ^ise de « Moldo- Vlachî», precum pretinde scriitorul 
oficios rus, cât contactul poporului de jos, al ţSrănimil, cu 
fugarii din Rusia, cari povestiau despre vieţa gr6znică a 
robilor din imperiul Rusiei. Acum când în Rusia s'au dat 
la lumină, t6te grozăveniile acelui trecut de robie, nu în- 
cape nici o îndoială că povestirea robilor despre traiul lor 
trebuia să producă gr6ză şi ter6re ! 

Precum am v64ut, după arătările statisticei oficiale ruse, 
po^yoraţiunea Basarabiei la 1816 eră de 491.679 suflete, iar 
după 4isele Colonelului Cornilovicî de 389.000. 

De ce neam eră acesta poporaţiune? 

Pentru a respunde la acesta cestiune, pe care statisticianii 
ruşî se încarcă a exploata în fav6rea unor idei preconce- 
pute, este necesar a aruncă o privire retrospectivă asupra 
popor aţiuniî Basarabiei. 

Până la anexarea acestei ţ6rl de către Rusia, Basarabia ac- 
tuală formă parte integrantă a Moldovei: judeţul Hotin sub 
nume de raia plătiâ dare pentru întreţinerea garnis6neî 
turcesc! din cetatea Hotinulul ; iar raiaua acesta se compunea 
numai şi numai din locuitori moldoveni; judeţele Iaşi, So- 
roca şi Orheiii şi cea mal mare parte a judeţului Chişineu 
până la Valul-luî-Traian asemenea eraii locuite numai de 
Moldoveni; în fine Bug6cul, adecă judeţele Akerman, Ben- 
der şi partea din spre me4ă-(}i a judeţului Chişineu, avea 



(1) Batiuşcoff, Basarabia, 1892, v. î, p. 148 şi KamaHeacHlH Eit<titJLiu,v.' 
Hhut JihOfKMocfHu, No. 3^ 1867. 



95 

poporaţiime aşezată, stabilă, compusă exclusiv din Moldo- 
veni, şi popor.aţiune nomadă, compusă din Tătari. 

Poporaţiunea tătărâscă se despărţiâ în patru tabere mari : 
tabăra Fdissan, care locuia în judeţul Akerman, pe malu* 
rile rîuleţelor Alcale-dere, Adji-dere, Sărata- Celebi^ Baiii^ 
Tia^a; tabăra Oran-Oglu locuia pe malurile rîulul Cogâlnic, 
Cîaga şi Esky-onus ; tabăra Orumbeec-Oglu pe rîurile Sal- 
cea, lalpug, Buic-Ialpu sau Buiuc-Ialpu şi Ulipa, în fine, 
tabăra Ismail-Canessi pe Câtlabug. 

Aceste patru tabere de Tătari nomazi) învîrtindu-se mereu, 
ba în stepele de dincolo de Nistru, până la Ociacof, ba re- 
venind dinc6ce de Nistru sau năvălind în Bug6c, pe la 
întâia jumătate a secolului trecut au început a se aşeză în 
stepele Rusiei de Ia sud, concentrându-se tot mal mult şi 
mal mult în Crimea. Causa acestei retrageri a hordelor tă- 
tăresc! spre Crimea a fost Rusia, care înainta mereu spre 
Dunăre. Deja la 1759 Crim-Ghireî a scos din Bug6c or- 
daua Edissan şi a dus-o în Crimea ; la 1770 Comitele Pahlen, 
comandantul armatei ruse, pe timpul când asediase cetatea 
Benderului, a intrat în tractative cu murzalele Tătarilor şi a 
reuşit, după luarea cetăţii, să silâscă pe Tătari a se retrage 
spre Crimea. Peste 12.000 de Tătari s'aii şi ridicat şi au 
pornit spre malurile Mării de Azov; (1) 

După t6te documentele privit6re la Tătarii din Bug6c, 
este cert că, deja pe la 1806, adecă tocmai la începutul răs- 
boiulul Rusiei cu Turcia, îh Bugee nu se maî aflau de- 
rât t^re-o 5.000 de Tătari. După stăruinţele Ducelui de Ri- 
chelieu, guvernatorul general al Rusiei de Sud, şi aceşti 
Tătari au fost transportaţi în Crimea. 

Aşa dar, pe la 1812, în Basarabia n'aft mal fost Tătari. 

Din altă parte însă, pe la 1769 şi chiar pe la 1789—1791, 
au trecut Dunărea mal multe sutimi de familii bulgare, cari, 
fugind de urgia Turcilor, s'au adăpostit pe pămîntul bla- 
goslovit al Moldovei, adecă atât în Ţăra-de-sus, cât şi mal 
eu s6mă pe la Ismail, Chilia, Reni, Akerman. Asemenea şi 
pe la 1807 au trecut Dunărea Cazacii- Zaporoginenî, cari, 
sub denumirea de Cazacii de la Dunăre (Usti-dunaishie Ca- 
zaki\ au fost stabiliţi de Rusia la gura Prutului. 



(1) jh'*fpHa.rh Mhh, IJ/tt/mp, ,Jni.7*, 1846, t. XIII, p. 437. 



96 

In fine, pe la 1809 un noii cârd de raiale bulgarî, scăpaţi 
de sub iataganul turcesc, trecîi Dunărea şi se adăposti în 
Moldova, pe la Ismail şi Akerman. In acest timp tot pe pă- 
mîntul ospitalier al Moldovei îşi găsîaii refugiu eraticii Şerbi» 
rascolnicii Ruşi, fugiţi de urgia persecuţiunilor religi6se din 
Rusia, şi nenorociţii robi din Ukraina. 

La ce anume cifră se urcase acostă poporaţiune flotantă 
de elemente străine, cari s'aii adăpostit în Basarabia până 
la anul 1812, când ac6stâ parte integrantă a Moldovei a fost 
anexată de Rusia ? După cercetările cele mal consciinţi6se ale 
documentelor istorice (1) studiate de noi, cifra totală a ele- 
mentului străin pe la 1812 nu covîrşiă în Basarabia 20—25.000 
suflete, din cari în partea de sus, adecă în judeţele Hotin, 
Soroca, Bălţi, Orheiîî şi Chişineîi, locuiau abia 7.000 suflete. 

Aşâ dar la 1812, când Basarabia s'a alipit la Rusia, acesta 
parte a ţferil românesci eră locuită de peste 320 — 350.000 de 
Români de ambe sexe. 

Cifra acesta e cu atât mal aprdpe de adevSr, cu cât în 
anul 1823, pe timpul ocârmuiril Basarabiei de Comitele Vo- 
ronzoff, documentele oficiale arată poporaţiunea provinciei 
de 550.000 locuitori de ambe sexe, adecă cu un spor de 
161.000 comparativ cu arătările, tot oficiale, din anul 1818. 
Iar la 1828 poporaţiunea Basarabiei este deja arătată la 
409.110 suflete. Ac6stă scădere bruscă nu se explică alt-fel 
decât prin greşala recensămîntulul făcut de administraţiune 
sub ocârmuirea lui Voronzoff. Greşala e cu atât mai vă- 
dită, cu cât la 1828 s'a numărat şi poporaţiunea din Bugec 
adecă locuitorii aşezaţi la me4ă-4i de ValuMuI-Troian cel 
de jos, pe un teritoriu rămas pustiu după plecarea Tătari- 
lor, în întindere de 1.700.000 deseatine, din cari 800 deseatine 
au fost date de guvernul rus coloniştilor bulgari şi ger- 
mani. (2) 

Din anul 1828 mişcarea poporaţiunil Basarabiei este ară- 
tată în următorul mod de către biuroul oficial de statistică : 

1828 409.110 

1829 412.429 

1830 469.783 



(1) A se vede Bibliografia Basarabiei. 

(2) Pâmîntul Tătarilor, guvernul rus l'a declarat proprietate a statului. 



_97 

In anii 1828 — 29 a fost răsboifi. Acest răsboiii a avut, firesce 
O înrîurire defavorabilă asupra cresceriî poporaţiunii, mal cu 
s§măcă,de obiceiu, armatele ruse aduceau cu dînsele şi eiuma. 

După răsbâie şi epidemii poporaţiunea cresce. Acelaşi lucru 
s'a observat şi în Basarabia. Sporul cresceriî pentru anul 
1830 a fost de 57.354. Firesce cum că acest spor nu s'a da- 
torit propriu 4îs nascerilor, ci parte din el, precum arată 
actele, cade asupra immigraţiunil Românilor din Moldova. Noii 
veniţi eraii BasarabenI ce se întorceau din Moldova la ve- 
trele lor, părăsite de gr6za Muscalului pe la 1812 — 1817. în- 
credinţaţi de agenţii ruşî că guvernul rus n'are de gând să 
robescă pe ţăranii români din Basarabia, aceşti Români se 
hotărîră a reveni pe la căminele lor, pe acolo unde lăsaseră 
osemintele părinţilor lor. Asemenea, după încheiarea păcii 
cu Imperiul Otoman, aii mal trecut Dunărea 1.042 suflete de 
Ruşi, numiţi Necrasovtîj pe cari guvernul rus îl au aşezat 
în judeţul Ismail (1), şi după Ruşi au mal trecut în Basa- 
rabia peste 3.000 de familii de Bulgari. (2) 

După 14 ani de Ia acostă dată, găsim că, mulţumită neo- 
rînduelilor interne şi rapacităţii unor funcţionari, crescerea 
poporaţiunii se opresce şi mişcarea sa devine cât se p6te de 
lentă. Aşâ că la 1837 dînsa, cu t6tă emigraţiunea poporaţiunii, 
care a venit de s'a aşezat pe locurile g61e, abia a ajuns 
la cifra de 553.460 suflete, ceea ce arată că de la 1830 şi 
până la 1837 poporaţiunea s*a mărit cu 83.677 suflete. Acest 
spor nu se datoresce numai nascerilor, ci şi immigraţiunil Bul- 
garilor. 

De la 1837 şi până la 1843 lipsesce ori-ce material statistic 
privitor la mişcarea poporaţiunii din Basarabia. Cu t6te aceste, 
nu trebue să perdem din vedere că tocmai în acest interval 
de timp guvernul rus a decretat un şir întreg de «ukazuri 
imperiale», prin cari se dăruiau multe avantagii atât popo- 
raţiunii indigene, cât şi în deosebi străinilor doritori de a se 
aşeză în Basarabia. 

Unul din aceste aukazurl*, adresat către poporaţiunea 



(1) M. Fonton-de-Werrayone, Lexiconul enciclopedic: Basarabia. 

(2) ^yiK MuMuc. Bnipn, 4><^*, 1844, No. 10, p. 77. — BojieapchU komhvi. 
^KtLthKoecKiu, p. 38. — BoeHHO'Omam, OCo^ptonie Uecca'paâiu, ^Japtipam, 1835, când 

s'a lăcnt a opta reyisuire a poporaţiunii. 

Z. C. Arbure. Basarabia. 1 



98 

română a ţ6riî, asigură pe ţfiranî că «robia» nu va fi intro- 
dusă în Basarabia. In anul 1843, făcendu-se recensămînt, s*a 
constatat că poporaţiunea Basarabiei se compunea din 719.120 
locuitori de ambe sexe. (1) 

Acâstă crescere se datoresce atât sporului natural prin 
nascerî, cât şi întdrceril din Moldova a Românilor cari pă- 
răsiseră Basarabia la 1812 — 1817. Dovadă că sporul acesta 
nu privesce de loc emigraţiunea Ruşilor sau Rutenilor din 
Rusia, este faptul că tocmai în anii 1837 — 1843 administra- 
ţiunea rus6scă a expediat Înd6r6t în Rusia peste 35.000 de 
robi şi eratici găsiţi în Basarabia. Acest puhoiii de Slavi scă- 
paţi din robie se aşezase prin satele din sudul ţării, de 
unde a şi fost ridicat. (2) 

Despre mişcarea poporaţiunil din anul 1844 există doue 
documente oficiale în archiva din Chişineu. Unul privesce 
anul 1844 şi arată poporaţiunea la 793.103 locuitori de am- 
be sexe (3) ; altul, tot pentru acest an, o arată ca fiind de 
774.492 suflete (4); deosebirea prin urmare e de 18.611. 

Iată acum mişcarea poporaţiunil de la 1845 până la 1856 

după arătările statisticei oficiale (5): 

1845 785.175 (6) locuitori 

1846 .... 811.734 

1847 831.173 (7) » 

1848 853.484 » 

1849 860.299 

1850 872.868 (8) 

1851 902.534 

1852 935.809 » 

1854 966.954 » 

1855 993.045 

1856 990.274 (9) 



(1) A se vede charta dresată de inginerul Eitner. 

(2) Ordin-circular al Guvernatorului Fedoroff din anul 1852, luna Martie. 

(3) Onhim-h Cmamucm, onucaufA Jloa, h'puA. CKnabKoecKtU, t. I. 

(4) BecMHO. Cm, 06. BeccapaCm^ ^apaeam. 
(6) Mamepia,n d.i/i Cmamiic, 3awi/Kh, 1862. 

(6) După Hibsch-von-Grosthal, Colonel de stat-major. 

(7) După recensămîntul al un-spre-^ecelea cifra este de 901.586 locuitori. 

(8) Statistica Ministeriuluî de Interne al Rusiei. 

(9) Mamepia.n dj/i Cm, h, FeoppaffiiH Pocciu, SatuyKh, 1862, p. 151. 



99 

Din acâstă tabelă a deceniului întâiu, când noua stare de lu- 
cruri se stabilise deja temeinic, se p6te trage o conclusiune 
despre mişcarea poporaţiunil. 

Intâiu de tdte, din analisa tabelei de maî sus vedem că 
poporaţiunea Basarabiei în curgerea acestui deceniu a crescut 
pe fie-care an cu cifra medie de 10.787 suflete, adecă cu 70 la 
mia de locuitori. Asemenea vedem că de la 1812 şi până la 
1857 inclusiv, adecă în termin de 44 ani, poporaţiunea a 
crescut de 3 Va ori sau a sporit anual cu 16.279 suflete. 



II. 



ETNOGRAFIA. 

Am ve4ut că la 1812 Basarabia a fost locuită de o popo- 
raţiune de 350.000 Români şi de vre-o 25—30.000 străini, veniţi 
ca colonişti. Să vedem acum care eră fisionomia etnografică 
a Basarabiei în anii 1856 — 57, adecă după o dominaţiune 
rusescă de 44 ani? 

Pentru a răspunde la acostă cestiune, înainte de t6te ne 
vom adresă la isv6rele oficiale ale guvernului rusesc. 

Români. «Basarabia e locuită de Moldoveni, cari compun 
W din totalul poporaţiunil sale», scrie I. Zasciuc (1), ofiţer 
de stat-major, însărcinat de Ministeriul de Răsboiu al Rusiei 
de a redacta materialele statistice ale Basarabiei. Mal departe 
autorul oficial adauge: «Judeţele Chişineu, Bălţi, Soroca sunt 
exclusiv poporate de Moldoveni; în judeţul Hotin eî sunt 
amestecaţi cu Rusini sau Ruteni^ cari par a fi autochtonî 
aci (?); în judeţele Bender şi Chişineu, el sunt amestecaţi 
puţin cu elemente venite de pretutindenea şi cari s'au aşe- 
zat prin oraşe cu permisiunea guvernului. Moldovenii com- 
pun un n6m de 6menl, cari locuesc de secoll în părţile de 
nord şi din centrul Basarabiei; el prin urmare pot să fie 
consideraţi (sic!) pe aci ca adevăraţii autochtonî; în judeţele 
de la sud, din contra, el s'au aşezat nu de mult şi mal 
cu samă au ocupat locurile părăsite de Tătari. Apr6pe toţi 
răzeşii şi cea mal mare parte din ţgrani, precum şi majo- 



(1) ĂfGme^i/r.n fKiA (m. u. Tvo^paffn/i Ihcciu, 'Smaj/m, 1862, p. 161. 



_ 100 

ritatea mahalagiilor de prin oraşe aparţin asemenea acestui 
n^m.» 

Aşâ dar, după părerea ofiţerilor de stat-major rus, în frunte 
cu d-1 Zasciuc, cari, sub direcţiunea Generalului Obruceff, 
aii redactat volumin6sa lucrare privit6re la <i^ Statistica Ru- 
siei^, Basarabia eră locuită la 1871 în Y4 din totalul po- 
poraţiunil sale de Românî. 

Rusiiii. Al doilea nem, după Românî, care locuesce Basa- 
rabia, sunt Rusiîiiî sau Rusnaciî^ adecă un popor slav care 
vorbesce limba ucrainiafiă. Rutenii sau Ruşinii aparţin acelui 
nem slav, care locuesce a4î în Rusia de la m64ă-(}î ŞÎ îi^ 
Galiţia. După Dragomanow (1), poporaţiunea riitenă este 
compusă din 14.000.000 suflete, posedă limba sa proprie şi 
se deosibesce mult prin caracter, obiceiuri şi moravuri de 
Muscali. 

Basarabia de sus, adecă acea parte care-şî are hotarele 
spre guvernămîntul Podolia şi parte spre Galiţia, posedă 
o părticică de poporaţiune rutenă. 

Acesta poporaţiune slavă a trecut din Ukraina şi Volhinia 
pe la finitul secolului XVI şi începutul secolului XVIII, fu- 
gind din Polonia pentru a nu fi silită a îmbrăţişa ^iinia-y 
adecă o religiune întocmită anume de preoţii catolici pentru 
a se apropia de ortodoxia de la Resărit. Rutenii se aşezară în 
Moldova de m6(Jă-<Ji. Aceşti Ruteni s'au românisat de mult, 
portul lor e acela al Românilor : plete lungi, cămaşa albă 
lungă, încinsă cu un brîu multicolor, şi căciulă pe cap. 

Poporaţiunea rusină, după ultimul reeensămînt pe nemuri 
făcut în Basarabia la 1861 (2), se urcă la 120.000 locuitori de 
ambe sexe, adecă dînsa formeză V^j parte din totalul po- 
poraţiunil. 

Husealtî sau Kuşiî, cari locuesc în Basarabia, au venit aci 
fugind de persecuţiunile religi6se ale guvernului rusesc. Parte 
din ei sunt copiii vestiţilor Strelţî (3), parte sunt schismatici 
(rascolnici) y cari au părăsit Rusia pe timpul când acolo s'au 



(1) Dragomonow, Grămada voi. II, III, 1876. 

(2) Pentru anii încoce de 1861 a se vede maî departe. 

(3) Vînători, ţintaşi — un fel de armată ce a existat in Rusia înaintea 
lui Petru-cel-Mare, care a desfiinţat-o din causa unor conspiraţiuni fă- 
cute în acesta sînul ei îndemnul suroreî sale Sofia. 



101 

rectificat cărţile bisericesc! sub Palriarchul Nicon. Românii 
numesc pe aceşti schismatici Lipoveni^ cuvînt derivat de la 
poiipon sau poliponî; în fine alţii sunt Cazaci de Don, cari 
împreună cu Polcovnicul lor Ignat Necrasoff, aii părăsit pa- 
tria lor şi au venit de s'au aşezat mal întâiu pe malul Du- 
nărei. Afară de aceşti Ruşi (Velicorosî), în Basarabia s'au 
maî aşezat în diferite timpuri o dr6îe de brodnici, adecă 
vagaboncji ruşi, cari fugiau din Rusia pentru a scăpă de 
robie şi de armată. (1) Din dările de s6mă ale autorităţilor 
civile din Basarabia fmestnoe r/rajdanskoe Wedowstvo)^ reese 
că la 1861 locuiau prin sate 6.359 Ruşi, adecă 3.253 bărbaţi 
si 3.106 femei, iar în total prin sate şi oraşe peste 20.000 
de Muscali, ceea ce dă V55 parte din totalul poporaţiunil 
Basarabiei. 

In oraşele Akerman, Bender, Chişineu numerul Muscali- 
lor erâ de 7.000 locuitori; în satele Grubnea şi Helişovca 
din judeţul Hotin, în satele Novopocrovca şi Cunici din ju- 
deţul Soroca, în satele Sircova, Cuizevca şi Sloboda-Staro- 
obreadcesca din judeţul Orheiii, precum şi în satul Spascoie 
şi cătunul Petro vca din judeţul Akerman, erau peste 12.000 
locuitori Ruşi. 

La 1872, după un manifest al împăratului Alexandru I, au 
trecut din Moldova de jos şi s'au aşezat în Basarabia prin 
oraşe şi tîrguri peste 2000 de vagabonzi Muscali. După 
anume notiţe scrise de Generalul Fedoroff, fost guvernator 
al Basarabiei, se vede că pe timpul administraţiunii sale, 
care a durat 20 ani (2), a fost ridicaţi do poliţie şi expediaţi 
din Basarabia înd6r6t în Rusia peste 48.000 vagabon4I Ruşi 
Aceste mii de Muscali erau parte robi fugiţi de la stăpâni, 
parte schismatici. 

Asemenea, după scirile culese din registrele tribunalelor 
de către ofiţerii de stat-major rus, între anii 1851 — 1861 s'au 
ridicat din Basarabia 1.074 desertorl ruşi. (3) 

Rat^eni. Statisticianil ruşi oficioşi, tăgăduind că Rutenii 
din Rusia meridională sunt de acelaşi nem cu Rutenii din 



(1) In total, la 1861, după arătările oficiale, erau în Basarabia 17.500 
locuitori Ruşi. 

(2) Guvernatorul Fedoroff a administrat Basarabia de la 28 August 1834 
până la 1863. (Manuscriptul d-ltn Alexandru Hasdeu.) 

(3) Batiuşcoff, Basarabia, 1892. 



102 

Galiţia, în statistica pe nemuri din Basarabia deosibesc 
pe Rusini de Rutenî (1) ; de aceea în tabelele statisticei ofi- 
ciale Rutenii sunt numferaţi aparte. Rutenii locuesc în Ba- 
sarabia de mă4ă*4i9 prin satele judeţului Akerman şi în Bu- 
gec. După recensămîntul de la 1856, acesta poporaţiune nu- 
m6râ peste 6.000 locuitori, cari toţi au venit de dincolo de 
Nistru, fugind de robie. 

Parte din acesta poporaţiune locuesce lângă Akerman, ocu- 
pându-se cu pescuitul; altă parte locuesce în comuna Lip- 
cani, precum şi prin mal multe sate de-alungul Prutului, 
în judeţele Bălţi şi Chîşineu. Rutenii aceştia s'au românisat 
de mult, vorbesc moldo venesce şi se 4ic aşezaţi pe acolo încă 
de pe timpul Cazacilor lui Bogdan Chmelnitski. 

Polonii aii început a emigra din Podolia pe la 1855— -1857 ; 
emigranţii aceştia aparţin mal cu semă clasei şleahticeî să- 
race. In Basarabia eî îmbrăţişară profesiunea măn6să de 
arendaşi. EI locuesc mal cu samă judeţele Hotin, Soroca şi 
Chişineu. Polonii agricultori şi meseriaşi la 1861 compuneau 
o poporaţiune de 800 locuitori de ambe sexe, stabiliţi în 
judeţul Hotin, prin satele Nelipouţl, MarcăuţenI, Bălcăuţî, 
Tîrnova, Bulb6că, Volcineţ, RomancauţenI etc. 

Orccî. Deşi în anticitate în Basarabia erau mal multe 
colonii greci, cu t6te aceste din ac6stă poporaţiune nici urmă 
n'a r6mas. Pe la jumătatea secolului XV au venit în Basa- 
rabia alţi Greci, apoi mal târi^u^ împreună cu Fanarioţii, o 
droie de Greci năvăliră în acostă parte a Moldovei, unde, 
protegiaţî de cel din Fanar, s'au aşezat, cumpărând moşii 
şi înrudindu-se cu familiile boerilor pămînteni; prin căsătorii, 
el se boeriră. In fine, pe la 1821 aii apărut în Basarabia 
emigranţii Greci din Archipelag, fugind de urgia otomană. 

In anul 1861 în Basarabia s'aii numărat peste 2.000 de 
locuitori greci: unii din el boerî, alţii comercianţi şi proprie- 
tari funciari. Comercianţi greci sunt mal cu semă la Reni, 
Ismail, Akerman şi Chişineu. Mare parte din el sunt aren- 
daşi de moşii. 

Coloniştii Cirermanî au venit în Bugoc parte din Regatul 
Wiirtemberg, partea cea mal mare din Ducatul Varşoviei, 
Apariţiunea acestor colonî în Basarabia dat^ză de la 1814, 

(1) HoeHMo-('maftfHChitiH, CuoitmUiZy 1871. 



103 

când au venit şi s'au aşezat aci peste 1.174 familii germane 
de religiune luterană şi 121 familii de religiune catolică. 

Coloniştii Germani sunt muncitori harnici, dmeni oneşti şi 
corecţi în relaţiunile lor cu alte nemuri ; de] un caracter 
sfios, neîncre46torI, el se ţin la o parte de poporaţiunea in- 
digenă şi nu iubesc mal cu s6mă pe Ruşi, dia causa beţiei 
acestora. Faţă cu autoritatea, Germanii sunt supuşi şi lingu- 
şitori, de aceea guvernul rus, şi mal cu samă guvernatorii 
ruşi de origine germană, aii protegiat tot-deauna acostă po- 
poraţiune, care se bucură de mari privilegii. 

Coloniile germane sunt avute în ^ite şi pămint, satele lor 
sunt construite sistematic, el posedă şc61e bune şi biserici de 
petră. In şc61ele germane se învaţă limba rusă, dar t6te 
obiectele de studiu se predau în limba germană. 

Poporaţiunea germană din Basarabia pe la 1861 se com- 
punea din 24.159 locuitori de ambe sexe, şi anume 12.294 
bărbaţi şi 11.865 femei, cari locuesc în 24 sate sau colonii, 
despărţite administrativ în trei ocoluri: 

I ocol (ocrug) cu 10 sate 

II >^ » > 11 » 

III » ^' » 3 > 

Administraţiunea centrală a coloniilor germane se află în 
satul Tarutino. (1) 

Iată chronologia colonisăril acestor sate: in anul 1814, 
precum am 4îs deja, în Basarabia s'aii aşezat 1.143 familii 
«rermane. cari au creat următdrele ş6pte colonii: Borodino, 
Tarutino, Culm, Maloiaroslaveţ, Orasnoie, Leipzig şi Clea- 
Miţa. La 1816 s'au înfiinţat următârele colonii :F(Sre-C/tam- 
penoise, Brienne, Paris şi Areis. La 1817 colonia Teplitz* 
unde s'ău aşezat 96 familii venite din Germania. Apoi, sub 
domnia lui Nicolae I, în anul 1833, au sosit din Wiirtemberg 
colonişti noi, cari au creat colonia Gradenthal, iar la 1834 
colonia LichtenthaL Tot la 1834 aii venit coloniştii Germani 
din Ducatul Varşoviei şi aii înfiinţat colonia FriedenthaL 
Apoi treptat, la 1836 — colonia Dennetntz, la 1839 — colonia 
Platz şi la 1842 — colonia HofnungsthaL 

Coloniile germane din Basarabia aii primit următ6rele pri- 
vilegii: scutirea de a plăti imposite şi bir în curgere de 50 



(1) Skalkowskij OiihimtA ouam. otmr., t. I, p. 268. 



104 

am din anul aşezării, scutire de recrutare, pentru meno- 
niţii, şi afară de pămînt, pentru care statul nu a cerut nici 
un ban, au mal primit de la stat bant pentru întocmirea 
gospodăriei- Germanii din Wiirtemberg n'au primit ajutor 
bănesc de la guvernul rus, pentru că comisiunea alcătuită 
ad'hoc pentru organisarea acestor colonişti a constatat că ei 
aveau în termin mediii câte 2.800 franci pe cap de familie. 
Germanii din Lichthenberg asemenea aveau câte 60 ruble 
pe cap de familie. 

Elyeţicniî s'au aşezat în Basarabia într'un niimSr mic. 
Aceşti emigranţi sunt de origine francesă şi au venit pe la 
1824—1828, pe când Basarabia eră administrată de către 
Comitele Woronzoff. Iniţiatorul acestei omigraţiuni fu Co- 
mitele Palavicini, iar organisatorul eî Carol Tardant, Frances 
din cantonul Lausana. La 1824 au emigrat 5 familii, apoi la 
1830 aii mal venit 17 suflete, din cari însă au murit 10 în 
carantină. 

Coloniştilor elveţieni li s'au dat cele maî măn6se pămînturî^ 
alese chiar de delegaţii lor. Eî s'au aşezat în Bug6c, pe 
malul limanuluî Nistru, la distanţă de vre-o 4 km. de 
oraşul Akerman, în localitatea numită Şaba^ unde au şi în- 
fiinţat colonia cu acest nume. Colonia e acum f6rte avută 
şi renumită prin viile sale, atinse însă rSii de filoxeră la 1889. 
Colonia Şaba şi Şabalata, un cătun apropiat, posedă o popo- 
raţiune de 538 inşi, din cari 288 bărbaţi şi 250 femei. 

Balg:arii au apărut în cete mici în Basarabia după răs- 
b6iele Rusiei cu Imperiul Otoman, adecă pe la 1769 — 1774, 
1787,1791,1806—1812, 1828—1829, 1853 şi în fine la 1877— 78- 
Cete mari din aceşti emigranţi au venit în Moldova pe la 
1789 — 91 şi cu voia Domnitorilor s'aii aşezat în Basarabia. 
După acesta, cete noue aii venit iarăşi pe la 1806 de s'au 
aşezat în Bugâc prin satele părăsite de Tătari. 

Până la Tractatul de pace din BucurescI aceşti eratici din 
Basarabia se considerai! drept băjenarî, adecă nisce ele- 
mente sociale nestabile, cari se bucurau de dreptul dat lor 
de Domnitori de a se folosi do ospitalitatea român^scă, de 
a ocupă locurile părăsite de Tătari şi a se hrăni în pace, 
neturburaţî de nimeni, cu ajutorul muncii agricole. Bulgarii 
se aşezară prin câşlele de lângă oraşele Ismail, Chilia, Reni, 
Akerman şi chiar Chişîneii. 



105 

In anii 1806—1812, pe timpul răsboiuluî Rusiei cu Turcia, 
alte cete de Bulgari trecură Dunărea şi veniră în Basarabia. 
Eî s'au aşezat pe pămîntul boerilor moldoveni şi maî în 
urmă au fost ridicaţi de pe aceste pămînturi şi stabiliţi pe 
pămîntul statului. Ac6stă immigraţiune a Bulgarilor a fost 
cea maî niiiner6să, formată din mlliţienl-haiducî, conduşi de 
un căpitan, anume Vatichioti. Acest căpitan erâ recunoscut 
Ai' guvernul rus, căci dînsul serviâ Ruşilor drept agent al 
lor pe timpul răsboiulut şi, ca rSsplată pentru serviciile sale, 
a fost numit Jiacialnie asupra tuturor coloniilor bulgare. 

Locuitorii Basarabiei, acum 50 de anî, deosibiau pe aceşti 
lîulgart de Bulgarii vechi, numindu-î Bulgari noi, iar pe 
oeî deja aşezaţi Bulgari vechi. Acostă deosibire a dispărut 
acum, dar se află menţionată în t6to documentele de acum 
jumătate secol. Când, pe temeiul § 4 din Tractatul de pace de 
Ia BucurescI, supuşii otomani au căpgtat amnistia şi dreptul 
de a se înt<5rce pe la căminele lor, peste 3.000 de familii 
venite din Bulgaria n'au voit să beneficieze de amnistie 
şi au r6ma3 in Basarabia. Unii din ei s'au stabilit ca oră- 
şeni prin fortăreţele aprdpe distruse de Ruşi, adecă la Ismail> 
Chilia, Akerman şi Bender; alţii s'au aşezat ca tîrgoveţî 
la Ghişineii şi Reni (comuna Tamarova). Prin aceste oraşe 
s'au stabilit peste 1.200 de familii, iar cea maî mare parte 
din immigranţi se aşezară în Bug6c, prin satele părăsite de 
Tătari, ocupând un spaţiu ca de 900 verste pătrate din ju- 
deţele Akerman, Bender şiCahul. Aceste pămînturî, împreună 
cu lacurile sărate, au fost declarate domeniu al statului, de- 
şi mulţi din boeril moldoveni revendicau drepturi de pro- 
prietate asupra lor. (1) 

In Bug6c, pe la 1812, se numărau deja peste 2.800 familii 
Imlgare. 

Afară de aceşti immigranţi Bulgari, pe timpul chiar cât dură 
răsboiul între Rusia şi Turcia, adecă între 1806—1812, peste 
400- 500 familii bulgare, unele venite din Bulgaria prin Brăila» 
altele din chiar raiaua brăil6nă, au venit de s'au aşezat şi 
ele în Basarabia, împrăştîându-se prin 32 sate dimprejurul 
Leoveî şi ocupând nisco pămînturi particulare. Acostă immi- 

(1; A se vede în archiva de la laşî dosarele rusescî privitore la 
procese pentru 11 sate tătăresc! ale boerilor Balş şi Patarachî. 



106 

graţiune din Moldova de jos a Bulgarilor a dat nascere multor 
procese de revendicare a proprietăţilor călcate de emigranţi. 

In fine, trebue să mai menţionăm aci şi 82 familii de raia 
bulgare, numite ^musait»^ cari erau proprietatea unei g^miî 
din Constantinopole. Aceste raiale a fost aşezate în următ6- 
rele sate din Basarabia: Chadjichioi, Cazi-laslî, Bai-Maclî, 
Tomai, Coşdamgalî, Malo-Carbaul, Tartaul-Otlarî, Ciobolaccî, 
Otlarî şi Şamaîlî. Aceşti Bulgari trăiau nesupferaţî printre 
ordaua Tătarilor. 

Alte 12 familii de Bulgari locuiau pe pămîntul numit de 
Turci <ichsait», unde se aflau următ6rele sate tătăresc! : 
Chisat, Chise i-mare şi mic, Ciubalaccî-Tatar, Bai-Maclî, Ci- 
chermezî, Caşdamgalî-mare, Barciac, Simdâc, Aluat etc. Pă- 
mîntul ichsait aparţinea Tătarilor prin dreptul că ordaua 
lor îl ocupă, dar de fapt acest pămînt eră proprietatea 
boerilor români cari îl revendicau mereu. Procesele proprie- 
tarilor sub administraţiunea rusescă parte s'au isprăvit pe la 
1820, parte s'au stins din pricina încetării din vieţă a re- 
vendicatorilor. Aşâ de pildă pe la 1819 peste 200 de familii de 
Bulgari, cari se aşezaseră pe pămîntul particular dimprejurul 
comunei urbane Leova, în 11 sate, au fost declaraţi de ve- 
cini ai proprietarilor pămîntului, inter4icendu-li-se de a-şî mai 
schimbă locuinţa. Firesce că acesta hotar îre judecătorescă 
a stîrnit mari nemulţumiri printre colonişti, cari sciau deja 
despre sdrta mult mai fericită a conaţionalilor lor emigraţi 
în sudul Rusiei. In curînd, aflând eî că Bulgarii din gu- 
vernămîntul Herson, precum şi cei din Crimea, se află sub 
administraţiunea unui General I. N. InzofE, Bulgar de ori- 
gine, au petiţionat către Imp6ratul Rusiei, cerend. să fie puşi 
sub aceeaşi administraţiune. (1) Generalul Inzoff, folosin- 
du-se de trecerea Impfiratului Alexandru I din Varşovia 
spre Taganrog, în anul 1818, a intervenit în persană j^o 
lângă Autocrat şi, sprijinit de Comitele Capodistria, a is- 
butit în misiunea sa. împăratul cerîi un raport detaliat 
asupra emigranţilor bulgari şi acest raport i-a fost în- 
mânat în (Jiua de 19 Martie 1819. Raportul în cestiune 
conţine enumerarea căuşelor, cari au silit pe Bulgarii 
din Basarabia de a emigra, apoi povestesce starea lor 

(1) Mincoff, Bulgarii m Basarabia, 1861, în biblioteca din Chişineu. 



economică, precum şi speranţele ce aveau do a găsi în Rusia 
t6te bunurile lumesc! ; partea a doua a raportului privesce 
pe boeriî moldoveni din Basarabia, cari sunt zugrăviţi de 
autorul raportului în colori f6rte negre. Acest raport stabi- 
lesce următorul numfir al coloniştilor Bulgari aflători în Ba- 
sarabia pe la 1819: 

Famili! vechi nong Total 

1. Pe domeniul statului (în Bug6c) . . 1.196 3.316 4.512 

2 In urbea Ismail 143 261 404 

. Chilia 14 4 18 

y^ Reni 5 189 194 

> Akerman 2 68 70 

^ Bender 16 7 23 

» Chişineu 507 14 521 

3. Pe locurile ichisait şi musai t (din ju- 205 305 510 

deţul Cahul). 

4. Pe moşiile boerilor 206 74 280 

Totalul familiilor: 2.294 4.238 6.532 

In termin mediu, aceste familii de colonişti compuneau o 
poporaţiune de peste 24.000 locuitori Bulgari de ambe sexe. 

După un manifest al ImpSra tulul Alexandru I, dat pe nu- 
mele Generalului Inzof, acostă poporaţiune bulgară a primit 
o organisaţiune administrativă specială; iar după un alt 
iikaz imperial Bulgarii aii căpătat o chartă, în care se spe- 
cifică t6te drepturile şi privilegiile ce li se dau lor şi des- 
cendenţilor lor. 

Pe temeiul manifestului imperial coloniştii Bulgari din Ba- 
sarabia au fost împărţiţi, din punctul de vedere administra- 
tiv, în patru oc<51e, şi anume: 

I ocol al Prutului cu 14 sate avend 1.108 familii, 
II - ^ Cahululul » 10 » » 947 ^ 

III - » Ismailulul » 14 ^ » 1.556 » 

IV * ^ Bugăculul ^ 19 ^ > 1.506 

Total ... 57 sate având 5.117 familii. 

Aceste sate bulgărescl se află în judeţele Akerman şi Cahul. 
In 4Uele n6stre însă prin aceste sate mal locuesc şi peste 
100 de familii de mocani, cari se ocupă acî cu crescerea 
vitelor. 

In anul 1821 coloniile bulgare aveau deja o poporaţiune 



10>ţ 

de 8.891 familii, adecă 46.598 locuitori, din cari Bulgari 32.000, 
iar restul (2.500 familii) Români, Greci şi Arnăuţî. 

Pentru a poporâ cât maî mult Basarabia cu Slavî, guvernul 
rus a mal creat un domeniu pentru colonisare, compus din 
57.000 deseatine pămînt în judeţul Cahul şi 454.000 deseatine 
pămînt în judeţul Akerman. Coloniştii veniau cârduri-câr- 
durî. In anul 1822 s'au ridicat din judeţul Chişineu şi s'au 
aşezat pe pămîntul de colonisare peste 244 familii de Bul- 
gari. Acesta mişcare în lăuntrul ţerii a elementului străin 
a durat necontenit până la 1830, când a fost zădărnicită 
prin năvala noilor emigranţi de peste Dunăre. 

Râsboiul Rusiei cu Imperiul Otoman din anii 1828—29 a 
fost causa unei mari emigraţiuni a Bulgarilor; nenorocita 
raia fugea de sub iataganul ienicerilor. Guvernul rus în- 
dreptă pe emigranţi spre Bugec. Bulgarii veniau în Basa- 
rabia sau prin Odesa, debarcând acolo din porturile Tur- 
ciei, sau de-adreptul de peste Dunăre. In curînd baracele 
pentru carantină din portul Odesa s'au umplut cu immigranţî; 
guvernatorul oraşului, Principele Voronzoff, îngrijit de marele 
numCr al Bulgarilor sosiţi, raportă faptul împăratului Nico- 
lae I, care deto imediat un ukazj prin care ordonă ca immi- 
granţii industriaşi, adecă vieri, pescari şi marinari, să fie sta- 
biliţi prin oraşe ca tîrgoveţl, cei-lalţi prin satele din Bugec. 
llkazul imperial mai adauge : «Marinarii, cari se vor înscrie 
în acostă br6slă, să fie scutiţi de orî-ce bir către stat pe ter- 
min de 25 ani, iar tîrgoveţiî (mescianl) pe termin de 10 ani. > 

Ocrotirea şi privilegiile ce găsiră emigranţii Bulgari în 
Rusia fură causa că immigraţiunea lor spori f6rte mult. 

Dar ac^\stă sporire în curînd covîrşî mijlocele de ajutor, 
ce guvernul rus era hotărît să dea immigranţilor. De altă parte, 
şi fâmetea cu ciuma, cari începură a bântui în Basarabia, 
puseră capet năvălirii necumpfitato a Bulgarilor. Loviţi crud 
do grrtsnica b61ă, emigranţii Bulgari so ridicară cu miile 
din Bug6c şi peste 3.000 de familii trecură Dunărea şi se 
reîntrtrseră în patria lor. 

Documentele oficiale din anul 1835, înmânate guvernului 
rusesc de către yiacialniciil coloniilor bulgare, d-1 Budkoff, 
arată că în cele 5 ocoluri administrative existau pe atunci 
35 colonii, locuite de: 



1 09 _ 

Colonii vechî 5.837 familii bulgare 

i noii6 .... . 3.804 >> > 

Total . . . 9.641 >. » 

Cu alte cuvinte, o poporaţiuno de peste 56.630 locuitori de 
ambe sexe. 

De la 1835 înc6ce poporaţiunea bulgăr^scă a mal crescut, 
dar la 1856, după Tractatul de Paris, o parte din teritoriul 
Basarabiei locuit de coloniştii Bulgari s'a reîntors către pa- 
tria-mumă. 

Coloniştii Bulgari cari locuesc în Basarabia aparţin atât 
Hemului pur bulgar, cât şi celui rumeliot ; asemenea printre 
aceşti colon! se află şi mulţi Români din Macedonia, cari s'au 
bulgărit. 

La 1861, după statistica oficială rusâscă, în Basarabia de 
la me4ă-4î se aflau 43 sate sau colonii bulgare. Aceste co- 
lonii se despărţiaii în trei ocoluri administi'ative : ocolul 
Bugeculuî'de'sus cu 16 sate, ocolul Bugedilui-de-jos cu 19 
sate şi ocolul Ismailuluî cu 5 sate. T6te aceste sate aveau 
o popor aţiune de 48.216 locuitori, din cari 24.883 bărbaţi şi 
23.333 femei. 

Armenii. In secolul XI poporul persan, năvălind în Arme- 
nia, a devastat ac6stă ţ6ră, silind mii de familii armene de 
a-şi părăsi patria, pentru a scăpă de robie. Mulţi din aceşti 
fugarî au venit în Moldova şi Polonia. După aceşti emigranţi, 
pe calea bătută de el, au venit alţii pe la 1342, 1418 şi în 
fine pe la 1616. 

In Basarabia, la 1858, după datele statisticei oficiale rusesci, 
locuiau 2.725 Armeni de ambe sexe, şi anume 1.348 bărbaţi 
şi 4.327 femei. Armenii din Basarabia se împart în catolici 
şi în gregoriant. 
Poporaţiunea acesta locuesce în următ<5rele judeţe: 

Jud eţe. Bărbaţi. Femei. Total. 

Chişineu ... 559 523 1.082 

Akerman. . . . 459 456 915 

Bender 9 12 21 

Hotin 130 122 255 

Iaşi 118 91 209 

Orheiu 123 123 246. 



110 

Armenii gregoriani au venit în Basarabia emigrând din 
Moldova, unde aii apărut şi s'au aşezat sub domnia luî Ale- 
xandru- Vodă cel Bun, care a dat acestor immigranţi permi- 
siunea de a se aşeză în ţinuturile Hotinulul şi Orheiuluî. 
Când Basarabia a trecut spre Rusia, se aflau stabilite aci 
peste 400 de familii armene. 

Guvernul rusesc, pentru a câştigă simpatia acestor 6menî,. 
le-a dat maî multe privilegii, între cari şi acela de a intră 
în serviciul statului şi a dobândi gradul de nobilime indi- 
viduală (licînoe dvoreanstvo). In curînd, mulţumită hărniciei 
lor naturale şi capacităţii pentru comerciu, Armenii au de- 
venit proprietari de moşii, industriaşi şi comercianţi. Armenii 
au acum în Basarabia bisericile lor la Chişineii, Orheiii şi 
Hotin, cari sunt pendente de ierarchia Patriarchatulul din 
Armenia. 

Armenii catolici locuesc în Hotin, atât în oraş, cât şi prin 
sate; asemenea şi în oraşul Bălţi există o comunitate de Ar- 
meni catolici. Armenii catolici au venit în Basarabia din spre 
Polonia pe la începutul acestui secol. Despre aceşti Armeni, 
un scriitor polon (1) <Jîce, cum că ei au venit în Polonia pe 
la începutul secolului XIII şi s'au aşezat în Galiţia, «ară- 
tându-se f6rte harnici pentru agricultură, precum şi buni 
comercianţi, pe când Rutenii nu sunt decât buni ostaşi». 

Lew Daniil, când, pe la 1270, a reconstruit oraşul Lemberg 
din Galiţia, a transportat acolo şi pe Armeni cari, până atunci 
duceau în Galiţia vieţă de eraticI.Cazimir-cel-Mare,organisato- 
r ui statului polon, a protegiat mult pe aceşti Armeni, ca comer- 
cianţi cinstiţi şi cetăţeni de ordine. La 1365 Armenii din Po- 
lonia au fost înzestraţi cu drepturile magdeburghese, adecă 
aii căp6tat privilegiile cetăţenilor germani. Se crede cum 
că tocmai pe acesta vreme eî au îmbrăţişat şi catolicismul^ 
căci pe la 1367 fură gratificaţi cu o chartă, care le dedea 
dreptul de a oficia serviciul divin în limba arm6nă. Ac6stă 
chartă a desemnat şi locul de scaun al episcopului lor Gri- 
gorie la Lemberg. Armenii însă s'au declarat nemulţumiţi cu 
legile teutonice şi pe la 1379 au pdtiţionat cătră Regina Ed- 
viga (soţia celui dintâiii Jagelon), rugând ca să fie «liberaţi 
de MagdeburgI, rfimâind sub scutul vechilor logl». Ac6stă 



(1) Sestrentzevitz — tBoguş». 



m 

cerere a Armenilor a fost încuviinţată. Folosindu-se de mare 
avuţie, Armenii din Polonia se înmulţiră ; în curînd el aveau 
deja 11 biserici în Podolia, apoi trecură în Basarabia, zidind 
o biserică la Hotin. In anul 1535 Patriarchul armen Stefao» 
trecend la catolicism, a părăsit scaunul patriarchal şi s'a 
fâcut episcop al Armenilor catolici din Lemberg. 

Evreii sunt împrăştiaţi prin t6tă Basarabia şi formeză un 
element important în viaţa economică a acestei ţSrl. Ei deţin 
în manile lor apr6pe întregul comerciu, parte însemnată 
de industrie şi posedă mari capitaluri. Printre aceşti Evrei 
orientali, există câte- va familii de Evrei spanioli, cari aii 
emigrat din Moldova, unde au venit încă sub domnia lui 
Ferdinand şi Isabela a Spaniei. Evreii din Basarabia sunt 
emigraţi din Germania şi Polonia, unde s'au aşezat în evul- 
mediii. Guvernul rusesc, anexând Basarabia, a găsit în acesta 
ţeră peste 5.000 de familii evreescl. (1) 

Evreii din Basarabia sunt lipsiţi de ori-ce cultură, f6rte 
bigoţi, rapaci şi vrăjmaşi al celor-lalte n6muri în mijlocul 
cărora trăesc. Trăind deosebit de alte nâmurl, pe cari le 
consideră de impure, el nu se asimil6ză şi-şl păstr6ză limba 
lor particulară, un fel de dialect german. 

Ei locuesc în mulţimi compacte prin oraşele Basarabiei^ 
la Chişineu, Hotin, Bălţi, Orheiu, Bender, Noua-Suliţa, Lip- 
cani, SculenI, FălescI şi altele, unde se ocupă cu comerciul 
mic şi cu camătă, iar pe la graniţă cu contrabanda. Prin satele 
Basarabiei eî sunt cârciumari, speculatori al ţărănimii, pre- 
cupeţi şi mici meseriaşi f6rte neîndemânatici. Un numSr f 6rte 
restrîns de Evrei din Basarabia se ocupă cu agricultura; 
aceşti din urmă compuneaâ altă dată 16 sate de Evrei 
agricultori, cu o poporaţiune de 10.589 suflete cari formau 
în total 1.082 gospodării agricole. Puţine însă din aceste 
gospodării trăiau numai şi numai din produsul muncii lor 
agricole, ci alăturea cu munca agricolă, care în mare parte 
se fâceâ cu ajutorul lucrătorilor creştini, fle-care Evreii 
agricultor mal făcea şi un mic comerciii cu vite, lână, pei 
saii tutun. 

Sate evreescl în Basarabia (2) se aflaii în: 

(1) Manuscript Swinin. 

(2) ZasciiAC, Maiepiajiu, p. 172—173; Skalkowski, Onivnhi p. 308. 



112 







Judeţul. 


Numele satului. 


Hotin 


Lomacinţa 


Soroca 


Meremovca 


gr 


Liublin 


,^ 


VertmjenI 


■• 


Căprescî 


.' 


Zgurîţa 


-V 


Brîciovo 


y^ 


Dumbrovenî 




Starovca 


•• 


Nouă-Telenescî 


Iaşi 


Alexandrenl 


>; 


Valea liiî Vlad 


Orheitt 


Şibca 


:>> 


Nicolaevca-Blagodaţî 


Chişîneu 


Gratescî saii Galboca 


» 


Constantinovca 


Bender 


Romanovca. 



Aceste sate sau colonii pentru Evreî-agricultorî aii fost 
create de guvernul rus, parte pe locurile pustiite şi părăsite 
de locuitori, parte din nou, pentru a curăţî oraşele de pri- 
sosul elementului evreu sSrac. încercarea de a face din Evrei 
agricultori n'a reuşit de loc, deşi pentru întemeiarea colo- 
niilor evreesci s'au ales pămînturile cele mai măn6se. Munca 
agricolă s'a dovedit ca prea grea pentru natura nerv6să a 
Evreiuluî. Gospodăria agricolă în satele evreesci e f6rte mi- 
serabilă, og6rele stau necultivate, vitele au degenerat, iar 
stăpânii caselor în dărîmătură cutreeră Basarabia ca nisce 
vagabonzi. La începutul acestei încercări nechibzuite, poliţia 
aresta şi aşeză cu silă pe fugari prin satele lor respective, 
apoî încetul cu încetul, mulţumită mitei, li s'a îngăduit Evrei- 
lor agricultori de a se stabili pe la bâlciuri şi la tîrguş6re. 
Deja pe 1871 cea mare parte din satele evreesci au fost 
pustiite, iar de atunci încoce s'au poporat cu Români şi Ru- 
teni, cari au cumpărat saii arend^ză pămînturile evreesci. 

Influenţa Evreilor asupra vieţel economice a Basarabiei 
e f6rte însemnată; mal cu s6mă ac6stă înrîurire e mare la 
nordul şi centrul Basarabiei. Aci Evreii deţin t6te capitalurile 
şi sunt stăpâni asupra agriculturel, industriei şi comerciuluî ; 



11.272 


8.087 


19.329 


2.896 


2.244 


5.140 


1.339 


897 


2.236 


10.005 


10.302 


20.307 


4.988 


4.828 


9.816 


7.238 


6.586 


13.824 


3.772 


4.316 


8.088 


15 


14 


29 



113 

speculanţi îndrăsneţt, el ati de rivali pe Greci şi Bulgari, cu 
cari împart ceea ce câştigă de pe munca poporaţîunil agricole. 
La 1858 totalul poporaţîunil evreesci din Basarabia a fost 
de 78.751 suflete, şi anume 41.525 bărbaţi şi 37.226 femei. 
Aşa dar la 100 locuitori de alte n6murî venîau li. Evrei. 
Din acest numgr, comercianţi cu patentă se numgrau 6.681 
inşi. Poporaţiunea ac6sta se despărţiă după locul selîştel în 
următorul mod: 

Jude ţ Bărbaţi Fenieî Total 

Chişineu 

Bender 

Akerman 

Hotin 

Bălţi 

Soroca 

Orheiti 

Coloniile bulgare 

In ceea ce privesce poporaţiunea evre^seă a Basarabiei în 
momentul de faţă vom vorbi mal departe. 

Ţfieraiilf. Aparîţiunea Ţiganilor în Moldova se menţîon^ză 
de cărturarii noştri cam pe la finitul secolului XIV şi înce- 
putul secolului XV. In privinţa acesta opiniunea istoricilor 
noştri concordă cu desăvîrşire cu părerea cărturarilor străini. 
După istoricii germani, Ţiganii au apărut în Germania pe 
la 1417, când pentru întâia 6ră afi fost observaţi pe malu- 
rile Elbel. In acelaşi timp el au visitat împrejurimile ora- 
şelor Liineburg, Hamburg şi Liibek ; apoi peste puţin Ţiga- 
nii au apărut în Elveţia, Italia, Bavaria şi împrejurul Pa- 
risului. Pe la 1438 cârduri de şătrarî năvăliră în Germania, 
Italia, Franţa şi Spania, iar la începutul secolului XVI apar 
în Anglia şi Suedia. (1) 

Aspectul miserabîl a acestor vagabonzi, sdrenţele cu cari 
îşi acoperiaii corpul, sărăcia în care trăiau, la început deş- 
teptară în consciinţa pop6relor europene milă şi compăti- 
mire pentru aceşti nenorociţi. După un chrisov al lui Ale- 
xandru-cel-Biin, Domnitorul Moldovei dărui Ţiganilor < drep- 



(J) N. Stiber, Die Zigeuner\—k\mny, Oitanos^ Lisabona 1823;— Covat- 
nak, TcUare, Stockholm 1859. 

Z, C Arbure, Basarairia. 8 



114 _ 

tul de a se folosi slobod de aer şi apă, precum şi de a face 
foc pentru ferărie». Dar în curînd purtarea pop6relor civi- 
lisate faţă cu Ţiganii s'a schimbat; causa schimbării fură 
Ţiganii, cari prin furtişagurile, hoţiile şi înşelăciunile lor des- 
perară poporaţiunl întregi. In Germania, pe la 1497, apoi 
în Spania, Franţa, Polonia şi Ungaria, guvernele începură a 
hiâ mesuri severe în contra Ţiganilor. In Germania eî fură 
arşi de vii pe ruguri ; în Spania, acusaţi de a fi în relaţium cu 
<vnecuratuh, , Inchisiţiunea îî supunea la tortură şi-î ardea 
ad majorem Dei gloriam; în Moldova, pe la începutul se- 
colului XVI, Ţiganii au fost robiţi. Când şi cum au devenit 
eî robi, istoria ţarilor românesc! n'a păstrat amintiri sigure, 
ca de un lucru nedrept şi ruşinos. După letopiseţul Ureche 
se vede că, pe timpul glorios al lui Stefan-cel-Mare, Ţiganii 
în Moldova n'au fost robî şi în anii 1458—1504 formaîi chiar 
garnis6ne prin cetăţile ţ6riî. Dar de la P6tru Rareş, pe la 
1529, se pomenesce deja despre Ţigani robi. De atunci în- 
c6ce în maî multe chris6ve domnescî se găsesc Ţigani dăruiţi 
ca robi împreună cu moşii pe la boerl. Aceste chris6ve par 
a dovedi faptul că înainte de t6te statul, în persdna Domni- 
torilor, s'a făcut stăpân asupra Ţiganilor, apoi Domnitorii au 
început a-I vinde sau dărui boerilor. 

In legislaţiunea Moldovei Ţiganii aii fost despărţiţi în trei 
categorii: în Ţigani domnescîy Ţigani mănăstiresci şi Ţigani 
boerescî. Acesta deosebire se menţion6ză în legile lui Vasilie 
Arvanitu. Ţiganii domnescî au petiţionat în mai multe rîn- 
durl către Divanurl în contra robiei şi despre aceste c lă- 
crimaţii există maî multe acte. (1) 

Cea dintâiîi încercare de a codifică legile privit6re la Ţ - 
gani s'a făcut pe la 1785. Aceste legi aii apărut însă mult 
maî târcjiu, adecă pe la 1833, sub Kiselefl, ca Preşedinte 
Divanurilor Moldovei şi Valachiel. Unii din istoricii noş- 
tri aii emis părerea că Ţiganii s'au făcut robi în Moldova 
pe temeiul vechiului obiceiu al pămîntulul, că un vagabond 



(1) Aşa de pildă sunt chrisove de la 1776 Novembre, 1781 Ianuarie 
2, 1782 Decembre, 1892 Octobre 8, 1793 Martie 26, 1802 Iunie 20, 
1804 Febr. 20, în cari se ^ice că: «după vechiul privilegiu, dat Ţiganilor 
de Domni, Ţiganii domnescî nu pot fi vînduţî şi Jnu se vor dărui boe- 
rilor sau mănăstirilor*. (B, P, Hdsdeu.) 



115 

şătrar, care s'a oprit pe pămînt particular pentru un res- 
timp raai îndelungat decât trei 4^le, ipso facto devonîâ rob 
al proprietarului. Părerea acesta, nefiind sprijinită pe nici 
\\\\ document autentic, n'are prin urmare nici un temeiu 
solid. Alţii emit părerea că Ţiganii în Moldova aii fost făcuţi 
robi pe temeiul unor firmane otomane, dar nici asemenea 
firmane nu s'aii descoperit până acum şi nu ne sunt cu- 
noscute. Din contra, după Cantemir şi Suleiman, legiuitorul 
n'a preve(Jut asupra Ţiganilor decât o daro către stat. 

In Basarabia, guvernul rusesc, partisan al robiei, pe la 
1812 — 1855, ferindu-se de a robi pe ţăranii români pentru 
a egalisâ s<5rta noului popor cucerit cu pop(5rele din Impe- 
riul Rus, s'a mărginit a întări robia Ţiganilor printr'un 
ukaz ^ special dat la 1818. In acest ukaz eră scris că dreptul 
de proprietate asupra Ţiganilor trebuesce dovedit prin chiar 
chris6vele domnescî. Dar de 6re-ce în aceste chris6ve erau 
pomeniţi anume fie-care Ţigan în parte, de aceea se maî ce- 
roâ de la boerl şi alte documente, prin cari să se constate 
cum că robii lor în adev6r sunt descendenţi ai Ţiganilor po- 
meniţi în chris6vele domnescî. 

Acesta din urmă cerere neputendu-so satisface, maî multe 
familii de Ţigani s'aîi v64iit liberate din robie pentru un timp 
ore-care. Mai târ4iu aceşti Ţigani, alungaţi de pe proprietă- 
ţile particularilor, aii fost declaraţi de Ţigani al statului. După 
anexarea Basarabiei la Rusia, în anul 1812, următ6rele fa- 
milii boerescî aveau robi Ţigani : Cantacuzinesciî, Ralli loan 
şi Constantin, Balş, Cazîmirescil, Patarachi, Catargi, Cristi, 
Pruncii, Bontoşesciî, Arăpescii, Bohuşescii, Gănesciî, Dariesciî, 
Donîcî, Dragoşesciî, Jorescil, Carpescil, Movilescii, Naculesciî, 
Razii» Racoviţesciî, Rosetescii, Moruzescil, Cerchezesciî, Şepti- 
licesciişi câte-va din familiile de arendaşi cari s'auboerit mul- 
ţumită neorînduelilor timpului, precum sunt Lascari, Semi* 
gradov, Purcel, Botezat, Tomuleţ, etc. 

Ţiganii din Basarabia se despart până acum în trei ca- 
tegorii, după modul lor de veţuire : vătraşil trăesc în oraşe 
<'a slugi, lăutari şi argaţi de curte; lingurarii trăesc vara 
in păduri şi se ocupă cu confecţionarea lingurilor, albiilor 
şi a altor lucruri din lemn ; erna el se retrag în sate, unde 
locuesc în nisce bordeie ; ursarii trăesc sub corturi şi de 



_ 110 

aceea li se 4^ce şi şătrari. Aceştia din urmă sunt cel maî săl- 
batici ; Românii din judeţele Orheiu şi Soroca îi numesc 
<ilăieşîy>, Toţî aceşti Ţigani au fost emancipaţi din robie la 1861, 
împreună cu robii din Imperiul Rus ; parte din el aii c4p6- 
tat pămînt, iar cea mal mare parte s'a emancipat fără a fi 
împroprietăriţi. 

După recensâmîntul cel dintâiu făcut de Ruşi sub guver- 
norul Basarabiei Sturdza, s'a constatat că în acostă ţ^ră lo- 
cuesc 340 familii de Ţigani al statului. Aceşti Ţigani au fost 
împărţiţi apoi în trei categorii: categoria întâia trebuia să 
plăt^scă fiscului 40 lei vechi bir pe cap de familie ; categoria a 
doua 20 lei vechi ; iar categoria a treia, formată din bfitrânî, 
văduve şi orfani, a fost scutită de ori-ce bir, fiind incapabilă 
a plăti ceva. Birul ridicat de la Ţigani se numiâ dajdie. Cele 
trei categorii de Ţigani al statului se comi-iineau: 

I categorie din 4 familii 

II » » 269 . 

III » » 66 pers6ne. 

La 1858, când s'a făcut un nou recensămînt de Ţigani, s'a 
constatat că în Basarabia locuesc 5.615 Ţigani nenoma^I şi 
5.878 Ţigani de curte (1), iar Ţigani aî statului nu s'au aflat 
decât 96 suflete 

Din contra, la me4ă-4i> P^ pămîntul Cazacilor, s'au găsit 
o mulţime de Ţigani stabili, cari au fost aşezaţi în urină- 
t6rele colonii: Cair, 506 bărbaţi şi 488 femei; Faraonovca, 
729 bărbaţi şi 593 femei. Aceşti Ţigani au fost înscrişi ca 
Cazaci şi au arătat multă aptitudine pentru acest fel de 
serviciu militar. 

Nu trebue însă să se pordă din vedere că majoritatea 
Ţiganilor, arătată în statistica oficială rusescă ca locuitori 
stabili, în realitate duc o vieţă semi-nomadă : parte se ocupă 
cu ferăria şi lăcătuşeria, parte lucr^ză la obiecte de lemnărie, 
iar grosul acestei poporaţiuni vara lucr6ză la munca câm- 
pului ca lucrători şi erna se retrage în sate, unde are hor- 



ii) Peste doî anî după acest recensămînt sa constatat deja că Ţiganii 
boerescî nu sunt decât în numer de 1.989. Causa micşorării brusce a 
numeruluî lor a fost că proprietarii lor au aflat despre proiectul de 
deerobire al guvernului şi, pentru a scăpă de datoria de a da pămînt 
acestor robi, i-ati liberat de bună voe, gonindu-î de pe moşiile lor. 



117 

deiele sale. In judeţele Chişineu, Bălţi şi Orheiu, există sate 
întregi de Ţîganî, şi satul cel maî mare ţigănesc este Micleu- 
şanî de lângă Chişineu. Satul acesta se compune din 83 fa- 
milii, fiind aşezat pe un drum mare, la p61ele unui d61 
acoperit cii pădure. Din depărtare, când călătorul se apropie 
de illcleuşanl, satul apare ca un morman mare de gunoiu 
şinoroîu; împrejurul satului umblă potaie de cânî flămâncjî, 
iar la gura satului pe călfitor îl întîmpină o dr6ie de copii 
goi. Casele satului sunt nisce bordeie miserabile, fără co- 
şare saii alte acareturi ; vite nu se ved de loc şi puţinul po- 
rumb senifenat împrejurul satului e neprăşit şi r6u cultivat. 
Cu acest n^m miserabil şi nenorocit isprăvim descrierea 
fisionomiel etnografice a Basarabiei pe anîî 1858—71. (1) De 
la acest an înc6co materialul statistic a Basarabiei e lipsit 
cu desSLVirşire de date certe privi t6re la demografia fie-cărui 
nen\ care locuesce Basarabia în parte şi prin urmare voiţi 
fi nevoit a recurge la metdde admise în statistică pentru a 
uTOp\6 golul, care intenţionat este făcut în lucrările de sta- 
tistică, ale Imperiului Rus de la 1871 înc6ce. 



III. 



FISIONOMIA ETNICĂ. 

După datele statistice oficiale rusesci Basarabia în aniî 
1858—71 a fost locuită de următ6rele nemuri: 

Români 692.000 locuitori 

Rusnacî 120.000 

Evrei 78.750 

Bulgari 48.750 

Germani 24.160 

Ruşi 20.000 

Ţigani 11.490 

Ruteni 6.000 

Armeni 2.725 » 



> 



^ 



(1) JliJO o<5aacTHaro npaBieHW, 1813—1819: IlynfCTH ocoOeiwo 44n Pain Xothh- 
tunit^ AL Hasdeu manuscript; Ooijthm ciaTHcriiiecKaro onncaDin, CKa^bKOBCffiitt 
1852 ; MaTcpiaxb ,i,iii craTncTiricii, 3amyiri>f 62 otc. 



118 

Greci ..... 2.000 locuitori 
Poloni .... 800 T> 

Elveţieni . . . 538 » 

Adecă, cu alte cuvinte, Basarabia de acum treî-cjecî de anî 
din totalul poporaţiuniî sale avea : 

Români 0.664 

Ruteni (Rusnaci) 0.131 

Evrei 0.086 

Bulgari 0.052 

Germani 0.026 

Ruşi 0.021 

Ţigani 0.010 ' 

Ruteni 0.005 

Ar7neni 0.002 

Greci 0.002 

Poloni şi Elveţieni ^ ..... . 0.001 

Prin urmare poporaţiunea românescâ, care la j812 nu- 
mSrâ în Basarabia 350.000 locuitori de acest n6m, după 41 
anî s'a mărit, urcându-se la cifra de 692.000 suflete. 

In monumentala lucrare de statistică a Rusiei (1) dresată 
de către ofiţerii Statuluî-major rus şi publicată la 1871, găsim 
următ6rea tabelă privit6re la poporaţiunea Basarabiei pen- 
tru anii 1861—1871: 

Poporaţiunea Basarabiei dnpă nemuri: 

Ruşi (Slavi) 162.252 

Bulgari 25.684 

Germani 33.501 

Moldoveni 692.000 

Evreî 93.590 

Ţigani 18.983 

Diverşî 336 

Din acesta tabelă a lucrării făcute de ofiţerii Statul iii- 
major rus reese că Basarabia la 1861 eră locuită de: 

. (1) n<.eHH0-CTaTHCTii4ecKirt CCopHHKT,, cocTaaienm.ii1o(l)imepaMiiivHcpa.ibHaro lUTaCia 
110.11, po,;aKnioft i-enopaTt-Maiopa H. H. 06py»iCBa, 1871, pp. 93—95. 



119 



Ruţî . . . 
Bulgari . 
Germani, 
Români . 
Evrei . . 



. 15,8 la 100 din totalul popor aţîiinîî sale 

2,5 » i/ V :> > > 

• 3,5 » 

. 67,4 :> 






» 



» 



'» 



» 



Ţigani. ... 1,5 » » 

Ceea ce confirmă apr6pe întocmai şi calculele n6stre în fi'ac- 
tiuni 4ecîmale, făcute după un studiu comparativ al tuturor 
i.sv6relor de statistică etnică tipărite în Rusia şi privit6re 
la Basarabia. 

După ce am stabilit fisionomia etnică a Basarabiei pentru 
anii 1858 — 1861, să trecem paralel la mişcarea poporaţiuniî 
<iin acostă ţeră pentru aniî 1858 — 1861, pentru a put6 să 
ne dăm s6ma despre crescerea sa normală până. în ^\\e\e 
n6stre (crescerea vegetativă). 

Datele statistice oficiale ale Imperiului Rus arată mişcarea 
poporaţiuniî Basarabiei pentru anii 1843—1857, adecă până 
la anul când o parte din Basarabia de la sud a trecut în- 
dărăt către patria-mamă, în următorul mod : (1) 



ANII 


TlUloi 


Din total 

BArBAŢI I FEMBl 


laie 

BĂRB. 


erili 

FBMEl 


iirtil 

bIrb. 


itatei 

FEMEI 


îi 


1843 


715.120 


381.533 


337.687 


17.6301 16.820 


11.224 


10.858 


7.782 


1844 


775.472 


409.739 


364 733 


21.237, 20.005 


10.376 9.181 


8.868 

1 


1845 


785175 


411.775 


374.400 


20.494| 21.492 


13.075' 11.950 


9.047; 


1B46 


832.184 


426.819; 


405.365 


19.894 19.148 


14.383 13.302 


9.268 


1847 


831.174 


438.509! 


393.665 


1 9.537 1 18.785 


13.308 12.477 


7.814 


1848 


853.484 


448.119! 


405.365 


19.677 17.407 


21.679 


19.086 


8.378 


1849 


860.299 


461.718; 


398581 


17.673 16.428 


16.161 


15.239 


8.863 

1 


1850 


872.868 


458.053 

1 


414.815 


17.354 


16.050^ 17.89d| 15.266 


8.143| 


1851 


902.354 


473 682 


428.672 


18.675 17.0361 16.005; 13.876 


10.873. 


1852 


9.35 809 


486.255 


449.554 


20.468 19.352 


12.4611 12.153 


11.212 


1854 


966.954 


503.530 


463.424 


20.200 


20.534 


16.877' 14.614 


8.861; 


1855 


993.045 


505 9811 


487.064 


23.699 


21.269 


15.357 


13.439 


11.462; 

1 


1856 


990.274 


504.489i 


485.785 


23.323 


21.961 


15.425 


13.519 


11.16t<i 



Acostă tabelă, studiată maî cu de-amănuntul, ne arată că 
statistica oficială rus6scă întocmită de ofiţerii Statului, major 



(1) Boemio-CraTHc^ CGopaiiici. 1871, p. 95. 



V 



120 _ 

posedă multe greşelî, cari singure ne pot explica fluctuaţiii- 
nîle prea brusce ale cifrelor de la un an la altul. 

Luând de basă însă aceste cifre, ca date oficiale, vom ave 
că până la 1849 densitatea popor aţiunil din Basarabia eră 
de 20 locuitori pentru o verstă pătrată; iar dacă vom luă 
numai poporaţiunea bărbătescă, vom av6 câte un locuitor 
pentru 10 deseatine de pămînt. 

La 1851 densitatea eră deja de 21,05 locuitori (1) pe o 
verstă pătrată; şi la 1856, adecă în anul încheierii Tracta-- 
tuluî din Paris, de 29,23 locuitori pe o verstă pătrată. (2) 

Analisând mai departe tabelele statisticei oficiale, vom des- 
coperi că poporaţiunea bărbătescă în Basarabia covîrşesce 
tot-deauna num6rul poporaţiunil femeesci; diferenţa medie 
este de 100: 91,29. Asemenea, tot pe temeiul acestor tabele stu- 
diate paralel cu mişcarea emigraţiunii şi immigraţiuniiy pre- 
cum şi a altor cause cari au avut înrîurire asupra cresce- 
riî poporaţiunil de la 1812 până la 1856) vom constată că 
crescerea normală a poporaţiunil Basarabiei, adecă acea 
datorită numai covîrşiriî numărului nascerilor asupra nu- 
mfiruluî morţilor, a fost în termin mediu de 10.450 pe an. 

Din statistica oficială rusescă privît6re la nascerile după 
sex, resultă că în Basarabia se nasce câte un băiat pentru 
22,23 de locuitori bărbaţi şi câte o fată pentru 21,95 de femei. 
Raportul băeţilor născuţi către fete este de 100 : 94,14. (3) 

Aşă dar, dacă vom consideră că poporaţiunea Basarabiei 
în anul nefast pentru acest pămînt românesc (1812) a fost 
de 360.000 sau, precum consideră statisticianul rus d-1 Zas- 
ciuk (4), de 354.460 locuitori şi vom adaoge la ac6stă cifră 
suma cresceril normale anuale de 10.450, vom descoperi că 
poporaţiunea totală a Basarabiei trebuia să se îndoiască în 
termin de 34 de ani. Acesta, firesce, fără a luă în conside- 
raţiune emigrarea sau immigrarea, adecă emigrarea Româ- 
nilor din Basarabia dincolo de Nistru, sau immigrarea Bul- 
garilor şi altor nemuri străine în Basarabia. 

Pentru a stabili într'un mod cert aceşti din urmă doi 



(1) Recensâmîntul IX al lui Keppen. 

(2) BoeHHO-CTaXHCT , C5opHHic&. 

(3) In statistica lui Bulgarin din anul 1834. 

(4) Maxep. ,-ţ.iH Ct. BeccapaGin, 3aiuy[ca, p. 184. 



121 

factori privitori la crescerea poporaţiuniî Basarabiei, vom 
înregistra aci următ<}rele date: 

Statistica oficială a Basarabief, dintre ani! 1837 — 1857, ne 
arată că în curgerea acestor 20 de anT, iar nu In termin de 
34 anî, precum am stabilit mal sus, poporaţiunea ţSriî s'a 
îndoit. 

Faptul acesta ne dovedesce că, în afară de crescerea nor- 
mală, care a fost basa calculelor ntfstre, poporaţiunea a mal 
crescut şi din alte cause, şi anume din causa immigraţiunii 
în ţâră a elementului străin. Şi în adevSr, studiând tabelele 
statisticei oficiale privit<5re la mişcarea immigraţiunii în 
Basarabia, găsim că, în termin mediii, în curgerea anilor 
1837—1857, s*ati aşezat în Basarabia anual peste 21.000 co- 
lon! străini. 

Din altă parte, pe când puhoiul străin se aşeză pe acest 
pâmînt udat de atâta sânge român, un număr mare de Ro- 
mâni din spre mâ()ă-n6ptea Basarabiei, parte emigra spre 
Bugăc, unde se aşeză pe păminturile golite de Tătari, 
parte trecea Nistrul şi se aşeză în stepele guvernâmîntulul 
Herson. 

Ac6stă emigrare a elementului român din Basarabia a 
început deja în secolul XVIII, când mulţi Români din t6te 
straturile societăţii mergeau din ţ6ră de se înscriau in re- 
gimentele de Cazaci din sudul RusieL Âşă de pildă la 1753 
vedem formându-se pe malurile rîuluî Bug un soiu de Cazaci, 
numiţi Bugskie Cazaki, car! aii întemeiat pe acolo nisce sate 
ce se află aşezate pe rîuleţele lagul, Taşlîc, Verbliuşca, Ko- 
misaroTca şi chiar DomotcanI şi Samotcani, ce se revarsă 
în Dnipru, la hotarele guvernămîntulul Ecaterinoslav. Aceşti 
Cazaci in majoritatea lor s'aft recrutat printre Românii din 
Basarabia de către un Vasile Lupu numit şi Zveroff. (1) 



(1) In satul Cantacuzovca de pe Bug autorul a aucjlt un cântec ve- 
chiu mten, cântat de Ruteni şi în care se pomenesce despre înscrierea 
acestor Români printre Cazaci; iată o strofă din acest cântec istoric: 

EaK npmujQ j(o nac Bce BOjioiunHiii 
Bee BOJoiimHM, Ta Bci xopoiiiH. 
B KasaKi booI sanaoa-iuca 
«3 Havn noâpaTajiucsi.» 
Adecă pe românesce : 

Au venit la noi Valachi 



122 _ 

< Acest polcovnic Lupu a adus de dincolo de Nistru şi a 
stabilit pe Bug în anii 1753 — 1765 peste 1.800 de 6menî, 
puindu-î sub comanda lui Adabaş», scrie marele monogra- 
fist-istoric Costomaroff în istoria sa despre Cazaci. Românii 
aceştia au format apoi 23 rote (companii) de Cazaci, trăind 
în nisce sate-cetăţî, cari la 1783 numărau 1.500 curţi, 15 bi- 
serici, cu o poporaţiune de 2.000 familii, din cari 500 capi de 
familie serviau ca Cazaci. 

Pe la 1791 şi la 1803 alţi Români trecură Nistrul şi se aşe- 
zară în stepele de la Ociacof. Din aceşti Români s'au format 
dincolo de Nistru următ6rele sate, situate de-alungul Nistru- 
lui : Ovidiopoly Maiaki^ Dubasarii-noi, Tiraspol, Slobozia- 
Hanului, AnanieVy Bobrineţu, Balta; în t6te aceste sate şi 
tîrguş6re, Românii s'au amestecat cu Rutenii. 

La 1792, după încheiarea Tractatului de pace de la Iaşi, 
Impgrătesa Ecaterina a dat un ukaz (2) cu data de 27 la- 
iiuarie> în care stă scris (capit. 5): «Boeriî moldoveni, cari de 
bună voe şi cu mare osîrdie s'au făcut supuşi ruşi, merită 
a primi ca dar pămînt şi moşie.» După acest ukaz imperial 
26 boerî moldoveni au căp6tat moşii în judeţele Tiraspol şi 
Ananiev din guvernămîntul Herson, dincolo de Nistru; în- 
tinderea acestor moşii a fost de 260.000 deseatine şi, în cur- 
gere de 9 ani de ^\\e^ boeriî aceştia au adus de au. aşezat 
pe pămîntul dăruit mii de Români din Basarabia, formând 
din aceşti emigranţi 20 de sate. 

Tot pe acostă vreme alţi Români de la nordul Basarabiei 
s'au ridicat de aii trecut Nistrul şi s'aii aşezat prin stepele 
Ociacovulul, golite de Tătari; el aii ales locuri de selişte între 
limanul Telegul şi rîul Bug (2), unde trăesc şi acum descen- 
denţii acestor emigranţi, formând satele românesci Taşina, 
Berezina, Boldana^ Cantacuzovca, etc. Acest sat din urmă 
a fost înfiinţat de către boeriî loan şi Nicolae Cantacuzino, 
veniţi acolo pe la 1790. (3) 



Toţi frumoşi, 
S'au înscris în Cazaci, 
S'au înfrăţit cu noi 

(1) Vecjiî Ukazî împărătesei Ecaterina. {Biblioteca Academiei.) 

(2) Acaste sale au fost visîtate d-1 d-1 T. T. Burada, care le-a descris în- 
tr'un articol publicat în Convorbirile Literare, 

(3) Mai multe documente privitore la aceşti boerî se află acum în 



. _123 _ 

Poporaţiunea română de dincolo de Nistru şi-a păstrat 
până acum limba sa maternă, portul şi obiceiurile părin- 
tesc! ; căsătorii mixte între Români şi vecinii lor Ruteni se 
fac f6rte rar. In momentul de faţă, după ultimele date sta- 
tistice oficiale rusescî, în guvernămîntul Ecaterinoslav lo- 
cuesce o poporaţiune română de 26.574 locuitori, iar în gu- 
vernămîntul vecin cu Basarabia, Podolia, locuesce o popo- 
raţiune română de 42.481 suflete şi în fine în guvernămîntul 
limitrof Herson locuesc peste 210.146 Românî. Aceşti din urmă 
nu niimaî că nu s'aii rusificat, dar din contră aii românisat 
1)6 Rutenii cari s'au amestecat printre eî. 

Aşa dar emigraţiunea elementului român din Basarabia 
s'a făcut înainte de 1812, iar de la acest an a încetat, trans- 
formându-se într'o mişcare lăuntrică a poporaţiuniî; dejăpe 
la 1820 vedem peste 9.000 de familii române, ridicându-se 
din partea de sus a Basarabiei şi, în loc de-a apucă calea 
obicinuită dincolo de Nistru, scoborându-se în Bugăc şi aşe- 
zăndu-se pe la Bolgrad, Doluchioi, Erdec-Biirnu, Babei, Hadji- 
Abdula, unde creară satele Barta, Sahil-noUy Imjniţita, Vă- 
mi ta .^ Fricăţeî şi altele. 

Pe temeiul acestor fapte putem dar conchide cum că emi- 
gi'aţiunea elementului român din Basarabia n'a putut av6 
de la 1812 încdce o înrîurire vătSmăt6re asupra trăsurii do- 
minante a fisionomieî etnice a Basarabiei. Din contră, ele- 
mentul acesta român aşezat dincolo de Nistru înaintea anului 
nefast pentru Basarabia formeză astăcjî un zid de santinelă 
c^tnîcă, care apSră Basarabia de năvala puhoiului străin. 

Acestea stabilite, să reluăm firul întrerupt al studiului ta- 
belelor statisticei oficiale a Basarabiei. 

Din tabela oficială pentru anii 1817 — 1858 reese că mor- 
talitatea în Basarabia, în termin mediu, ni se înfăţişeză prin 
raportul 1: 30,63, adecă un deces pentru 30 locuitori. Mortali- 
tatea după sex estb : la bărbaţi 1 : 30,42 locuitori, iar la fe- 
mei 1 : 30,90 locuit6re, ceea ce ne dă ca raport între morta- 
litatea ambelor sexe 100 de bărbaţi la 90,03 de femei. 

In general, mortalitatea prin oraşe e maî mare decât prin 
sate; în Basarabia acostă regulă generală nu se manifestă. 



manile proprietarilor satului lastrebinovcu a d-lor Marlînovschi. Satul 
lastrebinovca e aprope de Canlacuzovca. 



124 

şi mortalitatea prin sate este egală cu mortalitatea prin oraşe. 
Aşâ cel puţin a fost pentru anii 1816 — 1858. De la acest din 
urmă an lucrurile s'au schimbat şi regula generală se p<5te 
aplică şi Basarabiei. Părerea n6stră este, că causa nepotri- 
virii regulel generale pentru anii 1816 — 1858 reş^de în gre- 
sala statisticei oficiale şi acostă părere se sprijinesce chiar 
pe datele publicate de către Societatea Geografică Rusă pentru 
anul 1851, la care găsim următ6rea tabelă privit<Jre la mor- 
talitatea în Basarabia: 

Morfi la 1851. 

B6trânî de la 50 până la 60 ani: 2.043 

>> - » 60 » » 70 » 1.664 

» > » 70 » » 80 ^ 1.028 

^ » 80 » :^ 90 » 420 

» :. 90 > » 100 > 148 

> » s» 100 > y> 110 > 7 

» » . 101 » » 120 » 3 

In anul 1849 au murit bătrâni de 110 — 120 anî: 14 locui- 
tori, în anul 1850 au murit 6meni de 100 ani 7, iar de 110 
au murit 4. Aceste cifre ne arată orî-cum, că împrejurările na- 
turale, în cari trăesce omul în Basarabia, sunt în genere 
favorabile unei vieţi lungi. 

învederat că Basarabia posedă localităţi nesănăt<5se, pre- 
cum sunt de pildă unele din localităţile din fostul judeţ 
Cahul de lângă Dunăre, de pe malurile mlăştin6se ale Reu- 
tului, unde băntue frigurile palustre ; dar, afară de acesto 
localităţi lesne de însănătoşit, restul ţgriî se bucură de o climă 
senăt6să. 

Altă dată Basarabia eră adese-ori bântuită de epidemii 
ca cholera, ciuma ; acesta din urmă a fost adusă în ţ6ră de 
armata rusescă la 1812, 1819, 1825 şi 1828; cholera a bântuit 
în Basarabia la 1832, 1848 şi 1855 şi ultima dată la 1893-94. 
Şi acesta b61ă grâznică a intrat în ţâră tot din Rusia. Ase- 
menea şi tifosulj scarlatina, variola şi pustula maligna^ 
când nu sunt sporadice, sunt aduse din Rusia; singură dU 
senteria, dintre b61ele infecţi6se, este o b61ă ce s'a încuibat în 
Basarabia şi nu este de provenienţă rusâscă. 

Poporaţiunea Basarabiei până la 1858 eră aşezată în ş^pte 



125 



oraşe, capitale de uiezzdi (judeţe), trei porturi, 4 posadi (sate 
mari), 24 tîrguş6re, 28 slobozii, 769 comune rurale, 254 că- 
tune, 10 staniţe saâ sate căzăcesci, 124 colonii şi 88 falvar- 
curir, adecă în total 1.273 localităţi. (1) 
La 100 de locuitori vine: 

Pentru oraşe 17,82 

judeţe 82,18 

La 100 de bărbaţi vin femei: 

Pentru oraşe 92,1 

» sate 97,24 

După datele Comitetului central de statistică de pe lângă 
Ministeriul de Interne din Petersburg, în Basarabia densi- 
tatea poporaţiunil pe judeţe a fost următ6rea la 1856: 





PE VERSTĂ 


PĂTRATA 


PE MILĂ 


PĂTRATĂ 


JUDEŢE 








.. 




fârft oraşe ' 


CU oraşe 


făr& oraşe 


'' CU oraşe ' 


Hotin .... 


41,07 


44,41 


1.969,51 


1 
! 2.149,01 ' 


Chişineu . . . 


30.73 


58,14 


1.467,60 


i 2.815,02 ; 


Or hei u .... 


30.32 


31,58 


1.474,63 


, 1.593,02 ' 


1 Soroca .... 


27,42 


28,84 


1.329,24 


1.395,80 


Iaşi 


19,85 1 


21,55 


256,77 


' 1.042,97 


Bender .... 


18,60 


22,67 


897,68 


' 1.097,24 


' Akerman . . . 
' Total . . 


16.21 ' 


19,38 


786,67 


! 938,03 ; 


24,55 , 


29,66 


1.187,70 


1.435,50 ' 



Tabela acesta ne arată că, la 1856, judeţele Hotin, Chişi- 
neu, Orheiu şi Soroca aii fost poporate apr6pe îndoit com- 
parativ cu judeţele Iaşi, Bender şi Akerman, iar în ceea ce 
privesce judeţul Ismail, densitatea poporaţiunil sale va fi 
arătată mal departe, de 6re-ce la 1856 — 57 acest judeţ n*a 
aparţimit Rtisîeî. 



(l) După retrocedarea celor trei judeţe din sud, Basarabia posedă 
1.400 locaiîtâţî ca oraşe, sate şi cătune (statistica pentru anul 1893). 



126 



IV. 

LOC UITORIÎ Dl'PA CLASELE SOCIALE. 

Din totalul j)oporaţiiiniI Basarabiei până la 1861, peste 
800.000 locuitori de ambe sexe, adecă Vsi ^raii locuitori ru- 
rali şi numai 18H.790 locuiau în oraşe. Aşâ că la 18n8, în 
Basarabia, la 100 de locuitori, în termin mediii, veniau ir> 
orăşeni şi 85 locuitori săteni. Iată tabela oficială în acesta 
])rivinţă, pe judeţe: (1) 



JUDEŢE 


ORĂŞENI 


SĂTEMÎ 


Chişineu 

Orheiu 

; Iaşi 

Soroca 

Hotin 

Bender 

I Akerman 


460/0 

lO^o 

270/0 


54V. . 
96° . '■ 

950/. 
95»/. 

90V. , 
90V» 

73V. 



Acesta popîîraţiune împărţită în locuitori de sate sau po- 
poraţiune rurală şi locuitori de oraşe se desparte, după le- 
gile Imperiului Rus, în mal multe clase sociale sau soslovia . 
Fie-care din aceste clase are drepturi şi datorii speciale 
către stat, fie-care se bucură sau nu de anumite privilegii şî 
prerogative. Despărţirea numerică a poporaţiunil Basara- 
biei în clase pentru anii 1861 — 1871 eră următdrea: 



Nobilimea din Basarabia. 

Bărbaţi 

Nobili ereditari 1.996 

» individuali 2.453 

Clasa duhovnicescă. 

Oierul miren ortodox 7.230 

Călugării y> 2.453 



Femei 



ToUl 



1.799 


3.735 


2.411 


4.864 


6.558 


13.788 


2.411 


4.864 



(1) MaTepia.TiH A^n Ciar., 3aniyK-i>, 1871. 



127 



Bărbaţi Z^^"^L '^°^^^ 

Clerul armeii-gregorian 38 32 70 

arm6n-catolic 8 > 8 

luteran 16 12 28 

^ israelit 70 56 126 

Clasa industriaşilor y comercianfilor şi meseriaşilor. 

i^ 4.X4. - -fi - .-vi ereditari . 57 52 109 

Letăţem onorifici (1)J . ,. ., ,. „^ .. 

^ ^j individuali 20 22 42 

Comercianţi 7.230 6.558 13.788 

Tîrgoveţî (mescianî) 112.890 113.760 226.650 

Meseriaşi (breslaşî) 3.444 3.145 8.589 

Poporaţiunea rurală, 

Ţeranî împroprietăriţi pe do- 
meniul staUiluI 34.929 32.555 67.484 

Colonişti 45.047 42.782 87.829 

T? r >.- (9\^ agricultori . . 2.666 2.424 5.090 
i^oşti roDi (J)^ ^^g^^ _ 2^g^ g^gg ^ggg 

Ţărani (foşti clăcaşî) 248.957 246.819 495.776 

Răzeşi 11.216 9.724 20.940 

Armată la 1861 21.369 1.171 22.540 

Militarî. 

Reserviştî betrânî 443 173 616 

Soldaţi infirmî cu familie . . 882 146 1 026 

Copil de soldaţi orfani. ... 348 23 371 

Cazaci 6.804 5.548 12.352 

Totalul poporaţiuniî după acesta tabelă oficială este de 
512.311 bărbaţi şi 476.20 femei sau 988.431 locuitori de am. 
be sexe. 

In procente, acesta poporaţiune ni se va înfăţişă prin ur- 
mare în următorul mod: 

(1) Cetăţen onorific în Rusia este un rang, care se dă comercianţilor 
şi industriaşilor pentru anumite servicii aduse. 

(2) Majoritatea Ţigani, minoritatea Ruşi şi Ruteni. 



128 

Poporaţiunea agricolă 68Vo 

din care robi 0,5Vo 

Poporaţiunea orăşen^scă .... 24Vo 

Armata 2Vo 

Clerul l,5Vo 

Străinii 0,5Vo 

Pentru a face să se pricâpă mai temeinic despărţirea po- 
poraţiunii pe clase (soslovia), credem necesar a deschide aci 
o parentesă şi a da câte-va explicaţiuni privit6re la istoricul 
claselor din Basarabia. 

După anexarea Basarabiei de către Rusia, în acesta ţeră 
încetul cu încetul s'au perdut multe din deosebirile de clase 
cari aii existat acolo în curgerea istoriei Moldovei. Cu t6tă 
transformarea socială care s'a făcut de la 1812 înc6ce, unele 
din vechile ranguri şi deosibirî de clasă s'au păstrat, con- 
topindu-se cu rangurile rusesc! sau prefăcendu-se în anu- 
mite ranguri anal6ge din Imperiul Rus. Aşâ s'a întîmplat 
cu deosebirile cu clase vechî, precum sunt : boeri, boernaşî, 
mazilit răzeşi, ruptaşi-decămarăy ruptaşi-de-v istorie, breslaşi, 
BoeHî moldoveni din Basarabia au fost recunoscuţi de 
Rusia ca clasă de privilegiaţi prin nascere şi familiile acestor 
l)oerI au fost înscrise în cartea eraldică a Imperiului Rus. 
Despre clasa boerilor a se vede la anexe. După boeri, pe 
scara claselor sociale, vin boernaşiî. Precum se scie, clasa 
ac6sta s'a format din amploiaţii inferiori ai Moldovei şi în- 
tr'însa se înscriau de obiceiîi foştii (biv) polcovnici, postelnici, 
vel căpitani, vel şătrari etc. Guvernul rus, pe acei din 
boernaşii moldoveni pe cari i-a găsit în serviciul statului, 
precum şi pe copiii lor, i-a recunoscut de nobili individuali 
(licînoe dvoreanstvo), dându-le următ<5rele privilegii : scutire 
de knut sau altă pedepsă corporală, scutire de impositul 
pe cap, precum şi de ori-ce bir personal către stat, înscriindu-I 
printre «sufletele nebirnice» (nepodatnaia dusa). Boernaşii 
mal aveaâ apoi drept de a intra în serviciul statului, fie ca 
•civili, fie ca militari, folosindu-se de t6te privilegiile nobili- 
mii individuale din Rusia. După recensămîntul din anul 
1850, în Basarabia s'au aflat 22 familii de boernaşi moldo- 
veni, compuse din 116 indivizi de ambe sexe. In anul 1856 
despre boernaşii moldoveni nu se mal pomenesce nimic în 
recensămîntul făcut, de 6re-ce toţi aceşti boernaşi s'au con- 



129 

topit în elementul rus de funcţionari de stat ; dispărând însă 
boernaşily Basarabia de astăc}! este hărăzită cu o clasă nu- 
merdsă de cinovnici ruşi, cari sunt în mare parte nobili-in- 
dividtjtaliy dacă nu prin drept de nascere, apoi cel puţin 
prin rangul funcţiunii ce ocupă. 

După boernaşi veni au mazilii. Guvernul rus a recunoscut 
prerogativele acestei clase vechi şi le-a îngăduit de a nu 
plăti bir pe cap de familie, de a fi scutiţi de knut şi alte 
pedepse corporale din ordinul administraţiunil, ci numai prin 
hotărirea instanţelor judecătoresci, de a av6 drept să alegă 
din sinul lor pe căpitanii de mazili, însărcinaţi cu afacerile 
obştel. Dar, recunoscând aceste drepturi, guvernul rus a im- 
pus mazililor următ<5rele sarcine: de a se presentă la che- 
marea ocârmuiril pentru transporturi de 6ste, pentru călăuze, 
poştă etc. In Basarabia modernă, deşi există încă până acum 
mazîli, guvernul rus i-a egalisat însă cu aşă numiţii odno- 
dvorti, adecă nobili săraci nebirnicl. 

Alăturea cu mazilii, pe aceeaşi scară socială, au fost rup- 
taşiîf adecă descendenţii clericilor cari n'au îmbrăţişat ca- 
riera duhovnicescă. Guvernul rusesc, pe temeiul faptului că 
în Moldova nici odată n'a existat o clasă duhovnicâscă a 
parte şi că clerul moldovân se compunea numai din preoţi, 
iar nu şi din gradele inferi6re de diacon etc, a contopit pe 
ruptaşi cu mazilii. 

Acum vre-o 20 — 25 ani mal erau în Basarabia dmeni cari 
se 4î<^^fi ruptaşî'de-viaterie şi ruptaşi-de-cămară. 6menil 
aceştia erau descendenţii colonilor străini şi anume Bulgari 
şi SerbI, cari s'aii aşezat în Basarabia încă de pe vremea 
Domnitorilor Moldovei ; printre aceşti ruptaşi erau şi Mol- 
doveni, cari au venit în Basarabia din Moldova. Numirea 
acestor 6menl ruptaşt-de-visterie indică că el datorau bir 
către visterie, iar ruptaşi-de-cămară că el plătiau bir către 
cămara domnescă. Atât cel dintâi, cât şi cel din urmă, n'aii 
fost luaţi în consideraţiune de ocfirmuirea rusâscă. 

Restul poporaţiunil din Basarabia se compune din ţdră- 
nime, care până la 1861 locuia sau pe pămîntul sâii propriu, 
sau pe pămîntul statului, ori în fine pe pămîntul proprie- 
tarilor moşieri, adecă al boerilor, mănăstirilor şi particularilor 
cu avere. 

Ţăranii de pe moşiile particularilor eraii obligaţi faţă cu 

Z. C. Arbore, Basarabia. ^ 9 



130 

proprietarul moşiei: a) de a munci 12 ^î\e pe an în folosul 
proprietarului; b) de a-I da dijmă asupra tuturor produc- 
telor cultivate de eî; c) de a păzi pădurea proprietarului, 
av@nd pentru ac6sta drept la uscături; e) de a lucră pentru 
întreţinerea drumurilor, pădurilor şi stăvilarelor (zăgazuri) 
etc. Ţăranii aceştia eraii 8lobo4i de a părăsi satul şi a se ri- 
dică de pe moşia proprietarului şi a se mută aiurea, fie pe 
un pămînt cumpSrat, fie arendat. Acest drept de a se mută, 
precum şi dreptul de a posedă averea lor proprie, deosebiă 
pe ţăranii români de ţăranii ruşi, cari, flind robi, n'aveau 
aceste drepturi şi, ca robi, puteau să fie vînduţi ca nisce 
vite de proprietarul lor. 

După ce Rusia a luat Basarabia, dînsa n'a cutezat de a 
se atinge de starea socială a ţăranilor români; despotă în- 
lăuntru Imperiului său faţă cu poporul rus, ocârmuirea im- 
perială credea pururea necesar de a-şl atrage iubire şi sim- 
patie printre pop6rele din Orientul Europei. Şi pe când 
în Rusia domnia cea mal mare asprime în relaţiunile 
reciproce ale proprietarilor cu robii lor ţărani, în Basara- 
bia, la 1834, printr'un «ukaz» imperial cu data de 24 Ia- 
nuarie, toţi proprietarii de moşii erau obligaţi ca, cu înce- 
pere de la 1836 Aprilie 23, să închee cu ţăranii lor con- 
tracte reciproce, scrise şi încheiate de bună voe şi fără nici 
o siluire, prin cari să se stipuleze într'un mod detaliat da- 
toriile şi drepturile ambelor părţi contractante. Firesce că 
aceste contracte saii tocmeli agricole n'aveau de loc ca scop 
uşurarea stării ţăranilor, ci numai şi numai reglementarea 
unor relaţiuni de clase. In loc de a fi 6re-cum în f av6rea ţă- 
rănimii, contractele în cestiune s'au încheiat prin ajutorul 
cinovnicilor ruşi în aşă mod draconic, în cât ţăranii în cu- 
rînd începură a se înscrie cu miile printre locuitorii tîr- 
goveţî, bănuind cu drept cuvînt că «ukazul» imperial eră 
primul pas spre robirea lor definitivă. Ferberea prin sate 
eră mare şi guvernul rus, temăndu-se ca nu cum-va întrăgă 
acăstă poporaţiune muncit6re să încapă a emigra, a luat 
disposiţiuni, dintr'o parte ca între orăşeni să nu se înscrie 
decât breslaşî, iar din alta să se întocmăscă un contract 
normal între proprietari şi săteni. Acest contract normal (1> 



(1) KoBTpaKTb HopMaabHulI, 1846, HSAania JleoHHTţe ^ery. 



131 

8*a tipărit la 1846 şi s'a împărţit prin comunele rurale. 

In Basarabia de m64ă-n6pte există, atât ca sate compacte^ 
cât şi prin sate ţârănescl, intr'un mod individual, o clasă 
de răzeşi. Răzeşii aceştia, la 1861, s'aâ contopit cu desăvîr- 
şii*e cu restul ţdrănimiî împroprietărite. Ac6stă poporaţiune 
vigurdsă a sciut să ţie pept în curgere de jumătate secol 
inichităţilor stării economice create de Rusia, dar în defi- 
nitiv s'a vâ4ut biruită şi a fost silită a-şl apgră răzeşia 
prin crearea dreptului de niinorcU^ lăsând pe copiii s6I 
majori să emigreze. Emigranţii români cari au părăsit Ba- 
sarabia şi s'au aşezat dincolo de Nistru şi chiar prin Cau- 
eas sunt în majoritatea lor fii de răzeşi. 

In fine, mal erau ţăranii argaţi pe la curţile boeresci, cio- 
banii, pădurarii, prisăcaril etc., cari compuneau clasa bresla- 
şilor. Pe la 1816, guvernul rusesc avea de gând a-I egală 
pe aceştia cu robii din Rusia, dar constatând cum că bres- 
laşii se făceau argaţi de bună voe după un fel de tocmâlă 
eu proprietarii, s'a lepădat de odiosul sSîi proiect, deşi 
unii din proprietari înmânară petiţiuni în sensul dorinţei 
ocârmuiril. 

OrI-cum, rSmâne netăgăduit acum, după t6te actele ce se 
păstrez ă de pe aceste timpuri în archiva de la Chişineu, 
că guvernul rusesc, contrariu obiceiului s$u de a robi pe 
ţărani, dăruind sate întregi cu pămînt şi locuitori cinovni- 
cilor şi generalilor s6I, n'a voit a face acelaşi lucru toc- 
mai Ia hotarele Imperiului şi a lăsat slobodă ţdrănimea 
română din Basarabia. Oausa acestei disposiţiuni a fost în- 
grijirea de a nu perde acăstă poporaţiune muncitâre, care 
ar fi fugit cu mic şi mare dacă în Basarabia s'ar fi intro- 
dus robia muscălescă. Ţărănimea română din Basarabia eră 
indispusă în contra Ruşilor, eră fdrte bănuitdre şi trebui 
mare vigilenţă din partea administraţiunil rusesci, pen- 
tru a o înduioşa să nu-şl părăsâscă căminele şi să nu tracă 
în Moldova cu miile. 

împroprietărirea ţ£rantlor. împroprietărirea ţâranilor din 
Basarabia s'a făcut de jure la 1861 în 8 Februarie, iar de 
faeto pe la 1869. Intftr^iarea se datori încăpăţînăril proprie- 
tarilor moşieri şi mal cu samă a proprietarilor nobili (dvo- 
reanstvo) din Basarabia, cari stăruiau pe lângă puternicii 
favoriţi al timpului ca emanciparea sclavilor din Imperiul 



132 

Rus să n'aîbă absolut nici o înrîurîre asupra s6rtel ţăranilor 
clăcaşî din Basarabia. Solicitarea nobilimii basarabene so 
întemeia pe consideraţiunea că clăcaşil din Basarabia n'aii 
fost nici odată sclavi propriu <}îs şi că împroprietărirea 
lor va ruina nobilimea. Pentru a sprijini pretenţiunile sale, 
nobilimea a delegat din partea sa pe Principele Constantin 
Muruzi împreună cu Principele N. Cantacuzino, cari la 1869 
au solicitat audienţă la împăratul Alexandru II. Ac6stă 
audienţă, din causa scopului s6u, cu mare greutate a fost 
obţinută de către delegaţii nobilimii basarabene. T6te stă- 
ruinţele nobilimii au fost respinse de împărat, care în ces- 
tiunea emancipării ţăranilor s'a arătat mumă faţă cu nobili, 
mea rusă şi ciumă faţă de cea română (precum şi cea polonă). 
Impămîntenirea ţăranilor din Basarabia şi Polonia s'a făcut 
pe o basă incomparabil mal echitabilă pentru săteni, decât 
a fost făcută pentru restul Imperiului Rusesc. Aşâ, de pildă, 
pe când ţăranii din centrul Rusiei liberaţi din robie aii căpătat 
de cap de familie câte o deseatină şi jumătate, ţăranii din 
Polonia rusăscă şi cel din Basarabia aii primit câte 8 — 13 — 16 
deseatine pe fie-ce cap de familie. 

Consideraţiunea de căpetenie, care a călăuzit pe guvernul 
rusesc în acesta privinţă, a fost crearea simpatiilor în mij- 
locul poporaţiunil rurale de pe marginele Imperiului şi anume 
pe acolo pe unde hotarele politice despărţesc în două una şi 
aceeaşi unitate etnică. Cu acest mijloc, legenda despre Impe- 
râtul rusesc, propagată de către agenţii ruşi în Galiţia aus- 
triacă şi în Bucovina printre Ruteni şi în România de dinc6ce 
de Prut, ajunse să răsune până chiar dincolo de Balcani. 

Impămîntenirea ţăranilor din Basarabia, după legea din 
anul 1869, s'a făcut în următorul mod: (1) 

Toţi ţăranii din Basarabia, cari locuiaii pe pămîntul pro- 
prietarilor particulari, precum şi pe al mănăstirilor, au fost îm- 
proprietăriţi acolo unde s'au găsit stabiliţi. Acest pămînt ţă- 
ranii Tau rescumpărat în condiţiuni anume stabilite de lege. 
Ţăranii aşezaţi pe pămîntul rzăeşesc n'aii fost împroprietăriţi. 

Pentru pămîntul de arătură, precum şi pentru imaşuri, 
ţăranii aveau t6tă latitudinea din parte legii de a se învoi 
de bună voe cu proprietarii. Pentru aceste învoell nesilite» 



(1) 0(h> ycrpottcTBK) ceJiwîKaro nacejreHiH, p. 8. 



legea stabili unfe] de ci?iovnicî speciali, numiţi intermediari 
de pace (mirovie posredniki). In cas când înţelegerea de 
bună voe între proprietari şi ţSraiiî nu se putea obţin6, 
atunci ţeraniî, pe temeiul legii, căpătau : pâmîntul din sili- 
ştea satului întreg, apele: ca isv6re, iazuri, fântâni şi al- 
tele pentru adăpat vitele, pâmînturile acoperite cu viî, livezi, 
imaş, fineţe şi pămîntul de arătură, pe care-1 posedau ţeraniî 
de la proprietari pe vremea clâcei şi a boerescului sau 
după alte obiceiuri vechi; legea prevedea asemenea dreptul 
pentru ţferanî la uscături şi lemne de construcţiune pentru 
case din pădurea proprietarului de moşie. 

După legea de împroprietărire, toţi ţSraniî de po moşiile 
particularilor trebuiau să fie împroprietăriţi, adecă atât cei 
căsătoriţi, cât şi cel necăsătoriţi, v6duviî şi vădanele cu copii» 
precum şi acel ţSranI cari s'au găsit înscrişi ca orăşeni, însă 
remăseseră stabiliţi pe la vetrele lor. 

Pămîntul, sună legea de împroprietărire, fie de arătură, 
fie păşune, islaz, etc, pe care ţăranii îl arendau de la proprie- 
tari şi a căruia întindere nu covîrşesce 13 deseatine(l) şi 1768 
stînjenî pătraţi pe cap de familie, devine de drept partea de 
împroprietărire a ţăranilor.^ De altă parte, ţăranii cari aren- 
dau mai puţin pămînt decât acesta normă arătată în lege 
aveau drept să ceră ocompensaţiune până la limita prevă4ută. 

După legea de împroprietărire, fiecare ţăran cap de fa- 
milie a primit următorul lot de pămînt: 

In judeţul Hotin, unde calitatea pămîntulul s'a clasat în 
două categorii, ţăranii aii primit din calitatea întâia câte 
8 deseatine pe unitatea de împroprietărire, iar din calitatea 
a doua a câte 8 ^/^ deseatine ; în judeţul Iaşi (Bălţi), ţăranii 
au căpătat câte 9»/» deseatine pămînt; în judeţul Soroca^ unde 
pămîntul a fost clasat în două categorii, după calitatea sa, 
ei au primit câte 8 deseatine din categoria întâia şi 9V2 din ca- 
tegoria a doua; în judeţul Orheitiy câte 8 deseatine ; în judeţul 
Chişineu^ din categoria întâia 8 deseatine şi din categoria a 
doua câte 9»/, deseatine; In judeţul Bender^ din categoria în- 



(1) Deseatina după legea de împroprietărire a fost stabilită ea egală 
cu o falce minus 725 stmjeni pătraţi, sau f aleea = o deseatină plu& 
725 stînjeni pătrat!. După textul legiî, deseatină a fost considerată ofi- 
cial ca egală cu 2.400 stînjenî pătraţi, iar falcea egală cu 3.125 stînjenî 
pătraţi. 



134 

tâia câte IOV/, deseatine, iar din categoria a doua câte 11 V2 
deseatine ; în fine în judeţul Akerman, câte 13 V2 deseatine. 

Aşâ dar, cantitatea pămîntuhiî pentru împroprietărire a 
variat între 8— IS^/g deseatine şi deosebirea se întemeia 
pe calitatea pămîntuluî, iar nu pe forţa economică a ţ6- 
ranuluî. In judeţele de la m64ă-n6pte, unde pămîntul este 
f6rte bun, ţSranii aii căpStat de la 8 până la 9^2 deseatine ; 
iar în judeţele de la m6(Jă-4i, unde pămîntul e cam nisipos, 
eî aii primit de la 10 pană la 13^2 deseatine. 

Afară de pămînt, legea de la 1861 — 1869 maî prev64use că 
pădurea nu intra în categoria pămînturilor pentru împro- 
prietărire, dar pămînturile acoperite cu tufiş, acele de sub 
imaşurî şi islaz, de cari ţgraniî se folosiau după vechiul obi- 
ceiii, rgmâneau proprietatea ţferanilor. Asemenea, în judeţele 
de câmp, locurile acoperite cu stufărie, unde ţfiranii se apro- 
visionau cu combustibil, rfimâneau proprietatea comunelor 
rurale. Pămîntul sterp, nisipos şi petros, precum şi spaţiul 
ocupat de căile de comunicaţiune, cari treceaii drept pămînt 
de împroprietărire, după legea de la 1869 nu s^ prenumărau 
drept pămînt cultivabil pentru împroprietărire. 

Asemenea legea de împroprietărire stabili că apele pentru 
adăpatul vitelor, precum sunt iazurile, pîraiele, pârl6gele, 
fântânele de isv6re, vor r6măn6 proprietatea comună a pro- 
prietarului cu obştea ţ6răn6scă a satuluî. In cas însă când 
proprietarul va voî să reţie aceste ape pe sema sa, atunci 
va trebui să creeze pe socot^la sa alte locuri cu apă pota- 
bilă pentru vitele ţăranilor, «şi aceste locuri vor fi tot aşa 
de apropiate de sat, precum au fost cele reţinute pe s6ma 
sa. Dacă însă aceste locuri pentru adăpat vor fi mal departe, 
atunci se vor despărţi şi îngrădi de j^ăşune şi câmpul de 
bucate, lăsându-se drumuri bune peste proprietatea particu- 
lară, pentru vitele sătenilor», sună legea de împroprietărire. 

Ca pămînt de siliştea satului, după legea de la 1869, se 
consideră pămîntul întreg ce se află sub casele şi acaretele 
ţăranilor, împreună cu cel ocupat de vii, grădini cu pomi, 
cânepă, bostănăriî, arie, prisăci şi stradele cu pieţele satuluî, 
afară de piaţa unde se fac tîrgurl, care rămânea proprie" 
tate particulară. 

Inalienabilitatea pămîntuluî de împroprietărire este sta- 
bilită în următorul mod de legea din anul 1869: (1) 



135 

«Pămîntul de împroprietărirea ţăranilor rămâne sub de- 
numirea de pămint obştesc (mirscaia zemlea), pentru care 
teranil vor plăti despăgubire după disposiţiunile legii de 
faţă. Acest pămînt va rSmân6 al obştei (selskoe obşestvo). 
El Jiu va put6 deveni în nicî un cas proprietate particu- 
lară, nici în total, nicî în parte, formând un pămînt inalie- 
nabil al ţgranilor, menit a servi pentru hrana clasei rurale.» (2) 

In acest mod guvernul rusesc părea că voesce să intro- 
ducă în Basarabia tipul proprietăţii agrare existente în 
Rusia. Părerea acesta, împărtăşită şi de opiniunea publică 
pe timpul emancipării, s'a dovedit de atunci înc6ce că eră 
cu totul greşită. Guvernul rusesc a introdus în legea de 
împroprietărire articolul de mal sus numai şi numai pentru 
înlesnirea fiscului» care în Rusia este întemeiat pe unitatea 
contribuabilă a comunei rurale, fiscul percepend dările nu 
direct, ci prin intermediul comunei, care ridică la rîndulsSu 
darea individuală asupra locuitorilor s6i. 

Loturile din pămîntul obştesc, explică apoi legea de la 1869 
fie din siliştea satului, fie la câmp, sau altul al capilor de 
familie, rSmâne moştenirea inalienabilă a membrilor familiei. 
Când lotul trece în proprietatea descendenţilor, el p6te fi 
parcelat, însă cu condiţiunea a nu fi mal mic de ^U din în- 
tregul lot primit la împroprietărire. 

Acesta disposiţiune a legii a dat următorul resultat^ al 
cărui efect se manifestă abia acum în Basarabia. De la 1869 
s'a făcut deja o rotaţiune deplină în moştenirea pămîntulul 
de împroprietărire ; în judeţul Hotin, de pildă, copiii ţ6ra- 
nilor, cari au primit la împroprietărire lotul de opt deseatine, 
Taii îmbucătăţit până la limita legală, aşă că astă4l sunt deja 
pe acolo sate, unde ţăranii nu posedă decât câte dou6 de- 
seatine pe cap de familie. 

Răzeşii de la Nordul Basarabiei, pentru a-şl scăpă răzeşia 
de îmbucătăţire ati introdus pe calea obiceiurilor pămînteîie 
minoratul, de aceea din satele răzeşesci ese mereu un ele- 
ment 6re-care de emigranţi, cari părăsesc satul şi emigr6ză, 
aşezăndu-se sau în lăuntrul Basarabiei, sau trec Nistrul în 



(1) Oth» yfMjHtiicman» cejitChiwo cfn'MOJtHift^ cap. I, art. 35 — 42, p. 12, ediţiime 
oficială. 

(2) Idem, cap. I, art. 35, p 12. 



1 36 

guvernămintele limitrofe a Rusiei. Aceşti emigranţi în cjilele 
n6stre au ajuns a se aşeză chiar dincolo de rîul Volga, în 
guvernămîntul Ecaterinodar şi la Caucas. 

In judeţul laşi (Bălţi) asemenea lotul îmbucătăţit a ajuns 
de 2 Vi deseatine ; în judeţele Soroca, Orheiii, Chişineu la 
aceeaşi cifră. 

Loturile, al căror proprietari n'au lăsat copil, după lege 
trec direct la comuna rurală. Legea de la 1869 dă drept 
ţăranului a cedă lotul s6ti de pămînt unul alt ţfiran, însă 
acesta din urmă trebue neapărat să fie locuitor al aceleiaşi 
comune. Dreptul acest de a revinde lotul s6ii unul consătăn 
a avut de efect crearea prin sate a unor săteni fruntaşi, 
precum şi a unul element desproprietărit de săteni argaţi. 
Numărul acestora din urmă cresce mereu. 

In caşul când un ţăran ar trece din clasa agricolă într'o clasă 
orăşenăscă, legea de la 1869prevă4usecă dînsul perdea dreptul 
său la pămîntul de împroprietărire, care trecea la comună. 

In afară de locurile pentru adăpatul vitelor, legea de îm- 
proprietărire mal prevede că ţăranii aii drept de a se folosi 
asemenea şi de cele-lalte ape, ce se vor află pe pămîntul 
lor de împroprietărire, şi anume pentru construirea cana- 
lelor de irigaţiune, pentru mori de apă (afară de apele na- 
vigabile etc). 

In ceea ce privesce dreptul la vînat, legea de la 1869 pre- 
vede că acest drept este reservat exclusiv proprietarului, 
iar ţăranii au drept numai la distrugerea animalelor sălba- 
tice, vătămăt6re pentru agricultură şi gospodăria casnică. 
In cas însă când, vînând, proprietarul ar ocasionâ daune 
ţăranului, el va despăgubi pe păgubaş, sună legea. 

Cap. II din legea de la 1869 (polojenie), tractând despre 
datoriile ţăranilor faţă de proprietari, stabilise că : «Pentru 
pămîntul de împroprietărire, ţăranii vor avă a da proprie- 
tarilor preţul pămîntulul fie în muncă, fie în bani.» 

Pentru preţul în ?nuncă, art. 80 — 86 din lege 4ic următ6- 
rele : «Ţăranii, cari, în anul proclamării manifestului impe- 
rial de împroprietărire, aii plătit proprietarilor, pentru pă- 
mînturile de cari se folosiau, cu munca, după stipulaţiunile 
anteri6re ale contractului normal din legea de la 27 Martie 
1846, vor urmă a plăti cu aceeaşi muncă, până la răscum- 
părarea pămîntulul cu bani, cu condiţiune însă că dijma ră- 



137 

mâne desfiinţată cu dosăvîrşire în ceea ce privesce produ- 
sele agricole de pe pămîntul de împroprietărire, afară de 
dijma pomilor şi a viilor, dacă viile şi grădinile n'aii intrat 
în pămîntul împroprietăririi. Asemenea, dreptul privitor 
la căratul lemnelor, după un an de 4^le de la proclamarea 
manifestului, se desfiinţ^ză.» 

Pentru preţul în banîy legea stabiliă în prima linie înţe- 
legerea reciprocă între ţSranI şi proprietar, iar în a doua 
linie, în cas când asemenea înţelegere nu s'a putut stabili, 
atunci darea se fixă în următorul mod: 

Judeţul Lotul de împroprietărire Plata de răscumpărare 

Hotin 8 deseatine 2 ruble 50 k. deseat pe an. 

8\2 > 2 » 10 » ^ > 

Bălţî 8 V2 » 1 » 80 



» » > 



Soroca 8\, ^ 2 » 10 » » > 

» . . . . 9 \/j » 1 » 80 > » > 

Orheiu î^ V« » 2 > 

Chişineu ... 8 > 2 » 80 » * * 

* . . . 9 '/j » 2 ^> » > 

Bender. .... 10 \a » 1 » 60 » > 

Akerman ... 11 V« * 1 » 20 » * » 

Terminul de rescumpfirare s'a fixat la 20 anî, iar termi- 
nai dării la 1 Aprilie şi 1 Octobre, dându-se proprietarului 
drept de a percepe acâstă dare în bani cu jumătate an 
înainte. In loc de banî, legea admitea că plata se putea face 
şi în producte agricole, cu condiţiune însă că învoiala în- 
tre proprietari şi ţărani trebuia făcută in acest cas din trei 
în trei ani. 

In cas când ţferanil călcau angagiamentele şi nu plătiau, pro- 
prietarul avea drept să recurgă la autorităţile administrative, 
cari, pe basa art 93—94 din legea de împroprietărire, anga- 
gîau munca ţâranilor, sechestrându-le simbria pentru plata 
proprietarilor. In anii întâi după împroprietărire, aceste an- 
gagiărl silite ale ţăranilor au dat nascere la multe neorînduell- 

In general în anii 1861— 1869 satele din Basarabia gemeaă 
de lume ţărănescă schingiuită în bătăi. Bieţii ţărani, lipsiţi 
de banî, nu puteau face faţă nouSIor angagiamente, iar pentru 
a le st<îrce sau bani sau consimţfimîntul de răscumpărare de 
bună voe, oneros ţăranilor, se întrebuinţau care cu vergi. 



138 



R6scump6rarea pămînturilor de împroprietărire putendu-so 
face sau de bună voe^ însă cu ajutorul vergilor, saâ cu aju- 
torul guvernului, firesce că proprietarii alegeau mal cu s^mă 
modul dintâiii, ca mal avantagios. Cu bună voe proprie- 
tarii ajungeau să st<5rcă de la ţărani preţuri de 60 — 80 
ruble deseatina, pe când preţul unei deseatine de pămînt 
eră de 20—24 ruble. 

După ce am stabilit acum în ce anume mod sunt împăr- 
ţite clasele sociale în Basarabia, să închidem parantesa şi să 
reluăm firul studiului nostru privitor la densitatea poporaţiu- 
nil Basarabiei în crescerea sa treptată până în ^iXeX^ n6stre. 

Şi înainte de t6te dăm mal jos următdrele două tabele 
interesante, extrase dintr'o lucrare oficială rusescă (1) şi cari 
au servit de basă la împroprietărirea poporaţiunil rurale din 
Basarabia : 

Pentru anul 1858. 



Oraşe şi 


Totalul 
locuitorilor 


Httidrul 
uascerilor 


Ruatal 
morţilor 


Diferenţa Intre 


ini ' 
iriilor 


Judeţe 


Bărbaţi Femei 


BfteţI 


Pete 


Bieţi 


Fete 


Hascerr Ierţi 




' Oraş CbişiDell 


44.920 


37.763 


961 


754 


839| 682 


122 


72 


631 


Judeţ » . 


42.406 


46.831 


2.477 


2.344 


1.266; 1.143 


1.211 


1.201 


1.110 


Oraş Beuder . 


9.039| 6.149 


306 


286 


146 132 


160 


154 


91 


Judeţ » . 


11.340 10.597 


1129 


1.127 


526 


48G 


604 


641 


6G4 


[ Oraş Akerman 


10.773 9.161 


244! 236 

1 


128 


117 


110 


119 


131 


Judeţ > . 


10.996 9.990 


430' 499 

1 


207 


221 


223 


273 


193 


i Oraş letii . 


6.272 


6 849 


214 142 


108 


97 


106 


45 


120 


Judeţ » . 


68.688 


68.919 


3.417 


3.168 


1.606 1.632 


1.811 


1.536 


1.781 


; OrM Bilţl.. 


3.986] 4.091 


163 159 


112 108 


51 


51 


in 


; Jndeţ » . 


48.563 


47.367 


2.115; 2.033 


933 


869 


1.182 


1.164 


1.055 


Oraş Soroca. 


2.529 2.601 


122 104 


58 


79 


64 


25 


55 


1 Judeţ » . 


59.170 


55392 


2.332 2.296 


1.261 


1.205 


1.074 


1.151 


1.167 


Oraş Orheitl. 


2.084 


2.221 


119 


102 


46; 38 


73 


64 


74 


Judeţ » . 


55.890 


52.987 


2.435 2.420 


1.36li 1.263 


1.074 


1.151 


1.167 


Cabul Judeţ . 


3.075 2.730 


194 185 


98 76 


96 


109 


67 


Sate donenil. 


33.339Î 30.325 


1517 1.440 


738 


738 


779 


702 


824 


OolonI . . . 


36.930 


35 031 


1.546 1 492 


565 


575 


981 


917 


667 


Cazaci . . . 

TOTAL . 

1 


6.392 


5.433 


374 441 


103! 128 


271 


313 


105 


456.392 


433.437 


20.095 


19.228 


10. ia) 


9.595 


9.995 


9.633 


10.004 



(1) Um'MHo-Cmiuii. ('6opHnKi>, 



139 



Adecă, cu alte cuvinte, 889.829 locuitori de ambe sexe ; 
numărul total al nascerilor fiind de 39.323, iar al morţilor de 
19.695, ceea ce dă o diferenţă intre nascerl şi morţi de 
19.628. 

In anul 1861, adecă după trei ani de 4^1^; comitetul central 
statistic din Basarabia ne dă o altă tabelă, alcătuită tocmai 
în ajunul emanicipSril ţăranilor din Imperiul Rus. Iată şi 
acesta tabelă: 

Anul 1861. 



mm 



In oraşe 



Bârtaţl Feiai; TOTAL 



In judeţe fără oraşe 



Birbaţl 



Pamel TOTAL 



In judeţe cu oraşe 



B&rb&ţl 



Feiei 



TOTAL 



Gkişiitl 
Orteit . 
Bălţi . 
SortM . 
Hftii . 
Bttler . 
Akeraan 

TOTAL: 



45.642 41.249, 86861 
2.349 2.309; 4658 
2.955 2.915 5.90Q 
2.620| 2.681* 5.301 
8.4961 9.200 17.696 



52 941 
61.177 



13.894 
21.683 



97.60)» 



7.866 11.760 
19.833! 41.516 



56.260 51.573 
53.789' 52.030 
74.683' 78.200 
55.622! 48 620 
59.790: 53.936 



48.695! 101.636 
57.003 118.180 
107.833 



98.533 
63.526 



89.944! 133.497 
59.312 122.838 
113.733 



105.819 
I52.8as 
104.352 
113.726 



59.215 54.518 
56.409 54.711 111,120 
83.1791 87.400170.579' 
69.956' 56.556! 116.1 12! 
8 1.473' 73.769i 155.242; 



86 OM 



183.797 



414.70:^ 



39U.032i 804.764 



512^.3 19|476.UU 



988.431 



Am arătat deja mal sus în ce anume mod se desparte pe 
nemuri acostă poporaţiune a Basarabiei. Cifrele privit6re 
la fisionomia etnică a Basarabiei sunt culese de noi, pre- 
cum am şi arătat-o, din chiar sorgintea oficială. Dar în afară 
de aceste cifre, culese din t6te tabelele statisticei oficiale, în 
lucrările mal înc6ce de anul 1862 biurourile de statistică ale 
Imperiului Rus nu mal arată absolut nimic în ceea ce pri- 
vesce fisionomia etnică fie a Basarabiei, fie a Poloniei sau 
a altei părţi din vastul Imperiu Rusesc, mărginindu-se a 
despărţi poporaţiunea Imperiului în dou6 mari clase, cea 
pravoslavnică şi cea de altă religiune. Cu acest mijloc statis- 
ticianif ru.şt aâ isbutit a ascunde adevărul etnic al Imperiu- 
lui Rusesc, calculând preponderenţa etnică a elementului 
pravoslavnic, presupus bine înţeles că este rusesc, nu nu- 
mai în Basarabia, dar chiar în Polonia şi Caucas, unde 
uniaţii şi poporul georgian, Lizginiî, Cabardinil etc. sunt tre- 
cuţi drept poporaţiune pur rusfiscă. 



140 

Cil t6tă acesta metodă de a face statistica, statistici anii 
ruşi, în alcătuirea tabelelor lor, n'au ascuns adevSrul în aşa 
mod în cât să nu se p6tă descoperi acest adev6r prin apli- 
carea legilor generale de statistică. Şi tocmai acesta suntem 
siliţi de a face, pentru a restabili adevărul adevărat. 

Vom urmă dar treptat studiul tabelelor statisticei oficiale 
pentru trei decenii din urmă, adecă de la 1862 până la 1892^ 
în ceea ce privesce mişcarea poporaţiunii din Basarabia. 

Vom resiimâ întocmai conclusiunile firescî ale statisticiani- 
lor ruşi în tot ce privesce acesta mişcare, arătând mediile 
calculate de eî, procentele prîvit6rela crescerea naturală şi 
cea datorată altor împrejurări, şi vom arătă că ein'ausciut 
să ascundă ceea ce au voit să ascundă cu atâta încăpâ- 
ţînare. 



V. 

CONCLUSIUNE. 

Imperiul Rus, înaintând mereu spre teritoriul locuit de ne- 
mul românesc, a lărgit treptat hotarele sale, a prefăcut o- 
parte însemnată din clasa boerimii n6stre pămîntene, pre- 
cum şi o parte din clasa de mijloc, în Ruşi, dar până acum 
n'a isbutit să rusifice poporul de jos, ţărănimea română din 
Basarabia, precum n'a rusificat nici ţerănimea ukrainănă. 
nici pe cea polonă saii caucasiană. Din contră, scriitorii sSI 
oficioşi nu încetăză nici până acum de a se plânge că colonii 
ruşi, aşezaţi în mijlocul poporaţiunii străine cucerite, în- 
tr'un timp f6rte scurt perd fisionomia lor naţională şi în 
Polonia se polonisăză, în Finlanda se germaniseză, iar în 
Basarabia se româniseză (omoldovanivaiutsa) (1) 

înaintarea Rusiei spre teritoriul locuit de nămul nostru 
s'a început sub domnia lui Petru-cel-Mare, care, la 1712, după 
Tractatul de pace de la Constantinopole, a cucerit o fâşie de pă- 
mint de pe malul drept al Dnipruluî. De atunci şi până în (JUcle 
ii6stre înaintarea Rusiei spre hotarele ţărilor românesci, pre- 
cum şi trecerea acestor hotare — adecă cucerirea pămîntuluî 
românesc — s'a făcut în următorul mod cronologic: 



(1) l>eccapa6ijT, BnTB)iiiKOBa, 1892, p. 97. 



141 



DOMNIILE 



Peiru-eel'Mare 



Ecaterina II . 



Ecaterina II 
Alexandrii I , 

Nicolae I . . 
Alexandrti II 



1712, după Tractatul de pace din Con- 
stantinopole a cucerit o parte din ma- 
lul drept al DnipruluT 

1774, după Tractatul de la Kuciuc-Kaî- 
nardji a cucerit teritoriul dintre Dnipru 
şi rîurile Bug, Ingul până la Azov 

1783, a cucerit Crimea şi Cuban! . 

1791, după Tractatul de la Iaşi a cu- 
cerit teritoriul întreg dintre rîul Bug 
şi Nistru 

1793, guvernă minteleVolhinia şi Podolia 

1812, după Tractatul de la Bucuresc! a 
anexat întregâ Basarabia cu o parte 
din Moldova 

1829, a cucerit gurile Dunării .... 

1856, a înapoiat României îndăret gu 
rile Dunării cu o parte din Basarabia 
anexată 

1879, după Tractatul din Berlin a luat 
de la aliata sa România .... 



întinderea cu- 

cerilor in 
verste pătrate 



8.174 



27.254 
81.802 



22.507 
205.588 



40.729 
695 



10.754 



10.059 



Acesta treptată, dar neîncetată înaintare a Rusiei spre pă- 
mîntul României este arătată în tabela nâstră în verste 
pătrate; să transformăm dar tabela de maî sus într'o alta, 
calculată pe mile pătrate^ arătând în acelaşi timp şi den- 
sitatea poporaţiuniî aşezate pe teritorul românesc cotropit : 



JUDEŢE 



TERITORIUL 



MUe pă- 
trate fără 
ape 



Cu apele 



POPORAŢIUNEA 



bIbbjlţI 



FBMEl 



TOTAL 



:s >cci tx 



Chişineu . 

Akerman . 

Bender 

Orheiu 

Soroca 

Hotin. 

Bălţi . 



63,28 
149.04 
112,78 

63.70 

68,90 
101.02 

89,43 



? 


110.733 


93.828 


• 


87.918 


78.350 


9 

• 


64 934 


50.363 


• 


62.320 


58975 


? 


64.608 


59.304 


• 


91.845 


83.095 


? 


62.290 


67.782 



204.561 
166.268 
115.297 
121.296 
123.912 
174.940 
120.072 



3.232 
1.115 
1.022 
1.904 
1.793 
1.731 
1.343 



142 



Ceea ce ne dă că, la 1862, Rusia eră stăpână peste un te- 
ritoriti român de 648,95 mile pătrate, locuite de o poporaţîune 
de 1.026.346 locuitori de ambe sexe, adecă cu o popora- 
ţiune medie de 1.583 locuitori pe milă pătrată. Adăogend la 
aceste cifre şi partea luată de Rusia la 1879, adecă terito- 
riul celor trei judeţe, de 172 mile pătrate, cu opoporaţiune 
de 127.451 locuitori, vom ave totalul teritoriului român anexat 
de Rusia. 

Tabela n6stră din urmă este alcătuită după datele staţi, 
sticeî oficiale rusescî pentru anul 1862. Din acostă tabelă 
reese cum că, în anul 1862, Basarabia eră locuită deja. 
de 1.026.346 locuitori, din cari bărbaţi 544.648 şi femei 481.698. 

Poporaţiunea bărbătescă în raport cu cea femeiască, după 
tabela de mai sus, ne arată proporţiunea între aceste dou& 
grupuri pentru Basarabia, pentru 100 de bărbaţi în oraşe: 
77,1 femei, în judeţe: 91,1, iar în ţ6ră: 88,4; ceea ce ne dă 
un plus f6rte mare în fav6rea bărbaţilor. 

Causa acestei deosebiri atât de simţit6re între numărul 
indivizilor de ambe sexe, după părerea n6stră, trebue cău- 
tată în douS evenimente,* a căror înrîurire asupra mişcării 
popor aţiunil în Basarabia este semnificativă. Aceste eve- 
nimente, semnalate deja de noi în mal multe rîndurl, sunt : 
emigraţiunea şi immigraţiunea. 

Emigraţiunea prin căsătorii se face în Basarabia mal cu 
s6mă pe comptul femeilor, pe când immigraţiunea din contră 
privesce elementul bărbătesc. 

Raportul între numSrul nascerilor şi numSrul morţilor 
după datele statisticei oficiale este următorul: 



ANII 


NĂSCUŢÎ 


Total 


In 
oraşe 


MORŢi 


Total 


In 
oraşe 


bAbţI frtk 


BÂRB. 


FBMBl 


1869 


22.668 


26.624 


49292 


4.285 


11.623 


11.415 


23.038 


2.841 


1870 


20.070 


18.882 


88.952 


3.799 


13.735 


13.406 


27.141 


3737 


1871 


20 469 


19.480 


39.950 


3.924 


13.563 


12.668 


26.228 


3.602 


1872 


20.869 


20079 


40 948 


4.050 


13.392 


11 930 


25.316 


3.268 


1878 
Media . . 


21.465 


20.420 


41.880 


4367 


14.482 


13.719 


28.201 


4^08 


21.106 


21.098 

% 


42.204 


4.085 


13.369 


12.628 


26.985 


3.611 



143 



O altă tabelă, pe care o extragem din lucrările statisticei 
oficiale a Basarabiei, ne dă următ(3rele date privit6re la ere* 
scerea vegetală a poporaţiunil din ac6stă ţâră: 



ANUL 


CC 
U3 

la 
sa 


O 

•** 

>« 

m 


LA 100 LOCUITORI 
NiaeuţI Mort! 

» T »« S. 1 oT K8 


a 


La 100 bieţi 
niac. fete n&ae 


«1 


La 100 locuitori 

® "ST 1 

» » H t 


1869 


26.254 


10.206 


8,86 


6,79 


1 


1,67 


2,60 


2,40 


1,06 


117,46 


98,21 


0,79 8,10 


2,74 


1870 


11.811 


7.481 


a,s4 


4,20 


8,94' 


2,80 


2,85 


2,74 


0,75 


94,08 


97,60 


0,04 


1,48 


1,19 


1871 


18.721 


8.600 


1 


4,08 11,69 


8,72 


2.52 


0,98 


96»»1 


89,12 


0,41 


1,88 


1,56 


187S 


15.032 


8.867 


2,06! 4,56 

1 


4,08 

1 


1,66 


2,79 


2,49 


0,97 


06,21 


89,08 


0,89 


1,81 


1,54 


187S 
Xedia 


18.679 


9.897 


3,86 


4,46 
4,70 


4,06 


2,26 


8,65 
V7 


2,94 


0,91 


95,19 


94,73 


0,08 


1,60 
T[98 


1,88 


ua 9 


9.110 


2,17 


4^ 


Sm7 

1 


2,60 


0,91 


95,22 


94,52 


0,80 


1,62 



Aşă dar, media nascerilor !n Basarabia^ după acostă ta- 
belă, se urcă la cifra de 16.219, ceea ce dă 1,62 pentru 100 
locuitori. 

(Comparând nascerile în oraşe cu cele din sate, observăm 
că în cele din urmă ele sunt apr6pe de 6 ori mal numerdse 
decât în cele dintâi. Causa acestei mare diferenţe p6te să 
fie aglomeraţiunea elementului bărbătesc şi a armatei prin 
oraşe, pe când familiile lor locuesc în sate. 

Tabela de mal sus ne mal arată că numârul băeţilor năs- 
cuţi covîrşesce apr6pe tot-deauna numfirul fetelor; deosebi- 
rea acesta e mal cu s6mă manifestă în sate. 

In ceea ce privesce nascerile ilegitime^ apoi, după statis- 
tica oficială (l), Basarabia, în ac6stă privinţă ni se înfăţiş6ză 
în următorul mod : 

Din 100 de nascert: 

Neligitiml în oraşe 4,84 
> în sate 1,25 

» în ţ6ră 1,60. 



(1) Oneru Ctet. 3eHCKaro RouHTera, 1873. 



144 

Ceea ce face că din totalul nascerilor 1,6% sunt copii ne- 
ligitimî. Pravoslavnica Moscva (guvernămîntul) în tabe- 
lele statisticei oficiale rusesci este în acostă privinţă cu 
mult mal superi6ră Basarabiei, avend 11 Vo copil nelegitimi. 

Mortalitatea, după tabelele statistice oficiale ale Imperiului 
Rusesc pentru Basarabia, este arătată cu media de 2.60 pe 
an la suta de locuitori. Acest procent al mortalităţii oscileză 
între maximum de 2,74 Yo Şi minimum, de 2,40 %. (1) 

Făcend acum comparaţiunea între mortalitatea din oraşe 
şi cea din sate, vom observă că în sate mortalitatea e cu 
mult mal mare decât prin oraşe. In acostă privinţă, sub 
ocârmuirea rusâscă. Basarabia se deosibesce de restul Im- 
periului Rusesc, unde se observă fenomenul contrariu. Causa 
deosibiril se datoresce lipsei desăvîrşite a serviciului medical 
prin satele Basarabiei. 

In ceea ce privesce mortalitatea comparativă dintre băr- 
baţi şi femei, apoi din tabelele date de noi se vede lămurit 
că mortalitatea la bărbaţi e mai mare decât la femei. 

Trecând acum la căsătorii, vedem din chiar cele arătate 
deja de noi că Basarabia are pentru oraşe căsătorii 0,55, 
iar pentru sate 0,99. 

In privinţa fructificării căsătoriilor din Basarabia, statis- 
tica oficială rus6scă (2) pentru Basarabia stabilesce urmâ- 
t6rele cifre : 

In oraşe Sj 

In sate 4e 

In ţ6ră 4b 

Comparativ cu alte ţSrl (1) şi cu Imperiul Rus, în acesta 
privinţă Basarabia ocupă următorul loc: 

Rusia pe o căsătorie 4fli născuţi 

Germania ^ 4^0 > 

Austria > A^^ » 

Suedia » A^^ » 



(1) BoeuHo-Cxai. (uopHHKi», v. IV, p. 68—69. 
^2) LoeuHo-CTaTiicTmccKitt CoopiiHKi,, p. 70. 



145 

Belgia pe o căsătorie 4,3 născuţi 
Anglia > 4,8 > 

Basarabia ^ 4^ * 

Trecend acum la penultima decenie, găsim, după lucrările 
statisticei oficiale, că la 1881 Basarabia a fost locuită de 
1.456.497 locuitori, din cari 1.100.409 de religia creştină de Ră- 
sărit (pravoslavnoe veroispovedanie) şi 366.042 de alte religii. 
Acăstă poporaţiune se repartisâ în următorul mod pe ju- 
deţe: 

Anul ÎS 81. 

Judeţul Chişineu ....... 239.400 locuitori 

Orlieiu 172.830 

Bălţi ....:.... 163.783 

T. Soroca 161.120 » 

Hotin. 220.573 

Bender 166.100 

Akerman 215.240 

Ismail 127.451 

Iar pentru anul 1890— 1891, statistica oficială a Basarabiei 
ne arată deja i>oporaţiunea după judeţe în următorul mod : 

Anii 1890—1891. 



JUDEŢE 



Chişineu. . 
Orheiu . . 
Bălţi . 
Soroca . . 
Hotin . . . 
Bender . . 
Akermann 
Ismail. . . 




261.462 
193.731 
184.782 
182.220 
242.573 
187.200 
236.140 
153.451 



(1) Allg. Bevolkerunga Statistik von Wappkaus, II Theîl. p. 315. 

Z. C. Arbure, Basarabia. ^® 



146 

Totalul poporaţiuniî pentru aceşti anî pentru Basarabia 
întrâgă este deci, după datele statistice oficiale, de 1.641.559 
locuitori de ambe sexe, din cari 1.220.439 de religia creş- 
tină de RSsărit şi 421.120 de alte religii. 

Având acum înaintea n6stră resumatul complect al mişcării 
poporaţiunil Basarabiei de la 1812 până la 1891, adecă până 
în 4ilele n6stre, să ne încercăm, pe temeiul datelor statisti- 
cei oficiale rusesci, să restabilim fisionomia sa etnică în mo- 
mentul de faţă. 

Am v64ut deja că, până la 1861, statistica oficială ne arătă 
într'un mod oficial, prin chiar lucrările ofiţerilor de Stat- 
major rusesc, numSrul locuitorilor Basarabiei pe n6murî, şi 
numai de la 1861 s'a inaugurat în lucrările de statistică 
metoda nouă de a împărţi pe locuitorii Basarabiei în doue 
grupuri, cea pravoslavnică şi cea nepravoslavnică. 

Pentru a împărţi aceste dou6 mari grupuri în grupurile 
pe n6murl, ne-ar fi apr6pe cu neputinţă, dacă înşişi statîs- 
ticianil ruşi nu ne-ar fi dat cheia pentru deslegarea pro- 
blemei.- In adev6r, în lucrările statisticei rusesci (1) găsim 
următ6rea tabelă privit6re la compunerea etnică a popora- 
ţiunil din Basarabia: 

Din totalul poporaţiunil Basarabiei, 

1890—91: 

Moldoveni 0,664 

RusinI 0,131 

Evrei 0,086 

Bulgari 0,052 

Germani 0,026 

Ruşi 0,021 

Ţigani 0,010 

Ruteni 0,005 

Armeni 0,002 

Greci 0,002 

Pol^i^î ) 0,001 

Elveţieni S 



(1) Beccapa6cKitt cnpasoqHHtt KejeH;iapb na 1890 r, p. 33. 



147 



Tabela acâsta fiind calculată pentru recensămîntul din 
anii 1890—91, să o aplicăm dar la cifra totală de 1.641.559 
locuitori, arătaţi ca poporaţiune totală a Basarabiei pen- 
tru acelaşi timp. Vom av6 dar: 

Anii 1890— 18 91. 



m 


•Zoo din to- 


Niimârul Io- ' 


NEMURI 


talul popo- 


ciiilorilor de 




ratiunil 


fie-care năm • 

1 


Ro?nâ?ii . . . 


664 


1 

1.089.995 


Rusini . • . 


131 


215.044 


Evrei (1) . . 


86 


141.175 


Bulgari . . . 


52 


85.361 


Germani . • 


26 


42.681 


Ruşi .... 


21 


34.473 


Ţigani . . . 


10 


16.415 


Ruteîiî • * . 


â 


8.207 , 


' Armeni . .. . 


2 


3 283 ; 


Greci .... 


2 


3.283 , 


Poloni . . 1 


1 


1.642 


Elveţieni • \ 

Total 

1 






1000 


1.641.559 1 



Aşâ dar, după chiar arătările statisticei oficiale rusescî, 
Basarabia în cjil^le n6stre a r6mas, precum a fost acum 
apr6pe un secol, locuită de n6mul românesc ; cele-1-alte n6murî, 
cari compun abia V* parte, nu sunt Slavi, ci un amalgam de 
naţionalităţi, atrase în acesta ţeră parte din causa unor îm- 
prejurări economice defavorabile în cari trăiau în ţera lor, 
parte din causa persecuţiunilor politice sau religi6se din Tur- 
cia şi Rusia, de unde aii fugit. 

Ori-cum, rămâne cert că Basarabia, nu numai a fost, din 
punctul de vedere istoric, parte integrantă a ţeriî românescî, 
dar că până în (filele n6stre a rSmas şi remâne, din punctul 
de vedere etnic, un pămînt blagoslovit locuit de n^mul ro- 
mânesc. 



(1) Numărul Evreilor e mult maî mare, de 6re-ce Evreii fug de ori- 
ce recensămînt. 



CARTEA III. 

MORAVURILE ŞI OBICEIURILE POPORELOR DIN BASARABIA. — CÂN- 

TECE POPORALE DE ALE ROMANILOR, BULGARILOR, RUTENILOR» 

COLONIŞTILOR GERMANI. ŢIGANILOR ŞI ALTOR N]fcMURI. 



I. 

ROMÂNII. 

Precum am vScJ^t, în Basarabia locuesce o poporaţîune 
varie şi f6rte amestecată din punctul de vedere etnic. Afară 
<ie Români, cari form6ză imensa majoritate şi sunt adevă- 
raţii autochtonî aî ţSrii, locuesc acolo Ruteni, Ruşî, Poloni, 
Bulgari, Sârbi, Greci, Armeni, Germani şi Elveţieni Fie- 
care din aceste unităţi etnice, vorbesce limba sa proprie, 
posedă moravurile sale, obiceiurile şi modul s6u de a trăi — 
t6te acestea, împreună luate, în complexul lor, compun tră- 
sura caracteristică a n6muluî. 

Trăind încunjuraţî şi în parte amestecaţi cu aceste pop6re, 
Românii din Basarabia, cari până în filele ndstre formeză 
V* din totalul poporaţiunii întregi, au sciut a impune străi- 
nilor, cari s'aii aşezat în mijlocul lor, multe trăsuri din mo- 
ravurile şi modul lor de a trăi. 

S6rta Românului din Basarabia, în trăsurile sale cele mari, 
a r6mas de secoli aceeaşi. Pe când fraţii sfii de sânge de peste 
Prut, în România neatâmată, adăpostiţi sub scutul peptu- 
rilor, oţelite în lupta crâncenă cu puhoiul barbarilor, ale 
Orheienilor, Codrenilor şi mazililor, şi-aii croit o s<5rtă maî 
bună, el. Românul din Basarabia, a rămas sentinela latini- 
tăţii printre alte nămuri. 

In curgerea secolilor, barbarii, cari năvăliaii în Basarabia, 
aveaii obiceiii de a ocroti pe autochtonii-agricultori aî ţSriî 



__ 149 

invadate (1) şi, mulţumită acestei ocrotiri, precum şi maî cu 
semă mulţumită virtuţii sale naţionale» Românul de dincolo 
d<* Prut a sciut se r6mâe pururea credincios n^mului sSu. 
Deosebindu-so prin firea sa, fiind incomparabil maî bogat 
înzestrat de natură decât puhoiul nemurilor străine, Ro- 
manul pururea a avut şi are o înrîurire îmblâncjitdre asupra 
barbarilor. In contactul s6ii cu Rusul, Bulgarul, Sorbul şi 
Kutenul, dinsul puţin a împrumutat de la ei, dar în schimb 
mult le-a dat din obiceiurile şi moravurile sale. 

Ţeranul român din fiasarabia posedă caracterul Românului 
din valea Dunării, adecă e lipsit de avîntul neîmblân(}it al stră- 
bunilor să! Romani, devenind din cuceritorul lumii un liniştit 
pionier al vieţei paclnice de agricultor. Tăcut din fire, puţin 
comunicativ, el se dedă munceî câmpului, legând s6rta sa 
de solul patriei, pentru apărarea căreia atâta sânge au văr- 
sat strămoşii sei. Dar din când în când, în mijlocul ocupa- 
ţiunilor salo pacînice, temperamentul latin se ridică din fun- 
dul sufletului sau, şi atunci, dacă cine-va a atins mîndria 
sa, pasiunea de răsbunare, ura în contra străinului crud 
şi fără de milă, sbuciumă consciinţa sa, şi ţeranul din Ba- 
sarabia îşi aduce aminte, inconscient p6te, de adagiul stră- 
moşilor seî; adversîis hostem aeterna auctoritas csto; de 
alt-fel, după părerea chiar a scriitorilor ruşî (2), ţăranul 
român e din fire compătimitor, ospitalier, blând şi prea 
supus. 

Natura blagoslovită a ţerii sale, pămîutul fertil, climatul 
cald şi sănătos retcompenseză cu belşug munca grea a Ro- 
mânului agricultor, şi de aceea dînsul, ca ori-ce popor me- 
ridional, e nepăsător şi puţin econom. Causa acestei nepă- 
sărl şi a lipsei de grijă pentru viitor reşede întru eât-va şi 
în împrejurările istorice ale vieţei sale. In sbuciumul con- 
tinuu al luptei cu hordele străine ce năvăliau mereu în ţara 
sa, în nesiguranţa seculară a bunurilor vieţei, în avutul său 
supus jafului şi prădăciunii nomurilor barbare, apoi în se- 

(1) Kogalnlceano, Hist. de la Valachie, p. II: Les Valaques sont 
cnvironnes de barbares. sans etrc meles avec oux*; B. P. Hasdett, 
Strat ^ Substrat; Gr. G. Tocilescu, Archiu. p. Arckeologia etc. 

12) Zasciuk, op. cit., p. 103; Dedloff, Novaia Excursia; Costamaroff, 
Zaporajie; Maximoff, Za Dtmaetn; Corolenco, în ultima sa scriere des- 
pre Dobrogea. 



150 

colul XVIII, al Fanarioţilor, şi în secolul nostru, al cinovni- 
cilor ruşî — ţgranul român din Basarabia s'a deprins de a 
traî de a^î până mâne, fără a r gonişi ceva pentru ^\\e 
negre. 

La 1869 ţferanul român a scăpat din starea de clăcaş şi 
a fost recunoscut proprietar peste ogorul s6u. Bucata de 
pămînt, ce a primit dînsul la împroprietărire, a fost sufi- 
cientă pentru întocmirea unei gospodării bune; dar lipsa de 
ori-ce capital Ta găsit nepregătit pentru întemeiarea unei 
stări economice solide. Liberat de jure, clăcaşul, din causa 
miserieî, s'a vScJut nevoit a se angagiâ la munca câmpului 
boerilor şi arendaşilor, lăsând ogorul sSu în voia întîmplă- 
rilor, cultivându-1 reu şi chiar părăsindu-1 cu desăvîrşire. 
îndatorat pururea, ţSranul n'a fost nici măcar liber de a-şî 
preţui munca, iar miseria l'a menţinut în aceste condiţiunî 
până în 4îl€il® n6stre, aşâ că de fado el totuşî a rSmas aser- 
vit către proprietarul mare. 

Ţăranii din Basarabia sunt cufundaţi în datorii la aren- 
daşi şi proprietari. Incompatibilitatea stării economice ac- 
tuale a ţfiranulul faţă cu drepturile ce i-a dat actul de eman- 
cipare de la 1861 se reflectă perfect în nepăsarea şi indi- 
ferentismul s6u în ceea ce privesce resultatul muncii sale. 
Pentru ce să adune? Bucăţica de pămînt ce-I aparţine stă 
părăsită sau cultivată rSu, din causa lipsei de braţe, anga- 
giate aiurea ; vitele sale şi cel-lalt avut nu fac la olaltă 
nici a o suta parte din ce datoresce el arendaşului şi Evreilor, 

Ţăranul român din Basarabia iubesce munca câmpului, 
între dînsul şi ogorul sSii există o legătură puternică, care se 
reflectă asupra moralei sale, a inteligenţei sale, a modulul sSu 
de a-şî înfăţişă lumea ce-1 încunjură, de a-şî explică misiunea 
omului pe pămînt, de a-şl croi idealul s6ii. Acăstă iubire a 
pămîntulul este o mare pârghie, care-1 va scăpă de sigur 
din starea sa de miserîe, dându-I destulă tărie morală pen- 
tru a birui împrejurările nefaste, cari astă4î îl copleşesc din 
t6te părţile. 

De alt-fel, acolo unde lipsesce garanţia legală pentru salv- 
gardarea fructului muncii, omul cel mal harnic devine leneş, 
apatic, neprevăzător şi nepăsător. Lipsa de garanţii sociale 
pentru resultatul muncii omului a avut pretutindenea acelaşi 
efect; şi mal cu samă într'o ţeră ca Basarabia, cu clima el 



151 

— 

caldă, e necesar un stimulent puternic, pentru ca omul să 
nu ad6rmă sub ra4ele ferbinţî ale 86reluL 

Cu ţâranii din Basarabia, împroprietăriţi la 1869, s'a în- 
tîmplat acelaşi lucru, care a distrus altă dată apr6pe într6gă 
clasa aşa de puternică a răzeşilor de la nordul Basarabiei. 
Răzeşii de dincolo de Prut, din judeţele Chişineâ, Orheiu şi 
Hotin, aii sărăcit şi încetul cu încetul s'au transformat, pe 
alocurea, într'o clasă miserabilă de argaţi. Acesta s'a întîm- 
plat tot din causa datoriilor contractate faţă cu arendaşii 
şi Evreii. Sunt sate răzeşesci acum, la partea de spre m6<}ă. 
n6pte a Basarabiei, cari, pentru a plăti numai dobân4ile 
capitalului împrumutat de pe la arendaşi şi Evrei, daii, în 
afară de jumătate din rodul câmpului, un tribut anual în 
limbi de porc, costiţe, ou6, găini, lână, brânză, miere şi altele. 
Suntem dar acî în mijlocul evului mediu, cu t6te relaţiunile 
sale sociale. 

Lipsesce ce e drept castelul medieval, dar în locul s6u 
există curtea arendaşului şi hanul cârcium arului. Intre aren- 
daş şi cârciumar există o solidaritate de interese, care-I face 
pe amîndol să încheie un contract reciproc; arendaşul n'are 
absolut nici un interes de a păstră proprietăţii arendate fer- 
tilitatea solului, vig6rea poporaţiunil muncit6re aşezate şi 
bunele relaţiuni dintre proprietarul mare şi proprietarii mici 
vecini; întreg interesul arendaşului e cuprins în a slei 
tote forţele, în a luă într6ga vlagă de pe moşia arendată. 
Acelaşi interes îl are şi cârciumarul, ale căruia daraverl merg 
perfect de bine în mijlocul unei poporaţiunl sărace, căci po- 
poraţiunea economă, avută şi harnică nu dă clienţi obicinuiţi 
la cârciumă. 

Cârciumaril evrei din Basarabia au obiceiu de a contractă 
cu arendaşii un fel de înţelegere amicală, pe temeiul căreia 
pentru fie-care muncitor de câmp îndatorat la cârciumă ga- 
rau tăză proprietarul sau arendaşul cu simbria «argatului*. 

Cu ajutorul rachiului, cârciumarul evreii distruge şi cea 
de pe urmă scânteie de consciinţă ce mal sclipesce în su- 
fletul ţSranuluî, strîns ca în cleşte de miserie. 

Marea şi gr6znica plagă, care a sărăcit ţărănimea română 
din Basarabia, nu sunt numai Evreii şi arendaşii; mal există 
afară de aceşti părăsiţi sociali şi alte elemente, cari distrug 
avutul clasei rurale. Aşâ de pildă sunt Ruşiî, Grecii, Serbii 



152 

şi Bulgarii, cari cumpără în Basarabia de la proprietarii pă- 
mîntenî făşii de pămînt încleştate între og6rele ţfirănescî* 
Aceste fâşii de pămînt devin un fel de capcană pentru vi- 
tele satului ; noii proprietari au obiceiul de a cultivă câte a 
plantă suculentă, verzue, pentru ca de departe să p6tă atrage 
privirea lacomă a vitei ţfirănescl. Odată vita atrasă, peritru 
stricăciunile ocasionate trebue ca ţeranul să plăt6scă. Sunt 
multe, f6rte multe manopere de acest fel, cu ajutorul cărora 
în jurul satinului din Basarabia trăesce o dr6ie de pără- 
siţi, adunaţi din t6te părţile în voia întîmplărilor istorice 
prin cari a trecut Basarabia. 

Nelegiuirile de tot felul au învrăjbit poporaţîunea rurală 
din Basarabia şi aii sădit în inima blândă din fire a ţăranului 
ura în contra albăstrimiî, făcendu-1 să pâr4ă orî-ce încre- 
dere în dreptate şi în legi. 

Romanul din Basarabia e totuşi blajin, bun din fire, o re- 
petăm încă odată, şi cu frica lui Dumnezeu; statistica cri- 
minală din Rusia demonstra cât se p6te de bine acest adever. 
Iată în ce mod ne înfăţişeză ea criminalitatea din Basarabia 
după nemuri: 

Crime în contra proprietăţii. Contra personeL 

Români 0,05 la 100 de locuitori 0,18 

Rusinî 0,05 > 0,07. 

Evrei 0,15 * , 0,03 

Bulgari 0,12 0,28 

Germani ..... 0,01 > 0,10 

Ruşi 0,45 ■> 1,24 

Ţigani 0,62 > 1,12 

Ruteni 0,15 ^ 1,25 

Românul din Basarabia e de statura mijlocie; numai Or- 
heienil şi Codrenil din judeţul Chişineului sunt înalţi. Mus- 
sculatura Românului e bine desvoltată, vînj6să. Pfirul e negru; 
ochii căpril, mari, cu gene lungi; faţa deschisă, profilul bine 
desemnat, barba o rade şi p6rtă plete lungi. 

Cu peptul deschis în toiul erneî, ţăranul român din Ba- 
sarabia se bucură de o sănătate f6rte resistentă. In Basarabia 
nu există pelagra^ din causă că dijmuirea porumbului după 
lege nu p6te întârzia mai mult de Sf. Dimitrie. 

Ţeranca română din Basarabia e de statură mijlocie, svelta 



JŢoS 

cu umerii aplecaţi în jos, cu peptul bine desvoltat, deşi fără 
ca bustul 3ă pară desvoltat proporţional cu cuşca peptulul ; 
perul el e negru, stufos, împletit în cosiţe. Fisionomia ner- 
v6să a Românceî, cu ochii negri şi mari, e de o frumuseţe 
netăgăduită şi recunoscută de t6te nămurile cari locuesc 
Basarabia. Celebrul etnograf rus d-1 Zasciuc, în scrierea sa 
asupra Basarabie!, vorbind despre ţăranca română, scrie ur- 
măt<3rele: ^ Ochii negri, strălucitori şi plini de foc ai Moldo- 
vencei, mişcările sale graţi6so, ba galeşe, ba leneşe, ba pa- 
sionate, fac din acâstă femee o fiinţă f6rte plăcută.» Iar în 
alt loc, acelaşi autor adaoge : < Moldo venea, îngrijită de 
nepăsarea bărbatului s6u, e f6rte economă şi cumpătată. 
Modestă, ea e puţin sociabilă şi nu iubesce pe un străin.» (2> 

Locuinţa ţăranului român din Basarabia constă dintr'o 
căsuţă construită din cărămidă şi lemnărie de conştrucţiune. 
Cărămida de pămînt, materialul principal din care se con- 
struesce acăstă locuinţă, se confecţioneză din pămînt lutos 
amestecat cu paie tăiate şi băligar. Acest material, din causa 
fermentaţiunii băligaruluî, p6te fi considerat ca fârte ne- 
sănătos. 

Când locul pentru casă este ales, ţăranul începe cons- 
trucţiunea locuinţei sale batend în pămînt nisce pari, numiţi 
cuie; apoi aceste cuie, a căror înălţime este aceea a viito- 
vilor păreţi, se împletesc cu nuiele, trestie, stuf arie, iar după 
ce împletitura s'a isprăvit, peste ambele părţi ale împleti- 
turel se lipesce ciamitr. După ce păreţii sunt gata, se face 
tavanul şi în fine acoperişul. 

Construirea unei locuinţe noue se face cu 6re-care so- 
lemnitate. Ţăranul invită pe consătenii săi; invitaţii se îm- 
part în două grupuri; pe când unii benchetuesc, bend şi 
mâncând cele pregătite de stăpânul casei în conştrucţiune, 
alţii lucreză la zidirea casei ; apoi cel dintâi se pun la lu- 
cru, iar ce din urmă la chef. 

Casele cu ciamur se construesc în partea Basarabiei care 
posedă păduri, iar prin judeţele lipsite de păduri împleti- 
turi nu se fac şi zidăria întrăgă se face din cărămidă do 



(1) BoeHno.-CxaT.-r^opHnix-t, Jhrn/r. 

(2) '.iatuspn. BHt/uiittNHiii n mtbMHiă JJhutt'b./fcumc.ieit /imy/ywo<«,v.II,pp. 466 — 457. 



J^54 

pămînt. In Bug6c ţSraniî construesc case din oolity care e 
f6rte resistent la ume461ă. 

împrejurul casei, din afară, se face de obiceiâ tradiţionala 
prispă. Casa apoi se spoesce şi se văruesce pe din afară şi 
pe dinăuntru, zugrăvindu-se împrejurul ferestrelor floricele. 
Acoperişul se face sau de trestie, sau de paie. Hornuri alo- 
curea se fac, iar alocurea nu, şi în acest din urmă cas fu- 
mul trece de-adreptul, printr'o gaură, în pod, unde rSs- 
pândindu-se, afumă acoperişul, făcându-1 negru ca fundul 
c6onuluI. Casa ţfiranulul din Basarabia are o tindă, care 
desparte dou6 odăi savi o odae şi o cămăruţă. PăreţiI din 
lăuntru sunt pr6speţî văruiţi, iar podelele spoite cu lut. 

Locuinţa ţăranului român e f6rte curată şi acostă cură- 
ţenie, uimind pe Ruşi, obicinuiţi cu necurăţenia ţăranului 
rus, face pe etnograful rus d-1 Zasciuc să exclame: «Este 
imposibil a găsi la un popor de jos o curăţenie aşâ de 
perfectă, ca aceea care se observă în locuinţa Moldovânu- 
lul din Basarabia». (1) 

Intr'un colţ al odăel, spre răsărit, sunt atârnate sf. ic6ne, 
împodobite cu flori artificiale sau adevărate, Încadrate în- 
tr'o draperie, făcută dintr'un cearceaf cusut saii dintr'o bu- 
cată de borangic ; în josul ic<5nelor, pe o poliţă, sunt lumi- 
nări cari aii ars la biserică în ^ms, Sf. Vineri, prosfiră, snopi 
mici de grîu legaţi în cruce. Mal departe, pe păreţi, câte a 
litografie rusăscă, imaginea unul general sau a vre-unuî epi- 
sod de răsboiu. 

De-alungul tavanului, pe o poliţă, sunt înşirate mere dom- 
nescl, iar pe la colţuri câte o legătură de busuioc uscat, ce 
exhală o aromă care îmbibă aerul din odae. Sub ic6ne, 
drept mobilă, e o laviţă lungă de lemn, la ţăranii fruntaşi 
câte un pat-divan, acoperit cu o saltea de paie, peste care 
e aruncat un leişăr sau nisce f^scorţe ţesute de mâni fni- 
mose^, precum 4ice ţăranul. Lângă pat e o masă acoperită 
cu o bucată de pânză curată. 

In tr' unul din colţurile casei stă un scrin colorat, de-asupra 
căruia sunt puse cu orînduială perine, scdrţe şi altele. Ac6sta 
e zestrea fetei. . 

Casa ţărănescă are de obiceiu trei ferestre şi o mică fe- 



(1) Bhjt. n Bhhiii., Bbrn» naire^ieft BeocjpaCiit, 3amyKi>, v. II, p. 458. 



155 

restruîcă în dosul sobei. Asemenea şi în cămăruţa despre 
curte mal e o mică ferestruică, numită ochiu. Ferestrele au 
geamuri ; rare-orî în loc de geam se v6d bucăţi de burduf, 
bine întins. 

Acum dou6-4ecî de anî ţfiranul român, pentru a-şi lumina 
locuinţa s6ra, întrebuinţa o ploscă umplută cu seu, avend 
la mijloc un fitil; acum însA s'ati introdus şi pe la sate 
lămpi de tinichea pentru petroleu. 

Lângă casă, în judeţele pădur6se, se află construită o mică 
căsuţă de lemn, fără ferestre, unde se pâstr6ză unelte de 
gospodărie ; alăturea e pivniţă, apoi un coşar pentru po- 
rumb, iar mal departe grajdul şi poiata, construite din nuiele 
împletite şi acoperite cu ciamur. T6te aceste acarete sunt 
încunjurate cu gard. 

In judeţele lipsite de păduri, acaretele lipsesc şi vitele 
vara sunt la păşune, iar 6rna saii în curte saii într'o în- 
grăditură obşt^scă a satului. 

îmbrăcămintea ţSranuluI român din Basarabia e apr6pe 
aceeaşi ca a ţăranului român de dincolo de Milcov. îmbră- 
cămintea se compune dintr'o pălărie de paie vara sau că- 
ciulă, din cămaşă şi ismene, făcute de pânză de casă, altă 
dată ţesută pe d'intregul de in, iar acum făcută pe jumătate 
cu bumbac; piciârele sunt încălţate cu opinci. De-asupra că- 
măşii ţeranul aruncă pe umeri o manta. Femeile vara p6rtă 
o cămaşă lungă, pe de-asupra căreia se îmbracă sau fustă 
sau şorţ, şi o caţaveică ; pici6rele sunt desculţe sau în opinci- 
îmbrăcămintea de s6rbăt6re şi (Jile mari constă obicinuit 
dintr'iin antereu de demicaton, iar la cel cu dare de mână 
de mătase; antereul se încinge cu brîu. firna, pe de-asupra 
acestor haine se mai îmbracă cojocul. De-asupra brîulul ţ6- 
raniî se mal încing şi cu o încing8t6re largă de pele, îm- 
oobîtă cu nasturi (bunghi) şi cruciuliţe de aramă. Duminica 
se p6rtă?nisce şalvari largi creţi în dos, de demicaton al- 
bastru sau din postav de casă (bernevişi), iar pe de-asupra 
antereulul o scurteică; în loc de opinci, nisce ciobote pot- 
covite cu potc6ve de aramă. In judeţele Chişineii, Soroca, 
precum şi în judeţele din sudul Basarabiei, pe la Bender, 
Akerman, Ismail, ţSranil români aii părăsit apr6pe cu totul 
portul naţional şi se îmbracă în «haine nemţesci , iar fe- 
meile se îmbracă ca la oraşe. In judeţul Soroca ţăranii cari 



156 

au îmbrăţişat schisma protestantă a Stundiştilor se îmbracă 
în haine la fel cu coloniştii germani. 

La flăcăii din sat e acum mare modă pentru jiletce şi 
veste. Şi ciob6telo cu brîul sunt dou6 obiecte de mare co- 
chetărie. 

îmbrăcămintea ţărancelor de 4^le mari şi de sorbătorî se 
compune dintr'o rochie de bumbac sau de mătase; peste ro- 
chie se îmbracă o caţaveică îmblănită cu blană do vulpe^ 
iar pe cap se p6rtă o brob6dă sau tulpan. Femeile bfitrâne 
îşi acopăr capul cu prosop alb de pânză, femeile tinere cu 
o bucată de borangic sau un testemel. Fetele nu-şî acoper 
capul şi p6rtă p6rul împletit în cosiţe, cari cad pe spate^ 
sau sunt reţinute de un pieptene, ornat cu o garofiţă sau 
altă fl6re. Ţăranca română din Basarabia iubesce a se găti» 
e chiar cochetă, p6rtă inele, gâtul eî e plin de mărgele sau 
harmaz, precum p6rtă şi cercei. Firesce că t6te aceste giu- 
vaeruri nu se p6rtă decât în ţjiil^ do s6rbăt6re, iar în (Jî- 
lele de muncă portul femeilor e simplu, dar tot-deauna cu- 
rat. Statisticianul-etnograf rus d-1 Zasciuc, vorbind despre 
acesta calitate a femeei românce din Basarabia, se exprimă 
în următorul mod: «Trebue să dăm dreptate ţărancelor mol- 
dovence din Basarabia — ele se îmbracă simplu, dar cu mult 
gust şi f6rte curat, deşi sunt cam cochete. > (1) 

Hrana ţăranului român se compune din mămăligă cu 
brânză, pesce sărat şi slănină. Din bucatele de frupt ţăra- 
nul mănâncă borş cu carne, unghia cu capă, borş cu toc- 
raagî, ciorbă de puiu, curechiu cu slănină, plachie din orez 
saii porumb, recituri, zamă, frecăţeî, sarmale, iar ca desert 
plăcintă, învîrtitură, călţunaşi şi prăjituri. Firesce că, în- 
şirând aci arta culinară a ţăranului din Basarabia, n'avem 
de gând a face pe cine-va să credă că aceste bucate for- 
meză obicinuitul menii al luî ; do obiceiii ţăranul român se 
mulţumesce cu mămăliga sa şi cu ceva varză acră sau alte 
legume. Duminica flăcăii şi fetele, cu buzunarele pline cu 
cucoşel (floricele), încing o horă (joc); pe alocurea Ruşii au in- 
trodus ca desert semînţa de fldrea s6relui. Mâncările de post 
ale ţăranului se compun din borş cu fasole, curechi, mazăre» 

(1) Zasciuc, p. 641. 



157 

tocmagî, cartofi, pesce sărat, curechi cu m6re şi pepeni mu- 
raţi (castraveţi), turtă de post, chiseliţă de mere, pere, etc. 

Repetăm însă că t6te aceste bucate nu sunt la îndemâna 
teranuluî în fie-care 4î; bucate de acestea românescî, carî 
altă dată eraii obicinuite la masa ţSranuluî, acum apar nu- 
mai la 4ile mari, iar de obiceiii ţăranul se hrănesce r6u şi 
neîndestulător pentru munca câmpului şi vi6ţa în aer. 

Contactul ţSranuluî român cu poporaţiunea rusescă a pro- 
dus asupra luî o înrîurire văt6măt6re : unde e Rus, e şi ra- 
chiu. Acum patru-cjecî de anî ţăranii români din Basarabia 
nu întrebuinţau absolut de loc băuturile spirt6se, mulţu- 
mindu-se cu vinul din crama părintescă, iar acum accisele, 
după datele statistice, înregistrăză peste 570.000 vedre de ra- 
-chiu, ce se consumă în Basarabia împreună cu cele 2.500.000 
vedre de vin pe an. 

Alcoolismul cu cortegiul săii de b61e bântue prin sate şi, 
^u t6te că ţăranul român nici odată prin firea sa nu p6te 
'deveni beţiv ca alte pop6re, totuşi dînsul nu mal posedă acea 
cumpătare străbună pentru băutură. 

Obleelnrilc ţărănesc! Familia ţăranului român de dincolo 
de Prut şi-a păstrat până acum tipul curat al unei familii 
patriarchale. Capul familiei e adevăratul patriarch şi pe la 
răzeşii din ţinutul Orheiulul până acum s'a păstrat vechiul 
-obiceiu ca copiii să sărute după masă mâna părintelui. Cu- 
vîntul tu la ţărani se întrebuinţăză numai faţă cu nevîrst- 
nicîî, iar celor mal mari să ^ice: mată (dumnăta), matale 
{domniei-tale). 

Gospodăria casnică e pe mâna soţiei; ţăranca română din 
Basarabia e harnică, munci t6re şi economică, şi pe temeiul 
acestor calităţi ale femeiel-gospodine se răzimă avutul ţă- 
rănesc. 

In judeţele de măză-n6pte ale Basarabiei, mulţămită fap- 
tului că păşunea şi fîneţele sunt stăpânite de-avalma de 
săteni, ţăranul român posedă şi acum câte o vacă, 20—30 
ol, o pereche de cal şi bol. Acest avut, firesce, aduce mare 
spor în economia sa casnică. 

Ţăranul nu se amestecă în de-ale casei; el vara munce- 
sce afară la câmp, iar ărna se îndeletnicesce cu cărăuşia, 
sati, dacă n'are de muucă, şede la cârciumă, unde face po- 



158 

litică, adecă vorbesce despre primărie, sau cel mult despre- 
stanovoi (sub-prefect). 

In adunările ţfirănescî femeia nu ieâ parte, chiar la bise- 
rică ţSrancile stau în dosul bărbaţilor, şi numai elita satuluî,, 
preot6sa şi fetele primarului, îşî permit une-ori de a stă lângă 
amvon. Când mirenii se apropie de sf. cruce sau se împăr- 
tăşesc cu sf. daruri, ţgranil tot-deauna sunt ceî dintâi, iar 
după ei vin ţărancele. Acum 40 de ani ţeraniî aveau obiceiul de 
a săruta mâna boerului sau a veri-ce funcţionar; acum acest, 
obiceiu a dispărut, cu t6te că umilinţa şi linguşirea faţă cu 
ceî puternici se manifestă şi acum. 

Ţgranul român din Basarabia e religios însă nu bigot; 
el se conformez ă tuturor prescripţiunilor bisericesci, postesce- 
şi respectă pe preotul satului, dacă acesta este adevSrat sa- 
cerdot. Altă dată clerul rural eră strîns legat cu enoriaşii^ 
atât prin comunitatea credinţei, cât şi prin interesele econo- 
mice de fie-care ^i. Preotul satului, afară din biserică, eră 
şi el un simplu plugar, care-şi munciâ ogorul precum îl 
muncesce ţăranul. Atât el, preotul de mir, cat şi ţăranul 
aşezat pe pămîntul mănăstirii, aveau acelaş duşman comun — 
pe călugăr. De aci, dintr'o parte, eră lucru firesc ca să se^ 
nască o intimitate şi solidaritate de interese între ambelo 
părţi, de altă parte, misiunea înaltă şi cunoscinţa Sf. Scrip- 
turi garantau preotului stima enoriaşilor. De aceea preotul 
satului ocupă pretutindenea, în manifestările vieţei de fle- 
care (Jî a satului, locul dintâiii. Un preot iubit de sat eră 
povăţuitorul ascultat de săteni, autoritatea sa eră mare. 
Din nenorocire însă rusificarea clerului a rupt legătura co 
exista până acum între prot şi săteni; preotul rusificat şi-a 
croit o viaţă separată, cu totul alta de cât e viaţa de muncă 
a ţăranului ; din preotul-plugar s'a ,format preotul-amploiat. 
al statului, preotâsa din gospodină şi mamă s'a transformat 
şi ea în coc6na-preotăsa, fetele popii s'au făcut duduce. Şi 
în loc de iubire, ţăranii n'au astă-(Ji pentru acest tip nou 
de preot decât frică şi ură, cari se manifestă în mii şi miî. 
de anecdote poporale despre popă, preotesă şi fetele popii^ 
. Obiceiurile şi moravurile ţăranului român din Basarabia 
arată cât se p6te de bine caracterul blajin, ospitalier şi uma- 
nitar al nemului din care el se trage. Nascerea, botezul, că- 
sătoria, şe^ătârea, înmormîn tarea etc. sunt atâtea prilejuri 



159 

pentru a da pe faţă aceste însuşiri sufletesci, în cât în ele^ 
ca într'o oglindă, se reflectă caracterul s6u naţional. 

Iată unele din obiceiurile mal caracteristice ale ţăranului 
român din Basarabia. 

Nascerea. A treia 4î după nascerea copilului, ţăranul praz- 
nuesce rodişuL (1) In ac6stă 4I m<5şa umblă pe la vecini şi 
prieteni, invitând lumea la masă. 6speţii vin cu daruri; fe- 
meile aduc o batistă cu mazSre, fasole, castraveţi, perje 
\prune), mere, p6mă (struguri) şi altele, bărbaţii dau bani. 

Intrând în casă, dspeţii ^ic: 

— Să trăiască pruncul, să calce pe urmele părinţilor, să-1 
iioroc6scă Dumnezeu! 

Părinţii răspund : 

— Mulţumim dumn6-v6stre ! 

Apoi, după primirea cadourilor, se pregătesce masa, care 
se compune din următ<5rele bucate : sarmale, plăcinte, f erturî, 
învîrtiturî, prăjituri, vin şi rachiu. Ospeţiî se aşeză — beau 
ţi mănâncă. 

Peste o săptămână după rodişy se face de obiceiu botezul. 
Cumetrii se aleg dintre 6meniî de frunte. Altă dată cumetrii 
erau numai bărbaţi, acum sunt şi femei. Botezul se face la 
biserică, unde pruncul este adus de m6şă, urmată de cume- 
tri. După botez, părinţii invită pe preot la masă şi plecă 
eu toţii în casa părinţilor. 

Sera naşul e dator a da un prâncj la dinsul acasă. La acest 
prân(J, pe masă se pun două sticle de vin: dintr'una beau 
ospeţiî, iar din alta naşul. După prân4 unul din cumetri ieă 
în mână un colac pregătit dinainte şi acoperit cu un pro- 
sop şi se apropie de naş: 

— Poftim, primesce colacul! 
Iar naşul răspunde: 

— Poftim aur şi argint... Să dea Dumnecjeu noroc! 
Apoi naşul închină, (Jicend: 

— Pruncul s'a creştinit, să-I fie în căs bun, să trăiască, 
părinţii şi nănaşii! 

A doua 4î după botez copilul este scăldat, şi cu aceşti 
ocasiune iarăşi se face masă. 



(1) Pe alocurea lehuza în ^iua nascerif devine stăpână deplină pest» 
voinţa bărbatului. Totul se face precum poruncesce ea. 



160 _ 

Căsătoria. In Basarabia printre ţSranî există obiceiul ea 
tînSrul singur să-şî caute ursita; părinţii nu se amestecă de 
cât apoi, când este vorba de a consimţi la căsătoria pro- 
iectată. 

Rar se întîmplă însă ca părinţii să se împotriv^scă, sau 
şi maî rar ca să sil6scă pe tînfir sau pe fată să ieâ în căsătorie 
pe care nu-î place. In cas când flăcăul nu-şi găsesce fată în 
sat, pl6că într'un alt sat străin, împreună cu vre-un om aşezat 
şi căsătorit, şi, cu ajutorul acestui om cunoscut în acel sat, 
face cunoscinţă cu fata care i-a plăcut. Tinerii se îndrăgo- 
stesc, dar dragostea se ţine în mare taină şi e tot-deauna 
platonică. 

Dacă părinţii fetei primesc pe tîn6r în casă, acesta dove- 
desce că ei sunt gata a-I da fata, şi atunci tînSrul urm^ză 
cu curtenirea, care dur6ză une-orl mal multe luni de (Jile. 
Când în fine părinţii ambelor părţî s'au înţeles, tînfirul de 
vine logodnic. 

In unele judeţe, şi anume în ţinutul Soroca, s'a mai pă- 
strat un simulacru de obiceiu vechiu de a răpi pe mir^să. 
In acest cas, lucrurile se petrec în următorul mod: flăcăul, 
făcând cunoscinţă cu fata, se înţelege cu dînsa, iar prin dînsa 
cu părinţii el, şi o fură din casele părintesc!, ajutat fiind de 
alţi flăcăi prieteni. în momentul când mir6sa furată a trecut 
pragul casei mirelui, unul din flăcăi slob6de dou6, trei focuri 
de pistol, dând scire satului despre faptul îndeplinit. Mirele 
e dator însă a păzi bine lucrul furat, căci i se p6te întîmplă 
ca fata, fiind o cochetă, să se fi lăsat a fi răpită numai 
de ochii lumii, pentru ca, răpită de unul după care părinţii 
sunt dispuşi a o da, să fugă apoi cu un altul care n'a plăcut 
părinţilor sel. In acest cas, cel dîntâiu devine de rîsul satului. 

Când căsătoria se face într'un mod obicinuit şi părinţii au 
aprobat alegerea făcută, mirele se adres6ză la vre-o rudă, 
şi mal cu s6mă la naşul şeii, rugându-1 de a fi staroste. Pri- 
mind a fi staroste, naşul îşi alege un tovarăş, tot dintre 
Omenii aşezaţi din sat, şi merge în casele părinţilor fetei. 
După obicinuitele urări, starostele (Jice: 

— Cumetre, eu am venit iacă pentru ce ; ne-a călcat un 
flăcăii din cutare sat al cutărul om şi ara socotit că are să 
fie potrivit cu copila d-tale, şi venim ca să vorbim ? 



161 

— Poftim cumetre, şi vino ! răspunde tatăl copilei, dacă 
flăcăul îl place. 

Voind a mărită fata, părinţii aleg şi eî din partea lor un 
staroste, însărcinându-1 să afle starea . flăcăului, purtarea 
şi rudenia lui. Primind apoi scirî satisf âc6t6re, părinţii fetei 
dau mirelui făgăduiala şi-i permit să visiteze casa lor, şi 
mirele vine, urmat de staroste. Tinerii fac atunci cunoscinţă 
într'un mod solemn în faţa tuturor, deşi se cunosc de mult, 
şi sunt blagosloviţi la ic6ne. După binecuvîntare, mir6sa 
sărută mâna celor presanţi. Apoi ambele părţi pun la cale 
oestiunea privit6re la zestre. Stăpâna casei în acest interval 
pregătesce cina, iar stăpânul cinstesce pe 6speţi cu vin ; 
în curte se trag focuri de puşcă şi de pist61e. 

Petrecerea dur6ză până târ4iu n6ptea. După cină se pun 
pe masă douS talere: într'unul părinţii fetei pun o năframă 
^i un inel, pe altul mirele pune bani. După ac6sta tatăl fe- 
tei 4îce, adresându-se către ac6sta: 

— Du-te şi ieâ-ţi ce-ţi trebue ! 

Fata, dacă flăcăul îi place, ieâ banii, iar în cas contrariu 
năframa. Dacă fata a luat banii, flăcăul ieâ năframa şi ine- 
lul. Acesta este ritualul obicinuit al logodnei. 

La plecare, ambele părţi hotărăsc (Ji^a în care vor flxă 
căsătoria. 

Acesta iji solemnă se numesce ^ii^a respunsului. După ce 
a trecut terminul până la acea (Ji, căsătoria nu se mai p6te 
strică. 

In intervalul acelui timp, ambele părţi se pregătesc pen- 
tru nuntă. 

In ajunul 4il^î d© cununie, mirele petrece cu flăcăii satu- 
lui. După ce petrecerea s'a isprăvit, părinţii daii bînecu- 
vîntarea fiului lor şi acesta încalecă pe cal şi, încunjurat 
de tovarăşi, placă la mirăsă; în urma escortei mirelui merg 
carele cu rubedeniile. Intr'unul din care sunt lăutari, cari 
cântă din viori şi cobză tot cântece de-ale n6stre româ- 
nesc!; pe drum flăcăii chiuesc şi se întrec. La popasuri se 
încinge câte un joc (hora) şi se bea vin din ploscă. Apro- 
piându-se de satul miresei, mirele trimite înainte pe cona- 
rari sau vorniceî, pentru ca ei să vest^'^scă apropierea cor- 
tegiului. Şi atunci părinţii fetei se pregătesc de primire. 

Mîr6sa ese spre întîmpinare în pragul uşeî. Vorniceii se 

Z. C. Arbure, Basarabia. 11 



162 

apropie şi, după urările de ocasiune, se unesc cu vomiceiî mi- 
resei şi merg spre întîmpinarea cortegiului. Apropiându-se 
de cel sosiţi, vorniceil miresei pun în capul mirelui un co- 
lac, pe care imediat vorniceil mirelui îl sfărâmă în bucăţi. 
Mergând apoi toţi împreună spre casele miresei, cortegiul 
se dă la o parte şi mirele înaint^ză singur către mirâsă, în- 
cunjurată de rudele el. In acest moment cdmele cailor se 
înlpodobesc cu pros6pe cusute cu fir «de mână măiastră >'. 
Când mirele stă alăturea de mirâsă, unul din vornicel de- 
clamă sus şi tare următ6rele strofe : (1) 

Dună <^iua, bună ţliua, soră frumosă, 
Bună ^iua, boerî dumne-v6stră ! 
Am venit să v6 întrebăm de vi^ţă: 
Bună vi-î viaţa? 

— Hie mila Domnului 
Şi a împăratului ! 

— Mulţumim lui Dumnedzău 
Că nici nouă nu ni-î răii. 

Dar al nostru împărat, 

De când s'au ridicat, 
Multă 6ste au adunat. 
Şi- aii purces cu oste la vînat, 
Să vîneze câmpii cu florile, 

Codrii cu isv6rele. 
In cari locuesc tote hiarele. 

Dar sfetnicii Mării Sale 

La un mijloc de cale 
Au găsit urme de hiare, 
Şi a~7i dzîs că nu-s urme de hîare, 

Şi-s urme de zînă 

Ce-a vinit la fântână, 
Cu a nostru împărat de bună 

Ca să-î hie preună. 
Iar al nostru împărat 

F6rte mult s'aii bucurat. 
In scări de aur s'aii ridicat (s'aii înălţat) 

Preste oştire aii căutat. 

Şi ne-aii ales pre no!, 

Pre aceşti voinici doî, 

Pe cal bărbaţi 



(1) Au^it în satul Petricani, jad. Chişineîi, 1889. 



_ 163 

Şi din gură înveţaţî, 
Şi ne-au trimis prin crângu şeruluî^ 

Pre lumina stelelor. 
Vă^Snd 6ste că nu se lasă, 
Ne-am abătut noî la acesta casă. 
Soră frumosă, 

Boeriî dumn^-vostră. 
Dar stolnicul de casă 

Cu bun rdspuns să ne iasă. 

Şe umblăm ? Şe căutăm ? 
Noî sema bine să vă dăm. 
No! nu suntem ciocoi 
Sau negustori de boî, 
Noî suntem soli de la solie 
De la pre şinstita împerăţie» 

Din pofta domn^scă 

Din străşnicia tmpârătescă» 
Ca niminî cuvîntul să nu ne clintescă. 
Iar al nostru împărat 
Pe aicî că au mai umblat 

De astă fl6re au dat, 
S'au sfătuit cu sfetnicii bătrâni 
Şi cu hiciorî de ominl bunî 
S'o ieă din grădina domnescă, 
S'o ducă in grădina împărătescă^ 

Acolo s'o răsădescă, 
Maî frumos să înflorescă, 
Ca să Iiie şinste părinţilor, 

Şi laude nanaşilor 

Şi nouă tutulor fraţilor. 
Avem a vă dă colac zaharnit, 

Cu miere îndulşit; 

Nu ni-i de dat, 

Şi ni-î de schimbat, 

Cu o mână să dăm. 

Cu o mână să luăm. 
Unul pre altul să nu înşelăm. 

Aveţi a ne da naframiţe de in. 

Să ne ştergem guriţa de ghin ; 

Naframiţa inhierată 

De frîile cailor legată. 
Noî înapoi când ne-om înturnă^ 

Caii din cap vor da, 



164 

Naframiţele vor săltă; 
Iar al nostru împărat, 
Când ne-a vide, s'o ţine bun încredinţat 

Că i-am făcut slujba cu adeverat. 

Şi bine v'am găsit sănătoşi! 

Iar al nostru împărat când va vînâ, 
Pămîntul va huî ; 

Când va descăleca, 

Pămîntul se va cutremură. 

El nu vine sau cu v'o tărie, 

Sau cu v'o mărie. 
Sau cu sabia franţuzescă. 
El vine cu închinăciune 

Şi cu plecăşiune 
Şi aţi jurat ca să-î daţi, 
Şi cu ochi buni să-i cataţî. 

Ve gătiţi cu care de fîn. 

Cu buţî de ghin, 

Cu ialoveţî graşi, 

Cu pane frumâsă. 

Să ne pohtiţî la masă. 

Şi pe noî fruntaşi, 

Că v'am găsit sănătoşi 

In casa dumnălor-vustră 

Amin. 

După ce vornicelul a isprăvit de declamat, mîresa stro- 
pesce pe mire cu apă de busuioc, iar vorniceilor le dă câte 
o basma. Mirele drept răsplată îî dăruesce un galben. Apoi 
ospeţii merg de se culcă, pentru a se mai odihni de drum, 
iar tinerii încing o horă (joc). 

După o oră sau douS, se presintâ la mire doî vorniceî, 
avend fie-care câte o prăjină lungă în mână ; la vîrful pră- 
jinilor sunt legate batiste. Ei ţin în mâni şi câte o ploscă 
cu rachiu şi nisce prăjituri, cu cari cinstesc pe mire şi pe 
<5speţî ; apoi îi invită pe toţî la masă. 

Când âspeţiî stau la masă, mirosa remâne în curte, unde 
petrece în mijlocul fetelor şi flăcăilor. In timpul mesei, vor- 
niceiî călări pe caî se apropie de ferestre şi îndemnă pe 
mire să mergă la întrecere ca să-şî arate voinicia. Mirele 
refusă şi însărcinăză pe alţî doî vorniceî ca să-1 înlocuiască. 
Apoi se face o alergare de caî, la care ieaii parte toţî vor- 



1H5 

îiiceii; cel ce a întrecut po toţi este aclamat şi miresa îl 
cinstesce cu un pahar de vin, 

După masă, mirele cu aî seî merg de se culcă puţin ; apoî, 
după ce s'aii odihnit cu toţii, mirele trimete prin conăcarî da- 
rurile de nuntă miresei. Aceste darurî, de obiceiii, se com- 
pun din ghete cu tocuri, ciorapi şi alte lucruri; răzeşiî dă- 
ruesc cămăşi de borangic, testemele de mătase, cercei de ar- 
gint şi chiar de aur, după starea fie-căruia; tatăl miresei 
primesce şi el câte o bucată de postav saii o păreche de 
ghete (ciobote), mama o bucată de pânză sau de borangic. 

Conăcariî, remiţend darurile, 4^c poclotiele : 

La gazdă, boeriî, la gazdă ! (1) 

De ne sunteţi fraţi iubiţi, 

Intr'a dumne-vostră curte să nepoftiţi; 

Iar de nu ve e voie de noî, 

Spuneţi, ca să ne 'nturnăm înapoi. 

Ve rugăm să ne faceţi cale şi cărare 

Până la dumneeî şinstită flore. 
Bucură-te, bucură-te, coconită miresa, 

Şi te veselesce. 
Corabia că de la coconu mire-ţî sosesce. 
Iar coconu mire din nem mare şi bogat 

Pre bun cal au încălecat, 
Gând în tîrg ca în Ţarigrad au alergat. 
Când în tîrg ca în Ţarigrad intrând, 
Sorele răsărind, dughenele deschidend. 
Iar coconu mire cu ochi negrele privind 

Şi cu galbeni tot cumpărând, 

Feţişoreî durai-tale le potrivind, 

Şi în hârtie le învelind, 

Şi în corabie le punea. 

Iar corabia pre mare porniă. 

Şi au dat Dumnec^cu 

Şi au bătut un vînt 

Din jos de la apus 

Despre marea din sus. 

Şi au cârligat corabia în bot 

Şi s'au sfărâmat de tot. . . 



(1) Galeşă de către un licean, care a scris-o nu după graiul din Ba- 
i=arabia. 



168 



Ca şi pomii şei rodiţi, 
Şe fac roda rodilor 
Din răcorea rădâşinelor. 
Aşa şi pre dumnă- vostră Dumnedzău să vă învrednişescâ ; 
Căutaţi pre aşeî doi hiî aî domniî-vostre, 
Şe îngenuchiazâ, şi de la inimă vă umiliţi 
Şi cu duh de la inimă să-î iertaţi, să-î blagosloviţi, 
Că nu sunt hiî în lume să trăiască 
Şi părinţilor să nu greşască, 
Că părinţii mult se osîndesc 
Până pe hiiî săî îî cresc 
Şi de tote relele-î feresc, 
Că aşa şi Dumnedzău 
Au făcut serul şi pămîntul 
Numaî cu cuvîntul. 
Şi mare şi şele şe sunt într'însa 

Numai cu dzîsa. 
Iară serul şi pămîntul 
Le-au împodobit Dumnedzău 
Cu sorele, cu stele, cu luna, 
Cari le privim tot-deauna, 
Şi pămîntuluî au porunşit Dumnedzău 
Şi îndată s'a învercjit 
Şi încă Tau împodobit : 
Munţii cu măgurele, codrii cu isvorele 

In carî locuesc tote Marele, 
Şi tot felul de pome roditore 

Care după sămînţa sa. 
Că aşă au vrut Sfinţia Sa ; 
După aşesta, după tote, 
Ca un Dumnedzău şei şe pote, 

Au făcut raiul la răsărit, 
Deosebit de pămint, 
Şi într'însul au zidit 

Pre strămoşul nostru, pre Adam, 
Cu trupul din pâmînt. 
Cu osul din petră, 
Cu sângele din rouă, cu ochii din mare 
Şi cu duhul sfînt 
Din duhul Sfinţiei Sale; 
Şi au vă<Jut Dumnedzău că nu este bine 
Să trăiască omul singur pe pămînt, 
Şi au adormit Dumnedzău 



169 



Pre strămoşul nostru Adani, 
Şi au luat o costă din mâna stângă 
Şi au zidit pe strămoşa n6stră Eva, 
Şi au deşteptat Dumnedzău ca dîntr'un somn. 

Iar Âdam sculându-se 

Dzîse: Mulţumesc ţie Domne, 

Că văijuiu os din osul meu 

Şi trup din trupul meu ! 
Iar Dumnedzeu au blagoslovit şi au dzîs: 

Cresceţî şi ve înmulţiţi, ca năsipul mării, 
Ca stelele serului, ca chedrii Livanului, 
Iar din atunghea trăgând, ce viţe şi seminţe 

Până la aceşti doî hiî a dumne-vostră 

Din frumosă ţara nostră, 
De Dumnedzeu blagoslovită 
Şi de veşî nepărăsită, 

Şi se rogă hiiî la dumne-vostră şinstiţî părinţi, 
De vă înduraţi şi iertaţi şi blagosloviţi, 
Precum au blagoslovit Duninedzeii pre Avram, 
Şi Avram pre IsajC, şi Isac pre lacov, 
Şi lacov pre acei 12 patriarchî 
Cari din nunta Canagalilor erau aleşi, 

Că blagoslovenia părinţilor 

Intăresce casa hiilor. 

Iar blestemul părinţilor 

Risipesce casele hiilor; 

Şi la al treilea rînd 

Tot acest cuvînt, 
Că Dumnedzăii lor vi^ţă le-aii dăruit 

Şi dzîua de căsătorit, 
Ca unuî pom ce-a înflorit. 
Ce vine vremea să înflorăscă. 

Aşa a vînit vreme ^i la aceşti 

Doî hiî ai dumne-vostră să se căsătorescă. 

Fiind la dumne-vostră crescuţi, născuţi, 

Vor fi luat multe greşeli 
Cât sunt a câmpului burienele, 
Când porunşesce Dumnedzăii câmpului 

De se usucă verdeţa ierbeî. 
Aşa şi dumne-v6stră şinstiţî părinţi, 

Tote să le priîmiţi, 
Şi tote in pămînt să le lăsaţi. 
Şi pre hiiî să le iertaţi. 



170 

Ca să hie de părinţi întăriţi 
Şi de Dumnedzău blagosloviţi 

In veşî şi amin; 
Iar mie un pahar de ghin. 

Pe tot timpul cât se 4^c ertăciunile^ părinţii şi mir^sa au 
lacrimi în ochî, iar după ertăciune părinţii blagoslovesc 
tînâra păreche. După acesta nanaşa ieă pe mirăsă din casele 
părintesc! şi o duce în casa mirelui. 6speţil se împrăştie cu 
chiote şi mare veselie. 

Părinţii fetei nu merg la biserică şi nu asistă la cununie; 
el nici nu petrec pe fată. 

Când mîr6sa se apropie de casa mirelui, îl ese spre a o 
întîmpină mama mirelui sau cine-va din rudele sale, avend 
în mâni un taler cu două pahare cu vin ; mir^sa s6rbe din 
amîndouâ paharele, apoi sărută mâna mamei şi intră în casă 
după mire, unde se aş6ză la masă. 

înaintea mirelui se pune atunci o pane neîncepută, sol- 
niţă şi pahare. Apoi intră vecinii şi se încep urările de bine. 
Fie-care din 6speţl capătă câte un pahar cu vin, ce-1 t6rnă 
vorniceil, şi închină în sănătatea tinerilor. La urări, mîrăsa 
sărută manile celor bătrâni. OspeţiI fruntaşi aduc daruri, 
bani sau lucruri, găini, raţe şi altele. In curte cântă lăutarii 
şi se încinge o horă. Când s'au isprăvit cu urările, lăutarii 
păşesc spre casă şi es de acolo cu mirăsa, care se prinde 
în horă. 

A doua 4i> d® obiceiu Duminecă, se face cununia de dimi- 
neţă, vorniceil cutreeră satul cu plosca plină şi, cinstind 
lumea, invită pe 6speţi la nuntă. 

Când cortegiul pornesce la biserică, în fruntea tuturora 
merge naşul (nanaşul) cu mirele încunjurat de flăcăii satului, 
apoi vine naşa (nanaşa) cu mirâsa şi fetele satului, iar în 
urmă lăutarii, cari cântă, iar flăcăii chiiiesc. 

La biserică un covoraş se întinde sub pici6rele tinerilor 
nuntaşi; acest covor devine apoi proprietatea preotului. După 
săvîrşirea serviciului divin, rudele şi cel de faţă presară 
tînfira păreche cu grîu şi nud, urând belşug şi fericire. La 
întdrcerea de la biserică, părechea căsătorită este iarăşi 
obiectul urărilor etc. In acest timp vorniceil umblă prin sat, 
poftind la 77iasa cea mare. La ac6stă masă^ rolul de frunte 



171 

îl are acum naşa, pe care flăcăii o duc cu mare alaiu în 
casa noueî părechl 

In frunte merg lăutarii, după lăutari naşa, încunjurată de 
femei, apoi bărbaţif. Cortegiul chiuesce, dănţuesce şi se trag 
focuri de puşcă. La masa mare nu se aşeză decât cel că- 
sătoriţi, afară de proprietarul moşiei, arendaşul şi alţi <5speţî 
simandicoşl, cari, chiar dacă nu sunt 6menl căsătoriţi, totuşi 
sunt poftit ; pe timpul mesei flăcăii şi fetele petrec în curte, 
dănţuind. Nuntaşii cinstesc pe tineri cu rachiu şi colaci; 6speţii, 
bend câte un rachiu, pun bani pe taler. Aceşti bani, legaţi 
apoi într'o batistă, se remit miresei. 

După ce se isprăvesce în fine masa, naşa conduce pe mi- 
rfeă şi pe mire în odaia de culcare, iar 6speţil pl6că unul 
câte unul pe la casele lor. A doua 4î "^ casele nuntaşilor 
se adună femei, pentru a sărbători un fel de serbare mue- 
r^scă numită serbarea vinului la ucrop. Dacă mir6sa a fost 
fată mare, femeile beau vin roşu, iar conăcariî, încinşi cu 
brîu roşu, umblă călări prin sat, şi-şî manifestă bucuria ; 
în cas contrariu, femeile beau vin alb şi nu se face nici o ma- 
nifestaţiune. 

Acest obiceiu din urmă nu s'a păstrat decât pe alocurea; 
în judeţul Chişineu, la nunţile ţerănescl, nu se mal obiclnu- 
esce a se da pe faţă prin vre-o manifestaţiune nevinovăţia 
fetei. 

In judeţul Orheiii şi Soroca, ţfiraniî români adese-orl nu 
se cunună în biserică, ci s'a introdus în moravuri aşâ nu- 
mita căsătorie fără cununie. O casă bună însă, răzeşii şi 
mazilit nu admit acest fel de cununie, şi mal de vreme sau 
maî târziu totuşi se cunună la biserică. 

Inmormintarea. Ţăranul român din Basarabia, precum 
şi ţăranca română, consideră inelul de logodnă ca un obiect 
f6rte scump şi sacru, de care omul nu trebue să se des- 
partă nici mort. 

De aceea unul răposat, dacă dînsul a murit fără a ave 
în deget inelul său de logodnă, imediat ce m6rtea i-a în- 
chis ochii, rudele îl pun acest inel. Numai după acesta trupul 
răposatului se spală şi se îmbracă în haine curate. întins 
pe o masă, corpul se acopere cu o bucată de pânză. Acum 
vre-o 30—40 ani se punea în capul răposatului căciula sa; 
iar acum căciula se pune alăturea saii sub cap. La ridicarea 



172 

sicriului şi sc6terea corpului din casa mortuară, se întinde 
lângă uşă o bucată de pânză ca de trei coţî, peste care 
păşesc cei ce duc sicriul ; pânza aşternută jos represintă 
imaginea punţii netede şi albe, ce trece din acostă viaţă 
pămînt6scă spre vieţa vecînică. La cimitir, după ce cosciu- 
gul s'a scoborît în gr6pă, unul din amicii răposatului aruncă 
peste mormîntul încă deschis un cocoşel, pe care îl prinde 
din altă parte a gr6peî vre-un copil orfan. Acest obiceiu, se 
(Jice, că este un fel de alusiune la sufletul destrupat, care 
acum ÎŞI înalţă sborul la cer. 

După înmormîntare se face masă, şi fie-care din ceî pre- 
senţî capătă câte un colac, o luminare cu două, trei crengii- 
leţe împodobite cu nucî, smochine, stafide şi altele. Aceste 
crenguleţe represintă dulceţa grădinilor din raiu. Preotul pri- 
mesce un ulcior de vin, colaci, covrigi şi prosop. 

In 4îwa a patru-(}ecea după m6rte se face o nouă pomenire 
a răposatului ; 4^\\a acăsta se numesce îuoşiî. Se invită amicii 
şi rudele răposatului, se cumpără o masă nouă, cofe, pa- 
hare, talere, ulcioraşe etc. ; altă dată se mai pregătiâ şi un 
rînd de haine femeescî sau bârbătesci, după cum eră ră- 
posatul saii răposata. Când se gătesce masa pentru cei 
poftiţi, la o parte se mai aşterne şi o masă nouă, cu bucate 
alese. Odată ce 6speţiî s'au aşezat, stăpânul casei aşeză la 
masa neîncepută pe vre-un om sărac, care, în reamintirea 
răposatului sau răposatei, se îmbracă în haine nouă. 

După panahidă, pe mormîntul stropit cu aiazmă se dis- 
tribue coliva, iar apoi se pune o ulcică cu cărbuni, peste 
cari se aprinde tămâie. 

Acum (Jece, cincî-spre-(Jece anî, există în Basarabia obiceiul 
bun de a face poduri şi puţuri în amintirea şi pomenirea 
celor răposaţi; acest obiceiu acum apr6pe a dispărut, dar 
totuşi şi până acum ţăranii, când se opresc la vre-un puţ, 
după ce-şi adapă vitele, îngână şi un hogdaprostiy făcend 
cruce. 

Credinţi? şl semne. Ţăranul român din Basarabia a păs- 
trat multe din credinţele şi semnele cari îl deosibesc de 
vecinii săi Ruteni, Poloni, Ruşi şi alte nemuri; multe însă 
din credinţele sale sunt împrumutate de dînsul şi, firesce, 
adaptate după modul său de a privi lucrurile. 

Aşa de pildă din credinţele superstiţi<5se, prin cari dînsul 



173 

se deosibesce de cele-lalte nemuri, cari s'au strecurat şi 
s'au aşezat în mijlocul s6u, vom semnală pe următ6rele mai 
răspândite : 

In judeţul ChişineO, ţeranca română refusă de a da 
Lunea foc (jăratic) din vatră, nu împrumută vecinei nimic 
din ale gospodăriei, — pentru ca să nu sărăc^scă casa şi să 
nu r^mâe pustiită. Lunea nu se pot numără bani, vite, găini 
şi altele, şi dacă vre-un străin, necunoscetor al acestui obi- 
ceiu, va cuteză să numere ceva în acea ^i, apoi i se 4îce: 
cnumdră-ţî dinţii în gură». Marţea nu se începe zidirea unei 
case, câcî, (Jîce ţeranul, în acea (}i «Dumne4eii singur a urzit 
cerul şi pămîntul». Sâmbăta nu se croesce o haină nouă 
sau ceva din albituri, căci o asemenea haină va servî omului 
pentru înmormîntare. Sera stăpâna casei nu adună aţă, de 
frică ca mdrtea să nii-i taie pe întuneric aţa A'ieţel; s^ra 
nu se mătură odaia, iar dacă se mătură, gunoiul nu se sc6te 
până diminăţa afară. Apa adusă n6ptea nu se p6te b^ 
înainte de a se aruncă în ea doî, trei cărbuni, căci n6ptea 
de apă se prinde necuratul, care fuge de cărbuni. E r&u 
dacă o femeie a fost scuipată Lunea, căci va lepădă. 

In ^ixLR de Anul nou ţăranul se pune de diminăţă la lucru : 
taie lemne sau face ceva prin curte, acăsta pentru ca să-î 
sporescă anul întreg. In ajunul Crăciunului nu se cade ca 
cine-va să d<5rmă pe fîn sau paie în grajdul vitelor, căci 
în acea n6pte boii vorbesc între el despre acela care s'a 
născut îii iesle şi pe care Tau încălcjit boii cu suflarea lor. 

Mercurea, în postul cel mare, ţăranii numără ouăle şi pe unul 
îl aruncă peste streşina caselor, pentru ca să se clocăscă bine. 

In n6ptea de Sf. Gheorghe flăcăii satului păzesc cireda, 
pentru ca nu cum-va vrăjit6rea să se apropie şi să mulgă 
vacile, căci în acest cas vacile perd laptele. La Sânta Măria 
cea mare trebuesc bine păzite vacile şi caprele, ca să nu le 
sugă şerpii, cari în acea (Ji au voe de a umblă pe pămînt. 

De la 30 Novembre până la Crăciun nu se lucrăză pânză, nici 
nu se t6rce lână, de frică să nu se supere Maica Domnului. ţ)iua 
Sfîntuluî Foca trebue cinstită, de frica focului. 

E rău de a se culcă lângă o mlaştină, căci în somn sufle- 
tul omului e chinuit de necuratul, care trăesce prin bălt6ce 
şi mlaştine. 

Ţăranul e doritor de a cunosce viitorul, acest dor mare de 



174 

a ridică pologul misterios, care ascunde viitorul îl frămân tă 
mereii. Ca fatalist, el crede că s6rta fie-căruî om stă dinainte 
deja scrisă în cartea destinului; dacă i se întîmplă ceva, 
el 4ice : «aşă mi-a fost scris», «aş4 mi-erâ s6rta». Dorul de 
a-şî cun6sce viitorul a creat prin satele românesc! din Ba- 
sarabia o specie de 6menî, femei şi bărbaţi, cari se ocupă 
cu vrăjitoria. Vrăjitorii sunt în general 6menl bfitrâni, foşti 
ciobani, herghelegii ; vrăjit6rele sunt femeî bătrâne, văduvele, 
şi ţigăncile. Ţerăncele mai cu s6mă recurg la ajutorul vră- 
jit6reî în casurî de b61ă ; fetele, pentru a-şl cun6sce pe ur- 
situl lor, pentru a farmecă pe un flăcău iubit. Pentru a răs- 
punde la întrebările clienţilor, vrăjit6rea recurge la fel de 
fel de manopere mistice : topesce c6ră de pe lumînarea care 
a ars la căpătâiul mortului, cositor sau plumb şi, după fi- 
gura materialului topit, proorocesce. Dacă o fată vrea să-şî 
ciin6scă ursitul, vrăjit<5rea o sfătuesce să mărgă în n6ptea 
de Sf. Vasile la răspântie de drumuri şi să asculte: dacă va 
au(}i şoptindu-so cuvîntul «mergi», atunci se va mărită cu 
flăcău iubit, iar dacă va aucjî cuvîntul «şecjl», atunci vrea 
să (Jică că nu se va mărită după cel pe care-1 iubesce. Pentru 
a află dacă vei ave noroc, să eşi în n6ptea de Crăciun 
afară în curte şi să asculţi : dacă va ţipă porcul, e răii ; 
dacă va muge vita, e bine. 

Pentru a-şî află sorta, fetele din sat es n6ptea în curte, avend 
în mână un bucheţel cu busuioc şi o aţă roşie ; cu ochii în- 
chişi, ele se placă spre pămînt şi pe pipăite caută un beţişor, 
pe care îl înfig în pămînt, legându-i la vîrf aţa cu buche- 
ţelul. Dacă diminăţa pe busuioc s'a aşezat rouă, e semn că 
fata în curgerea anului se va mărită ; iar dacă va rămână 
uscat, e semn că va rămână fată. In n6ptea de Sf. Ândreiu 
fetele, pentru a-şî află s6rta, umblă cu pici6rele g61e: aceea 
care se va înţepă se va mărită în curînd, iar ceea care 
va călca peste o surcea uscată va ave un bărbat bătrân. 
Modul cel maî eficace pentru a-şî cun6sce ursitul este, 4îc 
fetele satului, următorul: ndptea spre Sf. Ilie trebue să mergi 
spre locul unde e cânepă, să scoţi cămaşa, s'o ţăvălesci peste 
cânepă, şi apoî s'o îmbraci iute. Culcându-te, dacă după acăsta 
vel visă în somn cânepă verde, e semn că bărbatul va fi 
un flăcău ; iar dacă vel visă cânepă uscată, este că băr- 
batul va fi un om bătrân. 



175 

Intre legendele aurite de la ţSranîî români din Basara- 
bia, credem interesant a înregistra acî pe următ6rele, în cari 
se oglindesce părerea poporului despre lumea ce-1 încun- 
jură şi relaţiunile ce există între lucruri. 

Iată de pildă legenda despre zidirea lumii: (1) 

Când s'a gândit Dumnezeu de a zidi lumea, a ^s către 
îngerul cel mal mare peste toţî îngerii : «Haide, Satanaile, 
-să zidim lumea!» «Să mergem, Prea Sfinte», răspunse înge- 
rul. Şi au mers el cât au mers, până au dat de malul mării. 
S'a oprit Dumne4eu la mal şi 4îce Iul Satanail: «Ve4I tu 
: marea asta, scob6ră-te la fund şi adă-ml o mână de năsip. 
-Dar bagă de s6mă, când vel luă năsipul, să 4icl: leaii pentru 

Dumne4eu!» 

♦ Şi s'a scoborît de pe malul cerului Satanail şi s'a cu- 
fundat în mare; iar când să ieă un pumn de năsip, a 4is: 

leau pentru mine şi pentru Dumne4eu.» Când să iasă din 
apă, deschide mâna îngerul şi vede că apa i-a smuls nă- 
sipul din mână. Vede Dumne4eu ce a făcut îngerul şi îl 
4ice: «De ce eşti vicl6n! Du-te iarăşi şi adă năsip.» S'a sco- 
borît Satanail pentru a doua 6ră şi iarăşi a păţit-o ca cea 
dintâia <5ră. Vede Satanail că nu-î chip să înşele pe Dum- 
nc4cu ; s'a gândit cum să facă şi, când s'a cufundat pentru 
a treia 6ră, a luat puţin năsip şi l'a pus în gură. Iată ese 
el din fundul mării şi aduce Iul Dumne4eu năsip în mână. 
A luat Dumne4eu năsip şi l'a împrăştiat în tdte părţile^ 
Vede Satanail ce a făcut Dumne4eu şi rîde, cu gândul că 
a împrăştiat Dumne4eu de găba năsipul, iar el şi-a păstrat 
pe a Iul în gură. Iată că 4ice Dumne4eu: «Acum să blagoslo- 
*^vesc pămîntul, ca să crâscă» şi l'a blagoslovit cu mâna sa 
sfîntă. Şi a început năsipul să crăscă, să tot crâscă, şi nă- 
sipul din gura Iul Satanail aşijderea. Vede Satanail că i 
se umple gura cu pămînt şi a început să scuipe, ca să ră- 
sufle, şi unde a scuipat Satanail s'a făcut munte, unde a 
scuipat s'a făcut munte. «Ve41 tu ce-al făcut», 4îce Dumne- 
4eu? Şi s'a dus Dumne4eu de s'a culcat, ca să se odihnăscă 
o IScă. Iată c'a adormit Dumne4eii, iar Satanail îşi 4îce în 
gândul său: «Să-1 rădic aşâ cum d6rme acumşisă-1 înnec în 

(1) Aurită în satul Doina, judeţul Chîşineu, de la ţăranul Nichifor 
Uleia. 



176 



«mare.» Şi a ridicat Satanail pe Dumnezeu în braţe şi îl duse 
spre mare, iar când ajunse, vede că a crescut pămîntul aşa 
de mult, în cât s'a poprit tocmai în cer; vede Satanail că 
nu e mare şi a apucat spre r6sărit; când colo, acelaşi lucru ; 
a mers el sj)re aj)us, iarăşi nu e mare. 

< Ce se facă? S'a speriat Satanail şi Ta pus pe Dumnezeu 
pe locul unde s'a culcat ca să se odihnescă. Când s'a trezit 
Dumnezeii, Satanail îi^ice: «Haide, D6mne, ca să sfinţesci 
<pămîntul.» «Lasă că nutrebue», ia răspuns Dumnecjeu, «că 
«ram sfinţit acjl-ndpte, când m'aî purtat de la resărit la apus.» 

«Aşâ s'a zidit lumea şi a păţit ruşine Necuratul. > 

Iată legenda despre cocostîrc: (1) 

«A adunat Dumnecjeu într'o (Jî Şerpî, br6sce, şopîrle şi 
alte vieţuit6re de acest fel şi le-a băgat într'un sac, că 
prea mult s'aii pripăşit. A chemat pe un om şi i-a dat sa- 
cul, ca să-1 ducă şi să-1 arunce în mare. <Când veî merge 
<la mare», a 4îs Dumnecjeu, «să nu desclii4i cum-va sacul. 
A mers omul cu sacul cât a mers şi a vrut să vadă ce e în 
sac. A deschis sacul; când colea, şerpii şi br6scele ţop şi 
au eşit din sac şi s'aii împrăştiat j^este tot pămîntul. Vede 
Dumnezeu ce a făcut acel om şi (Jice: «Acum du-te şi cu- 
«lege-le de pe unde le vei găsi. > Şi Ta prefăcut în cocostîrc. 

De atunci cocostîrcul tot culege şerpii, dar unde să-î culegâ 
toţi!... V 

Despre vrabie şi porumbel (2) se povestesce următ6rea 
legendă : 

«Când s'a răstignit Dumnecjeu de Jidovi, au venit eî lângă 
cruce şi ve^ură că Christos nu niaî vorbesce şi c'a închis 
ochii. <A murite, (Jicoaîi Jidovii iar vrabia care oră în apro- 
piere ciripi: «Viii, viu!> Iar porumbelul, care şi el eră p'a- 
colo cjise din contră: «A murit, a murit. De atunci Ovreii 
au ciudă pe vrabie şi iubesc porumbeii. > 

Din cântecele poporale române din Basarabia, afară de 
colecţiunea Madan, înregistrăm pe următorele, unele culese 
de noî, iar altele luate din colecţiunea luî Gheorghe Madan : 



(t) Aurită la Doina de la acelaşi. 
(2) Idem. 



177 



Cazac şi Muscal, 

Murgiile, murguţu meu, 
Si nechezi tu aşa greu, 
Şi, ţi-î fome orî ţi-î rău, 
Di baţi din chîcîor mereu ? 
Olio-lîo stăpânu meu, 
Nişî mi-î fomi, nişî mi-i rău, 
Dar pi culme şeiul del 
Ved un Cazac şî-un Muscal; 
Ii la tine or vini, 
Di părinţî tî-or dîspărţî 
Şi tî-or lega cu cureli, 
Di tî-or curmă păn la cheli, 
Cu cureli di matasi, 
Di ti-a curmă păn la 6si, 
Cu mânili dinapoi, 
Să nu mai vii înapoi 
Oî-oî sărmanii di noî, 
Cum ne svîntă în bătăi, 
Cum ne mână cu convoi, 
Şi ne mână ca pe bol. 
Şi ne tunde ca pe ol 

Pânea străină. 

Frunză verdi di doî schinî, 
Am au<j[it din bătrâni 
Că-i ră pânea pin străini, 
Am au<^it şi n'am cre<^ut, 
M'am dus singur di-am vă<^ut. 
Frunzulenă triî grânati, 
Trecuiu Nistru *n şeia parti, 
Iu năgra străinătăţi. 
N'am şi <j[îşi, pâne-î bună, 
Dar îl în ţeră străină, 
Bună-î pânea şi miezosă. 
Dar la mijloc veninosă ; 
Mănânc pane şi beii gin. 
La inimă puiu venin. 
Mai ghini pasat di met, 
Dar să şiii întri a! mei. 



Străinul. 

Frunză verdi lemn uscat. 
Di părinţî sunt dipartat 
Şi di nămul lipadat. 
Di străini tari-s mâncat 
Şi di dînşiî îs prădat. 
Me silesc din <j[i, din nopte. 
Ca sâ-mî fac străinu frate 
Şi străina sorioră. 
Ca s'o strîng la inimioră ; 
Dar străina-i ca alghina, 
Când îi dragoste ma! dulce, 
Pune ghimpii şî sS duce. 

Cântecul recrutului. 

Frunză verdi băţ di corn, 
Dragu maicâî Sîmion, 
Şi rîs aî nopte prin somn ? 
— Megisăzmaică-n/?rnom. (1) 
In priiom împărătesc 
Mulţi voinici se prăpădesc 
Şî ca cera se topesc ! 
Haideţi fraţi să trăim ghine 
Cât suntem nedispărţiţî ; 
Să bem şi să veselim 
Cât suntem pi la părinţi ; 
Că dacă ni-om dipartă. 
Mulţi în cale ni-or catâ 
Şi de toţi ni-or întreba 
Şi di urmă nu ni-or da. 
Frunzi6ră di aclaz, 
Lungu-1 drumu la Capcaz ! 
Lungu-î, lungu-I şi bătut; 
Nu-Î bătut di car cu boî, 
Ci-î bătut di recruţi noî, 
Moldoveni di pi la noî. 
Sărmană frunză dî-aclaz 
Mult mi-o spus e di Capcaz, 



(1) Priiom=npieirb, cuvînt rusesc care semnifică pn'wirca, adecă pri- 
mirea în serviciul militar, apt pentru armată. 

Z. C. Arbnre» Basarabia, 12 



178 



Di munţi nanţî, 

Di delurî nanţî, 

Di popore minunaţi, 

Di negra străinătăţi, 

Di cari am avut parte. 

Sărmană frunză di fag, 

Cum mi-o spus e şi-am să trag; 

Sărmană frunză di teiu^ 

Cum mi-o spus e şi-am să cheiu; 

Frunzuliţa vişineli 

Sui măicuţă'n del la şcheli 

Şi-î prigî oiili meii, 

Cum li 'nşirâ pi nâsăll{l), 

Fiul bietului mâzâl. 

Cântecul recruhihil. 

Frunzioră peliniţă, 

Und' ti duşi tu,măî Ghiorghiţă? 

— La priiom, fă Anîcuţă 

— Şi să facî tu, măi bădiţă? 

— Să eu jârba (2), Anicuţă. 
Di-oiu luă jerba mai mari, 
Me suiu pi murgu calări, 
Sbor la tine 'n fuga mari ; 
Di-oiu luâ jerba mai mică, 
La gre slujbă me rădică. 

Muscalul. 

Frunză verde ninifar, 

Reu di hire e Muscal, 

El te 'ndemnă la frăţie. 

Frate dzîce ca să hie; 

Să nu-1 creţii nişî cândîţî gîură, 

Că el crucea ţi-o fură. 

Decât Muscalu creştin 



Mult mai ghine Turc păgân. 
Frunză verde ninifar, 
Blăstemat a fost Tartar, 
Dar Tartaru o cherit 
Ţera nu ne-o pustiit. 
Iar acum e vaî de noî 
Când Muscal e în pastoi. (;i) 

Bargan. (4) 

Sub răchita şe plecată 
Preste apă atârnată, 
Pi marginea Prutului 
In drepta bechetuluî (5),. 
Şede Bargan adormit, 
Peste tancuri lungit^ 
Unul de altul legate, 
Să le trecă apa 'n spate. 
Prutu-î mare, vîntu-î lin,. 
Dar Cazacu e hain; 
Prutu-î mare şi elat, 
Şi Cazacu-i deşteptat. 
Bargan icî, Bargan cole, 
Bargan drept în faţa me, 
Bargan Prutu To trecut 
In drepta bechetuluî, 
In ciuda Cazacului. 

Codr^nu. 

Mult e mîndru sprintenel 
Şei voinic, şei voinişel. 
Şi tot caţî un roibuleţ 
De-a lui Codr^n drăguleţî 
Codren be şi chiue 
De potiră nişî gânde, 
Iar potîra 'ncungîurâ 



(1) Năsăli=HocHJiKH, pat portativ pe care se transportă răniţii de pe 
câmpul de răsboiu. 

(2) J6rba=^0Y\, 

(3) Paj?<o î=:nocTott, cuvînt rusesc, semnifică încuartirarea militară. 

(4) Bargan, un tâlhar contrabandist, care a terorisat la 1863 judeţele 
de jos ale Basarabiei. 

(5) Becliet=pichet. 



179 



Şi di Codren s'apropiâ ; 
Iară el cum o vide, 
Plosca la gură pune 
Şi maî tare chiue. 
Arnăutul îî dzîşe : 
-Dă-te Codrene legat 
Sâ nu ti ducem stricat*. 
Iar Codrenu răspundă: 
-Mielul gras, ploşcuţa gre. 
De sunteţi niscaî-va fraţî. 
Iacă masa şi mâncaţî ! » 
Eî pistolele-şî scote 
Şî'n Codren le sloboije. 
Pieptul luî Codrean svîcne, 
Car el vinile-şî strînge, 
Plumbiî din carne scote, 
Cu ei durda-şî încărca 
Şi din gură aşa strigă: 

Alele, tâlhari păgâni, 
Cum să ve dau eti la câni, 
Că de-atâta sunteţi bunî!^ 
Codren durda-şî întinde 
Şi'n plin dur da lui pocne, 
Potîraşii jos cade, 
In sânge se svîrcole. 
Iar Leonti Arnăutul, 
Inghiţi-rar pămîntul, 
Nasturi d'argint că scote, 
In puşcă îî ascunde, 
Ş'în Codren îî slobocle. 
Pe Codrenu mi-l rân^, 
Cu curele mi-l legă 
Şi Ia curte mî-1 porniâ. 
Iar când Domnul îl vide 
El aşa îl întrebă: 
' Măî Codrene voinişele. 
Spune tu Domniei Mele, 
Mulţi creştini aî omorît 
Cât în ţ^r'aî haiduşit?» 
«Domnule, Măria Ta, 



Jur pe Maica Preşista, 
Eu creştini n'am omorît 
Cât în ţeră-am haiduşit; 
Om bogat de întîlnem, 
Averea-î împărţem; 
Iar di întîlnem săracul, 
Iml ascundem baltagul, . 
Şi 'n chimir mâna'mî băgăm 
Şi de cheltuială-î dam.» 

Cântecul lui Ohelea, 

Şine-mî stă şi tăbăresce, 
Şine-mî stă şi poposesce 
La movila aşea mare, 
Şi se nalţă la hotare? 
Ori urgia tătar ^scă, 
Orî e oştea căzăşescă, 
Orî Lechi vicleni, 
Ori-s Moldoveni? 
Ba-î chiar Ghelea şe-a 'ngrozit 
Crimul şi ţera turcescă. 
«Ghelea, dragul fetelor, 
Ibovnic nevestelor, 
Spune-mî unde aî umblat, 
Orî hotare aî călcat, 
Şi de plean (1) şe-ai adunat? > 
-< Multe hotare-am călcat, 
Multe ţări am trierat 
De la Nistru pănă'n Crîm, 
Din Bugec şi pănă'n mare, 
Şi-s tocmai patru hotare, 
Peste eî în larg şi'n lat 
Tot Tătarul şi Cozac. 
Mulţi Tatarî am omorît. 
Mulţi creştini am slobo<;Jit 
De-amară străinătăţi. 
Din pleanu şi de m6rti. 
Iar pe fiica Pleşuluî, 
Pleşului pârgaruluî. 
Păunită satuluî. 



(l) Plean=iatH'b, semnifică în limba slavă pradă de răsboiu, prisonîeriî 
de răsboiu. Cuvînt întrebuinţat şi de cronicarii noştri. 



180 



Drăguliţa badîului, 
Am catat-o, tot cătat, 
Peste dlnsa n'am mal dat. 
Luaiii ţ6ra în lungiş, 
In lungiş şi'n curmeziş, 
Şi de-alungul şi de-alatu 
In sec îmi fuseumblatu. 
OlioUo! cânî de Tătari, 
Nem păgân şi de tâlhari, 
Fac eu 8prafca{l) pi la voi 
Cu Cazaci din Zaporoi.» (2) 

Cântări de dragoste. 
I. 

Frunză verde şi-o brânduşă. 

Bădiţă Ghiorgbiţă, 
Cresce ^rba pân' la uşă. 

Bădiţă Ghiorghiţă. 
Ori va cresce, or' nu cresce. 
Eu n'am fraţii s'o cosescă, 
N'am surori de adunat, 
N'am veşinî de sărutat. 



II. 



Frunză verde de orez, 
Catincuţa de la Bâlţî 
Şe mai faci ? cum mai trăescî ? 
Eu trăesc bădiţă ghine. 
Tot cu gândul la tine. 



(G. Madan.) 



III. 



Frunză verde stînjeneî (3), 
Me trimite la jiţeî 
Ba-eu, ba-eu, mamagăi! 
Că jiţeii pîn pîrloge 
Şi flăcăii nu-mî dau pase. 



M'amăjesc cu un zămos 
Pân' m6 pune jos. 

(Din PetricanI, Jud. Chişineâ.) 

IV. 

Frunzulenă di matasă, 
Inima mea să jurase 
Di iubit ca să sd lase, 
Că iubirea are un dor, 
Dintăiu dulce, apoi mori. 

<Au<}it în VarzarescI de d-1 Madan.) 

V. 

Frunzioră peliniţă, 
M'o lăsat badea Ghiorghiţă 
Şi-am rămas eu printre fete 
Cu obrajii ca părete, 
Cu ochi negri înfundaţi 
Şi de lacrime scăldaţi. 
Noptea 'ntregă eu tot plâng, 
Nişi nu beii, nişi nu mănânc. 

(Idem.) 

VI. 

Frunză verde liliac. 
Vini anu di când zac. 
Mi-o crescut erba la cap 
Şi mohoru la chişore. 
Şi n'am fraţi sâ mi-1 cosască, 
Nişi surori sâ mi-1 plivască, 
Nişî părinţi sâ mă jelescă. 
Jălui-m'aş şî n'am cuî, 
Jălui-m'aş codrului. 
Codru are frunză verde. 
El pi mini nu mă crede. 

^Idem.) 

VII. 

Florişică lăzioră, 
Mariucă Marioră, 



(1) Sprafca, cuvînt slav, semnifică cercetare, căutare. 

(2) Zaporoi, trebue să fie vorba de Zaporojie. 

(3) Plopi. 



181 



Ochii tei mă bagă'n boali, 
Sprinşenile me om6ră, 
Când li sui şl ii cuborî, 
Tu m6 'nviî şî mă omori. 
Ai doî ocliişorî frumoşi, 
Ca steluţe iuminoşi. 
Yaî, cât eşti tu di frumosă, 
Când ai şi şî credinşiosâ! 
Cum pi serul este luna 
Pi pămînt aî hi tu una. 
Că eşti una la părinţi, 
Ca hişiora între sfinţi. 
Tu erai cari giuraî 
Câ pi altu nu mai aî, 
Dar asară te-am prins faţă 
Cum te ţină altu 'n braţă 
Şi-î vorghiaî Iul cu dulşăţă : 
Să vii puişor şî mâni, 
Câ sunt gata pentru tini! 

VIII. 

Frunză verde ti'iî aluni, 

Şini n'ari dor pi lumi 

împrumute di la mini, 

Că eu am şî-mî mai r amâni. 

Frunzulenâ di alior, 

Şini zîşi câ nu-î dor 

Să mă va^â cum eii mor. 

(Din TodirescI, ţinutul Bălţilor.) 

IX. 

Frunză verde rug di lemn, 
Sâ 'ngenunchî sâ ti blăstem. 
Să n'ai parte di-altă fată 
Pân* nu mi-î vide 'ngropată 
Sâ vil şî tu'n mănăstiri, 
Sâ pui pămînt pişti mini 
Şi aminti să-ţî aduşi 
Di-ali meii vorbi dulşî, 



Când şidem pi pajişte 
Şi-ţi vorghem di dragoste. 

X. 

Frunză verdi di doi fagi, 

Măi puiule măi! 
Und' ti duşi şî cui mă laş! 
Cu cofili pi zaplajT, 
Cu lacrimi şerbinţi pi faţă, 
Cu doî copilaşi pi braţă ? 
Unu strîgă tată-tată, 
Altu îngână mamă-mamâ. 
— Tat-to-i dus în bătălie 
Şi mi-o trimăs o hârtie 
Să-î trimăt di tatuşîi 
Şi şîară pintru făclie. 
Eu lui pânza i*am trimăs. 
El mii mi-o dat răspuns 
Că vini pi văi din sus 
Sănătos precum s'o dus. 

XI. 

Fă-me D6mni şi mi-i faşi, 
Fă-mă un hulub (1) popesc, 
Să sbor pi zidiu domnesc, 
Să-mi eii zidiu di alungu, 
Să-mî privesc iubovnîcu 
Cum să portă sarmanu, 
Cu chica nirătizată. 
Cu cămaşa nispalată, 
Cu manişea (2) nicalcată, 
Cu gura nisârutată, 
Vaî, şi sortă blăstămatA ! 

XII. 

Eu mă duc, codru rămâni, 
Plângi frunza după mini, 
Altu nu mai plângi nimi. 
Că n'am făcut nişî-un ghini 



(1) Hnlub=ro;iy6b, porumbel. 

{2) Manişca=:peptul de la cămanâ, MaEininioi. 



182 



Şî dac'am făcut un reu, 
Singur mi Poiu tragi eu. 

XIII. 

Mi-a trimăs bădiţa dor 
Pi frunză di viţa lor, 
I-am trimăs doru acasă 
Pi frunză di via nostră. 
Tu mai lin, dorule lin, 
Că sunt în pămînt străin ; 
Când oiu şi la locu meii, 
Să ghiî dorule mereu. 
Vaî de omul şei străin, 
El be apă 'n loc de ghin 
Şi trăeşti cu suschin! 

XIV. 

Frunză verde di pelin, 
Valeii de copil străin 
Când ajunge la stăpăn 
Şi ia hacu 'n jumătate 
Şi ocară-a treia parte! 
Jălui-m'aş şi n'am cuî, 
Jălui-m'aş Prutului. 
Prutul tace supărat, 
Multă oste Ta călcat. 
Jălui-m'aş şi n'am cuî, 
Jălui-m'aş codrului. 
Codru are frunză verdi 
Şi pi mine nu mă credi. 
Jălui-m'aş şi n'am cui 
Jălui-m'aş câmpului. 
Câmpu are peliniţă, 
Nişi la dînsul n'am credinţă. 

(Din Iurceni, jud. Chişineii.) 

XV. 

Frunză verdi di negară. 
Nouri negri se v6d în zori, 
Fulgeru ceru mî-el tai. 
Vini ploai, vini mari, 
Huiesci pădure 'n vali 
Di tunet, di trăsnet mari. 



Plou clietră, viia-mî strica 
Vin Moscali, flăcăi rîdicâ, 
Şi mi-i duşi pîn străini, 
Pîn străini, pîntri păgân!. 
Dicăt la Moscali cliicam, 
Mai ghini mă spînzuram, 
Câ ti baţi, ti stâlşesci, 
Di-î grăescî moldovinesci. 
Vai di nemu şei străin, 
Ii ca pomu lângă drum, 
Sini treşi'l zburâtuesci 
Şî di crengî-ăl sărâşesci. 
Vin doî nouraşî din sus, 
Astă vesti mi-aii adus, 
Câ Costica-î în Tiflis 
Şişî-o duse într'un plâns, 
Di duşmani tari uşis. 
— Numai plângi Costico hăî, 
Câ distul cât plângem noî, 
Plângi tat-to, plâng şi eii, 
Plâng copchiiî după noi . . . 
Dare-ar bunu Dumnedzeii 
Sâ-ţî maî videm chipu teu? 
Câ cherim di doru teu. 

XVI. 

Flori şi frunzi la un loc. 
Numai poşî di dor şî foc. 
Frunza verdi nu ştiu şi. 
Tot aş plângi şi-aş boşi ; 
Frunză verdi săminoc. 
Am sâ trec Prutu în not, 
Ş'am să-1 trec în şela mal, 
Sâ mă răcoresc di-amar. 

(Au^it de d-1 G. Madan.) 

XVII. 

Florişică alb'albastră, 
S'o stricat dragoste nostră. 
Florişică gălghioră, 
Dî-am agîungi 'n primăvară, 
Să tocmim dragoste iară! 
Florişică naranjii, 



183 



Cum o fost n'o să mai hii. 
Florişică şir di linti, 
Xu-ţi aduşi puîcuţă-aminti 
Di- a li noştri triî cuvinti, 
Caii remas niisprăviti ? 
— Di-om trăi, li-om isprăvi. 
- Di-om muri, li-om zugrăvi 
Şi li-om puni în stâlp de petră, 
Sâ le vadă lumi totâ 
Câ am fost flăcău şi fată. 

(Idem.) 

XVIII. 

Florişică lozioră, 
Mariucâ Marioră, 
Ochii tăi mă bagâ'n boli, 
Sprînşenili mă om6ră! 
Când li 8UÎ, şî mă omori. 
Aî doî ochişori frumoşi, 
Dulşî, cu totu mângâioşî; 
RănescI cu privirea lor 
Inimili tuturor. 
Oh, cât eşti tu di frumosă, 
Oh, cât eşti di drăgăstosâ, 
Când ai hi şî credinciosă ! 
Cum pi seruri eşti luna, 
Aşa eşti pi pămînt una, 
Ol fost una la părinţi 
Ca şi luna îiitri sfinţi. 
Tu erai cari giurai 
Că pi altu nu mai aî; 
Dar asară ti-am prins faţă 
Că ti ţine altu 'n braţă 
Şi-î vorghiaî lui cu dulşeţâ: 
Să vii puişor şî mâni, 
Că sunt gata pentru tini 
Amur aş din Dereneii (1), 
Drag mi-o fost sufletu tău, 



Deşi n'o lăsat Dumnedzăii 
Şi-oiu îubî să şie-a meu! 

(Din Varzaresol» au<|it de O. Uadan.) 

XIX. 

Frunzuliţă lozi6ră, 
I^a Nistru la mărgioră, 
Unde-Î apa limpigioră, 
S'o strîns fraţii gramagioră, 

rntri ii o sonora, 
Şî plâng di sâ omora. 
La mijlocul apilor 
Plângi maica fraţilor, 
Că-avut ea trii ficiori, 
Triî ficiori ca triî bujori, 
Şi-au trecut ei Nistru mare * 
Şi de dînşiî parte n'are. 
Frunză verdi triî aluni. 
Sini n'are dor pi lumi 
împrumuţi di la mini. 
Că eu am şi-mî maî rămâni. 
Frunzulenă di-alior, 
Sini dzîşi că nu-î dor 
Nu-î vrednic di chip di om. 

(Au4It de O. Madan) 

XX. 

Frunză verdi mâşîeş, 
Dragu maîşiî Ghiorghieş, 
Mîndru numi ţi- ai ales 
Şi în chirii aî purşes: 
Pi valea Bugeculuî, 
Pi valea Şiocracului (2), 
Pi şliahu Adesuluî (3), 
Pi cărarea Nistrului. 
La Nistru au poposit 
Pi-un şăs inîndru înver(Jit; 



(1) Dereneu, un sat răzeşesc pe rîul Cula, judeţul Orheiu. 

(2) Satul bulgăresc Aneecrac saii Tanitino. 
<3) Odesa. 




184 



Boii că i-au desgiugat 
Şi'n apă s'o aruncat* 
Toţi flăcăii s'o scăldat 
Numai Ghiorghi s'o 'necat. 

<Au^t de o. Madan.) 

Frunză verdi di-alămii, 
Eu îl aştept ca să vii, 
El îmi trimiţi hârtii 
Sâ-i gătesc di tâtuşîi (1) 
Şi di ceră şî tămâi, 
Şî o bâsmă di-un şitfertac (2), 
Să-î hii di pus la steg. (3) 
Şi ţi-î bun câ-i casă mari, 
Dacă Gheorghi-î mort pi caii, 
Şi chiria boir^scă, 
Arde-on foc s'o prâpâdescă, 
Că di-acea cărăuşie 
îmi vini şi văduvie. 



(Idem.) 



XXI. 



Pişti Prut la lunca mari 

S'o făcut o adunări 

Di boeri şî di cuconi. 

Guconili şeii mari 

Sâ primbla ou ghinărari, 

Guconili şeii mişi 

Sâ primbla cu uşinişî, 

Iar acilea pftn desiş 

Stau cu durda pîn furiş. 



(Idem.) 



XXII. 



Frunză verdi trîi castani, 
Ardâ-1 focu boieriţi mari, 
Frumosă cuconă ari, 
Ş'o scoti'n tîrg di vînzarî. 
Seri preţu şei mai mari, 
Preţu mari triî parali, 



xxm. 

Frunză verdi di matasă, 
Mă porniam sară di-acasă 
Şi sosiam a triia casă, 
Undî-î copchila frumâsâ 
Şi părinţii nu-s acasă. 
Când părinţii au vinit 
Gu fata că m'au găsit. 
Di frică şi di ruşîni 
M'am făcut a seri pani, 
După pani apă reşi, 
Vezi minşiuna cum sâ treşi !.. 
Mulţumesc Iu Dumnedzăti 
G'am trecut pişti pîrăti, 
Şi-am scăpat cu-obraz cutat 
Şi cu păru niscarmanat. • 

(O. lladan.> 

XXIV. 

Frunză verdi pelîniţă, 
Am gisat o copchîliţă 
Gu păru lăsat pi ţîţă, 
Da mai mult lăsat pi spati. 
Di m'o scos din sânătati. 
Oh, copchiliţă şi puicuţă, 
Gând ar şi cu putinţă 
Sâ eşî disară la portiţă 
Şi sâ-mi dai mii guriţă! 

— Eu guriţă îţi voiu da, 
Da, dacă mi-i aşteptă 
Până mă-ta s'o culcă. 

— Ti-aş aşteptă puică, da, 
Dar dacă nu poşi rabdă ! 
Gând gândesc puică la tini» 
Oh, amar şi vai de mini, 
Gă nişi nu-mi dă mâna 

Să vin la voi tot- dauna, 
G'^am vinit numa odată 



(1) Bucată de pânză ce se dă preotului pentru mort. 

(2) Monetă rusescă. 

(3) Steg la înmormîntare. 



185 



Şi m'o ştiut lume totâ. 
— Ba vino, bădiţo, vin 
Prin ogoru şei cu şepă, 
Ca nimi să nu prişepă, 
Şi pîn ogoru cu-usturoî, 
Să ştim numa amîndoî. 

(G. Hadan.) 

XXV. 

Frunză verdi mărgărint, 
Câţi flori sunt pi pămînt 
Toţi merg la gîiurămint. 
Numa jiţa jinuluî 
Şi cu schicu griului 
Stau în porta raiului, 
Sus pe YÎrful plaiului, 
Şi giudecă florili 
Undi li-s miroasili: 
Lî-au luat mădamili, 
Să propască apili, 



Să strochîască straili, 
Să-şî îmbraşi fetili. 

XXVI. 

Frunza verdi di orez, 
Aideţi, aîdeţî măî băeţi 
Işî în vali la Sîreţî (1), 
Să durăm on tirguleţ 
Di straşidi di orez. 

(Din Truşeni, ţinutul Cliişineâ.) 

Frunză verdi şî-o sulşină. 
Două flori într'o grădină 
Ca două surori di mână: 
Eu me plec să li-amiros, 
Eli să plecă pănâ gîos; 
Eu me plec să li apuc, 
Eli să plăcâ la pămînt. 

(Idem.) 



BALADE. 
(Aurite de la Dumitrache Chitorag Grozav din Truşeni.) 



Cosma şi cuDafta. 

Pi supt dîaluri, pi supt munţi, 
Şedi Cosmuluşî ascuns, 
Cosma şi cu Dafta 
Carî-au prădat haznaua. (2) 
Domnu că i-o prins 
Şî'n temniţă i-o 'nchis 

— Dragu maişiî Gozmulişî, 
Şi mai bei şi mai mănânşî? 

— Mănânc putregăiţi di fag 
Şi beii apâ din bilhac (3) 
Şi cânt temniţîi cu drag! 



Maîca mea, măicuţa mea, 
Me rog du-ti la domnii 
Şî ti-î rugă pintru mini. 
Eă mâcar c'am fost om rău, 
Da sunt tot din trupu tăii. 
Du-ti maîcă la domnii, 
Bati'n portă sâ-ţi discuî, 
Şî ti rogă pintru mini. 
Maîcâ-sa câ se duse, 
Bâte'n porta, discuă, 
Ingenuche şî-mi plânge 
Şî din gură aşa dzîşe: 
— Of, Domni, Mâriîa Ta, 
Mari eşti mila ta, 
Me rog ertâ-1 pi Cosma, 



(1) Şireţi este o comună pe riul Bicu (ţinutul Chişineulu!). 

(2) Hazna=casa satului, de aci cuvîtul cazon >. 

(3) Lac mic făcut de ploie. 



186 



Câ nu maî poţi răbda 
Di şueru şărchilor, 
Di raclă tu broscilor, 
Câ-î brosca ca scafa. 
Pui di şărpi ca puha, 
Şî şărp6ica cât grinda, 
Şî fatâ'n totâ luna 
Şî jimesci temniţa 
Şî pătimesci Cosma. 
-Ba, ba, ba nu Toiu ertă, 
Câ mî-o prădat haznaua, 
Şi haznaua 'mperătescâ 
Era gata s'o porniască; 
Las' în temniţă sâ putrizascâ. 
— Da dacă nu Tii ertă. 
Cu amar tî-oiu blâstemâ, 
Şî sâ-ţî morâ Domniţa, 
Şî sâ-ti însori di trii ori, 
Şî să faşi nou fişîorî 
Şî la urma o domniţă 
Cu peru lăsat pi ţîţă, 
Sâ cari apâ la temniţă 
Nou ani şî nou dzîli, 
S'ajungâ şî e ca mini, 
Sâ vadă jale pi lumi. 
Domnu milă îşi fâşe 
Şî bâlauru tâe. 
La Domnu în curţi că arde. 
Şî ardi şî luminează. 
Când şed boerii la masă. 
Bâlauru mari 'n cap, 
L'ar înghiţi nerugumat; 
Bâlauru mari 'n gură, 
L'ar înghiţi ca pi-o aluna. 

Toma Lumoş, 

Ilanea* Manea cânchilor, 

Stăpânu moşiilor, 

El pe cal încălică, 

Moşîili 'ncungiurâ, 

Gâsâ erbili păscuţi, 

Găsă apili beuti. 

Nişî nu prindi, nişî audi, 



Dar şini-î be apili?.... 
- Mâi Toma cu turmili. 
Tu apili mi-aî beut 
Şî erbili mi-aî păscut, 
Nişî on ban nu mi-aî plătit! 
Toma din gură dzîşea : 
— Tu şiî seri eu ţ'oiii da. 
Di aişoa nu m'alungă, 
Că mi-o fost erna mari 
Şî n'am bani de cheltuială ; 
Dar tu străin şî eu străin, 
Aidi ghini să trăim. 
Tu-î cosî erbili, 
Eu oiu tundi oili 
Şî ni-om înple pungili. 
Fraţi di cruşi — Doamni-agîutâ ! 
Dar pi Manea să-1 asculţi; . 
Sâ-î dea Manii ascultări, 
Că el îi fraţi maî mari. 
Şî covorumi-aşterne, 
Şî lumea se grămâde. 
Mari şinsti îmi fâşe. 
Pi Manea mi-el tot chitîâ 
Di disuptu brîuluî, 
La mijlocu trupului; 
Şî odată mi-el şinste, 
Cuţîtu'n chept că-î pune, 
încălică şî-mî fuge. 
Manea singur rSmâne 
Şî gio3 câ sâ pleca, 
Maţîli că îmi luă 
Şî în coş li aşăză, 
Cu chinga se înşinge, 
După Toma se lua. 
Di diparte-1 ajunge, 
Prin negură mi-el zare 
Şî din gură îi dzîşe: 
— Alelei Toma Lumoş, 
Di şi ai fost minşinos. 
Di mi-eî dat maţîli gîos! 
Ci ean nu fugi curvesci, 
Stâî la luptă voinişesciî 
Şî la lupta se luă 



187 



Intr'o gioi dimineţâ, 

Intr'o ^î mari di vara 

Di dimineţâ până 'n sarâ; 

Când soriii îndisară, 

Pi Toma câ mi-el oboră. 

Toma îî câni spurcat, 

Manea-î creştin botizat^ 

Di dînsu că s'o 'ndurat 

Şî o gropă i-o săpat 

Ş*acolo To astupat. 

Toma ave flueraş, 

Flueraşu lui di soc, 

Iar cu glas di foc 

Şi pi mornnnt că i-el pune 

Şi vîntu ghini câ trage, 

Sing-ur flueru dzîşe: 

— Sc61ă Tomâ din mormlnt, 

Că cili ţi-au vinit 

Şî patru-dz^şî di meori, 

Toţi la lână gâlghiori. 

Şî cum plângi o meorâ, 

Par'câ-î 8ori6ră. 

Scolâ Tomâ din mormînt, 

Că oili ţi-au vinit. 

Şî patrudzdşî dişiobanî, 

Toţi îţî erau verî primari, 

Verî primari şi verişorî, 

Fâcuţî din patru surori. 

Şî patru-dzdşî di berbeşî 

Cu coadili pi teleti; 

Şî berbeşî ca a luî 

Nu se află-a nimăruî^ 

Cu cornili belşiugati (1), 

Cu aur, cu-argint suflaţi. 

Scolâ Tomâ din mormînt 

Şî porneşti oili 

Sâ tîrască (2) erbili, 

Sâ moră şărp6îşili, 

Sâ resai şîuperşili, 

Sâ culegă fetilf. 



Vidra. 

Vidruşcă din Ţarigrad, 
Fată di Viziriti bogat. 
Ci eu di când ti-am luat 
Tu on cântic nu m'eî cântat, 
Ean cântă-mî un cântişel 
Cu cuvinti bârbâtescî 
Şî cu glasuri mueresci, 
E sama de-1 potrijescî. 

— Ba Stoeni n'oiu mai vra, 
Eu ţîi când ţ'oiu cântă, 
Vâili s'or resunâ, 

Hoţîî câ s'or dişteptâ, 
După noî că s'or luă. 
Stoian câ se mânie, 
Vidriî o palmâ-l şterge, 
Şi Vidra se mânie 
Ş'a cântă câ înşepe. 
Când e prinde a cântă, 
Văilî se resună, 
Hoţii câ se dişteptâ; 
Pâunaşu-mi aucjle 
Şi din gur'aşă dzîşe : 

— Ean auţl'o Vidra me, 
Carî-am logodit cu e, 

A agîuns-o jale me. 
Şi-armili îşi înşinge, 
La şleah mari câ eşe 
Cu dînşii se întîlne 
Şî din gur'aşă dzîşe: 

— Oh, Stoeni Procovişî, 
Câchitanu pi voinişî, 

Şi ti prinbli tu pi-aişî?.... 
Pi-aişî-îs locuri cu vama. 
Şi mai rari voinişî se afla. 
Dâ pi Vidra din cuşîni (3), 
Câşi dorescî sâ-ţî şi zîli; 
Orî haîdem şî ni-om luptă, 
Şi cari a dovidî 



(1) Belşiugate == întorse. ondulate. 

(a) Să tîra8câ = 8ă bată şi să netezescă, 

(3) Cuşîni = fundal căruţei. 



188 



Aşelă bărbat i-a şi. 

— Eu pi Vidra nu ţ'oiii da, 
Cam luat-o cu luna 

Şî sâ i-o duc maicâ-sa. 

Şî la luptă 8e4uâ 

Intr'o gîoi diniineţă, 

Intr'o ^i mari di vară, 

Di diniin^ţă păn'în sară. 

Cănd sorili indisară, 

Pi Stoian că nii-el oboră. (1) 

Stoian din gură dzîş^: 

— Vidruşcă soţîe me, 
Puni măna'n şei poclit (2), 
Estî-on cuţît mistuit (3), 
Di la mă-ta gîuruit. (4) 

Că me ve<^î la şî hal sunt. 
Vidra din gură dzişea: 

— Ba, Stoeni, n'oi mai vra, 
Că sini a dovidi 

Aşela bărbat mi-a şi. 
Stoian când au<^e 
Lui lacrămili ii curge 
Şî la Dumnedzău gănde, 
Cu inima la năsîp, 
Cu găndu la Domnu sfînt. 
Dumnedzeu îl agîutâ 
Şi în unghii mi-î luă, 
In pămînt mi-î turnă. 
Cu colb mi-î acopire 
Sîngili mi-î povede (5), 
Şi pi toţi nii-i uşide, 
Şî în brişicâ (6) se sue. 
La căsăchii (7) merge 
Şî din gură aşă dzîşe: 

— Vidruşcă, soţîe me, 

La pristol (8) tu ti-ai giurat. 
Cu mini ti-aî cununat; 
Ţ'a trebuit alt bărbat! 



Ci ean scoborî din cuşini 

Şî poftim la căsăchii 

Şi ţiţîii îi tăe 

Pi tablă (9) mi li pune. 

La maicâ-sa se dusă 

Şî din gură îî dzîşe : 

— Socrâ, socră, pomâ acră, 

M'eî dat şiica sft ţîn casă. 

E o fost cur vă alesă! 

O, Stoeni Procovici, 

Cachitani pi voînişi, 

Hai să bem şî să mâncăm 

Nişi di pomană să nu-i dăm. 

Bratu. 

Supt poli di codru verdi 
O zări di foc se vedL 
Şed voînişiî codrului. 
Nu ştiu-s nouă, or'îs dzăşi, 
Ori şî pişti sută treşi. 
La mijlocu codrului 
Beii feşiorii Braţului 
Cu Dobrea Ploscariuluî, 
Şî-mî închină din ploscuţă, 
Şî ploscuţa-i di-o vedriţă, 
Dî-o vedriţă şî-o oca, 
Cum ii ghini di a 'nchină. 
Iară soră-sa Soşiţa : 
— Stanşiule, Stanşiule hăî, 
Ean închină şi nu prea. 
Că nu sciu vîntu di huesci, 
Ori potira tropăesci. 
—Soră, soră, sori6ră, 
Nişi în samă nu bagă. 
Că flinta d'oiu slobodzî, 
Patru-dzăşi c'oiti oborî. (10) 
Nişi cuvîntu n'o sfîrşît 



(1) Oboră = doboră. 

(2) Tecâ. 

(3) Mistuit = ascuţit. 

(4) Gîuruit = vrăjit. 

(5) Povedeâ=îî umplea. 



(6) Brişcă = trăsură boerăscâ. 

(7) Câsâchii=macelărie, zahană. 

(8) Pri8lol=altar. 

(9) Tablâ=tavă, 

(10) Oborî=doborî,a culcă la pămînt. 



189 



Şi potira c'o sosit. 
Că flintă o slobodzit, 
Patru-dzeşî c'o oborît 
— Stanşiole, Stanşiule hăi, 
Ean dâ-ti tu dzââ legat, 
Să nu mergi la EşI stricat. 
Châchitani Galadri, 
Eu ti las di mărturii, 
Ca să spui tu la domnii, 
Că mi-şi ari Bratu-mî ari, 
Şî mi-şî ari doi fişiorî, 
Şi- amin doi îs negustori, 
Di-aţîn calea la strimtorî; 
Şî mi-şi ari 6ratu-mi ari, 
Şî mi-şi ari-o fată mari, 
Di înblă pi băl (cal) calări 
Cu şinşî tocuri di cliist61i, 
Di potiră habar n'ari, 
Că'a ne-vostră poronbreli (1) 
Nu pre stau la noi în cheli. 
Numai plumbuşor dî-argint 
Strică r6u că la voinic. 

(Din Ni9poren!, ţinutul Chişineii.) 



Boghean şi cu Bârgan, 

Frunză verdi lehuştean, 

Pişti Prut în şela mal 

La crîşmuţa la Căsîeau, 

Be Boghean şi cu Bârgan 

Şî cu fata lui Stoian. 

— Be Bogheni, nu pre be, 

Câ potira-i pi-acole. 

-- Las să şii, că nu-mi pasă, 

Câ mi-î puşculiţa dresă (2) 

Şî şed cu Bârgan la masă. 

(Din Tnişenl, ţinutul Chl^inefi.) 



Stanşiu, 

Florişică mătrăgună, 
Dragu mi-i la beutură 
Cu voinişi di- adunătură, 
Undi fulgeră şi tună. 
Foâi verdi mâtostat, 
Şâd în durdă râzdmat 
Şi gândesc Ia Calupat, 
C'aşela bun îî di prădat. 
La şei siorpao dărâmat 
Şî di armi încărcat, 
Tot di puşti ghintuiţi, 
Di paloşi ascuţiţi. 
Di bâltagi ferecaţi, 
Mîndre-s, mîndre-s şî alâmiti, 
Noptea li ve(Jî, ţi-i frică. 
La umbra şiorpacului 
Şăd stăpânii armilor. 
Da anumi cum îi chămă ? 
Unu-1 chămă Neculaî, 
Harabagiu bun di cai, 
Di dzîşi Craiova vai. 
Altu-1 chemă Oheorghieşi, 
Pradă n6ptea în tîrg la Eşi 
Şî f^iua în Bucureşti. 
Pi părău fagului, 
La crâşma bogatului. 
Beii voinişi de*a Stanşiuluî. 
Stanşiu sădi In cap di masă 
Cu vedriţa plină rasă. 
El din gură aşa li dzîşi: 
— Beţi bâeţî şi vă gândiţi, 
La jin nu vă lăcomiţi. 
Că voi nu soiţi că jinu-i mari 

[şâlvariă. (3) 
Voi îţi be, vi-ţi îmbăta, 
Şî potira v'a încungiurâ. 



(1) Porombrele, adecă alice. 

(2) Dre8ă= curăţită şi încărcată. 



(3) Şâlvariu = şiret. 



190 



Stanşiu nişî n'o sfirşit, 

Şăpti potirî i-au pâlmit, 

Şi strigă din ghinărari : 

Daţi în Stanşiu că-î tâlhariu; 

Ear strigă din oşiţerî: 

Dâ-ti Stanşiule legat, 

Să nu mori tu împuşcat. 

Ear Stanşiu din gură aşa au dzî.r. 

Nu-s mueri cu cârpă 'n cap, 

Sâ me dau la voi legat, 

Şî-s jian cu comanac, 

Verdi ca frunza di fag, 

Di ştiu potiri şi sâ-i fac. 

Puneţî-v5 bâeţî toţi spati la spsti 

Cu pustiii trasî toţi. 

El luă durda în mână, 

Când o ridicat-o 'n sus. 

Potir aşîî toţi s'au dus. 

Foi verdi toporaş. 

Di la tîrg păn' la oraş 

X'au rămas nişi-on potiraş. 

Şi eară stau şî me gândesc 

La nopţi un' sâ pălesc, 

Să pălesc la Câmpulung, 

La grajdiu luî Osman-turc, 

Să-mi aleg-on cal porumb. 

Scurt în trup şî lung în gât. 

Cum îî bun di zurbalîc (2) ; 

Cănd oi treşi Craiova, 

Să nu să udi scara 

Nişî colţu la ibagi, 

Şî cari cum ma vide 

Pă-mî zîcă câchitane, 

Căchitanu codrilor, 

Voînicu voinicilor ; 

Şî iară stau şî mă gândesc 

La nopţi un' să pălesc. 

Să pălesc la Craiova, 

Să rujim herghelia. 

Să treşim în Moldova, 

Mult puţin şi-om câştigă, 



Om câştigă on leu şî doi, 
Sâ-1 beu cu-on fraţi de-al meu, 
Sâ m'arât că nu-s om reii. 
Foi verdi albăstrică, 
Haideţi bâeţî la potică. 
La potică 'n drumu mari, 
Pi-acolo trec mocani cu sari 
Şi au părali gâlbănaşî, 
Să-î punim la desegaşî. 

(Din NisporenI, ţinutul Chişiueâ, colec- 
ţiunca 6. Madau.) 

Incestul. 

îngheţă apa Nistrului 

In fundul pămîntului; 

Da nu îngheţă de ger mare, 

Şi de mare superare. 

Că în lume nu sâ p6te 

Ca pi-o soră al eî frate 

Să o ieie di nevastă. 

— Oleîi ! frate de craiu mare. 
Tari mi-i durerea mare ! 
Du-te tu din ţeră 'n ţeră, 
le-ţî muere şi ti'ns6ră. 

— Of, tu soră 'n ţerî am fost 
Şi sciu fetele de-a rost ; 
Fă-ţî colac din noue grîe. 

Şi haidem la cununie. 

— Oleu ! frate de craiii mare, 
Tari mi-î durerea mare! 

Ian sâ mergi în casă 
Şi să cauţi şe-i pe masă; 
Cată cartea gîumatate, 
Să te lepe<^î di păcate. 
Că din nemul creştinesc. 
Nu din nămul tătăresc. 
Dar şei frate de craiti mare 
Nişi că milă nu o are: 
El la nuntă a plecat. 
Vreme gre s'o ridicat. 



(2) Di zurbalîc = de voinicit, de haiducii. 



191 



Se 'noră şi fulgera, 
Beznă mare se făcea. 
Serele s'o 'ntunecat, 
Lâna 'n sânge s'o 'necat. 
In biserică-au intrat. 
Sfinţii 'n genunchi au chicat, 
Îc6nele-au lăcrimat; 
Dar icona Preşisteî 
Din fundul bisericeî 
Cn glas mare-a cuvîntat: 

— Popă, popă, blăstemat, 
Nu cunună, faşî păcat! 
Unde 'n lume sâ maî pote 
Ca pe-o soră sâ ie frate? 
Popa tare s'o speriat 

Şi din gură-o cuvîntat: 

— Mulţi crai eu am cununat, 
Dar iconă n'au lăcrimat 
Hai ! plecaţi d'aşî afară, 

Câ păcat cu voi e mare. 
Dar şei frate de craiu mare! 
S'a uitat la sfintu sore, 
Că lumină nu mai are; 
Sorele s'o 'ntunecat, 
Luna 'n sânge s'o 'necat. 

Bugean, 

Frunză verde odolean, 
La crişmuţa de sub deal, 
Bea Bugean şi cu Bargan 
Şi Costică Roşcovan, 
Şi cu dinşiî ca boboc 



Bea bădiţa Tobultoc. 

— Bea Bugean şi nu prea bea> 
Câ potira-î işî colea! 

— Las' sâ hie, nişi că-mî pasă, 
Că maî am voînicî p'acasă. 
Stau cu cotele pe masă 

Şi cu săbiile scose. 
Beţi copil şi veselit! 
Pe la nopte vă găsiţi 
La răspăntea de triî nuşi, 
La movila cu triî cruşi, 
Iar eii merg la curte mare 
Să aleg un cal maî tare. 
Scurt în gât şi lung în txup, 
Cum îe bun pentru voinic. 
Să pun şaua căzăşesce 
Sâ 'ncalec moldovenesce. 

(Din VărzSrescîj. 

Frunză verde de cicoră. 
Colo jos întri hotare 
Este-un nuc cu frunza desă, 
Mărunţică şi alesă. 
In vîrvuţul nucului. 
Cântă puiul cucului ; 
Maî în jos la rădăşină, 
Cântă-o pasere străină, 
Ş'aşă cântă de duios 
Tote frunzele cad jos; 
Ş'aşă cântă de cu jele, 
Totă frunza pe loc chiere; 
Ş'aşâ cântă de cu dor, 
Tote paserile mor. 

(Din Vărzăresci). 



PROVERBE. 



1. Leneşu mult alergă şi sgârcitu mult păgubesce. 

2. Nu te face mort în popuşoiiî cu sacu legat la gură. 

3. Silinţa mântue pânza. 

4. Cine se silesce are. 

5. Nu te face popă în biserică străină. 

6. Dacă se mânecă, omu ajunge maî departe. 

7. Pană îi vine chefu bogatului, ese sufletu săracului. 



192 

8. Cel bogat mănâncă când vrea, dar cel sărac când are. 

9. Paza bună trece primejdia rea, 

10. Nu pune mâna unde nu-ţî ferbe 61a. 

11. Darea umple marea. 

12. Mulţămita s6că nimSnui nu-î e dragă. 

13. Pe lup pici6rele îl hrănesc. 

14. Azima maî c6ptă, maî bună, ospeţî aşteptă. 

15. Lăcomia strică omenia. 

16. Cumintele juruesce, dar cel nebun trage nădejde. 

17. Dacă nu-I cap, nici noroc. 

18. Surcica de la trunchiu nu sare departe. 

19. Vrabia îî tot puiu, dar dracu ştie de cându-i. 

20. Mărunţel ca macu, dar iute ca dracu. 

21. Osu gol nicî cânii nul rod. 

22. Unde-î frică, şi ruşine. 

23. Cel ce mueriî se potrivesce tot cu r6u o sfîrşesce. 

24. La cel fără de lege cel fără de suflet îî vine de hac. 

25. Jup6ie teiu când se ieâ ! 

26. De departe trandafir, dar de-apr6pe borş cu ştir. 

27. Cât ÎI capra de rîi6să tot c6da bârligă. 

28. Inchină-te dracului până ce-I trece podu. 

29. Omului cu sila poţi să-i iei, da a da nu. 

30. Fă şagă cu cel nebun, că el sare cu toporu. 

31. Intîmplarea vină n'are. 

32. Fricosului urma, dar vitezuluî capu. 

33. Este pofta, şi răbdare. 

34. Capu tăiat se prăvale. 

35. Dacă este, este! Nu mal da la toţi de veste. 

36. Unde-î rSii acolo-s şi eu, unde-î bine nu-î de mine. 

37. Mila de bărbat ca frunza de p8r uscat, când dai să 

te umbrescî, mal tare te dogoresc!. 

38. Cine o învîrtit frigarea, şi cine mănâncă friptura ! 

39. Par'că frumuseţea s'ar mânca pe farfurie! 

40. Ţi-oiii ertâ, dar nu ţi*oiu uita. 

41. Săracului răbdarea îî 16cu. 

42. Cuiii cu cuiii se sc6te. 

43. Cum îî dracu aşâ-I şi tată-său. 

44. Popa boteză, dar <Jile nu dft. 

45. De nevoe mănânci şi plăcinte. 

(Culese de Gh. Madan.) 



lâi 



Monumentul comemorativ al împăratului Alexandru II, la Gbişineîl. 



v» 



193 



DESPRE ANIMALE. 



In judeţul Hotin ţăranii românt ati multe poveşti despre 
animale ; unele din aceste poveşti aâ fost strinse de Filatoff 
şi tipărite în limba rusă. Dăm aci mal jos câte-va inedite, 
culese de un elev al liceului din Chişineu, d-i C. Scurea, 
fiul unul popă de sat: 

Poreul : Când Dumne4eu a creat vieţuit6rele, iată că a făcut 
şi pe porc. Dar porcul nu eră mulţumit de cum l'a făcut 
Domnul şi tot oftă: Of! şi of! A au4it Domnul că of teză 
porcul şi a trimis pe îngerul s6u, ca să-1 întrebe de ce tot 
oftSză. Porcul, pentru a înşelă pe Dumnezeu, s'a 4is bolnav, 
iar Domnul sciă că minte şi atunci Ta blăstemat, 4icend: Să 
nu mal ridici ochii către cer, şi să te tot uiţi la pămînt, şi 
să tot oftezi mereu. De atunci porcul nu mal 4^^^ decât of 
şi of! şi nu se uită la cer. 

Cocostireul: Cocostîrcul a fost om altă dată ca toţi Omenii. 
Iată inLr'o4îl'^ chemat Dumne4cuşi i-a dat un sac plin cu 
brdsce şi şerpi şi i-a poruncit să ducă sacul şi să-1 deşerte 
Intr'o mare. A mers omul cu sacul în spinare spre mare şi 
simţiă că se tot mişcă ceva în sac. A deslegat sacul, casă va4ă 
că ce se tot mişcă; când colo, br<)scele şi şerpii au eşit din 
sac şi s'aâ împrăştiat pe pămînt A Vjg4ut Domnul ce poznă 
i-a făcut omul neascultător şi Ta prefăcut în eocostîrc, 4i(^Snd: 
Să mi le aduni acum ! De atunci cocostîrcul tot umblă prin 
mlaştine şi tot adună-adună, br6sce şi şerpi. Dar unde să le 
adune, că se prăsesc a naibel ! 

Liliacul a fost altă dată şdrece, dar s'a strecurat în biserică 
^i a ros la prescuri şi de atunci i-au crescut aiipl şi a în- 
ceput a sbură. 

Papăza eră fată şi a mers- odată cu alte fete la scăldat. 
8*aii desbrăcat fetele, şi s'a desbrăcat şi ea, şi s'au dus să se 
scalde, iar un şerpe, tirindu-se pe mal, s'a ascuns în hai- 
nele fetei şi,^ încăl4ifîdu*se, a adormit Când a venit fata ca 
ifă-şl ieă hainele s'a speriat, iar şarpele îi 4^^^ • 

— Te îeau de nevastă ; dacă primesc!, îţi dau hainele ; iar de 
nu, vel plecă g61â. 

Z. G. Arbure, tSatarufnă. ÎS 



194 

Ce să facă? A merge gdlă în sat îl eră ruşine de 6men¥^ 
a luă pe şerpo de bărbat iarăşi nu-I veniă la socotelă. S'a 
gândit fata cât s'a gândit, dar la urmă s'a hotărit, numai 
hainele să capete. 

— Bine, ^ise ea şerpeluîj trimite conaciY. 

Peste câte-va 4^le iată că sosesc conacil, se face nunta şi 
mirele a r3mas în sat la părinţii fetei. Peste un an de 4^^^ 
iată că 4^oe acel om mueril că merge să-şl va^ă n^mul, că 
i s'a urît fără nâm, ci că să vie dînsa peste o lună la mal 
unde Ta găsit întâia 6ră şi să arunce o p6tră în apă <Ji- 
cend: «Cucu, unde te-al ascuns?» Atunci el va eşî şi vor 
merge acasă. Şi după ce a ^is acest om, a şi plecat A tre- 
cut luna, i s'a urît mueril făr' de bărbat şi a mers ea la 
mal şi, aruncând p6tra în apă, a strigat precum o învgţase 
bărbatul:. «Cucu, unde te-al ascuns?» Şi cum a strigat, iată 
că a eşit din baltă bărbatul el şi aii plecat eî acasă. A tre^ 
cut iarăşi un an şi iarăşi a plecat omul la nemul sSu, iar 
apoi când s'au împlinit trei ani <Jice el femeiel sale : Omenii 
îşi ieau nevastă pentru viaţa întrâgă, şi noi şerpii tot aşa 
facem, numai la noi şerp6icele îşi schimbă pelea, iar voi 
muerile tot cu aceeaşi pele rfimâneţi. Hal cu mine la ne- 
mul meu să trăim, îţi vel schimbă pelea, 'că a ta s'a cam 
sbîrcit S'a împotrivit muerea, i-a fost frică să plece cu 
bărbatul eî. Ta lăsat să se ducă singur. Şi a plecat şi n'a 
mal venit, iar muerea de jale s'a prefăcut în pupăză şi de 
atunci tot strigă: Cu-cu, cu-cu! d6ră se va înt6rce bărbatul 
el la dînsa. Dar unde?... că a îmbătrânit muerea şi s'a 
făcut urîtă foc! 

Rindnnica. Rîndunicile sunt copil înjunghiaţi de tâlhari, 
de-aia au roşu sub grumaz. 

Tutunul e buruiana dracului. Când a murit mama dracului^ 
dracii au îngropat-o şi i-au pus la cap o cruce, iar crucea 
aceea a putrezit şi în locul el a crescut tutun. 

Martie, Aprilie şl Malu. Odată Martie pofti pe Aprilie la 
sindroBe. Aprilie puse boî la jug şi găti carul de drum, iar 
Martie dete cu omSt şi acoperi câmpii peste tot S'a întors 
Aprilie acasă, că greu eră să mergă cu carul. «Lasă, <Jise, că 



195 

merg ru sania.» Desjugă boii şi-I puse la sanie, iar Martie 
făcu să fie cald şi topi omătul, aşă că curseră pîraiele şi se re- 
vărsară rîurile. S'a întors Aprilie acasă, că nici chip să tracă. 
S'a gândit cât s'a gândit, a înhămat boii la car, a pus 
in car sania şi a mal luat şi o luntre. «Acum, 4is6, ajung la 
Martie.» S'a făcut viscol mare, a desjugat Aprilie boii şi i-a 
pus Ia sanie ; a început să plouă, s'aA făcut apele mari, a 
pus Aprilie sania cu boii în luntre şi a început a văslî. 
Aşă a ajuns în fine la Martie. 



II. 

BULGARII. 

Coloniile bulgare din Basarabia sunt aşezate tocmai în 
partea din spre m64ă-4i şi form^ză acjl 43 comune, cari po- 
sedă proprietăţi funciare de peste 283.386 deseatine. 

Aşă dar fie-care colonie este o comună, t6te aceste co- 
mune posedă drepturi speciale dăruite printr'un anume ukaz 
imperial ; administraţiunea acestor comune a fost alcătuită 
într'un mod autonom faţă de restul administraţiunil guvernă- 
mîntului şi coloniile se bucură de anume instituţiunî. In capul 
administraţiunil se afiă până la 1872 un comitet de tutelă 
(popecitelstvo), compus dintr'un popeciteU ajutorul s6u, un se- 
cretar şi doi copişti; toţi aceşti funcţionari depindeau de 
Ministeriul domeniilor (gosudarstvenich imuscestv) statului. 
Pentru întreţinerea comitetului se percepeau anual câte 24 
kopeici de contribuabil. 

T6te comunele, din punctul de vedere administrativ, au 
fost împărţite în trei oc61e, şi anume: ocolul BugSeului- 
de-sus, compus din 19 comune; ocolul Bugâculuî-de-joSy 
cu 19 comune, şi ocolul Ismailului^ cu 5 comune rurale. 

Iată nomenclatura acestor comune (colonii), după o tabelă 
a statisticei oficiale din anul 1882 : 



196 



Numele colonie! 



NUMERUL 
CURŢILOR 



Num£rul 

POPORAŢIUNif 



BĂRBAŢI 



FEIIBI 



Ocolul Bugecului'de'8U8: 



Colonia Cararat. . . . 
» Chîrsova . . . 

> Beşalma . . . 

> Baurcea . . 

>' Caziaclia. . . 

» Chiriutnea . . 

Valea-Perjiî . 

> Tvîrdiţa . . . 
Bejghiozâ . . 
Biadîr-Lunga . 

' • Haidar .... 

• Tomai .... 
» Djaltoî . . . 

* Feropontievca 
» Avdarina. . . 
^ Băşcălia . 

y Chirieta-Lungă 

> Ciac-Maidan . 
^ Desghingeă . 

Ocolul Bugeculuî-de-jos 



Colonia Ivanovca . . 

» Dmitrievca . 

» Diilmen . . 

» Devlet-Agaci 

* Pandaclia . 

> Hasan-Batîr 
^ Zadunaevo . 
» Satalîc-Hadji 
» Glavan . . . 

» Cod-Chitai . 

* Golita . . . 

> Ciumlikioi . 
» Cuparan . . 
» Deljeder . . 
» Burghudji : 
» Camcîk . . 
» Ciliogla . . 
» Inzerlîa . . 
» Culevci . . 



Ocolul Ismailulm, 



Colonia Taraclia . . . 

Tătar- Copciac 

» Noul-Traian . 

« Grădina Ciişa 

» Cubeu .... 



523 

347 

219 

232 

234 

107 

201 

272 

120 

178 

124 

180 

89 

81 

88 

88 

00 

103 

107 



80 

\m 

90 
120 
loi 
102 

84 

\m 

170 
92 
90 

100 
92 

127 

134 
133 
404 
123 



502 
297 
172 
170 
302 



1.294 
928 
769 
922 

1.203 



3.064 


3.192 


1.007 


1002 


700 


653 


741 


744 


884 


716 


r>90 


578 


792 


693 


500 


470 


403 


383 


812 


743 


4-20 


402 


723 


647 


324 


307 


403 


370 


440 


360 


440 


360 


2($2 


228 


442 


380 


802 


720 


422 


380 


697 


513 


551 


420 


629 


593 


? 


? 


? 


• 


V 


? 


• 


? 


? 


• 


• 


? 


? 


? 


678 


492 


? 


? 


? 


? 


9 

• 


? 


V 


V 


600 


592 


948 


848 


527 


503 



1.155 
734 
623 
744 

1.102 



197 



Fie-care ocol colonial avea altă dată un comitet de ocol 
(prîcaz), compus dintr'un staroste, ajutorul s6u şi doi dey- 
siţerL Fie-care comună avea un fe] de consilia comunal 
numit pricazvl satului, compus din doi delegaţi aleşi de 
obşte şi doî delegaţi (dobrosovestni) aleşi de sub-prefect 
(stanovol). 

In coloniile bulgare fie-care cap de familie posedă câte 
11 deseatine şi 906 V, stînjenî de pămînt. Totalul pămîntulul 
ce se află la 1882 în proprietatea coloniilor eră împăr- 
ţit in următorul mod : 



FELUL PĂMÎNTDLUi 



Sub selişte 
Islaz. . . 
Fineţe. . . 
Arătură . 
Pădure . 



DESEATINE 



4.770 

107.493 

106.340 

64.050 

2.731 



stînjenI 



2.034 
2.249 
1.200 



Pe ocoluri pămîntul colonial se împarte în următorul mod : 



! 

• 

1 

OCOLUL 


Sub 
selişte 


Arătură 


Islaz 


Fineţe 


Pădure 


1 

t 


Deseat. SttnJ. 


De8eat.istlnj. 


Deseat. StinJ. 


1 

Deseat. StInJ. 


Deseat. 


StinJ. 


' Bugecul-de- 
j sus . . . 


2.829' ~ 


23.87(> - 

i 


1 

1 
1 

48 612! 755 


i 

54.443 1.200 

1 
1 


1549 


1.200 


Bugecul-de- 
; jos . . . 


1.438) 324 


1 
t 

* 

30.73Î) - 


43.0251.494 


37,997 


— 


813 


1 
1.2001 


1 

Ismail. . ■ 


503;i.710 

i 


9.435, 

1 


15.856 


-- 


13.430 - 


368 


-— 



Diipă datele recensămintulul anterior celui făcut la 1882, 
poporaţiunea coloniilor bulgare la 1862 eră de 48.720 locui- 
tori de ambe sexe. Dar acostă poporaţiune arătată în 
lucrările oficiale de statistică nu este clasată ca pur bulgară, 
ci amestecată parte cu o minoritate de Moldoveni, parte cu 
Ruteni şi Amăuţi, parte cu Români din Macedonia, numiţi de 
etnografii ruşi Găyăuţî. 



198 

Pe timpul răsboiulul Rusiei cu Turcia la 1854, s'au aşe- 
zat în Basarabia peste 900 familii de Bulgari; parte din 
ei, şi anume 30 de familii, au rSmas pe locurile de selişte 
alese de el, iar restul, după ce a gustat cât de dulce e viaţa 
norodului sub oblăduirea muscăl^scă, s'a întors pe la 1860 
îndSrĂt în Turcia; la 1857 peste 2.000 de Bulgari aii trecut 
de asemenea din Bug6c spre partea Basarabiei retroce- 
dată către Moldova. 

Pe temeiul Tractatului din Paris, 40 de colonii bulgare au 
trecut la Moldova. Partea Basarabiei care a format cele 
trei judeţe de dincolo de Prut, în anul retrocedării sale că- 
tre patrie avea o suprafaţă de 287.207 deseatine şi 1.778 stînjoni 
pătraţi, cu o poporaţiune de 47.120 locuitori de ambe sexe. 
Guvernul Moldovei, primind înderăt acesta parte, compa- 
rativ neînsemnată faţă cu totalul pămîntulul românesc ane- 
xat de către Rusia la 1812, a confirmat t6te privilegiile dă- 
ruite de Ţari coloniştilor bulgari. (1) 

După retrocedarea Basarabiei de m64ă-4i, pe când gu- 
vernul din Moldova organisâ administraţiunea în cele trei 
judeţe, agenţi ruşi aii şi pus imediat la cale un şir întreg 
de uneltiri criminale, pentru a turbura spiritele. La 1860, 
visitând Belgradul Ministrul Moldovei ilustrul Michail Kogâl- 
nic6nu a declarat coloniştilor bulgari că vor av6 a da re- 
cruţi armatei, precum daseră recruţi Imperiului Rus. Decla- 
raţiunea ac6sta servi de pretext agenţilor ruşi, pentru a 
ridică o manifestaţiune în contra ocârmuiril pămîntene. 

Colonia bulgară din Belgrad trimise o delegaţiune la laşî, 
iar în acest timp agenţii ruşi aii şi isbutit a produce o r6s- 
c61ă. D-1 Tanco, Bulgar de origine, fiind pe atunci inspector 
peste colonii şi puindu-se în fruntea unei companii de mi* 
liţieni, împresură pe resculaţii adunaţi în edificiul şc61eldin 
Belgrad; ciocnirea miliţienilor cu răsculaţii a avut de efect 
mal multe capete sparte, câţi-va răniţi, însă nici un mort 

După ac6stă desordine, sub îndemnul agenţilor ruşi, peste 
21.600 locuitori bulgari (4.300 familii) aii emigrat din Basa- 
rabia în Rusia. Acesta şi eră scopul Rusiei: dintr'o parte 



(1) A se vede la anexe Coloniile fi Domeniile Statului la finitul vo- 
lumului ; asemenea ^ Către locuitorii părfiî din Basarabia ee trece 
spre Moldova» şi ChrisovulCăimâcămiel pentru scalele din BolgrcLd etc- 



199 

prin acostă emigrare ea voia să arate Europeî că popor a- 
ţiunea din Basarabia ţine mult la Imperiul Rus, iar de altă 
parte dînsa căpâtă un contingent de immigranţî, cu care po- 
pulă stepele deşerte din Crimea. 

Starea destrăbălată în care guvernul Moldovei a găsit 
coloniile bulgare în ceea ce privesce proprietatea funciară 
a eolonilor a fost apoi moştenită şi de cârmuirea Princip atelor- 
Unite. A lăsă acesta stare aşă precum ea fusese creată de Rusia 
erâ absolut imposibil şi guvernul naţional s'a gândit a pune 
cap6t destrăbălării Fără de a anulă val6rea unor ukaze 
imperiale rusesci, a căror legitimitate nu putea să fie ad- 
misă şi nici c'a fost admisă de către Tractatul de la Paris, 
guvernul român a consimţit să alcătuiască, pe temeiul aces- 
tor ukaze, admise deja de guvernul Moldovei înaintea unirii 
Principatelor, o lege de împroprietărire a eolonilor bulgari. 

Proiectul de lege alcătuit de guvernul român şi votat 
in 4iua de 23 Iunie 1874 a fost în partea sa esenţială opera 
onor. academician d-1 loan Kalinderu, care în calitatea sa 
de membru al administraţiunil Domeniilor statului, a cercetat 
la faţa locului, comună cu comună, colonie cu colonie, stu- 
diănd nevoile coloniştilor, defectele şi calităţile acestei popo- 
raţiunl pribege. 

In sînul Parlamentului s'au ridicat totuşi dou6 voci ilus- 
tre în contra consfinţirii privilegiilor date coloniştilor bul- 
gari de către Imp&raţil ruşi. Aceste voci au fost acea a lui 
I. C. Brătianu şi a lui Michail Kogălnicănu. 

Ilustrul Kogălnic6nu, rostindu-se în contra legii în ceea 
ce privesce pe Bulgari, a 4is între altele următ<5rele cu vinte (1) 
pline de adevSr : 

«Să-ml permiteţi a v3 spune că coloniştii sunt de deose- 
bite naţionalităţi, iară nu numai Bulgari: sunt şi Români, şi 
când se va calcula după numerul poporafiunii se va găsi 
că Românii coiyîrşesc tdte cele-alte naţiuni; sunt şi Ruşi, sunt 
şi GăgăuţI, aceia cari nu vorbesc nici un cuvînt românesc, 
suni Români cart nu vorbesc românesce, căci acolo se face 
un iravaim de desnafionalisare, contra căruia totdeauna 
am protestat ori de câte-orl am fost la guvern.» 

loan Brătianu, luând asemenea cuvîntul, a arătat că Trac- 



(1) Desbaterile parlamentare, şedinţa Adunării Deputaţilor de la 26 
Iunie 1874. 



200 

tatul de la Paris nu impune României datoria de a con- 
sfinţi nisce privilegii excepţionale, hărăzite de împăraţii ruşi 
coloniştilor bulgari. 

Orl-cum, în şedinţele de la 26 Maiu şi 30 Maiu 1874 Cor- 
purile Legiuit6re române au votat o lege, prin care s'au 
regulat în fine definitiv proprietăţile statuluî din Basarabia 
de la sud ocupate de colonişti. 

Iată acea lege în părţile sale esenţiale: 

^Art t Coloniştii şi ceHalţl locuitori (JişI domenienî din Ba- 
sarabia devin şi rSmân deplini proprietari pe pămîntul su- 
pus posesiunii lor, în întindere mărginită, ceî dintâi până la 
50 deseatine, iar cel de al doilea până la 30 deseatine pen- 
tru fie-care cap de familie în fiinţă în 4iua promulgării 
presentel legi şi în limitele terenului ocupat de dînşii as- 
tăcjl în fie-care comună. 

«Când întinderea terenului specificat mal sus nu va fl de 
ajuns pentru a se da la fie-care cap de familie câte 50 saîi 
30 deseatine, atunci se va împărţi pămîntul în părţi egale 
între dînşii. 

«In cas când pămîntul ocupat de aceşti locuitori în fie-care 
comună va fi de o întindere mal mare peste numărul de 50 
sau 30 deseatine destinate fie-cărul cap de familie, atunci pri- 
sosul terenului rămâne proprietate liberă a Statului. 

«Art 2. In întinderea terenului dat locuitorilor 4îşl colo- 
nişti sau domenienî intră şi vatra satului, precum şi gră- 
dinile, viile, livecjile, pădurile şi plantaţiunile de orl-ce natură. 

<^Art. 3, Văduvele cu copil necăsătoriţi se prenumeră între 
capii de familie. 

<r.Art 4. Preoţii bisericilor au facultatea a cere să fie pre- 
număraţi între capii de familie în comunele unde se afiă 
aşezaţi. 

^Art 5. In fie-care comună se reservă, fără nici o despăgu- 
bire, odată pentru tot-deauna, câte 60 deseatine teren pe 
sama bisericel, ca dota el, pentru întreţinerea clerului şi a 
celor-lalţl slujbaşi bisericescl în activitate. 

<^Art. 6, Nu se vor prenumără între capii de familie locui- 
torii 4ÎŞÎ contribuabili carl.se găsesc aşezaţi în comune, 
afară numai dacă nu vor fi căsătoriţi cu coloniste. 

«Locuitorii din acăstă categorie, Româm sau îjnproprietă- 



201 

riţi, au facultatea de a primi câte 10 deseatine de fie*care 
cap de familie din pămîntul de prisos aflat în diferite co- 
mune sau din terenele libere ale Statului. 

*ArL 7. Locuitorii contribuabilî arătaţi în precedentul ar- 
ticol, cari vor voi a usă de acostă facultate, sunt ţinuţî de 
a face declaraţiune, sub pedâpsă de a nu li se mai ţinâ în 
s^mă cererile ce vor face în urma încheiere! lucrării co- 
misiunil. 

«Despăgubirile ce se cuvin de la aceşti locuitori pentru 
fiecare deseatină de pămînt vor fi tot acele determinate prin 
art 13 pentru locuitorii colonişti sau domenienl. Aceşti con- 
tribuabili, strămutând u-se de pe pămîntul ce se cuvine nu- 
mai foştilor locuitori colonişti sau domenieni, au drept de a 
se desface de casele pe cari le părăsesc, avend comuna 
dreptul de răscumpărare. 

^Art & In termin de 15 ani de la promulgarea presentei 
legi, nici foştii colonişti saii domenienl, nici ceî-lalţl locuitori 
simpli contribuabili sau moştenitorii lor, nu vor put6 în- 
străina nici hipotecâ proprietatea lor, nici prin testament, 
nici prin acte între vii, decât către comună saii către veri-un 
alt locuitor din acea comună. 

^ArL 9. Când un locuitor colonist saft domenian va muri 
fără testament sau fără a av6 moştenitori, partea lui de 
pămînt o va luă comuna, cu îndatorire de a plăti datoria 
lui pentru pămînt. 

*ArL 10. Se desfiinţ^ză odată pentru tot-deauna şi în t6tă 
întinderea coloniilor şi a domeniilor drepturile, privilegiile 
monopolurilor de cârciumi etc. 

«Pentru înlesnirea locuitorilor foşti colonişti şi domenienî 
la plata despăgubirii către Stat, el vor fi scutiţi de recruta- 
fiunea pentru armată permanentă în timp de 10 ani de la 
apHcarea acestei legi. 

^Art. ÎL Nu intră în numfirul deseatinelor acordate prin 
art 1 drumurile naţionale, judeţene şî comunale etc. 

• Art 12. Liberi sunt locuitorii a-şi adăpâ vitele în t6te 
apele, a prinde raci în lacuri şi în gârle şi a pescui cu un- 
diţa ori-unde vor voi, fără a băgă năvod sau plasă. 

^Art 13. Preţul pămîntului, pe care locuitorii devin deplin 
proprietari după art. 1 al presentei legi, va fi de câte 80 lei 
de fie-care deseatină. 



202 

«Ast-fel capul de familie colonist va plăti fie-care, după 
numărul deseatinelor ce i se cuvine în comuna unde se află 
pentru preţul pămîntului, în termin de 15 ani, câte lei 6 
bani 70 de fie-care deseatină pe an, adecă procente 2 *Vioo 
şi amortisment lei 4 'Vioo- 

«Âc6stă plată se va răspunde odată şi în acelaşi termin 
cu dările fiscale. 

<^Art 14. Fe-care comună rămâne răspun^Stdre către stat 
pe tot intervalul de 15 ani pentru sumele cuvenite fiscului 
în virtutea acestei legi.» 

Acăstă lege s'a pus în aplicare de la 1 Ianuarie 1875. 

Imediat după ce legea a fost votată de Corpurile Legiui- 
t6re, d-nii administratori al Domeniilor şi pădurilor statului 
au expediat următ6rele ordine, privit6re la punerea în apli- 
care a legii : 

Adresa Domnilor administrcUorî aî Domeniilor şi pădurilor statului 
sub No. 13.831 din 2 Iulie 1874 către prefectul judeţului Bolgrad, 

(Monitorul Oficial, 6 Iulie 1874.) 

«Legea pentru rcgularea proprietăţii Statului din Basarabia s'a votat 
de Corpurile Legiuitore şi s'a promulgat prin decretul No. 1.247. 

«Primul şi cel mai important pas pentru aplicarea acestei legi este, 
domnule prefect, constatările ce urmeză a fi făcute de comisiunile pre- 
văzute şi instituite de lege. 

«Pentru întocmirea lor şi începerea lucrărilor cât ^e eurm^f. am dele. 
gat din partea nostră pentru comunele domeniene pe d-1 inspector finan- 
ciar N. Petrescu şi pentru comunele coloniene pe d-1 inspector financiar 
A. Duca, pe cari anunţându-î d-vostre, vă rugăm a luă şi din parte-vă 
disposiţiunile necesare, ca şi consiliile comunale sâ-şî alegă delegaţii lor 
cel mult până la 10 Iulie curent. 

«Veţi bine-voî, domnule prefect, a da delegaţilor noştri, când se vor pre* 
sintă la d-v6stre, tablouri de numărul locuitorilor şi al deseatinelor după 
roluri^ liste de numirea terenelor libere şi orl-ce alte informaţiuni. 

«Administratori: /. Kalinderu, I, Văcărescu.» 

Ordinul administrafiuniî Domeniilor şi pădurilor statului către 

inspectorul financiar A. Duca: 

«.... Administraţiunea făcând alegere în persona d-vostre pentru a o 
represintâ în comisiunea pentru comunele coloniene, vă invită să în- 
cepeţi operaţiunile d-vostre, avend a face constatările urmâtore: 



J03 

«I. Numerul capilor de familie în fiinţă in 4)iua de 18 Iunie, data pro- 
malg^ârii legii, al deseatinelor ocupate de dîhşiî la acea epocă în fie-care 
comnnă, care nu va trece peste acela de oO deseatinc pentru fie-care cap 
de familie, etc... 

> V5 invităm dar a plecă îndată şi a ve duce la reşedinţa judeţului, unde, 
luând sciinţă de la d-1 prefect despre numirea delegaţilor, să începeţi 
lucrările. 

•Administratori: /. KalinderUy L Văcărescu.> 

Acelaşi ordin a primit şi d-1 N. Petrescu. 

Monitorul Oficial din 1874 Iulie 6 publică, alăturea de 
aceste adrese, şi modele de procesle-verbale^ pe cari eraii da- 
tori a le dresă delegaţii administraţiunil domeniene la fie-care 
comună separat şi în cari se înscriau cele constatate la faţa 
locului Aceste procese-verbale eraii iscălite atât de către 
delegatul administraţiunil, cât şi de delegatul comunei. 

In Monitorul Oficial No. 151, cu data de 12 Iulie 1874, 
cetim apoi următorul document f6rte semnificativ: 

Adresa administraţiunil Domeniilor şi pădurilor atatulut cu No. 14.423, 
din 9 Iulie 1874, către prefectul din Bolgrad : 

piarul intitulat cEcoul Basarabiei «, in numerul s6u de la 23 Iunie 
anul corent, se încarcă a denatura cu totul textul precis al legii pentru 
regularea proprietăţii statului din Basarabia, facend, între alte multe 
neadeverurî ce avanseză. a se răspândi sgomotul: 1. că după acesta lege 
singură comuna devine proprietară pămîntuluî, iar nu individul ; 2. că 
contribuabilii stabiliţi prin diferite comune nu aii dreptul de a cere 
SUI fie împroprietăriţi cu câte (Jece deseatine decât în caşul când aceşti 
contribuabili vor fi căsătoriţi cu coloniste, şi 3. că locuitorii din comu- 
nele Noul-Garagaciu şi Tropoclu, au rămas ca nisce proletar!, cu tote 
promisiunile ce li s'ati dat de guvern. 

«Administraţiunea Domeniilor şi pădurilor Statului se crede datore, atât 
in interesul adeverulul, cât şi pentru a nu lăsă să fie induşi in erore 
şi exploatezi după cum aii fost în trecui de către unit ret voitori aceşti 
paeinici şi laborios! locuitori, a da următorele lămuriri: 

• 1. Că în ce privesce punctul întâia, legea şi instrucţiunile date pentru 
executarea eî ordonă împroprietărirea individuală pentru fie-care cap 
de familie, colonist, domenian şi contribuabil, pe o întindere de pămînt 
determinată. 

Dacă comuna este responsabilă după lege de plata despăgubirii pă- 
mîntuluî, acesta nu pote face ca fie-care cap de familie saii contribua- 
bil să nu fie singur proprietar pe păraîntul ce i se cuvine după lege ; 
ceea ce dovedesce şi mai mult că legea ordonă împroprietărirea in- 
dividuală este că însăşi ea, prin art 8, arată modul cum pote fie-care 
cap de famflie a dispune de proprietatea sa. 



206 



luî : vicleşugul, ipocrisia, cru4iniea, tenacitatea în a exploata, 
mîndria faţă cu cel mal slab şi umilinţa, linguşirea faţă 
cu cel maî tare. 

Starea economică a coloniştilor e f6rte prosperă, mulţu- 
mită de o parte muncei şi spiritului de economie al Bul- 
garuluî, iar de alta privilegiilor cari aperă coloniile de ra- 
pacitatea amploiaţilor ruşî. Aspectul satelor, portul locuito- 
rilor, starea sanitară a poporaţiunii în general, totul p6rtă 
sigiliul îndestulării şi chiar al belşugului. Casele coloniştilor 
bulgari, după exteriorul lor, s6mănă a case de chiaburi de 
prin satele n6stre; în coloniile maî mari, ca Taraclia sau 
Cubeu, există chiar case spaţiose ca la oraş. 

Femeile colonilor trăesc separat, într'o parte anumită a 
locuinţei, în care străinului îi este oprit de a intră. Odaia 
de primire, după obiceiul oriental, are la cel avuţi un divan 
de-alungul păreţilor; divanul e acoperit cu rogojini şi ve- 
linţe; la săraci divanul se construesce dintr'un fel de prispă 
şi este acoperit numai cu rogojină. Intr'unul din colţurile 
odăiel se află chivotul cu ic6nele, înaintea cărora se atârnă 
o candelă. 

Familia bulgară e tipul curat al familiei patriarchale. 
Şeful familiei e tatăl; femeia-mamă n'are alte datorii decât 
aceea de a îndeplini voinţa şefului şi de a rămâne r6bă, 
iar nu tovarăşa cea supusă. Femeia bulgară e credinci6să 
şi castă. 

Portul colonului bulgar se compune dintr'o căciulă, o 
scurteică de postav albastru închis, cu mânicile răsfirate, o 
păreche de pantaloni de aceeaşi col6re, largi sus şi creţi în 
dos, iar jos f6rte strîmţi şi lipiţi pe picior. Talia se încinge 
cu un brîu de col6re roşie sau verde, sub încingetâre se 
p6rtă cuţitul şi luleua. De-asupra acestor haine se aruncă pe 
umeri o giubeâ sau o şamolaşeă. 

Femeia bulgară e înaltă, os6să, cu umerii largi, hj^sită 
de graţie, cu ochii mici şi trăsurile feţei aspre. Portul eî so 
compune dintr'o fustă sau doue şorţuri şi o scurteică cu- 
sută cu firuride multe colori. Sub scurteică, o cămaşă de pânză 
sură, cusută pe umeri şi pe la mâneci, asemenea şi pe p61e. 
Desemnul broderiei e făcut une-orl cu mult gust, iar când 
e copiat de la Rus6ice, bizar şi ridicol. Fetele îşi împletesc 
p6rul în numer6se cosiţe mici şi subţirele, atârnând la vîrful 



207 

lor câte o monetă de argint. Coafura e grotescă şi lipsită 
de gust La gât se p6rtă mărgele şi panglicuţe. 

In mâncare colonistul bulgar e f6rte sobru ; arta culi- 
nară constă în doua feluri de mâncare: zelena^ carne cu 
legume, şi friptura. Ambele feluri se fac cu mult ardeiu; din 
legume se preferă prazul şi c6pa. 

Colonul bulgar e rells^los şi formalist mare faţă cu ritua- 
lul bisericesc. Bătrânii au, ca şi Mahometanii, obiceiul ca cel 
puţin odată în vi6ţă să visiteze Ierusalimul şi muntele Athos. 
Acela care a făcut deja acest pelerinagiu pios aduce nea- 
părat acasă un certificat iscălit de către Patriarchul Ierusa- 
limului, care-I dă dreptul de a purtă de atunci înainte titlul 
de Hagiu. Titlul acesta apoi servă drept nume de familie : 
Hagi Petcu, Hagi T6der, etc. 

Din sărbători coloniştii bulgari sărbătoresc mal cu deo- 
sibire: înălţarea Domnului, Adormirea, (Jiua Sf. Michail, (Jiua 
St Giril şi Metodic, Sf. Gheorghe şi Sf. Dimitrie. In aceste 
din urmă două (Jile se face pomană. După isprăvirea mun- 
cel agricole, când bucatele s'au ridicat şi viile s'au cules. 
Bulgarii prâznuesc sărbătârea numită : *Za Boje ime^. In 
ac6stă (Ji fie-care gospodină face colivă, taie puî, purcel, 
mei, şi t6te bucatele se aduc la biserică pentru a fi bine- 
cuvîntate de preot; după leturghie, parte din bucate se îm- 
parte pe la săraci, parte se dă clerului şi restul se aduce 
acasă, unde se consumă de familie. 

Nascerea. Când se nasce un prunc, m6şa îl duce la preot, 
avend într'o mână un pahar gol şi un mănunchiu de flori 
uscate. Preotul cetesce molitva şi umple paharul cu aiazmă; 
apoi m6şa se înt6rce acasă şi stropesce pe noul născut şi pe 
lehuză cu aiazma adusă. Maî pe urmă vin vecinii şi felicită 
pe mamă, aducând daruri : ulcioraş de vin, nuci, fructe, 
mere. M6şa c6ce apoi un fel de lipie (pită), pe care o pune 
frumos pe masă. 

Când se strîng vecinele, se arde în odaie tămâie, tămâin- 
du-se sf. ic6ne, lehuza şi 6speţil. După acăsta, fie-care femeie 
ÎŞI spală manile şi rupe câte o bucată din pită. 

Căsătoria Ia Balgarl. Flăcăul îşi alege de obiceiii mirăsa 
după consimţemîntul părinţilor. La oraşe petitoria se face di- 
rect, la sate prin intermediul unor pers6ne particulare. 
Odată consimţemîntul căpătat, mirele sau părinţii săi trimit 



208 

peţitori la părinţi! feteî. Aceşti peţitori se înţeleg despre zes- 
tre şi cele-lalte privit6re la căsătorie. Din <}iua când înţe- 
legerea s'a făcut, obiceiul cere ca tinerii să nu se vadă până 
în (Jiua nunţel. In curgerea acestui timp mirele face daruri 
rudeniilor miresei şi se ocupă de t6te cele necesare miresei 
pentru nuntă. Joi, dacă cununia s'a fixat pentru Duminecă, 
atât în casele fetei, cât şi în casele flăcăului, se adună fetele 
satului şi trec făina prin sită. Făina de nuntă se trece prin 
trei site puse una peste alta. La mire, în sita de sus se 
pune inelul sSă, la mir^să al el ; pentru ac6stă operaţiune 
mistică mirele face daruri fetelor. Vinerea, fetele se adună 
din nou şi coc câte o pane. Pe timpul cât dur6ză opera- 
ţiunea cântă lăutarii, iar după ce pănea s'a scos din cup- 
tor, ea se unge cu miere şi de aceea se nnraesce medenif a. 
Pânea de nuntă se pune pe o tavă, iar peste dînsa inelul 
şi un pahar cu vin. Apoi fetele încunjură masa, cântă şi pe- 
trec. In fine una din fete remite inelul miresei mirelui şi 
vice-versa, vinul din pahar se varsă jos, iar medeniţa, se 
împarte* între cel presenţi. După acostă petrecere mirele ur- 
mat de lăutari face visită miresei. 

In ajunul cununiei, se face în casele mirelui ceremonia 
rasului. Se rad mirele, naşul, vorniceil şi cel-lalţî 6speţî 
de frunte. 

Când bărbaţii şi aii isprăvit toaleta, apare naşa, urinată 
de prietinele miresei, pentru a transportă de la mire la mi- 
r^să darurile de nuntă şi rochia miresei, făcută pe socot^la 
mirelui. Darurile se aş6ză pe tave şi scânduri şi procesiu- 
nea se rînduesce in următorul mod: înainte merg lăutarii 
saîi cimpoierul (haida), după el vorniceil cari duc îmbrăcă- 
mintea miresei, apoi 6speţil şi alţii cu darurile pentru ru- 
denii. Când procesiunea se apropie de casele miresei, spre 
întîmpinarea el ese naşa, ţinend de mână pe mirâsă ; în curte 
pe nisce laviţe sunt expuse lucrurile de mână ale feteî, pre- 
cum şi darurile de nuntă destinate mirelui. 

Voiniceii transmit darurile; drept resplată primesc câte 
un pahar de vin, apoi în schimb ieau în primire darurile 
miresei pentru mire. 

Dimin6ţa, în 4^1^ când se face nunta, flăcăii cu haida în 
frunte merg după naş şi naşă, pe cari îl aduc cu mare alaiii 
In curtea miresei; tot acolo vine şi mirele. Datoria naşilor 



209 

este de acum înainte de a aşterne tulpane sub picidrele ti- 
nerel părechî, de a culege darurile de la 6speţî şi de a legă 
manile noilor căsătoriţi la biserică. Când procesiunea se în- 
dreptă la biserică, miresa merge cu capul acoperit cu be- 
t^lă. La biserică, pe când se cântă «Isaia dănţuesce», eno- 
riaşii presenţi la cununie presară tînSra păreche cu flori, 
bonbone, nuci, etc. Se face învălmăşălă mare, din causa co- 
piilor, cari se aruncă peste zaharicale. 

Din biserică toţi se întorc acum în casele mirelui ; haida 
cântă în fruntea procesiunii, iar flăcăii slobod focuri de pis- 
tole. Dacă mirele nu e din acelaşi sat, flăcăii satului din care 
e miresa opresc procesiunea şi cer de la mire să răscum- 
pere fata. Răscumpărarea se face cu ceva mărunţiş. 

In casele mirelui se primesc felicitările şi 6speţil se cins- 
tesc cu vin. In unele colonii din judeţul Akerman e obiceiul 
ca mirele şi mirăsa, pentru a primi felicitările, să se aşeze la 
o masă, mirele ţinend pe genuchi un băeţel, iar miresa o 

fetiţă. 

După felicitări se servesce masa, la care însă nu ieau parte 
rudele miresei. 

După masă se fac alergări de caî şi tineretul dănţuesce 
la sunetele asurcjîtâre ale haideî. 

De la mire invitaţii merg la părinţii miresei, de unde apoi 
transportă zestrea fetei în casele noilor căsătoriţi. La mu- 
tarea lucrurilor, de obiceiu, se opune sora miresei, cu care 
vornjceii se certă, propun bani în schimb, iar la urma ur- 
melor făgăduesc fetei că s'o ieâ şi pe dînsa. 

Sera se dă prâncjul în casele mirelui; la acest prâncj sunt 
invitate acum şi rudele miresei, afară însă de părinţi; în 
timpul prân4ulul rudele fetei fac cadouri naşului şi naşei, 
apoi 6speţilor. Cadourile se compun din pros6pe cusute, tul- 
pan, cămăşi, etc. 

Fie-care din âspeţi, după ce a căpătat darul, pune pe o 
tavă pregătită dinainte ceva parale. Suma depusă în nu- 
merariii trebue să fie echivalentă cu darul primit sau mal 
mare decât darul, iar nici decum mal mică. Mirele şi miresa 
nu asistă la acăstă operaţiune financiară. 

După ce prânzul s'a isprăvit, rudeniile miresei plecă, iar 
naşul şi naşa duc pe tineri în odaia nupţială. Aci mirele 
dă apă naşului, pentru ca să-şl spele manile, iar naşul vîră 

Z. C. Arbure, Basarabia. 14 



210 



în sînul mirelui busuioc şi... batista cu banii, adunaţi de la 
6speţî. 

A doua (Ji după cununie, tînfirul trimite socrului cadou 
un ţap sau un berbec, c6rnele căruia sunt împodobite cu 
panglici, clopoţel şi altele. (1) Animalul e condus de către 



(1) Autorul a asistat la o nuntă din satul Izcrlia, din judeţul Aker* 
man, unde a fost martor unor obiceiuri, cari întru cât- va se deosibesc 
de cele descrise mal sus. Causa, de sigur, este faptul că Bulgarii din 
Izerlia sunt Rumelioţi. 

Satul Izerlia este aşezat pe malul drept al riuluî Chirghiz-Chitai, ce 
se revarsă în limanul Chitai. Posiţiunea sa geografică este sub 4G<> de 
latitudine şi 29^ de longitudine de la Greenwich, posiţiunea topografica 
la o înălţime de 170 metri de-asupra nivelului mării. 

Izerlia, precum am spus, este locuită de Bulgari rumelioţi, cari au 
emigrat în Basarabia pe la 1828—29, fugind de iataganul Turcilor. 

Numele satului s'a dat de emigranţi şi derivă de la cuvîntul turcesc 
izerlia=robia. Betrânii satului povestesc în acesta privinţă următorele : 

In apropiere de satul natal al Bulgarilor rumelioţi eră[un sat turcesc. 
Intr'o nopte nisce Turci din acest sat au năvălit asupra Bulgarilor şi 
le-au răpit vre-o 10 fete, pe cari apoi le-au vîndut în robie la Stambul . 
Acesta tristă întîmplare a fost causa că alţi Bulgari porecliră pe locuitorii 
satului călcat de Turci de izerliî, adecă robi. Locul unde s'aii aşezat emi- 
granţii venind în Basarabia] a fost pustiit. Altă dată însă, după (fisele bătrâ- 
nilor, aci a fost un sat tătăresc. In apropierea satului se află o movilă , 
care, se ^ice, că ar fi un mormînt a vre-unui Han tătar ; puţin mai de- 
parte trece valea Marin, apoi valea Roman şi în fine valea Cernevo-Dere» 

De ore-ce Izerlia este construită pe un loc înalt, iar împrejur nu 
există de loc mlaştine şi locuri bâltose, de aceea clima e forte sănătosă ; 
iaerul curat, lipsit de orî-jse exhalaţiuni miasmatice, circulă liber; bole epi- 
demice nu există şi chiar la 1848—56, precum şi la 1866, când în Basa- 
rabia întregă bântuia cholera, la Izerlia n'a fost nici un cas de acesta boia. 

Cu tote acestea satul Izerlia simte mare lipsă de apă ; apa din puţuri 
e sărată, neplăcută la gust, şi locuitorii, pentru a ave apă pentru adă- 
patul vitelor, sunt nevoiţi să facă stăvilare în vale, pentru inmagasinarea 
apei de pl6ie. Firesce că acesta apă stagnantă vara se descompune iute 
sub arşiţa sorelui şi devine vătemătore pentru vite. 

De alt-fel satul e avut, posedă o biserică frumosâ zidită de petră oolit 
patru strade perfect aliniate şi o piaţă spaţiosă în mijlocul satului. După 
registrele bisericei se constată, că la întemeiarea satului poporaţiunea eră 
de 380 bărbaţi şi 320 femei, iar în anul 1891 acesta poporaţiune eră 
deja de 948 bărbaţi şi 848 femei. 

Căsătoria la locuitorii din satul Izerlia se face de obiceiti după înţe- 
legerea reciprocă a părinţilor din ambele părţi. Acum vre-o 20 ani există 
obiceiul de a simula răpirea fetei ; acest obiceiii a dispărut acum. Tim- 
pul pentru căsătorii este tomna, pe la 26 Octobre, şi erna, când adecă 



211 

cioban, care se îmbracă cu cojoc întors cu blana afară şi 
încins cu ceresu (Încing6t6re, brîu), de care se atârnă iorba 
(desag) cu mălaiu, un cazan mic, ceva paie pentru animal şi 
lul^ua, iar în mânî ciobanul ţine un cârlig. Pe drum, cio- 
banul se preface în mascariciu, face tot felul de glume, ca 
sâ rîdă mulţimea ce-1 urmeză. Berbecul adus cu aşâ alaiu 
se taie imediat şi apoi se mănâncă la masa gătită în on6- 
rea tinerei părechî. 

Iiiinormiiitarea la Bnlişcarî. După ridicarea cosciugului din 
casa mortuară, uşa de intrare se închide imediat, pentru 
ca m6rtea, explică betrâniî, să nu intre îndSret, ci să păş^scă 
după cosciug până la cimitir. 

In cosciug, pe peptul rfiposatuluî, se pune neaperat cer- 
tificatul Patriarchuluî din Ierusalim, dacă defunctul a fost 
hagi, iar capul i se acopere cu o căciulită de catifea adusă 
din Kiev de la Sf. Lavrâ. înainte de a se închide cosciu- 
gul, preotul stropesce rămăşiţele pămîntesci cu aiazmă, vin 
şi unt-de-lemn. 

La înmormîntarea celui dintâiu născut, mama nu asistă 
şi părinţii în 4î^ia înmormîntăril nu dorm acasă, de frică 
ca şi ceî-lalţî copil să nu m6ră. 

Coloniştii bulgari cred că în fie-care Sâmbătă, de la Du- 
mineca din urmă până la înălţarea Domnului, sufletul ră- 
posatului revine pe pămînt : cel păcătoşi "pentru a se po- 
căi, ceî drepţi pentru a călăuzi pe calea dreptăţii pe se- 
menii lor. De aceea Sâmbătă ţgranca aprinde candela pe 
monnîntul rSposatuluî, iar pe cărbuni aprinşi se arde tă- 
mâie. 

Cele-lalte obiceiuri ale coloniştilor bulgari sunt apr6pe 



poporaţiunea rurală a isprăvit cu munca câmpului. Căsătoria se com- 
pune din petitorie, care se numesce hudeju, şe^ătorea fetelor: medenic, 
cununia, prânzul nupţial şî remiterea darurilor mirese!, numită oterîv 
hula. Ceremonialul din urmă constă în următorele : de la cununie şi 
până Mercuri, dacă cununia s'a făcut Duminecă, miresa portă pe cap 
un tulpan roşu, care se numesce bula. 

Mercur! casa tinerilor este visitată de naşă şi vornice!; naşa se apropie 
de stăpâna case! şi-î scote de pe cap tulpanul roşu. Din ,'acest moment, 
se consideră că noua căsătorită a devenit femeie. Dînsa e încunjurată 
de vecine, car! o felicită şi-! fac cadouri. La solemnitatea scotere! bulet 
bărbaţii nu se admit, iar femeile cântă cântece erotice. 



212 



analoge cu obiceiurile Romanilor şi Slavilor de la me(Jă-<}i. 
Aşă de pildă, în <}iua de 24 Iunie, fetele bulgare se adunu 
la un loc şi, îmbrăcate peste haine cu rogojină şi papură» 
iar pe cap purtând plante acuatice, îşî aleg dintre ele o 
regină (1) şi es la câmp, unde prind fluturi. Observând un 
fluture sburând, fotele cântă în cor: 



Paparuda zlata 

Pred Peruna leta, 

Leta şi proleta, 

Po polea sea meta 

I Bogu sea moli : 

— Daî, Boje dîjdeţ ! 

Da israstit niva, 

Nivî, şi nivadî 

Barî, barî vodîî 
Biata, biata vina! 

Vseac slac i tîgar... 



Paparuda de aur 
Dinaintea lui Perun sboră, 
Sboră şi trece, 
Pe câmp se svîrcolesce 
Şi la Dumne(Jeu se rugă: 
— Dă, Domne, ploie! 
Pentru ca să crescă ogorul, 
Ogorele şi câmpiile, 
Multă, multă apă! 
etc. 



Motivul cântecului o forte melancolic. l)ui)ă ce fetele intră 
în sat, acelaşi cântec se cântă la uşile caselor ,şi fie-care stă- 
până, sau stăpânul ese repede şi stropesce fetele cu apă; 
iar ele se scutură. După acesta ele capătă daruri. 

Coloniştii bulgari în ajunul Crăciunului şi al Anului nou 
umblă prin sat şi colindă. Umblă cu colinda atât flăcăii cât 
şi copiii. Iată una din colinde, culesă în satul Izerlia din ju- 
deţul Akerman: 



IIc^Kapa;n»MH e — ko.io,i,o, K0.ie,T0 .loî 
Gherh ,T,UMHTup7> 

Tpil UlMHfiKEI 
Ct ÎKevlTO >KHTo 

Ta qn onvcna 
Ilax 6llii> ^vnauT» kojo,t;o, Koje,io-.ieî 
^a,'ţe ^ocuo,^L 
TOaeirb FfeTept 
UlTe iioTonH 

TpH lIIMHftKH (bis) 



(■1» iKe.iTo acnio 
CBen» ^iiMiiTbipT> 
Ho Kpaft xo,w (l^i^) 
Bora Mo.iH 
KypOaii'b KOJUi 
Bhiciipn BoHce 
H^HveH'h BtxepB 
Ilire uarpa^a 

H0B7> MMHaCTHpT> 

IÎItc iicniiiiia 



O) La Izerlia de obiceiu se alege o fetiţă, pe care fetele o desbracă 
şi-i confecţioneză nisce îmbrăcăminte din papură, trestie şi alte plante 
acuatice. Fetiţa acesta represintă pe papatnida. 



213 



Ha Bpaia-ra 
Hrua iMuiiua 
Ha iieiu'iKopii 



Ha KvCoTo 
.IpcBiie :jBt3AH, Kuje,io, ko.kvio-.1(»! 
Ha :apaBie-Tii! 



Iată şî altă colindă, aucjită tot în satul Izorlîa : 

»kM!J4acH I>niK(» Mafth'a — Ko.ioAo-aoî 

Otl Hriiaiiv^eirb ,^o Ko.KMiO 

~la cn ,T.a6u Maa,ia Bora 

M.iaAa Hora \w KpbiCTiiiia ii iie vBtpoiia 

He CLI Tpunia Boace MaitKa 

II VTiOT BT> lop.^airi. Bo^^a 

Ja CII KpUCTII u VBlipU 

^le CM cpeiuiia Boaca ^laflica 
Vh cBe'n> JuMiiTLijvr,. 
OrroBopH Bo/Ka MatiKa 
rlodim cpeiUHa cBcn, ^UMiiTLipi, 
Ja MII KpbKTinui. H A*i yBtpiiiin, Mjaia Bora 

OTrOBOpJI CB(TI. .llIMHThip'fc 

X'Sh HO MOHca ja ro KpucTH ii vB'hpa Mja,^a Bora 

Tott e TH'/KeKT», KaTO MpaMop'h 

OiiiTc iiapH Kare orunb 

HaK"!. cii Hocii Bb pbiutj BoiUa Maftua 

M.iaja Bora ho yF^pena n ne KpbicTcua 

^Ic cbi cpcHuia BoHia ^laflKa 
Cb cBorb FooprH 
OTroBopa BoHia MaâKa 
3^o6pa cproiuHa ',meTh Feopni 
Ja MU KpbicTHiHb H ,i,a yirfepuiiib Mja,T,a Bora. 

OTroBapH CBCTL Teopru 
A:^'L HO Moxa ;{ix ro Kpbic^H u ,T,a yB'hpH il.iaja Bora 

Tott e TjiiKaKT», icaxo MpaMopi» 

Onne nepw, Karo orwHb 
ITaKT> Tpunio BoiKa Mattna 
naKb cu Hocu B'b pbiu'h lioiKa MallKa 
M.ia,T,a Bora ne KpbicTeua h ho yBhpcua 
CpeiHHOM'b cpeu^ua cb cBerb HBanb 

OiTOBopu BiriKe Mattica 
Mo*iKeiHb-aH MU Kpucxu H vBfepu MJa,i.a Bora 

^H rv iOT3e cBcrb Hnain. 



214 

M^ii ry MopHa bb lopji.an'B Bo,i,a 
II ry KpHCTii H yFipM Mja,^a Bora, KOJie;^oî 

Colindarea, prin satele bulgare, precum şi prin satele ro- 
mâne, dispare încet cu încetul, din causa unor disposiţiunî 
luate de consistoriul din Chişineii, care opresce acest obiceiu 
de a se practică, considerându-1 contrariu spiritului religiu- 
niî ortodoxe. Din acesta causă poliţia rurală, ajutată de 
preot, amendeză şi incarceroză pe colindători. 

La Anul nou, atât în coloniile bulgare, cât şi prin satele 
române, băeţiî umblă prin case cu sorcova, făcută de obi- 
ceiii dintr'o crenguliţă de salcie. Copiii bulgari ating cu 
crenguliţa pe stăpânii casei şi recit^ză: *Surova siirova, go- 
dina zelen ciiass na ni va, po jivu, po zdravu nap do godina.» 

Coloniştii bulgari cred în necuratul, care se amestecă în 
daraverile 6menilor. Ca creştini, el cred că fle-care om are 
pe îngerul s6u păzitor, dar afară de înger mal are şi câte 
un drac. Unii din aceşti draci se prefac în câni, lupi, pisici 
şi chiar în femei, pentru a se apropia de om. Cholera, ciuma 
şi epidemiile sunt uneltirile necuratului. Cholera este o femeie 
îmbrăcată în linţoliu alb, care ţine c6sa în mână şi p6rtă 
p6rul despletit, cânii satului o vSd şi de aceea urlă, iar omul 
nu o p6te ved6. 

Coloniştii bulgari posedă multe legende despre vampiri. 
Vampirii aceştia sunt nisce monştri, cari sunt sufletele celor 
sinucis! ; vampirii sug sânge de om adormit şi, pentru a 
scăpă de acest gr6znic inimic, este necesară intervenţiunea 
descântecului vrăjit6rel. Vrăjit6rea saîi vrăjitorul, pentru a 
isgonî pe vampir, întrebuinţeză o ic6nă veche ca talisman. Cu 
ajutorul iconel vampirul se p6te prinde într'o butelie, care 
apoi se astupă şi se atârnă de un copac. 

Prin satele bulgărescl există babe betrâne, cari se ocupă 
cu meşteşugul doctoricesc; ele vindecă b61ele cu ajutorul unor 
erburl şi unsori, combinate cu anumo formule cabalistice, 
numite baianie. 

Iată o baianie au(Jită de noi: «Dacă-I de la mama, să dis- 
pară ca perul roşu; dacă-I de la o femeie, să ca^ă sub gard, 
să se risipescă ca spuma măriî, ca ploia pe câmp, ca vîntul 
în munţi, să peră în pustietatea de la Tililei ! » 

In 4iua de 8 Ianuarie femeile bulgare de obiceiu s6rbă- 



215 _ 

toresc serbarea babelor (babin den). In ac6stă (Ji, femeile 
cari au născut deja eopîî se adună în casele mdşel şi aduc 
<ru ele cadouri şi ceva merinde. Apoi se pun la sindrofie, la 
oare bărbaţii nu ieau parte. 



III. 



colonişti! germani. 

Tocmai în centrul judeţului Akerman, pe o întindere de 
130.612 deseatine şi 1.988 stînjeni de pămînt, sunt aşezate 
24 sate sau colonii germane. Aceşti immigranţi germani au 
venit în Basarabia din Prusia, Wiirtemberg şi Polonia ru- 
sescă. 

Iată istoria acestor colonişti, aşâ precum am putut-o sta- 
bili noi pe temeiul unor documente atât tipărite deja în Rusia, 
cât şi după memoriul inedit al presbiterulul Wolfgang, 
din satul Fere-Champenoise. 

In secolul XVI o parte din Germania s'a liberat de sub 
tutela bisericel romane; ac6stă eliberare însăn'a putut satis- 
face mulţimea ţfirănescâ, frământată de un ideal religios- 
economîc mal larg decât a fost acela a lui Luther, şi nemul- 
ţumirile, întemeiate pe o stare economică rea, au dat nascere 
proorociilor lui Zwikau, în fruntea cărora au apărut Toma 
Miintzer, Storch, Martin Zellarius, etc. 

Aceşti visionari propagară întemeiarea ^Noului Ierusalim». 
ilarele Luther se ridică atunci în contra lor şi Miintzer acusă 
pe înţeleptul reformator cum că el a uitat pe popor şi «se 
resfaţâ, dormind pe puf^. Miintzer s'a adresat către po- 
porul de jos, condemnând pe cel avuţi şi declarându-i de 
«inimicii ordinii divine de pe pămînt». In cler, Miintzer nu 
vedea decât ^o progenitură a tiraniei antice, care torturâză 
consciinţa*, în aristocraţie pe «duşmanii împSrăţiel lui Christ 
pe pămînt, nisce egoişti cari jertvesc omenirea pentru 



(l) Memoriul d-lui Wolfgang a servit şi d-luî Klauss în scrierea sa: 
liamn Ko.ioHiii. 



216 

restaţările lor trupeşei». O atare propagandă adresată eătra 
un popor sărac şi incult firesce că trebuia să producă o mare 
mişcare, pentru care terenul fusese deja pregătit. Ţeraniî s'au 
răsculat, şi resc61ele acestea au fost înăbuşite cu mari şî 
sângerase represalii. Pentru a scăpă de persecuţiunî, sutimi 
de ţeranî germani părăsiră căminele lor şi şi-au luat lumea 
în cap. Proseliţiî luî lacob Hutter au fugit în Moravia, la 
Austerlitz, dar acolo aii că^ut în manile Habsburgilor cato- 
lici. Pentru a scăpă de acest jug şi mai gr6znic, sectanţii 
se mutară în Ungaria, de undo însă Măria Teresia [i-a alun- 
gat în Transilvania. Puţin după acesta, tot Măria Teresia i-a 
silit să părăsescă Transilvania şi să fugă în Valachia. Aci 
nenorociţii emigranţi găsiră o primire şi maî rea ; împresu- 
raţi din tote părţile, jefuiţi, omorîţî, Hutter ianiî se hotărîră 
a fugi în Rusia. Cea dintâiu colonie creată de aceştî eraticî a 
fost satul Rădice V din guvernămîntul Ciernigov. 

Aceeaşi sortă, pe care au avut-o Hutterianiî, au moştenit-c> 
şi cele-lalte secte. Taboriţii aii emigrat cu miile în Polonia 
rusescă, ceî din sudul Germaniei în Prusia de la resărit. 

In întâiul pătrar al secolului trecut s'a respândit în line 
printre ţeraniî germani scirea îmbucur ătdre cum că în Lu- 
zatia din Saxonia trăia un Comite N. Zinzendorf, care se 
făcuse proselit înfocat al nouei religiunî. Comitele Zinzendorf 
eră un visător religios, care dărui moşia sa sectanţilor 
şi la 1772 întemeia acolo o comunitate religi6să numită 
Herrihut 

Sectanţii din Hernhut eraii Taboriţî. Ei s'aii adunat acolo 
nu ca comunişti, ci ca simpli şi modeşti agricultori, setoşî de 
linişte şi pace. împrejurul acestor emigranţi s'aii adunat în- 
cetul cu încetul alţi sectanţi şi în curînd Corniţele de Zin- 
zendorf a întemeiat «societatea evangelică a fraţilor din 
aceste elemente ostenite de luptele religidse. Scopul socie- 
tăţii a fost realisarea pe pămînt a unei vieţi sociale con- 
forme cu litera Sf. Scripturi. Sub direcţiunea unui directo- 
rium şi a unei adunări sinodale, sectanţii s'aii organisat şi 
aii creat mal multe comune rurale întemeiate pe muncă şi 
ordine. Prigoniţi pentru idei religi6se adînc sădite în su- 
fletul omului, emigranţii aceştia se rugau ferbinte către Cel 
de sus, ca să le dea pentru suferinţele lor, pentru pătimi- 



217 

riie celor căcjuţi în luptă, pânea 451^^^^^ • nnscr tdfjlichcs^ 
Brot gieb uns heute». Şi ruga lor ferbinte a fost aurită. 

Scirea despre acesta s'a respândit din Hernliut cu iuţela 
ful<2:eruluî. Ţăranii de prin satele şi cătunele Germaniei, de 
pe malurile Mării Baltice, din Wiirtemberg, din Moravia, se 
ridicară în gl6te, la auc^ul sciril că Dumnezeii s'a îndurat 
(le fraţii lor adunaţi la Hernhut, şi cârduri, cârduri de ne- 
norociţi s'au îndreptat spre pămîntul făgăduinţei. 

Firesce că la Hernhut în curînd <^u?iser Brol> a devenit 
neîndestulător pentru toţi flămânzii şi că emigranţii s'au 
ve<Jiit siliţi în curînd a căuta aiurea ceea ce le lipsiâ pen- 
tru traiu. 

Tot către Corniţele Zinzendorf, scrie prebisterul din co- 
lonia germană Fere-Champenoise, au venit şi străbunii co- 
loniştilor germani din Basarabia. La ce anume sectă au apar- 
ţinut eîV Acesta este cu neputinţă de stabilit acum într'un 
mod cert, de 6re-ce descendenţii lor j>rofesară deja diferite 
religiunî protestante. \a\ lucru însă remâne cert, şi anume că 
toţi aceşti ţerani germani şi-aii părăsit patria din causă că 
unser Brot» devenise neîndestulător pentru toţi, şi toţî 
cei cari au luat toiagul căletoruluî pribeg, părăsind scumpa 
lor patrie, se rugau ferbinte lui Dumnezeii: «unser tăg- 
liches Brot gieb uns heute>. 

Cu aceste cuvinte de rugăciune emigranţii germani au 
străbătut ţfiri întregi, până ce au dat în fine de pămîntul fă- 
^^ăduit, trecând hotarul de la rSsărit al Ţerii-Românescî. 

Firesce că acăstă emigraţiune a flămân4ilor eratici s'ar fi 
isprăvit printr'un desastru mare, dacă aceşti eraticî n'ar fi 
fost ţerani germani, Ţfiranul german e înzestrat de Dum- 
nezeii cu minte sănăt6să, care nu-1 părăsesce nici atunci 
când dînsiil se cufundă în cercetări metafisice. Sectant fer- 
vent, înainte de a plecă în lume, ţSranul german a proce- 
dat cu mare băgare do semă, a cercetat, a trimis emisari 
prin ţeri depărtate, ca să studieze aceste teri, şi numai după 
ce s'au întors emisarii luî, numai atunci s'a ridicat el şi a 
plecat spre pămîntul făgă',luinţeî. Aşa dar el n'a avut trebuinţă 
de un Moise care să-1 conducă prin pustietăţi, căci sciâ 
înainte deja că n'are să rătăcescă (Jecimi de ani până va 
intră în pămîntul făgăduit. 

Emisarii coloniştilor germani au visitat Moldova, Dobro- 



218 

gea şi Rusia de me(jă-(Ji; apoi, prin intermediul unor 
agenţi speciali, au intrat în tractatîve cu guvernele acestor 
ţSrl, au cerut şi aii dobândit privilegii şi drepturi excepţio- 
nale. Aceste tractative au fost lungî, bine chibzuite, perfect 
cumpenite şi s'au isprăvit, pentru Rusia de Sud şi Dobro- 
gea, numai pe la 1767. 

Representanţiî emigranţilor germani din Basarabia, pre- 
cum şi ai acelor dimprejurul Odeseî şi de dincolo de Nistru 
în general, au garantat noilor veniţi următorul tăgliches 
Brot : 

Fie-care colonist a primit de la stat câte 60 deseatine pâ- 
mînt bun de cultură, ales de emigranţi înşişi, un mic capi- 
tal în banî pentru întemeiarea gospodăriei, restituibil fără 
procente în termin de 10 ani. Coloniştii r&mâneau liberi 
de orice bir în curgere de 30 ani şi pentru tot-deauna slo- 
bozi de recrutaţiune, rechisiţiuni şi prestaţiunî, dacă aparţi- 
neau sectei menoniţilor. Coloniştilor li se garantă deplină li- 
bertate religi6să, libertatea comerciuluî şi a industriei. In fino 
coloniştii aveau la Petersburg pe lângă guvernul central un 
representant al lor, care eră să fie membru al comitetului 
colonial, întocmit ad-hoc de guvernul imperial pentru admi- 
nistraţiunea coloniilor. 

Numai după ce acest temeinic «iinser Brot^ a fost con- 
firmat în (Jiua de 27 Martie 1767 de către guvernul imperial 
rus printr'un anumit cukaz» iscălit de Imp&rat, emigranţii 
germani şi-au îndreptat paşii lor spre hotarele Rusiei. In 
mare parte emigranţii erau 6menî f6rte săraci, unii din eî 
n'aveau căruţe cu cal, şi şl duceau calabalîcul în căni- 
ci6re mici la cari se înhămau singuri, femeile cu copila- 
şii în braţe urmau pe jos pe aceşti pionieri aî munceî 
agricole. In aşa hal treceau cârduri, cârduri de emigranţi 
graniţa Imperiului Rus. (l) Călfetoria dură luni întregi, firna 
nenorociţii se adăpostiaii prin satele ruseşti, unde suferiau 
de frig şi fum. In colonia Fore-Champenoise II, din jude- 
ţul Akerman, până acum cântă femeile germane următorul 
cântec, privitor la acesta tristă câletorie spre Basarabia: 

Was ist das fîir ein Schmerz, 
Dass ich niuss Deutschland meiden 

(1) Klauss, H;unii Ivaoniii. 



219 

Und nuD, als Kolonist 
Viei Plag'und ICummer leiden. 
Des Morgens' kann'vorerst 
Ich nicht in Ziinmer bleiben 
Vor Rauch und dicken Dampf, 
Weil hier kein Schornstein war 
Die Fenster sind von glas, 
Doch nur zwei Scheibelein 
Dass kaum die liebe Sonn ! 
Kann geben îhren schein. 

In acest cântec melancolic şi trist, bietul emigrant descrie 
or6rea ce Ta coprins când a văcj^it dînsul în ce miserie 
trăosce ţSranul rus: 

Was soli denn das bedeuten 
Die geh'n ja bloss im Hemd 
Und das vor alben Leuten.... 

Apoi se povestesce cum acest Hans Russmann mănâncă 
Kapusta und Quast, cum e leneş: 

Vor Faulheit stinckt der Russ 
Das ist ja hell und klar. (1) 

înfăţişarea ţfiranului rus e sălbatică: 

Sein Gestalt war bose auzuschauen 

Sein haariges Gesicht, dem That ich gar nicht trauen 

Bietul ţeran rus e incult şi.... prost: 

Hier ist dem Verstand de Bauer sehr verlegen 

Dar ce e de făcut? S6rta crudă a silit să te cufuncjî în 
iiegra sălbătecie : 

Mag Kosten Haut und Haar, herein ins wilde Leben 

(1) Cântec cules în satul Fere-Chanipenoise, ocolul Maloiaroslaveţ, ju- 
deţul Akerman. 



220 

Aşa cântă emigrantul german din Basarabia căletoria sa 
spre pămîntul făgăduit. 

Cu chiu şi vaî au trecut emigranţii în Imperiul Rus şi au 
ajuns la locul de destinaţiune. Unii s'ati aşezat în stepele de 
la Ociacov, alţii lângă Odesa, iar alţii în Crimea şi Basarabia 

Satele colonilor germani se asemănă ca doue picături de 
apă; do aceea, dând descrierea unui singur sat, facem prin 
acesta şi descrierea generală a tuturor coloniilor germane 
din sudul Basarabiei. 

Satul Deutschenthal este aşezat pe malul înalt al rîuleţu- 
lui Dumba. Rîuleţul, de mic ce este, nu se află desemnat pe 
nici o chartă geografică a judeţului Akerman. Satul se com- 
pune din doue strade paralele, bine aliniate, casele distan- 
ţate prin plantaţiuni de salcâmi. In faţa caselor, de-alungul 
stradeî, o bulevard; fie-care casă e de un cat, cu dou6, trei 
ferestre în spre stradă. T6te casele sunt de petră sau că- 
rămidă, tencuite şi spoite cu o col6re clei6să gălbuie, albas- 
tră sau roşcată. Streşina caselor e înaltă, podul spaţios. In 
fie-care curte este puţ bine întreţinut. Puţuri comunale nu 
există de loc, ceea ce este o trăsură caracteristică a colonii- 
lor germane. Pe acoperişurile caselor se ved de obiceiu 
cuiburi voluminose de cocostîrcî. 

In mijlocul satului, în piaţă, se află biserica, de o architec- 
tură gotică, dar forte simplă, cu ferestrele mari, lumindse. 
Alături cu biserica presbiteriul sau casa preotului, un edi- 
ficiu frumos încun jurat cu grădină de pomi. Maî departe 
tot pe piaţă, doue edificii solide — primăria şi şc61a. Satul 
Deutschenthal posedă moră cu aburi şi atelier pentru repa- 
rare de instrumente agricole. 

împrejurul satului sunt fineţe. Coloniştii n'aii obiceiu de 
a ţine oî sau porc: şi de aceea apropierea fîneţeler de sat 
nu e de loc incomodă. Et ţin vite puţine şi în general nu se 
ocupă cucrescerea vitelor; ţin însă vaci pentru lapte. Rasa va- 
cilor e cea numită circnsiană. ("oloniştil au încercat maî multe 
rase de vite, dar resultatul dobândit i-a convins că numai 
acesta rasă se aclimatiseză bine în Basarabia. Gospodari 
buni, eî (Jic în acesta privinţă : că rasa bună trebue să fie 
potrivită şi cu pieţele de debuşeu, iar în Bugec acum nu 
fac parale. Coloniştii ţin cai de rasă bună. Apr6pe fie-care sat 
posedă o herghelie. Sultanul acestor herghelii e în tot-deauna 



221 

un armăsar superb, pe care coloniştii îl numesc: Dentschen- 
ihaler (sau alt-fel, după numele comunei) Ivan, In timpul 
din urmă rasa cailor coloniştilor germani s'a îmbunătăţit 
aşâ, în cât eî furniseză cai chiar pentru cavaleria rusă. Caii 
din Ancecrac sunt vestiţî acum. 

Coloniştii germani nu îngraşă pămîntul ; pe alocuroa nu- 
mai se întrebuinţcză fosfaturi, dar ca simplă încercare. «^Când 
pămîntul se va sleî, vom începe îngrăşarea cu băligar , 
<}ic ei. 

In general vorbind, coloniştii aplică la agricultură numai 
i^eea ce, <Jic el, se potrivesce cu clima şi natura ţSrii, şi re- 
sultatul e minunat. Când preţurile pentru grâne au fost bune, 
eî cultivau grîu ; când lâna se plătiâ bine, ţineau ol ; acum 
au început a sădî vil, de 6re-ce exportul vinului din Basa- 
rabia în Rusia s'a mărit. Viile acestea per însă de filoxeră^ 

In viaţa satelor germane impresion^ză maî cu s6mă marea 
disciplină ce domnesce în afacerile obştescl; colonistul ger- 
man e fdrte atent la interesele comunale, el e convins de 
neapărata necesitate de a subordona interesul privat intere- 
selor obştei. 'In cas când interesele private se ciocnesc cu 
interesul comunei, cumpena se plecă spre acesta din urmă, 
fie chiar că fruntaşii coloniei piotest^ză. In colonia germană 
starostea (primarul) este o pers6nă mare, faţă cu care cel-lalţl 
stau cu capul descoperit. A nu acceptă vre-o însărcinare din 
partea comunei, a nu venî la adunarea obşt^scă, a nu se 
presintă la vre-un incen Jiu sau inundaţiune pentru a da aju- 
tor, nici nu trece prin mintea unul colonist. De aceea coloniile 
germane în Basarabia sunt într'o stare înflorit6re ; ordinea 
şi abundenţa sunt trăsurile caracteristice ale acestor sate. 

Administraţiunea coloniilor posedă o autonomie destul de 
largă ; istoricul acestei administraţiunî merită a fi menţio- 
nat aci : 

La 1814—1816, printr'un ukaz imperial s'a alcătuit în fie. 
care colonie câte o primărie rurală (selski pricaz), iar t6te 
coloniile s' au împărţit în două oc61e: ocolul Maloiaroslaveţ 
cu 11 sate şi ocolul Gleastiţa cu 10 sate. Fie-care ocol avea 
câte un consilia de ocol, iar ambele ocoluri se administrau 
de către biuroul emigranţilor^ avend sediul la Căuşanî. 

La 1834 biuroul din Căuşanî s'a desfiinţat, iar în lochul seu 
s'a creat inspeptoratul (smotritelstvo) coloniilor germane. 



222 

La 1836 s'a format al treilea ocol, Sărata. 

Acum coloniile se administrăză de către un inspector, trei 
consilieri şi primarii rurali. Administraţiunea este pendinte 
de Comitetul coloniştilor din sudul Rusiei, avend sediul la 
Odesa. 

Coloniile germane posedă 130.612 deseatine, 1.982 stînjenî 
păniînt, din cari : 

Sub selişte .... 3.041 deseatine 1.600 stînjenî. 

Izlaz 48.147 * 1.200 

Fineţe 34.349 > 133 

Plantaţiunî. . . 2.402 . > 367 

Mlaştine 3.051 

Arătură 30.621 > 938 

Aşa că pe fie-care locuitor vin în momentul de faţă în 
termin mediu câte 8 deseatine de pămînt. După datele sta- 
tistice pentru anul 1892, poporaţiunea coloniilor germane 
se urcă la 42.600 locuitori de ambe sexe. După confesiuni ea 
se împarte în 94 Vo protestanţi şi 6^4 catolici. Avutul colo- 
niilor ni se presintă în următorul mod : coloniştii posedă 
24 000 caî, 40.000 vite cornute şi 21.000 oî. 

Iată acum şi denumirea satelor germane, afară de cătune: 

Ocolul Cleastiţa. 

Colonia Cleastiţa ' Colonia Paris 

> Hofnungsthal ! > Arcis vechiu 

Bor o dino I * Arcis nou 

Leipzig > Brienne 

Berezino * Friedenthal 

Ocolul Maloiaroslaveţ. 

Colonia Maloiaroslaveţ I | Colonia Ffere-Champenoise I 
Maloiaroslavăţ II > F^re-Champenoise II 

Culm > Deutschenthal 

Tarutino (Ancecrac) | Teplitz 

» Crasna i ■> Denevitz 

Katzbach ' > Plotsk 



223 



Ocolul Sărata, 

Colonia Sărata I Colonia Lichtenthal. 

> Gnadenthal i 



IV. 

ŢIGANit. 

Acest năin de 6menî îşî are representanţiî s6î în Basara- 
rabia, cari locuesc atât la m6<Jă-4î> cât şi la nord. Mulţu- 
mită faptului că Nistrul nu mai e o graniţă politică, Ţiganii 
din Basarabia cutreeră întregul Imperiu Rus, unde se cjic a 
fi Românit romale, ciave, aşâ că în guvernămintele de din- 
colo de Volga poporaţiunea rusâscă îî consideră de Români. 
Ţiganii din Basarabia sunt spătoşî, svelţî, de o statură mij- 
locie, Ţigancele frum6se şi active. Frumuseţea lor a impre- 
sionat aşâ de mult pe poetul rus Puşkin, în cât dînsul le-a 
dedicat o poemă întregă. Ţiganii nu posedă o musculatură 
puternică bine desvoltată, media vieţei lor e de 40 anî ; eî sunt 
deştepţi, inteligenţi, posedă bună memorie şi cu mare în- 
lesnire învaţă limbi străine; printre Ţiganii din sudul Basa- 
rabiei sunt mulţî poligloţi. Ca fire, Ţiganul e blajin, naiv 
şi în general bun ; faţă cu 6meniî cari nu-1 persecută şi nu-şî 
bat joc de el, dînsul e tot-deauna afabil şi recunosc&tor; 
faţă cu 6menî necunoscuţi, vicl6n şi neîncre46tor; iar faţă 
cu cel puternic, linguşitor şi umil. Ţiganul prin fire e sfios şi 
chiar fricos, se supune lesne şi e ascultător ; în viaţa sa pri- 
vată e f6rte sobru, se mulţumesce cu puţin, dar sobrietatea 
sa nu-1 împinge de loc la economie; din contra, el este capabil 
a risipi într'o singură 4i tot ce a câştigat în cursul unei luni. In 
general este răspândită părerea cum că Ţiganii sunt tâlhari şi 
hoţi; în Basarabia acostă părere se constată prin chiar sta- 
tistica criminală. Cu t6te aceste el nu fură şi nu pradă nici 
odată pe consângenii lor. Vagabon4î incorigibili, Ţiganii 
par a av6 douS morale : una pentru n6mul lor şi alta 
pentru străin ; a înşelă pe al s6u e crimă, dar a înşela pe 
un străin e lucru lăudabil. Acostă morală duplă nu este însă 
particularitatea n6muliil ţigănesc şi o observăm aidoma la 



224 

Evreii noştri, cari de asemenea nu consideră de imoral a 
înşelă pe un creştin (a goi), pe când a înşela pe un Evreîi 
se consideră de păcat. Ţiganii, dispreţuiţi de alte n(5muri, 
sunt cu t6te aceste f6rte mîndri de originea lor. Părerea lor 
despre acesta origine e diversă. Iată cum povestesce uii 
Ţigan bătrân originea n^muluî seu: «In ţera de unde rSsare 
sorele se află un mare şi minunat oraş, f6rte avut în caî 
buni. In acea ţeră au locuit altă dată Ţiganii. împăratul 
acestui mare oraş ne iubiâ mult şi ne ocrotiâ. Lung şi 
bine aii trăit Ţiganii în acea ţeră, au făcut copii mulţi, 
copiii aii crescut şi la rîndul lor aii făcut copii. Dar s'a 
amestecat între ei necuratul şi, de scârbă de a vede pe 
Ţigani fericiţi, a adus în acea ţ^râ o sumedenie de draci, 
cari, prefăcendu-se în huţiî (?), aii început a măcelări pe 
bărbaţi şi a fură pe femei. Atunci Ţiganii, cari au scăpat 
cu vieţă, s'aii împrăştiat pe faţa pămîntuluî.» 

Pasiunea Ţiganilor pentru vic^ţa nomadă unii o explică 
prin iubirea lor pentru libertate nemărginită. In adev6r, 
Ţiganul, ca ori-ce om, preţuesce libertatea şi nu-i place a fi 
sluga' altuia; dar acest dor de libertate n'are de a face cu 
vieţa nomadă. Părerea n6stră este că impulsul pentru vieţa 
nomadă a Ţiganilor trebue căutat în istoria vieţeî acestui 
nem. Persecutaţi, dispreţuiţi, robiţi, Ţiganii abia e o jumă- 
tate de secol de când aii eşit din starea de cea maî gr6z- 
nică sclavie ; într'un timp aşâ de scurt nu se schimbă şi nu 
se pot schimbă însuşirile naţionale ale unui nf»m. 

Guvernul rus în mai multe rîndurî a luat m6surl aspro 
pentru a face pe Ţigani să se aşeze şi prin urmare să pă- 
răsescă vi6ţa nomadă. In judeţul Akerman li s'aii dat 12.000 
deseatine păraînt, instrumente de agricultură, sSmtnţă pen- 
tru semănătură şi bani pentru cumpărare de vite. (1) Poliţia, 
din altă parte, aşeză cu sila câte o familie dou6 din aceşti 
nomacjî printre sătenii Români. Dar t6te aceste aii fost 
în zadar. Speranţa de a face din Ţigani locuitori stabili nu 
s'a realisat; măsurile coercitive n'aii ajuns la nici un scop 
şi banii cheltuiţi s'aii risipit fără nici un folos. Ţiganii nu 
s'aii făcut agricultori buni şi ultimul recensămînt orînduît 

(1) A. lli'f/uom,^ (t ahuviHdJi» tn» IttrvnjHWtu linntuhn IUtchihio. (tfum-tn. Ko.vu- 
Mt'ffifiy 1864, t. I. 



Monumentul luî Puşkin în grădina publică de la Chişînei^. 



225 

de guvern a dovedit că jumătate^din familii au dispărut, iareeî 
remaşi nu maî posedă nici vite, nici unelte de agricultură- 

Cut6te aceste un lucru merită atenţiunea dm enilor tle stat a. 
matorî de a reformă moravurile şi obiceiurile popdrelor în două- 
zeci şi patru de c^surl: în Basarabia există deja numerdse fa- 
milii de Ţigani cari au părăsit vi6ţa nomadă de bună voe şi 
fără nici o siluire. Aceşti Ţigani nenoma^I sunt meseriaşi prin 
oraşe, lăutari, servitori etc. împrejurările vieţeî i-aii făcut pe 
aceştia de a se desbără de trăsura caracteristică a n^mulul lor 
şi de a se conformă cu cerinţele unei vieţi sociale noue. Acelaşi 
lucru se observă şi cu Ţiganii de la me4ă-n6ptea Basarabiei, 
unde există acum câte-va sate de Ţigani cari nu mal vaga- 
bondeză, ocupându-se cu industria lemnăriei (confecţionarea 
lingurilor, albiilor etc). 

Vieţa socială a Ţiganilor din Basarabia acum două decenii 
avea propria sa organisaţiune, care acum încet cu încetuj 
s'a descompus, mulţumită schimbării împrejurărilor în mijlo- 
cul cărora ei trăesc. Altă dată Ţiganii se despărţiau în ta- 
bere; fie-care tabără se compunea din 4^<^ii3i^ d® familii şi 
avea în capul săii un bulibaşă, ales de capii de familie. Ca 
semn al autorităţii, alesul purtă tot-deaună un biciu în mână, 
cu care manevră pe spinarea supuşilor săi. Acum, precum 
am 4ÎS9 acăstă organisaţiune a dispărut. 

Viaţa de familie e adînc sădită în sufletul Ţiganului, care 
e bun părinte şi-şl iubesce copiii. Ţiganul din Basarabia 
se căsătoresce de cu vreme: la 13 ani fata şi la 15—16 ani 
V>ăiatul formăză deja o păreche de tineri soţi. Părinţii fetei 
se îngrijesc tot-deauna de zestre, care, firesce, nu constă în 
lucru mare. Căsătoria la Ţigani se mărginesce la două, treţ 
obiceiuri împrumutate de la alte nămurl şi se isprăvesce 
prin mese şi danturi, cari durăză mal multe i^ile. In judeţul 
Chişineu, după cununie, se obicinuesce ca înaintea tinerilor 
să se spargă un ulcior, peste fărâmăturile căruia trebue să 
calce miresa. Acest obiceiu există însă şi la Ruteni. 

Datoriile de familie pentru Ţigan sunt lucruri sfinte. Fe- 
meia căsătorită în genere e credinci6să bărbatului său, de- 
şi ca fată se bucură de cea mal mare libertate sexuală. In 
acesta privinţă merită a se notă că moralitatea fetelor de 
I>e timpul cât Ţiganii erau nomacjl a decă4ut mult acum 
când Ţiganii aii început a se aşeză şi a trăi prin oraşe. 

Z. C. Arbure, Basarabia. t5 



226 

Portul Ţiganilor din Basarabia e acelaşi ca al Ţiganilor, 
noştri. In privinţa îmbrăcămintei, Ţiganul e în general mal 
curat decât Ţiganca, fetele sunt mai curăţele decât femeile. 
Cu t6tă necurăţenia hainelor însă, Ţigancele sunt cochete, îşî 
încreţesc pSrul pe frunte, p6rtă cercel, inele şi mărgele la 
gât. De obiceitt Ţigancele din Basarabia nu p6rtă fuste, ci 
catrinţe, încinse la brîâ cu o încing6t6re lungă roşie. 

Ţiganii din Basarabia sunt ortodoxl, îşi boteză copiii şi se 
căsătoresc la biserică, la înmormîntare invită pe preot, dar 
cu t6te aceste n'au de loc idei precise despre religiunea creş- 
tină. Ţiganii noma4I nu recurg la biserică apr6pe de loc 
Iată de pildă ce scrie despre îndatoririle religi6se ale Ţiga- 
nilor protopopul judeţului Akerman: * Starea moralei re- 
ligi6se din satele ţigănesci Cair şi Faraonovca este f6rte 
decă4ută. Obicinuiţi în viaţa nomadă de altă dată de a nu 
merge la biserică. Ţiganii nici acum nu vin la biserică, iar 
pe copiii lor nu-I trimit a se griji şi a se spovedui. In bor- 
deiele lor însă au ic6ne, lângă cari obicinuesc a aprinde 
candele la sărbători mari. Preoţii adese-orl cu sila şi fără 
a fi plătiţi le boteză copiii şi fac sfeştaniile obicinuite.» (1) 

Printre îndeletnicirile cu cari se ocupă Ţiganii din Basa- 
rabia, rolul mare îl j6că până acum vîn4area cailor. In pri- 
vinţa ac6sta ei sunt f6rte îndemânatici. Ţiganul învaţă acostă 
meserie lucrativă din copilărie. Băiat de 10 — 15 ani, dînsul 
deja merge împreună cu tatăl s6u la iarmaroc, unde învaţă 
t6te chiţibuşurile cu cari să înşale pe cumpărătorul neprice- 
put In ac6stă privinţă Ţiganul din Basarabia a creat o ade- 
vărată şcdlă: un cal leneş, apatic, slăbănog se preface în 
manile sale ca prin minune într'un cal neastâmpărat, vioiu^ 
care mănâncă pămîntul; un cal bătrân pare tînăr şi plin de 
vlaga vieţeL Firesce că tdte acestea dispar imediat ce calul 
a fost vîndut şi dus acasă. Alături de comerciul de cal, Ţi- 
ganii se ocupă cu furatul cailor, şi în acăstă privinţă ei sunt 
o adevărată plagă a Basarabiei. 

Ţiganii se ocupă de asemenea cu meşteşugul veterinar şi,, 
după spusele unor 6menl competenţi, posedă lacuri destul 
de eficace pentru unele b61e. Aşâ de pildă unul din vete- 



(1) 'in.Mîhtnh'a o tntnnujtrhon t)ih/nm\v>HoanUf Kiiin. enapx. Btaosiocrn, 1872, No. 4 



227 

ri narii militari ruşi scrie despre aceşti Ţigani următ6- 
rele : In Basarabia am văcjut un Ţigan care vindecă astma 
cailor cu ajutorul paielor tăiate mărunt şi presărate cu pu- 
ţină făină. In tot timpul (ş6se, ş6pte (}ile) caii se adapă f6rte 
rar şi câte puţin. Firesce că astma nu dispare cu desăvîr- 
şire, dar se uşurâză, precum am putut observă.» (1) 

Capacităţile musicale ale Ţiganilor sunt bine cunoscute 
la noi. Celebrul Liszt a 4^8 despre musica ţigănescă urmă- 
t6rele : «Ţiganii nu recunosc dogme, legi, regule şi disci- 
plină în musică, precum nu recunosc aceste lucruri în vi6ţă. 
După părerea lor, tot e frumos ce le place. Ei nu se dau 
indăr^t înaintea cutezanţei celei mai mari în musică, dacă 
dînsa se conform^ză cu instinctul lor... Ei au creat musica 
lor proprie, şi acăstă musică bizară farmecă au4ul omu- 
lui cult prin bogăţia ritmului, libertatea avîntulul, modu- 
iaţiimea varie şi tristeţa sau veselia sa nebună.» 

Limba ţigănescă, după părerea unor linguişti, nu formez ă 
propriu <}is o limbă separată, prin sine stătăt<5re; rădecina 
acestei limbi e limba sanscrită. Ţiganii din Basarabia po- 
sedă o limbă amestecată din cea română şi cea sanscrită, 
cei cari au emigrat din Basarabia dincolo de Nistru au 
adoptat multe cuvinte rutenesci, cel cari au ajuns a se sta- 
bili în Rusia cuvinte rusesci, cel din Polonia polonescî (2). 
Aşă de pildă: 

Ţigănesce: Românesce : 

Rot R6ată 

Polonesce: 

Dembîţo Dab 

Laznea Lasnia 

Schempo Skampy 

Rusesce : 

Zelano Saiemaft 

Gorestîr cb ropn 

Rutenesce: 

Dumiskirava Duma 



(1) Apxum, eeMepiiHapHhijn Mil«u^J 1880^ No. 3, p. 76. 

(2) MaTepiajaxi ann HsyHeHifl maraffB, J/. Kf/NmuKh, IlMiihcmiji ILMuep. Pţj(\ 
h^£: OCiu,, 1881, XVII, BunycKi» V. 



228 



Ţigănssci Oa cair din Dasarabio): German : 

Bravino Brantwein 

Ştunda Stiinde 

Fenştîr Fenstor 

Iată acum câte-va cuvinte din limba ţigăn^scă a Ţigani- 
lor din Basarabia culese de noî : 

Noroc Bacht 

P6tră Bar 

Băiat Savo, săvoro 

Fetiţă Sej 

Frate Pral 

Dumnecjeu Devei 

Apă Paj 

ţ)iuă Des 

Cal Grast, grasno 

Căruţă Vordon, urdon 

Avut Barvalo 

Bun Laso 

V6d Dikay 

Trăesc ^uvan 

Sciu Ăanau 

Merg ^au 

Ţigan Romni, Rom. 

Precum am mai 4Î8 noî deja maî sus, Ţiganii din Basa- 
rabia au fost emancipaţi la 1861. Dar înainte, încă pe la 
1836, printr'un ukaz imperial, sutimi de familii de Ţigani au 
fost împroprietărite în judeţul Akerman. In satul Cair s'au 
stabilit 150 familii, iar în satul Faraonovca 165 familii. Apoi, 
printr'un alt ukaz imperial datat din 4iua de 29 Maiu 1839, 
aceşti Ţigani aii fost înscrişi printre Cazaci. 

Ţiganii din Basarabia posedă cântecele şi poveştile lor 
proprii, cari au fost culese de către d-1 Cunavin (1) şi alţii. 

(1) A se vede: HaTepiaJiaxi jiah Hsyqeiiin iţuraiTL;— M. KyHaaiim, UuraH- 
cKaH cTapiuia; — Iloooe Bpt'MJî^ 1886, No. 3844; — K. II. IIuTKaHOBi», Uuranc Cm.. 
1887; — K. ToJodNHhooh, IIpoioiflToe imeMfl, To6cwii.CKifl B-fei^oMOCTH sa 1879 r. 



229 

V. 

RUTENIÎ. 

Obiceiurile Rutenilor din Basarabia se asemănă mult cu 
obiceiurile românescî şi, în general vorbind, din t6te pop6- 
rele de gintc slavă, singuri Rutenii se asimileză maî lesne^ 
cu Românii. Causa acestui fapt caracteristic trebue cău- 
tată, după părerea ndstră, în caracterul acestui popor slav, 
format sub împrejurări istorice anaMge cu cele în cari a 
trăit şi n^mul nostru. 

Xasccrea. După ce pruncul s'a născut şi totul s'a rîn- 
duit în casă, tatăl previne pe preotul satului, care vine şi 
cetesee rugăciunea cuvenită, apoî dă nume noului născut. 
Cu acostă ocasiune preotul primesce în dar colacî şi ceva 
parale. După plecarea preotului, vin vecinele, cari felicită 
pe lehuză şi-î aduc în dar ceva merinde. 

A patra (}i după nascere, femeia se sc61ă din pat, iar în 
locul eî se culcă bărbatul, care se preface bolnav ; în a>3ea 
<Jî femeia devine stăpâna caseî. Obiceiul acesta din urmă, 
menţinut până acum prin satele rutenescî din judeţul Hotin, 
se consideră de ţSranî ca un fel de caraghioslîc, despre care 
se vorbesce glumind şi rî4end. 

Botezul copilului se face erna în casele preotului, iar vara 
la biserică. După botez, naşul şi naşa sunt invitaţi la prâncj. 
In 4iua a patru-4ecea după nascere, lehuza merge la biserică, 
ducend pruncul în braţe. Aci copilul, după ce s'a împărtăşit cu 
sf. taine, se consideră că a devenit enoriaş al bisericeî, pen- 
tru care preotul este felicitat de mireni. 

Căsătoria. Obiceiurile Rutenilor la nuntă se asemenă mult 
cu ale Românilor. Iată modul cum se petrec lucrurile prin 
satele rutenescî din judeţul Hotin. (1) Avond de gând a 
se căsători, tînerul trimite peţitori. Petitoria se face de 
obiceiu s6ra. Peţitorii, visitând casele fetei, încep tot-deauna 
de departe. Mirele nici odată nu e de faţă, ci saii aşteptă 
resultatul acasă, saii chiar în curtea caselor fetei. In acest 
moment când se face petitoria, amicii mirelui umblă pe 
stradă şi fac glume cu trec6 torit 

(1) Autorul a fost martor la o căsătorie ţgrănescă la Rutenii din sa- 
tul Lescovfî (din judeţul Hotin). 



230 

De obiceiu peţitorii aduc cu eî rachiu şi pane — cari se 
pun pe masă ; când convorbirile aii ajuns la scop, cine-va 
din rudele fetei propune ca să chem« în casă şi mirele, 
înainte însă ca mirele să intre, ceî din casă beii în sănă- 
tatea reciprocă. După acesta, fiind faţă şi mirele, părinţii 
fetei fix6ză ^i^a pentru a be aldămaşul (zapitî maharicea). 
In 4îua fixată se adună rudele din ambele părţi, vine nea- 
perat şi preotul satului; mirele aduce cele de b6ut, părinţii fe- 
tei daii cele* de gustat. Când dspeţii s'aii adunat, înainte de 
a se pune la benchetuit, se procede la logodnă (zaricina). 
Se întrebă atât flăcăul, cât şi fata, dacă de bună voe şi ne- 
siliţi de nimeni consimt a se luă; după rSspunsul dat din 
ambele părţi, se aduce o strachină plină de grîii saii de se- 
cară. Mirele şi miresa pun fie-care în acea strachină ine- 
lul seu, vîrîndu-1 fie-care în grîu, apoi mirele ieâ pejal mi- 
resei şi miresa pe al mirelui. După ce inelele s'aii schimbat, 
se începe petrecerea, care dur^ză până târ4iii n6ptea. 

Cununia se face trei, patru s6pt6mânl după logodnă. In 
acest interval de timp se fac obicinuitele pregătiri din am- 
bele părţi, şi maî cu semă se fix6ză alegerea naşului (batico) 
şi a naşei (matka), se aleg vorniceiî (drujca) şi se tocmesc 
lăutari (scripnichi). 

După acesta ambele părţi se pregătesc, fie-care din partea 
sa, şi fie-care din părţi îşi alege vornicei şi cate un pa??- 
star oştea. 

De obiceiCi nunta se începe de cu Vinerea s6ra. In acea 
^i se confecţion6ză câte o cunună pentru mire şi mir6să ; 
cununele se împletesc din frunză de iederă cu busuioc, avend 
la mijloc câte o pană de păun. Ac6stă cunună apoi se c6se 
la căciula flăcăului. Odată căciula împodobită în aşâ mod, 
mirele nu o mai sc6te din cap singur, ci unul din vornicei 
este însărcinat să i-o sc6tă de pe cap. Cununa miresei se 
mal împodobesce cu fire de bet61ă împletite. 

Sâmbătă, atât la mire cât şi la miresa, se strîng prieteni 
şi prietene. ţ)iua întregă se petrece în cântări de ocasiune. 
Dumineca se face cununia, după care direct din biserică mi- 
resa trece în casele soţului s6u. A doua 4î naşa şi naşul, 
dacă miresa a fost fată mare, cinstesc pe părinţii fetei; iar 
dacă nu, pe mama fetei se aruncă hamuri şi i se reproşeză 



231 



necinstea copilei. Acest obiceiu din urmă produce tot-dea- 
una o impresiune f6rte penibilă. 

Inmormintarea la Rutenii din judeţul Hotin are acea par- 
ticularitate, că şi până acum, după cosciug merg de obiceiu 
femei sărace tocmite pentru a plânge. Bocetul acestor femei 
constă în recitarea unor stihuri, al căror text s'a tipărit de 
către folkloriştiî rutenî. 

Din alte obiceiuri de ale poporului rutân din Basarabia 
vom menţiona înainte de t6te obiceiul de a colindă în 4iua 
intăia şi a doua de Crăciun. Umblă cu colinda prin sate 
numai băeţii şi flăcăii. Banii strînşî colindătorii îî dăruesc 
bisericeî pentru luminări. Iată textul unei colinde au4ite de 
iioi în satul Lescovţî din judeţul Hotin: 



nane rocno;^apf 
oâ ;ţatt Boxe! 

liane rocnu,^ape, 

A BCTaBaâ ne cnu 
oâ ;iaft Eoxe! 

*iaMHTaâ ;ţBopu 
(»ft ;ţatt Boace! 

'iacTHjatt CT0.1W 
•iacTiuatt CTOJu 
Kaaju EOJann. 

oă jijaA Bornei 
Kjaju KOJaHH 
rii> flpoâ mneHHUu, 
Bo npift;ţyTb to6h 

TpH laCTH 3T> pOKV 

Tpii TEBapaiun 

oft A^Lft Bose! 
nepmitt TaBapHiiJi,b 
^iiiik c» noxBajHiiib? 
A comţe isaxe, 
HiTb fl Taft B3iâAy, 
HK-b a Taft B3ift,ţy, 
Bb Hej^HJio paHu 
oft ;ţaft Boxe! 



Taft B3pa;^yioTCH 

IţepKBH-KOCTiOJbl 

B^UKBH-Kacrioiu ; 
Bb iţepKBax'B-upecTo.iu 
/ţpyrift TOBapHiiţH 
^InM-b CH noxBaJuiiib? 
A Mncfliţi> Ka»ce, 
Hkt> h Taft B3ifl;ţy 
3b Beiepa nnsHO, 
Taft B3pa;ţyeTca 
FocTb wh ;ţopo3n 
oft jiţaft BoîRe! 
FocTb y ;ţopo3H 

BOJUKH Bl» B03I1. 

Oft ,T,aft Boace ! 
A Tperift TOBapHiub 
HiiMb CH noxBajbiiiib? 
A ;ţoiu;HEi> Ba%e; 
HKb H Taft cna,^y 
TpH pasa Bb Maio, 

Taft pO^HTCH 
dfKHTO-aCHTO 

HvHTo-miieHHua, 
BcflKa nanianii^a; 

A 3a CHMT» aiOBOMlj 

Ta CvBatt xe s.iopoB'b. 



232 

Pentru colindă se daîi colact şi bani ; dacă în casă e o 
fată mare, atunci colindătorii se invită în casă şi unul din 
flăcăi trebue să dănţuiască înaintea fetei, care din când în 
când îî aruncă în eueima (căciulă) ceva parale. Pe când unul 
din flăcăi dănţuesce, ceî-lalţî cântă: 

Oft xnpii, THpa A rpomett HeMa 

Tyn. rpomett Kyna «Ihuib ;^HBKa cana. 

In ajunul Anului nou colindă băeţii mici, cari de obiceîu 
cântă stihuri umoristice. Flăcăii satului umblă în acea n6pte 
prin sat cu ^nalanca. Acesta malancă constă într'o mas- 
caradă; flăcăii se îmbracă în tot felul de costume bizare, 
avend pe obraz fie-care câte o mască. Unul din flăcăi, îm- 
brăcat în haine femeescî, represintă pe inalmica, despre care 
corul cântă următ6rele: 

Haiua MaiaHKa racno;i,HHfl ' MajiaHKO liTpLica 
Hiiij^h npHneqKOM'L muckh Miwa Haina MaJianKo nora MUJia 

BcTaBaft MajiaHKo Toinâtt (J)apryKT» 3aM04Hja 

TajiaHKO BMLittcfl IIoBifi BHTep'L CyttHecentKitt 

Ha KHJKV pyiiiHHKb ! BucyiuH (})apTyirb TOHece.iLKift. 

Printre Rutenii din Basarabia există încă şi până acum 
bătrâni cobzari, cari cântă multe cântece istorice-căzăcesci 
în cari se pomenesce despre Hatmanul Chmelnitsky şi lup- 
tele sale cu Moldovenii. 

Cazacii. In partea de la sud-rSsărit a Basarabiei, tocmai 
în spre centrul judeţului Akerman, adecă în partea cea mal 
lipsită de apă şi vegetaţiime, se află aşezate coloniile Caza- 
cilor numiţi Novorosiîskie KazakL 

Pămîntul acestor Cazaci este împărţit în ş^pte făşiî, des- 
părţite una de alta prin moşiile particularilor. 

Căletorind prin aceste locuri, călătorul în zadar va căută 
împrejurul s6u un obiect asupra căruia privirea sa s'ar fî 
putut opri pentru o clipă — nicăieri absolut nici un arbore, 
nici o movilită şi, până la orizontul depărtat, stepe şi stepe, 
arse de ra4ele unuî s6re neîndurător. De-alungul acestor 
pustietăţi întinse şerpuesce şoseua judeţănă, rfeu întreţinută; 
din ambele părţi ale şoselei, pe ici, pe colea, este câte un 
petec de pămînt cultivat; pe drumul cel mare, în nori de 



_ 233 

praf, se întîlnesc care cu boî, cari transportă bucate spre 
staţiunea căiei ferate. 

Monotonia privileştel triste variază une-ori prin apariţin- 
nea uneî herghelii de cal, a vre-unel turme de oî, păzite de 
o potaie de cânî semi-s61baticL Câniî se reped la caî şi 
căruţa trece ca vîntul înainte ... şi iarăşi pustietate, iarăşi 
orizontul larg, nemărginit. 

Din distanţă în distanţă, cam Ia câte dou6 poşte, apar în 
fine nisce sate, aşezate pe malul rîuleţelor, ale căror albii 
sunt cu desăvîrşire uscate vara. Satele acestea ati case con- 
struite după stilul rusesc; sunt bine aliniate şi fără vre-o 
vegetaţiune împrejurul lor : nici un salcâm măcar nu cresce 
aci, pentru a da un pic de umbră. 
In aceste sate locuesc Cazacii. 
Originea acestor colonii e următdrea: 
In anul 1775, când Imp6răt6sa Ecaterina II, călcând pactul 
încheiat de Rusia cu Hatmanul Cazacilor de la Dnipru, Bogdan 
Chmelnitsky, a desfiinţat Seci^ peste 10.000 de Cazaci au pă- 
răsit Ukraina şi s'aii retras în Turcia. 

Guvernul otoman a primit bine pe emigranţii ruteni şi 
le-a permis a se aşeză pe malul Dunării, lângă Hedrille- 
Bogoza, unde Cazacii au fundat o nouă Seci (1), dedându-se 
pescuitului. 

Rusia, deşi în aparenţă persecută pe fugari, însă de fapt 
ÎI protegiâ, privind pe aceşti emigranţi drept pioneriî s6I 
în spre Peninsula Balcanică. 

In curînd spre seliştea Cazacilor de pe Dunăre aii înce- 
put a se adună vagabonzii din Rusia, Polonia şi parte din 
Crimea. Din Rusia fugeau robii, din Turcia raialele, căci în 
ambele Imperii poporul trăia greii. 

La 1807, când Rusia începu răsboiul cu Turcia, Generalul 
rus Michelsohn înduplecă pe o parte din Cazacii fugari de 
a trece în partea pravoslavnicei Rusii. Cazacii alcâtuiră ime- 
diat ;dou6 polcuri, sub denumire de polcul Bugeculuî şi 
polcul Ustî'Dunăren (al gurilor Dunării). Un ukaz impe- 
rial, datat din 20 Februarie 1807 de Impferatul Alexandru I, 
dărui acestor regimente st6gurl şi «pecete , numind pe noii 



(1) Acesta Seci se compunea de nisce bordee (cureni), unde locuiau 
Cazacii cu familiile lor. 



234 

Cazaci Usti-Dunaiskie. In acest ukaz se exprimă speranţa 
că cucerirea Rusiei va ajunge până la malurile Dună- 
rii şi de. aceea, într'un mod anticipat, pe pecetea Cazaci- 
lor s'a gravat linia Dunării, avend de-asupra sa o cruce, 
o semi-lună şi un s6re, iar sub linia Dunăriî sta scris : -4?'- 
mia Cazacilor din BugSc şi de la gurile Dunării 1807. (1) 
Acesta pecete se consideră până acum de stema Cazacilor 
din sudul Basarabiei, deşi împrejurările istorice n'aii rea- 
lisat, din fericire pentru nemul nostru, speranţele cotropi- 
t6re ale Rusiei. 

După răsboiu, guvernul rus, pentru a-şî asigură simpatiile 
Cazacilor, cari arătau veleităţi de a fugi iarăşi în Turcia 
pentru a scăpă de pravoslavnica Rusie, i-a transportat din- 
colo de Marea de Azov, aşezându-î de-alungul malului nord- 
răsărit^n al Mării Negre şi formând din ei armata neregulată 
a Cazacilor numiţi Cernomorsky. Cu ac6stă transmutare Rusia 
îşi pregătiâ acum un contingent de poporaţiune răsboinică 
pentru a cuceri Caucasul. Parte din Cazacii dunăreni însă 
au fost lăsaţi în Bugec ; aceştia însă nu se compuneau din 
Ruşi, ci din nisce voluntari adunaţi înaintea răsboiulul de 
către Principele Nicolae Cantacuzino, boer moldov6n din Ba- 
sarabia, precum şi de către Corbea, tot boer moldoven. Vo- 
luntarii aceştia erau tot Moldoveni şi SîrbI. Un numfer de 
330 din aceşti Cazaci s^ au aşezat în judeţul Akkerman pe nisce 
pămînturî ale statului. Guvernul rus apoi, mal târ4iu, a în- 
tărit acel pămînt acestor Cazaci printr'un ukaz special. 

Inaşă mod s'au format ^toni/e/e (colonii rai\it?j:e) Acmangit 
şi StarO'Cazacie, precum şi staniţa Volontirovca, locuită de 
voluntarii moldoveni al lui Cantacuzino. 

Supărat că aceşti Cazaci lăsaţi în Basarabia s'aii împo- 
trivit de a fi şi el transmutaţi în spre Caucaz, guvernul rus 
în curînd apoi i-a înscris în clasa ţ6răn6scă, abrogând t6te 
drepturile date altă dată şi considerându-I pe viitor drept 
ţărani cari locuesc pe domeniul statului (gosudarstveni cres- 
tiani). Noua stare de lucruri displăcu Cazacilor; parte din eî 
părăsiră satele lor şi s'aii risipit atât prin oraşele din Ba- 
sarabia, precum şi dincolo de Nistru. Ofiţerii şi ureadnicii 



(l) Cronologia istoriei Rusiei Noue, XjtftH. Ootrj/mNifi Homitonii chfwo Kpajt.y 
II, p. 116. 



(sergenţi) refusară însă de a lepădă uniforma căzăcescă şi 
tindeau a fi plătiţi de stat. Ac6stă stare de lucruri a durat 
până la 1828, când guvernul rus, fiind iarăşi în faţa unui 
răsboiu cu Turcia, a cre4ut nemerit să se împace cu acest 
element militar nedreptăţit. Generalul Tucicoff adună pe 
fruntaşii satelor pustiite şi le dete sfatul să c6ră ertare 
de la Impgratul Nicolae I, rugându-1 ca să fie înrolaţi în 
armia căzăcescă. Aleşii Generalului Tudcoff au şi fost apoi 
presintaţî la Satu-Nou (Ruşii <Jîc» după obiceiul lor de a ru- 
î^ificâ, Satunof) împăratului, care a primit pe delegaţi cu bra- 
ţele deschise, ordonând guvernatorului Basarabiei, Principelui 
Voronzoff, să formeze din aceşti Cazaci noul regiment de 
Cazaci dunăreni (Dunaiskie Kazaki). Pe temeiul acestui ordin 
împărătesc s'au format dou6 regimente, şi anume unul de 
cavalerie şi altul de infanterie, din care apoi s'a alcătuit şi 
marina dunărSnă (grebnaia flotilia dunaiscaia). Regimentul 
de cavalerie a fost pus sub comanda Generalului Celobit- 
cicoff, care prin ac6stă numire a devenit administratorul 
satelor militare Acmangit, Staro-Kazacie şi Volontirovca. 
Statul-major al Cazacilor s'a stabilit în satul Olonesci. 

In 4îua de 16 Octobre 1828, scrie cronicarul Cazacilor, 
deja peste 300 de Cazaci aii prestat jurămînt de supunere 
şl au întocmit cadrul armatei căzăcescî. Unii din aceşti Ca- 
zaci nu sciau rusesce nici im cuvint (1) 

După încheiarea păcii cu Turcia, coloniile Cazacilor au 
fost lăsate în starea lor de colonii militare. In anul 1832, 
guvernul rus, colonisând cu militari congediaţî satele Mi- 
hailovca, Niculaevca, Norotroiţcoie şi Co7istantinovca din 
sudul Basarabiei, a alipit aceste sate noue la administraţiunea 
Cazacilor, supuind ac6stă poporaţiune oblăduirii Ministeriu- 
lul de Răsboiu. In anul 1836 s'a mal alipit la aceste colonii 
şi satul Petrovca, locuit de Ţigani aduşi aci din guvernâ- 
mîntul Curse, unde s'au găsit vagabondând ; iar în anul 
1839 satele ţigănesci Faraonovca şi Cair au avut aceeaşi 
s6rtă. Tot în anul 1839 s'au mal alipit către Cazaci şepte 
făşiî de pămînt domenial, pe care locuiau nisce Ţigani şă- 
trarl în numer de 814 familii, compuse din 1.882 bărbaţi şi 
2.654 femei. In anul 1854 satul Parapari a fost declarat de 

(1) XpoH. 06o3ptnie HoBop. Kpaa. 



236 

staniţă căzăcescă ; iar în amil 1856, după Tractatul din Paris^ 
o parte din pămîntul căzăcesc trecend spre Moldova (1) în- 
dărăt, Cazacii de prin satele Nicolaevca, No votroiţcoie şi Pa- 
rapari au fost transferaţi în satul Bairamceay numit Nico- 
lacvca-Novorosiiskaia, 

Aşâ dar posesiunea Cazacilor din Basarabia, treptat după 
întemeiarea lor, s'a mărit în următorul mod : 

La 1828 Cazacii erau proprietari peste 19.362 deseatine. 

> 1836 > ). ^ ^ 36.540 

. 18â9 >: 44.121 

:> 1854 > > 56.263 

Iar la 1856, când posesiunea coloniilor militare căzăcesci 
s'a micşorat din causa retrocedării către Moldova a unei 
părţi din drepta sa posesiune istorică şi etnică, guvernul 
rus a dăruit Cazacilor, drept compensare, 6.000 deseatine 
din pămîntul domenial — aşâ că în momentul de faţă Cazacii 
posedă 41.000 deseatine, din cari 2.080 sunt păşune, 3.637 
izlaz şi arătură şi 891 mlaştine. Pe acest pămînt locuesc 
în (Jilele ndstre (recensămîntul anuluî 1892) 16.085 bărbaţi şi 
15.980 femei. 

Casta (soslovie) căzăcescă, faţă cu totalul poporaţiunii 
Basarabiei, compune prin urmare Vtb parte. 

După datele statisticei oficiale rusesci, crescerea normală 
a poporaţiunii căzăcesci este de 1: 29,78, adecă câte o nas- 
cere pe 30 locuitori. Numgrul băeţilor faţă cu numerul 
bărbaţilor este de 1 : 31,32, iar al fetelor faţă cu numărul 
femeilor de 1 : 28,69. Aşâ că pentru una sută băeţî năs- 
cuţi vin 94 fete născute. 

Mortalitatea în satele căzăcesci este de 1 : 41,22 locuitori 
pe an. Mortalitatea bărbaţilor faţă cu acea a femeilor este 
de 100: 97. Iar nascerile faţă cu mortalitatea de 100: 72. 

Din totalul poporaţiunii căzăcesci din Basarabia peste 0,23 
nu sunt apţî pe?itru serviciul înilitar. 

Pentru a încheia definitiv capitolul acesta privitor la insti- 
tuţiunea Cazacilor din Basarabia, dăm mai la vale istoricul 
administraţiuniî coloniilor căzăcesci, deşi despre administra- 



(1) Totalul pamîntului căzăcesc restituit 3Ioldovei a fost de 15.406 
deseatine, 1.670 stînjenî. 



2 37 

ţiuiiea generală a Basarabiei de la 1812 mc6ce vom vorbi 
intr'un capitol special. 

De la întâia formare a acestor colonii militare şi până la 
1844, când Cazacilor din Basarabia li s'au dat regulamente de 
administraţiune, coloniile au fost pendinte de Guvernatorul 
militar general al Rusieî de me4ă-(Ji. Sediul acestui guver- 
nator erâ şi este Odesa. La 1829, în capul administraţiuniî 
Cazacilor a fost Maiorul Gurco, care avea reşedinţa la Akker- 
maB. La 1833 Cazacii din Basarabia au fost trimişi într'a- 
jutor Sultanului, pentru a fi întrebuinţaţi de Padişach în 
contra luî Ali-Paşa, Kedivul Egiptului. Cu ac6stă ocasiune 
Cazacii căpfetară un polcovnic în pers6na Colonelului Zveroff. 

La 13 Decembre 1844 Cazacii căp6tară un regulament. Pe 
temeiul acestui regulament, administraţiunea coloniilor a fost 
concentrată în mâna unui A taman numit de ImpSrat. Ata- 
manul administr^ză comunele cu ajutorul ofiţerilor sau uread- 
nicilor (subofiţeri). Ureadniciî şi judecătorii de pace sunt 
eligibili. 

Am mai menţionat deja maî sus, că la 1828 peste 300 de 
6menî abia aii prestat iurămîntul şi ^ s'au înscris în rîndul 
Cazacilor. Peste puţin după acesta s'aii şi format dou6 re- 
gimente de Cazaci, unul de 300 de călăreţi şi altul de 500 
pedeştri. Ambele aceste regimente (polcuri), imediat după 
formarea lor, au şi fost întrebuinţate pentru menţinerea cor- 
dânelor împrejurul localităţilor infectate de ciumă. La 1829 
Cazacii aii fost întrebuinţaţi pentru păzirea graniţei spre 
Marea N6gră şi ca eclerori în Dobrogea, unde aveaii rela- 
ţiunî de rudenie cu poporaţiunea slavă din acesta provincie 
pe atunci turc6scă. 

De la 1830 şi pînă la 1835 Cazacii din Basarabia, în nu- 
m6r deja de 2.000 6menî, aii fost întrebuinţaţi pentru servi- 
ciul poliţienesc, atât în lăimtrul ţ6rii, cât şi în guvern ilmîn- 
tul Herson. La 1847, pe temeiul unui ukazî mpSrătesc, dou6 
companii din Cazacii basarabenî aii fost detaşate pentru 
completarea cadrelor Cazacilor din Caucas. 

La 1851 Cazacii din Basarabia aii servit pentru paza ho- 
tarelor din spre Moldova, începând de la Leova şi până la 
Sculenî. 

La 1853, când s'a început răsboiul Rusiei cu Turcia, Ca- 
zacii din Basarabia aii ocupat insulele Letea şi Cetatea, pă- 



238 

zind în acelaşi timp şi linia malurilor de la gârlele Ociacov 
şi până la limanul Nistrului. La începutul anuluî 1854 unul 
din regimentele Cazacilor din Basarabia a fost cel dintâiu 
care a trecut Dunărea la Satu-Noii spre Tulcea; cel-lalt re- 
giment a ocupat în acelaşi timp Isaccea, unde a şi rSmas până 
la isprăvitul răsboiuluî. In anii 1855—56, din toţi aceştt Ca- 
zaci s'au aflat sub arme 1.000 de 6menî în Basarabia şi 
peste 1.900 la Caucas. 

La anul 1877 Cazacii din Basarabia, sub comanda Atama- 
nuluî Cazacilor de Don (Donskie Kazaki), aii luat parte la 
răsboiîi. Aceşti Cazaci au fost întrebuinţaţi ca eclerorî, dar 
după raporturile comandanţilor de corpuri s'au constatat 
ca neapţî pentru acest serviciii, de 6re-ce aduc jîn tot-dea- 
una sciri exagerate. (1) 

Cazacii din Basarabia, deşi actualmente formSză o popo- 
raţiune pur muscălfiscă, însă nu se compun din elemente 
curat slave, de 6re-ce în alcătuirea acestei clase (soslovie) au 
intrat Greci, Bulgari, SîrbI, Români şi chiar Ţigani. Aceşti 
din urmă se bucură în cercurile militare rusesci de o repu- 
taţiune bună. «Cazacii din Ţigani», scrie Căpitanul de Stat- 
major d-1 Zasciuc (2), «fiind în serviciii, devin buni şi f6rte 
disciplinaţi cavaleri, dar imediat ce es din rîndurl şi se în- 
torc acasă, devin iarăşi Ţigani leneşi şi fără de grijă.>> 

In anul 1892 poporaţiunea Cazacilor din Basarabia nu- 
miră următorul contigent de Cazaci ; 



In satul Volontirovca 
» Faraonovca 
» » Acmangit 
» Staro-Cazacie 
» Petrovca 

> Mihailovca 

^ Nicolaevca \ 
Noul-Traian l 

> Cair 
Constantînovca 

In ocolul No. 66 

(1) JIj'o-m JyHan.^ MaKCH3dOBa. 

(2) Homimrciamoe f(iun*(H* ttonvuo, A. 3aiuy[rr>. 



Ofiţeri 


Cazac! 


6 


890 


3 


429 


7 


848 




669 





102 


7 


476 


17 


313 


4 


391 


7 


73 




2.650 



239 

Aşâ că totalul Cazacilor este prin urmare de 4.194 după 
spusele rap<5rtelor oficiale, din cari însă apţi pentru a face 
serviciul militar şi echipaţi numai 3.212 Cazaci. 



VI. 

RUŞlI. 

In ingeni6sa scriere a eruditului nostru istoric şi filoiog 
B. P, Hasdeu privitâre la genealogia popârelor balcanice (1> 
găsim următ6rele ^ise despre apariţiunea Slavilor la gurile 
Dunării : 

^ In secoliî VI şi VII se arată un nou strat : stratul slavic. 
Intr'un mod sporadic şi fără a remâne pe loc, ci numai 
năvălind, prădând, învîrtindii'Se şi apoi întorcendu-se. 
Slavii făcuseră cunoscinţă cu Peninsula Balcanică.» 

Acesta a fost rolul Slavilor în vi6ţa pop6relor cari locuiau 
acum dou6-spre-4ece secole Basarabia. Credinci6să destinu- 
lui, gintea slavă par'că a rSmas aceeaşi şi nu s'a depărtat 
nici decum de rolul providenţial ce i s'a dat, de a fi pen- 
tru Basarabia un element de năvălire, prădăciune şi nes- 
tatornicie. 

Oficiosul istoriograf rus al Basarabiei d-1 Batiuşcoff, vor- 
bind în noua sa scriere (2) ofici6să despre Ruşii din Basa- 
rabia modernă, caracteris6ză în următorul mod poporaţiu- 
nea slavă din Basarabia, urmaşa credinci6sâ a brodnicilor^ 
(vagabonzi) din anticitate : 

^Poporaţiunea rusă din Basarabia s'a format din Ruşi fu- 
găriţi, cari au fugit din robie, sau din armată, sau din cause 
religi6se, sau de frica pedepselor legii pentru crime făp- 
tuite. Năvala lor în Basarabia s'a început încă de pe la 
începutul secolului nostru, înaintea alipirii Basarabiei la 
Rusia. Fugarii se aşezau atât în Basarabia, cât şi în Mol- 
dova şi Turcia. După alipirea Basarabiei la Rusia, năvala 
vagabonzilor (brodiaghi) şi robilor-fugarl, nu numai n'a 
încetat, ci din contra s'a mărit. Afluenţa acesta a fugarilor 



(1) Etymologicum Magnum Romaniae, III, pp. V— XXXVII 

(2) EeccaptiâiA uctmpuHtH-Koe (t^o:tprhKt'n, cz BucoHafinifwo con3BO.lCHifi H3,TaH0 miihhc. 
BHyr. jfeab., 1892, p. 146. 



240 

Ruşi s'a mărit şi din causa permisiunii ce li s'au dat de a 
rămâne aci în timpul până la incheiarea păciî de la 1812. 
De acesta permisiune înainte de t6te s'au folosit acei fu- 
gari ruşi din Moldova, cărora li s'a permis apoi a se aşeză 
prin oraşele Basarabiei. Peste 2.000 de vagabonzi s'au în- 
scris atunci printre tîrgoveţl. In acelaşi timp însă şi din Rusia 
începură fugarii a se grămădi în Basarabia. . Instrucţiunea 
imperială cu data de 21 Maiii 1816 şi decretul imperial cu 
data de 11 Octobre 1817 aveau de scop a stăvili ac6stâ 
năvală a robilor fugari din Rusia, permiţend a rămână în 
Basarabia numai şi numai acelora cari s'au aşezat aci până 
la 1812 şi s'au căsătorit cu o indigenă, avend copil. Restul 
de fugari, sună decretul, trebue să fie întors îndărăt, ne 
mal permiţendu-se a se aşeză în Basarabia şi alţi fu- 
gari. Dar tâte ordinele aii fost zadarnice Acesta se do- 

vedesce prin faptul că la 1834, când s'a numit ca Guvernator 
al Basarabiei Generalul Teodoroff, care a luat măsuri aspre 
în contra vagobon^îlor din Basarabia, s'aii expediat îndărăt 
în Rusia de la 35.000 până. la 48.000 vagabon4i (brodiaghi),^ 

Iată dar din ce fel de element social s'a format popora- 
ţiunea pur muscălescă a Basarabiei. 

Pentru a caracterisâ firea, modul de traiu, moravurile şi 
obiceiurile acestei poporaţiuni ruse, credem nimerit, spre 
a nu fi bănuiţi de părtinire, să urmăm a da cuvînt unul alt 
scriitor rus, (1) care a studiat şi a scris despre Ruşii din Ba- 
sarabia : 

« Poporaţîunea rusăscă (velicorusî) din Basarabia n'a per- 
dut nici una din trăsurile sale naţionale şi, împreună cu 
acăstă tenacitate de a-şî păstră caracterul săîi poporal, a 
păstrat şi viţiile sale. Poporaţiunea 'satului Ivanovca din 
judeţul Akkerman se compune din Ruşi colonişti dinguver- 
nămîntul Curse, cari au venit aci pe la 1820 — 27. Satul Iva- 
novca este aşezat pe ambele maluri ale rîuleţulul Gura- 
Cilihider şi este construit după tipul coloniilor germane, cu 
strade drepte, largi, cu curţi spaţi6se, cu grădini spre rîuleţ. 
Goloniştiî au destul pămînt pentru arătură şi păşune. In 
apropiere de sat există nisce cariere avute, aşâ că de aci 
şi alte sate ieaii petră de construcţiune. Cu t6te aceste bo- 



(1) K/mju'ia.fbM, Uib'h.M., 1891, p. 115. 



24 1 

gâţii, poporaţiunea e f6rte săracă şi nu numai belşugul 
câştigat cu munca, dar chiar necesarul pentru viaţă îl duce 
la cârciumă. In satul Ivanovca sunt şapte cârciume; popo- 
raţiunea întrăgă se dedă beţiei. In contra acestui viţiu a 
început să lupte preotul satului, Bartolomeiii Platoff, care 
predică în t6te Duminecele în contra beţiei. De mare folos este 
si idea ingeni6să pusă în practică de acest preot sătesc. 
Dînsul a comandat mal multe sute de ic6ne micî de lemn cu 
r^chimbarea la faţă a Domnului, apoi a înfiinţat la bi8(Tica 
satului o carte mare. Ac6stă carte e frumos legată în sc6rţe 
cu piele, pe cari stă tipărită cu aur crucea, împrejurul că- 
reia în slove de aur e următ6rea inscripţiune : < Cartea celor 

treji : . Pe pagina întâia a cărţii e altă cruce de aur şi împre- 
jurul crucii inscripţiunea : «iVw te îmbetă, în rachiu e corup- 
ţiuneli (hc vnHBattcfl biihomt>, y6o b'l neMi» ecrt Caj^i»), iar sub 
cruce stă tipărit: «Noi subsemnaţii enoriaşi aî bisericii Po- 
crov din satul Ivanovca, chemând în ajutorul neputinţei 
nostre pe Dumnezeu şi pe toţi sfinţii, făgăduim de a nu b6 
vin în curgerea unui an de ^\\e şi întărim făgăduiala n6- 
stră prin sărutarea Sf. Cruci şi a Evangheliei.» 

t Cartea ac6sta a fost inaugurată în cjiua de 30 Decembre 1890, 
când s'au înscris în < Cartea celor treji» peste o sută de ţSranî. 
înscrierea se face cu mare solemnitate după sfînta leturghie. - 

Afară de viţiul beţiei, poporaţiunea rusă din Basarabia 
mai are şi un alt viţiu mare, care r6de temelia familiei şi 
e neîncetat causa unor drame sânger6se. Viţiul acesta este 
incesUiL ŢSranil ruşi au obiceiul străvechiu de a căsători 
pe fiii lor de timpuriu; băeţii de 18 — 20 ani sunt căsătoriţi 
de părinţi, cu scop de a aduce în casă o gospodină maî 
mult. Părintele familiei, adevfirat patriarch, e stăpân absolut 
asupra copiilor sSI şi, de obiceiu, din nurorile sale îşlcre^ză un 
harem. Poporul rus poreclesce acest fel de traiu Snahacestvo, 
iar bătrânilor cari trăesc cu nurorile lor le <Jîce Snohact 
Firesce că acest grdznic viţiu adese-orl se isprăvesce prin 
crima de paricid. 

Poporaţiunea rusă sectantă, pentru a combate aceste viţiurl 
naţionale, are chiar în dogmele credinţei sale o mulţime de 
argumente sc6se din cărţile bisericesci, cu ajutorul cărora in- 
terijice neofiţilor întrebuinţarea vinului, tutunului, etc, iar secta 
scopiţilor a pus capSt într'un mod radical desfrîulul sexual. 

Z. C. Arbure, Ba»arahia. 16 



CARTEA IV. 



ORAŞELE ŞI SATELE DIN BASARABIA. - ISTORIA LOR. — MĂNĂSTI- 
RILE. - ISTORIA MĂNĂSTIRILOR. — AVEREA MĂNĂSTIRILOR. - 

REMĂŞIŢE ARCHEOLOGICE. 



L 



ORAŞELE ŞI SATELE DIN BASARABIA. 

In Basarabia în momentul de faţă există 1.429 oraşe şî 
sate (1), cari sunt clasificate în următorul mod de către ocâr- 
muirea rusescă: 

Oraşe, capitale de judeţ ... .... 8 

Posadî (un fel de slobozii) 20 

Tîrguri 21 

Sate 759 

Sătuleţe 1 

Slobo4iî 62 

Cătune 326 

Mănăstiri şi met6ce. 19 

Falvarcuri (seliştî mici) 123 

Fortăreţe (cetăţi) 2 

Colonii 84 

Staniţe (colonii militare) 4 

Aşâ că, în ceea ce privesce densitatea locurilor locuite (se- 
liştî), în Basarabia vom av6 câte: 

Un oraş pentru o suprafaţă de 4.286 verste pătrate. 
» posad » '^ » » 734 » * 

» sat :> X » o 46 » » 

şi câte un cătun > » >> 46 > ^ 

(1) A se vede la finele scrierii Dicţionarul geografic al Basarabiei. 



243 



Din aceste seliştî, aparţin proprietarilor particulari 2 oraşe 

şi 993 sate şi cătune; mănăstirile străine posedă 142 sate 

şi cătune, iar mănăstirile neînchinate 22 sate, şi în fine statul 

are pe domeniile sale 78 sate. 

După judeţe, oraşele şi satele se împart în următorul mod: 

Judeţul Hotin 197 oraşe şi sate 

» Ghişineu ..... 179 » v » 

> Orheiii 221 j> » » 

> Soroca 214 > » » 

» laşî 212 » » » 

2> Akkerman .... 172 » » » 

^ Bender 124 » » » 

» Ismail 110 » » » 

Aceste seliştî se împart pe judeţe în următorul mod : 





J 


U D 


E T 


' E 




' 


TIPUL SET.TŞTi! 


1 

Ismail Chişinea Orheifl 


Ia;I 

1 


Soroca 


1 

Hotin 


Bender 


Akkernaa: 


Oraşe 

Posadî 


4 


1 

8 


1 


1 


1 
1 


1 

3 


1 

4 


1 ; 

4 : 


Tîrgurî 

Sate 


- G 

101 


1 
106 


4 
171 


2 
30 


3 
108 


4 
136 


5 
64 


2 
35 


Cătune 


— 


33 


29 


157 


61 


30 




1^ 


Slobo<Jiî . . . 

Sătuleţe 

Falvacuri, vile etc 




14 

1 

14 


6 

8 


8 
12 


31 


15 
6 


4 
25 


15 '■ 
46 , 


Cetăţi 

Staniţe 

Colonii 




1 


2 


2 


9 


1 


1 
20 


1 

4 

49 



După statistica oficială rusă pentru anul 1860, în oraşele şi 
satele din Basarabia erau 143.000 curţi (dvorî), din cari în 
oraşe 14.865. 

Aceste curţî (dvorî) se repartisaîi în anul arătat maî sus 
în următorul mod : 

La Chişineă 5.798 

Akkerman • . . . 2.973 

Hotin 1.633 

Bender 1.388 

Bălţi 1.944 



» 



» 



244 

La Soroca 570 

» Orheiu 563 

De atunci recensămîntul curţilor nu s'a maî făcut în Ba- 
sarabia decât la oraşe. Resultatul acestui recensămînt se va 
arăta mal la vale. 

După recensămîntul din anul 1860, în judeţe numărul cur- 
ţilor eră de 139.000. împărţind acest numSr pe numărul 
locuitorilor din acelaşi an vom avă: 

In judeţul Chişineu 1 curte la 6 locuitori 

Orheiu 1 > ^ 5V2 ^ 

Bender 1 > 5V» 

> Soroca 1 bVr 
Bălţi 1 ^^ » 5V» 

> Hotin 1 ' 5V9 
^ Akkerman 1 » 6,7 

Suprafaţa pâmîntuluî care aparţine oraşelor, după arătă- 
rile statisticei rusesc! din anul 1890, este de 24.389 deseatine, 
ceea ce face Vies parte din suprafaţa întrăgă a Basarabiei. 

Acăstă suprafaţă se repartiseză între oraşe în următorul 
mod : 

Deseatin e Stînjenî 

Chişineu 4.322" 1.180 

Bender 5.870 571 

Akkerman 4.289 1.098 

Bălţi 1.355 1.098 

Hotin 2.224 880 

Soroca 2.036 1.169 

Orheiu 1.282 650 

Ismail 1.003 12 

Bolgrad 1.202 1.200 

Reni 803 1.202 

Oraşele din Basarabia, deşi sunt aşezate bine din punctul 
de vedere economic, adecă se află acolo tocmai pe unde 
trec căile naturale de comunicaţiune, sufăr totuşi mult de in- 
conveniente mari pentru propăşirea lor şi zac în anior- 
ţelă în ceea ce privesce activitatea comercială şi industrială, 
acaparate de alte oraşe rusesci maî ocrotite de ocârmuire. 



245 

Oraşele din Basarabia sunt locuite de Evrei, cari au 
concentrat în manile lor într6ga industrie şi comerciul local. 
Rutinari, lipsiţi de ori-ce avînt către progres, Evreii men- 
ţin comerciul şi industria în stare înapoiată şi, pe câtă 
vreme la Odesa comerciul şi-a însuşit deja modul occiden- 
tal de a lucra. Evreii din Basarabia urm6ză a practică mo- 
dul oriental de a conduce afacerile. Afară de Chişineu, în 
Basarabia nu există un centru propriu 4îs de activitate 
provincială; singur Chişineul cresce şi se înavuţesce, deşi 
îl lipsesce apa potabilă. După acest oraş principal vine 
Akkermanul, care produce vinuri renumite în Rusia;— cele- 
lalte oraşe zac într'o stare cât se p6te de miserabilă. T6te 
aceste oraşe din urmă se compun din strade înguste, 
nepavate, fără trotuare, cu case mici, de o architectură veche. 
Casele sunt în mare parte construite sau de p^tră (oolit) 
sau de cărămidă. 

Cel maî important oraş, precum am 4is, şi care are as- 
pectul unuî oraş modern, este Chişineu. El e aşezat pe malul 
drept al rîului Bîcu. Partea oraşului din spre rîii se com- 
pune din strade înguste, murdare, locuite de poporaţiunea 
evreescă. Ac6stă parte a oraşului e insalubră şi locuitorii 
sufer mult de paludism; partea de sus a oraşului, din contră, 
se compune din strade largi, în parte pavate, pieţe şi grădini 
publice spaţidse. Aci sunt grămădite construcţiunile moderne 
şi edificiile publice. 

In general, Chişineul este adevăratul centru al Basarabiei» 
atât din puntul de vedere administrativ, cât şi din cel econo- 
mic. Aşezat în centrul provinciei, spre acest oraş duc căile 
principale de comunicaţiune din MohilSiî, Noua-Suliţă, Un- 
ghenî, Reni, Ismail şi Odesa. 

Al doilea oraş după importanţă este, precum am <}is, 
Akkermanul. Oraşul e aşezat pe malul nisipos al limanului 
Nistru, de unde navele trec în mare; posiţiunea sa favo- 
rabilă, datorită căiel navale, pescuitul, viile numer6se ce-1 
încunjură, vi6ţa rodnică a coloniilor germane ce-1 împre- 
soră şi în fine apropierea sa de Odesa — t6te aceste fac 
din Akkerman un oraş cu viitor. 

După aceste dou6 oraşe vine BenderiU, care e aşezat între 
( 'hişineu şi Odesa, servindde port pentru vasele ce transportă 
bucate şi lemne de la nord spre mare. Acî vasele se descarcă 



246 

şi se încarcă în vag6nele căiei ferate. Cu t6tă posiţiunea sa 
favorabilă, Benderul nu progres6ză şi rămâne un orăşel mur- 
dar, lipsit de ori-ce mijloc cultural. Majoritatea locuitorilor 
sunt Evrei. 

Oraşul Hotin e aşezat pe malul drept, înalt şi stâncos, al 
Nistrului. Spre rîii acest mal e f6rte abrupt, aşâ că pen- 
tru scoborîş nu există decât dou6 locuri : unul din spre 
m6(Jă-4i a oraşului, altul din spre cetate. Aşezat pe malul 
unui rîu navigabil, în apropiere de graniţele din spre Bu- 
covina şi România dintr'o parte, iar din alta de hotarele 
guvernămîntului Podolia, Hotinul ar fi putut deveni un 
oraş important comercial, dacă n'ar fi făcut parte din Im- 
periul Rus, care distruge orî-ce activitate provincială în pro- 
fitul centrelor mari rusescî ca Kiev, Moscva, Charcof etc. 
Hotinul e locuit de Evrei, cari se ocui^ă mai mult cu contra- 
banda decât cu comerciul. Oraşul e murdar, stradele sunt 
înguste, locuitorii inculţi şi săraci. In partea din spre apus 
a oraşului se află mahalaua Rumlea^ unde locuesc funcţio- 
narii ruşi retraşi; acostă mahala are aspectul unui mic tîr- 
guşor f6rte curăţel şi pitoresc. 

Soroca e aşezată într'o vale adîncă de lângă Nistru. A 
se scoborî în acesta vale, venind din spre malul înalt şi 
stâncos al rîului, e lucru anevoe. Oraşul este locuit tot de 
Israeliţi, cari în genere se ocupă aci cu fabricarea şi co- 
merciul tutunului, cump6rându-l prin sate de la ţăranii cul- 
tivatori. Rapacitatea Evreilor a nimicit pe aci încet cu încetul 
mica cultură a tutunului. Ţăranul exploatat de Evrei, demo- 
ralisat de miserie, a ajuns acum la sapă de lemn. Soroca 
nu posedă port spre rîu, oraşului îi lipsesce o cale bună 
de comunicaţiune, el a rămas acum la o parte de ori-ce ac- 
tivitate socială şi numai dărâmăturile unui castel genoves 
mai amintesc încă, că a o fost vreme când Soroca juca un 
rol în comerciul Basarabiei. De atunci însă multă apă a 
curs pe albia bătrânului Nistru şi valurile sale aii grămă- 
dit de-a curmezişul albiei stânci de granit, formând nisce 
cataracte, cari astă<Ji împedică navigaţiunea puţin mai sus 
de Soroca. 

Oraşul Bălţi este aşezat tocmai la răspântia căilor de co- 
municaţiune de la nordul Basarabiei; el e construit în va- 
lea rîuluî Reut, acolo unde pîrăul numit Rîuleţ îşi revarsă 



_247 _ 

apele sale în Reut Terenul pe care se află aşezat oraşul e 
mlăştinos, aerul e nesănătos, ceea ce a făcut ca oraşul Bălţi 
să câştige renumele urît de «cuibul frigurilor». Bălţi e punc- 
tul comerciuluî cu vite şi caî, cari de acî se exportă în Aus- 
tria. Locuitorii sunt Evrei, stradele sunt murdare, înguste, 
noroi6se. A locui Bălţii e o adevărată nenorocire pentru un 
om cult. 

Orheiul este aşezat pe malul înalt al rîuluî Reut, care în 
apropierea oraşului form6ză o întinsă mlaştină. Altă dată 
Orheiul eră reşedinţa Serdarulul Basarab. In anul 1835 Or- 
heiul a fost declarat de capitală a judeţului. Locuitorii s6i 
se îndeletnicesc cu comerciul lemnelor şi al varului, a că- 
ruia calitate e renumită în Basarabia ; acest var se do- 
bândesce din muntele Ivanos, care se află în apropierea ora- 
şului. 

Despre cele-lalte trei oraşe din Basarabia, Reni, Ismail şî 
Bolyrady credem de prisos a vorbi aci în general, descrie- 
rea lor fiind făcută de noi mal la vale. 

In ceea ce privesce topografia satelor din Basarabia, apoi 
acestea sunt dincolo de Prut de dou6 tipuri distincte: la 
me4ă-n6pte, unde poporaţiunea rurală e compact românescă, 
satele se compun din adunătura unor locuinţe rustice risi- 
pite, cari locuinţe sau case nu formăză propriu 4îs strade 
şi aii aspectul unor cătune adunate la un loc ; la m6(Jă- 
4if din contra, casele sunt construite una lângă alta, formând 
un şir de strade mal mult sau mal puţin drepte. 

Satele din Basarabia sunt aşezate pe malurile rîurilor, 
lângă poduri, sau în fundul văilor, la marginea lacurilor 
sau iazurilor, pe p61ele d^lurilor, sau la răspântia căilor nouS 
de comunicaţiune. 

In locurile pădur6se ale judeţelor Hotin, Soroca, Orheiii 
şi Chişineu curţile sunt îngrădite cu zaplazuri de nuiele îm- 
pletite. Fie-care căsuţă ţărănăscă e umbrită de o grădiniţă 
cu pomi, iar pe c6stele şi dâlurile ce încunjură satul se res- 
faţă la arşiţa s6relul viile sătenilor; în judeţele de la sud, 
unde lipsesc pădurile şi lemnul e scump, casele n'aii zapla- 
zurî şi nu posedă alte acarete decât coşare pentru porumb, 
pe lângă cari se înalţă schirde cu fîn şi paie, iar pe ici şi 
colea câte un puţ cu cumpănă, numit cocostîrc. 

In judeţul Bălţi (Iaşi) satele sunt aşezate în fundul băl- 



248 

ţiior, ale căror ape formate din pl6îe se stăvilesc cu zăgazuri. 
In satele boeresci, curţile proprietarilor sunt bine întreţinute 
şi apr6pe t6te au grădini mari cu pomi. La nord, în jude- 
ţele Orheiu, Hotin şi Chişineîi, casele boerescî sunt zidite din 
petră şi unele au câte douS eaturî ; la sud din contra, afară 
de puţine excepţiunî, precum de pildă palatul d-luî Rodo- 
canachi de lângă Gura-Galbină, vila familiei Ziloti din sa- 
tul Sahaidac etc, curţile boerescî aii rSmas în stilul vechiu, 
sunt rSu întreţinute şi părăsite. 

Sate din judeţele de la m6(}ă-4i au cu totul altă înfă- 
ţişare. In judeţele Bender şi Akkerman, de-alungul Nistrului, 
malurile căruia pe aci nu sunt înalte, din care causâ apele 
rîuluî rev6rsându-se formăză mlaştine, satele sunt mari şi în- 
cun jurate cu vil. Nistrul curge acî fdrte lin, deşi pe alocurea 
sunt multe bolb6ce, multe locurî fără fund şi lozil dese cresc 
pe maluri. Oglinda rîuluî e lucit6re; el rfisună de strigătul 
lebedei şi superbul gogol se lasă dus de valurile luî repecjîr 
stoluri de becaţe cu penele roşietece şi de alte păs6rî de t6te 
soiurile se mişcă prin stufişurile de pe malurile luî. Locuitorii 
acestei părţi a Basarabiei sunt Români şi Ruteni. înfăţişa- 
rea acestor sate nu se depărtdză mult de tipul satelor de la 
nord; dar puţin maî jos, unde 'se începe deja valea Buge- 
culuî, totul se schimbă : variaţiunea peisagiuluî dispare, în 
locul acestei variaţiunî ochiul nu vede înaintea sa decât 
câmpia nemărginită care dispare la orizont; pe ici, pe colea, 
se înalţă câte o movilă, iar în slava cerului albastru plu- 
tesce lin marele vultur al Bugeculuî. Din distanţă în distanţă 
apare câte un sat locuit de băjenari, (1) Casele sunt bine 
aliniate, stradele sunt drepte. Lângă fie-care casă, câte un 
coteţ, douS pentru porci, maî departe alte acareturi şi, dacă 
satul e rusesc, câte o bănea (baie cu abur). Mal departe încă 
spre sud, în judeţul Akkerman, se încep coloniile germane. 
Acî domnesce peste tot locul ordinea şi resultatul strălucit 
al unei muncî înţelepte şi tenace. Lângă fie-care sat planta- 
ţiune de pădure, câte un iaz bine întreţinut şi maî multe pu- 
ţuri. Casele coloniştilor sunt perfect aliniate, fie-care casă are 
acarete de petră, curţile sunt bine îngrădite, iar împrejurul 
satelor sunt live^î întinse şi viî. 



(1) Aşa numesc Românii pe colonii Bulgari saii Ruşi. 



249 

Chişineu. 

Chişineu, capitala Basarabiei, este aşezat între 47*^ 2' lati- 
tudine nordică şi 46» 30' longitudine de Răsărit după meri- 
dianul din Paris. (1) 

Chişineul se află aşezat pe malul drept al rîuluî Bîcu. Acest 
mal lângă oraşul propriu 4is e mlăştinos, iar mai departe se 
înalţă, devine nisipos şi este acoperit cu live4î şi viî, cari 
împresură oraşul din t6te părţile. 

Oraşul Chişineu este clasat, după geografii ruşi, în cate- 
goria a doua a oraşelor din Imperiul Rus. (2) împrejurimile 
sale sunt pitoresci, deşi clima nu este tocmai salubră. 

Chişineul e un oraş noii, întemeiat abia la începutul seco- 
lului nostru, şi anume imediat după ce Basarabia dintre Prut 
şi Nistru a fost luată de la Moldova. Locul pe care-1 ocupă 
âcum oraşul a fost altă dată ocupat de un mic şi cu totul ne- 
însemnat sat. Cercetând letopisiţele Moldovei, găsim un nume 
de localitate, care întru cât-va se as6m6nă cu numele actual 
al oraşului. Acest nume se pomenesce în chrisovul luî Ale- 
xandru-cel-Bun dat boerului Vena în anul 1420 (3), «ca să-i 
fie de moşie în ohab o sf6ră de pămînt», ce aparţinea îna- 
inte mănăstirii Câ?/a-VărzărescI. (4) Mănăstirea despre care 
e vorba în acest document istoric nu mal există ; ea eră zi- 
dită altă dată pe locul ruinelor unui templu antic, distrus 
de Tătari. (5) 

Pe acest loc, pe care-1 ocupă acum Chişineul, la începutul 
secolului nostru cresceâ deja o pădure seculară, care aparţinea 
mănăstirii. Spre malul drept al Bîculul, pădurea, rărindu-se, 
forma o poiană şi mai multe lunci, cari serviau drept pă- 
şune pentru vitele mănăstirii. Aci, pe una din lunci, se <Jice 
de betrânl că există o câşlă, ce se numiă Câşla-nouăy în deo- 



(1) De la Chişineu până la Petersburg sunt 1.662 V4 verste, până la 
Moscva 1.370 verste, până la Odesa 165 verste. 

(2) Impositul funciar urban în Rusia se percepe după o anumită cla- 
sifîcaţîune a oraşelor. Tote oraşele Imperiului sunt clasate de fisc în 5 
clase : în întâia clasă sunt numai doue oraşe, Petersburg şi Moscva ; 
!n a doua clasă sunt 13 oraşe, printre cari şi Chişineiî. 

(3) BeMeauH^ Co6p. /(aKO-CjiOBSHCKBX-b rpaMon», p. 60, No. 10. 

(4) KHiiiH0Bi>p3apeBa, chrisovul lui Alexandru-cel-Bun din 1420. 
(d) Idem, Bene^um. 



^50 

sebire de o altă câşlă, Căşla-veche^ care eră maî departe. 
Se crede că tocmai pe locul celeî dintâiu câşle s'a format 
maî târcjiu un sat, numit Căşlanou. (1) 

In secolul VII, după Cantemir, a existat deja aci satul 
numit ChişneUyCave avea o biserică construită de către boerul 
Mazarachi ; biserica se zidise pe locul unde a fost altă data 
mănăstirea Câşla-Vărzărescî. Biserica lui Mazarachi (2) există 
şi acum, fiind zidită pe un d61 de pe malul Bîculuî. (Fig. 1.) 

Pe la finitul secolului trecut, satul Chişineu se prefăcu 
deja într'un tîrguşor, format din maî multe sute de case ţ&- 
rănescî, câte-va hanurî şi dughenî evreescî. 

La 1812, când s'a luat Basarabia, Exarchul şi Mitropolit 
Gavril a ales anume acest tîrguşor pentru reşedinţa sa, iar 
după acăsta şi administraţiunea rus6scă şi-a strămutat cen- 
trul din Bender la Chişineu. Ruşiî, după obiceiul lor, imediat 
aii şi adaos la numele românesc al tîrguşoruluî rusescul 
lor «off^, prefăcend Chişineu în Chişinioff, 

La 1828, printr'un ukaz imperial, orăşelul a fost ridicat la 
rangul de capitală a nouel provincii 

Instalarea administraţiuniî centrale a silit, flresce, pe func- 
ţionarii ruşî să-şi stabilâscă reşedinţa la Chişineu. Asemenea 
tot la Chişineu au început a trage de prin alte locuri şi boeriî 
moldoveni, cari trebuiau să ieâ parte la administrarea pro- 

(1) Numele Ghişineuluî este scria în chrisovul luî Iliaş-Vodâ Kiiui hi k, ceea 
ce dovedesce că eră o localitate curat tâtărescă, unde se află o capelă 
pe pămîntul vre-unuî mare Tătar, căci tâtăresce Keşend însemneză «ca- 
pelă pe mormînt». Etymologicum Magnum Romaniae, B. P. Hasdeu, III, 
fasc. III, p. 2.800, col. 2. 

(2) Documente de ori-ce natură privitore la acesta veche biserică nu 
există nici într'o archivă din Chişineu. Iată însă ce am putut găsi noi 
într'un articol publicat în ziarul «Besarabskil Westnik» din anul 1889 : 
«Părintele Michail Ciacâr din Chişineii povestesce cum că biserica Ma- 
zarachi a fost zidită pe la 1752—1772 de către Serdarul Mazarachi în ur- 
mătorele împrejurări. Serdarul avea duşmani, cari l'aii pîrît Sultanului; 
din acesta causă el a fost dat în judecată şi trebuia să fie judecat la 
Bender de către Paşa turc. Cunoscend judecata turcescă, Serdarul n'aveă 
nădejde de scăpare decât în Dumne<jieu. înainte de a plecă la Bender, 
el s'a Jurat pe sf. cruce că, dacă va scăpă cu vieţă, va zidi o biserică 
cu hramul Maicăî Preacurate. La Bender, Serdarul a fost achitat şi, în- 
torcendu-se acasă, s'a ţinut de cuvînt şi a zidit biserica.» 

Se ^ice, cum că altă dată a existat o inscripţiune săpată în petră, 
care ar fi fost zidită la drepta uşii bisericii, dar acesta petră nu mai există. 
Biserica Mazarachi a fost restaurată la 1818. 



261 

vinciei, formând ConsiUul superior al Basarabiei (BepxoBiujft 
roBfepB BeccapaSia). Alăturea ou curţile boerescî, mult timp încă 
au rămas şi căsuţele ţărănescl, cari însă încet cu încetul 
aii dispărut, pentru a face loc unei poporaţiuni evreescî, care 
a năvălit din Rusia de sud şi mai cu s6mă din Podolia 
în Basarabia. După Evrei, cârdurl-cârdurî de eraticî Ruşi, 
Ruteni şi alte nemuri s'aii aşezat de asemenea prin tîrguş6- 
reie şi oraşele din Basarabia. 

Atât ac6stă immigraţiune de eraticî, cât şi clima, lipsa de 
apă bună, precum şi alte împrejurări, despre cari se va 
vorbi mal la vale, au fost de un augur rău pentru viito- 
rul capitalei Basarabiei şi, dacă în loc de Chişineu s'ar fi 
ales alt oraş ca reşedinţă a administraţiunil centrale, de pildă 
Bender sau Akkerman, de sigur că s'ar fi înlăturat cel puţin 
unele din desavantagiile existente. 

Malurile mlăştin6se ale rîulul Bîcu făcură la început ora- 
şul Chişineu f6rte insalubru ; pădurile cari împresurau ora- 
»sul din t'Ste părţile, revărsările rîulul cari inundau stradele 
nealiniate din fundul văiei — t6te aceste au silit în curînd 
pe locuitori a eşi din vale şi a construi locuinţe noue pe 
locurile mal înalte; partea înaltă a oraşului, aliniată şi pla- 
nificată, dete nascere unul oraş modern. 

Lipsa însă de apă potabilă abundentă se simte până 
acum Chişineul modern nu posedă decât un singur isvor 
de apă, care curge de sub d61ul stâncos pe care se află 
zidită vechia biserică a lui Mazarachi. 

Acesta eră starea oraşului Chişineu până la 1834. In 
<}iua de 2 August 1834 s'a alcătuit noul plan al oraşului. 
Punerea în practică a acestui plan bine chibzuit se dato- 
resce Generalului rus Fedoroff. (1) 

(1) înaintea acestui General rus au fost ca guvernatori aî Basarabie! 
uroiătorele persone din înalta biurocraţie rusescă : A,de Sturdza, Harting, 
Catacazî, Timcovski (1826—1828), Turgheneff (1828-1828 Februarie), Pra- 
jevski (1829—1838), Sorocunski (1829-1833), Averin (1833-1834), Fe- 
doroff (1834—1863). După Fedoroff aii mai fost guvernatori ai Basarabiei 
Generalii Harting, Fonton-de-Veraion şi Constantinovicî, care adminis- 
treză şi a<}î Basarabia. 

In acest timp nobilimea Basarabiei avea în fruntea sa următorii ma- 
reşali aî nobilimii : D Başot (1826—1830), Leonard (1830-1881), Dumi- 
triu (1832—1841), Sturdza (1841—1850), Balş (1860-1853), Const. Moruzi, 
P. Cantacuzino, Iv. Catargi, iar după mortea acestuia s'a ales d-1 Kru- 
penski, care e şi acum mareşal. 



252 

Din anul când s'a pus în practică noul plan al oraşului, 
înălţimile nisip6se ale Bîculul începură a fi nivelate şi, în 
curgere de câţl-va ani, aceste înălţimi se acoperiră cu un 
şir de strade drepte, cari formăză astă4I oraşul propriu (Jis. 
Acesta parte centrală acum a oraşului se numiă pe acele vre- 
muri mahala, iar acum din contra vechiul oraş p6rtă nume 
de mahala. 

Suprafaţa Chişineuluî, după arătările biuroulul technic, este 
de 4.322 deseatine, 1.170 stînjeni, cari se împart în urmă- 
torul mod: 

Grădini şi parcuri . . . 3.430 deseatine (1) 

Cimitire 29 » 

Maidauurl 32 ^ 

Mahalale . 48 ^ 

Albia Bîculul 122 ^ 1.170 stînjenî 

Construcţiunî 660 > 

Configuraţiunea oraşului are o formă neregulată, în lun- 
gime de 5V2 verste, iar în lărgime de 4 verste. Circumfe- 
raţiunea zonei oraşului, cu mahalale împreună, e de 32 verste 
împrejur. 

Oraşul Chişineu se împarte în dou6 părţi: oraşul de sus 
sau centrul şi oraşul de jos sau cel vechiu. Ambele părţi 
sunt împărţite în suburbii şi anume : BaiucanI, Schin6sa, 
Malaia (mică) Mălina, Balşaia (mare) Mălina, Valea Curva, 
Grădina franţus6scă şi Tăbăcăria. 

Afară de aceste suburbii, pe malul stâng al Bîculul mai 
sunt dou6 slobozii, anume Vesternicenî şi Rişcanovca. Slo- 
boziile acestea s'aii format în secolul XVIII, când Tătarii au 
silit pe locuitorii Chişineuluî să se adăpost6scă pe malul 
stâng al Bîculul, unde se afla pe aceste vremuri moşia 
boerulul moldovân Râşcan. Dimitrie Cantemir, în cronica 
Moldovei, amintesce cum că în (Jîl^l© Măriei Sale Raşca 
eră deja un tîrguşor însemnat. Mal târcjiii însă, adaoge 
cronicarul, nisce negustori armeni, cari făceaîi comerciu cu 
Turcii şi Tătarii din CauşanI, s'au stabilit din nou în pustiitul 



(1) După arătările biurouluî technic din Chişineu, grădinile ocupă 4.315 
deseatine, pe cari sunt 1,034 grădini cu pomi şi viî şi 31 grădini cu 
zarzavaturi. fo?n. 6ec. SeMcmm.) 



253 



(liişineu şi Raşca s'a transformat într'o slobozie a noului 
oraş. 

La 1860, după recensămîntul făcut în luna Ianuarie, po- 
poraţiunea Chişineuluî numfirâ deja 87.477 locuitori, din cari 
bărbaţi 48.149 şi femei 39.298. 

După confesiuni, acâstă poporaţiune se împărţiâ în urmă- 
torul mod : (1). 

Anul 1860. 



CONFESIUNÎ 



BĂRBAŢI 



FEMEI 



TOTAL 



Ortodox! . . . . 
Ruşi schismatici . 
Armeni 



• • 



Catolici 



Protestanţi 
Evrei . . 



38.292 

1.507 

511 

• 376 

141 

7.303 



27.843 

1.426 

538 

356 

109 

9.021 



66.135 

2 933 

1.049 

732 

250 

16.324 



Aşâ dar, acum trel-^^cl Şi Ş^se de ani, Chişineul erâ lo- 
cuit de o poporaţiune formată în »/♦ de ortodoxl şi V4 alte 
confesiuni, cari se repartisaii în următorul mod : 



V. 



Evrei 75 

Ruşi schismatici . . . . Vjo 

Armeni ^gg 

Catolici . Vj2o 

Protestanţi '/jo) 



După n6murî, poporaţiunea Chişineuluî se împărţiâ în sus 
arătatul an în următorul mod: 

RomânT 50V< 

Evrei 20°;o 

Ruşi 107o 



Grecî 6' 



.0 



(1) 3amyirb, Mai. ;un CraTHcr., 1862, p. 100. 



254 

Bulgari 5% 

Ţigani 5% 

Armeni 2° o 

Poloni IV9 

Germani etc 17o 

Elementul rus, afară de sectanţi (rascolnici), formeză stra- 
tul cinovnicilor, Grecii se ocupă cu comerciul, Armenii sunt 
bărbieri, comercianţi şi industriaşi, Bulgarii zarzavagii, Ţi- 
ganii salahori, Evreii cârciumarî, zarafi, samsari, cămătari, 
meseriaşi, bancheri. 

După arătările statisticei oficiale, Chişineul modern posedă 
o poporaţiune de 122.917 locuitori, din cari: 

Anul 1892. 



CONFESIUNI 


LOCUITORI 

1 


1 

Ortodox! .... 
: Sectanţi ruşi şi alţii 

. Catolici 

1 

' Protestanţi . . . 
Evrei 


78.751 
3.001 

612 

282 
39.270 1 



Total Bărbaţi Femei 



Ortodox 



■^î 



722 
1.239 

1.039 

18 

o 

3 

5 

204 



381 
611 



împărţirea acestei poporaţiunî după starea civilă, caste 
şi profesiuni, este următ6rea: 

Nobilii : 
ereditari (potomstvenie dvoreane) 
personali (licînie dvoreane) . . 

Clerul : 

clerul mij'^n . . . 

monachî . ... 

Arm^n 

Catolic 

Protestant 

Evrei .... 

Cetăţenii onorificî{2) . 



... 62 

Comercianţii 1.904 



626 
13 
o 
3 
3 
84 
28 
1.202 



341 

628 

413(1) 
o 



2 
35 
36 
702 



<1) In Rusia familiile duhovnicesc! compun un fel de tagmă (soslovie) 
a parte ; membri! de or!-ce sex al acestei caste posedă deosebite drepturi. 
(2) "Cetăţeni onorifici', un fel de grad. 



255 

Restul poporaţiuniî sunt meseriaşi, agricultori, 6raenî de 
muncă şi «raznocinţî», adecă 6menî cari nu aparţin nici uneia 
din categoriile stabilite de stat. 

Studiând tabelele statistice ale mişcării poporaţiuniî oraşului 
Chişineu începând din anul 1834 şi până la anul 1892, con- 
statăm că media crescerii prin nasceri este de 1.370 pe an, iar 
perderile prin mortalitate de 1.273, ceea ce ne dă o pro- 
porţiuno de 100 : 90, adecă un spor de 335 născuţi. 

Cifra medie de căsătorii, cari se contract^ză pe an, este 
de 577. 

Clima Chişineuluî, precum am mai spus deja maî sus, nu 
este conformă cu cerinţele igienei moderne. După situaţiunea 
sa geografică (47<>2' lat, 46^30' long. de la l-iul meridian), clima 
localităţii este ceva maî jos de zona temperată, dar în rea- 
litate acostă climă e nestabilă şi variată. 

In genere Basarabia sufere mult în spre centru de ar- 
şiţa s6reluî, radele căruia, încăl4ind tare atmosfera, o rariflcă 
iar aerul rece al atmosferei munţilor carpatini, în circulaţi- 
iinea sa, precipitându-se spre a ocupă locul deşertat do 
aerul cald, produce mereu perturbaţiuni, dând nascere unor 
vînturî continue. 

Ac6sta trebue să fie causa vînturilor dese ce bântuesc la 
Chişineu. Firesce că aceste vînturî sunt causate şi de alte 
împrejurări, precum sunt : inclinaţiunea platoului dintre Prut 
şi Nistru spre mare, apropierea Mării Negre, stepele Buge- 
culuî deschise spre Răsărit, pădurile de la me4ă-n6pte etc. 
Anotimpurile la Chişineu nu sunt constante, ci f6rte varia- 
bile. Primăvara e maî des uscată decât ploi6să ; vara suntcjile 
când temperatura se urcă la+3° până la4-40^ R, iar n6ptea 
scade la-|-12° până la-j-15<> R; t6mna e în general abundentă 
în ploi, iar une-orî uscată, une-orî caldă cu (Jîl© pline de 
s6re, alte-orî rece şi cerul acoperit; erna e anotimpul cel 
mai variabil: sunt ani când frigul ajunge până la — 20° R, 
iar altă dată 6rna într6gă oscileză între 0^ şi— 3° R.; adese- 
ori zăpe4ile sunt abundente, iar une-orî zăpada lipsesce saii 
se topesce iute. 

Aceste variaţiunî se datoresc schimbărilor dese ale curen- 
telor de aer: vînturile de la m64ă-(Ji şi sud-rSsărit aducpl6ie, 
crivăţul şi vîntul direct de la nord-resărit aduc seceta. 
In ceea ce privesce solul pe care e construit oraşul, apoî 



256 

el se deosebesce după diferitele părţi ale oraşului; spre sud, 
unde se află partea centrală a oraşului, solul e nisipos; spre 
nord petros, iar în fundul văieî, unde e vechiul oraş, lutos. 

Starea igienică a Chişineuluî e f6rte negligiată. Lipsa de 
canalisare, depositele de gunoiu etc. sunt căuşele principale 
ale b61elor ca gastro-enterita, inflamaţiunile căilor respiratorii, 
ftisia, pneumonia etc. Maî cu samă poporaţiunea tîn6ră 
sufere de tuberculosă. 

Cu t6te acestea Chişineul, în comparaţiune cu cele-lalte oraşe 
ale Rusiei, se bucură de o crescere a poporaţiuniî destul de 
înseninată. 

Despre însemnătatea acesteî cresceri ne pot da s6mă ur- 
măt6rele cifre: 

La 1812 Chişineul eră locuit de o poporaţiune de 7.000 locui- 
tori. La 1828 el numără deja 18.594 locuitori, din cari 3.603 fa- 
milii creştine (6.825 bărbaţi şi 4.532 femei) şi 1.763 familii evre- 
esci (3.989 bărbaţi şi 3.243 femei), acestea din urmă venite din 
Podolia. După recensămîntul din anul 1835, Chişineul avea 
o poporaţiune de peste 34.989 locuitori de ambe sexe. La 1851, 
după recensămîntul al nou61ea, poporaţiunea s'a stabilit 
la cifra de 58.849 suflete. La 1860 poporaţiunea eră de 
87.447 locuitori şi în fine la 1892 s'a ridicat până la 122.917 
suflete. 

Aşa că în curgere de 25 ani (de la 1812 — 1838) oraşul 
şi-a întreit poporaţiunea, ceea ce prob6ză cum că crescerea 
anuală în curgerea acestor ani a fost de 2.135 suflete, din cari, 
dacă vom deduce crescere^ normală datorată nascerilor 
vom ave totuşi peste 1.800 sunete, a căror adăogire anuală 
trebue pusă pe sema imniigraţiunii. 

Căuşele, cari au atras spre Chişineu pe locuitorii din 
alte provincii vecine ale Imperiului Rus, au fost privilegiile 
şi drepturile, pe cari guvernul rus le dărui emigranţilor ce 
se aşezau în noua provincie cucerită. 

Deja la 1830, sub domnia împăratului Nicolae I, Evreii, 
persecutaţi aspru în interiorul Imperiului, isgoniţi de prin 
oraşele rusesci, căpfitară printr'un ukaz imperial, datat din 
4iua de 26 Septembre 1830, privilegiul de a se aşeză în Ba- 
sarabia, fiind scutiţi de biruri şi imposite în curgere de 
doî ani. Eveiî din Polonia rusescă şi din guvernămîntul 
Herson căpetară alte prerogative şi anume de a fi scutiţi 



257 

de plata patentelor în curgere de cinci ani, îndată ce vor trece 
Nistrul şi se vor aşeză în Basarabia. După expirarea celor 
cinci anî, pentru a curaţi oraşele din sudul Kusiel de pu- 
hoiul evreesc, Impdratul Nicolae I dete al doilea ukaz, prin 
care emigranţii evrei aşezaţi în Basarabia s'aii scutit de 
ori-ce dare către stat pe termin de trei ani. Protegiarea 
Evreilor emigranţi a urmat apoi să fie întărită prin multe 
alte disposiţiuni, atât sub domnia împăratului Nicolae I, cât 
şi sub acea a Impfiratulul Alexandru II. Sub acest din urmă 
Ţar, comercianţii evrei din Basarabia se bucuraţi de pre- 
vîlegîul de a plăti pentru dreptul de patentă mult mal pu- 
ţin decât chiar comercianţii ruşi. 

Acesta protecţiune a Evreilor din partea Ţarilor a avut 
de scop pe de o parte curăţirea provinciilor rusesci de elemen- 
tul evreesc, iar de altă parte desnaţionalisarea Basarabiei 
Scopul ţintit firesce c'a fost atins şi tîrguş6rele şi oraşele 
din Basarabia s'au umplut curînd cu Evrei. 

Pândind desnaţionalisarea pămîntulul românesc dintre Prut 
şi Nistru, guvernul rus nu s'a oprit la organisarea immi- 
graţiunil evreesci, ci a întins protecţiunea sa şi asupra tu- 
tulor eraticilor străini, deschi46nd pentru el hotarele nouel 
provincii. De aceea privilegiile dăruite Evreilor aii fost în cu- 
rînd întinse şi asupra comercianţilor străini, cari primiau 
cetăţenia rusăscă şi se aşezau în Basarabia. 

La 1832, printr'un nou ukaz imperial, s'a dat permisiune 
ţeranilor din Rusia liberaţi de stăpânii lor, precum şi ţăra- 
nilor robi cari sunt pe obroc (1), de a se aşeză şi a trăi prin 
oraşele din Basarabia 

La 1839 oraşul Chişineu a mal fost gratificat cu următ6- 
rele privilegii excepţionale: «Comercianţii străini, cari se 
stabilesc în Basarabia», sună ukazul impeTXdl^ «şi în special 
la Chişineii, şi în termin de doi ani de la aşezarea lor 
vor construi acolo fabrici, dugheni saii alte edificii de co- 
merciu, vor beneficia de privilegiul de a fi scutiţi de plata 
dreptului de patentă în curgere de ^eae^ ani ; asemenea toţi 
ceî din străini, cari se vor aşeză în Basarabia, se vor scuti 



(1) Ţăranii raş! rob! căpătau de la stăpânii lor dreptul de a părăsi sa- 
tele lor şi a se angagiă la muncă aiurea. Pentru acest drept ei plătiau 
stăpânului o sumă de bani anual, care se numiă obroc. 

Z. C. Ârbare, Btuarabia. 17 



25» 

de ori-ce contribuţiunî, găsduire, dare de cai, căruţe sau alte 
rechisiţiuni pentru armată.» 

Aceste privilegii dăruite străinilor şi numai străinilor, fi- 
reşce, au trebuit să producă şi au şi produs mari turburârî 
in vi^ţa economică a poporaţiunil autochtone române. Co- 
mercianţii români, neputend ţine pept puhoiului străin, pro- 
tegiat şi ocrotit de către cuceritor, au fost siliţi a desface 
daraverile lor comerciale şi a părăsi ţera, sau a se ocupă 
cu altă îndeletnicire. 

Protegiând invasiunea străină în Basarabia, guvernul rus a 
oprit până acum treh^eci de ani printr'un şir de mSsuri 
aşezarea coloniştilor ruşi. 

Causa acestei opriri faţă cu elementul pur rus trebue cău- 
tată de o parte în dorinţa de a nu vede provinciile rusesc! 
despoporându-se, iar de altă parte în convingerea guver- 
nului central că ţăranii ruşi sunt absolut incapabili de a 
rusifică un alt nem, ci din contră, venind în contact cu o 
altă naţiune, el singuri perd trăsurile lor naţionale şi se des- 
naţionalis6ză. Părerea ac6sta, de alt-fel, în ceea ce privesce 
pe coloniştii ruşi din Basarabia, a fost oficios emisă de d-1 
Batiuşcoff în scrierea sa despre Basarabia. (1) Poporul 
chiar în lăuntrul imperiului n'a sciut să rusifice aprâpe pe 
nici una din naţiunile mici (2) pe cari le-a cucerit, şi rusi- 



(1) Beccapa6iH, HcropHHecKoe OnHcame. BaTfoiiiKoea, 1892, p. 172. 

(2) Rusia modernă este compusă din următorele nemuri, pe cari le 
dăm mai jos împreună cu arătarea numerică a fie-cărui nem, însem- 
nând şi anul recensămîntului din care este luată cifra de faţă: Abugacî 
100 (1859), mahometanî; Ahhasî 60.000 (1886); Avari 96.000 (1885), maho- 
metanî; Arijarî 59.516 (1886), mahometanî; Agrjanl 107 (1857), mahome- 
tanî; Ayzorî 2.212 (1891), creştini; Almiţî, păgâni, 1.913(1871); ^ra^î, în 
provincia Samarcand; Armeni 954.642 (1891); ^mâM^i 1000 (1861), creş- 
tini; Baicatî2m (1859); Balcari 3000 (1875), mahometanî; Başchiri 600.000 
(1887); Beltirl 3.100 (1887); Bessermanî 10.820 (1891), creştini; Bizari 
(1883) 2.000, păgâni, Bobili în guvern. Ferm, sunt păgâni; Bolgari 80.000 
(1870), creştini; JBwria/i 270.000 (1891). lamaiştî; Buhari 9.000 (1880); relo- 
«M^i ( 1886) 5.000.000, catolici ;i?i^i puri (1886), 57.000.000, creştini; Vogulî 
8 000 (1880); Todi 4.500 (1862); Votea&i 380.009 (1888). păgâni şi parte 
creştini; Hileacîl.QOO (1890), păgâni; Olandezi 2.000 (1850), catolici; Mo- 
lizi 5 000 (1885), pe rîul Amur; Greci, 60.000 (1889); Georgieni, 408.000 
(1885), la Caucas; Hvrieni 76 000 (1885), în guvern. Cutais ; Dargini 
54.300 (1891), mahometanî; ZJawrt 14.000 (1892), la Amur, sunt Buddiştî; 
Dungani 11.582 (1892); Evrei 5.007.000 (1884); Z/ren* 120.000 (1865); Ijori 



J59 

ficarea în Imperiul Rusesc până acum s'a mărginit în cer- 
cul îngust al elitei societăţii, adecă al păturel culte, care este 
produsul firesc al scalelor publice, şi ca atare a învăţat să 
cugete, să simtă, să scrie şi să vorbâscă rusesce; în afară 
de acest cerc destul de restrîns, în păturile de jos ale pop6- 
relor ce compun vastul Imperiâ rusesc, fie-care n6m şi-a 
păstrat fisionomia sa naţională, fără a av6 cea mal rudi- 
mentară simpatie pentru unitatea etnică dominantă. Nu vom 
exagera nici de cum, când vom afirmă că pop6rele cari lo- 
cuesc în Rusia, inclusiv şi poporul rus, cunosc tot aşă de 
puţin existenţa celebrilor scriitori ruşi ca Tolstoi, Dostoiewski, 
Puşkin eta cât de puţin îl cundsce şi ţdranul nostru român din^ 
judeţul Dolj sau de aiurea. Ac6stă afirmaţiune o înregistrăm 
aci numai şi numai pentru a dovedi cât de slabă este le- 
gătura între pătura cultă rusificată din Rusia şi popdrele din 
sinul cărora acesta pătură s'a format. 



(1850), guvernămîntul Petersburgului, creştini ; Imeritinî 428.000 (1886), 
la Caucas, creştini; Inghiloinî 9.000 (1886), dincolo de Caucas, maho- 
metani; Ingtişî 28.000 (1891), mahometani ; Indttşî 860 (1876), la Tur- 
kestan; lezidî 15.500 (1891), păgâni; Cadjarî 5.000 (1873), mahometani; 
Cazaehi 1.100 (1893), mahometani; Cazi-Cumachi 24.000 (1891) la Dage- 
stan ; Caybalî 8.500. (1892) ; Calmuci 2.200.000 (1891\ buddiştî ; Cama- 
sini 400 (1893), creştini; Cameiadalî 3.849 (1892), creştini; Caragaşî 400 
(1893); Caraimî 10.000 (1893), mosaici; Caraca/pacM250(1851), la Astra- 
kan; CarapapacM 24.000 (1892), la Cars; Caraciaeni 25.000(1891). maho- 
metani; Coreii 300.000 (1875), protestanţi şi ortodoxi; Cacieni 12.000 (1890), 
creştini ; CAm/i 6.000 (1839), creştini; CAi/i 1.000 (1883), păgâni; Chirhi^î 
3.000.t00 (1890); Chirhvn-Cayzad Z.2miXm (1890), mahometani; Chinezi 
12.000 (1894), Buddişti; Corei 16.200 (1893); Coreehi 3.811 (1892), păgâni; 
Crevinghi 300 (1851), Cumîchi 108.800 (1891), în Dagestan ; Cur4i 84.000 
(1891), mahometani; Curilî 2.000 (1860), păgâni; Citiri^i 55.000 (1891), Da- 
gestan; Lamuţi2,b02 (1892), guvern. lacut; Latişî 1.050.000 (1878), guvern. 
Curlanda, Lituania şi guvern. Covna; Lezgkini 597.005 (1686) Dagestan; 
Liiuani 2.500.000 (1873), catolici; Loparî 3.380 (1859); Ruteni 17.110.000 
(lfe86) în guvernămintele Kiev, Poltava, Ciernigov, Charcov, Podolia, 
Volhinia, Curse, Voronej şi sudul Rusiei până la rîul Volga şi Oubanl; 
Mangiuri 14.000 (1891), Buddişti ; Mescereni 160.000 (1886), păgâni şi ma- 
hometani; Iftn^re/i 214.000 (1891), Cutais; Moldoveni (Români) 1.492.000 
(1892) în Basarabia şi guvernămintele Podolia, Herson şi Ecaterinoslav; 
Mordvai llbXXO (1866), creştini ; Nohai'Tătari 61.560 (1891), mahometani; 
Germani 1.760.000 (1885), luterani, catolici, sectanţi; Oeetini 164.000(1886); 
Osteachi 26.000 (1880), păgâni; Perm^ocAi 90 000 (1886), creştini; PerHeni 
32.300 (1889), mahometani; Po/oni 7.000.000 (1886), catolici; iSa^aent 11.720 



260 

La me4ă-n6ptea Basarabiei s'a demonstrat într'un mod 
patent cum că ţSranii Ruteni şi Ruşi, cari s'aii aşezat pe acolo, 
s'au romanisat într'un timp scurt ; iar în general vorbind, 
în Basarabia întrâgă, proverbul moldovenesc: «Tata Rus, mama 
Rusă, iar Ivan Moldovan» a devenit de mult deja un ade- 
v6r etnic. Rusia n'a rusificat până în 4î^ele nrtstre în Ba- 
sarabia decât acea pătură semi-cultă, care form^ză stratul 
suprapus peste adevăratul popor. 

Immigraţiunea Cazacilor, precum şi colonisarea oraşelor cu 
elementul muscălesc, s'au făcut, precum am arătat maî sus, 
în contra voinţei ocârmuiriî. Ac6stă immigraţiune s'a format 
parte din robî fugăriţi din Rusia, parte din rascolnici, cari, 
fugind de persecuţiunile religiâse de sub domnia împăra- 
tului Nicolae I, s'aii aşezat la gurile Dunăriî. 

Oraşul Chişineu s'a folosit de aceste elemente vagabonde, 
formându-şî din eî o nouă poporaţiune. (1) La 1827 oraşul 



(1864), păgânî; Samoefţi 22.000 (1859), păgâni ; Sar4î 690.300 (1876); Svanefi 
14.a35 (1891), creştini; Sîrbî 200 (1879); Tabasoranţî 14.460 (1891), în Da- 
gestan; Tadjikl 137.280 (1879), mahometanî; Talişînî f^.b\0 (1886), ma- 
hometanî; Taranî 61.097 (1892), mahometanî; Tătari 2.500.000 (1866), 
mahometanî; Talî 124.683 (1886); rc/«»^tt<t 18.000(1859), Buddişti; Teptcarî 
130.000 (1866), mahometanî; Thungu4i 43.000 (1892), păgânî; Turci 70.216 
mahometanî ; (1892) la Cars; Turcomanî 262.700 (1897), la Cars ; Ubachî 
25.000, (1876), Uzbeet 182.020 (1876), mahometanî; Uranchaent 18.000 
(1865), păgânî ; Fim 2.00Q.000 (1890), Finlanda, guver. Petersburg, Ar- 
changhel şi Oloneţ, protestanţi ; Ţigani 18.970 (1875) ; Ceremişî 283.000 
(1892); CerAîen 161.960(1891), mahometanî; CeAi 24.000 (1890), protestanţi 
husiţi; Cfeceni 195.900 (1891) mahometanî; Ciuvaşî 540.000 (1866), creştini; 
Ciudî 13.250 (1865), creştini; Ciiicci 13.000 (1892), creştini; Suedezi 2m,0(y() 
(1866), luterani; -Sco^t^m 260.000 (1871), în Caucas-Piatigosc; Bstî 656.000 
(1880) ; lacuţî 330.000 (1893). păgânî. 

Dând acest cam lung registru al nemurilor, din cari se compune vas- 
tul Imperiii Rus, am avut în vedere aci să arătăm într'un mod cert 
că istoricii oficioşi ruşi, precum sunt Batiuşcoff, JNakko et tutti quanH 
fac mare greşală, când declară în scrierile lor cum că Imperiul Rus et- 
niceşte formeză un ce omogen şi compact rusesc. Rusia modernă nu 
posedă astăijiî decât 56 % din poporaţiunea sa totală pur ruseseâ, iar 
restul de aprope jumătate se compune din alte nemuri, pe când Basa- 
rabia, din contra, din totalul poporaţiuniî sale de 1.655.000 locuitori, nu- 
mără 1.009.000 de Români. fStatesmans Handbook for Russia, 1896.) 

(1) In archiva sucursală din Iaşi există peste 1.200 dosare rusescî 
prîvitore ia emigraţiunea robilor Ruşi în Basarabia. Unele din aceste 
dosare sunt adevărate monografii. 



_ 261 _ 

Chişineii numfirâ deja peste 3.031 case, iar la 1833 numărul 
caselor crescuse până la 3.264 de paiantă şi 495 de zid. La 
1834 s'a început zidirea părţii moderne a oraşului, stradele 
s'au nivelat de către inginerul Eytner, s'a organisat pri- 
mul serviciu de pompieri şi s'au aşezat pe stradele principale 
întâiele felinare. 

In anul 1862 Chişineul numără deja 5.794 case, iar în anul 
1392 numărul caselor eră de 7.823. In acest număr al edifi- 
eielor intră şi: 

Biserici ortodoxe de zid .... 13 

» catolice 

Biserica armenăscă 

^ luterană 

» rascolnică 

Templul israelit 

Case evreesci de rugăciune . 30 

Usine 14 

Şc61e publice 10 

Spitalul : militar 1 

> civil 1 

Temniţa 1 

Farmacii 5 

împrejurul oraşului sunt grădini şi vii; în slobo4iile de 
lângă oraş se află: 

La Baiucanî o biserică de zid ... 1 

Usine şi fabrici 33 

La Schindşica mori de vînt 15 

» Mica Mălina o biserică 1 

Ateliere 34 

Mori de vînt 1 

Chişineul modern posedă peste o sută de strade, două 
grădini publice, din cari una p6rtă nume de Bulevard şi 
încunjură catedrala, spre care duce o frum6să alee de plopi, 
ce trece printr'o monumentală p6rtă triumfală în stilul ro- 
man- (Fig. 3.) 

In faţa porţii triumfale, din partea stângă a stradel Ale- 
xandrovskaia, se înalţă palatul Mitropoliei, reşedinţa Archie- 
piscopulul Basarabiei. 

Afară de piaţa Soborna (a catedralei), oraşul mal posedă 
şi alte pieţe spaţi6se, precum acea a Poliţiei, a Chiristegiilor 



262 

(Lesnaiâ), a Oborului de fîn şi de vite (senaia) ; dar cele maî 
caracteristice sunt piaţa numită <ii Starî Bazar ^ (o adunătură 
de dughenl evreescl) şi piaţa Luminaria, unde se vînd zarza- 
vaturi. T<5te aceste pieţe sunt rStt pavate, murdare şi noroiâse. 

Ca edificii publice Chişineul se mîndresce cu catedrala 
sa cu hramul Nasceriî Domnului, construită la 1836 în stil 
italian. Ac6stă biserică spaţi6să are trei mese sfinte, maî 
multe ic6ne scumpe şi este înzestrată cu vestminte sa- 
cerdotale bogate. I. P. S. Archiepiscopul Dimitrie Sulima 
îşî are sarcof agiul s6u în interiorul acestei biserice ; asemenea 
tot în lăuntrul bisericeî se află şi mormintele Archiepiscopulul 
Mitrofan din Ierinopolis şi Episcopului Antonie. 

A doua biserică ce posedă oraşul, după catedrală, este 
acea a înălţării Domnului, zidită la 1830. Cele-lalte biserici 
din Chîşineu sunt: 



BISERICILE DIN CHÎŞINEU 



ANUL ZIDIRli 



Sf. Archanghel Michail ...... 

Sf. Ilie 

Buna-Vestire 

Sf. Gheorghe 

Archanghelul Michail din Baiucăl 

Sf. Haralambie 

Cimitirului ortodox 

Sf. T6der , . . 



1803 
1806 
1810 
1819 
1825 
1836 
1830 
1858 



Aşă dar cele mal vechi biserici din Chişineii dateză de la 
1803 — 1806; unele din aceste sfinte lăcaşuri posedă ceva avere 
în imobilC; vil, grădini, daruri de la enoriaşii Români. 

Ca edificii de stat Chişineul posedă un frumos liceu (în- 
tâiul liceu), palatul guvernatorului, tribunalul şi o temniţă 
monumentală. Din casele particulare merită a fi menţionat 
frumosul, deşi vechiu^ palat al familiei Catargi. 

Oraşul mai posedă şi dou6 monumente publice. Unul, în 
memoria marelui poet rus Alex. Puşkin (Fig. 4), se află 
aşezat într'o alee de tel din grădina franţus6scă (cazionii 
sad). Alt monument, construit în memoria răposatului Im- 



263 

pCrat Alexandru II (Fig. 5), se află aşezat la intrarea aceleiaşi 
grâdînî. Monumentul acesta din urmă represintă pe Autocratul 
Rusiei îmbrăcat în porfira împăraţilor bizantini; pe soclul de 
marmoră sunt gravate următ6rele cuvinte: «Ţarulul-libera- 
tor, Alexandru II, 17 Februarie 1855—1 Martie 1881.» 

Aceste ambe monumente firesce că sunt cu desăvîrşire 
străine Basarabiei: poetul rus Puşkin a scris frumdsele sale 
poesil în limba rusă; necunoscută poporului român din Ba- 
sarabia, şi bustul poetului rus nu amintesce locuitorilor Chi- 
şineulul decât tristul fapt că în zidurile acestui oraş a fost 
exilat Puşkin de către împăratul Nicolae şi că aci a scris dînsul 
mat multe din operele sale. 

De la 1886 oraşul Chişineii începti a se transformă ; de 
atunci încdce s'au pavat cu p6tră peste 60.000 stînjeni pă- 
traţi de strade şi pieţe, s'a construit o linie de tramway, 
care percurge câte-va strade, şi, în fine, actualul primar, d-1 
Smidt, a elaborat un proiect de alimentare a oraşului 
cu apă. 

Până ce însă locuitorii Chişineulul vor putâ să-şl poto- 
lescă setea cu 'apă potabilă^ el ati acum la îndemână un 
îsvor bogat pentru a-şl potoli setea suflet6scă : acest isvor 
este frum6sa şi avută biblioteca publică a oraşului. 

Sunt puţine oraşe în Rusia care posedă o analogă bibliotecă 
publică. Acostă bibliotecă a fost inaugurată la 22 Octobre 1832 
de către guvernatorul civil al Basarabiei d-1 Sorokunsky. 
P^tra de temelie pentru înfiinţarea bibliotecel s*a pus de 
către Liprandi, Kelcher, Balen-de-Ballu şi Comitele Voronzoff, 
cari au dăruit într'acest scop o mulţime de cărţi bune. La 
1835, mulţumită donaţiunilor, biblioteca avea deja peste 329 
volume, din cari 50 cărţi rusesci, 19 francese, 20 germane, 
131 englese, 7 italiane, 42 danese, 13 latine, 2 grecesci, 
3 evreesci, 4 arăbescişi o singură carte românâscă — Psaltirea. 
La 1880, după o dare de s6mă tipărită, biblioteca Chişi- 
neulul poseda 14.396 volume şi 92 colecţiuni de 4iai'6, din cari 
1.047 francese, 764 englese, spaniole, grece, latine, arăbesci 
şi chiar sanscrite... şi nici o carte în limba română, dispă- 
rând chiar şi Psaltirea român6scă. 

Acăstă^absenţă a vre-unel cărţi românesc!, precum şi formala 
inter4icere de a avă în biblioteca publică vre-o carte saii vre- 
un ^ÎBv în limba românâscă, este trăsura caracteristică şi 



264 

manifestSză tendinţa care a călăuzit pe guvernul rusesc în 
hotărîrea sa de a înzestra oraşul Chişineu cu o bibliotecă 
excepţional de avută. 

Biblioteca din Chişineii are de scop a râspândi în pătura 
cultă orăşenâscă cultura, limba şi literatura muscălescă. 

Odată cu acest isvor de cultură rusescă, guvernul rus 
s'a îngrijit de a crea şi o presă rusescă locală. Cel din- 
tâiu (Jiar creat pentru acest scop a fost Oblasnie Wie- 
domosti, care a apărut pe la 1854 ; apoi a apărut Epar- 
hialnie Wiedomosti şi în fine Besarabski Wiestnik şi Be- 
sarabeţ. T6te aceste 4îare. afară de partea oficiâsă, se 
ocupă puţin şi de interesele locale ale Basarabiei. Din când 
în când în col6nele acestor 4îare se strecură şi câte un ar- 
ticol preţios privitor la etnografie, starea economică şi so- 
cială a locuitorilor; însă atitudinea acestei prese oficidse 
rusescî a fost şi este pururea dispreţuitdre şi duşmană ne- 
mulul nostru. In deosebi organul eparchial, care se tipăresce 
la Chişineii, se întrece în limbagiul violent faţă cu România^ 
cu biserica română de la Cuza înc6ce şi cu Regele Carol. (1) 

Oraşul Chişineu are ca marcă stema Basarabiei; acest 
semn eraldic i-a fost dat la 1826. Desemnul marcel este 
următorul: un scut divisat în douS: în partea de sus, pe 
câmp roşu, este desemnată acvila cu dou6 capete a Rusiei ; 
pe peptul acvilei, Sf. Gheorghe; în ghiarele acvilei, făclia 
şi cununa de lauri; în partea de jos, pe câmp aurit, e 
desemnat Capul de bou al Moldovei. Marca oraşului Chişi- 
neu nu e şi a judeţului cu acest nume; pe marca jude- 
ţului este desemnat un arbore pe câmp albastru. 

Akkerman. 

Oraşul Akkerman, saii mal bine 4îs Ak-Kerman, care sem- 
nifică în limba turcescă «petră albă», este aşezat pe malul 
drept al limanului Nistru ; malul acesta e petros, înalt, şi 
posiţiunea sa geografică e sub 46^ ll',31'' latit. nordică şi 
48o30'V8 long. de la Rgsărit după meridianul Parisului. 

Akkermanul se află la 40 kilometri departe de Odesa şi 



(1) A se vede articole d-luî Studnitski cu privire la P. S. S. Melchîsedec, 
la Academia Română, la d-1 D. Sturdza şi la propaganda catolică în 
România. EnapodtMbHhiH BibdoMocmUf anul 1802 



_ 265_ 

561*/a kilometri de Chişineu. Şos6ua care-1 16gă cu portul 
Odesa trece prin Olviopol, orăşel aşezat pe malul stâng al 
limanuluî, tocmai în faţă de Akkerman ; comunicaţiunea 
între ambele oraşe se face cu vaporaşe speciale ; aceste va- 
poraşe sunt însă de construcţiune fârte veche şi incomodă: 

Akkermanul propriu 4îs este construit de-alungul malului ; 
tot pe mal se află vechia şi renumita cetate cu castelul seu. 
Mai departe spre apus se încep suburbile: ca o singură 
stradă lungă, nepavată se întinde suburbia Păpuşoi; apoi, 
dincolo de dâlurile acoperite cu vil, ce încunjură oraşul, se 
află coloniile Şaba^ Chimbet^ Mica Catarjea, iar din partea 
opusă Turla (Turcii numiaii Nistrul : Turla, Turlachi), Ciaiza 
şi colonia Bâcozî. 

T6te aceste suburbii şi mahalale comunică cu oraşul pro- 
priu 4is printr'un singur pod de petră, numit Crivda. 

Istoricul acestui oraş f<5rte vechili merită deosebită aten- 
ţiune ; de trecutul sSii sunt legate paginele de aur ale istoriei 
nâmuluî nostru. 

Cu patru, cincî secoM înaintea luî Christos (1) emigranţii 
Greci din Mileta, acel cari aii fundat Olvia, au fost ceî din- 
tâi cari întemeiară pe malul limanului Nistru o colonie, 
numită Niconia. (2) De altă parte, după Ammian Marcel- 
lin, deja cu ş6se secoll înaintea luî Christos a existat acolo 
colonia feniciană numită Ofiuza. Ac6stă colonie, scrie Herodot, 
a fost locuită de Nevriî^ poporul care înaintea campanie 
luî Dariu în ţera Schiţilor a părăsit seliştea din causa ma- 
reî înmulţiri a şerpilor. (3) Pe timpul luî Herodot (4), în 
locul Ofiuzel există deja oraşul Tiras (5), locuit de TiritanI, 
supuşi de Dariu la a. 300 înainte de Christos. 

După m6rtea luî Alexandru Macedon, Basarabia a făcut 
parte din Thracia, apoi Regele Lisimach a fost biruit de că- 
tre Decebal (6) şi Basarabia a devenit partea integrantă a 
Daciei. 



(1) A se vede Schifia luî Herodot. 

(2) Bugnion, p. 172. 

(3) Ofluza, oraşul şerpilor.— Bugnion, p. 87—90. 

(4) Herodot s'a născut la a. 484 înainte de Christos. 

(5) Bugnion, p. 57. 

(6) Lângă Akkerman s'a găsit o mo netă de aur cu inscripţiunea : <Ba- 
silios Lizimachi». Â se vede Archiva de istorie a Societăţii imperiale 
din Odesa. 



266 

Cam pe la a. 200 înaintea luî Christos, în locul anticului Tiras 
eră o colonie grâcă, aî căreia locuitori făceau negoţ cu 
locuitorii Basarabiei ; apoi, când Romanii au ocupat Dacia 
şi legiunile lor aii trecut dincolo de Prut, vechiul Tiras a 
•fost numit de dominatorii lumei antice Alba-Julia. (1) 

Alba-Julia deveni în curînd un oraş important, unde a 
fost stabilită o garnis6nă romană şi unde Romanii aveau 
factorii şi deposite de mărfuri, pentru a face negoţ de schimb 
cu pop6rele sălbatice. Despre ac6stă dominaţiune romană 
există mal multe medalii şi alte monumente, ale cărora ră- 
măşiţe se găsesc mereu împrejurul modernului Akkerman. 

Domnia romană a fost spulberată de puhoiul Hunilor, cari 
pe la a. 376 după Christ au năvălit în Basarabia. Attila cu 
Hunii a pustiit Basarabia-de-jos. După Huni veniră rînd 
pe rînd alte pop6re barbare şi actualul Akkerman, sub numele 
de Thiras şi Turis, pe la a. 545 după Christos, se află în manile 
A noilor, apoi ale Cumanilor, cari îl numiau Acliba^ apoi ale 
Tiberilor şi în fine ale Slavilor, cari îl numiră Beli-Gorod. (2) 

Pe timpul Cruciaţilor, şi anume pe la 1099 când Cruciaţii 
au luat Ierusalimul şi apoi mal târziu, pe la 1204, când Cons- 
tantinopolea a că4ut sub domnia romană şi a Veneţianilor, 
comerciul de pe Marea Negră a fost ocupat de Romani, cart 
s'au stabilit şi la Akkerman, pe care-1 numiră Mon-Castro 
şi MavrO'Castron. 

împrejurul gurilor Nistrului se aflau deja pe atunci mal 
multe lacuri f6rte avute în sare, malurile rîulul erau aco- 
perite cu vil, iar apele mişuiau de pescl. Aceste avuţii 
naturale ispitiră pe GenovesI de a se stabili pe ruinele an- 
ticului Tiras. O colonie a fost fundată sub nume de Mon- 
Castro, care se numiă, precum se pare, şi Aspro- Castron. 

Veneţianul losif Barbaro, scriind despre Mon-Castro, ^ice 
că < Genovesil, la 1436, pentru a ap3ră oraşul de revărsările 
Nistrului, precum şi pentru apărarea lor de eventualitatea 
unei năvăliri barbare, au ridicat un val de pămînt împre- 



(1) D-1 Kraschensky, Wspomnienie Odessy, ledynan u Budzaeu ; — 
Gr. G, TodlescUy Al. Xenopol, M. KogălnicSnu. 

(2) Letopiseţul luî Nistor, ed. 1846, 1, p. 3; — Hcmopin Foc^apcmea I^fccîiicKaao 
KapaM3um, I, pp. 24 — 40; — BanHCKH 06. Hct. h JîţpeB. craTbH r. '7q)mKoeay 
— BtJt/teea, np. Moek. yHHB. Hadeofcdum, KpirrHH. HscjrbX. BeHe,Huivh, pp. 133 — ^230; 
B. P, Haadeu, Kmm* Bepjia^TCKiă. 



267 

jurul castelului» In aceste timpuri Genovesiî făceau dinfac- 
toria lor un întins negoţ de grâne cu Polonia. Bucatele se 
aduceau pe Nistru, care eră pe atunci navigabil, şi la gura 
limanulut deschis spre mare. In acest liman se revSrsau 
rîurîle Asiac, Ofiuza şi altele, cari de atunci înc6ce au secat 
şi aii dispărut. Mal târ4iu, apele înpuţinându-se, s'a format 
acea limbă de nisip, care astăzi desparte limanul de Marea 
N6gră, formând un lac cu apă dulce. 

După dispariţiunea coloniilor genovese din Crimea, Mon- 
Castro a mal păstrat preponderenţa sa pe Marea N6gră. 
Bugnion, în cartea sa La Bessarabie aneienne, scrie ca Tă- 
tarii priviau r6u pe GenovesI şi se tot încercau cu ajutorul 
Slavilor să-i isgonâscă de pe malurile Mării Negre. Hanul 
Hadji, simţindu-se destul de puternic pentru a cuceri ţ6ra 
într6gă, începu ostilităţile cu Genovesiî. 

După ra6rtea lui Hadji, fiii s6î, certându-se pentru dom- 
nie, unul dm el, anume Mengli-han, a fost sprijinit de Ge- 
novesI, dar în curînd a fost alungat de Tătari de pe scaunul 
de domnie şi în locul sSii s*a urcat pe tron Haider-Ghirel. 
Acest din urmă Han a închinat Crimea tătăr6scă lui Ma- 
homet II, iar acest Sultan, după ce a desarmat pe locuitorii 
Crimeei, a transportat peste 40.000 de GenovesI la Oonstan- 
tinopole. Unul din aceste transp6rte, expediat spre Gafa, sub 
îndemnul curagiosulul Genoves Simon Fornario a desarmat 
pe Turci şi, devenind stăpâni peste corăbii, Genovesiî s'au 
refugiat la Mon-Castro. 

Ştefan- cel-Mare, gloriosul Domn al Moldovei, a întîmpinat 
pe refugiaţii GenovesI cu bunăvoinţă şi i-a adăpostit. Turcii, 
cari se puseră a urmări pe fugari, năvăliră în Moldova, ase- 
diând Mon-Castro. (1) După plecarea armatei turce, Stefan- 



(1) ^bi3M>sh: HxaKO Maroven», o5ja;;aH Taspa^^oio, noitţe cb bohhctbomi> no HopK), 
Bi> raiepaxi» no;;!» Eh,Kpadb BoAoccKiit uMoe u MoHKucmpyMh HaauBaeTCfl, cocramiţitt 
ua ycriflxi» JţuecrpoBCKHXi», r;^ Tott bi» HepHoe Mope Bna;iaeTb, h, o6ci7nuBniH 
sKdCTOKo npHCTynnjiE Rb Heiiy; ero »C3 Cre{)aiii>, B3eBo;ţa BoJioccKÎft, oxpaHHme orb 
Ttxi» Tbcsui-b, TypKOBi» rydnnţiă. 05a<i6 sifloia xypKa rpa^jb Tott, TaKO»cAe npeai» 
najj(9Hie, ho BCRop'b no oToiâciBia TvpKOBi}, Cre(t)aHi» BooBo^a BocnpiHJii» ero, acraB- 
jieiiHKXB Bb Hem» TypKOBi» H36HBniE*. Blisa^p. SbS;—Cremer, Libr. XVIII, 412; 
—Naruszewicz Taur, 106. 

In fine, Brun 4ice că Maghiarii numiafi actualul Akkerman Ferievar 
şi apoi adaoge: «Bizantinii u (Jiceaii Aspro-Castron şi Levcopolichnion^ 
iar împăratul Constantin Porfirogenitul ii numesce Aapron.* 



268 

cel-Mare a măcelărit garnis6na şi a reocupat vechia sa ce- 
tate (1475), în care Genovesil autrăitpână pe la sus arătatul an- 

Inaintea năvălirii Turcilor, pe la 1450, Alexandru-Vodă, 
fiul luî Iliaş-Vodă (1), a fost ajutat de Regele Cazimir al Po- 
loniei şi a învins pe Bogdan, iar apoi a fost silit să fugă îm- 
preună cu mama în Polonia, pentru că Bogdan Ta scos din 
domnie. Domnul biruit a trimis atunci solie către Cazimir, 
închinându-î ţera. Despre acesta găsim următ6rele în cartea 
lui Albertrandi : «Moldovenii cereau să fie alipiţi la Polonia, 
şi ţ6ra lor e bogată şi importRntSi pentru portul Bielgorod,> 
La 1451, după m6rtea [năprasnică a luî Bogdan- Vodă, Po- 
lonii au ajutat pe Alexandru-Vodă să-şî recapete scaunul 
perdut şi Burgolab a ocupat Bielgorod. 

Genovesiî, fugind din Mon-Castro, s'au adăpostit în caste- 
lul din Soroca, unde existau altă dată mal multe inscrij)- 
ţiuni latine pe zidurile turnului. 

La 1484, teribilul Baiazet, fiul luî Mahomet, a cucerit Chilia 
şi Akkerman, silind pe Stefan-cel-Mare să se retragă dinaintea 
hordelor tătare, carî năvăliră în Basarabia, pustiând ţera 
într6gă. Cu t6te aceste. Turcii n'aii distrus cetatea lui Ştefan 
şi zidurile cetăţii, cu inscripţiunile măreţe ale marelui Domni- 
tor al Moldovei, au păstrat amintirea glori6seî domnii pămîn- 
tene. Acum opt ani, pe la 1890, s'a găsit lângă Akerman un 
monument istoric de pe aceste vremuri glori6se. 

RSmăşiţa archeologică găsită se compune dintr'un soclu 
făcut dintr'un monolit calcar în lungime de 24 centimetri şi 
înalt de un metru, cântărind 20 puduri. Pe ac6stă petră se află 
săpată următ6rea inscripţiune : 

TEMPORI BON 
OP (RO) SALYTE 
DOMINORYM 
NNL SEPTIMI 
SEVERI PERTE 
NACIS ETM 
AYREL ANTON 
INI AYQQ ET 
L SEPTIME (GE 
TAE CiESARIS. 

Fig. 5 represintă fotografia petrei cu inscripţiunea latină. 



(2) Albertrandi, 1, p. 71; asemenea şi în Wspomnienie s. lui Kraskew- 
sky, 3 V. 



269 

Archeologiî ruşî consideră acesta p6tră ca fărâmătura unei 
col6ne romane de pe anul 201 şi restabilesc inscripţiunea în 
următorul mod : (1) 

-Tenipori bono, pro salute dominorum nostrorum Lucii 
Septimii Severi Perti^iacis et Mai^ci Aureliu Antonini Au- 
gxistorum et Lucii Septimii (Getae CaesarisJ.» 

Cu patru anî înaintea acestei preţi6se descoperiri archeo- 
logice, adecă pe la 1886, s'a găsit tot la Akkerman un alt 
monument istoric f6rte scump nouS Românilor. Săpându-se 
temelia caselor Evreului Trachtmann, care casă se află toc- 
mai în apropierea cetăţii, la adîncime ca de un stînjen 
s'au găsit mai multe petre cioplite, iar sub aceste petre o 
tablă de marmoră în lungime de 45 centimetri şi înaltă ca 
de V« metru. Pe tabla de marmoră este gravată o inscrip- 
ţiune slavă f6rte lisibilă. Acesta tablă se află acum în pă- 
strarea Museului de archeologie din Odesa al Societăţii de 
istorie. Fig. 6 represintă fotografia tableî. 

Intriga tablă de marmoră, cu ornamentaţiunea şi inscrii)- 
ţiunea sa, e frumos lucrată. Ornamentaţiunea ocupă partea 
superi6să a tablei şi represintă, în mijlocul frunzişului, Capul 
de boii cu steua de-asupra frunţeî, adecă stema Moldovei. 
Urechile drepte ale animalului sunt săpate orizontal, mai sus 
de ele sunt c6rnele, în mijlocul cărora e st6ua cu ş6se ra4e. 
Lângă cornul drept, sus, altă stea ; lângă cornul stâng, sus, 
luna, saîi maî bine ^is semi-luna; iar de-asupra c6rnelor o 
cor6nă. Corpul animalului se răzimă pe un scut aplecat, des- 
părţit în dou6 : într'una din despărţituri sunt patru linii 
adînc săpate, în despărţitura cea-laltă flori. Iată acum şi 
textul inscripţiuniî. 

f no A ^rrH b& nAsyiiHHÎ 

ArH^ ^a^AH C&KfpUiaCA KIAHKa 
RpdTa RS^HI^H BAarOM(CTHKi9irOHC 

Tf^aHa KivfKWAis h b& /^m 
naHov Aovi^HaHivy XipMaHoţ'. 
Adecă: «In anul de la nascerea Domnului 1438 au fost 
zidite marele porţi; în 4îl^le cuviosului Ştefan Voevod şi 
în 4îl6le boeruluî LuţianHerman.- 
Archeologul rus, care a cercetat şi a studiat rămăşiţele 



(1) Mmhuu^ffh, Inse. ant Fonti Eux., No. 3, p. 9, No. 2. 



270 

aceste archeologice chiar pe locul unde s'au găsit ele, scrie 
următ6rele : 

«Acum vr'o 25 anî maiest6sa p6rtă a cetăţii, turnul cel 
mare patrunghiular, cu ambrasurile şi gurile sale de foc, au 
fost unite cu malul printr'un pod de lemn, care trecea peste 
rîpa cetăţii ce încunjură într6ga ruină. Nimic din t6te acestea 
n'a r6mas acum ; în locul podului e un strat mare de băligar 
— gospodărie căzăcăscă ! Nisce col6ne (?) săpate adînc în 
patra de la intrarea în turn, atât dintr'o parte, cât şi din 
alta, arată cum că porţile se scoborau din sus în jos, alu- 
necând pe nisce burlane. La depărtare de câţî-va stînjenî 
înlăuntrul turnului eră a doua p6rtă, care ducea în curtea 
cetăţii. Apropiându-m6 de turn, am observat, imediat la 
dr6pta de [la intrare, sus, o gaură pătrata în zid; acesta 
gaură are întocmai forma tablei găsite.» (1) 

La 1497 cetatea Akkerman a că4ut în mâna Turcilor. Iar 
la 1503, sub domnia lui Bogdan Voevod, Turcii au arborat 
semi-luna pe vechia cetate a luî Stefan-cel-Mare. 

In anul 1516 Hetmanul Zaporogilor Eustatie Daşcovicî (2)>, 
împreună cu Polonii, au asediat cetatea. Cu t6te aceste 
Akkermanul, deşi avea în cetate garnis6nă turcâscă, se con- 
sideră chiar de Turci ca făcând parte din Moldova. (3) Do- 
vadă este şi actul de pace de la 1510 încheiat între Sigis- 
mund I şi Bogdan- Vodă la Cameniţa în 4îiia de 22 Ianuarie, 
prin care Domnul ţSril dă drept Polonilor de a face negoţ 
în Basarabia şi a-şl trece grânele spre Cetatea Albă. (4) Aşâ 
dar istoricul rus d-1 Batiuşcoff greşesce, când, în cartea sa 
despre Basarabia^ pretinde cum că deja în secolul XIV 
Basarabia formă parte integrantă a Imperiului Otoman. 

La 1569 Sultanul Soliman a permis Tătarilor Noghai de a 
se strămută în Bug6c. 

Pe la finele secolului XVI, Bogdan-Vodă a asediat cetatea 
Bender, dar a fost respins de către beiul Mir-Ahmet; iar 
plecând de sub cetatea Bender, Vodă a isbit Cetatea- Al bă. 



(1) SanucKu HMnep, Odec. 06w„ ucm. u âpeemcmeU, XV, pp. 612—627. 

(2) Bantisch Kamensky, I, p. 3. 

(3) A se vede documentele polone culese de către d-1 Gr. G.Tocilescu 
la Mo seva şi Petersburg privitore la Basarabia. 

(4) Colect Senkowskyy pp. 1— 92 ; — Archiva ĂrcheoL a d-lui Gr. G. 
Tocilescu. 



271 

Turcii chemând atunci pe Adil-Ghireî, Hanul Tătarilor, au 
zădărnicit vitejia Moldovenilor de a pune mâna pe vechia 
lor cetate. (1) 

La 1626 Polonia a încheiat un tractat cu Turcii, prin care 
P6rta se obligă de a sc6te pe Tătari din Bug6c şi de a 
da poruncă aspră beilor din Silistria, Bender, Nicopole şi 
Akkerman de a nu călca hotarele Poloniei. (2) Aceste porunci 
straşnice s'au dat apoi şi de alţi Sultani în anii 1630 — 1631 
beilor Cantemir, Teymir şi Urak, precum şi Turcilor din 
Cetatea-Albă. 

Plângerea Regelui Vladislav în anii 1643 — 1644 în contra 
Tătarilor, cari au apărut iarăşi în Bugâc, arată că Polonia 
se simţiă strîmtorată din causă că Tătarii împedicau nego~ 
ţul 81 cu Cetatea-Albă. La 1700 Turcii, după ce au bătut ce- 
tatea Cameniţa, aii adus la Cetatea-Albă 142 tunuri uşdre, 
122 de tuciii şi 23 mortiere. (3) 

In aceste timpuri deja negoţul de pe Nistru se micşorase 
mult, din causa scăderii apelor, precum şi din pricina ne- 
siguranţei drumurilor, păzite de hordele Tartarilor ; cu t6te 
aceste, Akkermanul făcea încă şi în secolul XVIII 6re-care 
negoţ cu fructe uscate, lână, miere, piei şi vin unguresc 
şi moldovenesc. (4) 

Pe timpul celor dintâi răsb6ie ale Rusiei cu Imperiul 
Otoman, cetatea Akkerman a fost de trei ori bătută de Ruşi. 
întâia dată la 1770 în 4iua de 17 Septembre, Mareşalul Co- 
mite Rumeanţeff a asediat-o şi, după un asediu de 10 4îl6i 
a şi luat-o de la Turci. După tractatul de pace de la Ku- 
ciuk-Kainargi, Ruşii părăsiră cetatea, întorcând-o Turcilor. 
A doua <5ră, Ia 1787, în 4îua de 28 Septembre, Principele Po- 
teomkin, curtisanul împărătesei Ecaterina, a bătut cetatea 
şi a luat-o după mare v6rsare de sânge. 

Fig. 7 arată aspectul cetăţii Akkerman de pe acele tim- 
puri, după o gravură rusescă din anul 1790. 

Turcii aii părăsit cetatea, eşind cu arme şi muniţiunî, şi 
avSnd în fruntea lor pe Paşa de la Salonic. 



(1) Senkowsky, p. 123. 
(•3) Ibidem, I, p. 182. 

(3) Ibidem, IV, p. 208. 

(4) Coxe, 1786, trad. par Mellecty III, p. 100. 



272 

A treia 6ră Ruşii aii bătut cetatea la 1806 şi, fără nici 
o vărsare de sânge, Turcii aii capitulat, remiţând cheile ce- 
tăţii comandantului armatei ruse, Generalului Loveico. 

De atunci şi până în 4ilel© n6stre vechea cetate a lui Ste- 
fancel-Mare se află în manile Ruşilor. Cetatea propriii ^isSi 
a fost desfiinţată deja ^pe la 1832 şi de atunci numai zi- 
durile negre cu turnurile sale şi valul ce încunjură dărâ- 
măturile amintesc încă timpurile glori6se ale acestui vechiii 
port. 

Visitând în pers6nă oraşul Akkerman în anul 1864, am gă- 
sit cetatea lui Ştefan- Vodă în următdrea stare, studiată de 
noi cu deosebită veneraţiune : partea principală a ruinelor 
eră încunjurată cu un zid de p6tră, solid construit ; cir- 
cumferinţa acestui zid, mSsurată cu pasul, eră ca de 1000 de 
stînjenl. De-alungul zidului existaţi 26 turnuri. 

Zidul cetăţii a trebuit să aibă trei porţi, din cari una spre 
câmp, unde altă dată eră podul de lemn, şi alte dou6 
porţi spre liman. 

In lăuntrul cetăţii se mal află ruina uneî construcţiunî 
genovese cu patru turnuri. Acolo însă intrarea visitatorilor 
eră oprită de santinelă, care păziă pe la 1864 doufe piv- 
niţe pline cu praf de puşcă. Printre ruinele dinlăuntru există 
asemenea şi rămăşiţa unei gămiî; apoi mal sunt două cor- 
puri solide, cari servesc de casarmă garnis6nel. 

Cetatea propriii 4isă se află încunjurată din două părţi cu 
apele limanului. Aspectul el e posomorit, tăcut şi impună- 
tor. (Fig. 8.) 

Pe frontispiciul porţii principale s'a conservat până la 
1864, alăturea cu locul rămas gol şi unde altă dată eră placa 
găsită mal târ4iîi şi pe care am descris-o deja mal sus, cifra 
încurcată a Sultanilor; aceeaşi cifră exista şi pe două edificii 
din lăuntrul cetăţii; valul şi rîpa, cari încunjură zidul ce- 
tăţii, aveaii şapte stînjenl în lărgime şi pe alocurea rîpa eră 
săpată în stâncă. Valul posedă în vîrful său un platoii, aco- 
perit acum peste tot cu burueni şi ărbă. Nisce ciceroni lo- 
cali, 6menl bătrâni, au obiceiii de a arătă visitatorilor 
unul din turnuri, în care, povestesc el, celebrul Coneţpolsky 
a fost întemniţat, fiind legat de Turci cu un lanţ de zid. 

Am visitat şi acest turn şi, scoborîndu-ne într'o subterană, 
care se află în turn, am inspectat pivniţa întregă, care nu re- 



273 

presintă astăzi absolut nimic din gr6znicul el trecut. Iată 
insă ee scrie despre acâstă subterană autorul Rodowodu : 
t Temniţa de sub turn n'a fost nid odată curăţită, la curme- 
zişul subteranelor stă până acum atârnat un lanţ lung, de 
care sunt legate alte lanţuri cu catene.» (1) 

Intrând în întâia curte a cetăţii, tocmai la mijloc, pre- 
cum am 41s, s'a mal conservat ruina unei gâmil ; pe v!r- 
ful svelt al minaretului s'a conservat bine cerdacul, de pe 
oare muezinul saii hogea, sub sgomotul valurilor ce se sbat 
de zidurile cetăţii, chemă la rugăciune pe credindoşif luT 
^lahomet In aceeaşi curte am mal v34ut o mulţime de petre 
cu înscripţiuni în limbele gr6că şi armână. T6te aceste petre 
sunt aruncate, fără ca cine-va să fi descifrat inscripţiunile. 

Unele din turnuri posedă nisce scări de p6tră bine con^ 
servate; aceste scări duc sus spre ambrasurile unde altă*^ 
dată veghiă sentinela cetăţii. 

In curtea a doua se află un zid cu doud turnuri ; acest 
zid desparte cetatea de restul ruinelor. 

Curtea a treia e fdrte îngustă; pe unul din ziduri s'a păs^ 
trat încă o parte din stema Moldovei: se vede bine semi- 
luna, steua, o bucată din ornamente şi dungile scutului. In 
acea curte se află şi o pivniţă pentru praf de puşcă ; pe 
frontispiciul el e cifra Sultanului cu o inscripţiune turc6scă. (2) 

De pe platoul cetăţii se desfăşură o privelişte pitorescă.. 
Jos la pici6rele platoului valurile albastre ale Nistrului, pe 
suprafaţa cărora în6tă vesel pas6rl sălbatice; spre m^^ă- 
n6pte şi spre nord-rfisărît malul limanului e acoperit cu 
stuf arie, care servă pe aci atât ca material de construc- 
ţiune (învelîtorî, zăplazuri, haraci, etc), cât şi ca combusti- 
bil. Cantitatea enormă a stufului nu se consumă nici odată 
într6gă şi partea rfimasă netăiată t6mna se arde. Atunci 
împrejurul oraşului nopţi întregi cerul reflect6ză grâzni- 
oul incendii! aprins de locuitori, şi vechia cetate, în mij- 
locul flăcărilor, par'că se deşteptă din somn, aduc@ndu-şl 
aminte despre gloriosul el trecut, când de pe zidurile sale 
bubuiaii tunurile, iar pe vîrfurile turnurilor fâlf âiâ stogul lui 
Stefan-cel-Mare. 

(\) PamixUniki o Konieepolskieh wyd. Preytenckiego, Lwow 1842, p. 171. 
(2) Inscripţianea acesta sună cum că pivniţa a fost reparată la 1171 
(chidjri), 1756. 

Z. C. Arbure, Beuarabia. 18 



274 



Malul opus al limanului, care lângă cetate e în lărgime 
de'apr6pe 8 kilometri, e posomorit şi pustiii— acolo se încep 
deja stepele Ociacovuluî; în tr' un singur loc, puţin cam spre 
răsărit, se vede orăşelul OlviopOl, care face parte de guver- 
nămîntul Herson. 

Pe apele limanului plutesc mereii vase şi un vaporaş, 
dou6. Navigaţiunea însă e slabă, activitatea comerciuluî 
apr6pe nulă. 

Spre m6(Jă-4i, la pici6rele cetăţii, se află oraşul Âkkerman, 
iar dincolo de oraş se întind viî şi grădinî cu pomt Mal 
departe, dincolo de viî, tot pe linia malului, se vede frum6sa 
şi avuta colonie elveţiană Şaba. 

Spre apus, din altă parte a cetăţiîf, sunt mahalalele ora- 
şuluî ; căsuţele locuitorilor sunt îmbrobodite cu verd6ţa gră- 
dinilor, iar dincolo de grădinî se întinde deja, percjendu-se 
la orizont, nemărginita câmpie a Bugâculuî. 

Suprafaţa pămîntului ce aparţine acum oraşului Akker- 
man este de 4.289 deseatine, 258 stînjenî- Cea maî mare 
parte din acâstă suprafaţă este ocupată de viî. 

• Poporaţiunea oraşuluî, după datele oficiale pentru ultimii 
ani, era următ6rea : 



ANII 


Bărbaţi 


Femei 


Băeţi 
născuţi 


Fete 
născute i 


1889 


21.150 


20.014 


1 

279 


321 


j 1890 


22.300 


21.040 


319 


350 


1 1891 


25 823 


24.520 


527 


589 


1892 


28.619 


27.002 


612 


538 


! 1893 


28 703 


27.510 


679 


549 



Aşă dar poporaţiunea oraşului este de peste 55.671 locui- 
tori de ambe sexe. 

La Akkerman se nasce în termin mediu pe an câte un 
prunc pentru 40 locuitori. 

Mortalitatea este represintată cu proporţiunea de 1: 44,3 
din totalul poporaţiunii. Aşă că nascerile covîrşesc mor- 
ţile abia cu 10 prunci pe an, o crescere cât se p6te de 
slabă. 

Oraşul posedă 2.048 case, din cari peste 900 de zid, iar 



275 

restul de paiantă. Printre edificiile de frunte a oraşului sunt 
trei biserici ortodoxe, una armenescă, sinagoga şi două 
bezmedraş (case de rugăciune evreescî). 

Biserica armenfiscă e un templu vechiu şi merită o mică 
descriere. Ea se află zidită într'o stradă îngustă, în mijlo- 
cul unui cimitir încunjurat cu un zid solid de p6tră. Printr'o 
portiţă făcută întrăgă din petre de pe morminte, acope- 
rite încă cu inscripţiunî în limba armenâscă, se intră în curtea 
bisericeî. Biserica e mică, înfundată în pămînt. Uşa biseri- 
eeî, podelele şi strana sunt făcute din petre supulcrale, 
t6te purtând inscripţiunile lor. Biserica posedă o antică că- 
delniţă de argint săpat, cu inscripţiune ebraică. Ic6nele sunt 
zugrăvite în vechiul stil bizantin. (Fig. 9.) 

Maî departe, tocmaî pe unul din malurile ^stânc6se ale li- 
manului, se află o altă biserică f6rte veche, numită biserica 
grecâ. Se cjice că acostă biserică a fost zidită în secolul XIV. 
Lângă dînsa e acum o capelă, construită pe locul unde Sf. 
loan din Suc6va a fost martirisat de Turci. In capelă ard 
mereu mat multe candele, prinos al credincioşilor enoriaşi. 
In lăuntrul capelei, în podele, e zidită o p6tră mare funerară, 
care se <Jice c'a fost ridicată de pe mormîntul sfîntului 
martir; pe p6tră sunt săpate dou6 ramure de palmieri cu 
următârea inscripţiune în limba slavă bisericăscă : «Sfîntul 
martir loan cel nou din Trapezimt ; martirisat la Akker- 
man la 1492, în (Jiua de 2 Iunie. Sfintele sale m6şte se 
află acum la Suc6va.> (1) (Fig. 10.) 



(1) Vieţa Sfîntului loan cel nou e descrisă în mineul bisericesc, iar 
4îaa onomastică a Sfîntului se serbeză la 2 Iunie. 

După 3Ciime scrisă de Mitropolitul Voliniei Chngorie Ţamblac{i4t\b'- 
141 d) martirul loan eră de origine din Trapezunt şi de profesiune negustor. 
Ei a venit din ţera sa pentru daraveri de comerciu, îmbarcându-se pe 
o corabie care aparţinea unui catolic. Pe drum proprietarul corăbiei sa 
încercat a-1 înduplecă să trecă la catolicism, dar loan combătea cu 
multă convingere superioritatea pretinsă a catolicismului faţă cu orto- 
doxia. Aceste discuţiuni teologice deşteptară ură în inima proprietarului 
corăbiei şi, când corabia a sosit la Akkerman, proprietarul ei a mers la 
comandantul cetăţii, care eră un Persan fetişist, şi i-a spus că pe corabia 
sa a venit un om avut, care doresce să îmbrăţişeze religia persană. 
Comandantul a chemat imediat la şl pe loan şi, comunicându-i cele aurite, 
i-a propus să renege credinţa creştină şi, in faţa mulţimii, să proslâ- 
vescâ sorele^ luna şi stelele. loan a refusat să devie renegat; a fost bă^ 



276 

Iată legenda despre martirul Sfintului, aşă precum ea se 
povestesce acjî de cĂtre locuitori: 

«Pe timpul Turcilor a venit odată o corabie din Trape- 
zunt. Corabia acesta aparţinea unul negustor avut, anume 
loan; el adusese multă marfă scumpă şi voia s'o desfacă 
acî. Neguţătorul acesta eră bun creştin. Paşa din Akker- 
man, lacom, precum sunt Turcii, şi-a pus în gând să pună 
mâna pe averea negustorului şi a dat poruncă ca să-1 ares- 
teze. Negustorul a şi fost arestat şi aruncat într'o închis6re 
întunec6să de sub cetate. Turcul, după ce a pus mâna pe 
bietul creştin, nu s'a mulţumit acum cu averea, ci a vroit 
să-î ieâ şi sufletul, 4îc&ndu-î că, de voia să scape cu vi^ţă, să 
se turc6scă. Sf. loan a refusat să-şî mântue vi6ţa lepădân- 
du-se de credinţa n6stră. Atunci Paşa a poruncit ca martirul 
să fie legat de c6da unui cal sSlbatic. Aşă s'a şi făcut Calul, 
după ce a alergat cât a alergat, tîrînd prin câmpii trupul 
sfîntului, a venit înd6r6t şi s'a oprit pe acest loc, şi unde 
s'a oprit calul, a ţîşnit din pămînt isvor şi a spălat faţa sfîn- 
tului. Turcii au lăsat trupul acolo şi numai a doua ^i l'au 
îngropat... M6ştele sfîntului au rSmas aci ca vre-o sută de 
ani, şi multă lume pe atunci s'a vindecat de b61e, cerând 
ajutorul sfîntului; dar apoi, când au venit Muscalii, Moldo- 
venii au ridicat sf. m6şte şi le-au dus peste Prut, de frică 
ca nu cum-va Ruşii să le ieâ, ca să le ducă la Moscva.» 



tut cu vergi de spini ; a doua <}i martirul a fost chinuit şi maî groznic, 
iar a treia ^i trupul seu acoperii cu răni a fost legat de coda uuuî cal şi 
tîrît prin oraş. Nisce Evrei, alergând după cal, aruncai! cu petre în 
martir, iar unul i-a retezat capvl. Cadavrul a fost aruncat apoi, dar 
noptea locuitorii au vă^ut lângă cadavru o mulţime de candele aprinse 
în aer şi trei betrâni în haine albe cântând leturghia. Unul din Evrei, 
v6<j[end acesta, a apucat o săgeta şi a vrut s'o 8lobo<)ă in bătrâni, dar 
mâna sa a încremenit în aer şi aşă a rămas până dimineta. 

Aflând despre cele intîmplate noptea, comandantul cetăţii, speriat, a 
permis creştinilor să înmormînteze rămăşiţele pămîntescî ale martirului, 
ceea ce s'a şi făcut. 

In acest timp, veneticul trădător, muncit de remuşcările consoiinţei, a 
<;onceput planul de a fură sfintele moşte şi a fugi. Dar când moştele 
zH fost desgropate, Sf. loan a apărut în somn preotului şi Ta îndemnat 
să se scole şi să alunge pe prădători, ceea ce s'a şi făcut. 

Martiriul Sfîntului loan, după Ţamblac, s'a întîmplat pe la 1330 sau 
pe la începutul secolului XIV. In 1402 Domnitorul Moldo-Vlachieî Ale- 
xandrU'Cel-Bun a transportat moştele sfîntului la Suceva, 



_ 271. _ 

Aşâ povestesc locuitorii despre martiriul sfîntului. 

La 1402 Domnul Moldovei Alexandru-cel-Bun (1), aflând 
despre mdşte, a propus Turcilor să le răscumpere şi Turcii 
au consimţit, însă ati cerut atâta aur cât vor cântări m6- 
ştele. Legenda spune cum că, punându-se pe o cumpână sf. 
m6şte, iar pe alta o liră, cântarul a stat drept. Turcii, miraţi, 
au remis mdştele, refusând ori-ce plată, şi sf. m6şte au fost 
transportate la Suc^va. (2) 

Biserica bulgărfiscă, care se află în strada Bulgărâscă, e 
de o frum6să construcţîune şi se află încunjurştă de arbori. 
Dar principala biserică a oraşului este catedrala, de o con- 
strucţiune modernă, cu o mare cupolă aurită. Biserica acesta 
e zidită pe un teren năsipos, afară din oraş, ceea ce e f6rte 
incomod. Catedrala s'a clădit la 1832. 

In partea centrală a oraşului se află o grădină publică, 
însă f6rte r6â întreţinută. împrejurul acestei grădini sunt cele 
mal frum6se case ale oraşului. Intre case e şi acea în care 
s*a subscris la 1826 Tractatul de pace între Rusia şi Impe- 
riul Otoman. întrunirea diplomaţilor s'a făcut în 4iua de 25 
Septembre, când s'aii ratificat unele capitole din Tractatul 
de pace din BucurescI, prin cari capitole s'au şi stabilit nonele 
hotare dintre ambele Imperii. Convenţiunea de la Akkerman 
a dat apoi prilegiu unul nou răsboitt, care s'a sfîrşit la 
1829 prin Tractatul de pace subscris la Adrianopole. 

Dincolo de grădina publică, pe malul limanului. Ruşii aii 
construit la 1838 nisce vaste cazarme, cari însă acum repre- 
sintă adevfirate ruine. In apropiere de aceste ruine, chiar 
pe malul limanului, curge de sub stâncă, un alt renumit isvor 
de apă cristalină, numit isvorul Sfintei Paraschiva. Locuitorii 
sunt convinşi despre marile calităţi terapeutice ale acestui 
isvor. Despre el ni s'a povestit următ6rea legendă : 

<?De mult, de.f6rte mult, pe când pe acî mişuiau hordele 
tătăresci, o bandă de Tătari a pus mâna pe o fată de o fru- 
museţe mare, care se numiă Paraschiva, Prisoniera a fos* 
vîndută în haremul unul Paşă din Akkerman. Paşa, cum a 



(1) La 1562—1564, după Kogâlniceanu, a domnit loan Vodă. 

(2) Colonelul Cornilovicî, în manuscriptul seu, scrie că moştele Sfîn- 
tului loan cel nou au fost transportate în secolul XVIII, după porunca 
luî losif II. 



278 

vg^ut acea fată, a că4ut fărmecat de atâta frumuseţe şi a 
voit s'o înduplece cu fel de fel de daruri scumpe ca să-i 
fie de nevastă. Dar totul a fost în zadar, fata n'a voit să se 
facă cadână. Atunci Paşa a turbat de mânie şi într'o n6pte 
a voit s'o ieâ cu sila, însă fata a isbutit să fugă din harem. 
Soldaţii trimişi ca s'o prin4ă aii găsit-o pe malul limanului 
şi, când erau să pue mâna pe dînsa, ea s'a prefăcut într'un 

isvor.» 

Oraşul Akkerman progreseză din an în an; causa princi- 
pală a propăşirii sale sunt renumitele vinuri din podgoriile 
ce-1 încunjură. Aceste viî sunt astăzi atacate de filoxeră. 
De altă parte, coloniile germane, cu gospodăria lor model, 
dau un f6rte bun exemplu, iar pescuitul în apele lima- 
nului este o bogată ramură de activitate pentru poporaţiune. 

Comerciul de export al oraşului a perdut de mult deja 
vechia sa importanţă ; ca port, el a fost Învins de Odesa, 
din causa împuţinării apelor Nistrului, iar guvernul rus nu 
face absolut nimic pentru a redă acestui vechiu oraş vaWrea 
sa naturală. 

Comerciul din lăuntru al oraşului se mărginesce la 4il®l® 
de tîrg, care se ţine de dou6 orî pe sSptemână, Lunea şi Vi- 
nerea. Iarmarocul cel mare se face odată pe an, pe la 6 — 22 
Decembre. 

Activitatea manufacturală a oraşului e circumscrisă în trei 
usine pentru topirea seulul. Sunt în oraş şi dou6 fabrici de 
tutun, o fabrică de cărămidă şi mal multe ateliere de olă- 
rie ordinară. Ramura principală a activităţii economice este 
viticultura. 

Viile de aci au fost renumite, precum am mal 4îs, chiar în 
antichitate. Aceste viî sunt sădite pe un pămînt năsipos, 
despărţite prin alee de du4I* nuci, caişi, vişini şi încunju- 
rate cu garduri vil făcute din planta arenaria. Du4ii se cul- 
tivau acî altă dată pentru borangic, dar acum ac6stă cultură 
casnică a decă4ut din causa rapacităţii Evreilor. 

Cele dintâii viî ce s'au sădit lângă Akkerman au fost cul- 
tivate încă de GenovesI, cari, precum se scie, au fost buni 
viticultori. (1) 

Apoi Turcii şi Tătarii aveau mare veneraţiune pentru t6te 



(1) Keppen, Strucoffşi Kraschewsky, 



279 

]>lantele cultivate . de om, ceea ce dovedesc tapit^ cu cari 
Hanii protegiau pe viticultorii creştini. In secolul XVIII 
CUemans, călâtorind prin Bugâc, amintesce în descrierea că- 
lătoriei sale despre fruin6sele şi întinsele vil ce cultivaţi 
Tătarii la Akkerman. (1) 

După luarea Basarabiei la 1812, Ruşii aii constatat exi^ 
stenţa împrejurul Akermanului a l/.)94 vil părăsite de Turci. 
Pentru o parte din aceste vil s'ati presintat apoi tapiî de 
către particulari şi guvernul rus a cedat proprietatea lor ace- 
stor particulari, iar peste 540 de vil s'a declarat proprietar 
statul. Aceste din urmă vil aii fost încet cu încetul distruse. 

Pe la 1825 guvernul rus a atras în fine atenţiunea ober- 
forschtmeistrtilui Basarabiei, Comitelui Paravicini, asupra 
viilor din Akkerman, şi de atunci administraţiunea locală a 
făcut câte ceva pentru viile statului rSmase nedistruse. 

In filele n6stre, judeţul Akkerman produce anual peste 
220—300.000 vedre vin negru şi alb. Vinurile negre se vînd 
la Odesa, Pultava, Charcoff sub denumirea de Bordeaux ; de 
la 1889, aceste vinuri şi-aii găsit debuşeti şi în Europa. Preţul 
mediu pe loc şi fără vas variază de la IVs—^Va ruble vadra. 

Marca oraşului Akerman, întărită prin ukazul imperial 
cu data de 2 Aprilie 1826, este : pe câmp roşu o ramură 
de viţă. 

Bender. 

Oraşul Bender, capitala judeţului cu acelaşi nume, este 
aşezat pe malul rîului Nistru, la depărtare de 80 kilometri 
în sus de gurile şi limanul, rîului. Posiţiunea sa geografică 
se află sub 46® 51' latitud. nordică şi 47° 16' longit de la 
Kăsărit. 

Oraşul modern se compune din şSse cartiere şi anume : 
cartierul propriu ^is al oraşului, care este construit pe un 
platou în apropiere de Nistru,— pe acest loc altă dată există 
caraDan.-saraîy — cartierele Priteagailovca, Lipeam, Bori- 
sovca, Hîsca şi Cetatea. 

Printre cetăţile întemeiate în Basarabia de către GenovesI, 
a existat altă dată şi renumita cetate Tihin saii Tiglina^ nu- 
mită de Slavi şi Tihinia. 

(1) Căletoria prin Btig^c la 1768^ traduc. în limba rusă^ KaeuaErb, St 
Petersburg 17SB, p. 142. 



280 

Istoricii ruşi ca Batiuşcoff, Nakko şi alţii, pentru a evită 
cestiunea priyit6re la dreptul istoric al nâmului nostru asupra 
Basarabiei, tăgăduiesc faptul că, după desfiinţarea domniei ge* 
aovese, Tiglin a fost ocupat de Moldoven! şi numai în secolul 
XVI, după m6rtea luî Stefan-cel-Mare, a că4ut în manile 
Turcilor. Istoricii oficioşi al Rusiei trec cu tăcerea peste 
luptele crâncene al marelui Domn al Moldovei cu Baiazet» 
peste lupta de la Valea-Albă şi Vasluiii, şi se mărginesc a 
declară cum că după ce Mahomet II a luat Cafa, Turcii au 
ocupat şi Cetatea- Albă şi Tiglina. 

Cetatea Tiglina ocupată de Turci a fost numită de el Ben- 
der, ceea ce semnifică în limba turcă «aşâ voesc». (1) Turcii 
deja pe la 1708 aii întărit vechia cetate genovesă, făcend din 
ea, împreună cu Cetatea- Albă şi cetatea de la Hotin, o linie 
de ap6rare în contra Rusiei, a Cazacilor şi a Poloniei. 

Pentru întreţinerea cetăţii Bender, Turcii, după obiceiul 
lor, au întemeiat aci o ra4ă sau zonă, care cuprindea 
mal multe sate menite a servi la întreţinerea garnisâneî ; 
aceste sate fură numite raiaua Benderuluî. Zona întrâgă 
a fost pusă sub administraţiunea unul Paşă, care în acelaşi 
timp eră şi comandantul cetăţii. 

Pe timpul răşboiulul Rusiei cu Imperiul Otoman, cetatea 
Bender a fost bătută de trei ori de Ruşi: întâia dată la 1770 
în 4iua de 17 Septembre. După diferite isv6re militare ru- 
sesc!, cetatea avea pe atunci ^ece bastiâne, din cari dou6 spre 
Nistru, iar opt încunjurate cu o rîpă adîncă, având păreţi! 
zidiţi cu p6tră (escarp şi contra-escarp). Intriga linie de apă- 
rare avea lungime de 1.600 stînjenl. Cetatea avea şase porţi 
de p6tră şi patru poduri, cari se ridicau. In lăuntrul fortă- 
reţel se afla o altă cetate, zidită de pâtră şi construită încă 
de Genovesl. Ac6stă din urmă cetate avea opt turnuri şi eră 
încun jurată de un val. Afară de acesta, în curtea cetăţii 
mal erau palatul comandantului, cazarmele şi alte edificii. (2> 
După Tractatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, Turcii au 
reocupat din nou Benderul. Pentru a doua 6ră cetatea a fost 
bătută de Ruşi la 1789, iar după Tractatul de pace de la Iaşi 
la 1791 a fost din nou ocupată de Turci. In fine pentru a treia 



(1) Sanuasu Odm. Jian. a ()iH'<m ^ II,, p 806, 

(2) Manuscriptul Cornilovici şi formularul cetăţii Bender. 



281 

6ră cetatea Bender, împreună cu partea Moldove! dintre Prut 
şi Nistru, a că4ut în puterea Ruşilor după răsboiul de la 
1812. (Fig. 11.) (1) 

Trecutul istoric al Benderului are mal mult« pagine de un 
interes excepţional pentru istoria nâmulul nostru. Legenda 
poporului pretinde chiar că tocmai pe acolo împăratul Traian 
a construit un pod peste Nistru. 

După ce Turcii au ocupat vechia cetate a Moldovei, adecă 
pe la 1595, Domnul Moldovei Bogdan s'a încercat a goni 
pe păgâni, dar a fost respins de hordele numer6se ale lui Mir- 
Ahmet. Apoi pe la 1684 Hatmanul Cazacilor Cunitski sau 
Conaşca, cum îl numiă poporul, a trecut Nistrul şi, unindu-se 
cu Moldovenii în contra Turcilor, a isbutit să pue mâna pe 
o parte din întăririle cetăţii. 

Pe la 1770 Hanul Tătarilor Crîm-Ghîrel a visitat cetatea 
Bender. 

Primirea solemnă ce s'a făcut acestui Han este descrisă 
de către Baronul Todt (2) 



(1) Formularul cetăţii Bender şi memoriile OeneraltUui Bogdafioviei 
despre campania Iu! Rumeanţeff şi Suvaroff. Gravura nostră represinta 
o parte din cetatea Bender în planul al doilea, iar în planul întâiii este 
desemnat episodul <}ilei de 4 Novembre 1789, când demnitarii turci au 
închinat cetatea comandantului suprem al armatei ruse. 

In fruntea acestora, şâde pe im scaun favoritul împărătesei Ecaterina, 
Principele Poteomkin. 

Gravura ndstră în miniatură este scosă după un desemn săpat pe o 
scândură de aramă de către gravorul Schuts în anul 1790 şi care apar- 
ţine acum d-luî P. Daşcoff. 

(2) a La o depărtare ore-care de oraş Hanul tătăresc din Crimea a 
fost întîmpinat de către Vizir, care, apropiându-se de Han, s'a scoborît 
de pe cal şi a voit să-1 introducă în cetate, mergând pe jos şi ţiind de 
câpestru calul, pe care eră călare Hanul. Crîm-Ghirei a refusat acesta 
onoie şi a silit, după multă ceremonie, pe Vizirul să încalice. 

«Plecând apoi mai departe şi ajungend Ia malul Nistrului, Hanul a 
observat cum că pentru trecerea sa s'a făcut peste gheţă un fel de 
pod. Invitat să trecă podul, Crim-Ghirei, dând din cap, a ^is : c Am un 
obîceiu mult mai bun de a trece rîuri;!» şi <^cend aceste cuvinte a şi 
dat drum calului peste gheţă în fuga mare, invitând pe Vizir să-l 
urmeze. 

•Calul se scoborî pe gheţă, care, fiind subţire, crăpă sub copitele sale, 
dar Hanul cu suita a isbutit totuşi să trecă rîul fără vre-un accident. 
Vizirul, neavend acum ce face. Ta urmat cu frică mare, mirându-se că 
nu s'ati înnecat cu toţii în Nistru.» (Crasekewskif VIII, p. 236) 



282 

Din t6te amintirile istorice privit6re la oraşul Bender, cea 
mal dramatică este incontestabil episodul privitor la Carol 
XII, care a locuit mal multe luni vestita cetate. Până acum 
încă se pdte vedâ lângă Varniţa, sătuleţ ce se află la de- 
părtare ca de vre-o trei kilometri de cetate, locul unde a 
fost lagărul Regelui Suediei. Carol XII, în retragerea sa 
din anul 1709, după învingerea ce a suferit sub Pultava, a 
mers spre Ociacoff şi de acolo la Bender. Locul de lagăr 
ce şi-au ales Suedezii se află într'o vale şi legenda rutină 
4ice cum că aci tocmai a murit valorosul Hatman al Caza- 
cilor Mazepa; asemenea tot aci s'a intîlnit cu Carol XII şi 
detronatul Rege al Poloniei Stanislas Lescinski. 

Locuitorii cred cum că în acea vale sunt ascunse comori 
nestimate. 

Primit de Turci ca un aliat, Carol XII a petrecut la 
Bender mal multe luni, voind a reîncepe răsboiti cu Rusia. 
La 1712 Sultanul Achmed III a propus Regeluî Sue- 
diei să plece neturburat în ţ6ra sa, dar propunerea Padişa- 
hulul n'a fost primită, şi atunci Sultanul a dat un firman 
prin care învită pe Carol XII să iasă din cetatea Bender. 
Aflând că Turcii aii de gând să-1 sc6ţă din cetate cu sila, 
vit^zul Rege, cu trei sute de ostaşi ce mal avea, a ţinut pept 
la 20.000 Tătari, cari asediară cetatea. Firesce ca la urma 
urmelor Suedezii au fost învinşi şi Regele lor a fost luat 
în plean. 

Turcii au expediat pe prisonierul lor la cetatea Demirton ; 
de acî Regele Carol XII a plecat în fine la Stralsund în 
Pomerania. 

La 1801, în luna Martie, cetatea Bender a suferit muli din 
causa unei grozave explosiuni a trei-4ecl de care cu praf de 
puşcă, cari se transportai! din Ismail. O parte din cetate a 
căcjut în ruine, omorînd multă lume. 

Oraşul Bender este aşezat tocmai jos pe malul Nistrului, 
într'o vale descoperită şi plană. împrejurimile oraşului sunt 
acoperite cu vil şi livezi. 

Suprafaţa oraşului este de 5.870 deseatine, 571 stînjeni, 
din cari peste 3.000 deseatine sunt sub esplanada cetăţii şi 
peste 1000 deseatine sub vil. 

La 1860 oraşul Bender avea o poporaţiune de 21.538 locui- 
tori de ambe sexe, din cari bărbat 13.865 şi femei 7.673. 



283 



După religiune, acdstă poporaţiune se împărţiă: 



CONFESinNÎ 


BĂRBAŢi 


FEMEI 


OrtodoxI. . . . 

Schismatici ruşi 
i Catolici 

Protestanţi. . . 
1 Evrei 

1 


10.811 

666 

299 

20 

2.170 


4 998 

491 

41 

3 

2.140 



După recensămîntul făcut la 1892, poporaţiunea oraşului 
Bender s'a constatat a fi de 45.908. Din acest total Evreii 
sunt acum în num6r de 22.000 suflete de ambe sexe. 

După clase (soslovie), poporaţiunea se împarte în urmă- 
torul mod : 



1 

' CLASE 

1 


BĂRBAŢI 


FEMEl 

i 


Nobili ereditari . 

» individuali . 
Clerul ortodox . 

» evreii . . 
Comercianţi. . . 
Meseriaşi .... 


• • 

■ « 

• 


25 
74 

122 

8 

444 

185 

4.011 


20 

61 

120 

8 

418 

. 65 


Militari 


• 







Restul poporaţiunil e înscris în rubrica tîrgoveţî, agri- 
cultori şi diverse (raznocinţî). 

Crescerea naturală a poporaţiunil oraşului în termin 
mediii pe an este următdrea: Se nasce pe an 1 prunc la 
31,4 locuitori; m6re pe an 1 om din 35 locuitori; la o sută 
băeţi se nasc 87,4 fete. 

Oraşul Bender se compune din 2.388 case, din cari 122 
sunt în incinta cetăţii. 

Din edificiile publice ce posedă oraşul, mal întâiii următ6- 
rele biserici atrag privirea visitatorulul : biserica ortodoxă 
a Sf. Alexandru Newski, construită pe la 1833 în incinta ce- 



284 

taţii ; catedrala cu hramul Schimbarea Domnului la faţă. 
Biserica acesta are treî mese sfinte şi anume una cu hra- 
mul Schimbării la faţă, alta cu hramul Adormirii şi a treia 
cu hramul Sf. Nicolae. Catedrala a fost zidită la 1825. 

Edificiile statului sunt numai dou6, un foişor de foc şi 
nisce cazarme cu temniţă. 

Activitatea industrială şi comercială a oraşului în 4^^!^ 
n6stre e apr6pe nulă, deşi posiţiunea Benderulul e cât se 
p6te de avantagi6să, oraşul fiind aşezat pe malul unul rîu 
navigabil şi avfind dou6 artere de cale ferată, din cari una 
îl 16gă cu Chişineul spre apus şi cu Odesa spre resărit, iar 
alta merge la Reni de pe Dunăre. 

Stagnaţiunea şi amorţâla în care zace Benderul au de 
causă pe Evrei, cari au monopolisat totul în manile lor. 
Rutinari din fire, inculţi şi habotnici, eî se mărginesc în 
specularea poporaţiunil prin camătă, cârciumărit şi micul 
negoţ de bâlciuri. 

Oraşul Bender n'are absolut nici un debarcader pe Nistru. 
In 4^^!^ d® tîrg comercianţii străini nu vin din causa caha- 
luluî evreesc, care deţine în manile sale atât administraţi- 
unea, cât şi primăria (duma). 

Ca fabrici există la Bender o fabrică de luminări de seii^ 
trei tăbăcăril, o fabrică de cărămidă şi câte-va manufacturi 
de tutun. 

Marca oraşului Bender, precum şi a judeţului, este: un 
scut despărţit în dou6 ; pe câmpul superior e desemnat cu 
aur un vultur cu dou6 capete, ţinend în ghiare fulgerul, ale 
cărui săgeţi sunt îndreptate în jos; pe peptul pasere! e 
zugrăvit Sf. Gheorghe ; în câmpul inferior, de col6re n6gră, 
stă culcat un leu. Acest leii, explică heraldiştil ruşi, amin- 
tesce pe Carol XII, biruit de Ruşi la Pultava. Scutul ora- 
şului Bender, după afirraaţiunea unora, este opera perso- 
nală a Imperatulul Nicolae I. 

Bălţt 

Bălţi sunt capitala judeţului cu acelaşi nume, care insă 
se mal numesce şi judeţul Iaşi. Oraşul e situat sub 47o45'49",7 
latitudine nordică şi 47^55' long. de la Răsărit. Construit toc- 
mai în fundul văiel Reutulul, şi anume la gura Rîuleţulul 



285 

seliştea oraşului este proprietatea familiei Catargi şi Cal- 
muţchi. 

Ruşii în scrierile lor despre Basarabia scriu cu vîntul Bălţi 
cu t, cre<}§nd cum că acest cuvînt se derivă din cuvîntul 
slav ăthjihiu, alb. 

învederat că acostă părere a Ruşilor e cu totul greşită ; 
cuvîntul Bălţi provine direct de la baltag ceea ce se ex- 
plică prin faptul că valea Reutuluî e f6rte băltdsă. 

Pe timpul domniei pămîntene, Bălţi nu eră comună ur- 
bană, nici măcar tîrguşor, şi în locul actualului oraş eră, 
un mic sătuleţ înămolit în nisce bălţi. O simplă împre- 
jurare a făcut ca acest sat f6rte rău aşezat să fio trans- 
format în oraş capitală de judeţ. 

La 1818, în 4^\ia de 19 Aprilie, Impfiratul Alexandru I, ve- 
nind din spre Hotin şi mergend la Chişineii; a fost nevoit 
să înopteze la Bălţi, unde s'a înămolit grâua trăsură im- 
perială. Aci i-a sosit scire despre nascerea nepotului s6u 
Alexandru II şi, în amintirea acestui eveniment de fa- 
milie, dînsul a dat satului Bălţi prerogativele unei comune 
urbane. 

Noul oraş, aşezat tocmai la mijlocul platoului dintre Nis- 
tru şi Prut, a devenit în curînd un centru de comerciu pen- 
tru nordul Basarabiei. 

împrejurimile oraşului Bălţi sunt puţin pitoresci şi f6rte 
triste. Nici un arbore, nici o livede, afară de parcul familiei 
Oatargi, nu în veselesce priveliştea. Oraşul are strade strimt e 
nepavate, noroi6se tdmna, băltâse ârna şi pline de praf 
vara ; o jumătate din oraş, anume cea centrală, se compune 
din dugbenlevreesci, cârciume, hanuri —t6te construite aprdpe 
sub acelaşi acoperiş colosal. T6mna, pe la Novembre, şi apoi 
în primăvară, întregul oraş se cufundă, cu strade cu tot, 
într'o mlaştină pestilentă, care exală friguri palustre din 
cele mal resistente. Aceste friguri decimă poporaţiunea şi 
renumele trist de cuibul frigurilor se potrivesce minunat ora- 
şului Bălţi. 

Suprafaţa oraşului e de 1.355 deseatine şi 1.098 stînjeni, 
din cari 300 deseatine sunt păşune. 

Poporaţiunea Bălţilor, după recensămîntul din anul 1892» 
s'a constatat a fi de 11.118 locuitori, din cari 5.968 bărbaţi 
şi 5.130 femei. 



286 

După confesiuni, ac6stâ poporaţiune se împarte în urmă- 
torul mod : 

B ârbaţî Femeî 

Ortodoxi 1.641 1.089 

Catolici 74 55 

Armeni 125 100 

Ruşi (sectanţi) ... 111 100 

Evrei 3.600 3.543 

După clase (sosloviej, poporaţiunea se compune din : 



Nobili de nascere 

» individuali. 

Clerul ortodox . 

> catolic . . 

> arm6n 
» evreu . 

Comercianţi . . 



116 126 

204 248 

12 11 

1 

2 

3 2 

745 620 



Restul poporaţiuniî sunt tîrgoveţi (mesciane). 

După datele statisticei oficiale, poporaţiunea oraşuluî nu 
cresce de loc pe cale naturală, de 6re-ce mortalitatea e în 
termin mediii de 1: 29 de locuitori şi nascerile asemenea 
de 1: 29 de locuitori. 

Oraşul Bălţi numfiră peste 2.016 case, din cari abia 80 sunt 
de zid, iar restul de paiantă şi lemn. Edificii publice sunt 
trei : un spital militar pentru 160 paturi, temniţa şi casarma 
cu magasiile intendenţei. T6te aceste edificii sunt într'o stare 
miserabilă. 

Oraşul posedă o singură biserică ^ortodoxă, una catolică^ 
una sectantă rusăscă, o sinagogă şi 7 case de rugăciune 
evreesci, 25 dughenî de p6tră şi 265 prăvălii de scânduri. 

Construcţiunî solide şi moderne oraşul n'are decât casele 
familiei Catargi şi un mare pod de p6tră peste rîul Reut 

Biserica ortodoxă din Bălţi a fost construită de către 
Gheorghe Panaioti pe la 1795. Planul bisericel Ta făcut ta- 
lentatul architect Weisman, după modelul bisericilor catolice 
din Galiţia. Iconostasul, compus din f^rte frum6se ic6ne, este 
opera măiastră a pictorului nostru Eustafie, care a fost adus 
de la Iaşi la Bălţi încă de către Principele Potiomkin. 

Cu t6te bălţile ce încunjură oraşul, cu t6tă defectuositatea 



' 287 

drumurilor de comunicaţiune, cu grdsnîca şosea pururea îno- 
molită în stratul lutos al solului, Bălţi până acum încă aii 
un rol în comerciul cu vite. Sunt nu maî puţin de 11 iarma- 
roce pe an, când se adună la Bălţi mare număr de negus- 
tori de vite. Iată datele acestor iarmaroce : 2 Februarie^ 
3 Martie, în sept^mâna întâia a Postului mare, 28 Maiu, 24 Iu> 
nie, 20 Iulie, 6 August, 8 Septembre, 15 Octobre, 26 Novem- 
brie şi 20 Decembre. Daraverî destul de mari se fac cu cai 
şi cu vitele mari, carî se exportăză în Austria. 

In ultimii ant însă comerciul a început să sca^ă, atât din 
causa lipsei de export, cât şi din causă că crescerea vitelor 
in Basarabia a degenerat mult. 

Marca oraşului Bălţi, precum şi a întregului judeţ Iaşi, a 
fost întemeiată printr'un ukaz imperial la 1826. Ea re- 
presintă : pe câmp roşu un cap de cal. Despre stabi- 
lirea desemnului, jurnalul ministerial se explică în urmă- 
torul mod : ^ Marca veche a ţinutului Iaşi represintă pe un 
cal întreg^ dar de dre-ce până acum nuimai o parte din 
acest judeţ s^a alipit la Imperiti, apoi, în amintirea acestei 
despărţiri în douCy s'a fixat noul desemn, care represintă 
numai capul animalului trunchiat.* (1) 

Explicarea heraldică nu cere alte comentarii! Limpede şi 
lămurit. 

Orheiu. 

Capitala judeţului Orheiu este aşezată pe malul stâng al 
rîulul Reut; posiţiunea sa geografică cade sub 47«22' lati- 
tudine nordică şi 46^29' longitudine de la Rgsărit, 

Actualul Orheiu e un orăşel trist, posomorît, murdar şi 
plin de Evrei săraci; seliştea oraşului aparţinea acum doi,, 
treî ani d-nel Aristiţa Pangelos, care a murit nebună la 
ChişineiL 

Oraşul este zidit în apropriere de antica cetate dacă Pe- 
trovada^ ale căreia ruine Orhenil le numesc până acum «ve- 
chiul Orheiu». Rămăşiţele antice ale cetăţii aii fost explorate 
de archeologii Ruşi şi se compun din nisce ruine ce se află 
printre stânci, precum şi din subterane, în cari s'au găsit 
monete antice. (2) 

(1) JIiUMoe coâpanie doKOHoehj I, No. 232. 

(2) SanucKU oâîneanea. Hem. u dpean., II, p. 806, articole de d-1 Stamati. 



288 _ 

Pe la finele secolului XIII şi la începutul secolului XIV, 
Orheiul a fost reşedinţa serdarilor Basarabl. Pe atunci Or- 
heiul eră bine cunoscut Cazacilor Zaporo^ sub nume de 
Irgheef (1), iar Ruşii îl cunosceaii sub numele de Orîga. Is- 
toria oraşului e de alt-fel bine cunoscută, după oronicarii 
noştri, cari mereu pomenesc în cronicele lor despre Orheiu 
şi Orheienî. 

La începutul secolului nostru Orheiul eră un orăşel ne- 
însemnat, încunjurat de păduri seculare, vil şi livezi. La 1836 
guvernul rus Fa înălţat la rangul de capitală a judeţului şi, 
imediat după acăstă fav6re, orăşelul a fost inundat de pu- 
hoiul Evreilor, ce a curs spre el din Podolia. Evreii au trans" 
format frumosul oraş român într'un tîrguşor murdar şi in- 
salubru. 

Un şir lung de incendii, de cari a suferit apoi oraşul, nu 
i-au folosit întru nimic ; din mormanele de cenuşă el pururea 
se ridică mal sărac şi mal murdar. Stradele sale sunt în- 
guste, nepavate, nproî6se. 

Orheiul posedă de alt-fel tot ce trebue pentru a deveni 
în viitor un oraş avut şi plin de activitate. Capitală a unul 
judeţ, el se află în fruntea celui mal avut şi bine înzestrat 
judeţ din Basarabia ; pămînt fertil, păduri întinse, deşi ne- 
îngrijite şi rău gospodărite, apă abundentă, o arteră mare 
de comunicaţiune între Chişineu şi Noua-Suliţă. Dar cu t6te 
acestea, mulţumită unei administraţiuni străine şi unul regim 
politic care ucide iniţiativa privată, Orheiul depere, părăsit. 

Suprafaţa oraşului Orheift e de 1.282 deseatine, 650 stîn- 
jenl, din cari sub selişte sunt abia 400 deseatine, iar restul 
sub islaz şi maidane. 

Pe domeniul oraşului se află şi d61ul Ivanos, din care se 
extrage var minunat. Peste o mie de stînjenî cubici de 
acest var se export6ză din Orheiu, fiind întrebuinţat pentru 
<îonstrucţiunI în Basarabia. Dâlul Ivanos se dă de primărie 
în arendă unor Evrei, cari plătesc comunei 15.000 ruble 
anual. 

Poporaţiunea oraşului, după recensămîntul din anul 1892, 
-este de 7.340 locuitori de ambe sexe, din cari 3.500 bărbaţi 
şi 3.840 femei. 



(1) Costamaroff, StimjmtccKaM Cih^b, 



Piciorul unei colane ou înscripţiune latin^scă din anul 201, 

găsită lângă Akkerman în anul 1890. Se află acum la Museul din 

Odesa. 



\ 



/ 



289 



După confesiuni, acostă poporaţiune se împarte în: 



1 

i CONFESIUNI 


BÂBBAtf 


FBMEl 


Ortodoxî 

Ruşi sectanţi (1) . 

i Catolici 

\ Armeni 

' Evrei 


960 

71 

19 

51 

8.208 


667 

75 

11 

71 

2.997 



După clase (soslovîl), poporaţiunea se compune din 



CLASE 


BĂRBAŢI 


FBMEl 


1 Nobili ereditari . . 


19 


11 


i » individuali . 


17 


5 


; Clerul ortodox . . 


14 


14 


%> arman . . . 


1 


2 


» evreu . . . 


16 


9 


Comercianţi . . . 


450 


286 



Restul poporaţiunil sunt niesciane (tîrgoveţi). 

După datele statisticei oficiale, reese că în Orheiâ se nasc 
pe an în termin mediu 209 copil, adecă vine câte un născut 
pentru 20 locuitori pe an. 

De altă parte mortalitatea anuală fiind în termin mediA 
de 136 inşi, ceea ce dă câte 1 mort pentru 32 locuitori, prin 
urmare sporul în crescerea normală este de 76 pentru to-, 
talul poporaţiunil oraşului pe an. 

Numărul caselor este de 762. T6te casele sunt construite 
de pătră calcară, care se extrage din nisce cariere din apro- 
pierea oraşului. 



(1) In general vorbind, Ruşi sectanţi locuesc in Basarabia prin oraşe 
şi lângă oraşe şi tîrguşore. Numărul lor se urcă aproximativ până la 
20.000 suflete. In num6r ma! mare el locuesc în judeţele: Ismail, 9.000 
omeni; Hotin, 8.000; Bendor, 2.000; Soroca, 1.600; Orheia, 600; Akker- 
man, 300; Bălţ! (jud.), 200; lângă Chişineii şi în Chişineu 1.200. KmnHHeR. 
Fjl BiA. 1890, No. 14—16, p. 628. 

Z. C. Arbare, Batarabia. if 



290 

Oraşul posedă dou3 biserioi ortodoxe, o biserică armeniâscă, 
o sinagogă şi maî multe case de rugăciune evreescl. 

Biserica catedrală a oraşului cu hramul Kf. Dimitrie a 
fost zidită de eătre Vasile Lupu, Domnul Moldovei (1), pe la 
1636—52. De-asupra uşei de intrare s'a păela'at până acum 
următ6rea inscripţiune în limba slavă : 

«HsBOiLeHHeH Oriţa e cfh nocneiuemeM CioHa h GBprLiBemeM Cbh- 
«Taro Ayxa Ha^a h crmm ci xpan Bh HBft CBfiraro cjiasnaro eeaH- 
«Baro My^eHHBa MHpoTo^iaBar JI^HHHTpHe Hy^orsopc Io Bacijde bocboa 
«BosLt MHJiocŢîo rocno;vip ^aeBue MoJi^aBCROH h ro<»[os er To;ţocia h 
«4aA BX!» loan BoeBOAa». 

Adeeă : « Ou voia latăluiy ajutorul FitUm şi Mvîrşirea Sf. 
Duhf a început şi a zidit acSstă biserică în numele sfintului 
slăvit şi mare martir Dimitrie făcetor de minuni^ Io Vasile 
Voevod, cu mila lui Dumnezeii Domn al Moldovei^ şi Dom- 
niţa Sa Tedosia şi fiul lor loan Voevod.T^ C^îg- 12.) 

Anul de pe inscripţiune e şters cu desăvîrşîre şi ilisibil. 

Biserica acesta nu posedă ceră deosebit în architectura 
sa, iar în lăuntru are multe ic6ne frum<5se şi, între cele 
sfinte, o cruce de lemnf6rte veche. Acostă cruce e obiectul 
uneî mari veneraţiuni a enoriaşilor. Se (Jîce de către bă- 
trâni, cari ar fi aucjit la rîndul lor de la părinţi, cum că pe 
timpul Tătarilor, când locuitorii s'aii închis în biserică, sf. 
cruce a fost străpunsă de mal multe suliţe tătaresci şi a 
căijut jos; ridicată, ea a fost ascunsă în podul bisericeî până 
pe la 1848, când în fine a fost din noii sc6să din pulbere 
şi pusă într'un scrin cu g6murl. 

Oraşul Orheiti numără peste 149 prăvălii. Activitatea sa 
comercială e neînsemnată. Afară de var, nu există altă pro- 
ducţîune locală ; tăbăcăria, confecţiunea luminărilor de seii, 
cu cari altă dată se îndeletniciaii locuitorii, astăzi aii dis- 
părut. 

Orheiul are o singură şc6Iă publică primară. 

Marca oraşului, precum şi a judeţului, întărită la 1826, 
este urmât6rea: pe câmp albastru un arbore. (2) 



(1) D-1 Nakko, istoricul muscâlesc al Basarabiei, scrie în cartează ca 
biserica acâsta a foet zidită de Siefaiw)el«Mare; aceeaşi greşâla o face şi 
d-1 Zasoiuc Ambii de sigur că n'ati soiut despre existenţa inscripţiunii. 

(2) JiMNoe €Jo6p, SuMOHOffh, l, No. 232. 



291 




292 

Soroca. 

Oraşul Soroca este aşezat lângă Nistru, într'o vale adîncă, 
care face parte propriu 4is din malul drept al rîuluL Posi- 
ţiunea geografică a oraşului cade sub 48'^36' latitud. nordică 
şi 46<> longit. de la Râsărit. 

O călătorie mal pitorescă prin Basarabia nici că se p6te 
face, decât alegend şos6ua cea mare dintre Bălţi şi So- 
roca. Drumul merge mereii de-alungul văiel Reutuluî. In- 
trigă acesta vale e de o fertilitate uimit6re: la dr^pta 
şi la stânga şoselei, cât p6te cuprinde ochiul, se întind la- 
nuri cu bucate suculente; în apropiere de Soroca prive- 
liştea se schimbă, peisagele ce se desfăşură amintesc ai- 
doma locurile cele maî pitoresc! de pe Rin sau Elba. 
Malurile Nistrului se ridică trufaşe, acoperite aci cu păduri, 
colo cu stânci uriaşe de granit; mal departe, spre vale, 
şos6ua şerpuesce sub umbra pădurilor seculare, a căror 
maiest6să tăcere e întreruptă de sgomotul isv6relor ce curg 
spre Nistru. Urcând în fine cel de pe urmă d61, şosâua se în- 
dreptă de-alungul Nistrului, care în zigzaguri îşi sfredelesce 
printre stânci albia sa maiestdsă. 

Oraşul Soroca posedă o climă superbă; apele Nistrului îl 
dau pescele cel mal delicat, ca cega şi nisetrul, icre pr6spete 
etc, grădinile şi viile sale sunt vestite, câmpiile ce-1 încun- 
gi6ră sunt din cele mal blagoslovite din Basarabia 

Partea veche a oraşului este locuită numai de Evrei. Ac6stă 
parte îşi păstrâză înfăţişarea orientală. Din oraşul vechili, 
pentru a intră în oraşul nou, e necesar a urcă o stradă 
cu pantă mare. Tot din oraşul vechili, urcând o cărare, ca- 
latorul ajunge printre stânci uriaşe la nisce peşteri săpate 
în p6tra calcară a muntelui. Aceste peşteri au păstrat până 
acum înfăţişarea mistică a unor temple antice. Se crede 
cum că în adevfir suntem acî în faţa unor rftmăşite preţiâse 
ale veche! domnii dace. In aceste locuri se adăpostiau creş- 
tinii Daci, fugind de urgia persecuţiunilor lumii păgâne. 
Bisericele din stâncile de lângă Soroca au conservat până 
acum nisce subterane cu coriddre, în cari, ca şi în catacom- 
bele Romei, se ascundeau creştinii în ^We de urgie. Lângă 
satul Grădişte^ s'au păstrat chiar şi rămăşiţele unei bise- 
rici antice. 



293 

Sub domnia Genovesilor pe Marea Negră, oraşul Soroca 
a fost o emporie, cunoscută sub numele de Olehionia. (1) 
Aci Genovesii aveaâ întrepositele lor de marfă, aci de ase- 
menea se adunaâ bucatele, lâna, etc, ce el aduceau din 
Podolia. Olchionia pe aceste vremuri eră deci o staţiune în- 
tărită pe drumul dintre Moncastro şi Suc6va. 

După cucerirea Gonstantinopolei de către Mohamet II, când, 
sub invasiunea Musulmanilor, s'ati nimicit coloniile italiene 
de pe Marea N6gră, a sunat ultima oră şi pentru Olchionia. 

In secolul XV Stefan-cel-Mare a reconstruit vechile întă- 
riri genovese de la Soroca şi pAte din aceste timpuri tocmai 
oraşul îşî căpStă şi numele de Soroca (2), de 6re-ce Domnul 
Moldovei a sorocit un termin pentru ridicarea noufilor în- 
tăriri. Oraşul Soroca, ca punctul cel maî expus din spre 
răsărit, în trecutul s6tt istoric a fost pururea arena celor 
mal gr6zuice invasiuni. Aci, la pici6rele zidurilor sale, se 
desfăşiu*au răsb6iele cele crude şi sângerase dintre Polonia şi 
Turcia, dintre Tătari, Moldoveni şi Cazaci. 

In anii 1634— 54 Hatmanul Zaporogilor Bogdan Chmelnitski» 
pentru că Lupu-Vodă i-a refusat mâna fiicei sale Ruxandra' 
cerută de soţie pentru Timus, fiul Hatmanului, a prădat şi 
devastat Soroca. 

Mai târziii Soroca a fost pentru a doua 6ră prădată de 
ValachI, cari goniră pe Lupu-Vodă şi-1 siliră a fugi la Ci- 
hirin. La 1654 Timus Chmelnitski, în fruntea a 8.000 Cazaci, 
a ocupat Soroca, a risipit pe inimici şi a redat lui Lupu 
socrul s6ii, tronul Moldovei. 

La 1692 Soroca a fost ocupată de Poloni, cari s'ati ap6rat 
aci în contra lui Mustafa-Paşa. 

La 1711 Petru-cel-Mare, trecând cu armata spre Prut, a 
ocupat Soroca, măcelărind pe locuitorii s6I. La Priit Ţarul 



(1) Weltmariy p. 88; —Stamattiy SanacKu 0^«<. fumop, u t>pesH.y II;— Can- 
temir, Cron. Mold. 

(2) C. Chanatski, OdeccKiă Bibcmnwii, din 1859, No. 61, scrie urmâtoreie: 
In alte timpuri locuitorii s&racî prigoniţi de Tătari se ascundeaâ prin 

codrii şi stâncile de pe malul Nistrului. Aci s'au format apoi nisce 
schituri, şi vechile ruine genovese serviaîi de adăpost. Locuitorii în- 
vecinaţi <)iceaîi acestor fugari săraci, de aci şi seliştea lor a fost nu- 
mită Saraea.^ 



294 



a foBt bătut de Turcî şi a fost silit să accepte cele mai ru- 
şinase condiţiuni de pace pentru a nu fi luat în plean. 

La 1738 Soroca a că<Jut prada luî Cannist din Mirgorod, 
care a ars o. 

Actualul oraş Soroca se află aşezat în mijlocul unuî judeţ 
poporat şi industrial. 

Suprafaţa oraşului este de 2.036 deseatine, 1.168 stînjenî, 
din cari «/i sunt sub păşune, stânci şi maidanurl; popora- 
ţiunea oraşului, după receusămîntul din anul 1892, eră de 
12.118 locuitori, din cari bărbaţt 6.095 şi femei 6.023. 

După confesiuni, poporaţiunea se împarte în: 



i CONFESIUNI 


BĂRBAŢÎ 


FEMEi 


Ortodoxî. . . . 
Catolici .... 

Armeni 

Evrei ..... 


3.600 
16 
43 

2.700 


3.076 

21 \ 

2.763 



După clase (soslovie), poporaţiunea acâsta se compune din : 

Nobili ereditari 36 

» individuali .... 10 

Clerul ortodox 19 

» evreu 7 

Comercianţi 913 

Restul poporaţiunii sunt tîrgoveţi (mesciane). 
Din studiul tabelelor statisticei oficiale, atât ale Statului, cât 
şi ale Zemstvourilor pentru mişcarea poporaţiunii oraşului 
Soroca pe anii 1889—1892, reese că în termin mediu se nasc 
pe an 215 copii, ceea ce face un prunc pentru 23,4 locuitori; 
mor pe an în termin mediu 160 inşi, adecă 1 pentru 313 
locuitori. 

Aceste dou6 medii demonstra că Soroca se bucură de o 
climă sănăt6să şi că sănătatea publică este păzită acolo de 
împrejurări naturale fericite. 

Soroca posedă 1.780 case, o biserică ortodoxă, o sinagogă 
şi 16 case de rugăciune evreescî. Fiind aşezat pe malul Ni- 
strului, oraşul, cu t6te neajunsurile de cari sufere, cu t6tâ 
administraţiunea rea, totuşi încarcă până acum peste 100 de 



295 

galere cu bucate, cari se transportă de acî în jos spre Ma- 
iakî. Grîul este de obiceift obiectul principal al negoţului; 
cantitatea de grîu transportat anual din Soroca se urcă la 
respectabila cifră de 50.000 cetverti. (1) 

In timpii din urmăs'a concentrat 4n Soroea mare parte din 
industria tutunului din Basarabia. Ac^tă industrie, care acum 
4ece ani luase un mare avînt, tutunurile din Basarabia în- 
cepend a concură pe pieţele Rusiei cu tutunurile din Gaucas 
şi Crimea, astăzi a decăzut, din causa rapacităţii nechib- 
zuite a Evreilor, cari, printr'o exploatare necumpănită a cul- 
tivatorului ţSran, l'ati silit să părăsâscă cultura acestei plante. 

Locuitorii mărginaşi din Soroca se mal ocupă totuşi încă cu 
cultura tutunului, dar numai pentru consumaţiunea locală. 
De ia satul Ţipila întregul judeţ altă dată se ocupă cu acostă 
îndelednidre, vîncJSnd tutun Evreilor din Soroca, cari îl 
asortaâ, apoi asortat în păpuşi îl vindeaii fabricanţilor din 
Odesa, Jitomir, Berdicef, Balta şi parte pentru export în 
Galiţia. Din fabricele rusesci, tutunul de calitate superi6ră 
trecea deja în consumaţiune sub nume de tutun turcesc ; ca- 
litatea inferi6ră se strecură prin Bălţi, ca tutun de contra- 
bandă, în România. Acum acest comerciâ a decăzut cu totul. 
Un pud (2) de tutun din Ţipila se vinde la Odesa cu preţ 
de 15—20 ruble în foi, iar pe loc ţftranul nu capStă de la 
Evrei decât mult 2 Va— 3 ruble. 

Afară de tutun locuitorii din Soroca se ocupă şi cu viile^ 
iar oraşul Soroca posedă împrejurul s6ii peste o sută de 
vil, cari produc anual vre-o 10.000 vedre vin. Maî cu s6mă 
acum câţi-va ani a fost renumită via lui d-1 Gafencu, cu 
viţa sa de Bordeaux. 

In oraşul Soroca se mal fac pe o scară mică oojâce, re- 
numite altă dată. 

Ho Un. 

Oraşul Hotin, capitala judeţului cu acelaşi nume, se află 
la marginea extremă a Basarabiei de la m64ă-n6pte. Posi- 
ţiunea sa geografică cade sub 48o23' lat. de la Nord şi 44<>10' 



(1) Cetveric=:67.747.668 galloiiî=2.6J8.77 1.936 litri. 
{2} Pud=O,32702 centner. 



296 

long. de la Răsărit Oraşul este aşezat la distanţă de 5 verste (1) 
de la graniţa austriacă şi la 22 verste de oraşul Podoliei 
Cameniţa. 

Hotinul e construit pe malul drept al Nistrului; acest mal 
e abrupt, înalt şi se află format din pdlele a două dâluri, 
cari se unesc. Din causa configuraţiunii solului, oraşul se 
desparte în patru şi anume: în oraşul central, mahalalele 
caţapâscă şi rusSscă^ unde e cetatea, şi mahalaua Rumna ; a 
patra parte o formâză cătunul Cameni'Ia?\ 

Hotinul e vestit în analele ţârilor românesc! şi letopiseţele 
n6stre pomenesc mereii falnicul s&H nume. 

Intemeiătorul Hotinulul, după legenda istorică, fost Gotizon, 
care a domnit în secolul III după Christos şi a fost ucis de 
Romani sub conducerea lui Lentul Oraşul dac se numiă pe 
atunci Choţimt de unde se trage şi actualul său nume. 

In ceea ce privesce cetatea, apoi ea e pur genovesă, 
ceea ce se dovedesce perfect prin architectura antică a turnu- 
lui construit pe înălţimea de pe malul Nistrului. Este însă 
probabil că acest turn făcea altă dată parte din întăririle 
cari încunjurau staţiunea comercială, precum acăsta se ob- 
servă pretutindenea unde Genovesii îşi aveau factoriile lor 
pe Marea Năgră. 

După domnia genovesă, Hotinul a devenit un oraş însem- 
nat al Moldovei, ceea ce se dovedesce şi prin faptul că deja 
la 1459 Ştefan IV, Domnul ţării, încheiase o convenţiune 
cu Regele Casimir al Poloniei, prin care acesta din urmă se 
legă de a nu nelinişti pe locuitorii Hotinului, de a nu popri 
pescuitul şi de a nu împedică circulaţiunea vaselor în jos 
pe Nistru. (2) 

Stefan-cel-Mare a restaurat vechile întăriri a cetăţii şi a 
ridicat importanţa oraşului. La 1476, după răsboiul cu Ma- 
homet II, vităzul Domn s'a retras sub zidurile Hotinului, 
de unde apoi, după opt ani, iarăşi Orheienii, Codrenii şi cu 
alţi Moldoveni aâ dat pept cu gr6znicul duşman. După 
mdrtea lui Ştefan Turcii au năvălit asupra Moldovei şi au 



(1) Ver8ta=700 stînjenî, 8tîiijenul=7 piciore. O ver8tă=0,937898 kilo- 
metri. 

(2) Sanuc. o6w„ tivmop. u Opinau, II, p. 805. 



297 

ocupat şi cetatea Hotinuluî. (1) In curînd însă aii fost siliţi 
a redă Moldovei vechia sa cetate. 

La 1563 Despot-Vodă se pregătiă la Hotin pentru răsboiu 
cu WischneVetski, Hatmanul Cazacilor. 

La 1600 Michaiîi-Vitâzul, învingând sub Hotin pe Moldoveni, 
în fruntea cărora eră Ştefan Movilă, a ocupat cetatea, silind 
pe Iereinia Movilă să fugă în Polonia. Peste un an după 
acâsta Moldovenii au reocupat cetatea. 

In secolul XVII, peripeţiile luptelor s'au desfăşurat mereu 
sub zidurile Hotinuluî, unde au curs şir6ie de sânge româ- 
nesc, ce a stropit acest pămînt român. Cetatea Hotin ba. 
trecea în manile Polonilor, Cazacilor, Turcilor, ba eră reo- 
cupată de stăpânii sgl. Aşâ de pildă la 1617 Hotinul a fost 
ocupat de Hatmanul Cazacilor Jolchewski, iar la 1621 Polonii 
au luat cetatea, unde s'au aparat în contra lui Osman, dar 
la 1650 Hotinul iarăşi a fost al Moldovei şi în zidurile sale 
s'a închis Lupu-Vodă, împresurat de Cazacii lui Chmelnitski 

La 1653, după m6rtea lui Timus, ucis sub zidurile Sucevei, 
Bogdan Chmelnitski a distrus armata lui Cazimir, împresu- 
rând-o lângă Ivanţa (sat de lângă Hotin). 

La 1673 Hotinul a că4ut pradă Turcilor, iar loan Sobieski 
în fruntea a 50.000 de 6menl cât pe aci eră să smulgă ceta- 
tea din manile Turcilor; chemat grabnic la Varşovia pentru 
a se urcă pe tron, el a părăsit câmpul de bătaie şi s'a retras. 

La 1674 Turcii, sub comanda Sultanului Mahomet IV, 
au asediat Cameniţa, iar cetatea Hotin a fost înt6rsă Mol- 
dovei; armata turcâscă, părăsind-o, a trecut în Ukraina şi în 
unire cu Hatmanul Cazacilor Doroşenco a făcut răsboiu 
Rusiei. 

La 1689 loan Sobeski, Regele Poloniei, voind să sil6scă pe 



(1) Există o legendă poporală, cunoscută şi a^î Hotinenilor, după care 
cetatea Hotin a fost apărată de Domniţa Măria, soţia Iu! Ştefan- Vodă şi 
fiica lui Radu-Vodă. Paşa, care comandă armata turcă, 8*a îndrăgostit de 
Domniţă şi i-a propus a deveni soţia sa, iar Domniţa, prefăcendu-se că 
primesce, a pus condiţiunea ca Turcii să înceteze de a bate cetatea, să 
ajute la repararea cetăţii şi s'o înarmeze cu guri de foc. Turcii au 
îndeplinit tote, şi atunci Moldoveni!, puind mâna pe cetatea reparată, 
an început o nouă luptă. Or!-cum însă, vitejii ati fost învins! şi, înainte 
de a se retrage armata română. Domniţa Măria s'a aruncat de pe fe- 
restra turnului in valurile Nistrului. 



298 

Constantin Cantemîr a declară răsboiu Turcilor, a asediat 
Hotinul. 

La 1711, după fuga lui Dimitrie Cantemîr în Rusia, Turcii 
aii ocupat Hotinul, unde ati şi lăsat o garnis6nă. Pentru în- 
treţinerea acestei garnis6ne P6rta a dăruit apr6pe întregul 
judeţ cetăţii oraşului. Domeniul dăruit a fost numit raiaua 
Hotinuluî. Ocupând cetatea, Turcii au reconstruit cu ajuto- 
rul inginerilor francesî întăririle sale. 

Fig. 13 arată înfăţişarea acestei veche cetăţi românesc! 
în (}ilele ndstre. 

Pe timpul răsb6ielor Rusiei cu Turcia, cetatea Hotin a 
fost de mal multe ori bătută de Muscali. întâia dră Feldma- 
reşalul rus Minich, asediând cetatea şi negăsind în ea de- 
cât 765 Turci comandaţi de Colcîac-Paşa, a luat-o fără mare 
vărsare de sânge. După tractatul de pace încheiat la Belgrad 
în anul 1739, Ruşii ai părăsit cetatea. 

La 1768 Sultanul Mustafa III, declarând răsboiâ Rusiei, a 
concentrat armata turcă lângă Hotin. După un asediu lung. 
Turcii aii remis cetatea Ruşilor. Iar după încheîarea Trac- 
tatului de pace de la Kuciuk-Kainargi din anul 1774, Ho- 
tinul a fost din noii ocupat de Turci. 

In anul 1787 cetatea a fost iarăşi asediată de Ruşi, aliaţi 
astă dată cu Austriacil, sub comanda Principelui de Coburg. 
In (Jîua de 18 Septembre 1787 armata austriacă a silit în 
fine pe Turci a capitulă şi cetatea Hotin cu 167 tunuri şi 
mare cantitate de muniţiuni de răsboiii a că4ut în manile Au- 
striacilor. 

La 1788 garnis6na austriacă a remis cetatea garnis6nel 
rusesci, iar la 1791, după pacea de la Iaşi, Turcia a reocu- 
pat vechia cetate a Moldovei. 

La 1806 Ruşii sub comanda luî Michelson aii asediat 
Hotinul, Turcii au capitulat, puind ca condiţiune liberarea 
garnisâneî cu arme şi bagagii. Condiţiunea a fost acceptată 
şi armata rusă, fără a fi făcut un singur act vitejesc, a ocu- 
pat cetatea. La 1812, după Tractatul din BucurescI, Turcii 
au cedat Rusiei într6ga parte a Moldovei dintre Prut şi 
Nistru şi guvernul rus a cucerit acest pămînt românesc 
fără vărsare de sânge, fără jertfe vitejesc!. Cetatea Hotin a 
fost imediat decretată fortăreţă de gradul al doilea. 

De atunci şi până pe la 1850 Ruşii restaurară mereu ve- 



289 

chile întăriri ale cetăţii, iar la 1856, după ce o comisiuAe de 
ingineri militari a emis părerea că cetatea Hotin, construită 
ÎRtr'o înfundătură dominată de mal multe înălţimi ce o in- 
ounjură, nu corespunde menirii sale, guvernul rue a des- 
fiinţat cetatea. 

In trecutul s3u sbuciumat, Hotinul a fost un oraş frumos 
şi avut; încunjurat cu grădini, el avea şi mal multe edificii 
mari. Acum, flresce, din t6tă acea splend6re de altă dată ni- 
mic n'a mal rdmas. Edificiile mari de altă dată au că^ut în 
ruină, grădinile cu pomi şi f ântânele au dispărut, şi în locul 
unde poporaţiunea plină de vlagă ţinea pept atâtor duşmani, 
âstă4I locuesc nisce Evrei sărac!, cari, după obiceiul lor, aii 
pângărit Hotinul de altă dată, prefăcendu-1 într'un murdar 
tîrguşor. Şi dacă s'ar sculă acum din mormîntul sdii vre-unui 
din Paşii, cari se resf ăţaii în zidurile vechel cetăţi românesci 
şi ar ved6 Hotinul modern, de sigur că ar plânge pe ruinele 
sale, precum ar plânge un Maur pe dărâmăturile Alhambrel. 

Actualul Hotin posedă o suprafaţă de 2.224 deseatine, 880 
stînjeni, din cari V^ pămînt se află sub live<JI. 

Poporaţiunea Hotinulul după recensămîntul din anul 1892, 
s'a constatat a fi de 20.283 locuitori, din cari peste 14.000 
sunt Evrei. 

După clase (soslovie), poporaţiunea se împarte în: 

Nobili ereditari 81 

» individuali 410 

Clerul ortodox 127 

» arm6n 2 

> evreii 33 

Comercianţi . • 1796 

Restul poporaţiuniî sunt mesciane (tîrgoveţî). 

Din. tabelele statisticei rusesci privit6re la mişcarea po- 
poraţiuniî oraşului reese că în termin mediii se nasc pe 
an peste 416 prunci, ceea ce dă câte un născut pentru 33 
locuitori; mor pe an în termin mediu 329 inşi, adecă unul 
la 42 locuitori. Diferenţa deci în plus între nascerl şi mor- 
talitate este de 87 pe an. 

Oraşul Hotin posedă 1.982 case, din cari 49 edificii de stat, 
3 biserici ortodoxe, una armenescă, una catolică şi 12 case 
evreesci de rugăciuni. 

Posiţiunea oraşului în apropiere de graniţa austriacă şi 



300 

de oraşul Cameniţa face ca vi6ţa să fie acolo eftmă şi co- 
modă; de aceea tocmai funcţionarii ruşi din Basarabia şi 
Podolia, după ce se retrag la pensiune, se stabilesc cu locu- 
inţa la Hotin. Mahalaua Rumle e plină de aceşti funcţionari. 

Comerciul şi industria Hotinulul sunt nule. Evreii se ocupă 
mult cu contrabanda. 

Marca Hotinulul e : pe câmp de aur trei turnuri, din cari» 
cel din mijloc are la virf semi-luna, de-asupra căreia sunt 
atârnate dou6 săbii încrucişate, iar de*asupra săbiilor o 
cruce de argint. 

IsmaiL 

De la punctul extrem al Basarabiei de la m64ă-n6pt6 să 
trecem acum la punctul tocmai opus al Basarabiei de la 

mâ4ă-4î- 
In descrierea oraşelor din acostă parte a Basarabiei vom fi 

mal j^curţl, pentru că oraşele Bolgrad, Ismail, Reni, Chilia 
au fost nu de mult încă obiectul unor numer6se scrieri publi- 
cate, atât în mod oficial, cât şi particular, de publiciştii şi 
istoricii noştri pămîntenl. 

Pe malul braţului Chilia, la depărtare ca de 72 kilometri 
de gurile Dunării se află aşezat oraşul Ismail. 

Altă dată o cetate formidabilă, Ismailul, prin întăririle sale^ 
p6te fi considerat de o cetate f6rte veche; în ceea ce pri- 
vesce însă oraşul propriii ^U, el a fost întemeiat abia pe 
la 1811 de către Generalul Tucicoff, care-1 crea dintr'un 
singur tîrguşor (posad) neînsemnat. 

Cetatea Ismail a fost altă dată una din întăririle turcescl 
de primul rang. Sub zidurile acestei cetăţi s'au desfăşurat 
peripeţiile unor răsb6ie crâncene dintre Rusia şi Imperiul 
Otoman. 

La 1790 în 4îua de 11 Decembre cetatea Ismail a fost luată 
de către vestitul Suvaroff. Turcii aii perdut în acea ^i peste 
23.000 de ostaşi, iar Ruşii aprdpe tot atât. După tractatul 
de pace, cetatea Ismail a trecut din nou la 1791 în mâna 
Turcilor, iar la 1809 Ruşii a reocupat-o din noii. 

In anul 1830 Impdratul Nicolae I a dăruit oraşului Ismail 
un fel de autonomie administrativă în înţelesul rusesc, 



301 

adecă o autonomie militară, şi Ismailul formă un gradona- 
dalstvoy administrat de un General 

După Tractatul din Paris din anul 1856, Ismailul a trecut 
la România ; Moldova îşi recapătă vechiul său pămînt. Dar 
in <)îua de 14 Aprilie anul 1877 armata rusă îl ocupă din 
noii şi Tractatul din Berlin alipi din noii Ismailul la Impe- 
riul Rus. (Fig. 14). 

Oraşul Ismail este în ^HbXq n6stre centrul judeţului cu 
acelaşi nume. Poporaţiunea sa, după recensămintul din anul 
1892, s'a urcat la cifra respectabilă de 32.534 locuitori, din 
cari 15.634 bărbaţi şi 17.892 femei. 

Chilia, 

Chilia de astă(}i este un neînsemnat tîrguşor (zaştatni) din 
judeţul Ismail. 

Poporaţiunea sa, după recensămîntul din anul 1892, este 
de 8.014 suflete, din cari 8.086 bărbaţi şi 3.928 femei. 

Posiţiunea geografică a Chiliei cade sub Ab^2& longit Nord 
şi 40''56' latid. de la Râsărit după 1-ul meridian. De la Chişi- 
nău până la Chilia pe şosâua cea mare sunt 365 verste. 

După unii din istoriografi, Chilia actuală se află aşezată 
tocmai acolo unde în antichitate a fost Achilea; de aci, 4^c 
unii, din cuvîntul grecesc AxiiXXso, derivă cuvîntul Chilia. 
Aşă dar, în afară de anticul său nume de Licostoma, cum 
numiau acest oraş Veneţibnil şi Genovesil în secolul XIV, 
după spusele lui Cantemir, oraşul mal avea şi un alt nume 
mal clasic, în on6rea 46ulul Achileos, a căruia insulă se află 
la gura braţului Chilia. 

Pentru noi Românii, Chilia ne-a conservat până acum unul 
din vechile monumente istorice f6rte însemnate. Acest mo- 
nument românesc este biserica Sf. Nicolae făcătorul de minuni. 
Biserica acăsta a fost zidită la 1648 de către Vasile Lupu, 
Domnul Moldovei. 

Zidurile bisericii sunt construite din p6tră şi cărămidă şi 
form6ză un pătrat prelung, care spre răsărit se ispră vesce prin- 
tr'un semi-cerc. In acest semi-cerc se află sf. masă. Lungimea 
bisericii e de 8 stînjeni, iar lărgimea de 3 stînjenl. Biserica 
e afundată în pămînt, având şapte trepte pentru scoborîş. 
Sus la uşa de intrare este o placă de p6tră, acoperită cu o 



30S _ 

inscripţiuDe slavă, frumos săpaUL Iată textul inscripţianiî : 

«UsBOLiemeM Orna h noi^sfaneneii CuHa h chBphmtmtwh CBanro 
«Jyxa HsBon (Sjaro<KCTHBiM h Tfmcmm6waim Io Bacaiie Boeiio;ui> 
«BoadeD louoerâo rocno^apfc aeniH MauaDcioe Ciaiu HepsoBb no 
«qrMi» rpajTb nuiiciift. H ce xpa»» eanoro îepaq>xA ■ vDjaiBapua 
«HflKOjae. H Ha*ia 3jţaTH vi» jbTo 3PH3 irfecuia Maia A h eviipnM 
«Bl» jtTo 3PH3 irfecfliia Maia A.» 

Adică: «Cu voinţa Tatălui, ajutorul Fiului şi săvirşirea 
Sf. Duh. Cu voia prea cuviosului şi de Chriatos iubitorului Io 
Vasile Voevod, cu mila Lui Dumne<}eu Domnul ţ^ril Moldovei, 
a făcut biserică in mijlocul oraşului Chilia. Şi acesta este hra- 
mul Sf. Ierarch şi făcător de minuni Nicolae. Şi a început 
a zidi în anul 1648 Maiu 1 şi a isprăvit în anul 1658 Maiu 1. 

Aşă dar inscripţiunea lămuresce pe deplin când şi către 
cine a fost zidită acostă biserică. 

Uşa de intrare în biserică e una singură şi aceea mică, 
şi, din spre drăpta, ea duce în pridvor^ din care apoi băr- 
baţii se îndreptă spre dr^pta, iar femeile la stânga, unde 
pentru acestea din urmă este construit un fel de promon- 
toriu, care in t6te bisericile vechi din Orient se numiă 
«cămară». Biserica capâtă lumină din afară prin 4®ce fere- 
stre mici. Există o intrare specială pentru preot, dar intrarea 
de a(}i cu galeria sa sunt de o construcţiune nouă. | 

Iconostasul bisericei e de lemn sculptat şi dat6ză de la 
1809, când a fost făcut pentru a înlocui cel vechîu; sub ico- 
nostasul actual se găsesce însă o scândurică din cel vechiii 
şî pe dînsa stă scris: «Darul robului lui Dumne(}eu Dumitru, 
fiul Io Privau.» Podelele bisericei sunt făcute din petre fu- 
nerare cu inecripţiunî grecesci, turcesc!, armenesc!; t6te aceste 
inscripţiunl dateză din secolul trecut. 

Biserica din Chilia a fost altă dată a mănăstirii şi în anul 
1791 a primit ca dar 206 deseatine şi 60 stînjeni pămînt în ju- 
deţul Akkerman, lângă satul Gălilesci, locul numit Mecet, ase- 
menea şi dreptul de a pescui în rîuleţul Catlabug, parte din 
spre satul Chisliţa. Darul acest i-a fost făcut de către G eneralul 
rus Golenîsceff-Cutuzoff, care nici odată n'a fost proprietar 
asupra pămîntului dăruit Cu t6te acestea Ţarul a întărit da- 
rul printr'un ukaz imperial cu data de 26 Novembre 1826. 

Biserica posedă altă dată o evanghelie f6rte rară din se- 
colul XVII, care acum se păstrez ă în Museul nostru din 



_ 303 

Bucuresd. Evanghelia acdsta are portretul lui Mateiu Basa* 
rab şi al soţiei sale Elena, îmbrăcaţi în costumele Domnilor 
din acea epocă. (1) 

Bolgrad. 

Acest oraş p6te fi considerat drept capitala coloniilor bul- 
gare din Basarabia. In ^\\q\q ndstre oraşul este lipsit de 
ori-ce importanţă administrativă, sau cum ^\c Ruşii ^za-şta- 
tom^. După recensămîntul din anul 1892 oraşul numfiră o 
poporaţiune de 10.179 locuitori de ambe sexe şi face parte 
din judeţul Ismail. 

Oraşul are un gimnasîu şi un liceu numit «Liceul Imp6- 
râtului Alexandru II>. După trecerea celor trei judeţe din 
Basarabia spre Rusia, guvernul rus a interzis imediat pre- 
darea obiectelor în limba bulgărâscă. atât în gîmnasiii, cât şi 
în liceu, şi acum fostul liceu bulgar s'a prefăcut în şc61ă 
rusSscă. Firesce că nici prin gând n'a trecut patrioţilor bul- 
gari de a protestă, căci în Rusia orI-ce protest de acest fel 
se isprăvesce în Siberia. Bulgarii au înghiţit hapul, cum în- 
ghit mereii porecla dispreţuitâre cu care Ruşii aii obiceiii să-I 
gratifice, numindu-I «ibratuşcă*. 

Edificiul cel mal însemnat cu care are drept să se mîn- 
dr6scă oraşul Bolgrad este frumâsa sa catedrală. Istoria 
construirii acestei biserici, cu hramul Schimbării la faţă> 
merită a fi povestită cel puţin pe scurt In primăvara anu- 
lui 1820 a visitat oraşul Bolgrad cel dintăiâ tutor (popecitel) 
al coloniilor bulgare Maleavinski. Adunând pe fruntaşii co- 
loniei Bolgrad, Maleavinski a cetit în biserică cu mare ce- 
remonie şi pompă manifestul împfirătesc către coloniştii bul- 
gari, prin care li se dăruia pămînt (60 deseatine pe cap de 
famiUe) şi alte privilegii. După ce manifestul, scris pe per- 
gament, a fost cetit el s'a depus spre păstrare în biserică. 
Bulgarii presenţi in biserică, sub îndemnul lui Maleavinski, 
au hotărît de a zidi, pentru păstrarea documentului, o altă 



(1) La Î879 Archîepiscopnl Chişineulul Pavel s'a adresat către Minis- 
tenul nostru de Externe, cerend restituirea acesteî evanghelii, pe tcmeifi 
cum că îmbrăcămintea Domnilor Ungro-Vlachiei desemnaţi în carte este 
aidoma acea a Ţarilor roşi pină la Petru-oel-Mare. 



304 

biserică de zid Făgăduiala dată a rSmas însă nerealisată 
până pe la 1833, când şi-a adus aminte despre ea nadvomi 
soveinic (Consilierul de curte) Butcoft Acest popecitel (îngri- 
jitor) al coloniilor bulgare, setos de a fi decorat, a silit pe 
Bulgari să se ţină de cuvîntul dat 

Sub îndemnul biciurilor căzăcesci, aii fost adunaţi peste 
10.000 de colonişti la Bolgrad şi, în curgere de 12 4ile, câte 
500 de 6menl săpară fundamentul nouel biserici Cazacii 
îndemnau pe lucrători la muncă aşă de energic, în cât peste 
1000 de stînjeni cubici de p6tră aii fost puşi la temelie. 
Biserica deveni în modul acesta ceva grandios şi în 4il6i^ 
nâstre catedrala din Bolgrad p6te trece drept cea mal 
vastă biserică din Basarabia. După ce biserica a fost gătită» 
ea s'a sfinţit la 1838 în presenţa Generalului InzoS. Bulgarii 
presenţi la sfinţire se mîraii c'au putut construi cu propria 
lor cheltuială o biserică aşă de măruţă, secretul însă îl cu- 
nosceă bine Butcoff, care Ta şi păstrat pentru posteritate, 
povestindu-1 în memoriile sale. (1) 

In acelaşi mod a fost sădit şi splendidul parc, cu care se 
mîndresce a^I oraşul Bolgrad. Parcul acesta grandios se află 
pe malul lacului lalpug; în interiorul gradinei sunt nume- 
rdse fântâni, grote, basenurl şi cascade, chioşcuri etc. Mal cu 
s6mă sunt superbe aleele de plopi şi priveliştea nemărgi- 
nită spre lacul Jalpug şi stepe. 

Posiţiunea geografică a Bolgradulul so află între 45«46' 
latit de la Nord şi 46^2y long. de la Răsărit după 1-ul me- 
ridian. 

Renî. 

Despre Reni, orăşel aşezat pe malul Dunării în judeţul 
Ismail, cel mal pasionat admirator al acestui orăşel n'ar av^ 
să <}ică multe lucruri. Posiţiunea geografică a oraşului se 
află sub 45027' latit de la Nord şi 45*55' long. de la Rgsă- 
rit după 1-ul meridian. 

După recensămîntul din anul 1892, Renii are o poporaţiune 
de 6.079 locuitori de ambe sexe. El posedă dou6 biserici or- 
todoxe şi o temniţă. AvSnd un mic debarcader pe Dunăre, 



(1) F. Dedloff, B, /led»om»j B% cTpUHi^ KOHMyffB, p. 97. 



306 

locuitorii sSi altă dată petreceaâ privim! mişcarea pasageri- 
lor din port; acâstă plăcere este însă oprită acum de poliţie, 
care nu permite locuitorilor să se apropie de linia mahi- 
lui Dunării. , 

Reni e legat cu o linie de cale ferată cu Benderul ; linia 
acesta, construită f6rte rfift, e o adevărată suferinţă pentru 
călători. 

CahuL 

Cahul nu mal e astăzi centrul unul judeţ, ci o simplă 
comună urbană, în care se află o autoritate administrativă 
de a treia mână. După recensâmîntul din anul 1892, oraşul 
numără o poporaţiune de 5.980 locuitori de ambe sexe. 

Posiţiunea geografică a oraşului se află sub 45^^50' latit. 
nordică şi 45®56' long. de la Răsărit după 1-ul meridian. 

Legat cu capitala provinciei printr'o şosea, f6rte rău între- 
ţinută, în lungime de 207 verste, Cahulul pare astăzi un oraş 
cu desăvîrşire părăsit, uitat. Câte-va familii de Greci, câţî-va 
Armeni şi Bulgari mal fac ceva negoţ, iar Evreii se ocupă 
mal mult cu contrabanda şi cârciumăritul. 

Tîrguşorele din Basarabia. 

Dintre tîrguşorele Basarabiei, cele mal de frunte, cari j6că 
după oraşe un rol 6re-care în vieţa provinciei, sunt urmă- 
t6rele : 

Ataehi, tirguşor aşezat în judeţul Soroca, pe malul drept 
al Nistrului, tocmai în faţa oraşului Mohilăii din Podolia. 
Tîrguşorul e construit într'o vale la p61ele malului dălu- 
ros a rîuluî şi iseliştea sa este proprietatea familiei Can- 
tacuzino. 

Posiţiunea geografică a orăşelului e sub 4A^T lat. nord 
şi 45*27' long. de la Răsărit Poporaţiunea sa numără, după. 
recensămîntul din anul 1892, peste 5.930 locuitori de ambe 
sexe, din cari jumătate Evrei. 

Tîrguşorul are o biserică ortodoxă, o sinagogă şi maî 
multe case de rugăciune evreescl. Numărul curţilor e de 
785. Există şi o şc61ă primară. 

Ocupaţiunea principală a locuitorilor e agricultura, pen- 

Z. C. Arbure, Basarabia, SO 



306 

tra care el arendâză pămînt de la proprietar. Afară de agri- 
cultură locuitorii se mal ocupă cu tăbăcăria. Există peste 
&0 de tăbăcării în orăşel. 

Brleeni, sau cum pronunţă Ruşii Briceanty tîrguşor din 
judeţul Hbtin. Tîrguşorul e aşezat într'o vale, în fundul 
căreia curge rîuleţul mlăştinos Lopata sati Lapotnio. Oră- 
şelul suferă mult de lipsă de apă bună; apa din puţuri 
are gust amar-sărat. 

Posiţiunea geografică a tîrguşorului e sub 48*14' lat nordică 
şi 44"41' long. de la Răsărit după 1 ui meridian. De la Chi- 
şineâ până la Brîcenî e cale de 219 verste. 

Tîrguşorul Bricenî, fiind la răspântia căilor de comuni- 
caţiune spre Hotin, Mohilfeîi, Noua-Suliţă şi Lipcani, este 
centru pentru comerciul de transit de la nordul Basarabiei. 
Acum 10 ani, el eră renumit prin oborul s8ii de vite, unde 
se stabiliaii preţurile de tîrg. Acum, de când s'aii făcut căi 
ferate, cari 16gă Mohil6ul dintr'o parte cu linia mare a căilor 
ferate rusesc!, iar din altă parte cu calea ferată din spre Un- 
ghenl-Chişineu, Bricenî a perdut mult din importanţa sa. 

Poporaţîunea tîrguşorului, după recensămîntul din anul 
1892, este de 4.254 suflete. Num6rul curţilor e de 1004; tîr- 
guşorul are o biserică frum6să şi o sinagogă. Orăşelul po- 
sedă trei fabrici de săpun. 

Vada-Râşcovuluf se află în judeţul Soroca, aşezat pe 
malul drept al Nistrului, şi posedă o treeetdre comodă 
peste rîu, care se face cu ajutorul unui pod plutitor funi- 
cular. 

Tîrguşorul acesta, prin situaţiunea sa între Bălţi şi Balta, 
orăşel din guvernămîntul Herson, ar fi putut să devie la 
rîndul s6u un punct important de activitate, dacă n'ar 
fi fost supus administraţiunil desastr6se a departamentului 
i)omeniilor. Tîrguşorul Vadu-Râşcovulul aparţinea mănăs- 
tirii Golia de la Iaşi. 

Poporaţîunea tîrguşorului, după recensămîntul dih anul 
Î892, este de 2.917 suflete; locuitorii se ocupă cu agricultura şi 
cărăuşia, iar Evreii cu negoţul de grâne şi cherestegia. Nu- 
ttiSrul curţilor e de 312; tîrguşorul are o biserică şi o si- 
nagogă. 

Oăncesei se află în judeţul Chişineâ, la depărtare ca de 
<îou6 poşte de capitala Basarabiei. Tîrguşorul e aşezat în 



307 

valea rîului Cohalnic şi s'a întemeiat pe la 1816 pe proprie- 
tatea Principelui Manuk-Bel Tîrguşorul e locuit de Români 
şi Evrei în numfir de 3.670 suflete. In tîrguşor există şi o 
fabrică de spirt împrejurimile sunt pădurdse şi muntâse. 

Camrat, colonie bulgară, se află aşezat pe malul rluluî 
lalpug, la depărtare de 80 km. de Chişineti. Poporaţiunea 
tîrguşorulul e de 6.070 locuitori. Casele sunt încun jurate cu 
vil şi gradine. Tîrguşorul posedă o frum6să biserică^ peste 
40 prăvălii şi nou6 usine de boiangerie, cărămidărie, olărie, 
fabricaţiune de săpun şi luminări, o m6ră de apă. La Cam- 
rat se fac bâlciuri mari. 

Cobea se află aprdpe de graniţa Prutului, in judeţul 
Akkerman. Poporaţiunea sa, după recensdmîntul din anul 
1892, se urcă la 2.400 suflete. Depărtarea sa de capitala 
Basarabiei e de 259 verste pe şos6ua cea mare. 

Crinlenii se află in judeţul OrheiiL O parte din tîrguşor 
aparţine unor proprietari mari, parte unor răzeşi. Tîrguşorul 
se află aşezat pe malul drept al Nistrului, şi anume pe şosâua 
cea mare dintre Chişineâ şi DubăsarI din guvemămîntul 
Herson. Poporaţiunea e de 1.927 locuitori, în cea mal mare 
parte Evrei. Numgrul curţilor e de 473 ; tîrguşorul are şi 
o biserică ortodoxă. Locuitorii se ocupă cu transportul şi 
comerciul de lemne şi alabastru ; în tîrguşor există o fabrică 
de spirt şi pe Nistru o m6ră plutit6re, asemenea şi o plută 
mare pentru trecerea Nistrului. 

Lipcanii este un tîrguşor limitrof cu România. Posiţiu- 
nea sa geografică cade sub 48<>6' latit nordică şi 44^13' ^ong. 
de la RSsărit; depărtarea de la Chişineâ e de 299 verste. 
Tîrguşorul se află aşezat pe malul înalt al Prutului şi face 
parte din judeţul Hotin, avdnd o şosea bună spre Botoşani 
şi Iaşi. Tîrguşorul Lipcani e f6rte vechiu, eră locuit altă dată 
de către immigranţi din Lituania, cunoscuţi sub nume de 
îLlpca» sau curieri. Acum tîrguşorul aparţine Principesei 
Ghica şi este locuit de o popor aţiune de 3.118 suflete, din 
cari Va sunt Evrei, vre-o 60 familii de Ţigani şi restul Ro- 
mâni Evreii sunt vestiţi contrabandişti, Românii agricultori 
şi comercianţi de vite. Altă dată prin Lipcani trecea sarea 
din Moldova; acum se face ceva comercift cu vite pentru 
Austria. 

lâzir se află în judeţul Bender şi aparţine Principesei 



308 

Gagarin, care s'a încercat a sădi aci pădure. Aceste încer- 
cări sunt acum părăsite. Tîrgul posedă spital. Poporaţiu- 
nea sa e de 780 suflete. 

Bairaineea e o staniţă a Cazacilor din Noua-Rusia, care 
până pe la 1856 se numără printre tîrguş6rele judeţului 
Akkerman, iar la 1856 a fost r6scump6rată de la proprietarii 
s6i şi dăruită de Ţar Cazacilor drept rSsplată pentru alte 
pămînturi ce au trecut spre Moldova. 

Bairamcea e aşezată în mijlocul stepelor Bug6culuî şi anume 
în valea rîuleţuluî Chadji-Dere. El posedă o poporaţiune de 
1.830 suflete. 

Noua-Saliţft se află în judeţul Hotin, pe malul Prutului şi 
al rîuleţuluî Rachitnay tocmai pe graniţa Bucovinei şi a Ro- 
mâniei, la depărtîare de 20 km. de Cernăuţi. Tîrguşorul 
aparţinea nu de mult familiei Sturdza. El posedă, după re- 
censămîntul din anul 1892, o poporaţiune de 3.000 locuitori, 
din cari Vs sunt Evrei. Printre edificii palatul familiei Sturdza 
e cel mai însemnat, fiind încunjurat de o frumdsă grădină 
şi parc. Sunt şi alte case frumOse, unele avend câte doua 
caturi. Tîrguşorul posedă dou6 biserici ortodoxe, o piaţă 
de cherestegie şi un debarcader pe Prut. Noua-Suliţă e 
un punct însemnat pentru comerciul Basarabiei de m64ă- 
<}i; aci se faoe negoţ cu lemnărie, care se transportă pe us- 
cat până la Nistru. 

Căuşaniî-noi se află în judeţul Bender şi aparţine dome- 
niilor statului. El se află alături de Căuşanil-vechi, un sat 
neînsemnat astăzi. 

Distanţa de la CăuşanI-tîrguşor până la Bender e de 20 
km. ; distanţa până la Chişineu, 76 km. Posiţiunea geogra- 
fică e sub 46°38' latit. nordică şi 47^' long. Răsărit. Popora- 
ţiunea, după recensămîntul din anul 1892, e de 2.249 locui- 
tori de ambe sexe. 

Tîrguşorul e construit într'o vale mlăştin6să a rîuluî Botna; 
locul unde e actuala selişte a tîrguşorului, altă dată a fost 
seliştea unui sat care se numiă Chişneu. Se crede cum că 
aci a fost şi vechia cetate Husa sau Hussein^ întemeiată de 
Tătari şi apoi distrusă de Cazaci în secolul XVI. Hanul 
Tătarilor din Bug6c ceruse ca Domnii Moldovei să recon- 
struiască cetatea Husa, promiţând drept rSsplată pentru 
ac6sta de a nu mai călca satele românescI,.dar Domnii Mol- 



309 

doveî au refusăt cererea Hanului» care apoi, în locul selîştil 
vechi, a întemeiat o altă selişte nouă, numind-o CăuşanI. 
Aceşti Căuşani au şi fost, până la plecarea Tătarilor din Bu- 
g^c, reşedinţa de v|iră a Hanilor. (1) 

Căuşanil-nol au o frumdsă biserică şi peste 398 curţi. Ca 
industrie locală sunt vestite vasele de lemn, cari se fabrică 

acolo. 

Pereseelna se află în judeţul Orheiu, fiind aşezată în va- 
lea rîuleţulul Işnovâţul. împrejurimile tîrguşoruluî sunt aco- 
perite de păduri. Numărul locuitorilor e de 2.783» numârul 
caselor 417. Poporaţiunea se ocupă în special cu viile şi pru- 
năria. Sătenii posedă vil întinse şi livezi mari; e o popora- 
ţiune de răzeşi plină de vig6re. Parte din aceşti răzeşi au 
emigrat la 1873 în Oaucas. 

Sealeni se află în judeţul Iaşi (Bălţi), fiind aşezat în valea 
Prutului, pe malul stâng al rîuluî, la depărtare de o poştă 
de Iaşi. 

Posiţiunea sa geografică cade sub 47*20' lat. nordică şi 45»17 ' 
long. de la Răsărit după 1-ul meridian ; depărtarea de la Chi- 
şineti pe şoseua cea mare este de 175 verste. Tîrguşorul, situat 
tocmai la graniţă, făcea comerciii de transit; acest comerciu însă 
e greu lovit acum prin traficul liniei căiel ferate de la Ungheni. 
Poporaţiunea tîrguşoruluî e de 3.038 locuitori după recen- 
sămîntul din anul 1892, ^'3 din poporaţiune sunt Evrei. 

Poporaţiunea română se ocupă cu agricultura, Evreii cu 
negoţul şi mai cu s6mă cu contrabanda. Sculenil aparţin fa- 
miliei Rosnovanu, care se bucură de o protecţiune deosebită 
din partea guvernului rus, pentru simţeraintele sale ru- 
sofile. 

Tarutino sau Aneeerac e o colonie germană ; până dăunaşi 
a fost reşedinţa administraţiunil coloniilor. Ancecrae^ pre- 
cum îl numesce poporul, saii Tarutino^ precum îl numesce 
administraţiunea, este aşezat în valea braţului rîuluî Cun- 
duc. Posiţiunea sa geografică e sub 46<^15' lat. nordică şi 
47H3' longit. de la Răsărit. Depărtarea de la Chişineu, 104 
verste. Poporaţiunea, după recensămîntul din anul 1892, este 
stabilită la 3.642 locuitori. 



(1) ^Jfin. 06m, (lent, II, p. 108 — 814 ; — HnooimTiitcKtn KtU6H0aji}b, 1868, 
p. 122; — Jfnn. Cwhu ChiubKoncmă, II, p. 67. 



310 

Colonia form^ză o singură stradă bine aliniată, casele sunt 
de zid, av@nd fie-care acarete solide. Numfirul curţilor e de 
312; colonia are o biserică luterană şi o bună şcdlă ger- 
mană. Lângă şc61ă e o grădină spaţi6s$ şi o pepinieră re- 
numită. La Ancecrac se fac acum mari bâlciuri de cal. 

Tatar-Bunar se află în judeţul Akkerman; până la 1879 a 
fost tocmai la hotarele n6stre. Acest tîrguşor e f6rte vechiii. 
Cantemir şi Thunmann emit părerea că acî tocmai a fost re- 
şedinţa Hanilor tătăreşti, care eră cunoscută sub numele de 
Carabuna (1), iar apoi s'a numit Tatar-Bunarj adecă «Isvo- 
rul tătăresc», din pricina unor puţuri cu apă abundentă. 

Pe timpul când Bugecul eră bulevardul hordelor tur- 
ceşti, acest popor sălbatec făcuse din Tatar-Bunar un fel de 
întreposit pentru tot ce se adună prin jaf şi prădăciune. In 
secolul XVIII, pe timpul răsb6ielor Rusiei cu Turcia, satul 
acesta a fost mereu teatrul unor lupte sângerase. La 1806— 
1811 Tătarii Taii părăsit în fine, iar după încheiarea păcii 
de la BucurescI, satul pustiit s'a poporat cu Români, apoi 
mal târ(Jiu s'au aşezat pe acolo %i vagabon4î ruşi. (2) 

Poporaţiunea satului, după recensămîntul din anul 1892, 
este de 3.395 locuitori. Posiţiunea sa geografică cade sub 
45^50' lat. nordică şi 47^17' long. R. Depărtarea de Chişineu e 
de 186 verste. Satul aparţine acum domeniilor statului, iar 
până la 1879 a fost acolo un punct de vamă, care acum s'a 
desfiinţat. Num6rul caselor e de 402; există o fabrică de 
postav, ale cărei afaceri însă merg r6u. 

Telencscî se află în judeţul Orheiii, pe şos6ua mare dintre 
Bălţi şi Orheiii. Tîrguşorul e aşezat la palele d61ulul, tocmai în 
fundul văieî rîuleţuluî Ciulac, care vara se usucă cu desă- 
vîrşire. Tîrguşorul aparţine familiei Teodosiu şi este locuit 
de Evrei, Români şi Ruşi din secta lipovenescă. Poporaţiu- 
nea e de 3.093 locuitori, cari se ocupă în genere cu agri- 
cultura. Numferul caselor e de 563 ; există o biserică orto- 
doxă, 50 de dughenl şi o curte frum6să boer^scă a pro- 
prietarului, d-1 Teodosiu. 

Lângă sat se mai pot vede ruinele unul edificiii turcesc. 
Telenescil au fost locuiţi pe timpul Dacilor. Cantemir scrie în 

(1) Topografia Basarabiei antice de Brun; luucHfh/tf, //oa/j/^.^lSdS, p. 139. 

(2) }I\//jmfLn MttHtir. JiN//m, Jn^n, 1854, Aprilie 17 şi 18. 



311 

Cronica Moldovei, că pe aceste locuri a existat un oraş 
gotic; la 1796 tîrguşorul a căpătat de la Alexandru Oallr 
mach un ehrisov, prin care i se dăruiaii prerogative ape. 

Filesd se află în judeţul Iaşi şi s'a întemeiat pe la 1792. 
Târguşorul aparţinea altă dată familiei Balş, care s'a ruinat 
însă pe timpul când mal trăia încă mareşalul nobilimii din 
Basarabia d-1 Balş (1855). Tîrguşorul este aşezat la pdlele 
unul d6\, pe marginea unul iaz. Poporaţiunea sa, după re- 
censămlntul din anul 1892, este de peste 5.317 locuitori, din 
cari Vs sui^t Evrei. Fălescil aii fost altă dată un punct însem- 
nat de negoţ cu slănină, sfiurl şi luminări. 

Şaba, colonie elveţiană, lângă Akkerman. Poporaţiunea 
coloniei, după recensămîntul din anul 1892, este de 2.381 
locuitori. Posiţiunea geografică sub 46<>14' lat. nordică şi 48'>22' 
long. R. Sunt renumite vinurile din viile acestei colonii. 

Tnzli, tîrguşor acum neînsemnat ; poporaţiunea e de 1.834 
locuitori. Despre acest tîrguşor s'a vorbit deja mal sus. 

Tiirlackl, tîrguşor cu o poporaţiune de peste 5.202 locui- 
tori, după recensămîntul din anul 1892. Posiţiunea geogra- 
fică cade sub 46^2' lat. nordică şi 48^28' long. Rgsărit De- 
părtarea de la Chişineu, 186 verste. Poporaţiunea pe jumă- 
tate evreiască. Locuitorii se ocupă cu agricultura. Se fac 
bâlciuri mari. 

Ungheni, tîrguşor din judeţul Bălţi. Locuitori 2.017, după 
recensămîntul din anul 1892. Altă dată acest tîrguşor apar- 
ţinea Principelui C. Moruzi, fost mareşal al nobilimii din 
Basarabia; după m6rtea Principelui, tîrguşorul s'a vindut^ 
Unghenil acum j6că mare rol, ca punct de trecere în Rusia pe 
linia căiel ferate spre Odesa. 

Stavuceni, tîrguşor cu o poporaţiune de 1.206 locuitori^ 
Posiţiunea geografică cade sub 48^28' lat. nordică şi 44<>10' 
long. Răsărit. Distanţa de la Chişineu e de 283 verste. Lo- 
cuitorii sunt agricultori şi cărăuşi. 

Păpuşoi, colonie saîi mai bine ^is slobocjie lângă Akker- 
man. Poporaţiunea, după recensămîntul din anul 1892, e de 
1.916 locuitori, cari se ocupă în genere cu viile şi agricultura. 

Leova, acum în judeţul Ismail, iar până la 1879 în ju- 
deţul Akkerman. Poporaţiunea este de 2.422 locuitori. Tîrgu- 
şorul face puţin negoţ cu grâne. 



312 



Vîlcov, tîrguşor din judeţul Ismail, cu o poporaţiune de 
2.784 de locuitori. Posiţiunea geografic* sub 45'>24' lat nordică 
şi 47®17' long. de la R6sărit. Locuitori sunt Rusnaci pescari. 
Vole&nesei, colonie din judeţul Akkerman, cu o poporaţiune 
de 3.763 locuitori. Posiţiunea geografică sub 46H7' lat. nor- 
dică şi 46«15' long. Râsărit. 

Despre cele-lalte orăşele sau tirguş6re din Basarabia a se 
vede la finitul volumului 

Oraşele şi tîrguş6rele Basarabiei, din punctul de vedere 
fiscal, sunt diyisate în categorii, precum t6te orăşelele şi tir- 
guş6rele Imperiului Rus sunt de asemenea divisate în cinci 
categorii. Categoriile acestea au de temeiti legea impoaitnluî 
pe locuinţe. 

In categoria I-a sunt clasate numai douS oraşe din Impe- 
riul Rus, adecă ambele capitale Petersburg şi Moscva. Iu 
acostă categorie legea impositului pe locuinţe prevede ur- 
măt6rea dare: 

Casele cu venit de 300 ruble 5 ruble pe an. 
» *^ » » 480 » 7 ^ • > 

:> ^ >» 1.000 33 » 

* • » 2.000 ^ 83 >• * 

^ . 3.000 173 

. » 4.000 - 263 ^ ^ ^ 

In categoria II a sunt clasate 13 oraşe, între cari figureză 
şi oraşul Chişineu. Impositul pe locuinţe în aceste oraşe 
este următorul: 

Categoria II de iniposit pe locuinţă. 



1 

1 

1 






VENIT SAU CHIRIE 


IMPOSIT 
PE LOCUINŢA 


de la . 


225 până 280 ruble 


3 ruble 


2 


u > . ... 




270 » 380 » 


G » 


3 


» » 




3t>0 • 450 » 


8 » 


4 


I» • . . . . 




450 » 540 > 


11 ' 


5 


• B 




540 » 630 


14 > 


10 


D > 




1.000 1.100 


33 M 


11 


» » ... 




1.100 • 1.200 » 


37 p 


20 


• » 




2.000 » 2.100 » 


95 » 


25 


» » , 




2.500 • 2.600 » 


143 « 


29 


» ...... 




3.100 > 3.300 » 


201 » 


34 


» • . 




4.100 » 4.300 


390 » 


36 


» B 




4.500 . 4.600 


10 Vo din venit 



313 



In categoria ill sunt clasate în Rusia 68 oraşe, între cari 
figur6ză şi oraşul Ismail. Impositul pe locuinţe în aceste 
oraşe este următorul: 

Categoria III de imposit pe locuinţă. 



1 de la 

i 2 » » 

4 « « 

8 . • 

13 » » 

27 » 


VENIT SAtJ CHIRIE 


1 

IMPOSIT 
PE LOC aiNŢĂ ' 


150 până 280 ruble 

180 240 « 

370 » 390 

420 » 480 
1.000 » 1.000 
3.000 în sus 


2,50 ruble 

4 

7 

11,50 » 
33 
10 Vo din venit i 



In categoria IV sunt clasate 158 oraşe şi tîrgurî, între 
cari fîgurâză şi urmât6rele oraşe din Basarabia: Akkerman^ 
Bender, Soroca şi Hotin. Impositul pe locuinţe în aceste oraşe 
este următorul: 



Categoria IV de imposit pe locuinţă. 



1 de la 

2 > 



3 

4 

5 

6 

7 

8 

9 

10 

15 

17 

18 

20 

23 

24 

25 

27 

2b 

21) 



» 

n 
» 
« 



» 

V 



VENIT i 


3AtJ 


CHIRIE 


IMPOSIT 
PE LOCUINŢĂ 


120 până la 


144 ruble 


2 


ruble 


144 


» 


» 


192 


1 
» 


3 


» 


192 


M 





240 


» 


5,50 


» 


240 


• 





288 


.* 


6 


» 


288 


i> 


» 


335 


« 


8,50 


u 


335 


» 





384 


» 


9 


• 


384 


u 


» 


432 


a 


11 


n 


432 


H 





480 


9 


13 


» 


480 


1» 


l> 


500 





15,50 


> 


500 


» 





600 


• > 


16,50 


» 


1.000 


• 


» 


1.100 





46,50 





1.200 


U 


» 


1.300 


l> 


63,50 





1.30) 


M 


9 


1.400 





73,50 





1.500 


b 


» 


1.600 


» 


96,50 


■> 


1.800 


» 


» 


1.900 


» 


136,50 





1.900 


n 


• 


2.000 





152,50 





2.000 


» 


9 


2.100 





168.50 





2.200 


« 


• 


2.300 





202,50 


n 


2.300 


» 


» 


2.400 





221,50 


» 


2.500 


în 


SUS 






10 Vo din chirie 



314 



In ultima categorie a V-a, sunt clasate în Imperiul Rus 453 
oraşe, între cari figur^ză şi următ6rele oraşe din Basara- 
bia : Bălţi, Fălescî, Sculeni, Rîşcanovoa, Atachi, Râşcova, 
Bolgrady Chilia, Cahul, Reni, Bricent, Naua-Sulifă, Lipcani, 
Păpuşoiy Turlachij Şaba, Tatar-Bunar, Orheiii, Telenesct, 
Ţuzora, Rezina, Găncescî. Impositul pe locuinţă în aceste 
oraşe este următorul: 

Categoria V de imposit de locuinţă. 









VENIT SAt; 


CHIRIE 


IMPOSIT 
PE LOCUINŢĂ 


1 de la 


60 până la 


73 ruble 


1 rublă 


2 « » . 




• • • • 


72 . . 


96 » 


1.50 


3 » » ■ 






96 ^ « 


120 . 


2 


4 -> . . 




. . • . 


120 > • 


144 > 


3 


5 « 




• 


144 >. . 


108 


3,50 


6 » 




• • • • 


167 .. « 


192 ^ 


4.60 


7 - 




i # . . 


192 ^ • 


217 . 


5,60 


8 ^ >' . 






217 .. . 


240 


6,50 


9 * . 




» « • • • 


240 ). .. 


300 » 


8 


12 » . . 




■ • • • « 


500 » * 


600 « 


23 


13 t) ^ . 




• • • ■ - 


60(> > 


700 . 


32 


14 » .' 






700 » . 


800 > 


42 


17 ^ . 




■ • • ■ • 


1000 ^ ^ 


1.100 * 


101 


19 » * . . 






1.200 în sus 




10 Vo dini chirie | 



Acest imposit pe locuinţe nu dă statului rus sume mari, 
ceea ce se p6te \ed6 după tabela următ6re, în care se cu- 
prinde suma totală percepută în Imperiul întreg: 

Anul Ruble 

1888 227.338 

1889 230.985 

1890 226.496 

1891 244.252 

1892 258.222 



315 



II. 

MĂNĂSTIRILE DIN BASARABIA. 

Până la anul 1812 au existat dincolo de Prut peste 40 
<ie mănăstir! românescî. După ce însă acesta parte a Mol- 
dovei a trecut către Rusia, cea maî mare parte din mănăs- 
tiri au dispărut, fiind prigonite economicesce; s*au desfiinţat 
însă mai cu samă mănăstirile românescl aşezate pe pămîntul 
statului sau al particularilor. 

Guvernul rusesc, care a combătut cu înverşunare marea 
operă de secularisare a averilor mănăstiresc! din Ţ6ra-Ro- 
mânescă sub domnia lui Cuza-Vodă şi care a declarat-o de 
faptă anti-religi6să, în Basarabia din contră, printr'un şir 
de «ukaze», a lichidat în folosul statului averea celor maî 
multe din mănăstiri, aşă că în momentul de faţă nu mai 
există în t6tă Basarabia decât 18 mănăstiri sau schituri 
din cari 13 de călugări şi 5 de călugăriţe. 

Iată nomenclatura acestet mănăstiri: 

Mănăstirea Hârjauca Mănăstirea Chiprianî 



Frumuşica 

Călăraşi 

Jaba 



Schitul Ţigănesci 
» Sorucenî 
Mănăstirea Condrifa 



Hîncul I ^ Coşcleva 

Herbovef I Chirova 
Dobruşa Tabăra 

Curcova | Recitii 

Saharnenî j Vărzărescî 

Din aceste mănăstiri, mănăstirea Chiprianî împreună cu 
shitul Condrifa sunt închinate mănăstirii Zogravul din mun- 
tele Athos ; dintre cele-lalte Jaba, Herbovef ui şi Călăraşi, 
precum şi mănăstirile de călugăriţe Recitii şi Vărzărescî, 
din românescî ce au fost, astăzi au devenit rusescl. Ac6stă 
schimbare s'a făcut încet cu încetul, călugării şi călugăriţele 
ruşi s'au strecurat treptat treptat, pe furiş şi pe pitiş, până 
ce au gonit cu totul elementul român. Astăzi în aceste mă- 
năstiri serviciul divin se oficiază deja în limba rusă şi numai 



IV' 

« 

panahidele, pentru cari plătesc deosebit megiaşiî ţ6rani, se 
oficiază une-orî în limba ţfiriî. 

Mănăstirile din Basarabia sunt aşezate în grupuri: unul 
din aceste grupuri se află în judeţul Chişineu şi este com- 
pus din mănăstirile Chiprianî sau Căprianî, Condrîţa, Hîncul, 
Soruceni şi Vărzăresci. 

Grupul al doilea este aşezat în judeţul Orheiu şi se com- 
pune din măniistirile Chirova, Curcova, Tabora^ Ţigănesciy 
Frumuşica, Reciul, Herboveţul şi Hârjauca. 

Grupul al treilea e aşezat de alungul Nistrului, la depăr- 
tare mare unul de altul (în judeţele Chişineu şi Orheitt) şi 
se compune din mănăstirile Saharneni, Călăraşi şi Jaba. 

T6te aceste mănăstiri sunt aşezate în locuri retrase, aco- 
perite de păduri, în fundul văilor adîncî, printre munţi şi 
codri. Causa că anume asemenea locuri se alegeau pentru In- 
temeiarea mănăstirilor, bine înţeles că, în afară de dorinţa 
celor cari se retrăgiaii din lume de a-şl petrece vi6ţa în 
singurătate, mal eră şi vi^ţa sbuciumată, plină de peri- 
cole, în care se află ac6stă parte a Moldovei, mereîi căl- 
cată de puhoiul invasiunilor, mereu ameninţată de barbari. 
Aceste mănăstiri erau nu numai locaşuri sfinte de rugăciuni 
şi de reculegere sufletescă pentru creştini, ci şi adăpost pen- 
tru locuitorii megiaşi în timpuri de urgie, când Cazacul şi 
Tătarul năvăliau prin sate şi cătune, prădând ţ6ra întrâgă 
de la Nistru până la Prut. 

Firesce că de atunci s'au schimbat lucrurile, pădurile se- 
culare s'aii rărit, ba pe alocurea au dispărut, distruse fără pri- 
cepere de industriaşii lemnari ; împrejurul mănăstirilor s'au 
întemeiat sate nou6, iar mănăstirile, rusificându-se, au rupt 
ori-ce legătură între ele şi poporul indigen. 

Din punctul de vedere istoric, mănăstirile din Basarabia 
au puţină val6re ; ele nu posedă m6şte sau ic<5ne rari, afară 
de mănăstirea Herbov6ţ, unde se află ic(5na Maîcăl Preacu- 
ratei făc6t6re de minuni 

CeJe mal vechi mănăstiri din Basarabia, după acte auten- 
tice, sunt schitul Vărzăresci^ întemeiat pe la 1420, mănăs- 
tirea Chipriajiî din secolul XVI şi Hîncul din secolul XVII. 
Mănăstirile Jaba şi Saharnenîy cari la întemeiarea lor au 
fost aşezate în peşteri de stânci, de sigur că sunt f6rte 



317_ 

vechi, dar, din nenorocire, despre aceste mănăstiri nu există 
absolut nici un act vechîu cunoscut. 

Cele-lalte mănăstiri din Basarabia aii fost zidite în seco- 
lul trecut, iar unele în secolul nostru. 

In general t6te mănăstirile din Basarabia şî-aii înstrăinat 
deja actele şi archivele, aşâ că, pentru a studia originea 
lor, aiurea trebue căutat, iar nu în aceste locaşuri. Mă- 
năstirea Chiprianî posedă însă până acum unele chrisdve 
domnesci referit6re la mănăstire, dar şî acestea sunt acum 
în archiva mănăstirii Zogravul din muntele Athos ; asemenea 
şî mănăstirea Hîncul are trei chris6ve vechî. 

In ceea ce privesce averea mănăstirilor; apoî cele mal 
avute sunt Hârjauca, Ctircova şi Dobrvşa, cari au acarete 
bune şi edificii solide şi spaţidse. Mănăstirea Chiprianî to- 
tuşi e cea mal bogată : dînsa posedă 15 sate cu pămînt de 
arătură în întindere de 12.850 deseatine şi 27.100 deseatine 
de pădure. 

Aceste mănăstiri, cari se ocupau cu agricultura pe o scară în- 
tinsă, maî cus6mă cu grădinărîa, pomicultura, albinăritul,cres- 
cerea vitelor etc. ati înflorit altă dată, dar de când guvernul rus 
a întemeiat o administraţiune specială pentru gerarea ave- 
rel mănăstiresc!, rapacitatea funcţionarilor ruşi a nimicit 
gospodăria mănăstir^scă. Altă dată mănăstirile Dobruşa, 
Curcova şi Herbov6ţ aveau herghelii de caî, turme de oî^ 
făceau negoţ cu lână şi brânză, iar în mănăstirile de călu- 
găriţe se fabrică muchaira (un fel de postav). T6te acestea 
sunt acum în deplină decadenţă. 

Mănăstirea Chiprianî (1) 

Se află în judeţul Chişineu, la depărtare de 35 km. de 
oraşul Chişineu. Ruşii o numesc Uspensky, pentru că biserica 
mănăstirii e închinată hramului Adormirii Maicăi Domnu" 
luî; dar poporul propriu (Jis nu cun6sce alt nume de cât 
acela vechi de Chiprianî sau Căpriam. Cel dintâiii nume 
se trage de la întemeiătorul mănăstirii, 4îc unii, deşi des- 
pre acest întemeiător nu există absolut nici un document 
istoric; cel din urmă se pretinde cum că se datoresce fap- 



(1) M^sofceeufbf Onucanie 6ecc, MOHacmhipcă. 



318 

tulul că altă dată în pădurile ce încunjură sfînta mănăstire 
erau multe căpri6re sălbatice. 

Mănăstirea Chipriani e aşezată în mijlocul unor codri, cari 
acopăr un grup pitoresc de înălţimi. Intre dăluii şerpuesce 
isvorul Işnovâţul^ care, find stăvilit printr'un zăgaz solida 
formăză tocmai la intrarea mănăstirii un mare şi frumos 
lac. 

Când s'a zidit ac6stă mănăstire, nu se cun5sce; dar tra- 
diţiunea poporală sună, cum că Petru- Vodă ar fi fost zidito- 
rul mănăstirii, care s'a întemeiat pe la 1645. «Mănăstirea >, 
scrie din altă parte Venelin, «s'a zidit lângă satul Chiprienî, 
care se numiă şi Lemnul lui Chiprienî. 

«Se crede că biserica cu hramul Adormirii a fost zidită 
de către Stefan-cel Mare şi isprăvită de Alexandru- Vodă.» (1) 

Pe temeiul unui act istoric se stabilesce într'un mod cert 
că la 1559 în 4^xiSi de 11 Aprilie Alexandru Lăpuşnănu, 
a dăruit mănăstirii Chiprieni 12 sate pentru pomenirea 
sufletului rfiposatului s6u părinte. (2) 

In anul 1698 Antioch Constantin- Vodă, printr'un alt chri- 
sov, a închinat mănăstirea Muntelui Athos. 

«De dre-ce mănăstirea Chipriani», sună chrisovul Domnito- 
rului fanariot, «mult a slăbit şi a devenit orfană de ori-ce 
acarete şi de tdte cele necesare pentru hrana monachilor, 
şi ac6sta din trândăvia şi neîngrijirea acelor cari locuesc 
în sf. mănăstire, fiind leneşi şi netrebnici înaintea lui Dum- 
ne4eu şi rSI călugări, închinăm pentru vecinieie în ohab 
mănăstirii Zograv acea mănăstire Chipriani, de 6re-ce lo- 
cuitorii sfîntului locaş Zograv din muntele Athos sunt pă- 
rinţi sfinţi şi cinstiţi. Şerbi şi Bulgari, virtuoşi şi buni mo- 
nachi.» 

Chrisovul în cestiune se isprăvesce cu tradiţionala for- 
mulă: «Iar cine din urmaşii noştri, fie din trupul nostru, 
sau de alt nâm străin, va îndrăsni să distrugă saii să desfacă 
darul nostru şi întocmirea n6stră, acela să nu fie ertat de 
Dumne4eu, care a făcut cerul şi pămîntul, şi de Maica 
Preacurată şi de cei 318 Sfinţi Părinţi din Nichea. Ana- 



(1) I. BeMeAum^ p. 326. 

(2) Ibidem, pp. 171 şi 326, ed. 1848. 



319 _ 

tema să fie şi maranafa şi să aibă partea lui Iuda şi a lui 
Arie în vecii vecilor etc.» 

In anul 1813 mănăstirea ChiprianI, împreună cu averea 
sa intrigă, a devenit» cu tot blestemul luî Antioch-Yodă, 
după un ukaz imperial iscălit de răposatul împărat Ale- 
xandru I, proprietatea casei episcopale din Chişineii» Acest 
act s'a făcut sub îndemnul Exarchului Gavril. Episcopia din 
Chişineâ se obligă însă a plăti muntelui Athos o dare anuală 
de 1.500 lei vechi. 

In anul 1857, după un alt ukaz al ImpSratuluI Alexandru 
II, averea mănăstirii ChiprianI a trecut iarăşi la mănăs* 
tirea Zograv. Despre administrarea actuală a acestei averî 
după noudle disposiţiuni ale guvernului rusesc, se va ved6 
în capitolul privitor la cBiserica în Basarabia». 

Mănăstirea ChiprianI are două biserici: una de vară cu 
hramul Adormirii, restaurată din temelie în 1820; alta de 
emă, cu hramul Sf. Gheorghe, zidită la 1840 de către egu- 
menul Ilarion. 

Biserica cea veche a mănăstirif, zidită de Domnul Mol- 
dovei, a fost distrusă de un cutremur. Biserica construită în 
locul el are o clopotniţă zidită de Mitropolitul Gavril; în 
dosul sf. mese din biserica de vară e morroîntul acestui 
Mitropolit 

Mănăstirea are o casă cu douS caturi, construită la 1826» 
şi alte două edificii spaţi6se ; în t6te aceste case sunt chi- 
liile monachilor. 

Mănăstirea posedă o bibliotecă compusă din cărţi blseri- 
cesd, din cari multe sunt rarităţi mari bibliografice. Intre 
aceste din urmă merită mal cu samă a fi notată Evanghe- 
lia slavonă dăruită mănăstirii de Petru-Vodă în 4iua de 
11 Octobre 1545; evanghelia e scrisă pe pergament fdrte 
frumos şi lisibU. 

La început stă scris: «CKaaaHie npbeiufliue Bcero jrbTaH^ecio 
esaHraiBCKoe.» Apoi se 4î<^e ce trebue cetit la biserică după 
(Jile, începând de la Sf. Pascl. Scârţa evangheliei e întoc- 
mită din doua scânduri legate cu argint săpat şi aurit şi 
peste tot împodobite cu petre scumpe. Scândura superi6ră,. 
adecă cea de la faţă, are desemnul învierii Domnului şi re- 
presintă pe Christos liberând din iad pe cel drepţi, după 
vechiul testament. Pe sc6rţa din dos este desemnată Ador- 



320 

mirea Maicăî Domnului. împrejurul acestui din urmă desemn, 
f6rte frumos lucrat, stă scris cu litere săpate: «BjaroqecTHBlH 
H xpHCTOJio6HBiH lo Ilexpii BoeBo;ia Boadero MEJiocriro Tocnomarh 
Bcneoft MoJ;^oBJIaxiflcKOH aeatiu h rocnoAHHa ero Ejiena h ciiHOBe 
rocno;i;cTBa mh Ilaiaina BoeBO^a h CTe<j[)aHa h KoHCTaHTHHa h cotbo- 
pHX H ojTcpacHx cbH TCTpoeBmb H ;i;aAox ero vh MOJttH rocaio^cTBa mh 
Bl. noeociadanuHoe (i) HaiueH MOHacTHpH oycnHie iipe<mcTfltt Boropo- 
AHUH eAaeojieMtu iTBnpHflHa bt. .TfeTO SHF îrfecflU'B OKTOMOpiH 11 x ' 
Adecă pe românesce : «Drept credinciosul şi de Chrîstos iu- 
bitorul Io Petru Voevod, cu mila luî DumnecJ^u Domn a 
întregel Ţ6ri-Românescî şi a Moldovei, şi Domniţa Sa Elena 
şi fiii Domniei Sale Iliaş Voevod şi Ştefan şi Constantin 
au făcut şi au împodobit acesta Tetravangheliu şi Tau dat 
pentru rugăciuni despre Domnia Lor la mănăstirea nâstră 
din noii creată a Adormirii Maicăi Domnului, numită Chi- 
prianî, în anul 7063 (2) lunia Octomvrie.^ 

Mănăstirea Chiprianî a fost în deosebi obiectul îngrijirii 
Mitropolitului Gavril Bănulescu şi a Archiepiscopuluî Dimî- 
trie Sulima. Despre ctitorii şi egumenii de altă dată nu există 
în mănăstire nici registru, nici alte acte. De la 1813 şi 
până pe la 1837 mănăstirea a fost oblăduită de mal sus 
pomeniţii ierarchi, iar la 1837 şi până pe la 1859 mănăstirea 
a fost ocârmuită de egumeni greci şi anume de către starî- 
ţul Ilarian, archimandritul Metodie şi ieromonachul Teoctist. 

Mănăstirea posedă în 4^\ele n6stre următ6rea avere ne- 
mişcătdre: satele Chiprianî^ Lozova (dăruit de boerul Zam- 
firachî Ralli) Vornicenî, Scoreniy Malcociu^ Condriţa, parte 
din satul Şendrem, Todoresct, Popauţă, Parehina. Tdte aceste 
moşii au peste 12.850 deseatine pămînt de arătură şi peste 
27.100 deseatine pădure. După datele consistoriulul din Chî- 
şineu, suprafaţa totală a proprietăţilor mănăstirii e de 21.754 
deseatine, iar după datele Ministeriului Domeniilor Statului 
(Departament), suprafaţa într6gă a proprietăţii e de peste 
39.950 deseatine. 



(1) IIoaocbsdaHiHoe pare a arătă că mănăstirea a fost dia nou creată, 
dar cuvîntul <\m^o.jeMm face de altă parte a se presupune că mănăstirea 
eră deja zidită dinainte şi se numiă Chiprianî. 

(2) 7053 sau 1545 după Ghristos. 



Pâtra de pe frontispiciul porţii de la fortărâţa 
Cetăţii-Albe (din anul 1438). 



321 

Schitul Condriţa 

este aşezat pe proprietatea închinată mănăstirii Zograv 
din muntele Athos, la depărtare de 25 kilometri de Chişi- 
neu, pe malul isvorului Catarga, şi e încunjurat din t6te 
părţile de munţi şi codri. 

Când şi de către cine s'a întemeiat acest schit nu se cu- 
nâsce. Schitul are o biserică de zid cu hramul Si Nicolae, 
restaurată pe la 1820 de către stariţul ieromonachul Rafail. 
Chiliile sunt în num6r de <jece. 

De la 1813 s'au succedat următorii egumeni: ieromonachiî 
Rafail, lacob, Teoctist, Vitali, Teodosie, Silvestru şi Var- 
sonofie. 

Călugării, cari locuesc acum în schit, nu primesc nici un 
ajutor de la stat şi-şî agonisesc vi6ţa prin agricultură şi cu 
industria călugărâscâ. 

Mănăstirea Hîneul 

se află în judeţul Chişineîi, la depărtare ca de dou6 poşte 
de capitala Basarabiei. Mănăstirea este aşezată la palele 
dălulul, fiind adăpostită din spre m64ă-n6pte de o verigă 
de munţi; spre apus şi răsărit se înalţă alţi munţi. T6te aceste 
înălţimi sunt acoperite cu păduri, iar spre m64ă (Ji, în fundul 
văieî, curge Cogălnicul. 

Altă dată Hîneul eră mănăstire de călugăriţe. Intemeia- 
rea mănăstirii dat6ză de pe la 1678, când a fost zidită de 
către Stolnicul Michalache Hîneul, mare proprietar al otcineî 
Scarenî. Stolnicul Michalache a zidit sf. mănăstire după 
voinţa fiicei sale, în călugărie Paraschiva. Pentru întreţine- 
rea sf. locaş şi hrana călugăriţelor. Stolnicul Hîneul a dăruit 
mănăstirii 797 fălci (1.040 deseatine) de pămînt, acoperit cu 
pădure. In amintirea întemeiătoruluîsSu, mănăstirea s'a numit 
cu numele s6u, deşi întemeiătorul i-a dat un alt nume anume, 
Vlădicay după numele locului. Astăzi mănăstirea e cunoscută 
sub numele duplu de Hmcul-Paraschiva, 

Călugăriţele, cari s'au stabilit în mănăstire, au părăsit în 
curînd lăcaşul sfînt, de frica Tătarilor din Bug6c, şi s'au 
risipit Mănăstirea părăsită s'a i)ustiit şi ruinat. Peste câţî-va 
ani după ac6sta veni ieromonachul Varlaam din mănăstirea 
Vărzărescî, chemat de către familia Hîneul, şi-şî luă grija 

Z. C. Arbure, Basarabia. 21 



^322 

de a reînfiinţa mănăstirea» căzută în dărâmături. Ieromonachul 
Varlaam a reparat bisericuţa, făcută din nuiele împletite şî 
lipite cu ciamur, a reparat chiliile şi apoi a poporat mănăs- 
tirea cu călugări. Pe temeiul unuî zapis făcut de membrii 
familiei Hîncul, monachul Varlaam, împreună cu urmaşii sei, 
a ocârmuit acea mănăstire până pe la 1808, când s'a ridicat 
Spătarul Panait Catargi, proprietarul satului Crîstescî, şi a 
început să revendice pămînturile mănăstiresc!. Călugării pî- 
rîţi s'au înfăţişat înaintea Divanului Moldovei şi au susţinut 
pîra. Resultatul procesului nu este cunoscut Totuşi, se vede 
că el a fost favorabil mănăstirii, de 6re-ce mănăstirea a pro- 
gresat, neturburată de Tătari, în locul cărora se aşezaseră 
deja emigranţi bulgari. Aceşti Bulgari, avend mare şi deo- 
sebită evlavie pentru Sf. Paraschiva, au depus multă sîr- 
guinţă pentru mănăstire şi în curînd au reuşit ca să se alegă 
de egumen un Bulgar din Tîrnova, părintele Teodosie. 

Mănăstirea Hîncul are acum dou6 biserici : una de zid 
cu clopotniţă, construită pe locul celei vechi. Ia 1835, de 
către egumenul Dosofteiu, cu hramul Sf. Paraschiva; alta, 
tot de zid, a fost construită pe la 1841, cu hramul Adormirii. 

Edificiul în care locuesc călugării e f6rte solid şi are nouo 
chilii. Lângă acest edificiu se află şi o fântână. Afară de 
acest edificiu, mal e şi altul cu douS-spre-(}ece chilii, şi mal 
multe căsuţe, unde locuesc pustnicii. 

Biblioteca mănăstirii posedă următrtrela rarităţi biblio- 
grafice : 

Oinilia sau cuvîntârile duhovnicesc! ale Sf. Macarie, tra- 
duse din limba gr^că în limba română şi tipărite în (Jîl^io 
lui Alexandrii Ipsilante la Bucurescî, în anul 1675. 

Aniflloghion în limba slavonă, tipărit în ^\\e\e lui Io 
Racoviţă Ia Iaşi, în anul 1726. 

Osmof/lavnic, tipărit pentru întâia âră în limba sla i'ă 
din porunca Iul Io Constantin Basarab Ia Buzău, în anul 
1742. 

Slavo saii precuvintare a sf lutului j)ărintele nostru 
Teodor Studii, retâlmăcit din limba eleno-gr^că de către 
Episcopul Rîmniculuî Kir Filaret, în filele Iul Mich. Suţu, 
Ia 1784. 

Archiva mănăstiri! posedă următdrele acte şi documente 
vechi : 



323 

1. Chrisovul luî Ilîaş-Vodă, fiul luî Alexandru-Voevod, din 
anul (1667) 7175 Novembre 8. 

2. Zapisul Stolnicului Michaiu Hînculdin anul 7186 (1678) 
Decembre în 9. 

8. Chrisovul luî Grigorie Ghica din anul 1766. 

4. Pavelenia (porunca) Divanului Moldovei din anul 1772. 

o. Zapisul familiei Hîncul din anul 1781. 

NumCrul călugărilor din mănăstirea Hîncul eră la 1890 
de 40, din carî 24 Români, iar restul Bulgari. Sf. leturghie 
se cântă în limba rusă. 

După zapisul întemeiătoruluî, mănăstirea posedă 797 fălci 
pâmînt, dar acest pămînt, afară de 24 deseatine, astăiji e 
stăpânit de familia Mincu, care a dovedit că e rudă cu fa- 
milia Hîncu şi care a şi câştigat procesul cu călugării la 
Senatul rusesc încă de pe la 1858. 

^lănăstirea are acum numai o frum6să grădină cu pomi, 
doue viî, ce produc anual peste 2.000 vedre vin, şi nisce 
hostănăriî. La Chişineii mănăstirea are nisce case. 

Mănăstirea Sorucean 

se află în judeţul Chişîneu, la depărtare de o poştă de 
capitala Basarabiei, fiind aşezată lângă satul Soruoenî. Mă- 
năstirea se află între munţi acoperiţi cu păduri, fiind con- 
struită pe un picior do plaiii. 

Mănăstirea s'a întemeiat pe la 1785 de către Pitarul So- 
rucean, sub îndemnul, (Jic călugării, îeromonachuluî losif. 
Până la 1828 n'a posedat altă avere decât vre-o 12 fălci 
pămînt, iar în anul arătat maî sus boerul Casian Sorucean 
a dăruit mănăstirii 40 deseatino pămînt, iar loan Sorucean 
fiul i-a făcut apoi un dar de 200 deseatine. 

Mănăstirea aro dou6 biserici: una cu hramul Sf. Gheorghe, 
zidită la Î828 de către Casian Sorucean; alta cu hramul Sf. 
Xicolae. 

Biblioteca mănăstirii nu posedă rarităţi bibliografice. Sunt 
însă mai multe cărţi bisericesc! românesc! tipărite în seco- 
lul nostru. 

Numgrul călugărilor e de un spre-(Jece şi sunt toţi Români. 
Serviciul divin acum se oficiază în limba română, din ordi- 
nul Archiepiscopuluî din Chişineu, care e de părere că eno- 



_324 

riaşii <nu cunosc limba rusâscă, iar în judeţul Chişineuluî 
se lăţesce secta ştundistă* . 

Averea mănăstirâscă se compune din 616 deseatine pămînt. 
Călugării se ocupă cu agricultura, au 3 vil de 4 pogane, 
cari produc 300 vedre vin. Arăturile se fac prin clacă. Veni- 
tul mănăstirii e de 6.000 ruble pe an. 

Mănăstirea Vărzărescî 

SG află în judeţul Chişineu, la depărtare de 60 km. de ca- 
pitala Basarabiei. Ruşii numesc acostă mănăstire Dtnitrevski. 
Mănăstirea este aşezată lângă satul Vărzărescî, în apropiere 
de satele Iurcenî, Doina şi Grădiştea. Din spre nord şi răsărit 
mănăstirea e apărată de munţi. 

Mănăstirea acăsta e cea maî veche din t6te mănăstirile 
din Basarabia. Deja pe la 1420 se pomenesce despre mă- 
năstirea Vărzărescî într'un chrisov al luî Alexandru- Vodă (1)» 
care o numesce schitul Chişno-Vărzăresci. Restaurată apoi la 
1770 de către protopopul Constantin Măcărescu, împreună cu 
preotul Vlas, tatăl protopopului, care apoi, în viaţa mona- 
ohală, s'a numit Varlam, mănăstirea şi-a păstrat aspectul 
seu cel vechiu. 

Pe la 1796 însă mănăstirea a devenit iarăşi prada Tăta- 
rilor, cari au jefuit-o. 

Mănăstirea Vărzărescî a fost în curgere de patru secoli 
schit de călugări; de la 1815, când în mănăstire nu maî 
erau decât patru călugări, schitul s'a prefăcut în mănăs- 
tire de călugăriţe, permutându-se ceî patru călugări aiurea, 
iar călugăriţele din mănăstirea Căsauţeiii desfiinţată au ocu- 
pat locul lor. 

Mănăstirea n'are nici bibliotecă, nici archivă. Posedă o 
singură biserică cu hramul Sf. Dimitrie, zidită pe la 1796 
de către protopopul Măcărescu, pe cari Ruşii îl prefac ba în 
Macaroff, ba în Macarovicî. Mănăstirea e locuită (1890) de 
25 călugăriţu, cari sunt t6te Rus6ice ; serviciul divin se ofi- 
ciază numai Î7i limba rusă. Schitul posedă 190 deseatine 
pămînt şi o vie în satul Iurcenî. 



(1) nn.Tiaxo-Ko.irapcrfi>i rpaMOTLi, K). BfHi'jnHhy 1840, p. 61. 



325 



Mănăstirea Chirova 

se află în judeţul Orheiu, la depărtare de o poştă de 
oraşul Orheiu. Este aşezată în desişul unei pădurî mari, în 
valea rîuleţuluî Chirova. Ruşii numesc ac6stă mănăstire Ni- 
colaevski sau ChirovskL împrejurimile mănăstirii sunt mun- 
tose şi sălbatice. 

Când şi cine a întemeiat acostă mănăstire nu se scie. 
După spusele poporului, mănăstirea a fost la început de 
călugări, apoî pe la 1803 ar fi ars. 

Archiva mănăstirii posedă un act de danie făcut de către 
răzeşii satului IsăcescI şi datat din 1 Maiu 1803, prin care se 
dovedesce că răzeşii mal sus pomenitului sat dăruesc mă- 
năstirii 149'/2 fălci de pămînt şi că tot el aii zidit cu cheltuiala 
lor o biserică de lemn cu hramul Sf. Nicolae. După un alt 
act al mitropoliei Moldovei, mănăstirea a fost locuită de că 
lugăriţe fără adăpost. 

Acum, în ^\\e\e nâstre, mănăstirea are şi o altă biserică, cu hra- 
mul Sf. Nicolae, zidită de schimonacha Lisaveta în anul 1836. 

Biblioteca mănăstirii se compune din cărţi bisericesci ro- 
mâne din secolele XVII şi XVIII. 

Numărul călugăriţelor este (1890) de 48. 

In biserică, la stânga de la intrare, se află mormîntul că- 
lugăriţei Pelagia, sora Mitropolitului Gavril Calimach. 

Mănăstirea Curcova 

se află în judeţul Orheiu, cale de 10 kilometri de oraşul 
Orheiu. Mănăstirea e aşezată pe malul rîuleţuluî Vatic şi 
este încunjurată de munţi, acoperiţi pe dintregul cu vil şi li- 
vecjî, cari t6te aparţin mănăstirii. 

Mănăstirea s'a zidit pe la 1773 de către mazilul lordachi 
Curca. Iată legenda privit6re la întemeiarea mănăstirii: 

In satul Buzescî, din judeţul Orheiu, locuiau altă dată doi 
fraţi, anume lordachi şi Michaiii Curca, cari, împreună cu 
preotul satului Teofan, cu preotăsa şi cu doi copilaşi, au fugit 
peste Prut de frica Tătarilor. Curînd după acesta preotul 
a murit în Moldova, iar peste un an de (Jile lordachi Curca 
hotărî să se înt6rne acasă la Buzescî, pentru a da drumul 



326 

unor albine de-ale luî şî ale preotului, pe cart eî le închisese 
într'un beciu, lăsându-le pentru hrană multă miere. După 
rugăciunea preotesei, lordachî luă cu el şi pe copiii preo- 
tesei, înaintea plecării sale, preotesa îl destăinui în ce loc 
anume preotul îngropase nisce bani, însârcinându-1 să ieă 
acel bani pentru copiii el. lordachî a primit însărcinarea şi 
a plecat cu copiii. Când însă a sosit acasă, dete peste nisce 
Tătari, cari cât pe acî erau să-1 om6re, dar omul a scăpat, 
lăsând însă în plean la Tătari pe copiii preotesei. Curînd 
după ac6sta a murit şi preotesa, iar peste puţin ambii fraţi 
Curca s'au întors în Basarabia. La vederea satului de baş- 
tină jefuit de Tătari, lordachi simţî remuşcărl de consciinţă, 
pentru că a lăsat copilaşii în manile Tătarilor şi că acum 
deveniâ el stăpân asupra comorii preotului. Pentru a-şl is- 
păşi păcatul, lordachi a plecat la Iaşi şi s'a spoveduit Mi- 
tropolitului lacob ; după binecuvîntarea ierarchuluî, ambii 
fraţi Curca s'au călugărit şi au zidit mănăstirea Curcova, 
tocmai pe locul unde eră com6ra preotului. 

încet cu încetul mănăstirea s'a poporat. La 1810 un Român 
din Ardei, anume T6der Soba (Ruşii Tau prefăcut în So- 
boff), fiind parucic în armata rusă, a cump6rat s^tnl Pripi- 
cern şi, cu binecuvîntarea Mitropolitului Gavril, a zidit în 
curtea mănăstirii o biserică de zid. Acum mănăstirea are 
dou6 biserici, una cu hramul Maicăl Domnului, alta cu hra- 
mul Sf. Dimitrie. Locuinţele călugărilor se află în două edi- 
ficii. 

Biblioteca mănăstirii e săracă. NumSrul călugărilor o 
de 44. 

Averea mănăstirii se compune din 3.900 deseatine pămînt, 
afară de 200 deseatine pădure. Mănăstirea mai posedă şi o 
casă la Chişineu, dăruită de Soba, care s'a prestavit la 1817. 

Mănăstirea Tabora 

se află în judeţul Orheiii, cale de 20 kilometri de Orheiu 
şi 70 kilometri de Chişineu. Ea este aşezată între delurî, 
pe un plaiii de lângă rîuleţul Vatic. împrejurul mănăstirii 
sunt păduri. 

Istoria mănăstirii e puţin cunoscută. Se 4Jce cum că bi- 
serica cea veche a mănăstirii a fost zidită de către boerul 



327 

Gheorghe Rusu la 1784 ; după alţii iarăşî, mănăstirea s'ar 
fi zidit pe la 1775 de Vătavul Dariu Carp. Numele de Taboră 
s'a dat mănăstirii, pretind unii, pentru că aci altă dată ati 
tâbărît nisce creştini prigoniţi de Tătari. 

In vechime mănăstirea a fost de călugări, iar apoî pe la 
1815 au fost mutate aci'călugăriţele din mănăstirea Fântâna 
Dâmneij desfiinţată de guvernul rus pe Ia 1814. 

Mănăstirea are dou6 biserici : una cu hramul Adormirii, 
zidită la 1828; alta, maî veche, cu hramul Sf. Treime, zidită 
pe la 1810. 

Mănăstirea n'are nici bibliotecă, nici archivă. Numfirul că- 
lugăriţelor e de 57. Leturghia până pe la 1863 se oficia în 
limba românâscă, iar acum se oficiază rusesce. 

Averea mănăstirii se compune din 142 fălci pămînt, pen- 
tru cari mănăstirea a avut un lung proces cu răzeşii sate- 
lor Puţuntei, Gulboca şi Gâtila. 

Mănăstirea Ţigăneset 

se află în judeţul Orheiii, cale de 30 kilometri de oraşul 
Orheiu. Este aşezată într'o poiană pitorescâ şi încunjurată 
din trei părţi cu munţi, de la rfisărit, apus şi nord, iar 
spre m64ă-4i se află valea Ichelulul. Din spre răsărit curg 
douS isv6re de apă limpede, care form6ză lângă mănăstire 
un laa 

Numele mănăstirii se trage de la satul ŢigănescI, care se 
află în apropiere. 

Când şi de cine a fost zidită mănăstirea nu se scie ni- 
mic cert. 

Se 4ic6 cum că mănăstirea acesta există deja pe la 1741. 
După spusele unul preot bătrân, ar fi existat nisce chris6ve 
prîvit6re la mănăstire în manile unul proprietar din Dubă- 
sarî, anume Macri. Cercetând însă faptul, s'a dovedit că din 
familia Macri, despre care vorbiâ preotul, n'a rămas ni- 
meni în viaţă. Altă tradiţiune poporală sună că în aceste 
locuri aii fost altă dată păduri întinse, în cari se ascundeau 
creştinii de urgia Tătarilor. Aceşti creştini au construit o bi- 
sericuţă de lemn în mijlocul poenel, iar peste puţin Serdarul 
Lupu Deicu a întemeiat aci o mănăstire. Din pricina Tăta- 
rilor însă, călugării au fugit, apoî peste maî mulţi anî iarăşi 



328 

s'au întors şi au ocupat astă dată pâmînturîle Medelniceru- 
lui Ruset, proprietarul otcineî Olonescî. La 1803 s'a iscat pîră 
între Ruset şi călugări, cari au câştigat pricina pe la 1833. 

In 4îl^^© n6stre mănăstirea are o biserică de p6tră, cu 
hramul Adormirii, zidită pe la 1846. 

Mănăstirea are şi o bibliotecă de cărţî românesc!. 

Averea mănăstirii se compune din 38 fălcî (50 deseatine) 
de pămînt, trei morî de apă şi live4î cu viî. 

Mănăstirea Frumuşica 

se află în judeţul Orhoiu, cale de 28 kilometri de Orheiu, 
şi este aşezată pe o înălţime de lângă valea Icheluluî. Spre 
m6(Jă-n<5pte, răsărit şi mâ4ă-4î sunt munţi, acoperiţi cu pă- 
duri. Spre apus sunt viile mănăstiresc! şi live4î cu pomi- 
împrejurimile sunt fdrte pitoresc! şi ac6sta a fost causa 
că Mitropolitul Gavril a dat mănăstiri! numele de Frumuşica. 

Mănăstirea a fost întemeiată la 1807 de către nisce ţfiranî 
român! din satul Braviceni^ şi anume de răzeşi! Ef raim şi 
lordachi Jurcu şi Grigorie şi Antioch Sapot6nu. 

Mănăstirea are astă4î o biserică de zid cu hramul Ador- 
mirii, zidită la 1851, în locul veche! biserici de lemn con- 
struite pe la 1807. 

Biserica posedă cărţi bisericesc! românesc!, dar car! sunt 
închise în pod şi nu se arată visitatorilor. Leturghia se ofi- 
ciază în limba român6scă, de 6re-ce călăgări! nu sciu rusesce. 

Archiva mănăstir6scă posedă următ6rele acte vechî: 

1. Un zapis de danie pentru 211 deseatine pămînt, dă- 
ruite de răzeşi! satului BravicenI la 1807 ; acest act e întă- 
rit de Divanul Moldove! ; 

2. Un alt act dat tot de răzeşi în anul 1819; 

3. Al treilea act cu data de 1847 se referă la Constantin 
Pasat, răzeş din satul BravicenI, prin care dînsul afirmă că 
a vîndut mănăstirii 2^}\^ fălci pămînt, pe un galben f aicea. 

Afară de aceste trei documente, mănăstirea maî posedă 
şi alte documente de la 1810, pe temeiul cărora revendică 
drepturi asupra a 800 deseatine pămînt, stăpânite acum de 
nisce răzeşi megiaşi. 

Din causa acestui proces, există între călugări şi ţfiranî o 
mare vrajbă, care nu se potolesce. 



329 



Mănăstirea Rectul 

se află în judeţul Orheiu, la depărtare ca de 36 kilometri 
de Orheiu, şi este aşezată într'o vale a rîuluî Ichel. In apro- 
piere de mănăstire se află satul Reciul. 

Mănăstirea s'a întemeiat la 1797 de către preoţii satului 
Paşcani din Basarabia, anume părinţii Andreiu şi loan Roşea, 
cu ajutorul enoriaşilor lor răzeşi din acelaşi sat Simion şi 
Constantin Stratilat. (1) 

Până pe la 1811 mănăstirea a fost de călugări, iar apoi 
s'au strămutat acolo călugăriţele din mănăstirea il/ana, des- 
fiinţată de guvernul rus şi care a existat ca schit pendinte 
de mănăstirea Curcova. 

Mănăstirea are dou6 biserici : cea principală, cu hramul 
Xasceril Maicăl Domnului, e zidită la 1845 şi a doua, cu hra- 
mul Sf. Nîcolae, e zidită la 1722. 

Numfirul călugăriţelor este de 65, iar averea mănăstirii 
se compune dintr'o sf6râ de moşie de peste 495 deseatine 
pămînt 

Mănăstirea Gârboveţul 

se află în judeţul Orheiu, la depărtare de 40 kilometri de 
Orheiu, şi este aşezată pe malul chiar al Ichelului. De la apus 
e încinsă cu vil şi live4î, spre me(Jă-n6pte se află satul 
Gârboveţul, construit pe un picior de plaiu, iar spre mecjă- 
(}i şi răsărit curge Ichelul în valea sa adîncă. 

Intemeiătorul mănăstirii a fost boerul Armaş Constantin 
Carpuz, care a zidit-o pe la 1730. 

Până la 1812 mănăstirea acesta a fost de trei ori arsă şi 
prădată de Turci şi Tătari, din care causă în mijlocul flă- 
cărilor a perit şi întrâga archivă a sf. lăcaş. Aii rfimas însă 
scăpate de distrugere ş6pte chris6ve de ale Domnitorilor 
Moldovei, din cari cel mal vechiu este al luî Duca- Vodă de 
la 1671. 

(1) D-1 Murzakevicî în voi. II din Sanucuu Oota. JLfttop, a Ojjca, 1848, 
p. 324, scrie că mănăstirea s'a zidit la 1798 de către preoţii satului Paşcani 
loan Charea şi Leonte Baraias. Documentele mănăstirii, din contră, con- 
firmă cele arătate de noi. 



330 

Mănăstirea are şi o bibliotecă compusă din cărţi românesci 
bisericesc!, din cari unele sunt adevărate rarităţî bibliografice. 

Biserica mănăstirii, cu hramul Adormirii Maicăî Preacurate, 
a fost zidită la 1816, cu cheltuiala poliţmaistruluî (poliţaiu) 
din Chişineu Ştefan Lupu, care apoi s'a călugărit sub numele 
de schimonach, Serapion, schimbând uniforma de poliţaiu 
rusesc pe sutană şi potcapiu. Soţia sa, născută Elena Brăe- 
scu, de asemenea s'a călugărit, luând nume de Elpidia, şi 
s'a aşezat în mănăstirea Tabora. 

Biserica mănăstirii posedă o ic6nă făc6t6re de minuni a 
Maicăî Domnului. Ac6stă sf. ic6nă a fost dăruită de mama 
unui Colonel rus, anume Aladuieff, ucis de cal în curtea mă- 
năstirii. Ştefan Lupu a îmbrăcat-o în argint, ferecat şi aurit, 
iar enoriaşii au împodobit-o cu petre scumpe. In dosul ic6- 
neî stă scris: «1816 Martie 31». De la 1859 ic6na se trans- 
portă în fle-care an cu mare ceremonie religi6să din Gâr- 
boveţ la Chişineu, unde rămâne în biserica mitropoliei şase 
săptămâni de 4îl6» până pe la 17 Aprilie. 

Numărul călugărilor este de 40, cari sunt parte Români şi 
în majoritate Ruteni. Leturghia se oficiază în limba rusescă. 

Averea mănăstirii se compune din 2.414 deseatine de pă- 
mînt,'din cari o parte e a răzeşilor din satul Chirişeni, cari 
au proces mare cu călugării. 

Pe proprietatea mănăstirii se află satele Gârbovăţul şi 
Hoginesci. Locuitorii acestor sate sunt f6rte săraci şi se ocupă 
cu olăria. 

In anul 1802 Novembre 14, un mare cutremur de pămînt 
a schimbat mult suprafaţa locurilor unde se află mănăstirea. 
Satul Gârbovăţ, care altă dată eră aşezat tocmai la palele 
muntelui, acum e în vale; vechiul sat a fost distrus de cu- 
tremur şi a dispărut împreună cu un lac, ale cărui urme nici 
nu se mai pot constată. 

Mănăstirea Hârjauca 

se află în judeţul Orheiu, la depărtare de 50 kilometri de 
oraşul Orheiu, şi este aşezată la p61ele unui munte, într'un 
loc f6rte pitoresc, încun jurat de dâlurî acoperite de codri. 
Muntele principal este cultivat până la vîrful său şi acoperit 
peste tot cu vii şi livecjî. Mănăstirea posedă şi o grădină 



331 

mare cu pomi de tată frumuseţea, cu bănci pentru public, 
numer6se fântâni şi chioşcuri. 

Mănăstirea p6rtă numele isvoruluî Hârjauca, care curge 
tocmai pe lângă zidurile sale. Ea a fost zidită pe la 1740 ; 
valea în care e aşezată serviă altă dată de bun adăpost 
pentru creştinii fugiţi de urgia Tătarilor. In secolul XVIII 
aceşti fugari au zidit aci o mică biserică ; apoi, când puhoiul 
Tătarilor s'a retras, Românii s'aii întors fie-care pe la că- 
minul s6iî, lăsând biserica părăsită. Pentru a îngriji sf. lă- 
caş a rămas numai un b6trân pustnic, anume Teodosie, având 
de gând a întemeia pe lângă biserică o mănăstire. 

La îniemeiarea schitului s'au asociat doi călugări din mă- 
năstirea N6mţuluî, anume ieromonachul Varsonofie şi mona- 
chul Efraim. Aceşti trei călugări, ajutaţi de boerul Niculiţă, 
aii şi zidit mal multe chilii şi aii reparat biserica. In curînd 
vestea despre noua mănăstire s'a răspândit prin Moldova 
şi mal mulţi călugări au venit din t6te unghiurile ţSriî. Mo- 
nachul Tedosie (în călugărie Teoctist) a fost ales de stariţ, iar 
după prestăvirea sa mănăstirea a moştenit moşia rfiposa- 
tuluî din satul Călăraşi şi ŞipotenI din Basarabia. 

Mal există însă şi altă versiune privit6re la întemeiarea 
acestei mănăstiri. După ac6stă versiune, mănăstirea a fost 
întemeiată pe la 1750 de^către monachul Inocentiu Sava, că- 
lugărit la Iaşi, dar care de origine eră din satul Călăraşi, 
limitrof cu Hârjauca. 

Acest călugăr ar fl dăruit mănăstirii otcina sa ŞipotenI; 
în curînd după acesta un unchiii al lui Sava, anume Marin 
Badiuc, a dăruit mănăstirii o altă moşie. Mal târtjiu, pe la 
1811, nepoţii lui Marin, Vasile şi Ursu Badiuc, au confirmat 
acest dar. 

încet cu încetul mănăstirea a prosperat, egumenul ei Ta- 
ras a căpdtat de la Divanul Moldovei un chrisov nou, prin 
care s'aii întărit mănăstirii drepturile sale asupra moşiilor dă- 
ruite; de asemenea tot acelaşi egumen Taras a zidit şi o nouă 
biserică. In locul acestei biserici, mal târ4iu, s'a zidit alta 
de cărămidă, cu hramul înălţării Domnului. 

Pe la 1818 mănăstirea se ocârmuiâ de către egumenul Spi- 
ridon Filipovici, despre care d-1 Nadejdin scrie următ6rele: (1) 

(1) ///>o.'//-r/.vf f/o livanjmOttty Ilwh'jfcouin,, 1839 V. 



332 

«Filipovicî a fost Muntenegren de nern. încă de tînSr el 
s'a călugărit, dar apoi a părăsit mănăstirea şi s'a intors 
în lume. In Europa domnia pe atunci Napoleon I. Preotul 
muntenegren eră admirator al Rusiei şi, împreună cu alţi 
Muntenegreni, s'a angajat ca marinar în marina rus6scă. 
In ac6stă calitate dînsul a cutreerat porturile europene, 
fiind martor la nisce mari evenimente, când Rusia mână în 
mână cu Germania a răpus pe Francesî. După tractatul de 
pace din Viena, părintele Spiridon, primind daruri de la 
Ţarul rusesc, s'a retras din marină şi s'a stabilit la Hâr- 
jauca. Curînd după acesta dînsul a ademenit pe câţi-va 
Moldoveni să se aşeze pe pămîntul mănăstirii, devenind 
clăcaşil călugărilor.» 

La 1845 mănăstirea Hârjauca a devenit proprietatea epis- 
copiei din Chişineu. Unul din episcopii ruşi din Basarabia a 
construit la Hârjauca o biserică de 6rnă cu hramul Sf. Spiridon. 

Mănăstirea are acum şapte corpuri de clădire pentru lo- 
cuinţa călugărilor, douS biserici şi numer6se acareturi. 

Mănăstirea nu posedă acte vechi; biblioteca se compune 
de 400 volume, cărţi biserîcesci românesci şi slavonescl. Că- 
lugării sunt parte Români, parte Ruteni. Leturghia se oficiază 
în dou6 limbi: cea român6scă şi cea rus6scă, adecă în 
timpul serviciului pe unul din clirose se cântă rusesce, iar 
pe altul românesce. 

Mănăstirea posedă 1.775 deseatîne pămînt şi este f6rte visi- 
tată de enoriaşi. 

Mănăstirea Dobruşa 

se află în judeţul Orheiu, la depărtare de 50 kilometri de 
oraşul Orheiu şi de 90 kilometri de Chişineu. Aşezată lângă 
satul Dobruşa, ea p6rtă numele acestui sat. Mănăstirea 
se află construită pe p61ele unul del, fiind umbrită din 
spre sud-apus de munţi acoperiţi cu codri. De sub dăhil 
pe care se află mănăstirea curg dou6 isv6re, cari adapă 
grădinile mănăstirii şi apoi, unindu-se, formăză trei lacuri 
ceva mai jos de mănăstire. Din aceste lacuri ese rîuleţul 
Dobrudşa sau cum îl numesc locuitorii Dobruşa. 

Intemeiătoril mănăstirii au fost monachul loasaf din mă- 



333 _ 

năstirea Probota şi ieromonachul Efraim, călugăr al mă- 
năstirii Curcova. 

După spusele călugărilor mănăstiriif, pe la 1772 mănăsti- 
rea Probota a trimis pe monachul loasaf în Basarabia ca 
să facă inspecţîune pe la moşiile ce aparţineaţi mănăs- 
tirii. Inspectând otcina Dobruşa, călugărul a fost fermecat 
de locul unde acum se află mănăstirea. Cu binecuvîntarea 
archimandritului mănăstirii Probota, monachul loasaf, împre- 
ună cu monachul Efraim, au construit în curînd o bisericuţă 
de lemn. Apoi losaf s'a întors la Probota, iar Efraim a r6- 
mas. La 1785, când biserica a fost sfinţită. în mănăstire s'au 
aşezat cinci călugări din mănăstirea Curcova, anume Teof an, 
Pamva, Ezechiil, Arsenie şi Macarie, toţi Români. După dis- 
posiţiunea mănăstirii Probota, monachii nouel mănăstiri au 
luat în arendă moşia Dobruşa, plătind anual renta de 40 
lei vechi. Mai târziu, când mănăstirea din Moldova Probota a 
fost închinată Sf. Mormînt, mănăstirea Dobruşa sa obligat 
a plâtî Patriarchiei din Ierusalim câte 80 lei vechi pe an, iar 
de la 1807 câte 25 galbeni olandezi. 

încet cu încetul mănăstirea Dobruşa a prosperat; nu- 
mărul călugărilor s'a înmulţit, aşâ că în curînd s'a simţit 
lipsă de apă pentru locuitorii mănăstirii. Ac6sta tocmai a şi 
fost causa, pentru care călugării au hotărît a părăsi chi- 
liile zidite pe vîrful dăluluî şi a construi o nouă mănăstire 
la pdlele înălţimii. Construirea nouel mănăstiri a durat 
până pe la 1822, când s'a sfinţit şi noua biserică zidită cu 
ajutorul boerulul Toma Cosma. Biserica ac6sta are hramul 
Sf. Nicolae. 

La 1839 s'a zidit şi altă biserică, pe vîrful înălţimii, 
în locul celei vechi; împrejurul el acjl e cimitirul mănăstirii. 

La 1847 s'au zidit alte construcţiuni pentru locuinţa călu- 
gărilor şi pentru pelerini. 

Archiva mănăstirii nu posedă acte vechi, biblioteca este 
compusă din cărţi românesci tipărite în secolele XVII şi XVIII. 

Numgrul călugărilor (1890) este de 89. Actualul egumen 
e un călugăr rus, iar toţi cel-lalţî sunt Români. Leturghia se 
oficiază, eu tâte aceste, în limba rusă, deşi încă pe la 1863 
se oficia în limba română. 

Mănăstirea posedă 1872 deseatine pămînt în diferite lo- 
curi, afară de moşia Dobruşa, în întindere de 1.690 desea- 



334 

tine, din al căror venit o a 5-a parte se trimite Patriarchieî 
din Ierusalim. Mănăstirea maî are şi 5 live4îf cari ocupă 97 
deseatine, trei vil lângă mănăstire şi o vie lângă Chişineu 
în întindere de 15Vî pogane; are peste 420 capete de vite, 
100 caî şi peste 2.000 oi. 

Mănăstirea Coşeleva 

se află în judeţul Soroca, la depărtare de 35 kilometri de 
oraşul Soroca şi de 7 kilometri de mănăstirea Dobruşa. Este 
aşezată pe malul rîuleţuluî Cerna; din spre resărit are o câm- 
pie, din cele-lalte părţi păduri. Mănăstirea s'a zidit pe la 1790 
de către văduva răzeşă Măria Tocanaş, din satul Cotiugenî. 

Schitul are o biserică de zid cu clopotniţă, construită pe 
la 1841 în locul celei vechi. XumSrul călugăriţelor e de 46; 
sunt t6te Rus6ice. Schitul Coşeleva posedă 60 deseatine pă- 
mînt, dăruit mănăstirii de către răzeşii satuluî Cotiugenî, 
şi 4 livezi cu pomi. De unde îl vine mănăstirii actualul eî 
nume de Coşeleva, nu se scie. 

Mănăstirea Saharneîii 

se află în judeţul Orheiu, la depărtare de 40 kilometri de 
Orheiii şi 82 kilometri de Chişineu. Mănăstirea e aşezată pe 
trei proeminenţe, grămădite una peste alta; scoborîşurile de 
o înălţime la alta sunt pavate cu pâtră. Mai jos curge 
Nistrul, pe malul căruia e aşezat satul Saharnenl. împreju- 
rul mănăstirii sunt delurî, parte acoperite cu păduri, parte 
stânc6se; către mănăstire nu există decât un singur drum 
din spre rîu. 

Mănăstirea a fost fundată de către monachul Bartolo- 
meiii Ciungul, pe care Ruşii l'au poreclit Crivorucîea, din 
causă că avea o mână străpunsă de un glonţ. Data fun- 
dării se rapdrtă pe la 1776. Monachul Ciungul, împreună cu 
mal mulţi călugări, s-au aşezat în aceste locuri retrase cu 
permisiunea proprietarului satului Saharnenî, loan Christo- 
verga, care a dăruit călugărilor 120 deseatine pămînt. 



335 

Mănăstirea Grădiştea sau Peştera. 

Intre munţi, spre apus de la mănăstirea Saharnenî, îna- 
intea venirii în aceste locuri a luî Ciungul, a existat un alt 
schit f6rte vechiu, numit Grădiştey în care a fost o bise- 
rică cu hramul Buna-Vestire şi cu mai multe chilii, t6te 
săpate chiar în stâncile muntelui. Cine a fundat acostă mă- 
năstire nu se scie, dar Ciungul a reparat vechia biserică, 
şi, împreună cu alţi călugări, s'au stabilit în chiliile din 
stânci. 

Mănăstirea Grădişte se crede că a existat deja în se- 
colul XII, fiind întemeiată de creştini fugari, cari aci s'au 
adăpostit de urgia Tătarilor. Modul de construcţiune a aces- 
tor chilii, săpate în stânci arată că creştinii cari le-au făcut 
n'au fost Slavi, căci altele sunt înfăţişarea şi modul de lu- 
crare a chiliilor de pe malul Nistrului şi altele ale vechilor 
chilii din Kiev. 

Tot ce se scie într'un mod cert despre actualul schit 
Grădişte constă în faptul că el a fost reînfiinţat pe la 1756 
când muntele în care sunt săpate chiliile făcea parte din 
otcina Logofătului Radu Racoviţă, care a dăruit acest 
păraînt mănăstirii Dobrovgţ din Moldova. Numele de Gră- 
dişte i s'a dat schitului pentru că în apropierea existat acolo 
altă dată cetatea Grădişte. 

La început schitul a fost zidit la marginea abruptă a ma- 
lului, cu chiliile săpate în stâncă, spre cari merge o singură 
potecă f6rte îngustă. Mai târziu călugării s'au mutat din 
aceste chilii incomode, alegend loc de locuit maî spre vîr- 
ful muntelui, unde au construit altă biserică şi alte chilii. 
Biserica din stâncă era f6rte mică şi neîncăpetrtre, dar la 
1765 monachiî aii mârit-o. 

La 1842 pămîntul întreg al mănăstirii Grădişte, care se 
prenumără printre proprietăţile mănăstirii Chiprianî^ a de- 
venit de fapt proprietatea acestei din urmă mănăstiri. 
Mănăstirea Grădişte a remas fără mijl6ce de traiu şi a 
fost desfiinţată, alipindu-se definitiv la mănăstirea Sahar- 
nenî. 

împrejurimile fostei mănăstiri Grădişte sunt f6rte origi- 
nale şi pitoresc!. Stânca petr6să din spre mal formeză pă- 
reţi! de faţă, adecă faţada vechiului locaş sfînt, iar mănăsti- 



I 



^, 



336 

rea cu biserica, cincl-spre-4ece chilii şi trapeza sunt în lăun- 
trul stâncii. 

Tot acolo e săpată şi clopotniţa mănăstirii. Muntele din 
partea de la apus e acoperit peste tot cu codru de ste- 
jari, din partea de la răsărit şi m64ă-n6pte e Nistrul, iar din 
spre mă<}â-4i sunt câmpiile mănăstirii, vii şi livede. 

După întemeiarea mănăstirii Saharnenî, schitul Grădişte 
a rfimas locuit de câţi-va călugări, iar căluguril cari s'au 
mutat în noua mănăstire şi-au ales de stariţ pe monachul 
Bartolomeu Ciungul sau Crivorucîca. 

Mănăstirea are astăcjî dou6 biserici : cea veche, săpată în 
stâncă, cu hramul Bunei- Vestiri : cea nouă, zidită împreună 
cu clopotniţa pe la 1821 de către Taras, egumenul mănăs- 
tirii. De o architectură simplă, cu iconostasul modest, bise- 
serica ac6sta posedă totuşi unele obiecte f6rte scumpe: o 
cruce mare de chiparos incrustată în aur şi argint şi o fru- 
m6să evanghelie îmbrăcată în aur şi petre scumpe. Aceste 
obiecte sunt dăruite bisericeî de către Cazacii de la Don, 
cu ocasiunea răsboiului cu Napoleon I. 

Biblioteca mănăstirii se compune din Cărţi românesc! şi 
slavone tipărite în secolele XVII şi XVIII. 

Numfirul călugărilor (1890) este de 16, toţi Moldoveni. 

Mănăstirea posedă o proprietate de 420 deseatine pămînt, 
care încunjură mănăstirea ; parte însemnată din ac6stă su- 
prafaţă se află sub pădure, altă parte, fiind petr6să, nu e 
bună pentru agricultură, aşâ că mănăstirea abia cultivă 20 
deseatine. Mănăstirea posedă încă în diferite locuri grădini 
cu pomi şi dou6 viî. In apropiere de mănăstire se maîaflă 
şi o prisacă, care-i» aparţine. 

Mănăstirea Călăraşi 

se află în judeţul Soroca, la depărtare de 60 verste de ora- 
şul Soroca şi de 160 de la Chişineu. Este aşezată lângă malul 
Nistrului, pe scoborîşul unui del. Din trei părţi mănăstirea 
e încun jurată cu munţi acoperiţi cu păduri, iar din spre 
me(Jă-n6pte curge Nistrul. Numele mănăstirii se trage de la 
satul Călăraşi, care se află în apropiere. 

Din actele aflate în archiva mănăstirii, reese că acesta mă- 
năstire eră metoc al mănăstirii Sf. Sava din Moldova. In acest 



337 

metoG locuiau altă dată călugării mănăstirii S£. Sava, ocu- 
pftndu-se cu administrarea moşiei Călăraşi, care aparţinea 
acelei mănăstiri din Moldova. Pe la 1780, când biserica de 
lemn a metoculuî s'a ruinat, unul din locuitorii oraşului Mo- 
hilăii, anume Hadji-Marco-Donicî, a zidit o altă biserică îm- 
preună' cu clopotniţa. 

Biserica nouă a fost sfinţită pe la 1782. Patriarchul Ieru- 
salimului Avram, drept răsplată pentru ac6sta, a numit pe 
Hadji-Donici epitrop al mănăstirii. După m6rtea epitropulul, 
pe la 1809, a fost epitrop ieromonachul Lazăr, care a admi- 
nistrat averea mănăstirii până pe la 1813. Până la 1813 însă 
mănăstirea Călăraşi plătiă mănăstirii Sf. Sava o rentă anuală 
de 100 Lei vechi pe an. De la acâstă dată mănăstirea n'a mal 
plătit nimic mănăstirii din Moldova, iar astă4i nu mal de- 
pinde decât de eparchia din Chişineii. 

Mănăstirea are acum două biserici: una cu hramul Ador- 
mirii, construită de DonicI şi f6rte avută în ic6ne vechi, cari 
au fost transportate acî dintr'o mănăstire rus6scă rascolnică 
(Sircovski staroobreadceski) ; altă biserică de 6rnă, cu hramul 
Sf. Mitrofanie, a fost zidită la 1853. In ac6stă biserică se află 
o părticică din m6ştele Sfîntuluî Mitrofan, păstrată într'o 
raclă bogată de argint săpat 

Mănăstirea are multe edificii bune şi numer6se acarete. 

Numărul călugărilor (1890) este de 11, cari sunt parte Ro- 
mâni, parte Ruşi. Leturghia se oficiază m limba rusă. 

In curtea mănăstirii se află mormîntul unul General Izbaş, 
<lar când s'a înmormîntat acest general nu stă scris. 

Mănăstirea posedă peste 300 deseatine pămînt, din cari o 
sută sunt sub pădure. Via mănăstirii e de 5 pogdno, prisaca 
dă pe an peste 30 puduri de miere. 

Mănăstirea Şaba, 

Se află în judeţul Soroca, la depărtare de 40 kilometri de 
oraşul Soroca, lângă satul Şaba (Ruşii pronunţă Jeba şi 
Jaba) şi tîrguşorul Camenca. 

Mănăstirea e aşezată pe un platou stâncos, în formă de 
semicerc, format de munţi înalţi. împrejurul mănăstirii sunt 
live4I şi vil, jos la p61ele munţilor câmpia se scob6ră spre 
Nistru, care curge la o depărtare de jumătate kilometru. 

Z. C. Arbure, Biuarabia, 22 



338 

Dincolo de Nistru e tîrguşorul Camenca cu parcul şi palatul 
Mareşalului von Witgenstein. Spre nord-apus de ia mănăs- 
tire sunt dou6 lacuri formate de două isv6re. 

Mănăstirea Şaba s'a întemeiat in secolul XVII. Există ur- 
măturea legendă cu privire la intemeiarea mănăstirii: In secolul 
XVII a venit aci un ieromonach anume Ezechiil din mănă- 
stirea Delenl şi, împreună cu dînsul, alţi călugări, cari au 
săpat în stânci căte-va chilii şi au construit o biserică. Până 
pe la 1770 însă nimic nu se scie despre acăstă mănăstire, 
dar în anul mai sus arătat a venit din Deleni alt ieromonach 
Teodosîe şi a găsit schitul pustiit de Tătari. Peste puţin 
împrejurul lui Teodosie s'a adunat iarăşi un grup de că- 
lugări, cari au poporat schitul. Teodosie a primit apoi în dar 
pentru mănăstire o bucată de pămint de la proprietarul satului 
Şaba şi a construit pe acest petec de pămînt biserica cu 
hramul înălţării Crucii şi câte-va chilii de nuiele. Curînd 
după întemeiarea nonelor locuinţe, Teodosie a cumpărat de 
la răzeşii satului Şaba peste oOO fălci pămînt, a construit 
m6ra şi a plantat o grădină cu pomi. La 1818 Mitropolitul 
Gavril Ta făcut egumen al mănăstirii. 

Mănăstirea are acum trei biserici : cea principală, cu hramul 
înălţării Domnului, e construită la 1825 de către boerul din 
Moldova Oostachi Andron. In biserică se păstreză o părticică 
de Sf. Cruce şi o petră de la Sf. Mormînt. Racla în care sunt 
păstrate aceste sf. od6re e de aur şi argint, bogat împodo- 
biţi cu petre scumpe. A doua biserică, cu hramul Sf. Archi- 
strateg Michail, a fost zidită la 1849 de către un cinovnic 
rus din Chişineu, anume Loboff. A treia biserică, care se 
află în afară de curtea mănăstirii, este cea veche, care a 
fost reparată pe la 1852. 

Mănăstirea are o bibliotecă de cărţi vechi românesci tipă- 
rite în secolul XVII. 

Numărul călugărilor la 1890 eră de 34, din cari jumătate 
sunt Români. Sfînta leturghîe se oficiază în doue limbi: 
cea română şi rusă. 

Mănăstirea posedă 910 deseatine pămînt. Pădure are f6rte 
puţină. Din trei părţi mănăstirea e încunjurată cu grădini cu 
pomi şi o vie cu 3.200 butuci, care dă anual peste 70O 
vedre de vin bun. Mănăstirea are şi o prisacă, f<5rte bine în- 



339 

treţinută. In genere vorbind, acostă mănăstire e cea mai 
avută din Basarabia, pelerinii se adună acolo cu miî la sSr- 
hăt6rea hramului bisericii principale. 



Mănăstirea Noul-Nemţ, (1) 



Mănăstirea Noul-N6mţul se află în judeţul Bender, este 
situată într'o vale f6rte pitorescă dintre doue oraşe capitale 
de judeţe: Bender şi Tiraspol; din trei părţi mănăstirea este 
încinsă de Nistru, care, curgând acî în zig-zag, formâză o 
peninsulă. Tocmai pe acostă peninsulă, în direcţiunea din spre 
Bender către mănăstire se întinde o vale acoperită cu pă- 
şuni ver^î suculente, grădini, pădure. Primăvara într^gă 
acea vale este acoperită cu apă. Mănăstirea este construită 
pe cresta muntelui şi de aceea biserica sf. locaş se vede deja 
de departe atât din stepele guvernămîntului Herson, cât şi 
din spre valea Bug6culul. 



(1) Mănăstirea acesta posedă o bibliotecă preţiosă de cărţi şi manu- 
scripte în limba română. Iată o parte din aceste cărţi şi manuscripte, 
al căror catalog îl găsim în scrierea actualului Procuror superior al Si- 
nodului rusesc d-1 C, P. Pobedonosţeff, P//rrhii1 Biin/iHUho, 1842, hojin^ p. 32: 

1. Istoria creştinismului şi a ierarchieîîn Moldova^ 1867, manuscript 
de 369 cole. 

2. Istoria creştinismului şi a ierarchieî in Valachia, 1860, mss. de 
67 cole. 

3. Istoria despre începutul cinului monachal, 1864, mss. de 109 cole. 

4. Istoria lavreî Nemţuluî pknSi la 1779—1855, mss. de 238 cole, 1864. 

5. Idem a mănăstirii Secului de la 1855, mss. de 308 cole, 1876. 

6. Despre averea mănăstirilor Nemţul şi Secul, cu registrul tuturor 
călugărilor până la 1859, mss. de 298 cole, 1860. 

7. Istoria prescurtată a mănăstirilor Nemţul şi Secul, tipărită în ti- 
pografia Nemţul, 1857. 

8. Istoria despre zidirea mănăstirii Nemţul, mss. de 193 cole, 1873. 

9. Cartea minunilor săvîrşite de icona Maicăi Domnului din mănă- 
stirea Nemţuluî, mss. de 42 cole, 1855. 

10. Istoria mănăstirii Secului până la 1775, mss. 

11. Vieţa stariţuluî Paisie Velicicovsky, 1859, mss 

12. Vieţa comună a monachilor, orînduită de stariţul Paisie, 1794, 
mss. de 241 cole, scris la 1874. 

13. Despre schismaticii Moldoveni, mss. de 108 cole, scris la 1859. 



340 _ 

Numele mănăstirii se trage de la mănăstirea N6mţuliildin 
judeţul N6mţ. Noul-Nemţ este un fel de metoc safl mal bine 
(}is o colonie, a cărei metropolă este frumdsa n6stră mănăs- 
tire, şi ca atare se află legat de drept şi de fapt de dînsa. 
Poporul însă din Basarabia nu numesce acea mănăstire 
Noul-Nâmţ, ci îi 4ice mănăstirea Chiteam, după numele unui 
sat, care există în apropiere şi care acum a dispărut. Satul 
Chiţcani era aşezat pe pămîntul mănăstiresc şi după hotă- 
rîrea instanţelor judecătoresc!, fu silit să restitue pămîntul, 
fiind transportat de guvernul rus pe pămînturile statului, 



14. Căletorie la leitisalimy mss. fără an, de 118 cole. 

15. Căletorie la Kiev^ idem. 

Autorul acestor manuscripte se (ţice că este schimonachul Andronic. 

16. Amintiri din vieţa preoţescăj 185C, mss. de 85 cole. 

17. Acatist şi canânCj 1851, mss. de 454 cole. 

18. Sinacsar pentru întregul an, 1860, mss. 

19. Despre iubirea creştintscă a lux Maxim Ispovednicul, mss. din 
sec. XVIII. 

20. Letopiseţele Zemli Vlachiscoe, 6798 ~ 7197, mss. 
Cărţi în limba slavă: 

1. TiH'OHnh% sec. XVII, tipărit în Moldova, fără prima pagină. 

2. Cji/jH'cCiHtiKz, tipărit la Buzeu, 1702. 

3. KditNtY.tioHz cupihHz IjMh'OiiJhcmie^ tipărit în 1665, la Lipsea. 

4. Khiuui c.ia()h'o*\ra.'o,nutfuv CuajHvNHiwo Asahi, 1653, unde s'a tipărit nu se scie. 

5. Ilojcaa.m IT^H'CftjrMon ljo,'ojx>OftfiJb, 1706, tip. la Cernigof. 
Manuscripte în limba slavă: 

1. IIpojHttf'imm IqH'.viu. Pe pagina din urmă stă scris: «^ In anul 1475 (?) 
Tepsacie ieromonahul a scris acea carte». 

2. Psaltire scrisă de monachul mănăstirii Bisericani, 1618. 

3. Paaltire scrisă de monachul mănăstirii Saul, 1730. 

4. JaouOd ffjjopoh'a u Hftp/i nihcenu. Psaltirea, mss. de către ieromonachul 
mănăstirii Nemţu la 7037 (1529). 

5. Evanghelia slavă forte veche, fără an, mss. 

6. Apostol, 1542, mss., frumos scris. 

7. Tin'6Hnh'% apjciepvăcKiiiy sec XVII, scris de către Grigorie Ţamblac, după 
cum stă scris pe ultima filă: «Cie ocBHiueHie uepicBH nucajTL a.!!. pvKoiD iioeio 
«cMHpeHHbiit Fpnropift UaMCiaicB MuiponojiarL KieBCKift, rajimţiâft u Rceapocciu, 
«yiHTe.ib ae&iJiH ua!T;;oBJiaxittcKaH n iiryiieir& cBHTbiit BCJiHKiit uoHacrupb IlairroKpa- 
aTopoBT> eH?e iiMeHveTCfl HHHeu-b II CuBUiaiX) Ha omoM'b co6opl> na ^i-iopeHUbin". 

8. MuHt'u. Pe ultima pagină stă scris: «Gavril a scris aceste luni în 
anul 6957» (1449). 

9. Ifjice m vttfimhJXT, omna miuuvo rptuupi/t Uo.'ocjooay mss. la finele căruia stă 
scris; «In anul 6932 (1424) Gavril monachul mănăstirii Nemţu a scris 
acesta carte.- 

10. Jlo'Ubrmh o'n. AHCNupii wipH uH(Uua,o.vZf mss fără an.. 



341 _ 

la o distanţă ca de vre-o 8 kilometri departe de vechia 
selişte a satului. Din ac(§stă causă parte din sătenii Moldo- 
veni au plecat dincolo de Nistru şi s'aii aşezat pe malul 
drept al rîului Bug, parte refusă şi până acum a părăsi 
osemintele părinţilor şi trăesce pe pămîntul mănăstirii. 

Mănăstirea are dou6 biserici: una veche, alta începută la 
1867 sub oblăduirea bisericescă a. crudului rusofil Archiepi- 
scopul Pavel şi isprăvită în luna Novembre 1878. Călugă- 
rimea mănăstirii locuesce într'un frumos edificiu de petră 
cioplită, iar stariţul are un compartiment spaţios a parte. 
Pentru mireni, din cari un numgr mare de pelerini bate mereii 
la uşa mănăstirii, există un alt edificiu, pe care Ruşii îl nu- 
mese han, « Gostiniţa^ sau ospStărie. Acest han, ce e drept* 
este întreţinut f6rte curat şi dă adăpost ospitalier orl-că- 
ruia din enoriaşii cu dare de mână. Mănăstirea are dou6 
grădini, una mică nouă, alta veche mare, care se află dincolo 
de ograda mănăstirâscă ; pe câmpiile întinse ale mănăstirii 
cresc lanuri mari de bucate, pasc cirezi de vite, ol, iar pe 
c68tele dâlurilor se întind viile cu prisace, etc. 

Viaţa duhovnicâscă a călugărilor este regulată după ti- 
picul mănăstirilor din muntele Athos, întocmit aci de mă- 
năstirea Nâmţulul, considerată, precum am mal spus, de 
metropola mănăstirii Noul-Nâmţ. Trăsura caracteristică a 
acestui tipic constă în serviciile divine f6rte lungi, cari se 
oficiază aci 4II11IC» A^ în 4I ^^ lucru, fie în ^i de sfirbă- 
tdre. In ^îXele de lucru, leturghia (utrenia şi mie^ul-nopţil) se 
începe tocmai la mie^ul-nopţil, precum cere ustavul biseri- 
cesc: «La mie4ui-nopţiI sculatu-m'am, pentru a m6 împărtăşi 
cu numele tâiL» După «polunoşniţa», precum ^ic călugării 
de acî, urmâză utrine (pe la orele 4 a. m.), apoi cetirea aca- 
tistului dinaintea ic6nel Maicăl Preacurate, care cetire du- 
reză cel puţin un ceas şi jumătate, şi în fine vine leturghia. 
La orele 5 d. a. vecernia. Acestea sunt serviciile divine Silnice. 
In 4îl^l^ d^ sârbăt6re ele sunt şi mal lungi. Bdenie de 
ndpte se începe la 8 s6ra şi se isprăvesce la 3 n6ptea ; apoi, 
după un repaus de un ceas, începe leturghia de diminâţâ, 
apoi cetirea acatistului şi leturghia a doua. 

Pentru un mirean este prea obositâre acesta muncă de ve- 
ghere şî, tocmai din ac6stă causă, ori-cine din ortodoxii 



342 

evlavioşi visitâză acostă mănăstire rSmâno surprins de pu- 
terea nerv6să a călugărilor acestei mănăstire, cari după atâta 
închinăciune şi rugăciuni maî pot munci şi pe la chiliile lor. 

Iml permit să pomenesc aci pe doi din călugării raal cu 
s6mă: pe părintele Teofan Cristi, fostul stariţ al mănăsti- 
rii, şi pe ieromonachul Adronic, care, la 1881, când am vi- 
sitat mănăstirea, ţinea locul de stariţ, până la numirea unui 
candidat la acest post. (1) 

Teofan Cristi e Român din Bucovina, care se făcuse pos- 
lusnic la mănăstirea N6mţuluî din Moldova pe la 1828; vor- 
besce perfect vechea limbă moldoven^scă, pe care n'a stâl- 
cit-o de loc cu cuvinte rusesci, asemenea scie limba noua gr6că» 
germană şi puţin rusesce. Părintele Cristi a muncit mult 
pentru întocmirea mănăstirii, al cărui stariţ a fost. Pe ia 
1858 dînsul eră împuternicitul metropolei, apoi la 1864 
s'a făcut stariţul mănăstirii, iar acum e depărtat, din caiisa 
tendinţelor rusofile ale Archiepiscopuluî Pa vel, care nu putu 
să erte septuagenarului călugăr că nu s'a rusîflcat şi câ 
ţine a fi în fruntea clirosului român la oficiile divine din 
mănăstirea Noul-Nâmţu. Pe părintele Teofan Tam găsit în 
chelia sa cetind o carte biseric^scă veche. (2) 

— Sfinţia Sa mereu cetesce saîi scrie! mi-a explicat pos- 
luşnîcul. 

Convorbind cu Sfinţia Sa despre trecutul mănăstirii, am con- 
statat că bătrânul călugăr eră f6rte desilusionat, că fusese altă 
dată partisan înfocat al protectoratului rusesc, ba chiar do- 
rise ca Moldova să fie alipită de Rusia, dar apoi.... s'a con- 
vins că a greşit şi că dorise lucruri, pe cari «^Dumne^eu 
nu le-a voît^. Rusofilismul părintelui Teofan s'a risipit îndată 
ce el a cunoscut Rusia. 

Alt călugăr ilustru al acestei mănăstiri a fost ieromonachul 
Andronic, elevul mănăstirii Nemţuluî, unde a trăit de la 
1831 până la 1861. Urcând treptat t6te treptele ierarchiel du- 
chovnicescî de la posluşnic până la mare schimnic, părintele 
Andronic în c6surile sale de odihnă s'a ocupat mult cu ce- 
tirea şi scrierea unor opuri de teologie. Pe când era încă 



(1) Numirea se face de către Mitropolitul Moldovei şi se întăresee de 
Sf. Sinod rusesc, după lege, dar de fapt se face tocmai vice-versa. 

(2) Părintele Teofan Cristi a murit la 21 Octobre 1883. 



343 

la mănăstirea Nâmţuloj, dînsul a început a scrie istoria 
acestei mănăstiri O parte din acea lucrare a intrat în scrie- 
rea sa Istoria prescurtată a mănăstirii Nemţ, tipărită la 
tipografia N6mţuhil la 1867. La 1881 părintele Andronic se 
ocupă în chilia sa din mănăstirea Noul-N6mţ cu aduna- 
rea şi sistematisarea documentelor privit6re la mănăstirea 
Nemţului din Basarabia. Ac6stă operă e scrisă de aseme- 
nea în limba român^scă, cu chirilice; o mare parte din lu- 
crare privesce vieta politică şi socială a României de sub 
Cuza-Vodă. Ga călugăr rusofil, părintele Andronic firesce că 
este un critic pasionat al domniei lui Alexandru- Vodă. 

Alţi călugări din comunitatea mănăstirii se ocupă în 
chiliile lor cu fel de fel de meserii: unii sunt tâmplari, alţii 
strungari, alţi cismarl, alţii fac potcapiurl, cos haine etc. Ma- 
joritatea sciu carte, dar f 6rte puţini cetesc rusesce ; chiar unii 
din ieromonachi nu vorbesce rusesce. Toţi aii fost supuşi ro- 
mâni şi au emigrat sub Cuza în Basarabia. 

Pentru ca legăturile strînse ce existafi în trecut între me- 
tropolă, adecă mănăstirea Nemţului din Moldova, şi co- 
lonia sa mănăstirea Chiţcani sau Noul-Nâmţu, să fie bine 
înţelese, credem nemerit a împrospăta următ6rele fapte is- 
torice privitdre la aceste aşezăminte de pietate. Mănăstirea 
Nemţului din Moldova este zidită la 1367. Trei călugări, 
anume Sofronie, Pimen şi Siluan, împreună cu câţi-va dis- 
cipoli, aii trecut Dunărea, venind din spre Tîrnova, s'au aşe- 
zat în munţii CarpaţI, acolo unde s'ă zidit apoi mănăs- 
tirea Nemţului. Cuviosul Ştefan- Vodă cu propria sa chel- 
tuială a dăruit acelor călugări trei moşii şi a zidit o biserică 
de p6tră. De la acea dată începură a curge la mănăstire 
darurile bine-credincioşilor. In diferite timpuri Domnii Mol- 
dovei dăruiră mănăstirea cu sate, păduri. Ţigani şi altele. — 
Asemenea şi Ţarii Rusiei trimiteau din când în când aces- 
tei mănăstiri câte un dar 6re-care. Darurile ce făceau Dom- 
nii ţfiril erau tot-deaiina confirmate prin anumite chris6ve 
doranescl. Aşâ, de pildă, la 1626, Miron Movilă Vodă printr'un 
chrisov întăresce mănăstirii proprietatea unor munţi; la 1722, 
Michail Racoviţă face din noii aceeaşi întărire ; la 1487, Ste- 
fan-cel-Mare, dăruind mănăstirii nisce Ţigani, scrie urmă- 
târele în chrisovul s6u: «Şi, după mârtea n6stră, cine va fi 
Domn în ţ6ra n6strâ, fie din fiii trupului nostru, sau în de obşte 



346 

«Tipografia, proprietatea măBăstirilor Nâmţulul şi Secului 
a fost înstrăinată pentru tipărirea cărţilor românesci de isto- 
rie. Aşă că bisericile şi mănăstirile au rămas fără tipografia 
necesară pentru tipărirea cărţilor în limba bisericăscă (adecă 
slavă bine înţeles). In acelaşi timp guvernul a scos semina- 
riul Socola de sub directa oblăduire a Mitropoliei.» 

După acostă descriere a mareî reforme de naţionalisare, 
documentul oficial încheie în următorul mod: 

« Pentru maî grabnica şi ef icacea catolicire a bisericei pra- 
voslavnice din România, în curînd după acdsta s'a înlocuit 
şi pravoslavnica chiriliţă cu literele latine în tipărirea căr- 
ţilor bisericesc!. Lucru firesc că asemenea măsuri trebuiau 
să ridice nemulţumiri mari în clasa duhovnicăscă. Unii din 
călugări au părăsit mănăstirile şi aii pribegit în lume, alţii fură 
persecutaţi. Cutezătorul apărător al religiunii lui Christos 
Mitropolitul Moldovei Sofronie s'a pus în fruntea celor ne- 
mulţumiţi, el a protestat în contra ordinelor guvernului şi 
pentru acesta a fost arestat şi exilat. Intr'o scris6re a sa, 
acest martir scrie în privinţa exilului său : «Providenţa a 
«scăpat ţera de tirania Ministeriului Kogălniceanu, care a fost 
«înlocuit cu Panu şi alţi Miniştri cu mintea sănăt6să. Şi eu 
«am fost liberat, permiţendu-mi-se a trăi la Iaşi, unde şi 
«locuesc acum. Dorinţa mea cea maî înfocată este de a 
Hreee în blagoslovita Rusia.^ 

Sdrta însă n'a voit ca acesta dorinţă să i se îndepli- 
născă, dar de altă parte mulţi alţi călugări aii trecut graniţa 
şi s'aii aşezat in Basarabia. împrejurarea care făcea pe 
aceşti călugări să tracă graniţa eră că mănăstirea Nemţului 
posedă şi posedă acum în Basarabia mai multe moşii^ pe 
carî pe atunci le administra împuternicitul mănăstirii egu- 
menul Teofan Cristi. 

Despre aceste moşii documentul oficial rus face următo- 
rul istoric: (l) 

«La 1593 Turcii au rupt de la Moldova o parte din ţâră, 
şi anume judeţele Bender, Akkerman, Ismail şi altele. Cu 
acesta ocasiune, Turcii au pus mâna şi pe moşiile mănăs- 
tirii Neraţ, pe carî le-au stăpânit până la 1806. In acest an 



(1) Ibideniy pp. 20—26. 



_^47 

Rusia ocupă acostă parte a Moldoveî şi atunci (1) mănăs- 
tirea N6mţului a cerut de la guvernul rus restituirea averii 
sale. Guvernul nu se grăbi însă a face dreptate şi nu- 
mai pe la 1845 a apărut ukazul imperial datat din ^iua 
de 26 Octobre şi iscălit de împăratul Nicolae I, prin 
care se porunciâ ca moşiile acelea să lie luate pe s6ma 
statului, iar costul lor, adecă suma de 224.183 ruble şi 62 
copeici, să fie remisă mănăstirii N^mţuluî, care cu aceşti bani 
sâ-şl cumpere alte moşii în Moldova.^ 

Iată acum cum se exprimă documentul oficios despre acest 
ukaz împărătesc: 

^^Dumnecjeu aşâ a orînduit ca acea hotărîresă nu fierea- 
lisată. In ^î^a de 10 Ianuarie 1858, ieromonachul Teofan 
Cristi a fost numit împuternicit al mănăstirii Nemţuluî asu- 
pra averii mănăstiresc! din Basarabia. Şi afacerea privit6re 
Ia acostă avere iarăşi s'a început. 

«Remiţfind visterieî statului rusesc venitul moşiiloiv în 
sumă de 112.224 ruble 24 V4 capeicî (de la 1821—59 venit to 
talisat), ieromonachul Teofan Cristi ceru de la guvernul 
rus restituirea moşiilor mănăstiresc!. Afacerea eră pendinte 
la Consiliul de stat din Petersburg, dar tocmai în acest timp 
Cuza-Vodă hotărîse deja secularisarea averilor mănăstiresc!.» 

Acî documentul oficios rusesc intercalâză următârea în- 
tîmplare, pe care o explică drept o intervenire directă a Pro- 
videnţei în f av<5rea clerului rusofil, nemulţumit cu ocârmuirea 
luî Alexandru loan-Vodă : 

^La 1858, Mercur! spre Joi, în întâia s6ptâmână a postulu! 
celui mare, în <}iua de 8 Februarie, unul din părinţi! sf. mă- 
năstiri a Nemţuluî, s'a culcat în chilia sa pentru a se odihni 
puţin şi a că^ut la gânduri triste cu privire la nisce nere- 
guli mănăstiresc!. El se temea că aceste neorînduel! vor 
atrage asupra mănăstiri! urgia dumne4e6scă. Cu aceste 
gânduri el a adormit şi în somn a văcjut următ6rele : Intr'un 
loc al mănăstiri! s'a adunat întregul sobor al lavreî ; ec- 
clesiarchul superior şi ieromonachul Teodosie începură a 
distribui odăjdii şi făcli! popor ulu! şi clerulu!. Toţ! erau 
vesel!. In fine eclesiarchul s'a apropiat de cel care visă şi-1 
rugă a se învesmîntâ cu odăjdiile sacerdotale, 4icendu-! : 



(1) Greşit ; inlervenirea sa făcut mult maî târijiiu, şi anume la 1818. 



348 

— Imbracă-te, vom oficia leturghia şi vom da afară pe Ruşi 
din cliros! Aucjind acesta, călugărul s'a speriat şi a răspuns 
eclesiarchuluî : — Acesta este un obiceiu lăsat de Prea Sf intui 
stariţ Paisle Weliciconsky, care încă la Athos a orînduit ca 
serviciul divin să fie oficiat în dou6 limbi, rusă şi română ; e 
păcat chiar de a ne gândi la alt ceva! Neluând însă în semă cele 
4ise, eclesiarchul insistă, ca călugărul să îmbrace odăjdiile, 
dar călugărul se opunea. De odată întregul sobor s'a trans- 
portat ca prin minune în biserica înălţării Domnului şi acolo 
s'a despărţit în trei părţi: o parte, nu tocmai numer6să, s'a 
aşezat înaintea ic6nel Maicăl DomnuluT, în partea de mS^ă- 
fiâpte a hramului, adecă acolo unde se 4ice a fi partea 
rus^scă a bisericii. Aci s'a aşezat în pici6re şi călugărul 
adormit. A doua parte, şi mal mică, s'a stabilit «Za sud^ drept 
în faţa mormîntulul Episcopului Pavel, şi în fruntea acestui 
grupuşor stătea stariţul mănăstirii, archimandritul Gherasîm, 
av@nd lacrimile în ochi; a treia parte, f<3rte numer6să, s'a aşezat 
la mijloc, ocupând într6ga biserică, curtea şi tot locul îm- 
prejur. Şi iată, în mijlocul tăcerii, apăru de odată într'o lu- 
mină mare un stariţ cu potcapiu pe cap; în manile sale el 
ţinea sf. cruce. Ridicând crucea sus de trei ori, el a ^is tân- 
guindu-se:— Eu unul pentru sf. cruce am părăsit lumea, îm- 
prejurul crucii adunat-am ucenicii; dar pe voi nu vS mal pot 
îndură! După acesta stariţul începîi a lovi cu sf. cruce peste 
capetele mulţimii din mijloc. (1) S'a făcut mare sgomot, se 
au^iau ţipete : ol, ol! Unii fugiau afară şi călcau peste dmeni, 
alţii avead spume la gură. După acesta stariţul s'a adresat 
către partea clirosuluî rusesc şi a ^is : — Bine i-am învăţat ! ? 
Nu-I mal pot suferi. Iar voi să n'aveţi frică! După acestea, 
stariţul s'a scoborît în mormîntul prea fericitului părinte ar- 
chimandrit Paisie Weliciconsky. 

^ Acest vis arată», 4ice apor povestitorul, «că numai cel aleşi 
în pace pot căută asii în Rusia. Şi iată că la 1859, când Prin- 
cipele Alexandru Cuza, ca un Iulian Renegatul, ca un Leon 
Isaurianul şi un Constantin Copronim, a început prigo- 
nirea în contra clasei monachale din România, mulţi din că- 
lugări părăsiră mănăstirea Nemţulul şi fugiră în Rusia. :> 



(1) Un vis al ieromonachuluî din mănăstirea Nemţulul, Mănăstirea 
Noul-Nimţ, p. 23, 



349 

Acestea 4îse, să ne înt6rcem iarăşi la şirul intrerupt al 
faptelor istorice povestite de cronicarul rus în ofici6sa sa 
sa dare de s6mă mai sus menţionată. 

Ieromonachul Teofan Cristi, fiind în Basarabia şi aflând 
acolo despre disposiţiunile de naţionalisare ale luî Cuza-Vodă, 
a dat în 4iua de 29 Iunie 1869 o petiţiune Archiepiscopuluî An- 
tonie din Chişineu, rugându-1 să întervie pe lângă Împăratul 
Rusiei în fav6rea mănăstirii Nămţuluî din Moldova, «perse- 
cutatăî^ de guvernul românesc. In acesta petiţiune (1), între 
altele, cetim şi următorul pasagiu f6rte semnificativ prin ten- 
dinţa sa rusofilă: ^Dacă guvernul va îndeplini rugăciunea 
mea privit6re la remiterea moşiilor din Basarabia noueî 
mănăstiri Noul-Nemţ, atunci mănăstirea N6mţul din Mol- 
dova, care întreţine pe socotâla sa un seminariîi, se va obligă 
prin mine împuternicitul ei a întreţine pe lângă mănăstire 
încă o şcdlă cu scopul special, ca elevii acestei şcâle, ispră- 
vind studiile lor, sub înalta ocrotire a guvernului rusesc 
în spiritul adeverateî pravoslavnicieî, să devie folositori în 
Moldova faţă cu actuala stare politică de lucruri, precum 
şi faţă cu propaganda Curiei Romane.*^ 

Că acest nepatriotic demers al părintelui Teofan Cristi 
n'a fost făptuit de dînsul din propria sa iniţiativă, se dove- 
desce prin faptul că tot în archiva consistoriuluî din Chi- 
şineu mai găsim dou6 scrisori ale I. P. S. Sofronie, Mitropolitul 
Moldovei, în care Înalt Prea Sfinţia Sa, dând de scire lui 
Teofan Cristi despre t6te cele privitâre la naţionalisarea 
bisericeî române şi secularisarea averilor mănăstiresci (cu 
data de 30 Decembre 1859), scrie despre acelaşi lucru şi 
Archiepiscopuluî Antonie din Chişineu o scris6re, în care îl 
r6gă a interveni pe lângă Împăratul Rusiei în fav6rea 
bisericeî şi mănăstirilor din România. 

Aceste solicitări ale prelaţilor din România, precum se 
scie, n'au isbutit; secularisarea s'a făcut, cu t6tă protestarea 
Rusiei ; dar mănăstirea Nămţulul din judeţul Nâmţ totuşi a 
beneficiat In <}iua de 8 Decembre 1860, a apărut ukazul împă- 
rătesc, prin care se dedea porunca de a se remite mănăstirii 
Nemţuluî moşiile sale Copanca şi Chiţcanî din Basarabia, 
Imediat ce a eşit acest ukaz, s'a întîmplat o încurcătură 



(1) ArchiTa consistorială din Chişineu. 



350 

f6rte nostimă. Guvernul rusesc voi să facă o fav6re în 
folosul călugărilor din mănăstirea Nemţuluî, al cărei îm- 
puternicit eră ieromonachul Teofan Cristi, iar guvernul ro- 
mân, v64^iid cu drept cuvînt purtarea nepatriotică a că- 
lugărului Cristi, Ta descărcat de orî-ce împuternicire, nu- 
mind în locul s6u pe d-1 Aron6nu. 

După o tărăgănire de doî anî, guvernul rusesc s'a văcj^t 
nevoit a remite în fine moşiile Copanca şi Chiţcanî mănăs- 
tirii Nemţuluî, care a şi intrat în stăpânirea averii sale. 

In anul 1861, în 4iua de 22 Octobre, s'aii adunat în satul 
Nemţenî din Basarabia peste 24 călugări fugari din mănăs- 
tirea Nemţuluî, cari au adresat guvernului rusesc următ6- 
rea petiţiune : (1) 

Asuprirea legii creştinesc!, precum şi a clerului ortodox, 
făptuită de guvernul Moldovei ne-a silit să părăsim zidu- 
rile pacinice până acum ale lavreî Nemţuluî şi să căutăm 
refugiu în Imperiul Rusesc, unde mănăstirea N6mţuluî po- 
sedă mal multe moşii, ce se află în Basarabia. După prigo- 
nirea şi miseria, pe cari le-am''suferit în patrie, causa princi- 
pală a emigrării n6stre în Basarabia a fost speranţa în reu- 
şita rugăciunii ndstre înmânate guvernului imperial prin 
representantul lavreî părintele Teofan.... > 

Acesta petiţiune se isprăviâ cu cererea călugărilor fugari 
de a li se permite să începă cât mal iute zidirea unei mănăs- 
tiri în satul Copanca. Ca răspuns însă la acesta petiţiune 
guvernul rusesc, după doi ani de 4il^> '^ decis în fine 
că representantul mănăstirii Nemţuluî nu pdte fi părintele 
Teofan, care nu este recunoscut ca atare de către guver- 
nul Moldovei, ci ieromonachul Andronic, trimisul guvernu- 
lui şi al Mitropolitului Moldovei. 

In fine, în cjiua de 13 Ianuarie 1864, împăratul Alexandru IL 
după avisul sinodului, a subscris un nou ukaz, pe temeiul 
căruia se permitea călugărilor mănăstirii N6mţiilul de a 
construi pe moşiile Copanca şi Chiţcanî o nouă mănăstire 
Noul-Nemţ, cu hramul înălţării Domnului, şi de a adă- 
posti în acea mănăstire peste 50 de călugări, cu condiţiune 



(1) Archiva cons. iîn Chişineu, copie de pe petiţiunea ieromonachuluî 
Sevastian şi a monachilor David, Anfilochie etc. către Mini steriul Aface- 
rilor străine din Rusia. 



351 

însă ca soborul călugărilor să al6gă din sînul sfiii pe un 
egumen, care va fi întărit de către Mitropolitul Moldove^ 
iar în cas când scaunul acesta va fi vacant, de către St 
Sinod rusesc; ca acea mănăstire Noul-N6mţ să fie consi- 
derată ca copila (tşerl) lavrei Nemţuluî şi ca atare să fie 
pendinte de lavra (vzavisimosti ot Lawrî) şi prin urmare 
ierarchicesce de mitropolia Moldovei, fără prejudiţiu însă 
pentru autoritatea eparchiei din Chişineu. De aceea, (Jiceâ 
decisiunea Sinodului rusesc maî departe, stariţul mănăstirii,, 
precum şi ceî-lalţi, pentru a fi chirotonisiţî, se vor trimite,^ 
spre încercare, la episcopia din Chişineu; asemenea tot 
către episcopia din Chişineu mănăstirea are să se adreseze 
pentru sfinţirea bisericilor, pentru antimis şi altele. 

In acelaşi timp Sinodul rusesc a dispus ca anual lavra 
N6mţuluî să capitaliseze câte 5.000 ruble până la formarea 
unui capital de 50.000. Acest capital va servi pentru darea 
de burse elevilor din seminariul din Chişineu. Aceşti elevi, 
învSţând rusesce, erau meniţi a compune falanga unui cler 
rusificat şi a deveni propagatorii rusificăril bisericel. 

Acesta este istoricul înănăstiriî Chiteam saîi Noul-Nemţ 
din Basarabia. (1) 



(i) Afară de aceste mănăstiri, cari există până acum în Basarabia, 
după programul întocmit de către Archiepiscopul Dimitrie Sulima (1821), 
aâ existat în Basarabia următorele mănăstiri, a cărora descriere ne o dă 
P. S. Dimitrie Sulima în scrierea sa: 

Mănăstirea Caratura, aşezată în judeţul Orheiâ, Ie depărtare de 90 
verste de Orheiii, pe unul din malurile stâncose ale Nistrului. A fost în- 
temeiată pe la 1771 de monachiî Gtidilion şi Hafail. 

Biserica a fost cu hramul Bunei- Vestiri. Mănăstirea a fost de călugă- 
riţe. Schitul eră aşezat pe pămtntul boerulul Petrache Catargi. 

Mănăstirea e acum desfiinţată. 

Mănăstirea Cosoveţu, BşezsLt& in judeţul laşi^la depărtare de r»o verste 
de la Bălţi. A fost zidită pe la 1729 de către schimnicii Pavel şi Gavril, 
Numele mănăstirii se trage de la satul Cosoveţ, proprietatea boerului 
lordache Vartolomeiii. La 1812 schitul a fost clasificat de către Mitropo- 
litul Gavril printre mănăstiri. 

Acum e desfiinţată. 

Mănăstirea Lomata se află în judeţul Bălţi, depărtare de bb verste 
de oraşul capitală a judeţului. Eră aşezată sub munte, lângă Nistru. 
Schitul s'a întemeiat la 1728 de către călugăriţa Elisaveta, iar la 1802 
8*a reconstruit de către stariţul Teodosie, care-1 administra pe când 



352 



Despre averea mănăstirilor. 

înainte de a încheia capitolul privitor la mănăstirile din 
Basarabia, este necesar să dăm ă6mă, cel puţin în resumat, 
despre actuala organisare economică a acestor mănăstiri. 

Mănăstirile n6stre au jucat un rol important în cursul 
istoriei n6mului nostru. Aruncând o privire retrospectivă 
asupra trecutului atât al nostru, cât şi al întregeî Europe, 
cu destinele căreia pururea a fost strîns legat şi destinul na- 
ţiunii române, observăm că v6cul de mijloc în genere a 
lăsat o amintire tristă în istoria cultureî europene. 

Ac6stă epocă este considerată ca o vreme de întuneric şi 
de ignoranţă. Nu numai la Orientul Europei, unde propăşirea 
culturală a fost zădărnicită de împrejur<^trî nefaste, precum 
au fost invasiunea Hunilor, aceşti strămoşi al Maghiarilor, 
a Tătarilor etc, dar şi la Occidentul Europei cultura în evul 
mediu a fost înăbuşită. 

In acele timpuri negre sciinţa îşi găsise adăpost în zi- 



trăiâ Archiepiscopul Dimitrie Sulinia. Numele mănăstirii se trage de la 
satul Lomota sau Lomona. Schitul a fost construit pe moşia mănăstirii 
Răchitosa din Moldova. 

Acum mănăstirea Loniata e desfiinţată. 

Mănăstirea Rezina se află în judeţul Orheifi, la depărtare de 95 verste 
de Chişineiî. Eră aşezată lângă Nistru. S*a zidit la 1770 de către preo- 
tul Roman Pereteaicu. Numele mănăstirii se trage de la satul Rezina. 

Mănăstirea acum e desfiinţată. 

Mănăstirea Ruda se afla în judeţul Hotin, la depărtare de 105 verste 
de Hotin; eră aşezată lângă Nistru, în apropiere de satul Ruda, de la 
care i se trage şi numele. S'a întemeiat pe la 1772 de către Simion 
Dociul, precupeţ din Mohilâti. 

Mănăstirea e desfiinţată. 

Mănăstirea Soroca sau mănăstirea Sf. Nicolae se află în judeţul 
Bălţ!, la depărtare de 50 verste de Bălţi. Eră aşezată pe malul Nistrului 
şi s'a întemeiat de către boerul Emandache Ruset pe la 1762. 

Mănăstirea e desfiinţată. 

Mănăstirea Ciura, se află în judeţul Orheiu, lângă pîrăul dura, de 
la care i se trage şi numele. Mănăstirea acesta de călugăriţe a fost în- 
temeiată de către protoiereul Coretski, în ce an anume nu se scie. Schi- 
tul avea o fâşie de moşie lângă satul Neacvoea, dăruit mănăstirii de 
răzeşi. {Murzachevicî 3anuc. (JOm. I/cm. n Opcon 1S60; Eparh. Vedom, 188H, 
No. 16, preotul M. Ganitsky.) 



'. -^ 



^1. 

li 

II 



353 

durile mănăstirilor, cari singure rămăsese întru cât-va la 
adăpost de ori-ce nestatornicie. Este incontestabil că, în 
afară de importanţa lor religi6să, mănăstirile în evul mediu 
aii mai avut şi o mare importanţă pur culturală; ele erau 
adevărate centre de lumină şi de studiu, avend biblioteci, 
ateliere de copiarea manuscriptelor, archive. 

In fine, mănăstirile pe atunci dedeaii între zidurile lor adă- 
post tuturor prigoniţilor şi obijduiţilor. Zidite pe locuri 
înalte, une-orî întărite ca nişte adevărate cetăţi, mănăstirile 
în momente de grea cumpănă deschideau porţile lor femei- 
lor şi copiilor, bătrânilor şi bolnavilor, pe când bărbaţii 
apărau ţera. 

T6te aceste împrejurări firesce că dăduse mănăstirilor o 
mare importanţă socială şi de aceea tocmai mănăstirile aveau 
un rol însemnat şi se bucurau de o înrîurire meritată. Mă- 
năstirile de pe acele timpuri nu erau încă locaş de trândă- 
vie, de corupţiune, de intrigi şi alte viciurl lumescl, căci cores- 
pundeau unei meniri altruiste, aveaii un ideal măreţ de ab- 
negaţiune şi suferinţă. Pentru a-şl pute îndeplini sarcinele, 
atât din punctul de vedere religios, cât şi din punctul de 
vedere filantropic, căci credinţa fără fapte e m6rtă, mănăs- 
tirile aveau nevoe de mijl6ce materiale, şi mijldcele aceste 
ele le căpătau ca dar din partea credincioşilor. Toţi 6menil de 
binfi, precum şi cel cari credeau necesar a-şî ispăşi păcatele, 
dăruiaii printr'un act juridic mănăstirilor o parte din ave- 
rea lor mişcăt6re şi nemişcătdre. Şi nu numai <5menîl de 
rînd, dar mal cu semă împăraţii, Regii şi boeril înzestrau mă- 
năstirile cu averi, atât pentru pomenirea sufletelor lor, cât 
şi pentru zidire de ospicii, şc61e şi spitale. 

Ceea ce se făcea în evul mediii în Europa apusănă se 
făcea asemenea şi în Ţara Românescă, acest hotar de la ră- 
sărit al lumii civilisate de pe atunci. 

Cronicarii noştri vorbesc mereii despre obiceiul Domni- 
torilor şi boerilor pămînteni de a zidi mănăstiri, înzes- 
trându-le cu averi însemnate. In chris6vele Domnilor, pre- 
cum şi în testamentele olografe ale boerilor, donatorii pioşî 
impun mănăstirilor obligaţiunea de a întrebuinţa venitul 
moşiilor dăruite, atât pentru hrana călugărilor, cât şi pen- 
tru acte de binefacere anume arătate. Unele din aceste chrî- 
s<5ve, privitdre la mănăstirile din Basarabia, precum am vă- 

Z. C. Arbure, Basarabia, 83 



354 

<)ut, s'au păstrat încă prin archivele acestor mănăstiri, altele 
sunt secfestrate de călugării grecL In t6te aceste documente* 
de mare interes istoric, este scris că averea mănăstirilor li 
se dă cu obligaţiunea neînlăturabilă ca din venitul darurilor 
nu numai să se satisfacă cele trebuinci6se mănăstirilor, dar şi 
să se zid^scă şc61e, spitale, asile, să se ajute săracii, să se 
răscumpere ceî că4uţi în plean sau robie, să se ospăteze că- 
lătorii, etc. 

Şi mulţumită dărniciei Domnitorilor şi a boerilor, încet 
cu încetul peste Vs P^i*te din pamîntul românesc a devenit 
proprietatea mănăstirilor. Dăruind însă aceste averi, dona- 
torii s'au îngrijit mal pre sus de t6te de a îngrădi darul 
făcut de ori-ce eventualitate, de ori-ce schimbare a scopu- 
lui pentru care făcuse darul, mal cu semă că şi starea 
lucrurilor de pe atunci eră cât se p6te de nestatornică. De 
aceea în chris6vele lor dăruitorii stabilesc cu amănuntul modul 
de a administra darul; controlul cheltuelilor şi cele-lalte (1) 
sunt lăsate în sarcina unul consiliu, compus din membrii fa- 
miliei dăruitoruluî, din fruntaşii ţării sau chiar Domnul. Acesta 
din urmă adese-orl se bucură de dreptul larg de a veghiâ 
asupra administraţiunil moşiilor dăruite. 

Din t6te acestea reese vfidit cum că înzestrarea mănăstiri- 
lor cu averi în Valachia şi Moldova n'aveâ de scop numai 
pietatea, ci şi o menire socialo-politică, ce se manifesta prin 
expresa dorinţă a donatorilor de a crea şi susţină instituţiuni 
de cultură naţională şi de cele pur filantropice. 

Pe la finitul secolului XV donatorii, în chris6vele lor, afară 
de condiţiunile mal sus pomenite, aii început să adaogă o 
nouă clausă, anume aceea ca unele din mănăstirile româ- 
nesc! să fie închinate Locurilor Sfinte. închinarea mănăstiri- 
lor n6stre, precum se scie, constă în faptul că, din averea 
lor, după satisfacerea trebuinţelor locale, prisosul ce va ră- 
mână să se dea ca dar anual Locurilor Sfinte. 

Care să fi fostcausa închinării? Din t6te explicările date, 
cea mal verosimilă este aceea pe care no-o dă Dimitrie Can- 
temir în Cronica sa. «Ori-ce Domn saii boer, scrie Cânte- 



(1) Sbomic Besarabskago Zemstvct, 1875. No. 2 — 3, p. 447—449. Chri 
Bovele mănăstirilor Cotrocenî, Vâcâresci, Verbiţa, etc. 



355 

mir, înzestra mănăstirea zidită de dînsiil sau de un altul cu 
o parte din averea sa egală cu partea fie-căruîa din copiii 
sfei. Dar, având t^mă ca nu cum-va 4îsa sa să fie apoi 
stricată, mănăstirea o închinau vre-uneî mănăstiri din 
Orient şi apoî deja acest eî din urmă îî puneau obligaţiune 
să menţină t6te în bună rînduială, pentru care sîrguinţă îî 
dedeau şi eî o parte din venituri, şi anume ce va prisosi din 
venita 

Acostă părere a luî Cantemîr-Vodă este temeinic basată 
pe un şir de documente istorice privit6re la mănăstirile în- 
chinate. Chris6v ele şi testamentele, pe temeiul cărora mănăsti- 
rile ndstre fură închinate mănăstirilor grecesci, conţin expresa 
voinţă a dăruitorilor, ca mănăstirile închinate să fie ocâr- 
muite de egumenî locali pe temeiul legilor ţeriî, ca veniturile 
moşiilor să se întrebuinţeze pentru hrana călugărilor, în- 
treţinerea şc6lelor şi locaşurilor de binefacere, iar restul 
din venituri să se trămită mănăstirii la care mănăstirea din 
ţeră se află închinată. Firesce că Domnitorii fanarioţi, închi- 
nând mănăstirile, au stricat acostă rînduială; dar stricarea 
rînduelil făcută de aceşti Domni se explică prea bine prin 
chiar scopul nelegiuit ce pândiau ei în acest cas. 

Aşă dar, documentele istorice privit6re la mănăstirile închi- 
nate demonstra neîndoelnic că dreptul de proprietate asu- 
pra averilor mănăstiresci aparţinea exclusiv mănăstirilor 
n6stre şi că mănăstirile grecesci nu aveau alt drept decât 
acela de a se folosi de un ajutor 6re-care, ce mănăstirile 
vor bine- VOI a le da din prisosul veniturilor lor. Nu există 
un singur cas când vre-o vie, casă saii moşie să fi fost lăsată 
ca dar direct vre-uneî mănăstiri străine, ci din contră toţi 
dărui toril lăsaii darul lor mănăstirii locale închinate unei 
mănăstiri străine. Alt-fel nici că putea să fie, de 6re-co 
în Moldova şi Valachia din vechime există legea fun- 
damentală^ pe temeiul căreia străinii, şi mal cu semă su- 
puşii otomani, n'aveati voe de a deveni proprietari funciari; 
acostă lege îmbrăţişa chiar averea funciară, lăsată drept 
zestre. Prin urmare, pentru a deveni proprietar funciar, 
trebuia neapSrat ca cine-va să devie pămîntpn. In Moldova 
şi Valachia mănăstirile nu se închinau numai mănăstirilor 
străine, dar şi unora din mănăstirile locale mal renumite; 
faţă cu aceste mănăstiri însă, mănăstirea închinată se con- 



356 

sideră de metoc. (1) Aceste metocuri erau un fel de colo- 
nii ale mănăstirii principale şi averea motocului se adminis- 
tra de către delegatul mănăstirii-metropolă. Tocmai în acest 
cas din urmă erau mat m^ulte mănăstiri din Basarabia, 
închinate saii mănăstirii Nemţuluî saă Sfiniuluî Spiridon. 
Acestea stabilite, să trecem la cercetarea cestiunii întru cât 
mănăstirile grecesci s'aii conformat cu voinţa testatorilor şi 
dacă aceste mănăstiri străine şi-aii îndeplinit datoriile lor 
faţă cu naţiunea română, care printr'un şir de evenimente 
grele pe la finitul secolelor XV — XVI a că4ut sub duhovni- 
c4sca ocrotire a clerului grecesc. Documentele secolului XVII 
ne arată, în mod cert, că averile mănăstirilor n6stre închi- 
nate au devenit prada unei exploatări rapace a călugărimiî 
grece. Mănăstirile grecesci, folosindu-se de neorînduelile 
lăuntrice ale Principatelor, înainte de t6te şi-au însuşit 
dreptul de a trimite în ţară representanţi aî lor, înves- 
tindu-î cu prerogative mari ; aceşti egumeni greci, prin 
intrigi, isbutiră încet cu încetul de a înlătură de la admi- 
nistraţiunea averilor mănăstiresc! atât pe egumenii români, 
cât şi orî-ce control al puterii civile, devenind stăpâni asupra 
avutului mănăstirilor închinate. Pentru a legitimă nelegiuirea 
lor, egumenii greci puseră mâna pe mare parte din documen- 
tele istorice privit6re la mănăstiri, parte distrugendu-le, parte 
transportându-le afară din ţ6ră. Pentru a sprijini pe ceva legal 
aceste usurpaţiunî, egumenii greci se înfăţişară în curgerea 
anilor înaintea Divanurilor ţeriî ca adeveraţiî proprietari aî 
averilor mănăstiresc!, încheiând t6te contractele de arendare, 
vîncjărî de păduri, etc. în numele lor propriii. Mulţumită 
stării anarchice de lucruri, veniturile averilor mănăstiresc! 
devoniră isvorul de înavuţire a une! dr6ie de călugări grec! 
şi a rubedeniilor lor, venite din t6te unghiurile Greciei. îm- 
bogăţind u-se cu ajutorul banilor ţSriî, Grecii deveniră apoi 
stăpân! peste ţ^ră, stăpân! peste cultura şi biserica română. 
Firesce că, într'o asemenea stare de lucruri, nu se mai po- 
meniâ măcar despre voinţa testatorilor. Mănăstirile n6stre 
că(]iiră în ruină, se pustiiră, bisericile se dărâmară; scalele se 

(l) Wenelin în cartea sa Vlaho-Bolgare şi Daco- Slave hrizove ăerivk 
CTivîntul metoch din greca : uirox^t participare ; [xero/o?, participator. 
Pag. 144. 



357 

închiseră şi instituţiunile de binefacere perîră. Nemulţu- 
mindu-se cu atât, călugării greci, ajutaţt de Domnii fanarioţi, 
în curînd capotară alte moşii, acaparând şi averile mănăsti- 
rilor neînchinate. Cinismul călugărilor grecî în acăstă privinţă 
a ajuns până acolo, în cât la 1710 Domnitorul Nicolae Ma- 
vrocordat, printr'un chrisov, a închinat mănăstirea Hîncu 
Patriarchiel din Alexandria, sub cuvînt că acâstă patriar- 
chîe gr^că n'a primit încă nici odată ajutor din Moldova. 

Firesce că ac6stă stare de lucruri n'a putut dură decât atât 
cât pot dură inichitatea şi nedreptatea ; fruntaşii naţiunii 
române eraii siliţt a căută mijl6ce de a pune capăt despoie- 
rîl ţSriî de către nisce străini rapaci. Deja în secolul XVII 
Domnitorii Moldovei şi al Valachieî ceî mal energici dedeaii 
numerdse porunci cu privire la averile mănăstiresc!, călăuzin- 
du-se în aceste porunci de sfatul boerilor pămîntenî. Prin aceste 
porunci domnesci ţ6ra recăpăta averea sa jefuită, călugă- 
rii greci se depărtau de la administraţiunea moşiilor mă- 
năstiresci şi se interzicea pe viitor orî-ce închinare a mănă- 
stirilor nouă unor mănăstiri străine; unele din aceste porunci 
domnesci fixau anume partea ce mănăstirile închinate tre- 
buiai! să plătescă mănăstirilor la cari au fost închinate. (1) 

Pentru a ilustră activitatea patriotică a acestor Domni pă- 
mîntenî, extragem acî următ6rea citaţiune din chrisovul lui 
Mateiu Basarab : (2) 

De atunci de când, de la un timp înc6ce, ,s'au ivit pe 
scaunul domniei şi din MitropoliţI 6menl străini nouă, nu prin 
sfînta credinţă, ci de nem, de limbă şi alte obiceiuri, adecă 
Greci, cari, călcând şi nesocotind vechile n6stre obiceiuri şi 
datine, au adus ţera la mare jale şi cumplită pustiire, iar 
după acăsta nu s'aii sfiit de a atinge şi sfintele mănăstiri 
şi au îndrăsnit a clătină pravila monachală şi poruncile ve- 
chilor Domni testatori, nimicind u-le şi spurcându-se cu mită, 
au început a tîrgui cu sfintele locaşuri, închinându-le drept 
dijmaşii a altor mănăstiri din ţara grecăscă şi din Sf. Munte, 
făcând cărţi fără scirea Divanului şi contra voinţei Sobo- 
rului duhovnicesc. 



(1) Chrisovul luî Leon Voevod (1631), Mateiu Basarab (1640-1641), 
Radu şi Leon (1667), Constantin Basarab (1657), etc. 

(2) Sbomik. Bassarab, Zemstva, p. 456—457. 



358 

«Şi de aceea, noî, Mateiu Basarab, cu scirea Divanului şi 
consimţemîntul Soborului duhovnicesc, am orînduit : de 6re- 
ce acele sf. mănăstiri domnesci au fost închinate cu mi- 
tuire de către Domnii străini şi vlădicii altor mănăstiri din 
Grecia şi de la muntele Athos, şi anume : Tismana, Arnota, 
Argeş, Gura-Murşulul şi altele, apoi să nu fie aceste locaşuri 
sfinte turburate de către mănăstirile străine, către cari au 
fost închinate cu mituire, şi să rfimâe acele mănăstiri nea- 
târnate, după pravila făcută de ziditorii lor şi ctitorii, sub 
paza ocârmuiril, precum au fost înainte, iar mănăstirile cari 
au fost zidite de Domni sau boerl şi cari aii fost închinate 
de ziditorii lor altor mănăstiri pot să rămâe sub ocrotirea 
călugărilor străini, însă cu condiţiune ca să se facă tdte pre- 
cum au stabilit testatorii în cărţile lor. Iar care din Domni 
chemaţi de Dumnecjeu pentru stăpânire după mdrtea n6stră, 
sau din vlădici, sau din EpiscopI, sau din boerî, sau din cel 
puternici vre-odată, va îndrăsni, pentru mită, solicitaţi şi ru- 
gaţi de călugări străini, sau după sfatul altor 6menl, fie pă- 
minteni, fie străini, să dea ascultare unor cărţi false privi- 
tor la închinare şi acostă a n6stră poruncă o va ascunde şi 
o va strică, să fie proclet de către Soborul duhovnicesc, adu- 
nat înaintea n6stră şi a tuturor dregătorilor ţferiî.» (1) 

La 1706 Domnitorul Moldovei Antioch Cantemir a stabi- 
lit în fine şi partea de ajutor, pe care anual mănăstirile în- 
chinate erau să o dea mănăstirilor străine. Apoi Michail Ra- 
coviţă, Domnul Moldovei, printr'un chrisov datat în 1716, 
a recunoscut porunca lui Nicolae Mavrocordat, prin care la 
1710 mănăstirea Hîncul s'a închinat Patriarchiel din Alexan- 
dria, ca nedreptă şi prin urmare nulă. (2) 

Unii din prelaţii greci, cu consciinţa mal curată, au opinat 
pentru aceste drepte disposiţiuni ale Domnitorilor pămîntenî. 
Aşâ de pildă a făcut Patriarchul din Constantinopole Par- 
tenie, Patriarchul din Ierusalim Teofil, cari, printr'un chrisov 
de la 1641, au recunoscut de dr6ptă şi bună porunca luî 
Mateiu Basarab. In acel chrisov, Patriarchul Partenie 4îce : 
«Nici Domnitorii ceMalţî, nici Mitropolitul, nici Episcopul, nici 
boeriî, nici Divanul, de acum înainte să n'aibă voe de a în- 



(1) CoopHHfCL BvcapaC). Iit>iicTB;i, p. 456-457. 

(2) Ibidetn, p. 500. 



359 

chină acele mănăstiri, cari să se ocârmuiască după pravila 
ziditorilor lor.» 

După ac6sta iarăşi, mulţumită unor timpuri de restrişte, 
situaţiunea mănăstirilor închinate s'a schimbat în spre maî 
mare r6u. La începutul secolului XVIII, imediat după răs- 
boiul din 1711, Turcia, revoltată din causa simpatiilor firescî 
ale Moldovei pentru ImpSratul Petru-cel-Mare, voind a se r6s- 
bună în contra lui Dimitrie Cantemir, siiî pe acest Domnitor 
să fugă în Rusia, iar pe Constantin Brâncov6nu cu doi 
nepoţî aî s6I îî decapita la Constantinopole. Folosindu-se 
de aceste evenimente. Grecii din Fanar isbutiră a deveni 
stăpâni asupra destinelor ţărilor. Domnitorii fanarioţi conside- 
rau postul lor ca o moşie arendată şi o exploatau în con- 
sciinţă, fiind absolut indiferenţi dacă după dînşii va veni 
potopul sau nu. Firesce că aceşti Domnitori fanarioţi erau 
cât se p6te de favorabili mănăstirilor gj-ocesci şi, mulţumită 
sprijinului lor, mănăstirile închinate din nou că4ură pe ma- 
nile egumenilor greci. Aceşti noi veniţi din Grecia au inau- 
gurat un jaf şi mal colosal în administraţiunea averilor 
mânăstiresci ; pădurile seculare ale mănăstirilor începură a 
se topi ca c6ra sub securea arendaşilor, acaretele de pe moşii 
se ruinară, iar şc61ele şi instituţiunile de binefacere periră. 
Jaful şi nelegiuirea deveniră aşâ de colosale, în cât siliră chiar 
pe unii din Domnitorii fanarioţi să mal astâmpere poftele 
rapace ale consângenilor lor. Aşâ de pildă Alexandru Ip- 
silanti, la 1775, a ordonat ca mănăstirile grecesc! să nu ieâ 
de la mănăstirile închinate mal mult decât este stabilit prin 
actul testatorilor; Constantin Mavrocordat, la 1761, a stabilit 
ca normă 57o din venituri, pe cari trebuia să-I preleveze mă- 
năstirile grecesci din averea mănăstirilor închinate. Porun- 
cile Domnitorilor Constantin Hangerli (1798), Constantin Mo- 
ruzi (1799), Ghica (1748), Caragea (1817) au întărit acesta 
disposiţiune. 

La 1821, după Eterie, P6rta a dat firmanul prin care că- 
lugării greci se isgoniau din Moldova şi Valachia. Acest 
firman desfiinţa prerogativa nelegiuită a mănăstirilor gre- 
cesc! privit6re la averea mănăstirilor închinate. Pe basa 
acestui firman, călugării greci se expulsară din mănăstiri, 
iar moşiile mănăstiresc! trecură sub administraţiunea unor 
comisiuni. compuse din boerîl pămînteni, avend de prese- 



360 

t 
f 

dinte pe Mitropolit. Firmanul în cestiune s'a aplicat până 
pe la 1828, când, după încheiarea păcii, representanţiî mănăs- 
tirilor grecescî, cii încuviinţarea Porţiî, sub protecţiunea Ru- 
siei, au pus mâna iarăşi pe averile mănăstiresc! din ambele 
Principate. De la acest an cestiunea averii mănăstirilor în- 
chinate pasiona mult stratul înalt al societăţii ruse din 
Petersburg ; călugării greci mituîră pe unii din demnitarii ruşi 
şi cu acest mijloc îşi asigurară deplină libertate în Moldova şi 
Valachia. 
Iată ce scriu în acesta privinţă chiar Ruşii: (1) 
«Guvernul rus la început a luat sub a sa ocrotire in- 
teresele obştiilor duhvonicesci din Orient, ftresce pejitru 
că 7i'a fost în cunoscinţă de causă şi nu cunosceă caracte- 
rul activităţii 6menilor de încredere al acestor comunităţi 
duhovnicescl. Dar apoi, ocârmuind în anii 1830 afacerile 
Principatelor, guvernul rusesc a făcut de aprdpe cunoscinţă 
cu modul cum se administrau averile mănăstiresci de către că- 
lugării greci. Atunci, dînsul a insistat într'un mod tenace 
ca călugării Greci să împartă de bună voe, fie cu o parte 
măcar, cu instituţiunile de cultură din Principate, venitul 
anual al averilor mănăstiresci. Dar tocmai pe când cestiu- 
nea acesta preocupă diplomaţia, 6menil de încredere al 
mănăstirilor grecescî se puseră pe un jaf cumplit şi, presîm- 
ţînd că în curînd vor fi alungaţi, dedeati în arendă moşiile 
mănăstiresci pe un preţ de nimic şi pentru un timp f6rte 
lung. Aceste nelegiuri atraseră asupra lor atenţiunea Comitelui 
Kiseleff, care, printr'o circulară cu data de 11 Novembre 1833, 
a anulat t6te contractele de arendare şi a destituit pe cel 
culpabili. După acesta, convingendu-se că este imposibil a 
termină în mod pacînic ac6stă cestiune, guvernul rus, 
luând în vedere opiniunea Divanurilor, a introdus în Regula- 
7nentul Organic {1832) disposiţiuni speciale privit6re la ave- 
rile mănăstiresc!. In aceste paragrafe s'a emis părerea legiui- 
torului că revisuirea şi studiarea aprofundată a actelor mă- 
năstiresc! se impune, pentru a se put6 fixă partea anume 



(1) CoopHUKh Ltfcaq), Se.Mcmoa. p. 502 ; — JKfjpKajn Mukucm. Hapoâ. JTpocujbtu,, 
e, XXXI, VI, p. 223; — OHej)Kh iicmopiu nima. nepKQeil To.ii/CuHCKîii 336—338 p.; 
— Betie.uiKz ^Ha^an.» 



361 

din veniturile averilor necesară şi de drept pentru întreţi- 
nerea instituţiunilor de binefacere, precum şi a şc61elor 
pendinte de aceste mănăstiri; asemenea se prevedea cer- 
cetarea amănunţită a administraţîunii culpabile de până 
atunci a acestor averî, precum şi alcătuirea unui regula- 
ment de administrarea averilor în cestiune analog cu acela 
pe temeiul căruia se ocârmuesc averile mănăstirilor neîn- 
chinate.» 

In adevSr, iată cum sună art. 363 din Regulamentul Or- 
ganic: 

^Pentru înlăturarea risipei şi fără-de-legilor făptuite de 
egumenii greci ai mănăstirilor închinate, este necesar să 
se alcătuiască o comîsiune specială, menită a fixă partea 
din venituri necesară pentru întreţinerea instituţiunilor de 
binefacere şi a şc61elor din Principate.» 

La 1833 Martie 15, după propunerea făcută de către 
Corniţele Kiseleff, s'aii fixat următdrele condiţiunî, cari au 
fost înmânate celor patru representanţî aî mănăstirilor 
grecescî, aflaţi la BucurescI: repararea radicală a edificiilor 
mănâstiresci, deschiderea instituţiunilor de binefacere pe 
lângă mănăstiri, fixarea părţii de ajutor care anual trebue 
să se trimită Sf. Locuri, arendarea moşiilor mănăstiresci prin 
licitaţiune. 

Acest lucru s'a întărit apoi prin -rnemoranduim din 
Buiuk-Dere, publicat de guvernul rusesc cu data 1 August 
1843. 

T6te aceste bune intenţîuni ale guvernului rusesc au r6- 
mas însă literă mdrtă şi în curînd clerul grec, cu cadouri 
pe la puternicii din Petersburg, a reuşit să zădărnic6scă 
pornirile bune şi morale ale Comitelui Kiseleff. De altă 
parte şi guvernul rusesc, condus de o politică de interes 
şi temendu-se de a găsî în clerul grec un element ostil ten- 
dinţelor sale în Peninsula Balcanică, n'a admis vederile îm- 
puternicitului s6u, Comitele Kiseleff. Aceste t6te făcură că 
aplicarea paragrafelor din Regulamentul Organic privit6re 
la averea mănăstirilor închinate s'a stabilit a se face numai 
după expirarea unul termin de 10 ani, apoi după alt termin 
de 9 ani. Şi ac6stă intâr^iare s'a admis, contrariu protes- 
taţiunilor Divanurilor şi ale Domnitorilor, cari mereu solici- 
tau de la Rusia şi Turcia aplicarea Regulamentului. 



362 

Intr'o altă scriere nisescă (1) privitâre la acâstă cestiuno, 
d-l Şcegloff, scrie următ6rele : 

cLa începutul deceniei a 50-a, guvernul nostru (rusesc) a 
aprofundat în fine cestiunea mănăstirilor închinate şi, după 
studiarea acestei cestiunî, şi-a schimbat părerea. Guvernul 
deveni neîncre46tor la cele 4îse de călugării greci şi începu 
a respinge solicitările lor nedrepte, de 6re-ce ei pretindeau 
<;ă averile mănăstirilor închinate din Moldova şi Valachia 
sunt proprietate absolută a Sfintelor Locuri. Neîncrederea gu- 
vernului rusesc se oglindesce perfect în următ6rea instruc- 
ţiune dată ambasadorului rusesc la Constantinopole cu data 
din 1852. In ac6stă instrucţiune se notifică d-lul Butenefî mo- 
tivele amestecului Rusiei în afacerea mănăstirilor închinate : 
«Veţi da a înţelege comunităţilor duhovnicesc! grece t6tă 
«importanţa pentru ele de a se supune în interesele lor ma- 
teriale legilor şi disposiţiunilor Domnitorilor. Datoriile ce in- 
cumbă comunităţilor duhovnicesc! decurg din chiar actele şi 
documentele pe temeiul cărora averile aii fost testate, precum 
*şi din condiţiunile înscrise în aceste acte, cari t6te au fost ne- 
socotite de către călugării greci. Veţi arătă în fine Patriar- 
«chilor că datoriile lor directe sunt de a pune cap6t fără-de- 
< legilor egumenilor greci, de 6re-ce aceste fâră-de-legi nu 
«fără temeiu apasă întrega ocârmuire duhovnic6scă grecă.» 
Şi apoi mal departe: «Guvernul nostru (rusesc), recu- 
noscând dreptul legal al Principatelor asupra averilor mă- 
năstiresc!, a propus comunităţilor orientale să împartă de bună 
voe din veniturile averilor închinate o parte 6re-care pentru 
întreţinerea mănăstirilor locale, pentru şc61e şi instituţiun! 
de binefacere, iar restul de venituri să-1 păstreze în folosul sf. 
locaşuri. Dar t6tă solicitudinea şi sforţările guvernului rusesc 
de a aplana lucrurile pe cale pacinică fură zadarnice. îm- 
puterniciţii mănăstirilor grecesci aii răspuns mereii la t6te 
propunerile guvernului că mănăstirile grecesci posedă drep- 
turi de proprietate asupra tuturor moşiilor mănlstirescl din 
Moldova şi Valachia şi, ca proprietari, nu se consideră da- 
tare a da ceva din venituri pentru întreţinerea mănăstiri- 
lor locale, a şc61elor şi a instituţiunilor din Principate. 
Pentru a sprijini acesta pretenţiune, împuterniciţii m&nă- 



\< 



« 



(1) C6opHHKT» BeccapaG. 3cMCTBa., p. 463. 



363 

ştirilor grecescî n'au adus nici odată vre-un act sau docu- 
ment, şi acesta din pricină că arătarea acestor documente şi 
acte le-ar fi dăunătdre lor. De altă parte printre documentele 
publicate privitdre la averile mănăstirilor închinate până 
acum nu se găsesce nici unul, din care ar resultă că mănăs- 
tirile grecescî sunt în drept de a ridică veniturile întregi 
ale acestor moşii. In aceste documente este(}is, sau că Sfintele 
Locuri pot să beneficieze de restul din venituri întrebuinţate 
pentru trebuinţele mănăstiresc! conform cu voinţa testato- 
rilor, sau că mănăstirile locale se declarau de metocurî ale 
sf. mănăstiri, adecă se făceau părtaşele lor în administraţiunea 
averilor dăruite. Timpul şi practica aii demonstrat că în 
contra intrigilor împuterniciţilor mănăstirilor grecesc! sunt 
necesare mSsurile cele mai hotărîte şi energice. Asemenea 
măsuri au şi fost luate în Principatele Dunărene la 1863 de 
către puterea legiuitdre, care a secularisat averile nemişcâ- 
t6re ale mănăstirilor, remiţendu-le Ministeriuluî de Domenii (1) 
şi lăsând întreţinerea mănăstirilor pe sama statului ; seculari- 
sarea a îmbrăţişat nu numai averea mănăstirilor închinate, 
ci şi pe aceea a mănăstirilor neînchinate.» 

Acestea rememorate, să trecem acum la mănăstirile din 
Basarabia. In Basarabia activitatea egumenilor grecescî eră, 
firesce, aceeaşi ca şi în într6ga Moldova. 

In Basarabia există următ6rele categorii de averi mănăs- 
tiresc! : 

L Averile mănăstirilor şi schiturilor neîncfmiate. 

;^. Averile mănăstirilor din Moldova neinchiiiate. 

.7. Averile mănăstirilor închinate Sfintelor Locuri. 

In categoria celor două din urmă averi sunt următdrele 
mănăstiri în Basarabia: 

Mănăstirea Vatopedon posedă 45 moşii ; Sinaia 13 ; 
şcâla elino'seampela din Epir, 3; şcâla naţională din 
ConstantinopolCj 2 ; Episcopia de Huşi, 10; Mitropolia din 
laşî, 1; Sf. Morminty 35; Lavra Nemţuhii, 14; muntele 
AthoSy 2; biserica Sf. Gheorghe din Iaşi, 1; comunitatea 
tnănăstirescă din Athos, 3 ; scaunul Patriarchieî din Antio- 



(1) Autorul rus greşesce acî, căci Ministeriul de Domenii nu există 
pe atunci. 



364 

chia, 1 ; Sf. Pavel clin Teodorenîy 7 ; Pângărita, 1 ; Ivirul, 1 ; 
Slatina, 3; Chipriani, 24. 

Din t6te aceste mănăstirîînchinate din Basarabia, o posiţi- 
une excepţională are mănăstirea Chiprîanl cu schitul Con- 
drîţa, care a fost închinată mănăstirii Zograv din Athos Ia 
1698 de Antioch Cantemîr. 

Considerantele pe temeiul cărora este aşezată excepţîunea 
privitdre la acostă mănăstire le găsim într'un document al luî 
An. Cantemir, care 4îce că: «Ştefan- Vodă a fost ctitor mă- 
năstirii Zograv, pentru darurile numerdse ce a dat direct 
acestuî sf. locaş din Athos. > Şi de aceea, stă scris în chrisov, 
«cu bună chibzuială să fle metoc vecinie sf. mănăstire Chî- 
prîanî a sf. mănăstiri Zogravu.» De atunci şi până la 1813^ 
averea mănăstirii Chiprianî a fost administrată de împu- 
terniciţii mănăstirii din Athos, cari ridicau întreg venitul^ 
fără ase îngriji măcar de trebuinţele metoculul. După lua- 
rea Basarabiei de către Rusia, printr'un ukaz imperial de la 21 
August 1813, mănăstirea Chiprianî cu averea sa a trecut 
drept proprietate a casei episcopale din Chişineii, cu con- 
diţiune ca mănăstirea Zogravu să prim6scă anual 1.500 lei v. 
ajutor. (1) Cele-lalte mănăstiri din Basarabia, ca şi acele din 
Principatele Dunărene, aii fost supuse aceluiaşi regim ; şi acu 
ca şi dincolo de Prut, «dreptul de proprietate asupra moşii- 
lor manăstiresci aparţinea mănăstirilor locale şi nu celor 
străine, cari, după voia testatorilor, în schimb pentru solici- 
tudinea morală, n'aveau alt drept decât pe acela de a se 
folosi de restul din venituri, care se numiâ ajutorul Sf. 
Locuri». 

Averile mănăstirilor închinate din Basarabia fură până dfeu- 
nă(JI administrate de către representanţi trămişi de mănăs- 
tirile grecescl. 

Cum au administrat călugării greci aceste averi colosale, 
a căror întindere în Basarabia ocupă un spaţiu de peste 
209,563 deseatine, se p6te ved6 din dările de s6mă tipărite 
în Monitorul Oficial Rusesc. (2) 

Aceste dări de s6mă desv61uiră t6te jafurile şi tâlhăriile 



(1) MoNacrnupu «i Lamtpa^iu. Kiira. Enap. IHu-, 1883, No. 163, p. 39. 

(2) irjHteiutuKihcmaeKHhia BibcniHUKh, No. 235 din anul 1873. 



365 _ 

comise de către călugării greci, cu singurul scop de înavu- 
ţire personală. Pentru a caracterisâ starea lucrurilor de pe 
acel timp vom menţiona aci în mod sumar următdrele 
fapte, înregistrate de către comisiunea oficială rus^scă în 
raportul sSu dresat la trecerea moşiilor mănăstiresc! sub ad- 
ministraţiunea statului: 

«Pe moşiile mănăstiresc!, stă scris în acest raport, pă- 
durile mănăstiresc! s'aii găsit apr6pe t6te tăiate. împuter- 
niciţii greci, în contractele lor încheiate cu exploatatori! pă- 
durilor, n'aii fixat spaţiul dat pentru tăiere, cu singurul scop 
de a nu se descoperi preţurile derisoril de 14 ruble pentru 
deseatină, cu car! s'au vîndut aceste păduri. Moşiile aren- 
date dedeaii arenei mic! şi ma! multe din aceste moşii eraii 
date în arendă advocaţilor, împuterniciţilor mănăstiresc!, 
precum şi la persane fictive. Când aceste moşi! s'au dat 
apoi în arendă prin licitaţium, s'a dovedit că aren4ile sunt 
îndoit şi întreit de mar! decât au fost acele dinainte.» 

Şi de aceea tocma! Monitorul Oficial Rusesc conchide în 
următorul mod părerea anchetei: «Cunoscinţa mal de apr6pe 
a stări! lucrurilor a convins guvernul imperial că vechia 
stare de ocârmuire a acestor averi este pericul6să pentru 
ţeră, a care! Va parte din teritoriu se află în manile unor 
împuterniciţi a mănăstirilor străine. Lucru firesc că acostă 
stare chaotică nu se ma! putea tolera şi că trebuia neapărat 
să se ieâ mSsur! energice pentru curmarea răului şi salvgar- 
darea veniturilor acestor moşii, conform cu destinaţiunea 
lor. In ceea ce privesce moşiile mănăstirescî aparţinetâre 
Tnănăstirilor din Moldova^ viesurî speciale s'au luai deja 
pe la 1864. Când cu alipirea fprisoedineniej Basarabiei la 
1812 aii trecut spre Eusia şi averile nemişcătâre cari apar- 
ţin mănăstirilor din Moldova ; guvernul rus, luând în con- 
siderafiune voinţa testatorilor şi scopul pentru care ei au 
făcut daruri^ pentru un timp âre-care (na pervîch porâch) 
a recunoscut dreptul de proprietate a acestor fnănăstirî. 
Aceste mănăstiri administrau dec! direct moşiile lor din Ba- 
sarabia până la anul 1844. Dar în acest an în Moldova s'a 
înfiiinţat o instituţiune laică, sub denumire de Departamen- 
tul trebilor bisericesc!, care a fost însărcinată cu administra- 
ţiunea tuturor moşiilor din Moldova şi Basarabia aparţină- 



366 

t6re mănăstirilor. (1) Pe atunci guvernul nostru nu punea 
în discuţiune schimbarea făcută în Moldova cu privire la 
averile mănăstiresc! ; dar, maî pe urmă, când în Moldova 
s'ausecularisat aceste averî, a crecjutde cuviinţă să-şî schimbe 
atitudinea. Prin ukazul imperial de la 16 Maiu 1864 s'a or- 
donat ca averile mănăstiresc! din Basarabia să fie date în 
arendă în presenţa împuterniciţilor mănăstirilor din Moldova 
prin licitaţiune. Iar în ^iua de 9 Martie 1873, după un alt ukaz 
imperial, s'a dispus ca averea nemişcăt<5re a mănăstirilor 
din Moldova, precum şi acea a mănăstirilor grecesc!, să tr6câ 
sub administraţiunea Ministeriului de Externe. (2) Punctul 
al patrulea din sus-menţionatul ukaz ordonă aducerea la 
cunoscinţă a chris6velor şi altor acte de donaţiune privit6re 
la moşiile mănăstiresc!, precum şi a stabili într'un mod 
cert ca condiţiunile înscrise în aceste acte de către testatori 
să fie puse în practică. 

«Ac6stă disposiţiune avea în vedere a da la lumină par- 
tea anume dinj venituri care trebuia să tr6că în folosul mă- 
năstirilor grecesc!. Din t6te aceste ukazuri reese că guver- 
nul rusesc în cestiunea averilor mănăstiresc! se călăuziă de 
singura dorinţă de a face ca veniturile averilor mănăstiri- 
lor să fie întrebuinţate anume pentru scopurile pentru cari 
fusese lăsate de testatori.» 

Resultatul acestor dîsposiţiunî a fost următorul: venitul 
întreg al moşiilor mănăstiresc! a fost împărţit în cine! părţ!, 
din car! V5 parte se destină pentru întreţinerea admînistra- 
ţiunil averilor mănăstiresc!, precum şi pentru formarea unu! 
capital de reservă necesar pentru acoperirea cheltuelilor 
extraordinare referi t6re la aceste moşi! ; Vs părţ! se distri- 
buiau mănăstirilor grecesc!, cărora averile acestea fusese 
închinate; restul de Vs se destina ZemstvO'Ulul din Basa- 
rabia, pentru întreţinerea şc6lelor şi bisericilor. Ac6stă din 
urmă disposiţiune a fost însă întru cât-va zădărnicită, mul- 



(1) Afară de următorele şese mănăstiri : Iaşi, Huşi, Slatina, Panga- 
raţi, Bogdan, Nemţu, cari, pe temeiul chrisovelor de la Domnitorii 
Slurdza şi Ghica, au fost lăsate să-şî administreze singure averile lor din 
Basarabia (veijiî Shomik, Zemstvo. p. 474). 

(2) In 4iua de 8 Septembre 1873, un alt ukaz imperial ordonă că nu- 
mai Ministeriul Domeniilor Statului să aibă drept dş a da permisiuni 
pentru exploatarea pădurilor mănăstiresci. 



3b 7 

ţumită intervenţiunii Archiepiscopulul din Chişineti Pavel (1)^ 
cil sprijinul răposatului Procuror superior al Sinodului rusesc^ 
Corniţele Dimitrie Tolstoi. Pe temeiul intervenţiunii acestor 
doî rusîficatorl fără scrupul, Impferatul Alexandrii II a dis- 
pus, printr'un noă ukaz de la 21 Maiu 1876, ca din cele 
Vb din veniturile averilor mănăstiresc! să se dea o parte 
eparchiel Chişineului, alta Ministeriului de Culte şi numai o 
parte la Zemstvo. Archiepiscopul Pavel, cuacâstă ocasiune, 
a căpgtat privilegiul de a cheltui o parte bunicică din bani 
pentru rusificarea clerului din Basarabia. 

Călugărul Pavel imediat ce a căpdtat acostă prerogativă, 
s'a pus pe lucru. Din suma de 50.000 ruble, partea care i se 
cuveniă lui pe an, Archiepiscopul Pavel a înscris în budget 
30.390 ruble pentru şc61ele duhovnicesc! din Basarabia, In- 
terzicând în aceste şc61e cu desăvîrşire limba română. Afară 
de acâsta, dînsul a mai cerut suma de 89.307 ruble pentru 
următorul scop: 27.000 pe an pentru şc61a duhovnicăscă din 
Edineţ, 45.889 ruble pentru şc61a duhovnic6scă din Chişineii, 
16.418 ruble pentru şc61a eparchială de fete. Tdte aceste 
şc61e funcţionez ă astă(}! în Basarabia, avend de scop a ru- 
sîflcă clerul local, în dauna poporaţiuniî române, care până 
la venirea Archiepiscopuluî Pavel avea cel puţin suprema 
mângâiere de a se închină lui Dumnezeii în limba părinţilor 
s6î. Archiepiscopul Pavel, în arddrea sa de a rusiflcă clerul 
din Basarabia, a mers până, acolo în cât a produs în unele 
sate de pe Nistru, un curent până acum ne mai pomenit în 
istoria n^inului nostru, anume acela de a împinge popora- 
ţiunea română pe povârnişul alunecos al schismei ; în maî 
multe sate românesc! din judeţul Soroca, ţărani! român! au 
îmbrăţişat ^Ştunda*, adecă un fel de protestantism sui generis- 

Din veniturile moşiilor mănăstiresc! pe 1885^ Zemstvo din 
Basarabia a primit suma de 136.000 ruble, car! au servit 
pentru zidirea unu! spital de alienat!; acest spital percepe 
acum anual suma de 12.000 ruble pentru întreţinerea sa. Acâsta 
şi alte sume percepute de Zemstvo din Basarabia sunt sin- 
gurele cheltuel! folosit6re poporaţiuniî, car! se ma! fac în 



(1) Archiepiscopul Pavel a închis în Basarabia 336 biserici sătesc^ 
pentru rusificarea poporaţiuniî. 



^68 

momentul de faţă din colosala avere a mănăstirilor din Ba- 
sarabia. 

In anul 1898 cestiunea privit6re la definitivă lichidare a 
averilor mănăstiresc! din Basarabia s'a ridicat din nou. In 
cercurile înalte din Petersburg acesta cestiune a fost ridicată 
mulţumită interveniriî M. S. Reginei Greciei, care a emis 
părerea că ar fi tocmai acum necesar pentru Grecia, îndato- 
rată din causa răsboiuluî cu Turcia, să se resolve acâstă ces- 
tiune în fav6rea mănăstirilor grecescî. Firesce că înalta in- 
tervenţiune a deşteptat imediat atenţiunea Zemstvoulm din 
Basarabia, care din partea sa a intervenit, cerend ca lichi- 
darea averiî mănăstirilor închinate să se facă în folosul sca- 
lelor şi bisericilor din Basarabia. 

III. 

ANTICITĂŢILE DIN BASARABIA. 

Afară de anticităţile Moldovei, despre cari am vorbit 
mai sus, dincolo de Prut mal există multe alte rSmăşiţe 
antice, din cari unele au fost întru cât-va obiectul cercetă- 
rilor archeologice, iar altele aii rSmas nestudiate de către 
<5menî competenţi. 

Cel maî vechiu monument istoric, cea maî antică rămă- 
şiţă istorică, ale cărei nume s'a maî păstrat pe icî pe colea 
până în 4^\e\e n6stre dincolo de Prut, sunt incontestabil 
Cheile Bîculuî. 

Despre aceste Chei ale Bîculuî, numele pur poporan, o 
singură cercetare profundă şi magistrală cun6scem până 
acum, şi anume aceea care se datoresce erudituluî nostru 
om de sciinţă în înţelesul europen al cuvîntuluî, d-lul B. 
P. Hasdeii. 

Iată ce scrie d-sa despre Cheile Bîculuî: «Nu prin nume 
jBîc2^^ are o importanţă istorică, ci printr'un monument dintr'o 
epocă imemorabilă, cu mulţî secolî maî veche decât prima 
apariţiune a Slavilor pe ţărmurile Dunării. 

«Acel monument se chămă în popor Cheile Bicuhii. 

«Iată ce scrie Cantemir: 

«ChişinSul, lângă rîul Bîcu, este un tîrguşor fără însem- 
«nătate. Nu departe de el se găsesce un şir de petr6ie f6rte 



369 

cmarî, aşezate în linie dr6ptă, ca şi când le-ar fi pus acolo 
«meşteşugul omenesc, deşi acăsta nu se p6te crede, atât din 
<eausa mărimii lor, precum şi din acea a mărimii spaţiului 
«pe care ele se întind. In adev6r, unele din acele petr6ie 
csunt nisce pătrate de trei saâ patru coţi şi şirul lor, trecând 
^ peste Nistru, merge până la Crîm. Locuitorii le numesc 
«: Cheile Bîculul şi naivitatea ţârănâscă crede că ele sunt 
^opera dracilor, cari au voit printr'însele să astupe rîulBîcu.» 

4 In urma lui Cantemir, cestiunea Cheilor Bîculul a fost 
atinsă nu odată. 

«La 1781 Sulzer (Gesch. d. transalp. Daciens, 1,406), după 
ce reproduce cele din Cantemir, 4^ee că acel mur a putut 
să fi fost construit sau de Avari sau de Romani sau de 
Goţi, adecă nu se rostesce de loc. 

«Puţin după aceea, Colonelul rusesc Meîer din timpul Im- 
perătesel Ecaterina vorbesce despre Cheile Bîculul. El le 
numescc «cărare de p6tră, care dintr'o parte atinge Bîcul, 
«iar din cea-laltă merge pe o întindere destul de mare şi se 

< perde lângă Orheiu^». Meier crede că acostă construcţiune 
a fost făcută de loan Huniade, spre a trage hotar între Mol- 
dova şi Basarabia, — o ipotesă cu totul absurdă. Meier vor- 
besce despre Cheile Bîculul numai de pe au<}ite şi fără a 
se fi uitat măcar pe o chartă geografică, unde ar fi v64ut 
că Orheiul este despărţit de Bîcu prin alte dou6 rîurî, Ichel 
şi Reut. 

4 Poetul Constantin Stamati, care locuia chiar în Chişineu, 
într'o notiţă scrisă rusesce despre anticitătile Basarabiei 
4ice : că la trei verste mal jos de Chişineu se vede un şir 
In linie drăptâ de lespecjl f6rte mari, îngropate până la ju- 
mătate în pămînt, pe cari locuitorii le numesc Cheile rîuluî 
Bicu, Acest şir de petre se începe de Iu Prut, construit în 
chip de părete, trece prin codrii CăprianI şi taie în lat în- 
trega Basarabie. 

«Apoi Căpitanul Ză§6iuk, în cea mal bună descriere statis- 
tico-geografică a Basarabiei, ^ice: «De la actualul Chişineu, 
^lu direcţiunea către Prut, prin codrii Căprianel, se întindea 
«odată un şir de lespecjl pe jumătate îngropate în pămînt. 

< Acele lespe4I s'aii mal conservat încă în unele locuri, iar 
«despre altele mal povestesc ţSraniî, cari le- au luat rînduri 
«rîndurl pentru trebuinţele lor » 

Z C. Arbure» Basarabia. 24 



370 



<'In fine, după o notiţă manuscriptă rămasă de la tatăl 
meu, se constată că el însuşi a văcjut acele blocuri de p6tră 
înfipte în pămînt, apr6pe de Chişineu, pe moşiele Petricanî 
şi Ghidighiş, — singura indicaţiune topografică precisă pe 
care o avem până astăzi. 

'-Din cele de mai sus rSmân următ6rele date: 

^a) Acest zid se începea la Prut, înainta de acolo spre ră- 
sărit prin vestiţii până astă4i codri ai Căprianeî, trecea la 
nord de Chişineu prin satele Ghidighiş şi Petricanî, cari se 
află lângă Bîc (1), şi, mergend înainte^ se isbiă de malul 
Nistrului ; 

€b) Din zidul cel primitiv locuitorii de primprejur răpiau 
treptat petr6iele ce le erau de trebuinţă, aşă că construcţiu- 
nea se desfiinţa mereu pe nesimţite şi, dacă n'a ajuns încă, 
dar este de sigur ameninţată de a ajunge peste puţin la o 
nimicire totală ; 

^c) Expresiunea luî Cantemir «în linie .drăptă> nu trebue 
să fie înţelăsă literal, de 6re-ce de la Prut până la Nistru, 
adecă de la apus spre răsărit sau vice-versa o linie drăptă 
nu p6te să trecă prin satele Ghidighiş şi Petricanî tot odată, 
căci aceste două sate sunt aşezate unul în privinţa celuMalt 
într'o direcţiune apr6pe de la nord spre sud. 

«Prin linie drăptă, «recta linea», Cantemir înţelege căpo- 
tr6iele nu sunt aruncate într'un mod neregulat, ci că înfă- 
şăză ceva avend un rost, o direcţiune. Dar ce fel de direc- 
ţiune ? 

«Cheile Bîcului taie în două părţi Basarabia, nu printr'o 
linie de la vest spre est, nici printr'o linie de la sud-est spre 
nord-est, ci printr'o linie de la nord-vest, plecându-se spre 
sud-est, ceea ce se p6te represintâ grosso modo prin urmă- 
t6rea figură, în care săgăta indică aproximativ punctul unde 
zidul trecea de pe un mal al Bacului pe malul ceHalt.» 









»,• 



/ 



/ 



c 
Chişineiî 



^y 



^ f 



7i 
u 

9i 



După ce d-1 Hasdeu limpe4esce în acest mod tote prelimi- 



_ 371 

narîile privîtdre la cestiune, d-sa cată a cercetă cine a zidit 
ac6stă zidărie originală şi măruţă: 

In chrisovul de la Alexandru-cel-Bun din 1420, despre 
care deja am vorbit mal sus în capitolul privitor la oraşul 
Chişineu, cetim următ6rele: 

«Iar hotarele acelor sate carf sunt pe Bîcovfiţ: de la Chi- 
şineul mănăstirii Vărzar în sus la pris6ca luî Acibec, pe 
vîrful grădiştel în sus la Lozova, la podul lui Grălan, de 
la fântâna mică până la cea mare, iar de la fântâna mare 
în sus la poiana de la Târnova, de la poiana Câpriană mer- 
gând pe malul luî Bîcovfiţ....» 

Din acostă parte a chrisovulul, d-1 Hasdeu deduce urmă- 
t6rele patru puncte: 

*a) Intre anii 1420—1435, intervalul între chrisovul luî Ale- 
xandru-cel-Bun şi între acela al fluluî sSu Iliaş-Vodă, Chi- 
şineul eră împărţit între doî stăpânî : pe de o parte o colonie 
tătărfiscă, din care eră prisecarul Aci-bek, tătăresce «Domn 
isărac», şi în fruntea căreia se află Ak-b aş, tătăresce ^Cap 
«alb*, pe de altă parte o mănăstire numită Vărzar sau a luî 
Vărzar; 

^bj Posesiunea lui Ak-baş priviâ spre Nistru, de vreme 
ce moşiile enumSrate în chrisovul luî Iliaş-Vodă ating nu 
numai rîul Bîc, dar şi rîurile Ichel şi Reut, iar posesiunea 
cea mănăstirfiscă priviâ spre Prut, de vreme ce, vorbindu-se 
despre ea, se pomenesce Căpriană, care se află între Prut 
şi între Chişinfiii; 

«C' Numele Chişinfiuluî este scris în chrisovul luî Iliaş- 
Vodă: Kemenee^ ceea ce dovedesce că eră o localitate curat 
tătârăscă, unde se află o capelă pe mormîntul vre-unuîmare 
Tătar, căci tătăresce Keşene însemnfiză «capelă pe mormînt*; 

<cd) Spre apus de ChişinSul (1) cel mănăstiresc, adecă în 
direcţiunea Căprianeî, hotarul mergea «pe vîrful grădişteî, 
no Bepxi zopoduuiai^. 

«Ce însemnăză 6re eopodunţe, forma rutănă din paleo-slavi- 
cul epaduuifi, de unde al nostru grădişte? 

«In România sunt o mulţime de localităţi numite Gră- 
diştea (Frun^escu, Dic. top., 222). Românii din Ardâl nu- 



(1) Spre apus de Chişineu, cale de 40 verste, într'o vale se află şi 
acum satul VărzârescI, moşia moştenitorilor lui Alexandru Ralli. 



372 

mese aşă în ţara Haţegului loeul unde fusese Sarmisege- 
thusa, — nume pe care Ungurii îl traduc prin «Varhely» de 
la «vâr=cetate», iar Nemţii prin cLagerdorf » de la «lager= 
«tabără». Chiar în Basarabia sunt vre-o două trei localităţi(l) 
numite până astăzi Grădişte, mal ales frumosul schit aşe- 
zat în districtul Orheiii pe vîrful unui munte în faţa Nis- 
trului. 

• La Miklosich epadunţe se explică prin cp(io{>|iiov, castrum, iar 
sensul cel fundamental al primitivului epadz se dă la dînsul 
Tot/oc, murus. De la acel epadz limba român^scă are familia 
de vorbe: «gard>, «îngrădesc», «sgardă», «ogradă» etc. Ast- 
fel grădişte vrea să ^^ciSn locul unde a fost sau este o zi- 
dărie veche, o ruină, neapărat de o întindere însemnată, cel 
puţin cât o cetăţue. Polonul Broniovius, scriind la 1579, ex- 
plică f6rte bine «Horodisce» prin «territorium ruinosum la- 
cpideum». Ei bine, în apropierea Chişinăuluî neexistând nici 
o zidărie de felul acesta afară şi numai de Cheile Bîculuî 
este evident că tocmai despre o parte din ele se vorbesce 
ia 1420 în chrisovul lui Alexandru cel Bun: «hotarul merge 
«pe vîrful grădişteî de la prisâca lui Acibec în sus până la 
«Lozova.» Să se observe că în acest pasagiu, dacă ar fl vorba 
numai de vre-un castru aşezat pe o înălţime, textul ar fi <Jis: 
€na eepx7, eopoduw^^ CU preposiţiunea na, ca în restul chriso- 
vului : ua eej>xh nacuK^y na eepxz yloaoeo wTh BejraKOU EpiiHEiţu 
BepxoMT» Ha, pe când preposiţiunea no întrebuinţată numai des- 
pre ropo,i,nme, arată că acî grădiştea nu eră un punct, ci o 
linie, un mur, un lung zid, de-asupra căruia înainta hotarul 
între două puncte. 

«Ori-ce grădişte presupune o existenţă cel puţin de un 
secol a împrejurării care dete nascere acestui nume. Prin 
urmare, menţionate ca «grădişte» deja pe la 1420, Cheile Bh 
culuî cată să-şi urce originea mai sus de anul 1300, ba şi 
de 1200. Să cercetăm dar, ca ce fel de popor înainte de 
1200 — 1300 ar fl putut să clădescă uriaşul mur, care, de la 
Prut pînă la Nistru, tăia 6re-când în lat Basarabia actuală 
apr6pe în doue jumătăţi. 

«Ar fl ridicol de a atribui executarea unei asemenea cons- 
trucţiuni unui popor care n'a locuit mult timp în porţiunea 



(1) A se vede la finele volumului repertoriul de toponimie al Basarabiei. 



373 

sudică a Basarabiei, ci numai d6ră a pustiit-o în tr6căt, saii 
unui popor care ocupase nu numai ac6stă regiune, dar îşi 
întindea stăpânirea şi mal sus la nord, ast-fel că ar fi fost 
din parte-î a înstrăina el însuşi tot pămîntul dincolo de zid. 
De aci resultă ca ceva de bun simţ, chiar fără probe isto- 
rice, că constructorii Cheilor Bîeuluî aii fost : 

«aj Un n6m aşezat statornic, în curs de mulţi ani, în Ba- 
sarabia de jos de Bîc până la gurile Dunării; 

^bj Un n6m pe care nu-1 interesă Basarabia de sus decât 
numai întru cât el trebuia să se apere de năvălitorii străini 
din acea parte. 

«Prin aceste dou6 criterii eliminaţi ve, cercetarea se uşu- 
r^ză f6rte mult, de 6re-co se exclud din ea Cumanii, Pece- 
negii, Ungurii etc, cari nu întrunesc condiţiunile de admi- 
sibilitate. Dar mal este un al treilea criteriii, nu mal puţin 
important 

«Tătarii, când cuprinseseră j artea de jos a Basarabiei, au 
numit-o Bugîac, ceea ce în t6te dialectele turcesc! însemnez ă 
«unghiîi». Dar de ce «unghiu»? Dacă e vorba de Basara- 
bia actuală într6gă, nici o asemfinare cu un «unghiii». Dacă 
e vorba numai de Basarabia de jos, apoi unde 6re anume 
trebue să te pul pentru ca să poţi închipui forma de «un- 
ghiu» ?... 

«Pentru ca Tătarii să fi dat Basarabiei sudice numele de 
unghiu, trebuia să fi fost vre-o împrejurare teritorială sus- 
ceptibilă de a fi lesne observată de către orî-cine, fără charte 
şi fără bal6ne. Trecend Nistrul, la intrarea lor în Basara- 
bia, ce fel de împrejurare teritorială anume întîmpină 6re 
pe Tătari? Şi noî vorbim aci nu de Tătarii cel propriii-cjişî 
«Bugecenî» de prin secolil XVI şi XVII, ci avem în vedere 
pe Tătarii cel aşezaţi pe acolo cu mult mal de înainte, pe 
acei Ak-başI şi Aci-bekl cu «siliştile tătăresc!» de lângă 
Keşene, pe car! îl găsise deja la Bîc Alexandru-cel-Bun 
pe la 1420- Aceştia, nu alt cîne-va, fuseseră în partea locu- 
lui primii fabricanţi al nomenclatureî tătăresc! topice, pe care 
Tătarii ce! posterior! au găsit-o gata şi n'au avut decât să 
şi-o aproprieze. 

^Cheile Bîeuluî şe începeaii la Nistru lângă gura Bîeu- 
luî, pe malul cel nordic al acestui rîu, şi mergeau de acolo 
pe lângă Bîcu pană la Chişingu, în apropierea căruia 



374 

unde-va, nu departe de satul Ghidinescî, petrdiele treceau 
Bîcul, ca şi când ar fi vrut sâ-î astupe cursul, şl apoi de- 
părtându-se întru cât-va de malul sudic al Bîculuî, înaintau 
prin codrii Căprianeî până la Prut, oprindu-se.... unde?... 
Priviţi pe o chartă în ac6stă direcţiune, şi nu va fi greu să 
daţi îndată peste satul Ungheniî. «Unghenî» însemn6ză lo- 
cuitorii de la unghiu, întocmai după cum «Muntenii» se 
ch6mă locuitorii de la munte, « Câmpeni» locuitorii de la 
câmp, «Văleni > locuitorii din vale etc. Prutul, cotind pe lângă 
Unghenî ca şi pe aiurea, nu form^ză acolo nici o figură de 
unghiu ; din dată însă ce vom restitui zidul cel numit Cheile 
Bîculuî^ pămîntul închis între Prut şi între acel zid va luă 
aspectul : 



Unghenî \ q ' - ■ ~,.^ Lozova 

Varză resci ^, . ^ 
Cap nana 

adecă devine un unghiu în t6tă puterea cuvîntuluî, un 
unghiu f6rte ascuţit, pe care nu putea să nu-1 observe din 
capul locului ori-cine se apropia de el şi pentru care «lAk- 
«başiî» şi < Aci-bekiî» nu aveau nevoe de charte^sau de ba- 
lene. Iată de unde vine numele Bugiac, 

In acest mod noi căpgtăm un al treilea criteriu, şi anume: 
c) Cheile Bîculuî sunt anteridre epocei când s'a dat nu- 
mele de unghia porţiunii meridionale a Basarabiei. 

«De aci putem să ne urcăm de-adreptul la năvălirea Bulgari- 
lor către gurile Dunării în secolul VIL Despre ea în secolul VIII 
vorbesc Bizantinii Nicefor şi Teofan, ambii după fântâne con- 
temporane evenimentului, pe cari însă Nicefor le-a utilisat în 
acesta privinţă cu mai multă esactitate,după cum se unesc a re- 
cun6sce toţi. Ore ce ne spun Nicefor şi Teofan? Cam pe la 
anul 650 Principele bulgar Asparuch, despărţindu-se de cei- 
lalţi fraţi ai s6i din regiunea Volgeî şi a Donului, a venit 
să se aşeze la Dunăre între Nistru şi între Prut, în ţ6ra 
numită de locuitori OnglUy < OţxXo;» sau «Oţ^Xo^;», adecă din 
punct în punct cuvîntul paleo-slavic apau, care însemn6ză 
«unghiu », întocmai ca şi numele posterior tătăresc «Bugiacx. 



« 



375 

J\7cî în privinţa posifiunii geografice a acestei /er^, nici 
sub raportul numelui «"'OţţXo;;» nu există controversă. Se scie 
însă că Bulgarii lui Asparuch nu eraii Slavi, ci Turanî din 
ramura flnesă, şi prin urmare nu dînşii au numit onglu Ba- 
sarabia de jos, ci găsiră acest nume dat de mal înainte de 
către Slavi. Mal adaogem că şederea Bulgarilor între Prut 
şi între Nistru a fost de f6rte scurtă durată, urmând fără 
zăbavă trecerea lor peste Dunăre. 

4:Aşă dar înainte de anul 650, pe când Basarabia meri- 
dională eră ocupată de Slavi, existau deja Cheile Bîculuî; 
ş'apol pe atunci, firesce, ele existau nu prin acele slabe re- 
măşiţe despre cari vorbesce Stamati şi Zasciuk, ba nici chiar 
aşă cum le vâ4use Cantemir, ci existau în deplinătate, ca 
un adeverat zid ciclopic de blocuri de p6tră pătrată, înalt 
de trei sau patru coţi, întins de la Prut până la Nistru şi 
tăind latul Basarabiei actuale în două jumătăţi. OrI-ce po- 
por trecea Nistrul în intervalul dintre DubasarI şi Bender, 
trebuia să dea peste acest zid, care-1 ducea drept la unghiti 
sau drept în unghiu. 

<>La Ammian Marcellin se află un preţios pasagiu despre 
pregătirile Regelui Athanaric contra Hunilor, cari îl bătuseră 
deja odată^în Galiţia actuală, pe malul Nistrului, nu departe 
de CarpaţI, trecuţi pe neaşteptate printr'un vad al acestui 
fluviu, destul de mic pe acolo. Scăpat în munţi şi apoi po- 
gorîndu-se spre Dunăre, Athanaric concepuse atunci un plan 
măreţ : a ridică un zid înalt, ca să unâscă Prutul (Oerasus= 
la Ptolomeu Hierasus) cu Dunărea şi din dosul căruia dînsul 
să se p6tă apară contra năvălirii de la nord a Hunilor. In 
adevăr Hunii, fiind gr6snicl numai călări, se zăpăciau di- 
naintea unul zid; dar zidul lui Athanaric, chiar să fi fost 
destul timp pentru a-1 realisă, totuşi râmâneă nefolositor, 
pe cât timp Hunii din Galiţia puteau să străbată la Dunăre 
prin Basarabia şi să tr6că de acolo în refugiul lui Athana- 
ric prin vre-unul din vadurile Prutului. Resultă dar că din 
partea Basarabiei Athanaric se credea asigurat şi nu putea 
să fie asigurat dacă n'ar fi existat deja de pe atunci Cheile 
Bîculuîy cele de la Nistru până la Prut, ast-fel că el nu în- 
treprinsese alt ceva decât anume a prelungi linia acelei for- 
tificaţiunl de la Prut până la Dunăre. Se p6te chiar ^ice 
că opera lui Athanaric eră să fie o simplă imitaţiune a zi- 



376 

dârieî din Basarabia, căci asemenea constrm ţiunî erau cu 
totul străine Germanilor, ca şi Slavilor. 

«Ast-fel dar pe la anul 370 aceste Cheî evdiii deja în fiinţă 
şi ne vine rîndul de a ne întrebă: înainte de acea dată 
atât de depărtată, cine 6re au putut să fie constructorii lor? 

«Dintre pop6rele, cari în anticitate au ocupat maî mult 
sau maî puţin Basarabia sudică, cel mai remarcabil şi cel 
mai caracteristic au fost Bastarnii. Cu doî secolî înainte de 
Christ ei apar în istorie ca aliaţi ai Regelui macedon6n Per- 
seu contra Romanilor, pe când despre Germani nu se sciă 
încă nimic. Polybiu, Plutarc, Appian şi alţii îî descriu ca te- 
ribili prin mulţime, prin staturi uriaşe şi prin vitejie. Cuibul 
lor, din care eî se rev6rsau din când în când şi unde se 
întorceau iarăşi, eră la gurile Dunărei, în ţ6ra dintre Prut 
şi Nistru. Strabone 4îce lămurit că eî se învecinai! cu Ty- 
rigeţiî, cari ocupau regiunea la răsărit de Nistru, şi că o 
parte dintr'înşii stăpâniaii gurile Dunării cu insula Peuce, 
din causa căruia o ramură de BastarnI purtă numele de 
Peucenî. Istoricii germani, cu Grimm în frunte, sunt plecaţi 
a crede că Bastarnii erau Germani. Niebuhr însă admite 
posibilitatea că el să fi fost Oelţl germanisaţi, şi ac6sta ni 
se pare a fi părerea cea mal apropiată de realitate. In ade- 
văr, scriitorii mal vechi, Polybiiî, Plutarc, Tit-Liviu şi alţii 
ni-I arată ca Celţî, ba Tit-Liviu 4^ce anume că «el aveau 
«aceeaşi limbă şi aceleaşi moravuri cu Scordisciî», al cărora 
celtism este recunoscut de către toţi. Numai scriitorii poste- 
riori ni-I presintă ca Germani, căci în epoca gotică, fără în- 
doială, el s'au şi fusionat pe deplin cu Germanii, părăsind 
tot odată gurile Dunării. Pe noi însă ne preocupă aci în- 
tr'un mod exclusiv primii doi secolî înainte de Christ, atunci 
când Bastarnii locuiaii în Basarabia de jos şi când o im- 
portantisimă inscrîpţiune pandică de la Olbia în apropiere 
de Crîm, o inscrîpţiune tocmai de pe la anul 218 înainte de 
Christ, îl numesce f6rte limpede Celţî: TaXatat, după cum e 
silit a mărturisi însuşi Zeuss. Pe atunci, repet încă odată^ 
Bastarnii locuiau deja la gurile Dunării, de unde făceau in- 
vasiunî spre răsărit până la Crîm. Inscripţiunea de mal sus 
ne spune că Sciţii şi toţi locuitorii de pe împrejur nu se 
temeau de nimeni ca de aceşti Celţî. întăriţi la sud prin stă- 



377 

pânîrea insulei Peuce, nu cum-va Bastarnil vor fi fost aceia 
cari au căutat a se întări la nord prin Cheile Bîculuî ? 

«Din partea lor ar fl avut un sens chiar acea prelungire 
a Cheilor Bacului până la Crîm, despre care vorbesce Can- 
temir şi pe care noî am lăsat-o afară din desbatere în stu- 
diul de faţă. Să nu uit|im apoi că tocmai Celţiî, nu Slavii, 
nicî Germanii, au fost în vechime clăditorl speciali al mo- 
numentelor de petră brută: «cormlechî», «peuvanî^, «men- 
hirl», barowî», «galgall», etc. 

«Deci singura conclusiune la care ne este permis până 
acum a ajunge printr'o cercetare sciinţifică metodică este 
că originea Cheilor Bîculuî, anteridră erei creştine, se da- 
toreză naţionalităţii celei celtice a Bastarnilor: dînşii şi-au 
fost format din Basarabia sudică o formidabilă cetate, în- 
cunjurată din trei părţi de Prut, Nistru, gurile Dunării şi 
Marea N6gră, iar din partea a patra apărată de o zidărie 
j^igantică, din care, după o durată de două mii de ani, se 
colul viitor nu va mai găsi nici o urmă.» 

Acesta scrie d-1 B. P. Hasdeii despre Cheile Bîculuî. De 
la apariţiunea acestei importante scrieri, suntem veseli a 
pute şi noî adaoge ceva la cele arătate de eruditul nostru 
istoric şi filolog. Unul din profesorii ruşi de la liceul din 
Chişinău, d-1 Cerneawsky, ocupându-se de geografia Ba- 
sarabiei şi călătorind singur prin unele locuri, în descrierea 
văii rîului Bîcul, scrie următdrele în manuscriptul său: (1) 

^Pentru a străbate din valea Bugăculul spre înfundătura 
(cotlovina) din Bălţi, dincolo de Orheiu, singura cale este 
aceea care duce spre Orheiu din Chişinău prin Paşcani; 
dar şi aci călătorul e oprit prin veriga munţilor, cari la 
nord se încep cu înălţimea muntelui Măgura. Acăstă con- 
figuraţiune a solului Basarabiei centrale firesce c'a fost 
şi causa pentru care în anticitate pop6rele slave, cari lo- 
cnîaîi la sudul Basarabiei şi dincolo de Nistru, precum şi la 
gurile sale, au numit acăstă parte a ţării <^ugoh. Linia Bî- 
culuî, care se isprăvesce spre nord-vest tocmai prin linia 
verigei muntelui Măgura, iar de la sud-vest prin satul Un- 
(fkenh nume ce derivă din cuvîntul moldovenesc unghiu^ 



(1) Manuscriptul acesta se află acum în manile nepotului autorului, 
d-1 M. Condratsky. 



578 

formeză un unghiu ascuţit perfect, care desparte Basarabia 
de la nord de Basarabia de la sud. Conflguraţiunea acestui 
unghiu neapărat că a fost observată de t6te pop6rele slave 
imediat ce treceau Nistrul şi se aşezau în Bugec. Ca po- 
p6re de câmpii nemărginite, Slavii în mersul treptat spre 
apus întîlniau pentru întâia dată în calea lor înălţimi aşa 
de uriaşe ca Măgura, şi ac6stă verigă trebuia să-î impre- 
sioneze.» 

Din altă parte, unul din amicii noştri, Român din Basara- 
bia, d-1 Alex. Petica, după ce a cetit magistrala cercetare des- 
pre Cheile Bîcului a d-luiB. Hasdeii, scrie în acesta privinţă 
următ6rele din Chişineu : « Cheile Bîculuiuxi s'afi distrus pînă 
acum şi chiar secolul viitor totuşi va mal moşteni ceva din 
rămăşiţele uriaşului zid, care altă dată a despărţit Basara- 
bia în două jumătăţi. In codrii mănăstirii Căprienî, prin de- 
sişul pădurilor, pe drumul spre Lozova, cale de vre-o opt 
verste, se află şi acum 23 petr6ie mari, aşezate în pămînt, 
cari formâză un adevărat zid, aşâ că drumul le încunjură; 
aceste 23 petr6ie ocupă în lungime o distanţă de peste 9 stîn- 
jenî, fle-care pătră e de doî coţi cel puţin de-asupra pă- 
mîntuluî. Poporul d' acolo povestesce despre aceste petre 
următ6rea legendă : pe timpul Tătarilor, un călugăr din 
mănăstirea Hîncul s6u Vărzărescî, raergend prin pădure a 
fost întîmpinat pe acest loc de Tătari, cari mergeau pe o 
cărare unul după altul; călugărul, speriat, s'a întors către 
păgăni şi i-a afurisit cu o cruce ce avea pe pept, şi într'o 
clipă toţi Tătarii s'au prefăcut în lespezi, cari au şi remas 
locului» 

Valul lut Traian. Valurile, cari trec Basarabia meridională 
de-a curmezişul de la Prut spre Nistru, sunt în genere cunos- 
cute sub denumirea de valurile lui Traian. 

Despre direcţiunea principală a acest valuri vorbesce Can- 
tomirîn Cronica Moldovei, arătând direcţiunea lor de la Du- 
năre şi Prut spre rfisărit. 

In partea Basarabiei, pe care am perdut-o după Tracta- 
tul de la Berlin, mergând de la Prut spre rSsărit, trece aşâ 
numitul valul hiî Traian de jos. Acest val se începe lângă 
satul Vadul-Isachi şi, încovoiându-se, trece până la punctul 
de la m64ă-n6pte al lacului lalpug; acî, trecend pe lângă 
colonia bulgară Tabac, se îndreptă spre mâ(Jă-4i şi se is- 



379 

prâvesce lângă lacul Catlabug. Acî, în apropiere de ve- 
chia şosea dintre Akkerman şi Ismail, se desparte, apr6pe 
sub un unghiu drept, de valul de jos al lui Traian, o altă 
ramură de val, care ieâ direcţiunea spre nord-r6sărit şi prin- 
tr'o linie sfărâmată merge de de-asupra lacul uî Catlabug şi 
lacului Chital, ajungând în apropiere de satul rusesc Spas- 
coe, de unde apoi se îndreptă direct spre răsărit până la la- 
cul Cunduc. 

Spre nord-apus de Akkerman, pe scoborîşul malului înalt 
al Nistrului, lângă satele Hanchişla, Tudorova şi Carcmasî, 
se văd pe alocurea rămăşiţele unul val, pe care poporul îl nu- 
mesce valul zmeilor^ iar Ruşii, confundând cuvîntul zmeu 
cu cuvîntul rusesc «şarpe», îl numesc valul şerpilor. Mal 
departe spre nord , acolo unde rîul Botna îşî revarsă 
apele . în Nistru şi se formeză mlaştine mari, în apropiere 
de satul Chircaescî, se începe iarăşi un val, cunoscut sub 
nume de valul de sus a lui Traian^ care merge la înce- 
put pe malul înalt (cel stâng) al rîulul Botna, de unde apoi 
fără a se întrerupe trece spre apus întrăga Basarabie în 
curmeziş şi se isprăvesce lângă Leova de pe Prut. 

De la tîrguşorul Leova până la VaduMsachi, în fostul 
judeţ Cahul, de-alungul malului Prutului, se văd asemenea 
rămăşiţe de urme ale unul val. 

Mal există în Basarabia şi prin alte locuri rămăşiţe vădite 
încă de aceste valuri, făcute de mâna omului. Aşă în judeţul 
Soroca există un val între satul Solonţa şi satul Senatovca ; 
în judeţul Orheiu un val între satul Malovata şi satul Jose ; 
de acî acest val trece în Podolia. 

Afară de legenda istorică, care pretinde că aceste valuri 
au fost făcute de împăratul Traian pentru a apără ţara de 
năvala barbarilor, sunt alţii, ca Weltmann, cari emit părerea 
că aceste valuri au fost ridicate de înşişi barbarii. Malte- 
Brun, vorbind de BastarnI, ca şi d-1 B. P. Hasdeu în privinţa 
Cheilor Bacului, emite părerea că aceste valuri au fost ri- 
dicate de el pentru a se apără de Romani; alţii încă sunt 
de părere că valurile sau cel puţin valul de jos al lui Traian 
a fost făcut de Geţi, pentru a se apără de năvala Hunilor. (1) 
OrI-cum, până acum nu ne este cunoscută absolut nici o lu- 



(1) 3anHCKn 0.ţercK. o6iiţ. ncrop. h ;;pcBii, II, p. 80d. 



380 

crare metodică privit6re la aceste rSmăşiţe antice, analogă 
cu cea datorată maestrului descriitor al Cheilor Bîculuî, 

Cetăţile întărite, opera Genovesilor, se află pe linia Nis- 
trului. Pe alocurea aii rămas din aceste antice cetăţi nisce 
turnuri dărîpiate, aşâ există ruine de cetăţi genovese pe 
la Hotin, Bender şî Akkerman. La Soroca există ruinele unei 
cetăţi genovese ; lângă satul Palanca, pe malul Nistrului, în 
judeţul Akkerman, asemenea aii existat dărâmăturile unul 
turn antic, care însă a dispărut pe la 1858, fiind distrus până 
în temelie de către locuitori. 

Lângă oraşul Orheiu, în pădure, acum dou6-<Jecî de anî,. 
existau ruinele cetăţii dacice Petrovada. Acum, dm aceste 
ruine n'a maî rSmas absolut nimic. Lângă satul Brănescî 
de lângă Orheiu, există în pămînt mai multe subterane cu 
pivniţe spaţi6se pardosite cu p6tră cioplită, iar de-asupra 
acestor subterane sunt rămăşiţele unor ziduri şi împrejurul 
zidăriei rîpî. Acî anticarii ruşi au găsit mal multe lucruri 
antice şi monete. 

Mal sus de Soroca, în stâncile malului Nistrului, există ur- 
mele unor întăriri uriaşe, precum şi ruinele unei biserici 
creştine construite în pămînt. 

Din timpurile domniei glori6se a luî Stefancel-Mare aîl 
maî rămas urmele unor întăriri ale cetăţii Hotinulul şi ale 
cetăţii Akkermanuluî, asemenea şi întăririle cetăţii Soroca şi 
dărâmăturile cetăţii Husa de pe Nistru ; mal jos de tîrgu- 
şorul CăuşanI, în apropiere de satul Cioburcea, unde altă 
dată a existat o părcălabie, sunt ruinele unor întărirL 

In Bugec, lângă Tatar-Bunar, există o mare întărire făcută 
de pămînt; asemenea întăriri de pămînt se văd şi lângă 
satul Căuşaniî-vechI. 

Lângă Soroca, am omis a maî notă existenţa rămăşiţelor 
unor redute construite de Petru-cel-Mare pe la 1711. 

Movile. In Basarabia meridională, există în mal multe lo- 
curi nisce movile, unele ridicându-se solitar în mijlocul 
câmpiilor, altele în grupuri de cinci, şase, cjece. Aceste mo- 
vile sunt făcute în timpuri f6rte vechi de către pop6rele 
cari ati locuit Basarabia în anticitate. Unele din aceste 
movile sunt mormintele şefilor schiţî. SchiţiI aveau obiceiul de 
a ridică pe mormîntul Regilor lor mormane mari de pămînt. De 
asupra acestor morminte, pe vîrful movilelor, el puneau că- 



^381 

puţine de caî, înfipte în prăjini. (1) Dar afară de Schiţî, şi 
Dacii aveau asemenea obiceiul, după ce ardeau rămăşiţele pă- 
mîntesci ale şefilor lor, să ridice de-asupra urnelor cu cenuşe 
mormane de pămînt. Bugnion, în scrierea sa despre Basara- 
bia (2), vorbind de aceste movile, cjice că «într'una din aceste 
movile desgropate s'aii găsit osemintele unul om de o statură 
înaltă, spătos, cu căpăţinamare; lângă mâna dr<$ptă a sche- 
letului eră un paloş, lângă mâna stângă desemnul unei 
pasSrî şi nisce nasturi de os». «Intr'o altă movilă destupată 
8'au găsit mormane de oseminte omenesc!, iar într'o altă 
movilă o cuirasă şi o scară de aur de la şea.» 

D-1 Manstein a făcut în anul 1730 maî multe săpături în 
Bugăc şi, desvelind unele din aceste movile, n'a găsit în ele 
decât urne cu cenuşă şi monete antice. (3) 

Există însă movile a căror anticitate nu este tocmai mare; 
despre asemenea movile locuitorii posedă încă legende. Aşa 
de pildă lângă Bălţi, pe malul rîului Reut, există o movilă 
pe care poporul o numesce «Movila tătărâscă», povestind 
cura că acolo s'a îngropat fiul unui Han Tătar, care s'a 
înecat în rîul Reut. Lângă satul Varniţa, din judeţul Bender, 
există doufe movile una lângă alta. Poporul numesce pe una 
din aceste movile Movila Sve^Hor^mr pe oltdi Movila Turcilor, 
povestind că în cea dintâiii s'au înmormîntat Sve^ii lui Ca- 
rol XII, iar în cea a-doua Turcii că4uţî în lupta de sub Bender. 

Un tip deosebit de movile se ivesce anume po locurile cu 
orizont deschis, atât lângă Prut cât şi lângă Nistru, aseme- 
nea chiar şi în câmpiile Bug6cului. Aceste movile ati un 
ensemble, fiind distanţate una de alta în mod întru cât- 
va sistematic. Se crede cum că aceste din urmă movile ser- 
viau de avant-posturl pentru sentinelele cari veghiau pen- 
tru ca locuitorii locului să nu fie surprinşi de năvala n6mu- 
rilor sălbatice. Aceste movile se asemgnă mult în formă cu 
movilele din Podolia, Herson şi stepele Ociacov. 

Movilele de acest tip, cari există în Basarabia, form6ză maî 
cu s6mă douS linii deosebite. Una din aceste linii începe 



(1) Bugnion. La Bessarabie ancienne et modeme, p. 19-20. 

(2) Ibidem, 

(3) 3an. Odecc, 06m. ticmopiu u dpean^ III, p. 351, art. d-luî Spasky. Ase- 
menea Voyages du professeur Pallas dans phisieurs provinces de V Em- 
pire de liussie, IV, p. 242—246, Paris 1793. 



382 

cam la patru kilometri în jos de Bender şi merge în 
semi-cerc pe drumul spre Căuşanî, iar de aci se îndreptă 
brusc spre Nistru ; ultima movilă din acăstă linie se află 
lângă satul Copanca. Aceste movile în popor aii numele lor 
respectiv : movila de lângă Bender se numesce «Movila 
Potiomkin», altă movilă lungăr^ţă spre sud se numesce 
«Movila Sve4ilor», maî jos o altă movilă se numesce «Su- 
varov*. Movila de lângă satul Ohircaescî se numesce «Mo- 
vila îndrăgostiţilor sau Drăguţilor»; movila de lângă satul Co- 
panca se numesce «Movila Hanului»; dou6 movile de lângă 
satul Şorba se numesce «Movilele Gemenilor». 

O altă linie de movile de acelaşi tip există în judeţul Iaşi 
(Bălţi) şi se începe lângă Prut, acolo unde sunt gurile 
rîuleţuluî Ciugur, anume între satele Costesci şi Brănescl. 
Pe aceste movile poporul le numesce Suta de movile. 



(1) Kraschewsky, Wspomnienie Odessy^ ledyssanUj BudzakUy III, 
p. 116. 



CARTEA V. 



AGRICULTURA. — PROPRIETATEA FUNCIARĂ ŞI DISTRIBUIREA SA. 
POMICULTURA.— GRĂDINĂRITUL.— VITICULTURA.- ALBINĂRITUL. 
SERICICULTURA.- TUTUNUL. - CRESCEREA VITELOR. — 

SILVICULTURA. -PESCUITUL. 



L 



AGRICULTURA. 

Gospodăria agricolă depinde direct de calitatea solului, cli- 
matul şi caracterul poporului ţ6rii ; dependinţa acesta însă, 
fiind studiată mai profund, ne arată că, pe cât caracterul 
poporului unei ţ6rî pune sigiliul s6u special asupra gospo- 
dăriei agricole, tot aşă şi cultura unor anumite plante la 
urma urmelor întipăresce propriul sSti caracter asupra mo- 
ravurilor şi caracterului poporului, care cultivă şi se hră- 
nesce cu acele plante cultivate. 

In al doilea rînd, asupra gospodăriei agricole are în- 
rîurire mare debuşeul producţiuniî agricole, precum şi capa- 
citatea industrială a locuitorilor. 

Basarabia, mărginită de albiile Nistrului şi Prutului, pre- 
cum am v64ut, se întinde de la m6<}ă-n6pte spre m6(}ă-4i 
peste 5° ; de aceea, firesce, climatul eî, precum şi solul, va- 
riază şi se deosibesce. 

Platoul fertil al Hotinuluî, cu malurile sale pitorescî de-a- 
lungul Prutului şi Nistruluî, cu pădurile de la Orheiîi, se 
deosibesce mult de stepele Bugâculul. 



384 

Intr'o ţ6ră aşâ de variată prin bogăţiile sale naturale, fi- 
resce că şi agricultura se deosibesce mult. 

Cu t6te aceste însă, agricultura şi crescerea vitelor sunt şi 
rSmân ocupaţiunea de căpetenie a omului în ac6stă parte a 
vechiului pămînt românesc. Uşurinţa de a transportă produ- 
sele agricole, cererea mare a acestor produse în Galiţia, 
Eusia şi la Odesa, portul de export de pe mare, fac din 
Basarabia un adevărat grânar. 

Pentru a da o apreciare dr^ptă a importanţei acestui grâ- 
nar, cred bine a aminti aci în trăsuri mari topografia Ba- 
sarabiei, despre care am vorbit deja pe larg la începutul 
volumului nostru. 

Prutul şi Nistrul, eşind din munţii CarpaţI, compun ca- 
drul natural al Basarabiei ; veriga de la sud a înălţimilor, 
care intră în acest cadru, se isprăvesce printr'un platou în- 
tre Bălţi şi satul Cornescî. Acâstă verigă form6ză linia de 
despărţire a ambelor basenurl de apă, cari adapă ac6stă ţeră. 
De aci spre mare solul se înclină treptat şi la vre-o trei-(Jecî 
kilometri de la ChişinSu în jos se încep deja câmpiile Bu- 
goculul. 

Albiile rîurilor, bălţile, pârWgele, ravinele formate de pîrao 
şi isv6re incadrâză aci t6te văile (numite de geografi vallees 
{fSrosion) cari, începând de la platoul Bălţilor, cu cât rîu- 
rile se apropie de rev6rsarea lor în Nistru, Prut şi Dunăre, 
se tot lărgesc mal mult şi mal mult, malurile devin tot mai 
j6se, iar câmpiile între rîurl mal largi— şi fauna, supusă in- 
fluenţei vînturilor de la sud, slăbesce şi se micşorâză. 

Climatul de la m64ă-n6pte e continental, cel de la sud 
are t6te calităţile şi defectele unul climat de mare, adecă 
e variabil, cu ernele schimbăt6re şi puţin constante, cu vîn- 
turî cari usucă, cu lipsă de pl6ie în partea câmp6să, din 
causa absenţei pădurilor. 

Aşâ dar împrejurările naturale climatice sunt propice în 
Basarabia— la nord pentru agricultură, la sud pentru cres- 
cerea vitelor. 

Stratul superior al solului s6îi, huma^ e în Basarabia de o 
calitate superidră, aşâ în cât dînsul anume e temelia între- 
gci avuţii naturale. Dar, precum se scie, huma (terre vege- 
tale) nu este singurul strat al solului care influenţăză di- 
rect asupra fertilităţii şi bogăţiei unei faune; huma corn- 



385 

pune în general stratul care zace de-asupra unui alt strat 
de sub sol. Acest din urmă strat constitue un fel de in- 
termediar între stratul stâncos şi huma. Sub-solul de-asu- 
pra căruia zace huma j6că şi el un mare rol în vi^ţa vege- 
talelor, şi anume în ceea ce privesce pătrunderea şi con- 
servarea umidităţii şi căldurel înmagasinate. 

Huma în Basarabia posedă un mic adaos de nisip şî lut. 
Malurile rîurilor, în genere, pe înălţimi, au humă argil6să 
amestecată cu petriş (gravier), iar în văl lut<5să şi nisip6să. 
In general geologii clasifică huma din Basarabia printre 
aşâ numită terre â fromont Pămînturile nisip6se de lângă 
rîurî sunt excelente pentru cultura grîuluî, porumbului, 
secarei şi inului, iar c6stele d^luriior pentru vil. Locuitorii 
tocmai de aceste calităţi inherente pămîntulul se şi călău- 
zesc în gospodăria lor agricolă. 

Huma Basarabiei până acum n'are nevoe de îngrăşare ; 
singurul mijloc care se practică pentru a redă pămîntulul 
fertilitatea sleită de cultură constă în a-1 lăsă pentru un timp 
6recare să se odihn6scă. Pămîntul lăsat ast-fel în voia na- 
tureî, se acopere cu buruieni tuf6se şi înalte; apoi, recăpfitând 
putere se transformă treptat în câmpii acoperite cu mă- 
z6rică, pireu şi alte erburl ; în fine, pe ici şi pe colea începe 
a apare scipa pennala, şi apariţiunea acestei plante o con- 
sideră agricultorii ca semn că pămîntul s'a odihnit şî a re- 
căpătat putere. Procesul de refacerea pămîntulul se produce 
deci cu ajutorul propriilor forţe ale naturel, pe calea des- 
compunerii plantelor şi a reformării prin fermentaţiune a săru- 
rilor şi alcaloi^ilor. Este sau nu raţională acostă metodă de a 
lăsă pe s6ma naturel repararea forţelor pămîntulul, lăsăm 
pe 6inenil competenţi a se pronunţă. 

Sistema de irigaţiune în Basarabia în întinderi mari până 
acum nu se p6te aplică, din causă că rîurîle şi t6te apele 
se află în ravine adînci, pe când pămîntul de arătură şi 
câmpiile sunt pe locurile înalte, unde e anevoe de a urcă apa. 
In Basarabia irigaţiunea se practică numai pe locurile j6se, 
unde sunt bostănariî şi grădinarii. 

Deosebirea dintre pămîntul Basarabiei de sus şi cel al 
ţSrilde jos constă în treptata micşorare a grosimii stratului 
de humă, care în părţile pădur6se de la m6(Jă-n6pte ajunge 
la grosimea de un cot şi mal mult, precum de pilda in valea 

Z. C. Arbnre, Basarabia. 2& 



386 

Bîculuî,aCiugureî, de-alungul Reutuluî şi a Racovfiţuluî ; iar 
în Bug6c abia posedă o grosime de 20—25 centimetri, aşă în 
cât plugul, rostogolind-o, descopere dejâ stratul nisipos sau 
argilos al sub-solului. 

Precum am ^s mal sus, sub-solul acesta se compune din 
argil, mergel, nisip şi petriş (gravier) ; însă aceste ingredi- 
ente rare-orl se găsesc curate de orî-ce amestecătură, ba din 
contra sunt între ele amestecate. La nord şi în centrul Ba- 
sarabiei sub-solul se compune mai cu s6mă din argil com- 
pact şi lipos, amestecat cu mergel; la sud sub-solul e nisipos 
şi amestecat cu petriş, din care causă nu reţine umorala, 
inmagasinată pentru huma suprapusă 

De la calitatea pămîntului depinde bogăţia vegetaţiunii 
şi varietatea pădurilor Basarabiei de sus, unde planta îşi 
are rădăcinile înfipte într'un pămînt fertil, aşezat pe un strat 
lutos, reservoriii natural al umidităţii înmagasinate, care este 
datorită straturilor superi6re ale solului. Din contră, sub-solul 
nisipos al Basarabiei din sud face ca apele să se scurgă 
prin el mai jos, aşă că rădăcina plantelor, neavend umidi- 
tate îndestulătâre, sufere de secetă. De aceea în sudul Ba- 
sarabiei e mare nevoe de păduri, plantaţiunea pe acolo îşi 
capătă vlaga numai din humăj care vara în câte-va 4i*^ 
se usucă. Atunci câmpiile din Bugec se prefac în stepe 
arse de s6re. Numai pe alocurea, unde cresce trestia, adecă 
prin locurile mlăştinâse şi de-alungul apelor curgSt6re, se mai 
păstrăză ceva verdăţă,încun jurată de pretutindenea de câmpii 
îngălbenite, triste, monotone. 

Agricultura şi crescerea vitelor sunt totuşi ocupaţiunea prin- 
cipală a locuitorilor Basarabiei. Mulţumită influenţei omulut 
asupra natureî, împrejurările defavorabile pentru aceste 
două ocupaţiunî principale ale sale încet cu încetul dispar 
şi, treptat cu ameliorările făcute, agricultura îşi lărgesce 
cercul seu de domnie, transformând păşunele şi fîneţele de 
altă dată in og6re. 

In judeţele do sus: la Hotin, parte din judeţul Bălţi, So- 
roca, Orheiii, agricultura e dejâ întru cât-va raţională şi 
modernisatâ. Acesta se datoresce do o parte faptului că 
pămîntul aci e scump, iar de alta că poporaţiunea e des- 
tul de desă. Agricultorii din acostă parte a Basarabiei sunt 



387 



descendenţii unor generaţiunl întregi de agricultori, iar mo- 
şiile sunt gospodărite de înşişi moşieriî. 

La sud, în judeţele de jos, în mijlocul câmpiilor întinse, 
pasc miliâne de animale domestice, iar pe alocurea, cu ajuto- 
rul maşinelor agricole, lanuri de bucate încep a ocupă 
locurile vestite altă dată ca păşune. 

Dar în genere în Bug6c până acum modul de a gospo- 
dări e cu desăvîrşire primitiv. Fără nicî o cumpănire, pro- 
prietarul pămîntuluî ridică ţelina sub in sau grîu şi, după 
ce a sleit pămîntul cu desăvîrşire, culegând acelaşi product 
5 — 7 anî de-a rîndul, îl lasă să se odihnescâ termin de 
4—5 anî. In acâstă privinţă mai cu samă sunt vestiţi aren- 
daşii Evreî şi Ruşi. 

Din causa abundenţei pămîntuluî, precum şi a depărtă- 
rilor mari între sate şi câmp, din causa drumurilor rele de 
comunicaţiune şi maî presus de t6te din causa lipseî de 
braţe, ar fi de sigur avantagios pentru Basarabia sistemul 
schimbării semănăturilor. Acest sistem însă până acum 
nu se practică decât de agricultorii fruntaşi. Mulţimea face 
gospodărie primitivă, săm6nă aceeaşi plantă până la sleirea 
pămîntuluî şi apoi, fără a da ţarinei timpul necesar pentru 
a-şî repară puterea, din nou începe a cultivă aceeaşi plantă. 

Pămîntul Basarabiei, după datele statisticei oficiale ruse, 
este despărţit, după calitatea sa şi modul de gospodărie agri- 
colă, în următorul mod: 



JUDEŢE 


Sub a 
grâdi 
ve^î, 

Deseat. 


carete 

nî, li- 

viî. 


De arătură, pă- 
şune, fineţe. 

Deseatine Stînj. 


Lemne de 

construcţi- 

unîşi de foc. 

Deseat. Stfnj. 


Pămînt 
sterp. 


Stînj. 


Deseat. Stînj. 


Hotin . . . 


34.825 


175 


256.392 


110 


46.340 


472 


7.5 14 267 


Soroca. . . 


95791 


1.472 


293.638 


1.200 


25.402 


2.155 


6.92l| 1.866' 


Bălţî. . . . 


142.609 
57.149 


635 


349 021 


1.216 


22.600 

1 


223 


10.723| 522 


Chişîneu. . 


266 


208.556 


1.293 


77.923 
27,704 


1.741 


3.209 232 


Bender . . 


54.496 
190.304 


' 383 


492.620 


1.702 


110 


14.855 1.856 


Akkerman . 


1.370 


502.811 


1.789 


2. iod 


2.070 


32.083, 512 


Orhelu. . . 


76.470 


869 


251.107 1.251 


51.662 


1.942 


5.06^! 1.049 


Ismail. . . 
Total . . 


48.320 


213 


572.000, 1.200 


43, 

1 


127 


16.232i; 1.250 

•1 


699.965 


570j 


2.880.868 1 

i 


2.570 


253.827 


1.647 


96.804 3.354 



388 _ 

Din ac6stă tabelă reese că Basarabia posedă 70 Vo dîii to- 
talul pămîntuluî bun pentru arătură şi fineţe, sub acarete, 
grădini şi seliştî de tot felul sunt 20^'o, pădurile ocupă nu- 
mai 8% ŞÎ pămîntul sterp 2^1^. 

Din cele 2.880.000 deseatine pămînt, după arătările statis- 
ticei ZemstvO'Ulm, peste 1.600.000 deseatine, adecă 50®/o, sunt 
ocupate propriu 4is cu bucate, iar numaî restul e sub fineţe 
şi păşune. 

In anul 1895 recolta întrăgă a Basarabiei, adunată de pe 
acest spaţiu cultivat, a dat: bucate de t6innă: secară lAlS^b 
mii de pud (l), grîu 14.125,7 miî de pud; bucate de primă- 
vară: grîu 95.389.000 pud, secară 3.863.000 pud, orz 162.312 
pud, gris 955.000 şi rîn 75.139.000 pud. In ceea ce privesce 
porumbul datele lipsesc. 

Tot după statistica Zemstvo-ului, pe fie-care cap de locui- 
tor din Basarabia veniă în acest an câte 1 deseatină fără 
ceva de arătură şi câte P/i deseatine de fie-care cap de 
locuitor rural. 

Din punctul de vedere al proprietăţii, pămînturile Basara- 
biei se împart în următorul mod: 

Pămîntul oraşelor: 

Hotin 2.224 deseatine 

Bălţi, 1.355 » 

Soroca 2.036 

Orheiii 1.286 

Cliişineu 4.322 

Bender 5.870 

Akkermau .... 4.289 

Cahul 1.003 

Ismail 3.270 

Bolgrad 2.127 

Reni 1.201 

Acâstă suprafaţă nu este, firesce, ocupată propriu 4îs de 
seliştea oraşelor, ci flgur^ză numaî ca pămînt al oraşelor, 
fără chiar să fie cuprins în zona lor. Parte din el se aflîi 



> 



» 



» 



(1) Pud=40 funturî rusescî. Funtul ru9esc=0,40949 kilogram sau un 
kilogram este egal cu l,2â09d funt. Aşâ că un pud =0,1 6381 chintal nou 
(100 kilogr.) sau un centner=3,0o237 pud. 



389 



sub păşune şi vii. Coloniile stabilite pe pămîntul dome- 
niilor statului ocupă un spaţiu de 284.126 » 4 deseatine ; în 
cifra ac6sta însă nu intră de ioc pămîntul domenial ce se 
află în cele trei judeţe de la sud a Basarabiei alipite la 
Rusia după Tractatul din Berlin. Din acostă suprafaţă sunt : 



Sub seliştea coloniilor . 
Arături şi fineţe .... 
Pămînt sterp 



3.419 deseatine 
262.280 

18.427 3;, . 



Adminîstraţiunea domeniilor statului posedă în Basarabia : 



1 

JUDEŢE 

1 


Sub 
selişte 


Sub 
arătură 


Pămînt 
sterp i 


Hotin . . . 
Bender . . 
Akkerman • 


462 

1.2333/4 
1.7231/4 


8.377 

117.2341/2 
136.669 


4.3 i»A 

7.553 
10.443 



Totalul pămîntulul domenial este deci în judeţul Hotin 
9.27074 deseatine, în judeţul Bender 126.021 1/4 deseatine şi 
în judeţul Akkerman 148.835V4. Afară de acesta, pădurile 
statului în Basarabia ocupă un spaţiti de 13.352 Vs deseatine. 

Totalul pămîntulul, care aparţine în Basarabia coloniilor 
germane, este de 130.612 deseatine, 1.968 stînjeni (1) şi se 
împarte în următorul mod: 



PĂMÎNTUL SUB : 



DESEATINE 



8TÎNJENÎ 



Seliştea coloniilor . . . 

Păşuni 

Fineţe 

Planta ţiuni 

Drumuri, mlaştine . . . 
Arătură 



3.040 

48.147 

34.349 

2.402 

3.051 

39.621 



1.600 
150 

1.200 
133 
367 
936 



(1) Cifra acesta e arătată în darea de semă a Zemstvo-ului din anul 
1882. 



390 



Pămîntul coloniştilor Bulgari. Coloniştii Bulgari posedă 
în Basarabia peste 285.386 deseatine pămînt şi anume: 



1 

OCOLURI 


Sub 
selişte 


Sub 
arătură 


Păşune 


Fineţe 


Pădure 


Bugecul-de-jos. 

Bugecul-de-sus 

'Judeţul Ismail. 
Total . . 


2.829 d 

1.438 d. 334 s. 
503 d. 1.700 s 


23.876 d. 

30.739 d. 

9.435 d. 


48.612 d. 

755 st. 

43.025 d. 

1.494 st. 

15.836 d. 


54.413 d. 

1.200 st. 

37.997 d. 

13.930 d. 


1.5i9 d. 
1.200 st-' 

813 d.j 
1.300 st. 

368 d 


4.771 d. 


64.050 d. 


107.492 d. 


106.340V,d. 


2.731 d 



Iar pămîntul Cazacilor din Noua-Rusie (Novorosiiski), 
care se află în judeţul Akkerman, se împarte în: 

Pămînt sub selişte .... 4.524 deseatine, 1.901 stînjeni 

» de arătură . . . . 51.557 » » » 

Total . . . 56.081 deseatine, 1.901 stînjenî 

Pămîntul mănăstirilor. Pâmînturile mănăstirilor din Ba- 
sarabia sunt sau proprietatea închinată mănăstirilor de la 
Athos, Sin ai şi Ierusalim, sau proprietatea statului român, 
precum am arătat deja în capitolul privitor la averea mă- 
năstirilor. Deşi în scrierile rusesc! privit6re la ac6stă ces- 
tiune nu există până acum nici o lucrare completă, totuşi, 
din datele culese din dările de s6mă eparchiale (1), reese 
că cantitatea pămîntuluî care aparţine mănăstirilor este ur- 
măt6rea : 



JUDEŢE 

i 


DESEATINE 


JUDEŢE 


1 

DESEATINE 


Hotin 

Soroca 

Orheitl 

Chişineii .... 


15.385 
70.318 
35.970 
45.293 


Bălţi 

Bender 

Akkerman . . . 
Total . . . 


1 

58.954 ; 
5.600 
10.450 


242.000 



Aşâ dar, totalul pămîntuluî care aparţine mănăstirilor 
form^ză în Basarabia un domeniu de peste 242.000 deseatine, 
adecă ocupă un spatia care face o şeptime din spaţiul în- 



(1) Enapx'uLibHhjft BnjdoMOcmu. 1892. 



391 



treg al Basarabiei. Din acostă cantitate de pămînt însă, 
mănăstirilor propriu (Jîs le aparţin numai 26.636 deseatine ; 
restul este proprietatea mănăstirilor grecesc!. Pămîntul di- 
rect pendinte de mănăstirile din Basarabia se împarte după 
mănăstiri în următorul mod: 



Mănăstirile de călugări. 



Mănăstirile de călugăriţe. 



MÂNĂSTIRÎ 


DESEATINE 

1 




hAnâstirI 

1 


1 

DESEATINE | 

1 

1 


HerbovSţul . 


2 414 


Tabora . . . 


285 


Hârjauca . . 


1.755 




Chirova . . . 


149 

• 


SaharnenI . . 


420 




, Coşeleva . . 


60 


i Ţigănesc! . . 


50 




Reciul .... 


445 


Curcova . . . 


3.900 




Grădiştea . . 


• 


: Dobruşa . . . 


3.652(1) 






Frumuşica . . 


1.720 






, Şaba . . . . 


910 






Hîncul . . . 


1.050 






Vărzărescî . 


190 , 






Călăraşi. . . 


300 






Surucenl 


616 






, Byisoopit dii CUţinol 


l] 3.440(2), 









După un dosar care se. află în archiva consistorulul din 
Chişineii, cu titlul : Despre numerul mănăstirilor de peste 
graniţă (za-graniclnich) şi cantitatea pămîntuluî ce posedă 
aceste mănăstiri în Basarabia^ reese că mănăstirile ur- 
măt6re posedă moşii în Basarabia : 

Mănăstirea Golia 41.805 deseatine 

Văratic 2.000 

Nâmţ 12.050 

Dancu 1.800 

Todorenî. . . . 5.200 
Slatina 3.254 



» 



» 



» 



» 



(1) Din acest pămînt numai 1.872 deseatine aparţin mănăstirii, iar 
restul de 1.790 sunt închinate Sfîntulu! Mormînt. 

(2) Tot Episcopia din Chişineâ mai posedă lângă Akkerm an 10.450 de- 
seatine pămînt 



392 

Mănăstirea Frumdsa .... 10.875 deseatine 
j> Dobroveţ .... 400 

» Cetăţuia .... 1.200 >» 

Mitropolia Moldovei .... 3.360 

Epitropia Guşti 8.879 

Mănăstirea Căprient .... 26.164 

* Sf, Mormînt . . 51.800 
Popăuţenî . . . 1.440 

> Sf. Spiridon din Iaşi. 23.970 

Erinopol .... 800 

» -4ro?i-Fbda . . . 885 

Sf. Bogdan . . . 2.400 

Pângăraţî . . . 800 > 

» Athos 903 

* Trei lerarchl . . 4.150 
» Borduşî .... 3.000 

Şc61a din Scalpeni 300 > 

» » Barabiu 2.981 » 

Despre modul cum se administrez ă aceste moşii şi în ce 
anume chip se repartis6ză venitul, am vorbit deja în capi- 
tolul privitor la averea mănăstirilor. 

Proprietatea funciară rurală în Basarabia. Proprietarii 
particulari posedă în Basarabia peste 2.270.000 deseatine 
pămînt, adecă peste V* din totalul pămîntulul provinciei După 
judeţe, ac6stă proprietate se repartis6ză în următorul mod : 



■* 



JUDEŢE 



DESEATINE 



Hotin . . 
S or oca 
Orheiu 
Iaşi . . . 
Chişinfiu . 
Bender . 
Akkerman 



318.242 
349.420 
337.850 
424.600 
307.000 
202.000 
340.000 



Cele trei judeţe din sudul Basarabiei n'au intrat în acostă 
tabelă, de 6re-ce două din ele, Cahul şi Bolgrad, astăzi sunt 



398 



contopite într'un singur judeţ, Ismail, ale căruî date statis- 
tice în acostă privinţă lipsesc. 

Din ac6stă suprafaţă, care formeză proprietatea particu- 
lară în Basarabia, ţ6ranil stăpânesc 61.528,5 desoatine pă- 
mînt (1) şi arendeză 887.419 deseatine (2); acesta în afară de 
ţeranii domenialî. 

Recapitulând celo 4îse maî sus despre proprietatea fun- 
ciară înBasarabia, putem dresă următorul tablou privitor la 

Distribuirea proprietăţii funciare : 



JUDEŢE 



No. de- 

se&tinelor 

sib 

lideţo 

ţi oraşe 



ŞI ANUME DESEATINE 



BUb 

oraşe 



lAţ?A ! Colonii j ColonU 



Hinăs- 



Proprieta- 



ţ!^r*w8«'r«..a'K T Cajaoil. ■""" teaparti- 
aomenial germaiie bulgare | | tirile | qJ^^ 



Hoţia . 
Soroca . 
Orheiu . 
Bălţi (8) 
Chişinău 
Bender . 
Akkerman 
Total. 



345.122 
421.776 
376.100 
484.954 
346 838 
586.776 
727.300 



2.240 
2.037 
1.280 
1.400 
4.332 
5.780 
4.289 



9.271 



126.021 

148 as6 



3.290.870 21.300 284.126 



130.612 



180.612 



125.000 
160.386 



285.386 



56.085 



56 085 



15.385 
70.318 
35 970 
58.954 
45.298 
5.600 
10450 



241.970 



318.242 
849.420 
337.850 
424.600 
307.000 
202.000 
340.000 



2.271.860 



Aceeaşi împărţire a proprietăţii în procente ni se înfăţi- 
şeză în următorul mod: 

posedă 7% din totalul proprietăţii 

47o ^^ » » 



Mănăstirile 

Coloniile germane 

Coloniile bulgare 

Ţeranii domenialî 

Cazacii 

Oraşele 

Proprietatea mică şi cea mare 



"* 



v> 



» 



87o 

87. 

67c 
717. 



> 



:> 



» 



După un vechiu registru amănunţit al pămîntultiî din Ba- 
sarabiaj registru ce se află Î7i archiva guvernamentală din 



(1) C6. Bec, Or. Kom. 

(2) OnuTu Ctet. Il3C2it;ioB. K) Heacoja. crp. 9. IIpiuioaccHio. 

(3) Cadastrul deplin al moşiilor din acest judeţ pentru întâia oră se 
tipâresce ma! jos, fiind alcătuit de autorul scrierii de faţă. 



394 

Chişingu, reese că pe Ia 1857 eraii în Basarabia întrâgă 900 
de proprietari mart funciari, şi anume: 

Nobili ereditari (nemeşi) .... 500 moşii 

Nobili individuali 100 

Comercianţi 130 

Mănăstiri 156 



» 



Numgrul moşiilor răzescî nu este arătat în acest registru. 
De atunci înc6ce firesce că lucrurile s'au schimbat, mal cu 
86mă în ceea ce privesce numărul moşiilor nobilimii ere- 
ditare, care a vindut multe din moşiile sale de baştină. 

Singur Rodocanachi din Odesa a cumpărat în Basarabia 
peste 40.000 deseatine. 

Onor. d-1 I. Kalinderu, în şedinţa Academiei de la 29 Mar- 
tie 1898, făcând mal multe observaţiuni şi constatând de- 
fectele şi lacunele cari există în serierea de faţă privit<5re 
la Basarabia, între altele cu drept cuvînt a obiectat că în 
acest capitol privitor la împărţirea proprietăţii nu se arată 
şi proporţiunea de Românii printre proprietari, (1) 

Mulţumind onor. d-n academician pentru sîrguinţa cu care 
mi-a atras atenţiunea asupre defectelor lucrării mele, am 
căutat să îndrept aceste defecte şi să umplu lacunele pe 
cât mi-a fost cu ])utinţă ; n'am putut însă dresă întreg şi 
deplin cadastrul proprietăţilor rurale din Basarabia^ care 
până acum nu există încă dresat şi tipărit oficial. Cu t6te 
acestea am isbutit a-ml alcătui tabelele depline ale proprietă- 
ţilor rurale dintr^un singur judeţ, anume dle judeţului Bălţîy 
pe care le aştern aci mal la vale. Deosebire între judeţele 
Hotin, Soroca, Chişineu şi Bender neexistând de loc în 
ac6stă privinţă, tabelele judeţului Bălţi ne dau o idee gene- 
rală precisă în ceea ce privesce proporţiunea proprietăţilor 
rurale ale Românilor în Basarabia. 

Aşâ dar, putem (Jîce cu siguranţă că proprietatea rurală 
în Basarabia nu s'a desnaţionalisat, ci până acum a rămas 
a Românilor. 



(l) Analele Academiei Române^ seria II, t. XX, p. 122. 



395 



Proprietăţile rurale din judeţul Bălţi. 



NUMELE moşie! ŞI AL PROPRIETARULUI 




Alexandreni (ZabricenI) a d-nel Marcobrun . . . 

» » a ţăranilor 

A lunişu » a ţfiranilor 

Asnaşeni (Mici) a familiei Catargi 

> » a ţăranilor 

Alexandreni (ZavedenI) a dlul Pavel Leonard . 

> » » coloniştilor Evrei . . 
Alexandreni (Catranîc) » familiei Ciuflea . . . 

» » » ţăranilor 

Avramenî a mănăstirii Trel-Ierarchl 

» » ţăranilor 

Alexandreni (lugani) a familiei Bonaru . . . . 

» » » ţfiranilor 

Albinescî a d-lul Bucharin 

» » ţăranilor 

Bratuşanî » d-nel Aleinicoff 

» d-lul Petru Cuzminsky 

» » d-nel Dobrograeva 

> » d-lul Nîculae Gafencu 

y> d-nel Ana Kuzminska 

» > » Ecaterina Gafencu 

» >^ » Elena Gafencu 

» » ţăranilor 

Bleşcenouţî a d-lul Solomon 

» » ţăranilor 

Brânzenî (şi partea din jumătăţi) a d-lor Ogono- 
vîcl şi Leondari 

» (şi partea din jumătăţi) a ţăranilor • . 

Baraboî a ţăranilor 

Boroseni'Noî a d-lul Râşcan 

> » » » Ciolac 

> » » » I. Vasilewskv 

» » » ţăranilor 



280 

520 

1.074 

1.083 

742 

1.945 

1.100 

3.662 

1.004 

495 

479 

503 

181 

3.634 

1.283 

597 

1.072 

704 

243 

243 

243 

243 

1.268 

466 

523 

2.261 
1.112 
2.740 

724 
2.088 

650 
1.017 



396 




Boroseni- Vechi a. d-nei Ecaterina lamandi . 

» » » d-lul Vasile lamandi . . 
Bălan a mănăstirii Sf. Mormint 

» » ţăranilor 

Bilicenî » d-lul N. Osmalovsky 

» » » Catargi 

:> » ţăranilor 

Beşenî > familiei Stîrcea 

» » ţăranilor 

Brejenî » d-lui Andronovicî 

Bălţi » copiilor luî Nicolae Catargi . . . 

» » » » loan Catargi . . . . 
Slobozia-BălţÎB. Sf. Spiridon din Iaşi . . . 

•» » » ţăranilor 

Buciumenî » d-nel Vartic 

» » ţăranilor 

Berescî a copilor d-nel Smaranda Bantîş 

» » ţăranilor 

Blindescî» d-nel Adela Borisoff 

» » ţăranilor 

Borsucenî a lui Roşea 

Bachmut » familiei Ciolac 

» » ţăranilor 

Borsucenî » » 

Burghelî (Soci) a familiei lanuşevici . . . 

» a ţăranilor 

Bumbota » lui Car abat Anus 

» » ţăranilor 

Bogdăneseî a d-luî Tuf eseu 

» ■» ţăranilor 

tiubleticiu & şc61el grece din Scamensca . 

» » ţăranilor 

Buzduganî > muntelui Athos 

Booşa » răzeşilor. 



700 

700 

475 

1.349 

1.662 

1.662 

1.777 

1.086 

114 

590 

3.348 

3.348 

2.666 

1.041 

1.072 

466 

467 

380 

599 

428 

957 

1.712 

484 

456 

1.921 

380 

2.796 

2.205 

510 

48 

394 

634 

1.420 

574 



397 



NUMELE MOŞIEI ŞI AL PROPRIETARULUI 



m ei 






« • • • 



Bocăni a ţSranilor 

Dogheni * propr. Cvietcovsky 

> » răzbşilor 

» » lui Dimitrie Cuţilu 

Bisericam » răzeşilor 

Butescî (Velicico) a răzeşilor 

» (Stavro) » :^ 

Bocşa, Miluşa şi Cozacenî a propr. D. Bantîş 
Bolotino şi Tomescî a propr. A. Bodescu . . 

> )) -fr ţăranilor 

Volodenî a propr. Solomon Michaiii 

Risman şi Bronstein . . . 

ţăranilor 

Văratic > propr. Dioghenidi 

* » generalului Pisargevsky . . 

» * ţăranilor 

Valea-lui-Vlad a Evreilor colonişti 

^ y> ^ propr. Măria Dunina 

Vulpescî a propr. Tufescu 

2> » ţăranilor 

Valea-Mare a propr. Panaît Guşti 

» ^ » ţăranilor 

Vranescî a propr, Frangopulo . . 

răzeşilor 

ţăranilor 

Valea-Rusului a mănăstirii Nemţ din Moldova . 

pădurea mănăstire! 

a ţăranilor 

Vasiliuţî a propr. E. Bantîş 

* ţăranilor 

> r> Mitropoliei din Moldova 

Viişdra > ţăranilor 

Gancescî ^ » 

Grădişte » propr. Râşcan 









» 



>y 



1.355 
572 
680 
176 
331 
866 
664 
400 
4.255 
1.615 
794 
200 
699 
520 
383 
765 
384 
23 

• 

446 

1.919 

156 

730 

135 

152 

332 

99 

574 

892 

152 

1.050 

418 

1.007 

2.500 



398 




Grădişte a ţăranilor 

Glodenî » propr. Chiriac şi Nicolae Leonai'd . 

» » prop. Stîrcea 

» » ţăranilor 

Hecea-Nouă a prop. Catargi 

» » ţăranilor 

Hecea- Veche » prop. Catargi 

» » ţăranilor 

Glingenî a ţăranilor 

Hilicenî » prop. laşcinsky 

» * ţăranilor 

Grinoiţî ^ ţăranilor 

» » coloniştilor Germani 

Grosenî » prop. N. Bucharin 

» ) ţăranilor 

Hernia » prop. Grig. Soroceanu 

» :> » Herman Grig. Olşevsky . . . . 

> » j Emma Cacerovsky 

» mănăstiriî Golia 

» » răzeşilor 

> ■» ţăranilor 

Hălăescî a prop. Ana Mayer 

Hîrcescî > » Cupei 

> » » Măria Lazo 

» răzeşilor 

Horescî > » 

Golata (Coligaril) a mănăstirii Sf. Mormînt . . . 

» a ţăranilor 

Hijdienî a mănăstirii Sf. Mormînt 

» :> ţăranilor 

Holăşanî a prop. Marasli 

» ■■> » Dabija 

> » ţăranilor 

Druţa » prop. V. Vârnav 



200 

3.026 

1.217 

626 

1.036 

1.118 

911 

665 

2.985 

2.267 

1.207 

322 

356 

453 

466 

77 

100 

150 

407 

84 

572 

667 

360 

52 

1.150 

503 

2.398 

■ 253 

1.443 

2.128 

1.896 

198 

580 

1.449 



399 




Druţa a ţăranilor 

Druitorî » mănăstirii Păscăuţî (desfiinţată) . . . 

» » ţăranilor 

Danul » mănăstirii Sf. Mormînt 

» » ţăranilor 

Dumenî » răzeşilor 

Dumbrăveni a propr. Epimach Cuţicu 

» » » Deleanu 

» > şc61el grece din Scamelsca .... 

Dumbraviţa » răzeşilor 

Drujinenî » propr. Matfeieff 

î » » ţăranilor 

Duşmani ■> mănăstirii Sf. Mormînt 

» » ţăranilor 

Domaşcanî » răzeşilor 

» » proprr V. Preco 

> s » I. Preco 

Dănuţenî » Principelui A. Moruzi 

» » ţăranilor 

Dumenî » propr. V. Heţiu 

Elisavetovcu » » Catargi 

» » ţăranilor 

Elenovoa » prop. Elena Gafencu 

» » ţăranilor 

Ezerenî » propr. Concioti 

» » familiei Leonard 

■> » d-nel Filatoff 

» » ţăranilor 

Julescî ■» răzeşilor 

Zăbricenî, Poreulenişi Onescî a propr. Michail Ciu- 

gureanu 

Zăbricenî, Porculenî a ţăranilor 

Zahaicanî a ţăranilor 



390 

1.038 

675 

2.554 

1.321 

264 

225 

200 

534 

1.700 

619 

403 

1.134 

1.292 

317 

225 

112 

3.381 

915 

500 

789 

1.120 

1.416 

729 

1.395 

1.174 

221 

648 

120 

968 
1.077 
2.109 






400 




» 

» 



Cucueţî 



Zăbriceniy Porculem şi jumătate din Tiurga a d-neî^ 

Safonoff 

Zahaicam, Stolnicem, Pociumbăuţî şi jumătate 

din Tiurga a familiei Stroescu (mort) 

Zgordesci a răzeşilor 

Zazulenî > propr. Carachet Anuşa 

» > ţ6r anilor 

Zagarancea a mănăstirii Sinaia 

■> ^ ţSranilor 

Işcălău moştenitorilor Leondari 

> * d-lu! Ciolac 

I Isvdrele şi Rosîpem a propr. D. Bantişn 

^ ; » ţer anilor 

Cupcino a d-luî C. Buznea 

» - » P. Guşti 

> > d-neî Ana Tudorovicî . .- 

^> > ţSranilor 

Carpaciu a d-lul Raisa 

» t ţăranilor 

Costesci » d-luî Scordeli 

» Strâmbeanu 

» ţSranilor 

Coconesci ^ d-lul general Grabe (Krabbe) .... 

» ţăranilor 

Copăcem (Copăc^nca) Racaria şi Nagoreni . . . 

a ţăranilor 

» propr. Drăgan 

» Ciugurean 

Ciolac 

» Sajin 

« mănăstirii Sf. Mormînt 

^ răzeşilor 

> » ţăranilor 

Chetroşiea-Nouă şi Veche a mănăstirii Sf. Mormînt. 



1.808 

2.504 

2.248 

2.293 
437 
375 
4(37 

1.030 
800 

1.465 
879 
765 
428 
966 
665 
835 

1549 
350 
657 
750 
792 
884 

6.860 
770 
300 
300 
300 
30 

1.171 
330 
228 
554 



401 



NUMELE MOŞIEÎ ŞI AL PROPRIETARULUI 



3S 

9 ^ 



• • • « 



• • • • 



' Chetroşica-Nouă a ţăranilor . 
I » Veche > > 

I Chifcărenî 
Chişcărenî, Gliujent, Terebna şi Pravila-de-jos a 

propr. N. Casso 
■ Cuchnescî a propr. A. Bodescii 

» » ţăranilor 

I Calinescî şi Goncescî a propr. Clieşco (vînd. la 1898) 

» a ţăranilor 

j Camenca » » 

Cozeseî » propr. AndronovicI 

» Straton 

moştenitorilor Timofeeff 
> propr. Bociancitt .... 

] •" » ţăranilor 

: Hârjauea > propr. Chanan Halperin 

i Cuciâia » răzeşilor 

» î propr. Deleavski şi Ipirot . . 

» Petru şi Andreiâ Cristi 

Caramascu 

Măriei Banacoff 

Măriei Dunin 

» - ţăranilor 

Chifla, Delniţa şi Măcdresca a răzeşilor . 

Coşcodeni-Delniţa a răzeşilor 

Comeacî a propr. Mihailoff 

» Albut 

» » lui Gr. Buznea 

» răzeşilor 

Coiucenî » mănăstirii Frumuşica .... 

Pădure mănăstirăscă 

a ţăranilor 

Chirilenî » răzeşilor 

Condrătesct" » 



900 

210 

2.175 

10. 608 

1.297 

1.607 

4.845 

2.128 

898 

348 

334 

400 

400 

256 

502 

919 

149 

56 

134 

30 

158 

10 

651 

1.135 

354 

540 

540 

1.833 

581 

200 

539 

1.406 

2.502 



Z. C. Arbure, Ba9aralna. 



36 



402 




Cubanî a propr. VSntura • . . . 

» » ţăranilor 

Chetrişî » mănăstirii Sf. Mormînt 

» » ţăranilor 

Cujba :> mănăstirii Muntele Athos 

> » ţăranilor .... 

Cuzmeniî- Noi a răzeşilor 

Cuzmeniî-Vechu » 

Chetrdsa şi Docanî a moştenitorilor Leondari . . 

» a ţăranilor 

Lucacenî » propr. D. Bantîş . , 

Limbeniî-Vechî a propr. Filipescu 

» • » ţăranilor 

Limbeniî-Noî » propr. C. şi N. Leonard . . . 

> » » ţăranilor 

Logofetenî » mănăstirii Sf. Mormînt .... 

Mihăilenî > ţăranilor 

Mălăescî > răzeşilor 

Mărăndenî . propr. Agop şi Sergiu Popovicî. 

» > ţăranilor 

Mîndrescî • răzeşilor 

Mănuilescî > prop. Tuf eseu 

•> > ţăranilor 

Mîmătesciî- Vechi a propr. Olga Naccu (vîndută 

1895 lui Adrianopulo . . . 

» » » ţăranilor 

MicleuşanX » propr. Grig. Olşevski 

» » ţăranilor 

Medeleni » propr. Grig. Adrianopulo 

••> » ţăranilor 

Mircescî » propr. Frunzeti 

» » ţăranilor 

Măgura (Slobozia) a moştenitorilor Şafiroff . . . 

» a ţăranilor 



1.247 

1.833 

388 

722 

1.047 

1.149 

475 

320 

308 

876 

800 

698 

1.307 

3.505 

778 

1.480 

3.457 

650 

2.172 

1.231 

1.862 

355 

314 

218 
432 
419 
171 
253 
361 

1758 
219 

1.192 
684 



403 




Morenî a mănăstirii Muntelui Athos 

pădurea mănăstirii 

» » ţăranilor 

Măgura ■> mitropoliei din laşî . 

> > răzeşilor cătun cu acelaşi nume . . 

Măgurele ■!> •» 

Mânzătesct » -» 

Mustâfa » ţSranilor 

Nicorenî şi Poporniţa a ţfiranilor 

Nacorent a colonilor Ruteni 

» ţăranilor 

Napadenî 

Nigurenî prop. fam. lanuşevici 

a ţăranilor 

Navîrneţu^ d-nel Ana DonicI 

» » ţăranilor 

Oehiii-Alb* •> 

Obreja » propr. C. Buznea 

» » ţăranilor 

Pociumbenî a propr. Vârnav 

» » ţăranilor 

Pociumbauţi » » 

Proecurânî » propr. Ciugurănu 

» > ţăranilor 

PoTciulănca » » 

Pârjota » moştenitorilor d-lul Ciolac .... 

» » ţăranilor 

Jumetate-Brînzenî a propr. Vîrgolicî ..... 
Parcova a mănăstirii Sf. Mormînt 

» •» ţăranilor 

Pelinea » propr. Hinshurg 

» ■> ţăranilor 

Perliţa » propr. Leontieff . . 

» » ţăranilor 



1.093 

260 

171 

200 

220 

1.200 

1.222 

913 

2.411 

621 

960 

2.739 

1.000 

46» 

1.789 

1.311 

1870 

4.194 

1.407 

997 

703 

531 

648 

741 

1.112 

2.247 

618 

326 

1.079 

1.710 

4.039 

3.900 

2.783 

1.549 



404 



NUMELE MOŞIEI ŞI AL PROPRIETARULUI 



Pravila-de- Sus a propr. Ilâna Casso 

» Grinberg (Evreii). . . . 

> Pitchis (Evreu) 

> j . Siţinsky 

Perliţa a propr. d-nel Bucharin 

» ţăranilor 

Petrescî > propr. d-lul Uscatu 

» d-nel Iurkoff 

.' > ţăranilor 

Pelruşanî şi Camenca a mănăstirii Sf. Bogdan . 

» » >^ ţăranilor 

Pânzărem a d-lul Aristid Sinescu 

» » ţăranilor 

Pascauţi » propr. d-luî Aga Stîrcea 

» d-luî Ciugurănu 

» > ţăranilor 

Racaria > ţăranilor 

Recea « » • . . . 

Radoia > moştenitorilor d-nel Staroff 

» ' ţăranilor 

Reuţeli » d-luî Christofor Focşănănu . . . . 
: ■■ d lor Agop şi Sergiu PopovicI . . . 

Rezoia > propr. d-lui Usoatu 

» ţăranilor • . . . . 

Redenî > mănăstirii Sf. Mormînt 

pădurea mănăstirii 

» > ţăranilor 

Rosîpenî » » 

Proprietăţile familiei boeresci Sturdza 

Stolnicent, Copăcenî a ţăranilor. . ". 

Stâncaufem a propr. Elionovsky 

L. Feon (vîndutâ la 1895 lui Adrio- 

nopol). 

» d-lul Nedelcovicî 



2.300 , 

1.470 

2.200 

700 

977 ' 
1.587 
1.292 ; 

367 
1.281 
1.036 , 

876 
1.185 

960 

195 
35 ' 

390 

836 ' 
1.308 

599 
1.197 
1.287 
2.030 

262 

98 

1.912 

1.705 

2.005 

695 
18.650 

967 

400 

400 
1.020 



405 




Slâncauţenî di ţăranilor 

Siurzovca (Sturzeani) a ţăranilor 

Străynba a ţăranilor 

Sturzenî » mănăstirii Sf. Mormînt 

> > ţăranilor 

Singurem » aşezămîntului Sf. Spiridon din Iaşi. 

« » ţăranilor 

Singirea » propr. V. Calmutsky 

y^ » ţăranilor 

Scîilenî » propr. Ilie Mafo 

Staţiunea Sculenl idem 

» a ţăranilor 

Sinescî 



Scumpia 



Stoluicenî 



» 



» propr. N. Coşciug . . 

» M. Roşea. . . . 

răzeşilor 

^ propr. Târşki . . . 

» D. Cutîlă . . . 

> mănăstirii Sf. Mormînt. 

> ţăranilor 



» ţăranilor 

Semeni » mănăstirii Sinaia . . . 

> > ţăranilor 

Sărata- Veche a propr. Goilow . . . 

> > » ţăranilor .*.... 
Sarata-de- Mijloc a d-lui V. Goilow 
Sarata-Nouă a d-luî F. Goilow. . . . 

» » > ţăranilor 

Slobozia- Butescî a propr. Ciugurănu 
Spaficiocanî a răzeşilor 

» » propr. Ion Popa . . 



• • 



1.035 

2.795 

2.297 

1.775 

1.131 

1759(1) 

788 

7.655 

2.309 

117 

2.050 

547 

120 

120 

1.782 

256 

815 

1.963 

1.422 

359 

560 

226 

352 

624 

1.015 

1.579 

999 

580 

1.004 

1.016 

112 



(1) Autorul posedă un act oficial rusesc privitor la acăstă proprie- 
tate a aşezămîntului Sf. Spiridon. In acest act se confirmă dreptul de 
proprietate al aşezămîntului de către împăratul Alexandru II. 



Pn 




Slobozia Chişcaren7 a ţe rănilor 

Slobozia Bisericanî a răzeşilor. 

Slînjineni şi Şoltoia apropr. d-neî Ermolinska . 

' ţăranilor 

Turta a ţăranilor 

Terehna a d-lui Aristid Casso 

* > ţSraniior 

Teura a ţăranilor .... 

Saeşobenî a d-neî Culieoff 

» * Enia Corerovska 

Tacşobenî a răzeşilor 

» ţăranilor 

Teşcurem propr. Muratoff 

> ţăranilor 

Tomesci > răzeşilor 

Tomesci-f^echi a ţăranilor 

Toderescî a propr. d-nei Bucharin 

* ţăranilor 

T^fftia . propr. C. Filipescu 

' ţăranilor 

Untenî ^ d-lul Ion Cujba 

» - ţăranilor 

^ răzeşilor 

Uiiţesci a d-nei Nadeja Bucharin 

ţeraniior 

>' răzeşilor 

Vnffhenî ■« lui C. Buznea 

» ţăranilor 

Fântâna- Albă a mănăstirii Sf. Mormînt 

» ; ţăranilor 

Fânlâna-Nouă » mănăstirii Sf. Mormînt . . . 

» ţăranilor 

Fundurile a fost ad-lul C. Leonard, acum ea d-lui 

Mavrocoi'dat 



750 

331 

3.837 

1.226 

485 

1.817 

1.180 

200 

172 

181 

334 

240 

1.2 94 

1.045 

210 

542 

1.691 

1.625 

3.627 

1.359 

483 

201 

37 

1.908 

1.098 

9 

• 

912 

409 

758 

722 

496 ! 

941 

I 
I 

2.514 



407 




Fundurile a ţăranilor 1.587 

Flămâncfeni a răzeşilor 1.213 i 

Floriţâia ^ d-luî D. Cuţilu 1.698 

» » Bodescu 206 

» » ţăranilor 376 : 

Florescî şi Cioporcanî a d-luî N. Baznea .... 1.620 

>^ V ţăranilor 295 | 

Flocenî a răzeşilor 974 i 

Fălesei » propr. Nicopulo 3.284 j 

» » ţăranilor 580 > 

Chancăuţi a d-lui Tuşiuski 687 ! 

» ţăranilor 447 | 

Chiliuţi d-luî Ciolac 1 350 ' 

ţăranilor . . ' 1.273 | 

Ţipliţescî moştenitorilor Crîjanovskî 513 , 

ţăranilor 456 ' 

Ţiplescî lui Pitchis (Evreii) 2.168 | 

ţăranilor 817 | 

Ţlghira moştenitorilor luî D. Ciolac .... 767 

d-neî Ecaterina Ciolac 600 

» ţăranilor 710 

Ciuciusna » d-neî Măria Dunin 1.532 

>> mănăstirii Hârjauca 1.032 

» răzeşilor din Dumbroviţa 70 

> ţăranilor 712 ; 

Ciulucanî ^ răzeşilor 1.095 

> luî loan Pop 112 

» X > Costachi Macariu . 134 

Cioporcanî » moştenitorilor luî D. Ciolac .... 291 

Ciolacovca > » * » . . . . 1.207 

» » ţăranilor 1.083 

Cetirenî ^ răzeşilor 1.740 

Ciuciulea şi Viişdra (cătun) a familieî Buznea . 3.890 

> a ţăranilor 2.576 



408 




» 



y> 



y> 



Şafrancamei luî Lambo. Stei. Stremiadi 
> > > Spiridon Stremiadi . . 

ţăranilor 

luî Bejanuţa 

ţăranilor 

moşnenilor răzeşî 

luî P. Calistro. 

. V. Heţiu 

mănăstirii Curţi 

d-neî Topolska 

» ţăranilor 

lablona-Noua a moştenitorilor Bantîşu. . 

> » ţăranilor 

loblona-Veche » d-luî Camboli 

» » » ţăranilor • . 

lugani'Mircenî a luî V arz ar 

» » ţăranilor 



Ştubieni 
Serbachi 



» 



» 



633 

1.302 

903 

949 

216 

435 

285 

484 

1.539 

842 

219 

3.052 

1.501 

426 

851 

451 

266 



întinderea pămîntulul este arătată de noi în deseatine, 
precum se obicinuesce în Basarabia. 

Analisând tabelele de mai sus, vedem că judeţul Bălţi 
aparţine în întregimea sa poporaţiunil române ; pe ici, pe 
colea sunt moşii carî au rSmas moştenire unor v6duve de 
amploiaţi Ruşi, unor Greci veniţi din Odesa şi la doi Evrei» 
Grimberg şi Pitchis, cari şi-au dobândit proprietăţi, cump§- 
rându-le pe numele lui Teodor Semigradoff sad alt Rus, de 
6re-ce Evreilor le este interzis prin legi de a dobândi proprie- 
tăţi rurale în Basarabia. 

In general vorbind, aceste tabele privit6re la judeţul Bălţi 
sunt oglinda în care se reflect^ză starea generală a lucrurilor 
pentru Basarabia de sus. 

In Basarabia de jos lucrurile sunt alt-fel. Acolo împro- 
prietărirea coloniştilor a schimbat situaţiunea într'un mod 
radical. 

Proprietatea funciară la răzeşî. Răzeşii din Basarabia 



409 

până la 10 Martie 1847 s'au prenumerat între mazili şi 
ruptaşî, iar de la 1847 s'au egalisat cii «odnodvoşti», formând 
o clasă deosebită de mici proprietari. 

Proprietatea răzeş^scă în Basarabia se află aşezată în 
judeţele Chişineu, Orheiu, Bălţi şi Soroca. Răzeşii posedă pă- 
mînt în devălmăş61ă. Ac6stă proprietate în devălmăş61ă nu 
are de origine cumpărarea pămintului de-avalma de către 
obştea ţSrănăscă, ci s'a format din proprietatea individuală 
pe calea obiceiului pămîntuluiy admis şi recunoscut de către 
stat. La început răzeşii posedau moşii întinse, sau cum- 
părate de eî, sau dăruite lor prin anumite chrisâve dom- 
nesc! drept rgsplată pentru serviciu în oştire. (1) Cu înmul- 
ţirea moştenitorilor, moşiile acestea s'att micşorat, s'au în- 
bucăţit, mal cu s6mă că dreptul de moştenire eră egal 
pentru toţi copiii de ambele sexe. încet cu încetul răzeşia 
s'a fracţionat în aşâ mod, în cât răzeşimea din Basarabia, 
pentru a scăpă pămîntul părintesc de peire, a alergat la 
minorat, introducând dreptul de moştenire al celui mal mic 
din moştenitori. Acest drept există şi până acum. 

Astă4î în general răzeşii din Basarabia ^\xniparmaci (2) 
şi starea lor economică e f6rte miserabilă. 

Firesce că, devenind parmact, răzeşii nu mal puteau ră- 
mână agricultori, dacă n'ar fl introdus din propria lor 
bună voe posesiunea în devălmăşelă a pămîntulul de că- 
tre obşte. Sate întregi, încet cu încetul, aii introdus din a 
lor proprie iniţiativă acâstă reformă, iar guvernul rusesc nu 
s'a opus şi a şi adoptat-o pentru unitatea fiscală. Dar deşi 
principiul proprietăţii în devălmăşelă s'a stabilit în practică, 
totuşi fie-care familie răzeţâscă cundsce perfect limitele ră- 
zeşiei sale proprii, deosebind-o de restul proprietăţii obştesci 
şi numind-o otoina, hetrâîia. Asupra bătrânel, fie-care ră- 
zeş păstrăză chrisovul familiei şi cele-lalte documente. 

Răzeşiile, firesce, nu sunt de o egală întindere, ci din 
contra, după cum s'a divisat pămîntul şi s'a îmbucăţit din 
generaţîune în generaţiune, unele din aceste răzeşii sunt mal 



(1) Aşâ do pildă satul răzeşesc Iurcenî, jud. Chişineu, posedă chriso- 
vul lui Petru- Vodă din anul 7033 (1525). 

(2) Parmac— un fel de măsură. Opt parmaci=o palmă ; opt palme= 
o palmă domnescă sau un stînjen. Cu parmaciî se măsoră numai lă- 
ţimea moşiei, iar lungimea nu. 



410 

mari, altele maî mici. Ac6stă deosebire în posesiune s'a re- 
flectat, bine înţeles, şi asupra dreptului răzeşilor la lotul 
fie-căruia de pămînt, declarat proprietatea obşteî. Aşâ că 
parynacih adecă aceî din răzeşi cari posedă ca proprietate 
individuală unul sau doî parmacl, după dreptul cutumier 
pot să-şî zid^scă casele pe pămîntul obştei, adecă au drept 
la selişte, asemenea la păşune pentru douS vite mari, la V« 
de pogon vie, şi pentru acest pămînt nu plătesc obştei nimic. 
Aceşti parmacî primesc partea lor din venitul obştei, din 
cârciuma, morile şi chiria pămîntulm răzeşesc, ocupat de 
străinii obşteî. Cu ac6sta însă se mărginesce dreptul parma- 
cilor; la împărţirea pămîntuluî de arătură, la fineţe, parmaciî 
nu ieau parte, şi aceste pămînturl se împart obştesce nu- 
mai şi numai între membrii obştei ale căror betrăne sunt 
destul de întinse, şi fie-care din aceşti membri din urmă 
cap6tă la împărţelă atât pămînt cât de mare i-a fost otcinaj 
mărimea lotului cumpSnindu-se într'un mod cât se p6te de 
echitabil. 

Clasa răzeşescă a suferit mult sub domnia străină ; guver- 
nul rus, ocrotind clasa boer6scă, s'a arătat de la 1818 f6rte 
r6u dispus pentru răzeşi. 

Trecerea pămîntuluî de la un răzeş la altul în vremea 
veche se făcea printr'o simplă adeverinţă saii sinet scris cu 
scirea megiaşilor de pritnprejurul răzeşiei. Acest mod de 
trecere a proprietăţii dintr'o mână în alta a dat nascere 
unor procese numerdse; o dr6ie de vagabonzi ruşi — cinov- 
nici şi tîrgoveţî (mesciane)— s'aii vîrît pe furiş printre răzeşi 
şi au răpit răzeşiile de la adevăraţii lor proprietari. Lipsa 
de cunoscinţa legilor rusesci, nesciinţa de carte şi de limba 
rusă, textul vag al chris6velor în ceea ce privesce hotarele 
răzeşiilor — t6te acestea aii servit de minune pentru a des- 
poiâ pe răzeşi de avutul lor. 

Proprietatea funciară la ţeranî. Emanciparea clăcaşilor 
în Basarabia s'a făcut pe temeiul împroprietăririi, deşi în 
contra acestui principiu s'a ridicat întrăga nobilime a ţfirii, 
cerând ca guvernul rus să nu resolve cestiunea liberării ţă- 
ranului pe acelaşi temeiii pe care s'a aşezat emanciparea ro- 
bilor din Imperiul Rus. 

Am arătat deja mai sus atât modul cum s'a făcut împro- 
prietărirea ţăranilor din Basarabia, cât şi cantitatea pămîn- 



411 

tuluî, adecă mărimea lotului de pămînt care a trecut în pro- 
prietatea ţeranilor. Acum nu vom vorbi deci decât de starea 
ţăranilor dinaintea emancipării în Basarabia, precum şi de 
starea gospodăriei ţSrănescl actuale. 

Ţăranul român din Basarabia, de la 1812 şi până la 1869, 
a trăit, parte pe pămîntul s6ii propria, parte pe pămîntul 
proprietarilor mari şi al mănăstirilor. Cea maî mare parte 
însă din ţărani aii fost aşezaţi pe moşiile particulare ale boeri- 
lor moldoveni. (1) Regulamentul privitor la Raiaua Hotitiultii 
ne p6te servi drept model de drepturile şi datoriile ce aveaii 
aceşti ţărani faţă cu proprietarii pămîntuluî, de aceea toc- 
mai acest regulament a şi fost adoptat de guvernul rus drept 
tipic pentru alcătuirea contractului normal. 

După vechiul obiceiu şi vechile regulamente, ţăranii aveau 
de la proprietar de la 3—6 fălci pămînt de fle-care cap de 
familie ; acăsta în judeţele de sus a Basarabiei, unde po- 
poraţiunea a fost temeinic aşezată ; în judeţele de jos ţă- 
ranii aveau de la 3 — 10 fălci şi mal mult de fie-care cap 
de familie. Deosebirea în <de la... până la» se întemeia pe 
puterea ţăranului de a cultivă partea sa de pămînt, adecă 
după avuţia sa în boi, pluguri şi braţe de muncă. Pentru 
acest pămînt, ţăranul plătiâ moşierului în bani de la o ru- 
blă hârtie până la 3 ruble pentru falce şi-I mai dedea şi 
dijmă Vio— Vio- Afară de acăsta mai era dator a lucră pen- 
tru proprietar de la 8—20 <Jîl© P© an. Se mai adăogeau la 
t6te acestea drepturile de acareturi şi meremeturîy precum 
şi darea de rîndaşî la curte. 

Condiţiunile aceste, deşi fdrte grele, n'aii causat însă tur- 
burărl în relaţiunile reciproce dintre boeri şi ţărani, până ce 
boerii trăiau prin satele lor şi se ocupau de agricultură. 
Viaţa patriarchală legase strîns interesele ambelor părţi în- 
tr'atât în cât proprietarul moşiei veghiâ în interesul săii 
propriu la propăşirea gospodăriei ţăranilor săi. Evenimen- 
tele politice şi trecerea Basarabiei sub domnia Rusiei pe- 
riclitară acăsta ordine de lucruri. Boeriî pămînteni părăsiră 
satele lor, strămutându-se în oraşe şi tîrguş6re, unii aren- 
dând moşiile, alţii înstrăinându-le pe la Greci, Armeni şi 

(1) A se vede Regulament întocmit de Divanul Moldovei pentru 
Raiaua Hotinului, 23 Ianuarie 1810. 



412 



Riişî. Atitudinea noilor stăpâni faţă cu ţăranii nu mai avea 
absolut nici o asemenare cu aceea din trecut; între curtea 
boerăscă şi sat se deschisese un abis fără fund. Ţăranul, lip- 
sit de orî-ce sprijin, neavend drept nici măcar pe seliştea 
sa, neavend drept de embatic asupra viilor şi live4ilor sale, 
căci acest drept n'a fost recunoscut de guvernul rus, încet 
cu încetul îşi luă lumea în cap şi începîi a emigra din- 
c6ce de Prut sau dincolo de Nistru. Emigrarea acesta a ţă- 
ranilor ar fi luat proporţiunl mari, dacă fantoma robiei în 
Rusia n'ar fi oprit pe ţăranul român. Acesta gr6snicâ pers- 
pectivă îl opriâ de a trece Nistrul şi de a se aşeză în ste- 
pele Rusiei meridionale, căci acolo, spre răsărit, domnia 
robia cea mai cumplită cu t6te ororile sale. 

Iată acum, după recensămîntul din anul 1859, numărul 
poporaţiuniî rurale înainte de împroprietărirea ţeranilor. 

Totalul poporaţiuniî pentru acest an, precum am vă4ut. 
este arătat de 902.944 suflete. Din acest total apr6pe 90% 
aparţineau poporaţiuniî rurale, şi anume: 

Agricultori cu locuinţa pe păinîntul oraşelor : 





CELIBA- 
TARÎ 


CD 
FAMILIE 


BĂRBAŢI 


FEHBi 


TOTALUL 
POPORA- i 
ŢICNlI 


1 
Odnodvorti (1) 

Ţ6ranl .... 
: Total . . 


24 

2.952 


265 

25.854 


611 

61.233 


617 
52.282 


1.228 

1 19..'il5 


2.976 


26.099 


61.844 


52.899 


120.743 



Agricultori de pe pămîntul statului: 



I 

1 


CELIBA- 
TARI 


cu 

FAMILIE 


BĂRBAŢI 


FEMEI 


TOTAL [ 


1 

! Odnodvorti . . . 
: Ţ6rani .... 

Coloni Bulgari . 

Coloni Germani. 
Total. . . . 


1 
210 
694 

105 


18 

13.313 

10.359 

4.781 


48 
32.331 
25.125 
12.517 


33 
29.954 
23.576 
12 052 


81! 
62.285! 
48.701 
24.569 


1.010 


28.471 


70.021 


65.615 


135.636 



(1) Odnovorti = răzeşi, mazili. 



413 



Agricultori de pe pămîntul jiarticularilor: 



i 

t 


CELIBA- 
TARI 


cu 

FAMIUE 


BĂRBAŢI 


FEMEI 


TOTAL : 


! Odnodvorti . . . 


312 


5.851 


13.817 


13.818 


26.935; 


1 ŢSranî Români . 


8.430 


105.285 


255.782 


238.450 


494.2321 


Evreî-colonî . . 


> 


989 


6.060 


5.633 


11.693! 


* Evreî-creştinî . . 
ŢSranî domeniali. 


» 

5 


1 
26 


1 
127 


1 
111 


2 

289 


■ Ţigani agricultori 
Ţigani de curte • 




\> 


2.978 
2.481 


2.888 
2.441 


4.866| 
4.922 


Argaţi .... 
Total. . . . 




26 


22 


23 


89 

, 1 


543.939 0): 



Agricultorii, atât acel de pe pămîntul statului, cât şi acei de 
pe pămîntul particular, au fost împroprietăriţi la 1869, după 
cum s'a arătat mai sus într'un capitol special. | 

Vite de muncă. In Basarabia, precum şi în România, ţe- 
ranul îşî cultivă ogorul, cară bucate, transportă greutăţi, etc. 
cu ajutorul boilor; numai coloniştii Germani şi Muscalî aşe- 
zaţi în Basarabia cultivă pămîntul cu ajutorul cailor. 

Statistica vitelor de muncă în Basarabia pentru anul 1862 
constată următ6rea împărţire a acestor animale după judeţe: 

Judeţul Holin 24.300 părechî de boî 



Soroea . 

Iaşi , . 

Or hei li . 

Chişineu 

Bender . 
Coloni Bulgari . 
Judeţul Akkerman 
Coloni Germani . 



19.400 

16.000 

20.400 

18.700 

8.000 

5.781 

12.500 

563 



» 



125.644 părechî de boî. 

Adecă 251.288 de capete vite de muncă, ceea ce făcea 
apr6pe câte o păreche de boî de jug pe cap de familie 
agricolă. 



(1) ^eao Ofutmm Ka^eumU najtanm^ 1859. 



414 

Afară de boi de jug, în judeţele de sus ale Basarabiei, 
ţăranii Homâm, răzeşi şi mazili aii avut pe la 1859 — 62 apr6pe 
în fie-care curte câte un cal, doi. In ceea ce privesce caii, 
apoi numărul lor la 1862 eră în Basarabia: 

In judeţul Hotin ....... 12.135 cal 

» Soroca 9.682 y> 

Bălţi 7.988 » 

Orheiu 10.182 . 

Chişineu . . . . 9.324 ^ 

Bender 10.000 

» Akkerman 13.500 • 

Colonii 4.000 ^ 

Colonî Germani 12.787 » 

Total 89.798 cai 

Adecă în total în anul 1862 Basarabia avea 125.000 plu- 
guri sau care cu o păreche de boî şi 50.000 de căruţe cu 
doi cai. 

Aceste date statistice le dăm acî în capitolul privitor la agri- 
cultura cu singurul scop de a arătă puterea de muncă mu- 
sculară, pe care a posedat o poporul agricol din Basarabia 
în ajunul emancipării ţfiranilor. 

In ceea ce privesce propriu (Jis crescerea vilelor^ apoi despre 
acesta ramură a economiei publice se va vorbi într'un ca- 
pitol special mai la vale. 

Cultura bucatelor. Dîn plantele graminee se cultivă în 
Basarabia mai cu s6mă patru specii de grîu şi porumb (pă- 
puşoiu) : grîul ca product de export, iar porumbul ca aliment 
principal de hrană a poporaţiuniî : 

Grîul ftriticumj, precum am (Jis, e de patru specii, şi anume : 
grîul de tâmnă (bl6 tendre), arnăut (bl6 dur), grîul depri- 
7năvară, iarcă şi în fine ghirca (Wechselwaizen), numit şi 
îmblător (apiacene). 

Grîul de tomna cere o 6rnă stabilă, cu solul acoperit de 
zăpadă, sufere de secetă şi mal cu s6mă de îngheţurile şipo- 
leiurile lunii Martie, când pămîntul nu e acoperit cu zăpadă. 
Acostă specie de grîii se cultivă cu belşug bun în părţile 
de la m^^ă-ndpte ale Basarabiei. 

Arnăutul (bl6 dur) se s6m3nă pe ţelină saâ cel puţin pe 
pămînt odihnit, plin de vlagă. Acostă specie nu se teme de 



_4J^ 

secetă şi de aceea se cultivă mai cu s6mă în judeţele de 
la ni64ă-4i ale Basarabiei, precum şi în văile judeţului Bălţî. 
Coloniştii veniţi de dincolo de Dunăre cultivă arnăutul, 
iar ghirca şi tarea sunt cultivate de coloniştii Germani. 

Porumbul (maîs, bl6 de Turquie) se cultivă de ţfiraniî Ro- 
mâni şi Bulgari, iar Rutenii şi Ruşii cultivă porumbul pentru 
export 

Secara se cultivă în special de Ruşi, cari se hrănesc cu 
pane de secară ; în judeţele unde există fabrici de spirt, 
secara se cultivă pentru aceste fabrici. 

Din plantele olei6se se cultivă cânepa şMnul: cea dintâiu 
pentru industria ţferănescă casnică, cea din urmă pentru 
export. La sudul Basarabiei cultura necumpănită a inului 
a sleit r6u pămînturile marilor proprietăţi. 

Totalul bucatelor ce produce Basarabia anual, după sta- 
tistica rus6scă, este arătat într'un mod deosebit după sor- 
gintea datelor, aşa că a se orienta în acostă privinţă este 
f6rte anevoios. De aceea tocmai vom înregistra acî t6te is- 
v6rele din cari am cules datele privit6re la ac6stă impor- 
tantă cestiune. După Zasciuc(l), totalul bucatelor culese anual 
în Basarabia se urcă la 2.800.848 cetverti (2), ceea ce făcea 
pentru anii 1859—62 câte 2,6 cetverti pe cap de locuitor. (3) 
Academicianul Keppen (4) emite părerea că, pentru hrana 
unul om care muncesce, este necesar cel puţin 3 cetverti 
bucate pe an. Luând acesta cantitate în consideraţiune şi adu- 
cendu-ne aminte că, pe timpul vereî, în Basarabia, afară de 
poporaţiunea stabilă, mal vine şi o poporaţiune emigrat6re 
de lucrători din alte părţi, vom ajunge la conclusiunea logică 
cum că cifra totală de 2.800.774 cetverti arătată în dările de 
semă oficiale e f6rte departe de adevSr. 



(1) Zasciuc, p. ^2 

(2) Cetverti=2fim)lQ hectolitri; o baiiiţă=0,4057 cetverti. Cetverti=% cet- 
vericij iar un cetveric= 0.26238 hectolitre, sati un hectolitru=:Sfi\lSi ceL 
vcrtcu 

(3) Otcetî Zemstwa din anul 1890 arată totalul bucatelor culese în Basa- 
rabia de 8.800.205 cetverti, iar dările de semă pentru anul 189d arată to- 
talul bucatelor în mii de puduri. 

(4) Ueber den Kopfbedarf Russiands Keppen, 



416 

Dările de s6mă oficiale ne arată că cifra totală a suprafeţei 
aflate sub bucate în anul 1860 a fost de 236.904V2 deseatine 
sub grîu de t6mnă şi 453.445 deseatine sub grîu de primă- 
vară, în fine 22.781 deseatine sub cartofi. 

Tot pentru acest an găsim în dările de s6mă oficiale : cum 
că fabricele de spirt au consumat în curgerea anului peste 
200.000 cetverti secară, că hrana oştirii conservate în Basa- 
rabia a consumat 80.000 cetverti şi că în fine s'au înmaga- 
sinat în magasiile obştesci, ca reservă pentru timpul de f6- 
mete sau lipsă de recoltă în viitor, 76.162 cetverti. De altă 
parte, în rubrica privit6re la export, găsim că în anul 1860 
s'au exportat 600.000 cetverti (1) prin Moldova via Turcia, la 
Odesa şi Austria. Adunând la olaltă t6te aceste cifre ară- 
tate mal sus, găsim că producţiunea totală pentru anul 18(:0 
n'a putut să fie mal mică de 4V2 mili6ne cetverti, adecă 
apr6pe duplu de cum ne arată statistica oficială rusă. 

Greş61a dărilor de s6mă ale statisticei rusesci în ceea ce 
privesce cătimea producţiunii agriculturei din Basarabia 
provine şi din causă că proprietarii şi ţăranii arată canti- 
tităţile bucatelor culese în chile (2), iar agenţii ocârmuiriî 
dres6ză tabelele lor în cetverti, numărând chila drept cetverti. 

Pi^eţul pămîntuluî, Val6rea pămîntulul în Basarabia a 
crescut şi cresce mereu într'un mod atât de brusc, în cât 
pentru a-şl explică causa unei asemenea crescerl este ne- 
apărat necesar de a studia într'un mod aprofundat mişca- 
rea immigraţiunil şi emigraţiunil, cari s'*au făcut în curge- 
rea secolului nostru între Prut şi Nistru. 

Acum trel4ecimldeanl,^după Volsky(3), preţul mediu alunei 
fălci de pămînt, în curgere de (Jece ani (1848— 1858), a fost 
în Basarabia următorul: 



(1) Comerciul poi^tulut Odesa^ 1887. OHfi}trh Jian, xAthC. mop,y Bo-^whiu. 

(2) Chila=2V, cetverti. 

(3) Onepin, HOTopia X.Tfe6H0ft xoproMH Xanap. BoAi^cxiit, 



417 



Pteful tmet NUd (1) de pămint de la 1848—1858. 



JUDEŢE 

c 

i 
1 


• 

184g 


1849 


1850 1851 


1852 


1853 

_ 


1854 


185& 


1856 


1867 


M4ia 


PREŢUL ÎN RUBLE Şl KOPElCf 


t 


HotÎD • 


8.- 


9,16: 19.- 

1 


17,50 


13^0114.- 


13.36 


— 


16,50 19,50 14,60 

1 


Soroca . 


17. 




— 


13.- 


«.- 15.- 12,50 


14.50 


19.- 19,50 14.50. 


laşL . . 


8.90 


— 


8.- — 


14,501 — j 7,50 


18. 


17.- 18.— 12,40| 


Orhaiâ . 


8^0 


13. 18.50 18. ! * 

1 1 


18.-1 14- 

1 


28- 


14.-, — 14,75, 


Ghişineu 


12.- 


8.- 


13.- 11.- 112,50 


10.- 11,76 


18,30 28.- ~ 1 U.85i[ 


AkkiBm 


6.60 


! 


6,20 


7.- 


8,50 


8.50 19.- 


i8,ao; io,60j| 


Ismail . 
(Gahul). 


6,75 


1 


1 
— 7 — 


6,80 


7.- 


1 1 

8,50 8,50. 8.- 10,20 7,76, 


Bencter. 


: 


— 


a- 




"^ 


9.- 




_ 


17.- 


14,60 12r,40|| 



Din acest tablou se observă că preţul pămîn tulul în Ba- 
sarabia variază după zone şi pdte să fie împărţit în trei ca- 
tegorâ şi anirme: 

Categoria I îmbrăţişăză judeţele Hotiriy Soroca^ Chifineu 
şi OrheiUy unde pămîntul e scump ; 

Categoria II Imbrăţiş6ză judeţele Bălţî şi Bender, unde 
falcea se vindea acum 30 ani pe preţ de 12 ruble 50 kop.; 

Categoria III îmbrăţişâză judeţele Akkermanşi Ismaih 
unde pămîntul e comparativ eftin. 

După răsboiul din 1863 — 54 speculanţii de grâne dixi 
Odesa, Greci de origine, în frunte cu Rodocanachi, Papa- 
dopulo şi alţii, au cumpărat moşii întinse în Basarabia ; aşă 
de pildă Rodocanachi singur a cumpărat peste 40.000 de- 
seatine pămînt în judeţul Bender, cu satele Gura-Galbină, 
Grădişte, Ivanovca etc. Acăstă apariţiune a milionarilor 
Grecî din Odesa a ridicat valfirea pămîntulul, astfel că deja 
pe Ia 1865 — 76 preţul pămîntuluî * în Basarabia eră ur- 
mătorul : 



(1> Falce»»2'^80 stinjenl pătraţi ; 10 fălci=13 deseatine. 



Z. C. Arbure, Basarabia, 



418 



Preţul unei făleî de pămint de la 1865 — 75. 



Judeţe 


1865 


1 
1866 1867 ' 1868 * 1869 1870 11871 ' 1872 j 1873 

i = i ! 


» 1 

I 

1874 ' 1875 ' 


PREŢUL ÎN RUBLE ŞI KOPEICl i| 


Hotin . . 


25. 


i . ! , ! 

25. 1 28. ' 28,50: 26.50' 27. i 28,50 30. • 30.— 31. 34. ' 

1 1 1 j j 


Soroca . 


26,50 


— - — ! 26,50 26.—' 25.-' 26.- ! 27.— 27,50 27.- 

1 ! ' li 


Iaşi. . . 


20.- 


' - 20. . 20. 22. . 22. 22,50 23. ' 22,50 


Orheiu . 


19.- 


— ' — ' — I25.- 25. - 22.- 22,50' 24.- 24.- 25.- 

1 , 1 


Chîşîneu 


20,50 


— - — '25.- 25 -'30.— '30.- 31,50 35,50 30.50' 

j ■ ' ' 1 ' 


Attermam. 


10.- 


— ^ — 13.50 14.— 14.-' 14.- 17.- 18.- 

1 1 1 ' 1 ' ' 


19,50' 


Bender . 


12.- 


— : — 12,50; 12. 13,50 16. 16. 

I 1 . 1 i 


16,50 


17,50 



Ridicarea preţului firesce că nu s'a oprit Dovadă urmă- 
t6rea tabelă dresată pentru anii 1890 — 95: 



Preţul unei fălci de pămînt de la 1880 — 94. 



J0DEŢE 



1890 



1891 



1892 



1893 



1894 



RUBLE ŞI KOPRICI 



Hotin. . 
Soroca . 
Chişinefi 
Iaşi. . . 
Bender . 
Akkerman. 
Ismail. . . 



35.- 
40. 
50. 
35. 
25.- 
26- 
28.- 



40.- 
42.- 
56.— 
38.- 
28.- 
22.— 
26,50 



50.— 
50.— 
60.— 
40.— 
30.— 
16,50 
28.- 



56. 
52. 
65.- 
39.- 
40.- 
28.- 
39. 



60—70 r. 

70—75 

75—80 

48—50 

35—40 

30—40 

30—35 



-*> 



» 



O f aice de pădure se vinde cu 200 — 300 ruble, iar pămîntul 
de lângă Nistru, din judeţul Hotin şi cel de lângă Chişi- 
neu, Akkerman şi Orheiu sunt f6rte scumpe. 

Munca agricolă şi preţul munceL In Basarabia se cultivă 
spaţiuri întinse de pămînt; pentru a culege însă bucatele de 
pe câmp se simte mare nevoe de braţe. Orî-ce proprietar de 
moşie, pentru seceriş şi cosit, are mare nevoe de mun- 



419 _ 

cîtorî şi nici odată nu p6te să se mulţum6scă cu angagia- 
rea numai a ţăranilor locuitori. 

Ţfiranul român din Basarabia anevoe merge la arendaş 
sau la proprietar pentru a se angagiâ la munca câmpului, de 
6re-ce în multe judeţe posedă încă chiar până acum destul 
pămînt propriu pentru a-şî put6 agonisi hrana. Din acostă 
causă, firesce, munca de vară se plătesce în Basarabia o rublă 
şi 1 rublă şi 25 kopeicî (1) f ără'tain. Angagiamentul, de obiceiu, 
se face nu pe ^\\e de muncă, ci pe bucată, adecă pe falcea 
de seceriş. In acest cas tocm61a e calculată după prăjină (2), 
şi anume o falce trece drept 80 de prăjini (2.880 stînjenî 
pătraţi moldo venesci). 

Pentru arătura unei fălci se plătesc 3 — 5 ruble ; pentru 
seceriş, 6 — 12 ruble. 

Pentru a-şl angagiâ de timpuriii muncitori, arendaşii Evrei 
şi Greci au obiceiii de a recurge la următ6rele mijl6ce, cari 
scob6ră preţul muncii: el împrumută ţăranilor 6rna ceva pa- 
rale sau bucate, în cas de lipsă sau în momentul ridicării 
birului. împrumutul se face cu obligaţiunea de a înapoia 
banii împrumutaţi în muncă. In acest mod arendaşul saii 
proprietarul moşiei ajunge a obligă pe ţărani să se anga- 
geze a cultivă o ialce de pămînt (arătură, semănătură şi se- 
ceriş) pentru IVa rublă, mult 2 ruble, ceea ce face că îm- 
prumutătorul de obiceiu capătă îndărăt 100 la 100, ba chiar 
uneori 200 la 100 pentru timp de trei luni cel mult. 

Aceste angagiamente oner6se pentru poporaţiunea rurală 
sunt causa multor perturbaţiuni în relaţiunile dintre pro- 
prietari şi ţărani. 

Incheiând un angagiament oneros, ţăranii refusă vara să 
iasă la muncă şi, în acest cas, arendaşii recurg la ajutorul 
autorităţilor, cari silesc pe ţărani a se conformă cu stipu- 
laţiunile contractului încheiat. 

OrI-cum, acăstă stare de lucruri e cât se p6te de dăună- 
t6re pentru ambele părţi. Ţăranii, vara, fiind siliţi a munci 
og6rele proprietarului, muncesc prost, per4ând timpul cel 
mal scump, când ar fi putut să producă mult şi bine. Pro- 

(1) Prăjina e o măsură liniară, are 24 palme şi e egală cu 3 stînjenî de 
Moldova. 

(2) Rubla=2 leî 60 banî saii 2 leî 70 banî. Rubla=100 kopeicî. 



480 

prietarul, mulţumită uneî munci rele, adese-orî îşi vede og<5- 
rele r6ii arate, iar bucatele ridicate târziu şi deteriorate. 

Afară de aceste pagube al ambelor părţi, mal perde şi 
statul, care la urma urmelor se alege cu remăşiţe mereu 
crescende şi cu forţa contribuabilă a ţăranului din ce în 
ce nlal sleită. 

In chaosul acestor relaţiuni orientale dintre ţârani şi pro- 
prietari, intervine elementul muncitor străin. Cârduri de lu- 
crători de dincolo de Nistru, din Bucovina şi Galiţia, năvă- 
lesc vara în Basarabia. Folosindu-se de lipsa de braţe, lu- 
crătorii străini se angagiază pe un preţ destul de mic, dar 
şi acest preţ cât de mic trebue neapărat plătit cu bani 
gata. Proprietarii strîmtoraţi se împrumută în aceste caşuri 
pe la Evrei, plătind procente mari. 

In anii din urmă presa rusă, precum şi Zemstvo, s'aii ocu- 
pat fdrte mult cu cestiunea ar4ât6re ;privit6re la mişcarea 
muncitorilor agricoli pe timp de vară. Mişcarea ac6sta se 
face de la nord spre sudul Rusiei. Ca resultat al preocu- 
părilor adunărilor de Zemstvo, sunt mal multe proiecte de 
legi menite a regulă cestiunea lucrătorilor imigranţi pe tim- 
pul muncilor agricole. 

T6te aceste proiecte de legi, firesce, nu se preocupă de- 
cât de interesul mare! proprietăţi, în ajutorul căreia cer in- 
tervenţiunea directă a statului. 

Pe temeiul datelor culese din dările de s6mă ale Zemstvo- 
ulul din Basarabia se constată că, vara, în Basarabia, se adună 
peste 130.000 de muncitori emigranţi. Toţi aceşti muncitori 
se împart după clase (soslovie) în 47% ţ6ranl foşti clăcaşî 
din guvernămintele Rusiei de mijloc, 28^© ţ6ranl domenialî 
din Rusia, 14Vo Cazaci, 5,4% tîrgoveţî. Restul de l,8Vo sunt 
muncitori din Austi'ia. 

Datele privit6re la vîrsta şi sexul muncitorilor emigranţi 
sunt următ6rele : 

In vîrstă până la 15 anî . . . 11,8% bărbaţi . 8,7% femei 

20 - . . . 35,6«/o » . . 68,8% 
60 ... 51,4Vo > . . 21,5% 

Aşâ dar majoritatea muncitorilor străini sunt în vîrsta cea 
mal aptă pentru munca flsică. 



421 

Simbria medie lunară a acestor muncitori oscilez ă pri- 
măvara (Martie, Aprilie, Maiu) între 4 ruble şi 8 ruble pentru 
bărbaţi, 3-3 Va ruble pentru femeî şi 3-5 ruble pentru adoles- 
cenţi până la 18 ani ; varuy pe la Iunie, preţul deja se urcă 
la 11 — 16 ruble şi 25 ruble pe la August, când se începe 
treerişul. 

Oscilaţiunile cele mal brusce se observă în preţul 4ilel de 
muncă. Plata cea mal mică a unul plugar pe 4h atât primă- 
vara, cât şi tdmna, este de 15 kopeici, iar pe timpul cositului 
plata 4ilnică se urcă până la 3 ruble. In termin mediii însă 
preţul muncel în Basarabia este următorul: 

Arătura şi semănătura . .30 — 45 kop. pe ^i de muncitor 

Secerişul 40 — 75 » » » > » 

Cositul 70 kop. — 1 rub. 50 kop. > » 

Unii din proprietarii din sudul Basarabiei, şi mal cu s6mă 
aceia cari au servit în armata rus6scă, angagiază adese-orl 
vara pe soldaţi. Aceste angagiamente se fac, firesce, numai 
acolo unde sunt casarmărl de soldaţi. Dar soldaţii ruşi 
sunt muncitori r6I, din causă că angagiarea lor se face prin 
intermediul superiorilor, cari din preţul muncel stipulat opresc 
de obiceiii sieşi partea leului, iar jumătate din salariii, după 
lege, trece în cassa de economie a regimentului, aşă că sol- 
datul muncitor nu se alege apr6pe cu nimia 

Acum doi ani, unii din proprietarii din sudul Basarabiei 
afi inventat un mijloc noA de a-şi face arăturile de tdmnă şi 
primăvara. EI isbutesc ca poliţia (zemskaia poliţia) să ridice 
cu sila dou6 trei sate de ţgrani pentru stîrpirea lăcustelor^ 
desemnate de proprietari ca îngropate pe anumite locuri 
de arătură. Aceste locuri se ară t6mna» în scop de a ros- 
togoli ţârîna^ supuind îngheţului oudle insectei. Odată ară- 
tura isprăvită, se dres6ză raport cum că arătările aii fost 
false, şi proprietarul se folosesce de munca făcută, pentru 
care n'a plătit scump. 

Modul de cultură şi uneltele de agricultură în Basarabia. 
In partea de la nord a Basarabiei, unde pămîntul e rodi- 
tor, se cultivă tot felul de bucate, între cari grîul face Vs 
părţi, porumbul V» — ^/j şi Vb ovfisul, secara, orzul, fasolea, bobui, 
cartofii. Din t6te aceste plante din urmă, mal puţin se cultivă 
ovfisul, care aci în economia casnică este înlocuit cu ulcior. 



422 

Secara se cultivă în genere pentru depositul obligatoriu 
în magasiile obştescl. 

Bucate de negoţ sunt griul şi jwrutnbuly cari se exportă la 
Odesa. La nordul Basarabiei, din causa densităţii popora- 
ţiunii, se simte lipsă de pămînt, ceea ce, firesce, are înrîuri- 
re asupra modului de a cultiva bucatele, precum şi asupra 
întinderii treptate a arăturilor în detrimentul pădurilor. Acî, 
adese-orî, grîul se semenă pe acelaşi loc 2—3 ani neîntre- 
rupt, iar porumbul în curgere de 15 — 29 anî. Pe moşiile 
unde gospodăria agricolă e sistematisată şi ceva maî ra- 
ţională, după ce pămîntul s'a odihnit, se cultivă pămîntul 
în curgere de doî anî, şi anume pentru a curăţî ogorul de 
buruieni, precum şi pentru a «topi ţgrîna^ ; după acesta se 
cultivă deja grîu odată sau mult doî anî de-arîndul, apoi 
vine rîndul altor bucate şi în fine pămîntul iarăşi se lasă 
sub păşune. Alţî proprietari au obiceiu de a cultivă odată 
porumb, de douS orî grîu, în intervalul cărora pămîntul se. 
lasă a se odihni. 

Pentru arătură, ţeraniî întrebuinţ6ză vechiul pluggreoiii 
tîrît de dou6 părechi de boî. De vre-o opt ani de-abiâ a în- 
ceput a se răspândi plugul de fer; dar proprietarii mari îl 
întrebuinţeză deja apr6pe de 30 ani. Maşinele agricole sunt 
destul de răspândite pe la ţeră. La început introducerea 
acestor maşine a ruinat pe mulţi, din mai multe cause; 
acum însă, căuşele acestea dispărend, maşinele de ti-eerat, 
de vînturat, semenăt6rele, locomobilele etc. s'au introdus în 
Basarabia pe o scară întinsă. Mai cu s6mă în Bug6c uneltele 
de agricultură moderne sunt răspândite. 

— Arată-mî plugul t6u şi-ţî voiii spune cum stai cu gos- 
podăria ! zice colonistul german, conscient de legătura strînsă 
ce există între uneltele de agricultură şi gospodăria agri- 
colă. 

Acest mod de a-şî înfăţişă lucrurile al colonistului german 
din sudul Basarabiei este rât se p6te de drept, de 6re-ce 
progresul agriculturei moderne e în adevăr în legătură 
strînsă cu uneltele moderne de muncă şi cu maşinele. 

In Basarabia deja pe la 1872— 1875 Zemstvo (consiliile ju- 
deţene) a început să rSspândăscă unelte perfecţionate de 
agricultură, dar activitatea rodnică în acăstă privinţă nu da- 
teză decât de pe la 1889. Iniţiativa în acest sens a fost 



423 

dată de către Zemstvo judeţului Orheiii, al cărui preşedinte 
propagă mal cu s6mă printre ţ6rani introducerea uneltelor 
perfecţionate de agricultură. 

La 1890 Zemstvo din Orheiii a deschis chiar la Orheiu 
un deposit de unelte şi maşine agricole, aducend din Berlin 
(usina Ekkert) 333 pluguri de fer. T6te aceste pluguri au 
fost vîndute la ţărani, parte cu bani gata, parte pe credit; 
la 1890 acelaşi deposit din Orheiii a mai vindut 500 c6se 
şi 240 secere. Calitatea acestor unelte, fabricate bine în Ger- 
mania, câştigă deplina încredere a poporaţiuniî agricole din 
judeţ. 

După impulsiunea Zemstvo-ulul din Orheiii, iniţiativa de a 
răspândi unelte perfecţionate de agricultură !şi-a însuşit-o şi 
Zemstvo din Chişineu. Mai puţin activ, maî leneş, Zemstvo 
din acest judeţ recomandă plugurile fabricel Hehn, cari 
însă s'au dovedit a fi prea scumpe pentru poporaţiunea 
agricolă, pe când din contra c6sele germane din usina 
Wileik au fost bine primite de ţfiranî. In ceea ce privesce 
semânăt6rea americană de mână a luî Husier, precum şi cele- 
lalte maşine de acest fel, ele au fost rfiii criticate de ţărani, cari 
au dovedit cu mintea lor sănăt6să neîndemânarea lor. 
Spaţiul nu ne permite a resumâ aci dările de samă, de alt- 
fel fdrte instructive, privit6re la ancheta făcută în acăstă 
privinţă printre ţărănimea din Basarabia. 

Basarabia de la sud nu posedă, precum am mai arătat 
deja, solul fertil şi plin de vlagă al pămîntuluî de la m64ă- 
n6pte a acestei ţări. 

La sud se încep câmpiile întinse şi, potrivit cu aceste 
câmpii, se schimbă şi modul de gospodărie agricolă. La sud 
grîul de tâmnă, din causa schimbărilor atmosferice brusce, 
precum şi din causa secetei de vară, nu cresce bine şi e 
înlocuit la răsărit cu grîul de primăvară saîi cu ghirca, iar 
Ia sud-apus cu arnăutul sau caluz, un fel de variaţiune a 
arnăutului, dar cu bobul maî tare şi mal voluminos. Se semăna 
asemenea secară, in, orz, meiu^ mal mult decât oves şi 
porumb. 

In acăstă parte a Basarabiei poporaţiunea pur agricolă se 
compune din Români, Bulgari, Ruteni şi Germani, iar Ruşii se 
mărginesc la bostănărie şi meşteşuguri prin oraşe. Bulgarii 



421 



sâmăni pentru nutreţul viteior meiu păsăresc, iar Germani! 
cultivă cartofi. 

In Bug6c adese-orl bucatele se cosesc, iar nu se seceră, 
din causa vînturilor, cari culcă lanuri întreg de gr!& şL se- 
cară. Griul se treeră ou cal saâ se îmfolătesce. In geoeral 
se treeră t6maa, dar adese-orl parte din bucate rămâne în 
stoguri ârna din causa iipsM de braţe ; asemenea şi porum- 
bul se păstrăză în «fsi<6cl, eonserrat în coceni 

MagasiUe odftesct. Pentru a subveni la nevoe, în cas de 
recoltă rea, guvernul rus, prin ukazul imperial de la 1822, a 
înfiinţat în 41 guvemăminte din Rusia nisee magasil obştesc!. 
In anul 1834 acostă disposiţiune s'a întins şi asupra Basa- 
rabiei După acostă disposiţiune, s'a orînduit ca magasia 
obştâscă din fie-care comună rurală să conţie IVs cetrerti 
bucate pe cap de contribuabil, iar casa obştel să incasseze 
câte 1 rublă 60 kopeici de fie-care cap de familia Adunarea 
bucatelor şi a banilor ti^ebuiâ să se isprăvâscă în termin de 
16 anL Recolta insuficientă din anii 1639—40 a demonstrat 
însă că magasiile obştesd nu sunt indestulăt6re în cas de f6- 
mete. Din ac^tă causă s'aii luat mSsurl aspre, pentru ca 
magasiile obştesdl să fie umplute cât mai curînd. 

De atunci, după dările de s^mă ale OomitetuM statistic, 
sunt în Basarabia peste 150 magasil obştesdL Aceste ma- 
gasil există: 



In judeţul 


Hotîn 


. 18 


» » 


Soroca 


. 15 


» » 


Iaşi 


15 


» » 


Orheiti 


. 13 


» » 


Chişineii. . . • . . 


. 13 


> /> 


Render 


4 


» » 


Akkerman . . . , 


1 



In fine : 

Prin satele de pe domeniul statului 7 magasîl 
» » coloniilor bulgare ... 43 » 



» 



» 



. . 21 
Cazacilor 9 



germane 



Bucatele înmagasinate în aceste maga»! obştesci după fie- 
care recoltă nouă se înapoiază locuitorilor, cari în locul lor 



425 

aduc bucate din recolta nouă. Scopul magasiilor n'a fost 
atins; în anii de recoltă rea s'a constatat tot-deauna că 
ratgasîile sunt pline eu bucate deteriorate, iar une-orl 
mâncate de ş6redl saâ vindute de primari şi alţi amploiat 
ruşL 
Iată satele anume, în cari sunt acum magasiile obştesci: 
In judeţul Hoţi» : la CUşcovSţ, JJpcanI (tîrg) , Dreb- 

cauţa, Vascauţa, Larga, Ck)rjeuţa, Gor- 
jinescl, LomasautenI, Ocniţa, SecurenI, 
Noua-Suliţa (tîrg), Cerleno-Mare, Băr- 
căuta,Percovţa, Gruşova,BricenI,Raş- 
cova, Grozînţa. 
f> » Sorooa : la Cobalta, CiutulescI, Pepeni, Climau- 

ţenl, Atachi (tîrg), ArionescI, Găinari, 
CotiugenI, Cobilca,BadicenI, Vascauţa, 
Ocolina, Voroncova, Tîrnova, Raş- 
cova (tîrg). 
^ » Bălfi : la BrîncenI, BrătăşanI, CopăcenI, Glo- 

denl, Hilea, Sîngerel, GornescI, Vul- 
pescl, Şolt6ia, Strâmba, Heci-Nol, Scu- 
lenl (tîrg), CălinescI, Bolotino, Fă- 
lesdt (tîrg). 
9 » Orkeiu: la GhiperoenI, SomaşcanI, GreblescI, 

Tuzora, GinaşSuţl, Giorna, Dişcova, 
Telenesci, PahamicenI, Işnovdţ, Maş- 
cauţenl, GecolţenI, GăzănescL 
» » Ckişmeu:lB, Gănoesd (lirguşor), VasienI, Şi- 

reţii, VornicenI, Mireni, lalovenl, Hirlă, 
Voldneţl, Nisporenl, BoldurescI,. Zbi- 
roia, Bujora, Lopuşna. 

> » Bender : la Gura-^albină, Teiiţa» Dj amâna şi 

CainarL 

> > Akkermani la Parcării. 

încheiam capitolul privitor la cultura propria ^s a buca* 
telor în Basarabia prin următdrea dare de s^mă privit6re 
la recolta anului 1895, tipărită de către Comitelui central 
statistic din Petersburg : (1) 



(1) Oe.tbCKoe u ancme xosxăcmw Pocciu Cn6 1895. I. Jţ enapraJieHTa 3eMae:^iM 
«ypOHcaft 1895» Cd6. hsx BihcmHUKh (fiumincoeh 1895—1806. 



426 



Recolta bucatelor din anul 1895 în Rv^ia meridională. 
Basarabia : bucate de t6mnă : secară 7.478.500 pud, grxii 
14.125.100 pud; bucate de primăvară: grîu 9.538.900 pud, 
secară 386.300 pud, orz 16.231.200, hrişcă 95.500 pud, meitl 
169.800 pud, mazere 59.500 pud. 

Totalul bucatelor culese în acest an în Imperiul Rus este 
arătat în acesta dare de s6mă de : 

Secară de tâmnă 1.213.493.000 pud. 

Grîu » » 213.327.800 > 

Secară de primăvară 21.008.900 

GrîH » » 385.914.100 » 

Oves . 682.725.700 >> 

Orz 333.532.200 » 

Hrişcă 52.985.600 > 

Meia 85.115.300 >> 

Porumb 49.146.600 » 

Mazere 44.737.400 * 

Cartofi 1.320.225.700 » 

< • 

Am extras aceste cifre din urmă, pentru a arătă locul ce 
ocupă Basarabia în producţiunea grânelor faţă cu restul 
Imperiului Rusesc. 

Fineţe. Sub fineţe Basarabia posedă un spaţiu de peste 
700.000 deseatine, adecă aproximativ 21Vo din suprafaţa sa. 
Fîneţele aceste sunt în cea mal mare parte compuse din câm- 
pii vaste, şi numai fîneţele cari se află pe malurile rîurilor 
Prut, Reut şi partea de jos a Nistrului sunt în primăvară 
acoperite cu apele eşite din albiile rîurilor. 

Judeţele Bender şi Akkerman sunt cele mal avute în fi- 
neţe. In Basarabia în genere fîneţele nu sunt cultivate şi 
puţini din proprietarii mari s6m6nă trif oiii, lucerna ; iar Bul- 
garii obicinuesc a-şl pregăti nutreţul pentru vite cultivând 
setaria italica^ care în Bug6c cresce f6rte bine. 

De obiceiu finul se strînge la sudul Basarabiei pe la Maiu, 
iar la nord pe la începutul luî Iunie. Dintr'o falce, când fî- 
neţele sunt bune, se strîng peste 400 puduri fîn, ceea ce în 
termin mediu ne va da 240.000.000 puduri fîn strîns în Ba- 



427 

sarabia întrăgă. Âcâstă cantitate de nutreţ e suficientă pentru 
hrana a 100 mii caî, 600 mii vite şi ly^ milion de oi, avend, 
firesce, în vedere că ărna la nordul Basarabiei e numai de 
4 luni, iar la sud de 3 lunL Afară de fineţe, Basarabia 
posedă întinse păşune, şi numai în judeţele Hotin şi Orheiii 
se simte deja lipsă de islaz. 

Fînul în Basarabia e eftin. în anii 1890 — 91 la Orheiu preţui 
unul stog de 250 puduri eră de 12 ruble, la Chişineîi însă 
eră de 40 ruble şi chiar de 20 kopeici pudul. In anii de se- 
cete se întîmplă că pudul de fin să se urce la preţul de 25 — 30 
kopeîcl. 

In judeţele de la nord în anii 1890—91, o falce de imaş 
se plâtiă proprietarului de la 2 — 4,50 ruble, iar la sud de la 
1— 2V, ruble. 

Grădinărie. Clima Basarabiei e favorabilă pentru grădi- 
nărit ; cu puţină îngrijire, ou puţină muncă, dincolo de Prut 
cresc şi se des vroită minunat tot felul de zarzavaturi. După 
Scalcowsky (1), deja pe la 1861 existatu în Basarabia peste 
60.000 de bostănăriî, cari produceau 55 feluri de legume, 
între cari mal cu s6mă: ridichea n6gră şi albă de 6rnă, ri- 
dichea de primăvară, sfecla roşie şi albă, morcovul, pătrun- 
jelul, păstărnacul, napul, hr^nul, c^pa {allium cepa^ fisto- 
losumjy usturoiul (alliuin sativu7n), prazul, pireul (allium 
porunijf şarlota (allium ascalonicum) , varza, gulia, anghe- 
narea (cinară scolymus), salate etc, mazăre, bob, fasole, linte, 
cartofi, topinamburl, pătlăgele roşii (solanum esculentumj, 
baclagânî, (solanum melongenaj, sparanghel (asp. offici- 
nalis;, verop, cardes, cicdre, mantă, măcriş; din cucumera — 
pepeni vercjl şi galbeni (cucurbita citrullas, cucumes melo), 
cantalup (melon maraîcher)^ dovl6c (cucurbita pepoj. 

Cultura cartofilor în Basarabia e f6rte recentă, ea datâză 
de la apariţiunea coloniilor germane, cari au adus şi pră- 
sit acostă folosit6re plantă. 

In (JU^l^ n6stre recolta cartofului în Basarabia se urcă la 
respectabila cifră de 2.200.000 puduri pe an. 

In partea nordică din Basarabia, în judeţele Hotin, Chi- 
şineu, Orheiii şi Soroca, există sate întregi cari fac anume 
cultura unei anumite plante legumin6se ; unii cultivă exclusiv 
c6pă, alţii usturoiu, anis, varză sau tutun. 



(l) CKaibKOBCKitt On. crai., v. II, p. 308. 



428 

La sudul Basarabie!, grădinăritul nu este aşă de răspândit» 
din causa climei defavorabile pentru acostă îndeletnicire; 
numai Bulgarii şi Ruşii se mal ocupă pe acolo cu ast-iel de 
cultură, şi cu ajutorul irigaţiunil totuşi ajunge grădinăritul 
la resultate destul de satisf ăcât<5re. Preţul pentru productele 
de grădinărie variază în Basarabia după cum e recolta. In 
termin mediii aceste preţuri sunt următ6rele : 

Un cetverti ^baniţa mare) de morcovi. . 15 — 20 kopeici 

» de ridichi 15—20 » 

100 castraveţi 5—10 > 

» verze 1 rubl.— l,50kop. 

Ocaua de c6pă 3 — 4 kop. 

100 harbuji (pepeni ver4I) 1 rubl. 50 kop. 

Pudul de cartof i 40-20 kop. 

Sfecla se cultivă f<5rte bine la nordul Basarabiei, produ- 
când un fruct suculent compact; la sud, din contra, solul nu 
e priincios plantei, care cresce rdu şi dă un product mediocru. 

Tutunul se cultivă mult în Basarabia ; Acum dou^ecl 
ani acostă cultură luase un avînt f6rte mare, promiţând 
ţSril într'un viitor apropiat belşug şi avuţie. Tutunurile din 
Basarabia câştigase renume în Rusia şi începură a eon^ 
cură cu tutunurile din Crimea şi Caucas. In anii din urmă 
însă, comerciul tutunului că4ând în mâna Evreilor, aceştia 
aâ sleit forţele cultivatorilor şi cultura tutunului adecă^ut^ 
ne mal putând aduce ţăranilor decât miseria. 

Zasciuk, în cartea sa despre Basarabia (1), pretinde cum 
că tutunul a fost necunoscut locuitorilor acestei ţări până 
pe la 1612, când Hatmanul Cazacilor Petru Con€işevicI Sa- 
gaidacini l'a adus din Constantinopole. Părerea lui Zasciuk 
e greşită ; după dînsul ar eşl că Cazacii, vecini cu Moldo- 
venii, aii cunoscut întrebuinţarea tutunului înaintea Ger- 
manilor, pe când se scie că tutunul eră deja introdus în 
Europa pe la 1570, când cultura acestei plante în Anglia 
eră destul de răspândită. In Anglia tutunul a fost introdus 
din Virginia. Turcii n'au început a cultivă tutunul decât pe 
la 1610, iar Germanii pe la 1697. (2) 



(1) Beccapa6cKaH O6.1., Zasciuk, v. I, p. 257. 

(2) Raphling. 



42 9 

Obiceiul de a fum& s'a răspândit in Europa, pretind unit, 
de către marinari ; apoi de la acâstă clasă de 6menl s'a in- 
trodus şi în alte clase. Firesee că aedstă părere e prea puţin 
întemeiată; obiceiul fumatului în Europa trebue să fie tot 
aşă de vechili precum acest obiceiâ e Techiu la pop6rele săl- 
batice şi semi-sălbatice din Asia şi Africa. 

Cultura tutunului în Basarabia a progresat mult între 
anii 1851—1856. Iată datele statistice privitdre la ac6etă pe- 
riddă în ceea ce privesce recolta anuală a tutunului basa- 
rab6n : 

•In anul 1851 s'aii cules în Basarabia 25.000 pud. tutun. 
:> » 1852 )* » V > 80.000 ^ 

1854 > > >^ » 24.000 > > 

> 1855 >) 16000 > 

> 1856 > » ^ > 56.000 ^ 

In anii 1882—1892, după dările de s^mă publicate de că- 
tre Comitetul central de statistică din Chişineu, cultura tu- 
tunului din Basarabia a decă(}ut treptat. Din an în an se 
observă că suprafaţa cultivată cu tutun mereâ se micşo- 
r6ză şi, pe când altă dată suprafaţa pămîntulul sub cultura 
tutunului nu eră decât de 543 deseatine (1), iar pe la 1856 
ocupă un spaţiâ de mii de deseatine, la 1882 acâstă suprafaţă 
ajunsese să îmbrăţişeze 13.000 deseatine, şi în anul 1890 s'a 
micşorat până la 2.000 deseatine, iar în anul 1892 eră deja 
de 1.875. (2) 

Căuşele cari au făcut ca cultura tutunului să decadă în 
Basarabia, după părerea plantatorilor, sunt următ6rele : Pro- 
prietarii plantaţiunilor nici odată nu s'aâ hotărît a se dedă 
acestei culturi într'un mod raţional, n'au consimţit a între- 
buinţa un 6re-care capital, construind acaretele necesare, edi- 
ficii speciale pentru uscarea tutunului etc. Fără asemenea 
construcţiuni, este absolut cu neputinţă a se produce un tu- 
tun bun. Uscarea tutunului se face de obiceiâ in clădiri des- 
tinate pentru alt ceva, precum de pildă în coşare, magasil 



(1) SaucyfTb, V. III, p. 258. 

(2) Ultima dare de semă pentru anul 1894 arata deja suprafaţa culti- 
vată de 1.778 deseatine. 



430 

etc. A doua causă a decăderii cultureî este că cu acostă în- 
deletnicire mal cu s6mă s'au ocupat ţSraniî, a căror stare 
economică miserabilă nu le permite a produce decât lucru 
prost. Cultura tutunului cere multă îngrijire şi muncă con- 
tinuă; ţgraniî nu pot să dea însă plantaţiunilor lor decât un 
timp mărginit^ fiind siliţi a lăsă apoi tutunul semânat la voia 
întîmplărilor. Având mereu nevoe de parale, eî sunt siliţi 
a vinde produsul Evreilor, cari, folosindu-se de împrejurări, 
cump6ră pudul de tutun cu preţ de 2 — 2 ruble 50 kop. Fi- 
resce că în acest cas nu se mal caută calitatea, ci cantitatea. 

ŢSranul din Basarabia, după ce culege tutunul, îl lasă pu- 
ţin ca să fermenteze, iar apoi îl adună In păpuşi^ înşirând 
frunza pe sf6ră. Păpuşile se pun la umbră, ca să se usuce. 

Iată şi într6ga manipulaţiune ce se face cu acest produs 
f6rte delicat. 

Evreil,primind tutunul în păpuşi, îl revînd în aceeaşi stare. 
CumpSrătorii angrosişti, adecă acel cari cumpără tutun din 
adouamânâ, îl asorteză deja, lăsându-lsă fermenteze puţin, 
apoi îl împachetez ă şi îl pun sub presă. In pachete, presat, 
tutunul din Basarabia se exporteză la Cameniţa, Jitomir» 
Berdicev, Kiev şi Odesa, iar altă dată şi la Tulcea, Brăila 
şi Galaţi. In oraşele Rusiei meridionale tutunul intră în fa- 
brici, de unde eşiâ asortat, tăiat sau nu, în consumaţiune. 
Unele calităţi superi6re se vindeau în Rusia drept tutun 
turcesc. 

înaintea înfiinţării monopolului tutunurilor în România, tu- 
tunul din Basarabia, fabricat la Odesa, intră la noi sub eti- 
cheta adevăratului tutun turcesc. 

Pe aceste vremuri fericite plantatorii de tutun din Basa- 
rabia câştigau multe parale şi se dedaii cu bucurie culturel 
tutunului. Pe la 1861—67 Principele C. Cantacuzino, d-nii In- 
glezi, Pavel Leonard, Dicescu şi alţi proprietari mari, semă- 
nau tutun turcesc şi-1 vindeau cu preţ de 10—18 ruble pudul ; 
tutunurile lui Inglezi se plătiau şi cu 35 ruble pudul. (1) 

Cultura intensivă a tutunului în Basarabia s'a făcut pe 
la 1856—57 şi a durat până pe la 1870—76, iar de atunci a 
început să decadă. 

Mal cu samă se ocupă cu cultura tutunului poporaţiunea 



(1) HCypHajit MnHHCT. Tocyjap, lÎMym. 1859-1860. 



431 

agricolă din judeţele Orheiii, Chişineii şi Hotin, precum şi 
din unele părţi ale judeţului Soroca. 

In acest din urmă judeţ, tutunul din ocolul Ţipilă şi-a câş- 
tigat un renume deosebit. Ocolul acesta pe la 1860—67 pro- 
ducea peste 100 mii de puduri tutun pe an, ocupând bra- 
ţele a 5.728 lucrători, şi anume câte opt cultivatori pe de- 
seatina de plantaţiune. 

In judeţul Soroca, unde şi până acum e centrul principal 
al dara verilor de tutun, oraşul Soroca se ocupă mult cu 
asortarea şi a doua împachetare a tutunului : aci se desface 
păpuşa confecţionată de cultivator şi se reface păpuşa nouă. 
La Soroca apr6pe intriga poporaţiune evre6scă, cu mic şi 
mare, lucr^ză <Jiua şi n6ptea la asortarea tutunului; cerda- 
curile şi hambarele sunt pline de tutun, cumpSrat pe preţ de 
nimic de pe la ţăranii megiaşi. Iată ce scrie despre acesta 
un martor ocular: (1) 

«Tâte daraverile privit6re la comerciulcu tutun s' au trans- 
format ÎB Basarabia într'un gr6znic flagel pentru ţSranL 
Ţăranul moldoven, avend nevoe de parale, se împrumută 
pe la Evreii din oraş, sperând a achită datoria cu ajutorul 
recoltei tutunului. împrumutul se contractâză la oraş în vi- 
zunia unul avocat Terminul achitării poliţei Evreul îl fix^ză 
neapărat pe la August, când se face recolta tutunului. Odată 
terminul sosit, Evreul apare în sat cu titluri executorii şi ri- 
dică tutunul pe un preţ de nimic. Cu acest sistem Evreii 
au isbutit să-şl aproprieze munca ţăranilor pe timp de 5 — 8 
ani de (}ile.» 

Un alt scriitor rus, vorbind despre decăderea cultureî tutu- 
nului în Basarabia, scrie în acăstă privinţă următdrele : (2) 

«Industria tutunului, după ce nu mal folosesce întru ni- 
mic ţăranului, de 6re-ce Ta robit la Evrei, mal are şi o în« 
rîurire f6rte vătămăt6re asupra agriculturel în genere. întin- 
derea treptată a cultureî tutunului a răpit altă dată multe 
braţe de la munca câmpului; unele sate au părăsit cu de- 
săvîrşire agricultura, aşâ că nu mai semănau nici chiar 
porumb pentru hrană, nădăjduind ca să cumpere cele ne- 
cesare pentru existenţă cu paralele de pe tutun. 



(1) 0,ieccKift Bhcthhkl, No. 140—141. 

(2) Beccapa(5. BI^ohocth, 1889, No. 28. 



438 

«Proprietara şi arendaşii, lipsiţi de braţe, furtt neToiţi a 
micşoră întinderea semânăturilor ; prin oraşe chiar, amplo- 
iaţii şi locuitorii în genere eu grea îşi găsiafi shigi; şi chiar 
breslele indispensabile îş{ rfi^nră atelierele golite de calfe 
şi ucenic!. Acostă perturbaţiune în relaţiuBile economice n'a 
putut dură mult, cu atât mal mult eă din exptoataţiunea tutu- 
nului nu se folosiră decât Evreii. După nn timp 6re-care, 
ţărănimea, sleită şi sărăcită, încet cu încetul s'a lăsat de 
cultura tutunului şi în idilele n^stre cultura acestei plante 
a decă4ut cu desăvîrşire.» 

Faţă cu acostă stare de lucruri, guvernul rusesc a cre4nt 
de cuviinţă să vie în ajutor culturel tutunului, cu atât mal 
mult că tutunurile din Basarabia câştigaseră un renume in 
Rusia. Pentru acest scop şctfla de agricultura din Ghişineâ 
crea o pepinieră pentru adimatisarea mal multor specii 
de tutun. De altă parte Departamentul de Agricultură din 
Petersburg a înfiinţat importaţiunea permanentă a semin- 
ţelor de tutun din Havana, Virginia, Mariland, Turcia şî 
Persia; acest departament, printr'o circulară datată încă de 
la 1860, a anunţat pe cultivatori că distribuesce gratuit s6- 
mînţă de tutun. In Basarabia, în curgere de 5 ani, s'a distribuit 
sSmînţă pentru semânarea a 11.520 deseatine şi, împreună 
cu semînţa. Departamentul de Agricultură, cu ajutorul poli- 
ţiei, a rgspândit şî o broşură rus6scă privît6re la cultura tu- 
tunului. S'au mal luat apoi disposiţiuni privit6re la Evreii 
cari cumpSră tutun de la ţSranI, inter<Jîcendu-le visîtarea sa- 
telor fără un răvaş de drum liberat într'adins. S'a trimis la 
Cuba un agronom specialist pentru a studia cultura tutunului. 

T6te aceste disposiţiuni bune n'aii adus nici un resultat 
folositor; ţăranii din Basarabia, necunoscând btfbă rusesce» 
n'aâ cetit broşura privit(îre la tutun ; iar Evreii, cu ajutorul 
mitei, au isbutit a face ca t6te dîsposiţiunile prîvit6re la 
camătă să zacă în cart<5nele cancelariilor. 

După darea de s6mă a Departamentului de Agricultură, 
recolta tutunului în Basarabia pentru cel trei an! din urmă 
a fost următdrea : 



4»3 



( 


1893 


Specii 


1894 


Specii 


1895 


Specii 


Basarabia, 

4 

Rusia . . 


120.000 pud. 
4.957.707 pud. 


18 
48 


104.000 p«d. 
4.130.246 pud. 


23 


83.000 pud. 
3.918.349 pud. 


18' 



Tabela ac6sta arată perfect ce rol puţin însemnat j6câ 
acum Basarabia în producţiunea generală a tutunurilor cari 
se consumă în Rusia. 

Pomicultura e o îndeletnicire f6rte veche a locuitorilor din 
Basarabia. La nord până la Ghişineu se cultivă mult prunele 
(perje), din cari însă nu se fabrică ţuică, ci prunele, uscându- 
se, intră în comerţ sub forma de aliment sănătos ; se maî cul- 
tivă apoi mere domnesci şi un alt soiii numit ţigaiică. 

In judeţul Hotin grădinile cu pomi încunjură nu numai 
curţile boerilor, ci fie-care căsuţă sau colibă ţărăn6scă. 

La sud, coloniştii Bulgari au imitat pe Români în acesta 
privinţă şi cultivă asemenea câte-va specii de pomi. Dar în 
acesta parte a Basarabiei, clima şi solul nu sunt tocmai pro- 
pice pentru pomicultură. 

La nord grădinile cu pomi sunt bine întreţinute şi aduc un 
6re-care venit; aceste grădini .în general au fost instalate 
pe pămîntul proprietarilor de moşii, dar după o lege ana- 
logă cu legea ndstră privit6re la r6scump6rarea embaticuluî, 
s'au r6scump6rat acum şi sunt proprietate ţfirănescă. Dis 
posiţiunea privit6re la r6scump6rarea embaticuluî dateză în 
Basarabia de la 24 Novembre 1834, şi legea în acesta pri- 
vinţă a fost redactată în următorul mod laconic: «Grădinile 
cu pomi şi viile ţăranilor stabilite pe pămîntul proprietari- 
lor de moşii sunt şi remân proprietatea ţeranilor, cari pot 
să le vîn4ă, avend în caşul acesta dreptul de răscumpărare 
în prima linie proprietarul moşiei. Preţul răscumpărării se 
stabilesce de comisiune.» 

Grădinile cele mal bune şi vaste «unt aşezate pe malu- 
rile rîurilor Prut, Reut, Nistru şi Bîcu. Cele maî renumite 
altă dată au fost ale lui Rosetti (cumpărate apoi de Inglezi), 



Z. C. Arbure, basarabia. 



28 



434 

Dim. Balş (acum distruse), Galii, Ghenu, ale Principesei Stur- 
dza, a bătrânului C. Casimir, a lui Românencu etc. 

In t6tă Basarabia se numSră peste 27.000 grădini cu pomi, 
ceea ce dă în termin mediu câte 12 grădini pe sat. Bulgarii 
şi coloniştii Germani posedă peste 1.500 grădini. 

Din t6te aceste grădini, f6rte puţine sunt întreţinute bine, 
şi aceste din urmă se află în judeţele Hotin, Soroca şi lângă 
Akkerman, Chişineu şi Bender; restul sunt propriu 4is nisce 
live4î de prunf, cireşi, vişini şi meri. 

Adese-orî viile au în mijlocul lor nuci mari şi alţi arbori, 
a căror umbră vatSmă viţa. 

Ori-cât de rSu întreţinute sunt aceste grădini, totuşi ro- 
dul lor dă 6re-care venit ; merele şi prunele din Basarabia 
se exporteză în cantităţi mari în guvernămîntul Herson, unde 
prunele se usucă şi în ac6stă stare intră în consumaţiune. In 
guvernămîntul Herson, dincolo de Nistru, se află satul rute- 
nesc Maiachi, unde se concentrâză exportul merelor şi al pru- 
nelor din Basarabia. La sud, anume în Bug^c, mână în mână 
cu pomicultura merge silvicultura. Acolo, apr<5pe în fie- 
care grădină cu pomi roditori se cultivă şi diferite specii 
de arbori. In acostă privinţă merită a fi menţionată superba 
altă dată pepinieră din satul Manzăr, a Principesei Gagarin, 
fosta Comitesă Edling, născută Sturdza. Există acum pepi- 
niere mal mult sau mal puţin bine întreţinute şi la alţi mari 
proprietari, iar coloniştii Bulgari şi Germani îngrijesc mult 
în grădinile lor fel de fel de arbori, fără însă a isbuti să 
cultive într'un mod serios pepinierele lor. 

După dările de sâmi oficiale, proprietarii mari şi ţăranii 
din Basarabia posedă în ^^i^ele n6stre în Basarabia peste 
25.000 grădini cu pomi. Aceste grădini sunt împărţite prin 
judeţe în următorul mod: 

In judeţul Chişineu 159 grădini la proprietari şi 4.290 la ţărani 

^ Bender 110 > » ^ » 1.173 » » 

^ Bălţi 180 » » - » 600 ^ > 

» Orheiii 324 * ^ > » 4.901 » » 

» Hotin 228 > > » 4.881 » i^ 

Soroca 23^ - > > -^ 1.161 » > 

* Akkermanll > > > » 700 » » 

» Ismail 23 ^ » > » 495 » » 



435 



In acest numfir nu întră grădinile publice şi cele de pe 
domeniile statului, precum şi cele mănăstirescl. 

In t6te aceste grădini se află, după arătările statisticei ofi- 
ciale rusesci, 2.391.843 pomi roditori, 4.144 du^I şi peste 
3.000.000 arbori de alte specii. (1) 

Iată acum şi preţul fructelor pe pieţele Basarabiei pentru 
speciile cele mal răspândite : 



FELUL FRUCTELOR 


1892 


1893 


1894 


1895 

1 


Preţul pe pud în ruble şi kopeicl. 


Cireşe ..... 

Vişine 

Zarzăre 

Caise 

Persici 

Prune negre. . . 
X ere. . . ... 

Mere 

Chizil 

Gutui 

Nuci (câte 1.000) . 

Struguri 

Fragi 


-.60 
—.50 
—.40 

2.— 

2,60 

—.30 

.80 

—.60 

—.30-40 

—.80 
2,75 


1.- 
1,25 

2.- 

4.— 
—.76 

1.- 

1,40 
—.30-40 

5.— 

2. 
.75 

3,40 


1.— 
2.— 

1.- 
3- 
-.75 
—.76 
1.— 

4.— 

1,50 

-.80 

4,76 


1,75 
1,75 

1.— 
3.— 

-.80 
1,20 

5,50 
1,60 
1.- 

6,20 

j 



Dintre grădinile publice din Basarabia, cele mal spaţi6se 
şi bine întreţinute sunt: grădina publică din Chişineu (Ca- 
zeni sad.), grădina publică din Akkerman şi frum6sa grădină 
din Bolgrad, precum şi grădina Calmutsky din Bălţi. 

Viticultura. Românii de dincolo de Prut f6rte de mult 
se ocupă cu cultura viţei. Dintr'o scriere privit6re la viti- 
cultura în Basarabia, a d-lui Keppen, membru al Academiei 
din St.-Petersburg, precum şi din alte scrieri (1), resultă 
că viţa a fost adusă în Basarabia de GenovesI, cari au 
sădit viţa aci în acelaşi timp când au sădit-o şi în Crimea. 



(1) OnuTB craT. oinic. floB. Kpan t., II, p. 223. 

(1) 3anHCKH Hm. 06iii. ce.Ti.cKaro XosaficTBa AV«*«i., 1843. N. I. IlaMMmHaJi 
KMiLMCKa Eeccapaâ. ^eHKKumb, 1862., Kraschewsky in Wspâmnenîe Budjaku, 

(2) Ilymeuiecmme «h seMjffo Ef/dotcaKCKuarb mamapj»^ 1768, p. 195, de Kie.Menm'h 
(traducţiune tipărită la 1783, St.-Petersburg). 



436 

Se constată asemenea din nisce chris6ve ale Hanilor tătă- 
resc! din secolul XIV, că deja în acest secol ţăranii aşezaţi 
pe malurile Nistrului aveau tapii asupra viilor lor; în se- 
colul XVIII viile din Bugec aparţineau Tătarilor şi Clemant, 
în descrierea călătoriei sale prin aceste locuri, cjice în acesta 
privinţă, că «strugurii sunt f6rte dulcî şi sunt mulţi, dar nu 
sunt lăsaţi ca să se c6că bine, şi de aceea tocmai vinul e 

acru». 

Intr'un memoriu al Coloneluluî Cornîlovici se scrie că, pe 
la 1808—1810, la sudul ţăriî, pe lângă Akkerman, de-alungul 
Nistrului şi Prutuluî, existau peste 1.994 de viî, cari t<5te 
aparţineau Românilor, după tapiile făcute pe numele unor 
Turci. Guvernul rus a resolvat cestiunea privit6re la aceste 
proprietăţi parte în folosul poporaţiunil indigene, parte în 
folosul statului, declarând t6te viile asupra cărora nu existai! 
tapiî proprietatea statului. (1) Firesce că într'un timp f<5rte 
scurt t6te aceste viî, declarate de proprietatea statului, s'au 
pustiit şi au perit. 

După datele statisticei oficiale, la 1819 maî existau în Ba- 
sarabia peste 665 vil de ale statului şi 1.332 viî particulare, 
în carî se făcea vin alb şi negru: 

In viile statului 6.588 vedre 

» » particulare .... 40.606 - 

Acesta cantitate de vin, arătată de Colonelul Cornilovici 
în memoriul sSu, de sigur că este greşită. Dînsul scrie în 
acesta privinţă următ6rele: 

«Afară de vinul care se exportă în oraşele O vidiopol, Ti- 
raspol, Odesa, media vinului cules anual trebue să fie ca de 
60.000 vedre. Parte din acest vin se consumă pe loc, parte 
trece numai în Rusia. Vinul cel maî bun se face lângă Akker- 
man şi, dacă ar fi îngrijit maî bine, ar fi şi maî bun. Vadra 
de vin din Akkerman se vinde cu 3— 6 ruble hârtie (acesta 
la 1820), iar preţul vinului din alte locuri este de 2—6 leî 
vadra.» (2) 



(1) In archiva din Iaşi există un numer mare de dosare rusesc! pri- 
vitore la viile dimprejurul Ismailulul (Tucîcov), pentru carî locuitorii 
se judecau cu statul. Dosarele acestea datează de la 1816—32. 

(2) IlaMni. KHiiHC. iioj. KopNiuonfHa. 



437 

La 1829, după propunerea Ober- forschlmeister-ului Corniţele 
Paravicini, viile statului au fost vîndute pentru suma de 
120.000 ruble (asignaţî) şi au trecut în manile particularilor. 
Cea maî mare parte au fost cumpfirate de cinovnicil ruşi 
pe un preţ de nimic. 

Viile particulare pe aceste timpuri erau într'o stare înflo- 
rit6re, ceea ce arată că starea economică a Basarabiei în 
momentul anexării sale de către Rusia a fost f6rte bună, deci 
în zadar istoricii oficioşi ruşi se căznesc a dovedi contrariul. 
Memoriile şefilor armatei rusescl constată în unanimitate că 
armatele ruse, trecând Nistrul, au găsit pretutindenea belşug 
şi abundenţă în bucate şi furagiu, pe cari le au rechisiţionat. 

Afară de numer6sele vil de lângă Bender, de-alungul Ni- 
strului şi Prutului, coloniştii Bulgari, Armeni, Tătari şi mo- 
şierii, precum şi mănăstirile, posedau numerdse vil. In apro- 
piere de Chişineu, precum şi în părţile Basarabiei de mijloc, 
viile produceau în genere vin bun, din care mal cu s^mă 
eră vestit vinul din viile de-alungul Ichelulul, precum şi vi- 
lîurile mănăstirescl. (1) 

Starea actuală a viticulturei. După un calcul aproxima- 
tiv există acum în Basarabia cel puţin peste 25.000 de viU 
cari produc anual în termin mediu de la 2.500.000 până la 
3.000.000 vedre de vin. (2) 

De-alungul rîulul Prut, pe lângă Sculenl, de-alungul Nis- 
trului până la Akkerman, apr6pe nu există sat fără vil, iar 
unele sate se bucură de un produs anual de peste 50.000 
vedre; aşâ de pildă la Fâlescl, tîrguşor care a aparţinut fa- 
miliei Balş, proprietarul ridică altă dată ca dijmă peste 5.00O 
vedre. 

Din datele statisticei oficiale, acum trel-cjecl de anî pro- 
dusul vinului din Basarabia erâ următorul: 

Vedre 

1851 3.000000 

J852 2.700.000 

1853 2.650.000 

(1) Articolul Viticultura în Basarabia^ Calendar din anul 1837. Se 
menţionezâ că în acest an existau în jud. Bender şi Akkerman 50 viî 
de ale statului, 462 vii mănăstiresc! şi 12.500 viî particulare, cari pro- 
duceau anual peste 700—800.000 vedre vin. 

(2) aCypnaji, Miihhct. Tocy.iap. IlMvm. 1801—1871. Beccap. Ka.ieH,iapb 1891. 



438 



Vedre 

1855 1.960.000 

1856 1.030.000 

1857 1.700.000 

După acesta treptată decădere a producţiunii, viticultura 
începu iarăşi să progreseze, precum ne arată următ6rea 
tabelă : 

Vedre 

1875 5.800.000 

1876 5.100.000 

1877 . 6.300.000 

1878 ' . . 6.700.000 

1879 5.800.000 

De acî înainte începe iarăşi regresul, datorat de o parte 
şi filoxerei, care începu a bântui în Basarabia. Iată produ- 
sul total al anilor din ultima decenie: 

Vedre 

1890 2.700^000 

1891 3.800.000 

1892 3.700.000 

1893 4.000.000 

La sudul Basarabiei, în cele trei judeţe anexate de Rusia 
pe temeiul Tractatului din Berlin, viile se cultivă pe lângă 
Chilia şi Ismail, iar produsul total a acestor vil se urcă la 
300.000 vedre. La Ismail acum e sediul Comitetului filoxeric 
din Basarabia. (1) 

Producţiunea vinului în Basarabia se împarte după loca- 
lităţi în următorul mod : 

VedM» 



de la— până la 

Pe Prut 450 000 - 600.000 

Pe Nistru 300.000 - 400.000 

Jud. Chişineu . . . . 4.350.000—4.400.000 
Nordul Basarabiei . . . 2.400.000—2.450.000 



(1) Comitetul acesta are în fruntea sa oameni erudiţi în acesta ra- 
mură, ca d-niî Recalo, Crasilnicoff şi aiţiî. 



439 



Yedre 

de la până la 

Basarabia de mijloc . . . 2.70,000— 2.S0.0Q0 

Coloniile germane .... 300.000— 500.000 

» bulgare 200.000— 300.000 

Jud. Akkerman 270.000- 450.000 

Modul de a cultiva viţa desparte Basarabia în douS re- 
giuni (2): Unele din viî, cu tăietura scurtă, precum se taie şi 
la noî, posedă peste 5—7.500 buturugi pe deseatină de su- 
prafaţă (apr6pe 4 pog6ne). Acest fel de cultură se practică 
pe lângă Akkerman şi Bender; asemenea şi în sudul Basara- 
biei, din causa lipsei de haraci, fle-care buturugă, pentru a 
fi menţinută vertical, se legă cu o viţă mai lungăr6ţă şi apoi 
trece la altă buturugă vecină, cu care se legă a doua 6ră. 
Viile ast-fel cultivate nu produc pe deseatină mal mult de 400 
vedre vin şi preţul vinului nu se urcă peste 75kop. orî 1 rublă 
vadra. Alt mod de a cultivă, numit modul moldovenesc, 
constă în a nu lăsă pe fiecare buturugă mal mult de 10—15 
viţe lungăreţe, cari se 16gă pe mal mulţi haraci, înfipţi cir- 
cular împrejurul centrului plantei. Viile cultivate în acest 
mod au cate 1.200 rădăcini pe deseatină şi produc anual 
500 — 700 vedre vin cam mediocru, acru şi al cărui preţ nu 
se urcă maî sus de 25—75 kopeici vadra pe loc. In viile cul- 
tivate moldovenesce adese-orl se pot ved6 butuci vechi, 
cari dau câte 5—6 vedre vin fie-care. Posiţiunea viei, c6sta 
de del sau vale, direcţiunea spre răsărit sau apus, măcjă- 
cji sau m64ă-n6pte, calitatea solului, firescc că ridică sau 
scad vaWrea viei. Cele mal bune vinuri din Basarabia se 
fac lângă Akkerman, şi anuine în următ6rele locuri : lângă 
satele Şaba, Carmaz, Purcara, Ciuburcea; lângă Chişineu, 
pe lângă Mălina^ Varzarescî, mănăstirea Hârjauca, Herbo- 
văţ, Lăptişna, Hidighiş, Timşani etc. Asemenea sunt multe 
vil bine situate de-alungul Prutului. 

Dar ori-cum, judeţul Akkerman produce cele mal bune vi- 
nuri din Basarabia. 

Lipsa unei zone vinicole în Rusia — care nu posedă lo- 
calităţi vinicole decât în ţgrîle cucerite pe câmpul mal mult 



(2) Viticultura în Novo-Rusia de C. Tardan. 



440 

diplomatic decât de răsboiu, precum sunt Caucasul, Crîmea şî 
Basarabia,— face ca vinurile din Basarabia să aibă un de- 
buşeu mare pe pieţele Imperiului Rus. Rusia bea vinurî fal- 
sificate ; dar şi pentru aceste vinuri, în afară de esenţe, tre- 
bue totuşi o picătură măcar de vin natural. Vinul negru din 
judeţul Akkerman se vinde la Odesa drept adevărat Bor- 
deaux şi se plătesce cu 4—8 ruble vadra. La Moscva, din 
aceste vinurî se fabrică Sauterne, şampanie şi vinuri de 
Rhin. După analisa vinurilor ce se culeg în Imperiul Rus, 
vinurile din Basarabia (după tărie) sunt clasate în următo- 
rul mod: 

Vinurile din Crimea I Vinurî de Don 

Negre ... lOy*» o— l^sVo Negre (Ţimleansc) . . 80 Vo 
AJbe lleO/o I6//0 ' Alb de (Don) 9.0/^ 



Dulci .... 10b«/o~155Vo 
Vinuri din Basarabia 



Vinuri de Caucas 



Negru (Cachetin) 9â^o-14»^o 

Negre .... lOeVo— HsVo I Alb He'^o-HsVo 

Albe .... llsVo 124*^/0 ' Negru(Chizlear)10iO;o-14cVo 

In Basarabia se cultivă următ6rele specii de viţă : muş- 
cat negru şi alb ; Isabelle, cu gust de zmeură, de col6re 
negră ; Tocai cu bob mare ; la bonne rousette^ dă vin de o 
col6re roşă; negru afundat, cu bob mărunt, c^ja gr6să;/65 
doigts des darnes, cu bob lungăreţ diafan ; pâmă-câmă, cu 
bob mare ; pâmă-tivda sau pâma fetei, cu bob mărunt, alb, 
fdrte dulce; muşcat de Crimea; pâma epureluî, mărunt 
negru; pdînă păsărescă, mărunt alb; p6mă de Ţarigrady 
verde bob, câjă gr6să; fîfa-capreî, verde deschis, lungăreţ; 
Risling ; Alvarnî (le traminer) ; Serecsia (malvoisie) ; Bor- 
deaux ; Ochiul-Boului, Madjorcă, Tămâidsă, Flega, Ciauş, 
Parmac-Usum, Pâmă-de- Akkerman. 

Aşâ dar viticultura în Basarabia este, incontestabil, una 
din ramurele de căpetenie ale agriculturel. Comerciul vinului, 
precum vom ved6 în capitolul privitor la acesta producţiune, 
aduce fol6se însemnate locuitorilor şi vinurile din Basarabia, 
cari până d6ună(Jî nu se vindeau decât pe pieţele Rusiei, 
acum încep a se exportă şi în Europa. Aşâ de pildă în anii 
1891—93 vinurile din Basarabia atl ajuns să se vîn4ă în 



441 

Francia, şi la ultima exposiţiiine naţională din BucurescI, or- 
ganisată de societăţile n6stre cooperative, unele vinuri din 
Basarabia au fost bine apreciate. 

Acest isvor de avuţie se află însă acum ameninţat de fi- 
loxeră. Gr6znicul părăsit a apărut pentru întâia dată în ju- 
deţul Orheiu în viile din satul Teleşeva ale d-lui I. V. Cristi. 
Descoperirea lugubră a fost făcută de către entomologul A. 
Poghibcu, care a dovedit cum că filoxera a fost adusă aci 
din Erfurt, de unde proprietarul şi-a importat pe la 1886 
nîsce viţe decorative. Curidsă coincidenţă ! Familia Cristi 
este una din acele famîliî vechi boeresci, cari, rusificându-se, 
au devenit în Basarabia mal ruse decât Muscaiîî, ura lor 
în contra elementului indijgen al ţferil este cunoscută în Ba- 
sarabia ; a trebuit deci ca tocmai pe moşia unei atare fa- 
milii boeresci să-şl facă cuibul un părăsit gr6znic, menit a 
aduce nenorocirea ţfiriî întregi ! 

Din Teleşeva filoxera în curînd s'a întins peste într^gă 
Basarabia, pentru că din via lui Cristi se cumpgrati mereu 
vlăstare tinere de răsad. In curînd după acesta existenţa 
filoxerei s'a constatat într'un mod oficial. 

Societatea basarabenă a agricultorilor (OeccapaficKoe oGiiţ. 
co.ibCKHx-b xo3HeirL\ vestită de apariţiunea grâzniculul părăsit, 
a fost imediat convocată de preşedintele său, d-1 C. V. Leo- 
11 ard, care a recomandat societăţii patru pers6ne pentru 9t 
formă o comisiune filoxerică. Aceşti patru au fost d-niî 
C. D. Kiriac, I. V. Cristi, P. E. Leonard şi Neruceff. Co- 
misiunea, alcătuindu-se, a ales de experţi pe A. Covalevsky, 
profesor de Universitate, şi pe Generalul Raewsky, preşe- 
dintele comisiunil filoxerice din Caucas. Aceşti domni au 
elaborat un regulament privitor la combaterea flagelului. Ca 
metodă pentru a vindecă r6ul s'a admis mijlocul drastic: 
distrugerea viilor atacate de filoxeră, iar pentru despăgu- 
birea proprietarilor s'a admis asigurarea mutuală a viilor. 
Pentru acest din urmă scop, societatea agricolă a votat un 
imposit de 20—40 kopeici pe deseatina de vie, admiţend 
preţul de asigurare pentru deseatina de vio distrusă de la 
200 până la 400 ruble hârtie. 

Mulţumită măsurilor energice de o parte, iar de altă parte 
mulţumită activităţii competente a 6menilor chemaţi de a 
se luptă cu filoxera, precum au fost d-nil Recalo, Braga 



442 _ 

Crasilnicoff, etc. cercul atins de părăsit s'a putut circumscrie, 
aşa că răspândirea gr6znicului flagel este ori-cum zădărnicită. 

Afară însă de filoxeră mai există în Basarabia şi o alta 
b61ă a viei, anume mildetv. Se scie că acostă b61ă a viţei s'a 
adus pe la 1878 din America, iar pe la 1881 mildewul a fost 
deja descoperit prin viile Peninsulei Balcanice. In anul 1885 
entomologul Crasilnicoff a constatat pentru întâia dată exis- 
tenţa mildewuluî în viile de lângă Leova în Basarabia. In 
curînd după acesta descoperire, existenţa mildewuluî s'a con- 
statat aprope în t6te viile Basarabiei. Mildewul, vătămând 
viţa, paralis6ză planta într'atât în cât nu numai că micşo- 
rez ă cantitatea vinului cules, dar şi înfluenţăză asupra cali- 
tăţii sale ; când b61a acesta atacă numai frunzişul viţel, şi 
atunci deja se simte înrîurirea sa văt6măt6re asupra orga- 
nismului întregeî plante ; iar când mildewul a atacat viţa în 
timpul c6ceril strugurilor, atunci b6bele strugurilor nu se 
desvoltă şi sucul lor lipsesce de zahăr. Acesta din causă că 
părăsitul vegetal, atacând frunzele plantei, îngreuiază res- 
piraţiunea sa şi prin urmare opresce înmagasinarea carbo- 
natulul. Sucul strugurilor e lipsit prin urmare de ingredi- 
entul care e basa zahărului. De aceea tocmai viile atacate 
de mildew dau un vin acru şi de o calitate inferiâră. Chiar 
vinurile superi6re provenite din viile bolnave de mildew 
perd buchetul şi în general val6rea lor. 

Ori-cum însă, mildewul nu e aşă de periculos pentru viţă 
ca filoxera. In Basarabia combaterea mildewuluî se face în 
următorul mod : se întrebuinţeză un anume medicament, da- 
torat d-luî E. D. Recalo şi care constă într'un lichid compus 
din 2Vî livre de cuprum sulfuricum disolvate în 4 livre 
de apă caldă. Acostă porţiune se amestecă apoi cu 17 vedre 
de apă şi servesce pentru vindecarea a patru pogdne de 
vie. Cantitatea de 17 vedre costă 1 rublă 55 kopeici, iar pen- 
tru aplicarea medicamentului se întrebuinţeză munca unul 
singur om. 

Vindecarea viţel se face de patru ori pe an, începend cu 
luna Maiu, şi aplicarea medicamentului prin stropit6re se prac- 
tică pe timp uscat şi lin. 

Stîrpirea mildewuluî se practică în Basarabia numai de că- 
tre proprietarii mari, ţăranii încă nu s'au convins că b61a 
acesta se datoresci unei ciuperci părăsite, ci cred că viile 



443 

lor sufSr de un fel de tcăţă n^gră». Acesta părerer greşită 
nu s'a putut combate, din causă că cuvîntul tipărit nu r6s- 
besce în Basarabia printre ţărani şi, chiar dacă ar fi res- 
bit, eî necunoscSnd limba rus6scă, ori-ce broşură saii carte în 
acesta limbă e pentru dînşii ca şi limba păsăr6scă. Comi- 
siunea filoxerică s'a încercat a rSspândi printre ţ&ranî nisce 
broşuri privit6re la mildew, dar t6te aceste broşuri rusesci 
au fost întrebuinţate pentru ţigări, drept foiţă. 

Sericicultura. Cultura vermilor de mătase este puţin răs- 
pândită printre ţSraniî Români, Ruteni şi Bulgari din Basa- 
rabia. Cu acostă îndeletnicire se ocupă în special popora- 
ţiunea femeiască din judeţele Bălţi, Soroca, Orheiu, precum 
şi alocurea prin coloniile din sudul ţ&riî. 

Sericicu tura este o ocupaţiune destul de veche a ţ6răni- 
mii basarabene, şi borangicul intra altă dată ca o stofă in- 
dispensabilă pentru îmbrăcămintea femeiască. De la Ro- 
mâni borangicul s'a răspândit şi printre Ruteni. Turciî de 
lângă Âkkerman de mult deja se îndeletniciau cu cresce- 
rea du(Jilor, cari s'aii conservat şi până acum în sudul Ba- 
sarabiei. Fructul negru al ducilor viticultorii de pe acolo 
au obiceiu de a-1 culege şi de a-1 presă apoi împreună cu 
strugurii negrii, pentru a da vinului o col6re mal închisă. 

Sericicultura în Basarabia în filele n6stre e în deplină de- 
cadenţă; asemenea şi plantaţiunile du4ilor, lăsate în voia 
întîmplărilor, deper şi dispar. Confecţionarea borangiculuî 
acum patru-4ecî de ani, după statistica oficială, eră urmă- 
t6rea: (1) 

La 1850 s'a cules borangic 1.400 livre 

1851 » 1.121 » 

. 1852 ^ 500 > 

1853 » > 300 V 

> 1855 . 250 • 

In anul 1877 s'au cules abia lOVi puduri de mătase, şi 
anume lângă Chişineu şi Âkkerman, precum şi în colo- 
niile bulgare. (2) 

In 4^\e\e ndstre maî există lângă Ismail şi Chilia grădini 

(1) Articojul d'lui Denging, Jliz/pn. Mnuiicm. rart/()ap, ILm^hl, No. 7, 1855. 

(2) Hompocciilch'iii J\tuem)aith 1897. 



444 

frum6se cu ducjî şi, după spusele unora, în sudul Basarabiei 
sunt cel puţin 50.000 de copaci de acâstă specie. Cu t6te 
acestea fabricarea borangiculuî este părăsită atât de colonişti» 
cât şi de Români. O baniţă de gogoşi de mătase se vinde în 
Basarabia cu 3—4,50 ruble, iar dintr'o baniţă se torc 70—90 
solotnieiy adecă 280—360 grame mătase. (1) Pentru un kilo- 
gram de aţă de mătase se plătesc 20 ruble. Ţărancele însă 
nu fac comercifi cu borangic, ci îl confecţionâză pentru tre- 
buinţele casei. 

Cultura plantelor manufacturale şi medicamentase. Clima 
Basarabiei e favorabilă pentru cultura mal multor plante fo- 
fositâre manufacturel şi drogheriei, dar poporaţiunea agri- 
colă, sărăcită de starea actuală a lucrurilor, nu se ocupă 
decât cu munca agricolă circumscrisă în cercul îngust al ex- 
ploataţiunil unul număr f6rte restrîns de plante. 

Din plantele uleidse, la nordul Basarabiei se cultivă inul^ 
mal cu samă pentru aţa de pânză. In Bugăc inul se se- 
măna la câmp, dar adese-orl se înăbuşe cu buruieni şi, din 
causa lipsei de braţe, se cosesce, ceea ce dă un produs f6rte^ 
mediocru. Cu t6te acestea recolta dă adese-orî 16 : 1 şi acum 
câţî-va ani proprietarii mal semănau lanuri întinse de in 
pentru sămînţă, care se exportă prin Odesa. 

Cânepa se cultivă asemenea în proporţiuni fdrte mici. 

Macul se sămănă în grădini, pe lângă prisăci, maî cu 
semă de Ruteni. Recolta macului e f6rte bună tot-deauna. 

In general, atât inul^ cât şi cânepa, în Basarabia, se cultivă 
acum numai pentru trebuinţele casnice. După dările de semă 
pentru anii 1890 — 93, din Basarabia s'a exportat la Odesa 
următ6rea cantitate de sămînţă de in : 

1890 15.000 pud. 

1891 17.000 

1892 23.000 

1893 17.500 > 

Iar firele de in şi cânepă nu se exportă de loc, fiind în- 
trebuinţate pe loc pentru trebuinţele interne. In economia 
generală a Imperiului Rus, în acesta, privinţă Basarabia nii 

(1) Zolotnic = 4,26552 grame. 



* 



» 



445 

j<5că absolut nicî un rol, căcî Rusia în anii arătaţî mal sus 
a produs: 

sfimînţu 

In anul 1892 .... 14.530.000 pud.in 

9.064.247 - cânepă 
> » 1893 ... . 22.619.000 > in 

15.864.000 » cânepă 

» 1894 .... 25.111.000 ^ in 

15.602 200 » cânepă 

Flora Basarabiei e avută în plante manufacturale, dar din 
causa lipsei de braţe şi de industrie locală, aceste plante 
cresc în stare sălbatecă. Vom înregistra acî unele din aceste 
plante folosit6re. Aşâ de pildă e f6rte rfispândită poma-câ- 
fieluî (carateus), care cresce în judeţul Bender, pe malurile 
Nistrului, pe lângă ChiţcanI, Todora, etc, s6mînţa {acestei 
plante dă colorile nâgră şi verde superbe; sumach (rus, co- 
tinus), căruia i se cjice de popor scumpie şi cu care se dă peleî 
col6re galbenă şi verde f6rte frum6să. Din plantele colorante 
locuitorii nu se folosesc decât de ; droghiţa, din care se fa- 
brică colorea galbenă ; de sat»wr(origanivulgaris) pentru fa- 
bricarea colorilor roşie şi negră; de rădecina plantei naramdji ?, 
care dă coWrea carmen, etc. Din plantele medicamentase se 
cultivă manta, reţinui, 6rba Sf. Ion sau precum îi (Jice Românul 
din Basarabia j alesul de câmp (sal via), cicdrea^ romăniţa 
etc. Culegerea buruienilor se face de către babe, cari se şi 
ocupă prin sate cu meşteşugul doctoricesc, vîn4end şi la 
drogherii rădecina dulce (radix Liquiritis) şi altele. 

Albinăritul a fost o îndeletnicire f6rte veche în Basara- 
bia. Cu mult înainte de colonisarea romană, (Jice ilustrul 
nostru istoric şi filolog d-1 B. P. Hasdeu(l), Dacia eră deja 
vestită prin albinetul s6u, căci pe timpul luî Erodot Tracii 
spuneau cu emfasâ Grecilor că pe aici nu pot străbate de 
mulţimea albinelor.» 

In ^iXele n6stre albinăritul nu mai este o îndeletnicire răs- 
pândită şi nicî că constitue o ramură seri6să de industrie. Cu 
albinăritul se ocupă ţSraniî de prin judeţele pădur6se de la 
nord, pe unde împrejurările vieţii rurale maî permit agri- 



(l) Etymologieurn Magnum^ t. I, p. 741 — 752. 



446 

cultoruluî îmbătrânit să se dedea acestei ocupaţiunl pacinice. 
Cu albinăritul se ocupai! prin sate bfitrâniî retraşi din vi6ţâ 
ca veterani aî muncei, călugării, popii. 

La sud, în partea câmp6să, albinetul apr6pe a dispărut. 
Cu t6te astea bătrânii răzeşi de prin judeţul Orheiulul po- 
vestesc că el aii apucat încă pe când albinănritul era f6rte răs- 
pândit pe la sate. Din scrierea Colonelului Cornilovicî reese, 
că în adevăr pe la 1818 în sudul Basarabiei, adecă tocmai 
pe acolo unde în ^\ele n6stre apr6pe de loc nu mal există 
albinăritul, şi anume prin judeţul Bender şi Akkerman, eraţi 
peste 153 prisăci cari posedaii 19.409 stupi şi produceaţi pe 
an 6.273 puduri de miere şi 1.275 puduri de cară. In acelaşi 
memoriu al lui Cornilovicî găsim arătarea că produsul albi- 
netulul din Basarabia pe aceste vremuri se exporta din ţară. 
Nimicirea pădurilor, seceta din acăstă causă, precum şi sbu- 
ciumările politice aii făcut încet cu încetul ca acăstă pacî- 
nică îndeletnicire să decadă; iar apoi, când s'aii inventat stea- 
rina, parafina şi cele-lalte, deşi preţul pe cară n'a că^ut, 
dar cererea el s'a micşorat mult După arătările statisticei 
industriale a Rusiei, vedem că Basarabia exportă altă dată 
în Austria : 

Miere la 1845 1.770 pud. 

» » 1852 1.740 » 

» > 1853 765 » 

Şi anume în curgere de 4ece anî s'aii exportat 4.275 puduri 
de miere. Preţul mierel pe atunci eră de 3 - 6 ruble pudul. 

In ceea ce privesce căra, apoi o parte însemnată se între- 
buinţa de ţărani pentru fabricarea lumînărilor ordinare de 
cară, iar o parte se vindea pentru fabricarea lumînărilor 
bisericesc!. Aceste luminări se fac şi acum de către o fa- 
brică din Chişineu, care produce anual peste 1.400 puduri de 
luminări de ceră, al căror preţ se urcă la 20.000 ruble. î'a- 
brica de luminări din Chişineu este supusă supravegherii 
directe eclesiastîce. • 

Altă dată, adecă pe la 1860, luminările de cară fabricate 
la Chişineii se exportau şi în Moldova şi, din vechile dări 
de samă privit6re la export, se vede că Moldova importă din 
Basarabia anual peste 1.000 puduri de luminări de cară. Preţul 
cerel la Chişineii pe la 1860 era de 16—30 ruble pudul. 



447 

In 4îl6l6 n6stre albinetul în Basarabia produce anual miere 
pentru suma de 4.000 ruble şi c6ră pentru modica sumă de 
3.000 ruble. 

II. 

SILVICULTURA. 

După O lucrare specială (1), pădurile Basarabiei ocupă o 
suprafaţă de 252.000 deseatine ; o altă lucrare rusescă arată 
acest spaţiu de 288.091 Vi deseatine. Ac6stă cantitate de pă« 
dure se împărţiâ acum douS decenii în următorul mod după 
judeţe: 

Judeţul Hotin 47.481Va 

> Soroca 25.403— 

Bălţi 22.600— 

Orheiu 78.394— 

Chişineu 78.1233,, 

» Bender 31.945V/4 

:5 Akkerman 4.144 — 



Acum, după dou6-46cî de anî, din aceste păduri n'au r6- 
mas în pîci6re decât cel mult jumătate, şi încă din cele ră- 
mase cea mal mare parte nu sunt decât păduri tinere, neîn- 
grijite şi compuse în genere de lemn de foc, iar nu de con- 
strucţîune. 

Stîrpirea acestor păduri seculare a adus mare nenorocire 
asupra Basarabiei; d^ atunci de când s'au nimicit aceste pă- 
duri clima ţSril s'a schimbat spre defav6rea omului şi natura 
se r6sbună în contra risipei necumpănite ce s'a făcut cu te- 
saurul îngrijit şi crescut de ea cu atâta cumpătare. 

Pădurea, codrul verde şi des a fost tot-deauna «frate cu 
Românub şi Românul iubiă şi iubesce pădurea, care me- 
rită de a fi iubită şi îngrijită, căci e plăcut şi sănătos de a 



(1) D-1 Tengoborsky în Etudes sur Ies forces productives de la Bussie, 
p. 75, arată în Basarabia 2d5.000 deseatine pădure; d-l Strucoff în Da- 
rea de semă a inspecţiuniî agricole din sudul Rusiei arată aceste pă- 
duri de 270.000 deseatine. Orl-cum, părerea nostră este că ambele cifre^ 
sunt exagerate; a^î Basarabia nu posedă decât 13.602 deseaUne păduri 
cari aparţin statului şi mult 120 000 deseatine păduri aparţinând parti- 
cularilor. Iată dar în ce grâznic mod s'au stîrpit pădurile în Basarabia, 
în curgerea ultimului pătrar de secol. 



448 

trăi lângă pădure, Cele-lalte dou6 marî spaţiurî, pe cari 
le* posedă natura, deşi sunt mal bâtăt<5re la ochi— marea şî 
munţii, — totuşî nu se pot compară cu pădurea, cu codrul. 
Marea ne domină, ne uimesce, ne abs6rbe prin mărimea sa ; 
sgomotul valurilor sale ne asurcjesce, ne face să simţim mi- 
cimea n6stră; marea pare că se unesce la orizont cu cerul; 
acelaşi aspect îl are şi şesul. Munţii ne uimesc asemenea 
ne lasă în extas la prima vedere, dar apoi ne subjugă, ne 
opresc a privi cerul la orizont, ne împres6ră, ne mărginesc 
spaţiul. Singură pădurea pare proporţionată cu firea măr- 
ginită a omului pe pămînt Pădurea posedă t6te farme- 
cele, pentru a corespunde dorinţelor n6stre. Copacii sfii sunt 
destul de înalţi pentru a ne farmecă prin maiest6sa lor mă- 
rime. Pătrun4end cu privirea n6stră în desişul codrilor, 
ochiul descopere colonadele nemărginite ale trunchiurilor, 
cari se perd în perspectivă. 

Frumuseţea ţării românesc! de la Nistru şi până la Se- 
verin au fost tot-deauna pădurile sale măreţe, codrii s?i 
ver^i; şi frumuseţea unei ţ6ri nu este lucru mic, căci şi 
acesta frumuseţe cumpănesce ceva în mîndria locuitorilor 
Ea este o verigă mai mult, care ne legă pe toţi de patria 
nâstră comună. Despre ce 6re fle-care din noi îşi aduce 
aminte în exil ? Despre acele locuri unde a copilărit, unde a 
fo&t casa părintescă, de pe fer6stra căreia se vedea grădina 
cu pomi, iar dincolo de grădină pădurea, codrul verde! 

Se 4îce, cu drept cuvînt, că locuitorii munteni şi co- 
drenî sunt mai nebiruiţi, mai resistenţi în faţa unei invasiuni 
străine, că ei cu greu îşi plecă grumazul sub jugul unei ti- 
ranii, ei rgmân tot-deauna mal neatârnaţi, mai caracteristici 
decât locuitorii din văi. Şi ac6sta e şi firesc lucru; vi^ţa 
pentru munteni şi codreni e mai plăcută, are mai mult far- 
mec, şi apoi în vinele lor curge o vlagă mai. caldă, mai oxi- 
genată. 

Istoria nemurilor ne arată pe globul nostru o mulţime de 
regiuni, altă dată înflorit6re, vestite prin civilisaţiunea lor 
şi cari apoi s'au prefăcut în nisce pustietăţi sterpe, acope- 
rite cu ruine. Pop6rele cari au locuit aceste regiuni le-au 
pustiit, le-aii prefăcut în câmpii aride, unde ochiul omului 
n'are asupra ce să se opr^scă, unde imaginaţiunea locui- 
torilor nu mai p6te găsi nimic pentru a se desvoltâ. De 



.1 • 



449 

aceea tocmai mare crimă comit aceia, cari, fără cumpătare, 
cu singurul scop de a se înavuţi, devastez ă ţ6ra lor, despu- 
iând-o de păduri, prefăcând tesaurele sale naturale în bani, 
fără a se gândi măcar că genei aţiunile viit<5re îi vor blăs- 
temâ, pentru că nu vor moşteni decât pustietăţi sterpe, 
câmpii aride, climă uscată şi, prin urmare, miseria şi deso- 
aţiunea. 

Spaţiul cel mal avut în păduri şi codri, care a mal rfimas 
în Basarabia, se află a^I spre mijlocul acestei părţi din ve- 
chia Moldovă, şi anume în judeţele Iaşi, Orheiu şi Chişineii. 
Acî pădurile încep de pe platoul din înălţimea Măgurel, de 
lângă TescurenI şi Bachmul, şi din acest punct se despart 
în dou§ părţi, scoborînd înălţimile. Una din aceste părţi are 
o lărgime ca de 10 kilometri şi se întinde spre răsărit până 
pe la Orheiii şi Oriulenî, unde se împreună cu pădurea ce 
cresce pe malurile Nistrului, iar din altă parte până pe la Chi- 
şineii. Acăstă întindere de păduri, altă dată seculare, are cel 
puţin 80 kilometri în lungime. Altă parte, care se îndreptă 
spre m6<Jă-4i, are o lungime de vre-o 20 kilometri şi este 
întretăiată cu văile şi rovinele mai multor rîurî, precum 
Cogâlnic, Botna, etc. 

Afară de aceste douS ramure principale de păduri, îu ju- 
deţul Hotin, tocmai la graniţa austriacă, mal există o în- 
tindere de păduri ca de vre-o 40 kilometri în lungime şi 10 
kilometri în lărgime ; dar aceste păduri, altă dată seculare, 
astă4I sunt devastate şi într'o stare cât să p6te de mise- 
rabilă. In judeţul Soroca asemenea mal există o pădure 
mare între satele Soloneţu, UnchitescI, Dobruşa şi Cugurescl. 
Asemenea întregul spaţiu dintre Prut şi Nistru în direc- 
ţiunea tîrguşorului Lipcani şi până la satul Babina de pe 
Nistru, precum şi de la tîrgul FălescI până la Atachi, şi chiar 
până aprâpe de satul Badicenii, este acoperit cu nisce pă- 
durişfî, despărţite unele de altele prin vil şi lunci. De-acî îna- 
inte până la Orheiu, unde altă dată cresceau nisce codri 
vestiţi, acjl orizontul e deschis larg şi descoperit. Pe Nistru 
păduriştea apare din nou la RezenI şi acopere câmpiile până 
pe la CriulenI, apoi se întinde până la vechil Dubasari, 
trecend prin urmare în judeţele Soroca şi Orheiu, iar de aci 
în judeţele Bender şi Akkerman. 

Partea câmp6să de la mâ4ă-4î (Bugâcul) are abia pe alo- 

Z. C. Arbure, Basarabia. 29 



450 

curea rămăşiţe din vechile păduri. Aşă de pildă maî există 
nisce parchete pe lângă colonia germană Crasna (40 desea- 
tine), păzite bine de ţăranul german cumpătat şi cu minte, 
altele pe lângă satul german Kulm şi pe lângă colonia Leipzig, 
o mică pădure de stejari lângă satul Bolb6ca, pe şoseua cea 
mare dintre Chişineu şi Bender, apoi grupuri de arbori în- 
tre Bender şi satele Cauşani, Caşcalia, şi nisce codri lângă 
satele Ciuburcea şî Purcarl. 

Pe malurile Nistrului de lângă Bender până la Carmaza, 
mal există nisce păduri ale statului, precum e pădurea nu- 
mită Valea-Turculuî, în întindere de peste 470 deseatine, 
alta numită Stenchi sau Zidul-Verde, în întindere de peste 
70 deseatine, pădurea Ciuburcea şi trei parchete lângă sa- 
tul Talmazîc, un parchet de vre-o 30 deseatine şi altul de 
vre-o 44 deseatine, şi în fine codrii Tusculî-murta, de vre-o 
36 deseatine, lângă Ermoclia. 

In Bugăc, atât coloniştii Germani, cât şi guvernul pun 
mari silinţe pentru a redă localităţii o parte din vechile 
sale păduri. In aceste câmpii arse de s6re, omul, speriat 
de opera sa şi simţind remuşcarea consciinţel, se sforţăză 
prin urmare de a repară greşala generaţiunil trecute* Dar 
câte sacrificii, câtă muncă şi cât timp vor trebui, pentru a 
obţine într'un mod imperfect ceea ce Dumne^eâ dăduse 
acestei ţări într'un mod gratuit prin legile imuabile ale 
naturel ! 

Se obiectez ă de către unii că solul Bugăculul ar fi 
neapt pentru crescerea pădurilor; dar acăstă obiecţiune nu 
se p6te consideră de seriosă, căcî se scie că solul n'are decât 
o influenţă secundară asupra existenţei pădurilor, pentru 
că nu există propriu (Jis pămînt, fie cât de sărac, care să nu 
convie unei specii 6re-care de arbori. 

Pădurile de la nordul Basarabiei se compun în general de ste- 
jar (Quercus robur şi Q. pedunculata), pe alocurea amestecat 
cu fag, ulm, carpen, ulm (pendulus)y frasin, anin ; în pădurile 
judeţului Hotin cresc mestăcănul, părul sălbatic; iar prin bălţi 
şi pe malurile rîurilor chizilul (cornus mascula), rhus coriaris^ 
rhus cotinuSy rhamnus catarthicus, arbutus \inedo^ arhutis 
uva ursi sau Autostophilos (raisin d'ours), căruia Românii 
ÎI zic p6ma ursului, sambucus ebulus^ sam. acemosa^ vi- 



451^ 

burmum laniana, salcea, salix triundra, s, aurita, s. caprea, 
s. purpurea. 

In judeţul laşî, pe drumul de la tîrgul Fălescilor spre Prut, 
câmpiile, cât p6te cuprinde ochiul, sunt acoperite cu primus 
spinosa, pe care ţSranii se încarcă a-1 nimici cu ajutorul fo- 
cului. 

După o scriere oficială rusâscă, cantitatea pădurilor exis- 
tente în Basarabia este arătată în următorul mod : 

Deseatine 

Pădurile proprietarilor şi răzeşilor . . 221.696 ^,\ 

» mănăstirilor străine 40.933 Vî 

^ mănăstirilor neinchinate . . 5.322 •/* 

statuluî 13.602 — 

> oraşelor (1) 450 -/^ 

coloniilor 166 ^/^ 

Aceste păduri se împart după judeţe în următorul mod 
(după cadastrul oficial) : 

Judeţul Hotin. 

Pădurile proprietarilor şi ale răzeşilor . 40.444 deseatine 
mănăstirilor închinate 3.105 ^'4 » 

> statului (acum particulare). . . 1.929 y^ 

Judeţul Soroca. 

Pădurile proprietarilor şi ale răzeşilor . 20.038 V4 * 

» mănăstirilor închinate 4.863 V* ^ 

> neînchinate 269 V* » 

» oraşului 237 \/q « 

Judeţul Iaşi. 

Pădurile proprietarilor şi ale răzeşilor . 19.740 V« j> 

> mănăstirilor Moldovei 2.859 '/2 

Judeţtil Orheiu. 

Pădurile proprietarilor şi ale răzeşilor . 67.643 » 

» mănăstirilor închinate 6.098 » 

» -j^ neînchinate .... 3.653 » 



(1) Aceste păduri aparţin oraşelor Soroca şi Bender. 



452 



> 



> 



Judeţul Chişineii. 

Pădurile proprietarilor şi răzeşilor . . 55.609 V* deseatîne 
» mănăstirilor închinate .... 22.514 Vj ^ 

Judeţul Bender, 

Pădurile proprietarilor 17.225 

statului 13.241 V* 

mănăstirilor închinate .... 1.265 

> oraşului 213 

Judeţul Akkerman. 

Pădurile mănăstirilor închinate .... 228 V4 
f> » neînchinate . . . 400 

> coloniilor 166 V« •> 

Din ac6stă tabelă oficială reese că Basarabia posedă încă 
o suprafaţă de peste 288.091 deseatine acoperită de păduri. 

Cele mal bine conservate păduri din Basarabia sunt ale 
statului, iar în al doilea rînd vin pădurile mănăstirilor. 

Din pădurile statului, cea mal frumdsă este pădurea de 
lângă satele Copanca şi Chiţcanî. 

Restul pădurilor din Basarabia se află într'o stare de- 
plorabilă, şi cele mal r6u îngrijite sunt pădurile răzeşilor. 
Fie-care din aceşti mici proprietari taie pădurea sa fără nici 
o pricepere, fără a se gândi la viitor, şi nici o disposiţiune 
legală nii există propriu <Jis pentru a pune capSt acestor 
devastaţiuni. (1) Din lipsă de pămînt pentru arătură răze- 
şii stîrpesc pădurea, iar în pădurişte lasă cirăda satului 
să pască; mulţumită vitelor, păduriştea se transformă în 
curînd într'un câmp sterp, acoperit cu buturugi şi buruieni. 

In genere vorbind, păduri seculare nu mal există de loc 
în Basarabia, şi cele mal bine îngrijite din judeţele Hotin, 
Orheiii, Chişineii, abia posedă grupuri de arbori de 100—150 



(1) Şi când î(i aduci aminte că vechia lege romană, legea salică, pe- 
depsiă cu aceeaşi amendă atentatul în contra unui arbore ca şi în con- 
tra unu! om. Legea ripuara eră şi mai rigurosă. La Lombarei ea pre- 
vedea tăierea pumnului aceluia care a tăiat un arbore. 



453 

anî. Proprietarii pădurilor împart pădurea în parcuri, carî 
se taie apoi din 25 în 25 ani, terminul cel mal lung. Firesce 
cum că acest termin nu este îndestulător pentru deplina des- 
voltare a unor lemne de construcţiune ; dar nici acest termin, 
abia suficient pentru crescerea unor arbori buni pentru lemn 
de foc, nu se prea observă. 

In genere, lucrurile în Basarabia se petrec ast-fel: de 
obiceiu ţSranul, constrîns de nevoe, se presintă la proprie- 
tarul pădurii şi-I plătesce 2—3 ruble pentru dreptul de a 
tăia şi a încarcă un car de lemne. Ţăranul încarcă carul 
bine, apoi pe drum spre tîrg împarte lemnele tăiate în dou6 
care. Ajungând la tîrg, el se opresce la vre-un han, unde pen- 
tru adăpost şi un pahar de rachiu, plătesce cu lemne din car, 
iar restul îl încarcă <^coţcăresce» şi după ac6sta ăe opresce deja 
în mijlocul pieţei, expunând marfa la vîn4are. La tîrg fie-care 
car se vinde cu 3—4,50 ruble. Firesce că câştigul ţăranului 
nu e mare; munca sa în pădure, drumul greu spre tîrg, chel- 
tuelile la han— t6te, luate la olaltă şi socotite cinstit, dove- 
desc că numai şi numai cu «coţcăria» a mal ajuns dînsul 
să nu fie în pagubă. Dar dacă câştigul s3u nu e mare, pa- 
gubele în economia ţârii sunt imense; din causa gospodăriei 
destrăbălate a omului, în idilele n6stre t6te pădurile parti- 
culare din Basarabia sunt râu vătâmate şi deja acum se 
simte lipsa de lemne pentru construcţiune, cari nu se mal 
află decât în pădurile statului. 

Tristă şi desolăt6re e priveliştea unul spaţiu, altă dată 
ocupat de o pădure seculară şi care astăzi ni se presintă 
pe ici pe colea acopârit cu buturugi găunâse, abia îmbrăcat 
cu o vegetaţiune miserabilă. Firesce că odată cu dispariţiu- 
nea pădurilor s'a schimbat şi clima, aerul per4ând umidi* 
tatea, iar isv6rele secând şi nivelul rîurilor scăpând. 

Mal cu samă au perit apr<5pe cu desăvîrşire codrii fru- 
moşi de pe malurile Bîculuî, de lângă Chişineu şi în jude- 
ţul Soroca, pe lângă satele Văscauţenî, TemeleuţI, în jude- 
ţul Orheiu, pe lângă oraşul Orheiu. Lângă acest oraş s'a 
creat industria varului, care a şi fost causa distrugerii ves- 
tiţilor codri de la Orheiu. 

Buturugile colosale şi lemnul împetrit, ce se găsesc în 
părţile de la sud a Basarabiei şi despre cari scriu d-1 Stru- 



454 

coff şi inginerii Culzin şi Bleda în cartea Pădurile Basa- 
rabiei, dovedesc că şi în acăstă parte a Basarabiei existau 
altă dată păduri întinse. 

BStrâniî din judeţul Akkerman povestesc asemenea că pă- 
rinţii lor îşi aduceau aminte despre existenţa unor codri pe 
acolo pe unde astăzi iiu există decât câmpii arse de sdre. 
In archiva familiei Balş din Chişineu există un Josar, din 
care reese că unul din Hanii tătăresc! s'ar fi adresat către 
Sultan, cerendu-î voe de a se folosi de pădurile de pe moşiile 
Bălşescilor, de 6re-ce, se plângea ^^nnl, pădurile din Bugec 
t6te s^aii tăiat 

Aceste păduri din Bug6c n'au perit tocmai din causă 
că au fost tăiate, ci din obiceiul pop6relor nomade de a da 
foc câmpului.* Turcii nu sunt devastatori ai pădurilor, ci din 
contra acest popor se îngrijiă de codri şi grădini, dovadă 
că Ruşii, când au luat Akkermanul, au găsit acolo numer6se 
grădini cu pomi, cari t6te au fost apoi distruse de el. Până 
acum ca prin minune a mai rămas pe lângă satul Şabalata 
o grădină turcescă, care a scăpat de stricăciunea Muscalilor. 
In ac6stă grădină s'au conservat nisce ulmi maiestoşî (ul- 
riius tuberosa), atât de rari acum. 

Industria lemnului. In \ocmv\\q pădur6se ale judeţelor Chi- 
şineu şi Orheiu locuitorii se îndeletnicesc cu fel de fel de 
meşteşuguri legate de pădure: se fac r6te pentru care şi 
căruţe, se fac care şi căruţe pe dintregul lor, pluguri, grape 
but6ie (polob6ce), vase, albii, talere, linguri, cofe şi cofiţe] 
strachine şi celelalte obiecte de gospodărie. T6te aceste 
produse industriale se vînd mai cu s6mă la Chişineti, Orheiu 
şi Bălţi, în 4ilele debâlciu; de acolo se importă apoi pe la 
tîrgurî şi se exporteză chiar dincolo de Nistru ; marfa pen- 
tru export se zugrăvesce şi se acopere cu ceva lac. O că- 
ruţă de lemn neferecată sau un car se vînd la Bender pe 
preţ de 15—25 ruble; o r6tă, cu 3 ruble; ferecată, cu 5 ruble; 
butoiul, după mărime, de la 5 — 20 ruble. 

O altă îndeletnicire răspândită în aceste locuri pădur6se 
este facerea cărbuirelul sau mangalului^ care se exportă 
la Odesa în mari cantităţi. 

Pe loc, în pădure, stînjenul de lemn de stejar se vinde 
cu 4,50—6 ruble, iar dintr'un stînjen se obţin până la cinci 



455 

cetverti (1) de cărbuni Lucrătorul pentru munca sa primesce 
drept simbrie o rublă pentru stînjenulde lemne prefăcut în 
cărbuni, iar un car de mangal se vinde la Odesa cu 15-20 
ruble. In car nu intră maî mult de Vi din stînjen bine ars. 

In judeţul Hotin locuitorii nu se maî ocupă cu mangal şi 
lemnul tăiat se vinde ca lemn de foc şi ca material de che- 
restegie. 

Cu exploatarea pădurilor se ocupă în Basarabia Evreii, 
cari cumpără de la proprietari pădurea pentru tăiat, pe 
care apoi o revînd speculatorilor de a doua mână; aceştia 
din urmă sunt Greci, Armenî, Bulgari; Ruşii nu se ocupă 
decât cu cherestegîa prin oraşe, cumpărând lemn^l deja con- 
fecţionat pentru comerciu. 

Pădurea pentru tăiere se vinde cu f aicea, care se plătesce 
50 — 100 ruble pentru o pădure de 15 — 25 de anî; iar pădu- 
rea maî veche se vinde cu falcea pe câte 200—250 ruble pe 
veci. Evreul, după ce a cumpărat pădurea pentru tăiat, se 
desface* de ea în următorul mod : dacă pădurea cumpărată 
e tînără şi arborii nu sunt bunî nici pentru foc, atunci din- 
tr'însa se confecţionăză haraci, d6ge, prăjini, etc. T6te ace- 
stea se vînd cu suta şi cu mia de bucăţi şi se întrebuinţăză 
pentru împletirea coşarelor, proptirea viţeî şi altele. D6gele 
se confecţionăză de dogari, cari se stabilesc în pădure, unde 
aleg lemnul, pe care-1 despică şi din care fac d6gele, plătind pro- 
l)rietarului pădurii pe 1.000 de dâge confecţionate. Dogarii, în 
genere, strică mult pădurea. Dacă pădurea e bună pentru 
lemne de foc, atunci Evreul o vinde cu carul la ţăranii de 
prin sate vecine, sa\i face stînjeni şi-l vinde en gros co- 
religionarilor săi engrosişti de prin oraşe. Preţul unul stîn- 
jen de lemne de foc, după cum e calitatea şi lemnul, este în 
Basarabia de la 12 până la 14 ruble pe loc. La Chişineu stîn- 
jenul se vinde deja cu preţul de 20 — 25 ruble cerul, la Bălţi 
20-22 ruble, la Akkerman 22—30 ruble. 

De-alungul Nistrului Evreii se ocupă nu numai cu exploa- 
tarea pădurilor, dar şi cu transportul lemnului pe plute până 
la Maiachi, de unde apoi lemnele se încarcă pentru Odesa. 
Crengile şi fărâmătura se consumă pe loc; ţăranii numesc 

(1) Cetverti = 0.0216122 stînjenî cubî = 209,901754 litri. Sau un stîn- 
jen cub e egal cu 46,269941 cetverti. 



456 

acest lemn dărăînătură şi plătesc pentru un car încărcat 
în pădure 75 kopeicî — 1 rublă. 

Tăierea fără rost, absolut fără nici un sistem raţional, a 
pădurilor din Basarabia, precum şi puţina grijă pentru cre- 
scerea arborilor, aii făcut ca în sudul ţării să dispară cu de- 
săvîrşire pădurile, iar la nord, dincolo de Orheiii, să se în- 
tindă câmpii mari lipsite de vegetaţiune. Firesce că, faţă cu 
asemenea stare de lucruri, simţindu-se t6te desavantagiile 
lipsei de păduri, s'a redeşteptat în fine în societatea cultă 
consciinţa rSuluî care bântue ţ6ra. 

încercările de a plantă păduri s'aii şi început pe alocurea, 
mai cu semă la sud. In judeţele Akkerman şi Bender există 
deja câte-va pepiniere. Aceste pepiniere până acum n'au 
dat resultatele dorite, de 6re-ce sunt proprietatea statului şi 
nu există decât pentru legitimarea existenţei unei dr6ie de 
funcţionari lefegii. Din când în când silvicultorii statului fac 
pe ici pe colea câte o plantaţiune, care apoi se usucă şi pere. 

Pe lângă coloniile bulgare din judeţul Akkerman se cultivă 
salcâmul, care cresce bine; apoi s'au plantat nîsce păduri 
lângă satul Manzîr al Comitesel Gagarin şi vre-o 16 desea- 
tine de pădure lângă Bâcoza. 

Comerciul de lemne în Basarabia se mărginesce la da- 
raverl interne, şi afaceri cu Odesa se fac puţine. Lemne de 
construcţiune, scânduri, grin4I, etc. nu numai că nu se exportă, 
dar din contră se importă pentru trebuinţele locale. 

Aceste lemne vin din Austria şi Podolia, pe calea Ni- 
strului. Pe acesta cale intră în Basarabia lemne de con- 
strucţiune pentru suma de 454.700 ruble pe an. Aceste lemne 
însă nu sunt destiriate numai pentru Basarabia, ci parte din 
ele trec în guvernâmîntul Herson, lipsit cu desăvîrşire de 
ori-ce pădure. 

In Basarabia nu există fabrici de cherestea şi, afară de 
lemnul confecţionat cu toporul şi ferestreul pus în mişcare 
de doi 6menl, alt mod de fabricare nu există. 

Lemnele introduse din Austria intră pe teritorul rusesc prin 
punctul vamal de la Isacovăţ; de aci, plutind în jos pe Nistru 
se descarcă treptat pe la Perebiicov, Ruchotina, Darabani, 
Neporotov^a, Soroca, Dubasarl, Tiraspol şi Bender; în fine 
plutele se opresc definitiv la Maiachi. Tîrgiil Atachi, satul 



457 



Vasileuţenî şi Dubasarî sunt puncte unde lemnul se încarcă 
şi se transportă pe uscat 



III. 



CRESCEREA VITELOR. 

In Basarabia, (lin timpurile, cele. maî vechi, crescerea vite- 
lor eră deja o ramură însemnată a ocupaţiuniî locuitorilor. 
Păşunile bogate produceau hrană abundentă pentru turme 
nenumărate de oî şi cire4î de vite mari. Apoi în Bugec, 
când au năvălit bordeie tătărescî, împreună cu acest popor 
sălbatic ati venit herghelii numer6se de ca!. 

După luarea Basarabiei de către Rusia şi plecarea Tăta- 
rilor în Crimea, turmele de oî şi cireijile de vite de la nordul 
ţeril s'au scoborît în Bugec, unde animalele găsesc hrana 
şi în mijlocul erneî. Tot în aceleaşi câmpii păsceau pe-atuncî 
şi turme numerose ale mocanilor din Transilvania. 

In anul 1818, după spusele lui Cornilovicî, afară de vitele 
cari aparţineau locuitorilor din Bug6c, se maî aflaţi pe acolo 
peste 562 câşle de ernat pentru turmele locuitorilor de la 
nordul Basarabiei. Acesta mărturisire a lui Cornilovicî ni- 
micesce aflrmaţiunea istoricilor ruso iîlî, ca Nakko şi Batu- 
şcoff, carî pretind că Basarabia luată la. 1812 s'a alipit de 
Rusia despoporată şi devastată cu desăvîrşire de Turci. 

In ceea ce privesce crescerea vitelor, apoî firesce că, treptat 
cu înmulţirea succesivă a poporaţiuniî şi mărirea suprafeţei 
ocupate de agricultură, se micşoră încet cu încetul întin- 
derea păşunilor şi a fîneţelor, micşorându-se paralel cu 
acesta şi numărul vitelor. 

Cu crescerea vitelor se ocupă maî cu semă poporaţiunea 
judeţelor Bender şi Akkerman, unde există câmpiî întinse 
de păşune. Oborul principal de vite se ţine tot la Bălţi, piaţă 
legată cu relaţiuni comerciale întinse cu Sadagura din Bu- 
covina; dar acest punct comercial nu maî are acum impor- 
tanţa de altă dată. Comercianţiî de vite cumpără vite de la 
Băl^, fie ele nutrite cu borhot pe la fabricî de spirt, fie 
ele nutrite la câmp, şi le expediază prin Noua-Suliţa spre Sa- 



458 



dagura, de unde ele se îndreptă apoî către Lipsea, Olmiitz, 
Viena. 

Afară de Bălţi, apr6pe fle-care tîrguşor din Basarabia 
are iarmardce şi bâlciuri la cari se aduc vite. 

In anii 1844-48 şi 1852, apoi maî târziu pe la 1861-65, cresce- 
rea vitelor în Basarabia a suferit mult din causa epizootiilor. 

' _ 

După răsboiul de la 1878, imediat ce Basarabia de sud 
a trecut pentru a doua <5ră la Rusia, un numfir însemnat 
de mocani şi Ruteni au trecut împreună cu turmele lor în 
Dobrogea. După statistica oficială rusâscă» sudul Basarabiei 
a perdut prin ac6stă emigrare peste 200.000 ol şi 200.000 ca- 
pete de vite mari. 

In sudul Basarabiei există mal multe abatoriî de vite 
forte primitiv organisate. Românii numind acestea batorîî za- 
hanale. Ruşii le-aii prefăcut în sal /i am. Aceste abatoriî 
furnis6ză grăsime pentru fabricile de seu, pastrama, piei 
pentru tăbăcăril, p6r şi lână. T6te aceste derivate animale 
se exporteză. 

Extragem din statistica oficială rusăscă următ6rele doue 
tabele, în cari se oglindesce starea cresceril vitelor în tre- 
cut şi în present în Basarabia : 



Anii 



Numă- 
rul cai- 
lor 



Numă- 
rul vite- 
lor 
cornute 



Numărul oilor 



ra'să 
simplă 



rasă 
fină 



Nume- 
ral 
porcilor 


Numfi- 
rul ca- 
prelor 


Măgari 


Bivoli 


142.870 


15.498 


1.198 


995 


124.794 


10.497 


1.706 


319 


129.682 


9.797 


2.743 


219 


129.930 


23.582 


1.269 


230 


178.660 


30.980 


1.248 


371 



TOTAL 
capete 



1848 



1850 



1851 



1852 



1856 



88.746 



86.863 



86.265 



90.189 



100.634 



570.238 



547.040 



531.928 



569.803 



722.048 717.324 



718 277 758.172 



817.199 836.306 



869.133 767.638 



463.010 935.904 590.635 



2.25S.914 



2 247.66S 



2.403.836 



2.499.834 



2.301.442 



Dopa retrocedarea Basarabiei de sud. 



1857 



1858 



83.396 



94.149 



412.671 



421.845 



696.335 392.554 



779.681 459.654 



515 



205.382 



397 



23.650 



1.759 



541 



397 



290 



1.759.562 



1.990.192 



459 



Aniî 1881 — 1893. 



Anii 


Numerul 
cailor 


Numărul 

vitelor 

comate 


Numărul oilor 


Porci 


Capre 


Măgari 


Bivoli 


ordinare ' fine 


1881 
1891 
1893 


129.705 
293.173 
345.411 


795.096 
789.735 
792.006 


1 

609.306 200.830 
1.109.734! 109.384 


207.047 
270.057 
380.516 


35.783 
22.837 
17.735 


570 
412 
385 


190; 

1 
I 

435, 
396 

1 


1.628.454 



Comparând ambele tabele vedem, că Basarabia sărăcesce 
din ce în ce în vite. 

Numărul cailor, afară de caii armatei, după datele stati- 
sticei oficiale se urcă în Basarabia modernă la 345 mii de ca- 
pete, din cari însă numai 170 sunt cal de muncă, şi anume : 



ÎN JUDEŢELE 



Numărul 
cailor de muncă 



Hotin 

Soroca 

Iaşi 

Orheiii 

Chişineu 

Bender 

Akkerman .... 
Domeniul statului. 
Coloniile bulgare . 
» germane. 
Satele căzăcescî. . 



7.000 

7.700 

8.000 

6.000 

12.000 

14.000 

25.000 

20.000 

14.000 

12.787 

4.272 



Deducend numârul cailor de muncă din cifra totală a cai- 
lor, vom av6 că hergheliile din Basarabia se compun din 



460 

peste 200.000 caî. Aceste herghelii, în numSr de 77 principale^ 
se află în următ6rele judeţe : 

Judeţul Chişineii 4 

» Hotîn ...... 6 

» laşî. . 28 

» Soroca 38 

» Orheiu 4 

» Bender 7 

» Akkerman .... 20 

î 
Afţră d^ aceste herghelit, există pe la răzeşi şi colonişti 

în ju|j[pţiil Ismail herghelii micî de 20 — 60 capete. In centrul 

Basarabiei, eraii vestite acum dou6-4ecî de anî hergheliile 

d-lor Vârnav, Calmutsky, Leonard, Ciolac, Mililiu şi Hasnaş. 

T6te aceste herghelii acum au dispărut. 

Basarabia exportă cu t6te acestea anual în Austria peste 
1000 de caî, iar în România peste 500—600. In ultimul răs- 
boiu Basarabia a dat peste 4.000 cai de cavalerie. 

Rasa cailor din Basarabia nu e frumâsă, caii nu sunt 
înalţi, au capul mare, pici6rele gr6se, dar sunt de fire blâncjî 
şi resistenţi la drum, fără a cere multă îngrijire. 

Preţul unul cal bun variază între 30 — 75 ruble. 

Pentru îmbunătăţirea rasei cailor, încă de la 1847 guver- 
nul rusesc a înfiinţat grajduri de încrucişare. Aceste graj- 
duri, fiind speculate de amploiaţii statului, nu dau nici de 
cum resultate. 

Vitele cornute de specia bovină din Basarabia se împart în 
trei specii mari, cari se numesc de locuitori : rasa balcanică, 
rasa ukrainenăy rasa din Moldova, 

Rasa balcanică este o specie veche şi indigenă, care, 
după spusele specialiştilor, s'a creat prin încrucişarea vite- 
lor din Basarabia cu tauri din Bulgaria. Vita e mică de sta- 
tură, roşcată, slăbăn6gă şi neaptă pentru munca câmpului, 
săracă în carne şi lapte. Acostă specie compune cel puţin V^ 
parte din totalul vitelor Basarabiei şi în timpurile de epi- 
zootie e cea mai puţin resistentă. 

Rasa ukrainenăy numită şi circasca sau circasiană, s'a in- 
trodus de către coloniştii Ruteni. Vita e înaltă, puternică, se în- 
graşă lesne şi e bună de muncă, dar dă lapte puţin. Acesta 



461 

rasă e preţuită de agronomi; vita are înfăţişare frum<5să, 
cu c6rn6le mari, urechile negre şi pSrui sur. Aceste vite se 
exportă în Anglia şi Belgia, unde sunt bine preţuite. 

Rasa de Moldova e de origine din Transilvania, de unde 
a fost adusă acum 50 de ani, când cu răsboiul de la 1848. 
Vita e de statură mijlocie, bine făcută, cu gâtul scurt, capul 
larg, ochii mari, peptâsă, plină, c6rnelo scurte la vaci, pSrul 
erna cresce şi e de col6re sură-ceiiuşie sati deschisă, bătdnd 
în galben. Rasa se consideră mal resistentă decât ceaeireasca 
pentru transporturi, dă carne gustâsă şi de aceea se vinde 
mal scump, lapte are gras şi se mulge Irnig. Rasa ac6sta- 
s'a aclimatisat perfect în Basarabia, dar degener6ză din 
causa lipsei de apă bună. 

Vitele cornute de specie bovină se exportă din Basarabia 
în Bucovina. Preţul se urcă după greutatea vitei, iar greu- 
tatea maximă a unei vite este de 5 — 6 cetnerî. 

Anual se exportă din Basarabia peste 18.000 capete de 
vite, vre-o 13,000 piei pentru suma de 400.000 ruble. Afară 
de exportul vitelor în Austria, se exportă şi în Rusia, din- 
colo de Nistru, dar despre acest export, din causa lipsei de 
graniţă, cifrele lipsesc. 

O păreche de bol de jug (juncani) se plătesce la Chişineii 
40 — 50 ruble, o păreche de bol crescuţi bine 70—100 ruble. 

Ol. Din timpurile vechi Basarabia era deja vestită prin 
turmele nenumărate de ol, cari păsceau pe câmpiile sale smăl- 
ţate. Apoi, când din Crimea s'a revărsat peste ţ6ră ortaua 
tătăr^scă, acest popor nomad a adus cu el alte turme ne- 
numărate de ol. 

La finitul secolului trecut şi începutul secolului nostru, 
Rusia se furnisâ din Basarabia şi stepele Ociacovulul cu 
lână. Din descrierea Basarabiei a lui CornilovicI (în anul 
1818) reese că pe acele timpuri între Prut şi Nistru nu exis- 
tau ol de rasă fină, ci numai de rasa ordinară, adecă specia 
cunoscută sub denumire de «6ia ţigănăscă» şi «6ia valachă», 
a cărei lână e aspră, dar lungă şi compactă. Acesta specie 
de oî au carne gust6să, iar din laptele lor se fabrică brânză 
şi caşcaval bun. 

Pe la 1841 s'a introdus în Bugec rasa <merinosă», a că- 
reia lână se cumpără pentru fabricele din centrul Rusiei. Ru- 
tenii, Germanii şi Bulgarii se ocupă cu crescerea acestei specii; 



462 



dar de la 1877-78 turmele de oî s'au împuţinat. Cu alipirea 
Dobrogei la România^ multe turme de «merinosă» afi tre- 
cut dincolo de Dunăre, în Dobrogea. 

Mai există încă în Basarabia următ6rele specii de oî : 
2)inay cu lână aspră, c6da bifurcată, gr6să, care cântăresce 
ea singură 5 livre ; metisa, cu Iftnă fină, f6rte lăptdsă, şi rasa 
oltenepi, cu lână fârte fină, încreţită, care se întrebuinţez ă 
ca piele pentru căciuli. 

După datele statisticei oficiale, crescerea oilor'în Basara- 
bia se presintă ast-fel: 

Anul 1893. 



!»^ 



ÎN JUDEŢELE 



O! sianple 



Oî fine 



Hotin 

Soroca 

Bălţi 

Orheiu 

Chişineu 

Bender 

Akkerman 

{ Germani 
Coloniştii { 

l Bulgari . 

Cazacii 

eranii 



105.455 
107.944 
128.877 
89.700 
232.628 
317.052 
222.802 

262.164 

1 12.440 
200.619 



5.450 

13.382 

5.400 

8.900 

6.025 

68.423' 

23.474 

I 
f 
I 

326.359; 

1.500 

1.500- 

1 



Totalul după ac6stă tabelă este de 1.699.680 ol ordinare 
şi 340.000 fine, ceea ce ne pare cam exagerat. (1) 

Cele mal bune turme de ol se află în judeţele Bender şi 
Akkerman, precum şi în judeţul Ismail. Altă dată eraii ves- 
tite turmele de oî ale marilor proprietari pămîntenî şi străini, 
ca Hamalia, Principele Gagarin, Ponset, Caso, Leonard, Micha- 



(1) După darea de semâ a comitetului veterinar al Ministerîulu! de In- 
terne din Petersburg totalul oilor din Basarabia este de 1.929.453 capete. 



463 

lachi Ralli, Principele Willenstein, Calmutsky. Dar acum parte 
din aceste târle de oi au dispărut. 

Lâna de 6ie se exportă la Odesa şi în Austria, iar lâila 
ţigăn^că sp61ată se cumpără de fabricanţii ruşi. Preţul lâ- 
nel e în termin mediii următorul : 

Lână spaniolă nespălată . . . 10—17 ruble pud. 

spălată 30—40 » > 

» » reu spălată . . 22—25 » » 

In ultimii anî s'au exportat anual peste graniţă peste 47.000 
puduri lână, la 1890 exportul a scă4ut până la 42.000 puduri. 

In termin mediii, lâna din Basarabia produce ranual un 
venit de 1.224.000 ruble. 

Afară însă de acostă materie brută, proprietarii maî aii 
venituri şi din vîn4area pieilor de miei, a cărnii de miel şi 
în fine a laptelui, din care se face brânză şi caşcaval. Aceste 
două producte se export6ză pe an în termin mediii ca la 
vre-o 8.000 puduri. 

După calculul făcut de către inspectoratul Departamentului 
de Agricultură, o 6ie de rasă ordinară dă un venit anual de 
2 ruble, ceea ce ar face prin urmare pentru Basarabia întregă 
anual suma de 3.200.000 ruble ; o 6ie de rasă bună dă venit 
anual de 1 rublă 25 kopeicî. Aşa că venitul Basarabiei din 
crescerea oilor s'ar urcă la 3.800.000 ruble. 

Cut6te aceste, este neîndoielnic că în genere în Basarabia 
crescerea vitelor n'a făcut absolut nici un progres în curgere 
de un secol întreg. Acum, ca şi cu o sută de ani îndărăt, ra- 
mura acesta de gospodărie a rămas în starea sa primitivă, 
deşi clima şi multe alte împrejurări s'aii schimbat în de- 
fav<5rea acestei stări de lucruri înapoiate. Cu distrugerea 
pădurilor, s'aii micşorat isv6rele cu apă potabilă, a slăbit 
vegetaţiunca câmpiilor şi ernele au devenit mai aspre, şi 
ou t6te aceste cire4ile şi târlele de oi se îngrijesc în Ba- 
sarabia ca şi pe timpul Tătarilor. 

Numai unii din proprietarii mari, cari aii moşii în jude- 
ţele de la nordul ţării, se îngrijesc de îmbunătăţirea rasei, in- 
troduc specii bune de oi, construesc acaretele necesare pentru 
ernatul târlelor, precum şi pentru ferirea nutreţului de 
umecjălă şi putrezire. Restul poporaţiunii lasă vitele în voia 



464 

întîmplăril, ^rna hrănesc, neîndestulător vita, silind-o să-şl 
caute hrana sub zăpadă. 

fîrna cu viscolele şi frigul, primăvara cu balele epizooticc 
decim6ză acest avut alţSril : oile sufSr mai cu s6mă de vgrsat, 
complicat cu inflamaţiunea splinei, vitele pier de ciumă şi 
altele. îngrijite rSii, hrănite prost, ele nu potresistâ şi cad cu 
miile prada morţii. 

Capre se num6ră în Basarabia peste 17.000, de o rasă 
f6rte ordinară. Caprele se ţin în calitate de conducători aî 
turmelor de oi ; afară de ac6sta, poporaţiunea evreâscă şi colo- 
niştii Bulgari şi Germani ţin capre pentru lapte. In judeţele 
pădur6se acest animal vat6mă mult pădurile tinere. 

Porciiin Basarabia se ţin de ţerani, de coloniştii Rulgarl şi 
mal cu s6mă de Ruşi. Acest animal altă dată se îngrăşâ în 
mare num6r de colonişti Germani, acum însă Germanii 
apr6pe nu mal posedă porci, din causă că acest animal 
strică fîneţa, care la colonişti se află în apropierea satelor. 

In Basarabia există douS specii de porci: cea ordinară, 
care dă pSr de porc f6rte bun, şi specia fără p6r, «cu cercer . 
Preţul unul porc de rasă, care cântăreşte 6 — 10 puduri, este 
de 60—80—100 lei. 

VînatuL Din animalele sălbatice, cari trăesc prin păduri, 
cât şi cele de câmp în Basarabia există lupul y vulpea^ iepu- 
rele la nord, prin munţi căpriârele, pisicele sălbatice, iar prin 
bălţile Nistrului rar de tot mistreţii, 

Vînătârea, ca o îndelednicire ce dă mijloc de traiu unei ca- 
tegorii de 6menl, în Basarabia nu există ; ţeranil au per- 
dut cu desăvîrşire obiceiul de a vînâ, şi prin satele Basa- 
rabiei arare-orl există acum o căsuţă ţgrănăscă în care să 
se afle vre-o armă de foc. Cu vînăt6rea se mal ocupă pro- 
prietarii, arendaşii şi militarii; de asemenea moşierii n'au per- 
dutîncă cu desăvîrşire vechiul obiceiu boeresc de a face din 
când în când câte o «g6nă marc^ pentru stîrpirea lupilor. 

Lupul din Basarabia e de dou6 specii, cari se deosibesc 
una de alta : «lupul de pădure » e mal mic, slab şi fricos ; 
«lupul de câmp^ e peptos, mare, îndrăsneţ şi f6rte feroce. 

G6na de lupi se face de obiceiu pe la Aprilie şi Maiu ; co- 
loniştii Germani gonesc lupii în fie-care an între 1 şi 9 Maiii, 
Bulgarii pe la finitul lui Aprilie, când lupul atacă turmele 
de ol în câmp. 



465 

In 4îua anume hotărîtă pentru g6na lupilor, fie-care co- 
lonie trimite spre locul de întîlnire câte 10 călăreţi, înar- 
maţi cu pusei, pistâle şi baltage. (1) In revărsatul zorilor 
g6na se începe, 6menil încunjură locurile acoperite cu buruieni 
sau pădurişte şi ridică fiara pitulită ; apoi se începe gdna 
prin lunci şi rîpe. 

Odată ce lupul s'a ridicat din vizuină, vînătoril îl aş- 
teptă, înşiraţi în anumită direcţiune; cel cari gonesc fiara, 
adese-orl, înferbîntaţi, o şi om6ră cu baltagele, în g6na mare 
a cailor. Se întîmplă ca dintr'o singură gdnă să se stîr- 
pescă 20—30 lupi. Răzeşii au obiceîii de a goni lupii 6rna 
şi t6mna, când fiara începe a se adună în potaie, asemenea 
şi coloniştii Bulgari vînâză iepurii 6rna pe zăpadă. 

Vînăt6rea căpri6relor şi a mistreţului a trecut astăzi în 
domeniul po vestei; sunt mulţi cari nici nu mal cred în exis- 
tenţa acestor animale în Basarabia. 

Câmpiile de la sudul ţârii, bălţile, iazurile şi rîurile mi- 
şuie în Basarabia de raţe sălbatice, lebede, pelicani, gâsce 
sălbatice, cocori, dropii, etc. 

VI. 

PESCUITUL. 

In Basarabia pescuitul se face pe rîurile Prut şi Nistru. 
In cele-1 alte ape, prin riuleţele mici, se pescuesce ceva pesce 
mărunţel şi raci, dar şi acestea în cantităţi mici. Din punctul 
de vedere comercial, numai limanul Nistrului şi malul Mării 
Negre pe alocurea afi în aeăstă privinţă <îre-care însem- 
nătate. 

Pescuitul din Basarabia cuprinde propriii ^is spaţiul ma- 
lurilor de la satul Şaba de pe Nistru pînă la gârlele Stam- 
bululul din limanul Âkkermanulul, apoi golful Şaba cu t6te 
iericile(2) artificial create pentru a uni golful cu limanul ; în 
fine spaţiul întreg al Mării Negre dintre gârlele Stambul 
şi Vîlcov, pe distanţă ca de peste 45 kilometri 



(1) Baltagul pentru vînătorea lupilor are un cârlig ascuţit la vîrf. 

(2) Ierie, cuYÎnt rusesc, semnifică: canal care se face pentru a oaptâ 
pescele. 

Z. C. Arbure, Basarabia. 9Q • 



466 

T6te aceste ape, precum şi acele ale Dunării şi braţului 
Chiliei, aparţin domeniilor statului şi se exploat6ză prin 
arendare. 

Sistemul de arendare este cât se p6te de dăunător, atât 
pentru poporaţiunea pescarilor, cât şi pentru acostă avuţie 
importantă a ţSril Iată cum se exprimă în acostă privinţă 
inspectorii domeniali a llusiel : (1) 

«Până la 1859, suma pentru arendarea apelor limanului 
Nistrului a fost de 1.000 ruble, iar la 1861 s' a urcat la 3.090 
ruble şi, în fine, la 1887 a ajuns la suma de 11.250 ru- 
ble pe an. Firesce că acest venit e deja ceva pentru Depar- 
tamentul Domeniilor Statului, dar trebue să mărturisim ră 
tocmai el este şi causa principală a stagnaţiunil şi deca- 
denţei pescuitului de pe Nistru. Unii cred că decăderea pes- 
cuitului se datoresce micşorării cantităţii pescelul în Marea 
Nâgră, şi mal cu samă în liman, precum şi în golful Şaba, 
unde chefalul vine către primăvară. Ac6stă părere este ou 
totul greşită, căci există alte consideraţiuni vădite şi necon- 
testabile. Pentru a dovedi ac6sta n'avem decât să studiam 
starea lucrurilor din limanul Nistrului şi din golful Şaba, 
unde altă dată se pescuia în abundenţă pescele cel mai 
scump, Chefalul, cambola, anciousul vin primăvara din mare 
şi trec prin ambele gârle ale Nistrului în interiorul limanu- 
lui, unde şi rămân până la îngheţat. Cantitatea acestui 
pesce, care altă dată veniâ din mare în număr colosal, nioî 
că putea să fie prinsă de pescari, mal cu s6mă pentru că 
limanul e f6rte mare şi luntrile pescarilor prea şubrede pen- 
tru a pută să înfrunte puterea vîntulul aspru, ce suflă 
peste liman. Guvernatorul Basarabiei Principele Voronzoff, 
pentru a încuragiâ pescăritul, a înlăturat acest inconvenient 
prin construirea unor canale (iericl), cari unesc limanul 
cu golful. Dreptul de a săpa canale s*a dat pe atunci fie-căruî 
pescar, cu condiţiune de a se conformă unor regulamente 
speciale, cari aveau de scop menţinerea căiel de comunica- 
ţiune cu Buguzul, unde se află pe atunci sentinela de caran- 
tină. Construirea canalelor cari unesc limanul cu golful 
Şaba se făcea pe o adîncime regulamentară de un stînjen, 
canalele trebuiau să fie ţinute în perfectă curăţenie, avend 



(1) BeecapaC, BihdoM., 1861—79—83. 



467 

pe alocurea podiştî, pe unde canalele tăiaii vre-o cale de co- 
municaţiune ; t6te aceste lucrări cereau o cheltuială de peste 
200—300 ruble pentru canal. Fîresce că asemenea cheltuelî 
eraţi f6rte marî pentru un pescar mic ; dar, de 6re-ce pes- 
carii nu se dedeaA îndSrgt, avSnd în vedere că munca lor 
proprie micşora cuantumul cheltuelilor , în curînd între 
liman şi golful Şaba, pe o distanţă de 4 kilometri, s'au 
săpat şi construit de către pescari peste 200 de ierict^ în 
lungime fie-care de 50 — 300 stînjenl Prin aceste canale pes- 
cele de mare intră în golful Şaba, unde şi r&măneă vara, 
mulţumindu-se cu apa sărată din golf. Când începea fri- 
gul, pescele se îndrepta iarăşi în liman, trecând prin canale, 
unde, fiind acum oprit de nisce stavilare (garduri), eră prins 
cu năvodul. După spusele pescarilor acest pesce eră f6rte 
gras, dar nu se prăsiâ în golf. Acest pescuit aducea veni- 
turi colosale locuitorilor, cari însă păziaft regula de a nu 
prinde pescele vara^ când el cresce şi se îngraşă. In aceste tim- 
puri, se pescuiatt mili6ne de chefalî, cambola^ anciotis etc. 
La tîrguri şi bâlciuri ţărănimea se aprovisionâ cu pesce ; 
piaţa eră în abundenţă servită cu acest aliment de hrană. 
«Totul însă s'a schimbat imediat ce pescuitul a intrat sub 
administraţiunea Domeniilor Statului, care a introdus nefas- 
tul sistem de arendare a pescuitului în apele statului. Mo- 
nopolul antreprenorului a nimicit pe proprietarii iericîlor ; 
după contract, antreprenorul avea drept la 25% din resul- 
tatul pescuitului. Pescarul, înainte de a vinde produsul pes- 
cuitului, trebuia să fie taxat; flresce că târăgăh61a cu ta- 
xarea lăsa la discreţiunea antreprenorului pe nenorocitul 
pescar, care în loc de 25®/o plătiâ şi 50 Vo numai şi numai să 
fie taxat înainte de a ved6 putre4ind produsul muncel sale. 
Prîntr'un şir de vexaţiuni antreprenorul deveni stăpân ab- 
solut asupra poporaţiunil pescarilor, de altă parte chel- 
tuelile pentru a menţină în bună stare iericile fiind marî, 
încet cu încetul pescarii lăsară în părăsire canalele lor, 
cari, întinândtc-se, s'au astupat şi au dispărut; a^î, cele ră- 
mase neastupate sunt focare de friguri palustre şi de b61e 
pentru t6te vieţuit6rele de apă. Şi, în realitate, ce folos să 
mai tragă pescarul, când după t6te cheltuelile pentru în- 
treţinerea uneltelor sale, pentru munca sa obosit6re, mai 
trebue să plătăscă încă 30 — 45 % din produsul muncel sale. 



468 

învederat că, si^răcind, pescarul se vedea silit a părăsi în- 
deletnicirea sa, căutând alte mijl6ce de existenţă. S'a ob- 
servat că pescuitul chefalulul în limanul Nistrului încet cu 
încetul s'a stins ; chefalul nu mai intră în liman decât în 
cantităţi neînsemnate, iar pescuitul în general se micşor^ză. 
Acâsta se datoresce de o parte modului sălbatic cu care 
antreprenorii aii pescuit până acum, iar de altă parte fap- 
tului că iericile s'au nomolit* 

Acostă părere a 6menilor competenţi cu privire la ex- 
ploatarea pescuitului prin sistemul de arendare a convins 
pe guvernul rusesc ca să intervină. Departamentul Domeniilor 
Statului a elaborat un regulament menit a pune capât stării 
anormale şi sălbatice de lucruri. Resultatul obţinut până 
acum n'a dat însă r6de bune, din causa corupţiunil funcţio- 
narilor statului, cari, în loc de a veghiă la aplicarea regu- 
lamentului, îşi agonisiau averi, exploatând în beneficiul 
lor pescăriile de pe Nistru. 

Afară de pescuitul de pe Nistru, în Basarabia mal există 
de-alungul malului mării, începend de la liman şi până la 
vechia graniţă român6scă, opt Ghirhanele^ din cari patru 
pentru prinderea pescelul cu undiţa şi patru cu volocî şi 
alte unelte. Chirhanelele cu undiţe posedă câte 12.000 de un- 
diţe fie-care, ocupând spre mare un spaţiu de 2 kilometri 
pentru stabilirea acestor prin4ăt6re. Fie-care zăvod ocupă 
patru lucrători şi lucrăză 8 luni de4il^ pe £in. Ou undiţele 
se prindea pesce de mare de valdre ; altă dată fie-care chir- 
hanea pescuia 1.500 puduri pesce pe an, iar acum abia 600 
puduri. Chirhanelele cu volocî prind scrumbia (balamut) 
cum îl numesc pescarii, şi au câte 14 lucrători fie-care. 

In limanul Nistrului şi în mare se prind acum: chef al, 
cambola, nisetru, somn, scrumbii, cegă, crap, şalâu, raci, ete. 
După statistica rusescă, pescuitul din Basarabia pune in 
consumaţiune pe an: 



469 



FELUL PESCELUI 



Nisetru . 
Morun . . 
Cambola . 
Barbulea. 
Somn . . 
Crap . . 
Scrumbie 
Chef al . . 



Pud sau bucăţi 



300 pud. 

500 » 

200 » 

160 > 

550 > 

1.500 

3.500 

1.000.000 bucâţi 



Tî> 



» 



In ceea ce privesce eega, apoi acest soiu delicat de pesce 
a dispărut apr5pe cu totul Afară de ac^ta se mal pun în 
vîn4are peste 10 puduri de icre de crap. 

Venitul total al antreprenorilor pescuitului este de 30—35 
mii ruble pe an. 

De la Âkkerman în sus pe Nistru, până la Hotin, se pes- 
cuesce aprdpe pretutindenea» dar acest pescuit e de f6rte 
mică importanţă. Acolo se pescuesce numai primăvara, când 
apele sunt mari; se prinde cegă şi erap. Locurile mal renu- 
mite în acostă privinţă sunt pe malul drept al rîulul lângă 
Palanca, Tudora, Carcmazî, OlănescI, PurcarI, RăşcăuţI, Tal- 
mazî, Copanca, Marcauţenl, Vâşcauţi, Lopatna, Grădişte, Za- 
harna, RezenI, Vadul-Raşcova, Senafovca, ZalucenI, Vasil- 
cova, Soroca, mal sus de cataracte la CoşauţI, Cremenciuc, 
Ataehi, Mereşova, Naslavcea. 

Pesctutul de pe Prut e f6rte neînsemnat. Pescele e de o 
calitate mediocră, mir6se a baltă, dar cu t6te acestea intră 
şi el în consumaţiune. 



VIL 



CONCLUSIUNE. 



Din descrierea făcută de noi a stării actuale a gospodă- 
riei agricole în Basarabia reese că, afară de puţine excep- 
ţiunl, cari privesc parte pe o mână de proprietari mari, buni 



470 

şi erudiţi agricultori, iar parte pe coloniştii Germani, restul 
poporaţiunil agricole se ocupă .de agricultură într'un mod 
cu totul barbar şi rutinar. 

Solul fertil, câmpiile întinse, veniturile bune ce dafi mo- 
şiile exploatate fără multă bătaie de cap, fac ca proprietarii 
să nu consimtă a cheltui capital pentru îmbunătăţirea averii ^ 
lor. De aceea arare-ori se pot ved6 pe la moşiile boerilor 
acarete bune, magasil, grânare, etc. T6te construcţiunile sunt 
şubrede, ruinate. 

De altă parte lipsa de braţe şi preţul scump al munceî 
au silit pe proprietari să recurgă la maşini, dar maşinele 
agricole cer îngrijire, mecanici, remont — şi t6te acestea lip- 
sesc. De aceea tocmai în Basarabia adese-orl se p6te vede 
armane şi arii, unde, alăturea cu locomobila şi maşina de 
treerat părăsite, se treeră grîul cu ajutorul cailor înhămaţi 
la care saii tîrînd bolovani cilindrici de p6tră. Acest mod 
de a treeră e mal cu s6mă rdspândit în Bug6c. 

Rotaţiunea se face la nordul Basarabiei numai de către 
proprietarii mari, cari însă o aplică până la desăvîrşita sleire 
a pămîntulul. 

La sud, din causa colonisaţiunil, care nici până acum nu 
s*a isprăvit, colonii veniţi din alte ţfirî, cu alte clime şi alt 
sol, adese-orl gospodăresc într'un mod contrariu condîţiu- 
nilor naturale ale Bugâculul, încercând a aplică acolo mo- 
dul lor de a cultivă. Firesce că aceste încercări sunt abso- 
lut zadarnice. 

La moşierii mari, alt viciu : din causă că mulţi boerl nu 
se ocupă singuri cu gospodăria şi dau moşiile lor în arendă. 
Arendaşii Greci, Evrei şi Armeni fac tot ce se p6teface penti-ii 
a st6rce din moşia arendată venitul cel mal mare, fără a se 
îngriji de viitor. 

Arendaşii nu aduc absolut nici o îmbunătăţire trainică şi 
temeinică în moşie, sleiesc pămîntul şi sărăcesc poporaţiu- 
nea, făcend-o neaptă pentru a da muncitori harnici. De 
aceea tocmai în Basarabia există şi 4îcătorI poporale, cari 
caracteris6ză clasa arendăşâscă: ^arendăşia perde moştay 
sau ^Jidanul cu balabusta sunt ca lăcuita». 

Din popor aţiunea agricolă, numai coloniştii Germani fac 
o gospodărie raţională, însă pilda lor n'are absolut nici o 
înrîurire bună asupra restului poporaţiunil, din causa vieţii 



J71 

cu totul separate ce duc agricultorii Germani, cari nu se pun 
în contact cu cele-lalte n6muri. 

Altă dată proprietarii mari se ocupaii cu crescerea vitelor 
în proporţiuni mari, ţineau târle numer6se de oî şi speculau 
asupra lânei; dar din causa deselor epizootii, din causa lipsei 
de orî-ce serviciu veterinar serios, ac6stă îndeletnicire a slă- 
bit şi depere. 

In timpul din urmă pomicultura a luat un avînt 6re-care. 
Grădinile cu pomi se înmulţesc, şi proprietarii scot venituri 
bune din grădini şi livecjî. 

Viticultura face progrese nediscutabile. Am arătat deja 
mal sus starea el actuală; sunt podgorii în Basarabia, ale 
căror vinuri şi-ati câştigat renume la Odesa. Via, pentru 
ţeranul din Basarabia, are un mare preţ, căci din venitul ce 
dînsa dă, el îşi plătesce dările către stat 

Altă dată, atât în lăuntrul ţSril, cât şi pe malurile Nis- 
trului se cultivă cu succes tutun de o bună calitate. Ac6stă 
îndeletnicire aducea frum6se resultate ; dar acum cultura 
tutunului în Basarabia a decăzut cu desăvîrşire. 

Silvicultura, afară de domeniul statului, e într'o stare de 
plâns. 

Distrugerea pădurilor urmâză pe o scară întinsă. Din causa 
destrăbălării cu care se exploat6ză pădurile. Basarabia în- 
tregă sufere. Sunt betrâni, cari îşi aduc aminte că acum 
30—40 ani Basarabia era avută în isv6re de apă bună, în 
dumbrăvi, poieni şi codri ; t6te acestea dispar, şi acolo 
unde acum trei decenii cresceă o vegetaţiune bogată, a4î se 
întind câmpii sterpe, lipsite de ume^^lă, desolăt6re. Sunt 
rîurl, precum de pildă Botna, cari acum 40 de ani mişuiau 
de pesce şi cari astăcjl s'aii prefăcut •în nisce pîraie neîn- 
semnate. 

La depărtare ca de trei kilometri de Chişineu, pe la 1828, 
curgea încă un rîu frumos, cu apă limpede, şi care a^î de- 
abiâ şerpuesce pe ici pe colea, secând cu desăvîrşire pe timpu 
verii. 

Şi ce va deveni Basarabia, când securea nemiWsă va dis- 
truge şi ultimele păduri ce i-aâ mal rfimas? 



CARTEA VI. 

INDUSTRIA.— COMERCIUL. - CĂILE DE COMUNI CÂŢI UNE. 



I. 



INDUSTRIA. 



Industria în Basarabia e de-abiă la începutul desvoltăril 
sale. Causa principală a inerţiei în acâstă ramură a activi- 
tăţii sociale constă în faptul că, solul ţSrii fiind de o excep- 
ţională fertilitate; locuitorii, firesce, aii rămas strîns legaţi de 
cultivarea pămîn tulul, care le-a dat pururea cu belşug rod 
abundent în t6te ramurele gospodăriei agricole. 

De altă parte, alipirea Basarabiei la Imperiul Rus îh se- 
colul nostru, când industria manufacturală s'a desvoltat şi a 
luat un avînt mare în guvernămintele învecinate de dincolo 
de Nistru, trebuia să -paraliseze în fav6rea acestor guver- 
năminte protegiate de guvernul rusesc ori-ce încercare ana- 
logă într'o ţ6ră abia cucerită. 

După alipirea Basarabiei la Imperiul Rusesc şi până la 
1819, dincolo de Prut existau f6r.te puţine stabilimente in- 
dustriale. In manuscriptul Colonelului CornilovicI găsim în 
acăstă privinţă următ6rele arătări: 

<In Basarabia se află f6rte puţine fabrici pentru boirea 
pânzei şi a postavului, fabrici de luminări de sSâ şi de 
c6ră, trei usîne pentru fabricarea cărămidel şi o singură 
fabrică de var.» 



473 

După o altă scriere mult mal sistematică despre Basara- 
bia, datorită d-lul Fonton (1), găsim că deja la 1830 acolo se 
aflaii peste 144 fabrici şi anume : tăbăcăril 64, lumînărăril 31, 
fabrici de săpun 23, de spirt 23 şi de bumbae 3. 

Apoi pe la 1848 nînndrul fabricelor a mal crescut până la 
cifra de 297, cari împreună abia produceai marfă pentru 
suma de 99.184 ruble pe an. 

In fine, după spusele lui Criucoff (2), Basarabia posedă 
următ6rele fabrici la : 

1850 : 295 fabrici cari produceau anual pentru 508.366 ruble 
1851: 293 » » » ^ > 493.298 » 

1852: 294 » > » ^ ^ 467.101 » 

1856: 519 * » * ^ » 1.128.521 > 

După o altă dare de s6mă, pentru anii 1891— 92 numărul 
fabricelor şi atelierelor (fără ateliere de industrie casnică) 
în Basarabia este de 175, cari în anul 1891 aîi produs marfă 
pentru suma de 5.623.000 ruble; iar în anul 1892 numărul 
fabricelor eră deja de 222, cari produceau marfă pentru 
simia de 6.105.000 ruble. 

Aceste fabrici şi ateliere se află: 

La Chişineu 28, din cari o usină pentru obiecte de tuciu. 
aramă şi fler a d-lul Crimarjevsky, 10 fabrici de tutun, 
un bun atelier de lăcătuşerie «şi conducte de apă al d-luî 
Merjvinsky, 6 fabrici de cărămidă, 2 tăbăcăril, o m6ră cu 
aburi, etc. 

In judeţul Chişineu se află 2 fabrici de spirt: una în satul 
BoicenI, proprietatea lui G. Leonard, alta în satul Găncesci, 
proprietatea lui Manuc-Bel, 

In judeţul Hotinului sunt 11 fabrici de spirt, şi anume 
în satul Tarasovţa, proprietatea Principelui Cantacuzino, în 
satul Ceponosa, proprietatea d-lul Dimitriu, în satele Vasi- 
leuţl şi SicurenI, la lanaşauţi, proprietatea lui Cazimîr, 
la ColencauţI, proprietatea mănăstirii Slatina, la CepeleuţenI, 
Corasauţenl, BlacenescI, proprietatea d-luI Măraslî; 2 fabrici 
de bere: una la TarasauţI, a Principelui Sturdza, şi alta la 
Ceponosa, a d-lul Dimitriu. 



(1) Em^ECJionejiH^ecKitt JleKcnKOHL, V, ar. M. Fonton^ 

(2) O^epin» MaHyiJMiK. ii npoMUiu. cHwTb Poccia. KpwKoet, 1858. 



474 

La Hotin sunt : o fabrică de bere şi o fabrică de cărămidă. 

In judeţul Sorooa sunt 8 fabrici de spirt, şi anume în 
satul Cobil6nca al d-luî G. Catargi, în satul Vertiujenî al d-lui 
Demi, la Vascauţenî al d-lui Macarescu, la Cogurescî-de-sus 
al d-lul Maghela, la Şostaci al răzeşilor, la Drochii al d-lui 
Casu, la Mândîc al d-luI Petrino, la Atachi al d-luî Canta- 
cuzino. 

La Orheiu sunt 9 fabrici de pielărie, o fabrică de tutun, 
2 fabrici de cărămidă şi o fabrică de var. 

In judeţul Orheiu se află 6 fabrici de spirt, şi anume în 
satele Morosenî şi Paharnicenî, la CriulenI, Tuzora, Slobo- 
zia, Dişcova; iar în satul Cineşeuţi peste 230 de ateliere de 
olărie; la Telenescî 5 tăbăcării. 

La Bălţi: o fabrică de pălării evreesci, o fabrică de^tutun 
şi una de cărămidă. 

In judeţul Iaşi: o fabrică de spirt în satul Zabriceni al 
d-luî Ciugureanu şi 2 fabrici de tutun. 

Iii judeţul Bender: 2 fabrici pentru topirea grăsimiî, 3 
de tutun. 

La Akkerman: 3 fabricî pentru topirea seuluî şi deposi- 
te marî de vin. 

In fine, în judeţul Ismail: 9 boiangeril, 2 fabrici de să- 
pun, 2 de cărămidă şi o mică fabrică de postav. 

Aşâ dar, din ac6stă dare de s6mă sumară privit6re la in- 
dustria din Basarabia reese vădit că dînsa se află într'o 
stare rudimentară, că nu transformă decât o parte fdrto 
neînsemnată de materie brută în producte de manufactură 
şi, prin urmare, poporaţiunea Basarabiei consumă producte 
de manufactură importate. Se import6ză aceste producte în 
mare parte din Rusia, şi anume din Moscva, Kiew şi pro- 
vincia Polonieî. 

Pentru ca cine-va să-şî p6tă da o idee precisă asupra lo- 
cului pe care -l ocupă Basarabia în activitatea sa industrială 
comparativ cu provinciile învecinate ale Imperiului Rusesc 
dăm mai jos următorul tablou (1), în care se reflect6ză sta- 
rea actuală a lucKurilor: 



(1) Cboai> AaHBUxi. o ((»aCp. npoMuin. vh FocciH sa 1891 n3;ţ. ^enapr. Toprou» 
H MaHy(|). Mhhhct. ^HHaHcoBi». yKa3aTe.lL (ţa6puKb h 3aB0A0Bi> Eep. PocciH coct. 

II. X OpJOHB 181U. 



475 



Provincia 


Numerul 

fabricelor 

la 1891 


Suma pro- 

ducţiunii în 

ruble 


Numerul 

fabricelor 

la 1892 


Suma produc- 

ţiunii în ruble 

1 


Basarabia . 
Guvern. Herson. 
Podolia, . . 
Polonia rus. 
Rusia europ. 


175 

436 

300 

4.172 

19.507 


5.623.000 

31.613.000 

16.004.000 

228.307.000 

1.348.524.000 


222 
492 
436 


6.105.000 
36.474.000 
32.764.000 

1 
1 



In numSrul fabricelor şi usinelor nu intră atelierele de in- 
dustrie casnică, al căror numfir firesce că e f(5rte mare. 



II. 



COMEECIUL. 



Isv6rele istorice ne arată că începutul unor relaţiunl comer- 
ciale între diferitele pop6re cari locuiau Basarabia şi ţfirile 
învecinate cu ea s'aii stabilit deja pe la secolul IV înaintea 
erei creştine. După campania lui Dariu în ţ6ra Schiţilor, Gre- 
cii cari erau în armata acestui Rege, apreciând valdrea ţ6ri: 
prin care trecuseră în curînd s'au aşezat pe alocurea, pentru 
a face comerciu cu pop6rele ce locuiau pe malurile Pontului 
Euxin. La început, barbarii se feriaii de colonii Greci şi se 
depărtau de ei, retrăgându-se în lăuntrul stepelor; dar apoi 
mulţumită dibăciei Grecilor, neîncrederea a dispărut şi bar- 
barii corisimţîră a începe relaţiunl comerciale cu noii veniţi. (1) 



(1) 3a]iHCKa 0;ţ)ec. 06m. hct, Hjipes. Hcropia H^epao-MopcKoft ToproMH JUcc/nom; 
Bugnion, La Bes. ancienne ei modeme; 06rb ToproaiH CKOAbKoacKSieo ; o 
xit^floii ToproBjH JiojwKa^o; Allgemeine Encyklopedie von Wiasenachaflen. 

Niebur scrie că cele dintâi colonii grece s'au aşezat pe la anul 370, 
înaintea lui Crist. Herodot scrie că, înaintea lui Dariu, la gurile Tira- 
jului trăia un popor de gintă elenă şi avea acolo oraşul Tiras sat^ 
Ofiusa. Ammian Marcellin consideră că Ofiusa a fost fundată de Feni- 
cieni (Weltman, p. 6-7). 



478 

că rîul Nistru a fost înaintea formării cataractelor naviga- 
bil pe întrăga sa întindere. Sub Sigismund August, nun- 
ciul Comendoni, de origine veneţian, stăruia la Varşovia ca 
Polonia se încheie cu Veneţia un tractat de comerciu, oblî- 
gându-se a garantă calea navală de pe Nistru. Nunciul asi- 
gură pe Regele Poloniei că Veneţia are să ridice singură 
t6te bucatele din Polonia şi Ukraîna. După stăruinţele lui 
Camendoni, Regele Poloniei avea să solicite de la Sultan li- 
bera trecere a vaselor prin Dardanele, precum şi dreptul 
de a construi un port la gurile Nistrului. La 1623 un amba- 
sador a fost trimis la Gonstantinopole pentru a tracta cu 
Sublima P6rtă şi resultatul acestui demers a fost satisfăcă- 
tor. «Acest ambasador, întorcendu-se acasă, a inspectat rîul 
Nistru şi a găsit că la depărtare de trei ^tfe de la Came- 
niţa existau nisce cataracte^ cart fac imposibilă trecerea va - 
jselor,i> (1) 

Aşâ dar, la începutul secolului XVII, pentru întâia dată 
se stabili într'un mod oficial existenţa cataractelor de pe 
Nistru. Noutatea adusă la Varşovia despre cele descoperite 
pe Nistru a fost causa că s'a părăsit calea de apă pe 
acest rîă şi s'a ales o nouă cale spre mare — Dniprul. (2) 

Pe la jumătatea secolului XVII mişcarea comercială de pe 
Nistru a încetat cu desăvîrşire. Apoi în secolul XVIII Re- 
gele Poloniei Stanislas August iarăşi s'a încercat a redă 
acestei artere mari de comunicaţiune val6rea sa, ocrotind-o 
de prada Cazacilor. Cel dintâiii comerciant de grâne, care 
plecă în jos cu vase încărcate cu bucate, a fost un 6re- 
care Dzeduschînski. Nenorocitul a că(}ut în plean la Ben- 
der, unde Paşa l'a arestat sub cuvînt că comerciantul n'aveâ 
firman în regulă de la Sultan. După o corespondenţă di- 
plomatică dintre Regele Poloniei şi P6rtă, Dzeduschînski a 
fost liberat şi şi-a urmat drumul până Akkeriîian, unde a 
vîndut bucatele. (3) Firesce că acest comerciant a trecut 



(1) Mysli o sposobach dania bezpiecznego splavu szekom Polskim 
Litevskim 1767 roku. 

(2) Allg. Encyklop. von Wissenschaften, XXVII, p. 216. 

(3) Walski. 



479 

cataractele aşâ precum se trec şi acum, cu ajutorul trans- 
bordăriL (1) 

La începutul secolului nostru guvernul austriac s'a încer- 
cat a face Nistrul navigabil pe t6tă a sa întindere; pentru 
acest anume scop s'au trimis la 1803 în jos mal multe vase 
sub comanda luî Kretz-Hauptmann von Dikke. Aceste vase 
au parcurs în 27 4il6 o distanţă de 870 kilometri, adecă aii 
ajuns până la tîrguşorul Maiachi. 

Moldova, de altă parte, precum şi Rusia, se interesară 
mult la cestiunea de a face Nistrul navigabil. Ducele de 
Richelieu, guvernatorul Odeseî, observând la rîndul s6ii 
marea importanţa ce ar av6 ac6stă cale de apă pentru 
portul Odesa, trimise pe inginerul Principe Nassau-Zighen 
pentru a face nou6 cercetări. Acest Principe a şi făcut douS 
călătorii pe Nistru, una la 1802 şi alta la 1804, pentru 
a face sondagiul albiei pe tot parcursul eî. Cu ocasiunea 
acestor călStorii s'a cx)nstruit un vas anume, în lungime de 120 
şi în lăţime de 40 pici6re. CălStoria s'a început pe la Aprilie, 
de la Rasvod din Galiţia, de unde Nistrul devine deja navi- 
gabil, şi a durat şase s6pt6mânl, până ce vasul a ajuns în 
fine la tîrguşorul Maiachi. 

In anul când s'a făcut ac6stă călfitorie, la Maiachi aii anco- 
rat peste 95 vase încărcate cu bucate şi rachiu din Podolia. 

In luna Iulie Principele Nassau a pornit apoi iarăşi îndfi- 
rSt spre locul de unde începuse căl6toria, întrebuinţând 
pentru acesta numai 59 ^i\e. Resultatul dobândit, după son- 
dagiii minuţios, a fost considerat ca satisfăcător. Guvernul 
rusesc, prin uka^iil imperial datat din 17 Martie 1805, inte- 
meiase la Maiachi un punct vamal, destinat pentru comer- 
ciul Moldovei şi Bucovinei cu Odesa. 



(1) Din Basarabia se mai exportau bucate şi în Asia mică. Bugecul, pe 
timpul Turcilor, eră dator a expedia anual la Con stan tinopole o canti- 
tate anumită de bucate şi acesta obligaţiune aducea venit mare Tătari- 
lor. In anii de lipsă însă, folosul devenîă ponos; aşă de pildă la 1757 
obligaţiunea de a trimite bucate făcu ca în Bugec să bântue fomea. 
In zadar Hanul porunci ca orgtizuri-\e să fie deşertate, căc\ nicî acesta. 
n'a îndestulat trebuinţele locale. Atunci Hanul s'a adresat la Polonia. 
Din causa fometeî. Tătarii Nogal s'au resculat şi la 1758 ati ridicat la Ha- 
nat pe Keriro-Ghireî. {Clemans, p. 195;— Baron de Thot, Memoires sur le» 
Tur €8 et Tătar 8 i Amsterdam 1785, ChiLibKoecKtu.) 



480 



La 1812, după incheiarea tractatului între Imperiul Otoman 
şi Rusia, Basarabia a fost alipită la Imperiul Eus. Rîul Ni- 
stru n'a beneficiat nimic din acostă schimbare, din contra, 
ori-ce mişcare comercială pe ac6stă cale de apă a încetat Abia 
pe la 1820 un nou impuls a venit să deştepte Nistrul din 
amorţâlă; pe la 18S0 deja peste o mie de vase şi plute au 
străbătut apele rîuluT, aducând bucate la Maiachi ; la 1848 
o nouă stagnaţiune se observă, numărul vaselor a scăzut 
la 693. 

In aniî 1889—1890 mişcarea din nou se redeşteptă şi în 
decenia ndstră rîul Nistru şi-a redobândit apr6pe vechiul 
s6u renume, deşi guvernul rus n'a făcut nici până acum ni- 
mic pentru a înlătură pedicele naturale ce se opun navi- 
gaţiunii. 

Sesonul de navigaţiune pe Nistru e acum de 247 — 261 
4ile pe an ; pe apele sale plutesc 11 vap6re, cari ridică 
peste tot 26.000 puduri greutate şi 1.660 vase cari încarcă 
3.929.000 puduri. După darea de s6mă oficială pentru ultimii 
cinci ani mişcarea comercială de pe Nistru se presintă în 
următorul mod : 

Mişcarea comercială de pe Nistru. 



8*atl Inoimt 



pe 
Yâse 



R 



plnte 



GrenUtea Inc&ro&U 



pe vase 



pe plnte 



Total pad. 



Pretai _ nirfll Inciroate 



pe vase 



pe plute 



Total nibie 



1890|2.352{ 

1891 2.7.89 

1892 1.787 
1898 1.0441 
1894 3.1441 



1.139112.402000 
1.031 13.779.000 
622 8.952.000J 
797 4.332.000 
945 10.000.000 



3.169.000 
2.900.000 
3.928.000 
2.508 000 
4.194.0001 



15.571.000 
16.753.000 
12.881.000 



7.153.000 90.2000 



» I 



7.911.00d 
4.242.0001 



6.840.000 1859. 
14.280.000 3.793. 



000 
0001 



723 



.000 



8.055.000 
8.684.000; 



844.000 5.136.000 



621.000 



2.480.000! 



608000 4.401.000 



Acăstă mişcare comercială de pe Nistru nu îmbrăţiseză 
propriu 4is Basarabia, ci guvern ămintele învecinate cu ea, 
iar în întâiul rînd Podolia şi Bucovina cu Galiţia. 

Comerciul Basarabiei n'are pe Nistru, afară de Bender, 
nici un debarcader bun şi, în general vorbind, avuţiile na- 
turale ale ţării nu-şl găsesc destul debuşeu pe pieţele Impe- 



w* M ***■ 



481 

riului Rus. SiJrta a legat Basarabia cu marele Imperiu Rus 
şi a transformat basenulrîurilor Prut-Nistru, dintr'oţ^ră anume 
făcută pentru o existenţă legată flresce de Moldova, într'o 
provincie fără nici o însemnătate a vastului Imperiu Rusesc. 
Capitalurile de cari dispune Basarabia specul6ză asupra ma. 
teriilor brute ce se dobândesc în ţară ; în locul acestor ma- 
terii brute se importă obiecte de manufactură rus^scă. 

Comerciul Basarabiei se p6te împărţi în trei ramure : cel 
din lăuntrul ţfiril, care se concentrez ă în cele opt oraşe şi 
câteva tîrguş6re ; cel din afară, care se subdivis6ză în co- 
merciul cu Rusia şi comerciul cu Europa, care se face prin 
porturile de pe Dunăre, la Unghenî, Noua-Suliţa şi Odesa; 
în fine comerciul de transit, care cuprinde mişcarea mărfu- 
rilor pe Nistru şi calea ferată dintre Odesa şi Iaşi, 

Mărfurile cari sunt obiectul comerciulul Basarabiei se pot 
şi elo împărţi în patru grupuri mari : primul grup se com- 
pune din mărfurile produse în Basarabia sau aduse din 
Rusia pentru a fl exportate în Austria; al doilea grup se 
compune din mărfuri cari compun traficul Basarabiei cu 
România ; al treilea grup îl form6ză obiectele importate pen- 
tru trebuinţele Basarabiei, atât din Rusia, cât şi din Austria; şî, 
în fine, al patrulea grup îmbrăţiş6ză marfa de transit care 
merge din Europa în Rusia via Basarabia. 

Obiectele de trafic cu Austria se compun parte din marfă 
rusăscă, ca fer, tuciti, miere, pielărie, şi parte din produse 
ale Basarabiei, ca grâne, grăsime, lână,pesce, piei, şi ca obiect 
principal cal, vite, ol şi capre. 

In România se exportăză cal, vite, pesce sărat, frânghii, 
lână, iar ca marfă de transit: olârie fină, lucruri de aramă, 
ferărie, tuciu, marfă de cauciuc, pielărie, burabăcărie, pânză, 
lemn lucrat, ceaiu, blănărie. Ac6stă marfă de transit compune 
peste V4 dîii totalul exportului ce se face spre România. In 
ultimii ani produsul pescăriilor rusescl şi-a găsit un mare 
debuşeu în România. 

In ceea ce privesce importul mărfurilor, apoi locul întâiu 
aparţine manufacturel austriace ; din România în ultimii ani 
se observă o urcare simţit6re a importului lemnelor de con- 
strucţiune, cari până acum nu veniau în Basarabia decât din 
Austria, şi anume din Bucovina. Totuşi şi acum preponde- 
renţa în acostă privinţă rfimâne pe sema Austriei. Aseme- 

Z. C. Arbure, Basarabia. 81 



^482 

nea se importă din România sare, nuci, petre de m6ră, 
piei de mieî, lână văpsită, obiecte de îmbrăcăminte. Acâstă mar- 
fă nu se consumă în Basarabia, ci trece în Rusia. 

Punctele principale de export pe calea de uscat sunt urmă- 
t6rele : 

Din Austria : 

1. Prin Ppdvolocisc şi calea ferată din Podolia, de acî prin 
Mohileu şi Atachi ; 

2. Prin Noua-Suliţa, care însă acum a perdut mult din 
importanţa sa de altă dată ; 

3. Prin Ungheiii, 
DiJi România : 

1. Prin Ung hem \ 

2. Prin Lipeam, cari aparţineai! altă dată Principesei Ghîca 
şi se află în judeţul Orheiu, la o distanţă de la Chişineu de 
226 verste ; 

3. Prin Sculenî, la o distanţă de la Chişineu de 176 verste. 
Punctele principale de comerciu în Basarabia sunt la Hotin. 

Soroca, Bălţi, Atachi, Raşcova, Chişineu, Orheiu, Bender^ 
Akkerman, Criulenî, Cauşanî, Leova, Cubeti, Ismail, Bolgrad. 

Portul Odesa este de o mare importanţă pentru comer- 
ciul Basarabiei; prin acest port se exportă apr6pe totali- 
tatea bucatelor ce produce Basarabia, tutunul, pielăria, lâna etc. 

înainte de a fl construită linia căiei ferate care 16gă a(JI 
centrul provinciei Chişineu cu Odesa, transporturile de 
marfă treceaii pe calea cea mare oare merge din Chişineu via 
Bender şi Tiraspol şi a cărei lungime este de 166 V4 verste, 

In ceea ce privesce comerciul Basarabiei cu guvernămintele 
vecine ale Rusiei, apoi acest comerciu e concentrat pe la 
bâlciurile şi iarmar6cele anuale din Chişineii, Bălţi, Akker- 
man. Marfa rus^scă, care intră în Basarabia, vine din Podolia, 
Volinia, Polonia industrială, Moscva şi anume din larmo- 
lineţ, Berdicev, Balta, Umani, Pultava, etc, unde merg în fie- 
care an comercianţii basarabenî, pentru a se aprovisionâ. 
Bâlciurile din aceste oraşe rusesci, şi mal cu s6mă din lar- 
molineţ, care se deschide la 29 Iunie, au o mare importanţă 
pentru Basarabia, căci acolo se stabilesc preţurile pentru 
spirt, piei, lână, etc. Recolta în guvernămintele Podolia, 
Volinia şi Kiew, fiind deja cunoscută, preţul bucatelor din 
Basarabia asemenea se p6te stabili. Comercianţii de grâ* 



_483_ 

ne numai după ce află cuantumul aproximativ al recoltei 
din Rusia, precum şî cererile din Odesa şi Bordeaux, şi sta- 
bilesc preţurile, încep a încheia contracte de cumpSrare cu 
agricultorii din Basarabia. 

La bâlciurile oraşelor rusesci, Basarabia aduce pielărie 
crudă, tutun în păpuşi, vin, pesce sărat, cal vite, prune us- 
cate, şi importă în schimb marfă de manufactură rusesc ă 
fer, tuciu, lucruri de aramă şi olărie fină, cosmetice, ceaiîi, 
zahăr şi blănărie. 

Importul mărfurilor rusesci, după arătările statisticei ofi- 
ciale, nu covîrşesce pentru Basarabia suma de 800.000 ru- 
ble pe an. Punctele principale ale acestei mişcări comerciale 
sunt: la nord — Hotin, Atachi, Raşcova, Soroca, Bălţi ; în cen- 
tru- -Orheiîx, Chişineu(l), CriulenI, Bender; la sud— Akkerman 
Bolgrad, Ismail. Maî cu s6mă Chişineul j6că rolul de între- 
posit pentru mărfurile rusescî, aci sunt toptangiii cel mari, 
iar Bălţi este piaţă de vite, Soroca centrul comerciuluî de 
tutun şi Akkerman al celui de vinuri. 

Din bâlciuri şi iarmardce, 32 sunt de căpetenie şi anume : 
bâlciurile de la Ataki, cari se fac pe la 5 Ianuarie, Hotin 
în 4îua de 6 Ianuarie, la Bălţi 2 Februarie şi 3 Martie, Raş- 
cova la a patra s6pt6mână din postul cel mare, Hotin în 4ina 
de Sf. Gheorghe, RezenI şi CriulenI t6mna, la Bairamcea 
şi Cemişlia t6mna, CauşanI la 9 Maiu, Hotin la 18 Maiii, 
Bălţi obor de vite în Maiu şi Iunie, apoi în August, la Chi- 
şineu în Octobre, CriulenI şi Akkerman t6mna, etc. 

(1) După^iarul «Basarabeţu*, comerciul la Chişineu ni se presintâ pen- 
tru anul 1896 în următorul mod : 

«Chişineul poseda la 1896 restaurante, birturi, oteluri, hanuri, cârciumi 
şi pivniţe cu debit de vin 341. cu un personal comercial de 501 inşi, 
fâcend daraverl pe an în sumă de 950.700 ruble ; prăvălii cu pesce şi 
măcelării 225, cu personal de 260 inşi, făcend daraveri pe an de 220.000 
ruble; magasiî de făină 23, brutării 142, cu personal 152, daraveri pe an 
426.120 ruble; prăvălii de zarzavaturi şi fructe 170, făcend daraveri 
pe an 176.000 ruble; băcănii 307, cu personal de 365, daraveri pe an 981.850 
rublej magasiî de ceaiu 4, daraveri pe an 39.280 ruble ; magasiî de mo- 
bile 13; prăvălii de stofe 163, personal 188, daraveri pe an 412.000 
ruble ; pânzării 3, daraveri pe an 240.000 ruble ; magasiî de haine 92 
personal comercial şi lucrători 119, daravareri pe an 261.000 ruble ; de- 
bite de tutun 129, daraveri pe an 210.000 ruble; tăbăcăriî 31. pălărieriî 3, 
mănuşerie 1, magasin de flori 1. 



484 

Punctele vamale, prin cari întră în Basarabia produsele de 
împortaţiune sunt, precum am arătat deja mal sus, Noua- 
Suliţa, Lipcani, Sculenî, UnghenI, Reni, Ismail, iar altă dată 
a fost şi Leova. 

Obiectele de import precum şi de export prin aceste puncte 
se pot împărţi în dou6 grupuri : obiecte de comerciii cu Au- 
stria şi obiecte de comerciii cu România. 

Exportul produselor rusesci de transit spre Austria se în- 
drepta altă dată prin Noua-Suliţa ; pe acolo trecea o parte 
însemnată din exportul ce veniâ din MohilSii şi anume: grâne, 
grăsime, fer, pesce sărat, vite, caî. Acum, de când sudul Ru- 
siei se află legat cu cele dou6 reţele mari de căi ferate 
Lemberg - Pod volocisc şi Lemberg - CernăuţI-Iaşî - Ungheni- 
Odesa, Noua-Suliţa şi-a perdut importanţa sa de odinidră. 

Pe graniţa din spre România se exportâză vite, lână, fer, 
obiecte de aramă, olărie fină, ceaiu. 

Până la 1857 Basarabia aprovisionâ Bucovina şi Galiţia 
•cu pesce sărat, dar de atunci acest export a scăzut treptat 
şi astă4I e de o mică importanţă. 

De la 1844—1854 se exportă în termin mediii anual prin 
nordul Basarabiei următ6rea cantitate de marfă: 

Caî 700 capete 

Vite 24.000 » 

Piei 8.000 bucăţi 

Lună 41.300 puduri. 

Grâne 28.700 cetverti 

Şeii, grăsimi 6.200 puduri. 

Pesce ' . 2.000 » 

Miere 1.700 » 

Acest export priviâ numai pe Austria; iar în ceea ce pri- 
vesce Moldova, apoi media anuală a exportului spre acostă 
ţ6ră este arătată în tabelele statistice ast-fel: 

Frânghii, cabluri 9.100 puduri. 

Ceră şi luminări 1.100 * 

Fer, alte metale 16.800 » 

Pesce 15.700 » 

Lână 2.000 ^ 



485 

Cal 450 capete 

Vite 2.500 ^ 

Pielrusescî 1.400 bucăţi 

Marfă de manufactură pentru suma de 12.000 ruble. 

In ceea ce privesce importul din Austria în Basarabia în 
filele nâstre, apoi, din causă că acest import şi-a schimbat 
punctele vamale şi acum trece sau prin Podvolocisc saii 
transit prin Unghenî, de unde apoî se împarte pe la Chi- 
şineii, Bender, Odesa, este imposibil de a despărţi din to- 
talul importului destinat pentru sudul Rusiei partea proprio 
a Basarabiei. OrI-cum, după datele statistice rusesci, în ter- 
min mediii se importă anual în Basarabia din Austria: 

Lemne de construcţiune . . 407.000 ruble. 

C6seistriane 20.800 * 

Saci de pânză 15.000 » 

Art de lână, stofe de mătase 216.000 » 

Articole de bâlciu 130.000 > 

Articole de ferărie 10.500 » 

Iar din România se importă lîn Basarabia, fie ca marfă 
de transit, fie ca marfă de consumaţîune în lăuntrul ţ6rîi : 

Lemne 1.500.000 leî 

Pesce sărat 170.000 

Sare gemă • . 1.700.000 

Petre de m6ră 75.000 

Obiecte de lemn 50.000 » 

Ţesături, jută ordinară . . 40.000 » 

P6r de porc 10.000 » 

Alte obiecte 225.000 > 

Din dările de s6mă oficiale privit6re la exportul din anii 
1884 — 1892 reese cum că s'a exportat prin Ismaîl, Reni, 
Unghenî, SculenI, Leova, etc, urniăt6rea marfă : 

Grâne 670.829 cetverti 

Lână 30.000 puduri 

Cal şi vite 25.703 capete 



486 



Piei 26.800 puduri 

PescG 16.693 

Frânghii 32.783 

Manufacturi 495.000 

Caşcaval, brânză 14.000 » 

Fer, aramă, etc 70.000 » 

Acest export privesce Austria, România, Serbia şi Bulgaria. 



III. 

CĂI DE COMUNICAŢIUNE. 

Căile de comunicaţiune sunt într'o legătură strînsă cu co- 
merciul, de aceea este firesce a trece imediat după studiul 
comerciuluî uneî ţSrî către acela al căilor sale de comuni- 
caţiune. In (Jilele n6stre, când importanţa căilor de comunica- 
ţiune j6că un rol iniens în propăşirsa economică a unei ţări, 
acun6sce cât maî în amănunt căile de comunicaţiune ale unei 
ţSri vecine este absolut necesar. Marele strateg al Imperiului 
German Moltke, când a f ost întrebat despre victoria repurtată 
de armatele germane în răsboiul din 1870—71, a 4îs că acesta 
viptorie se datoră în mare parte şi cuuoşcinţelor Statului-ma- 
jor german de căile de comunicaţiune ale Franciel. 

T6te căile de comunicaţiune ale Basarabiei, afară de reţelele 
căilor ferate, form6ză două sisteme, despărţite unul de altul prin 
înălţimi, a căror linie trece între Sculenî şi Orheîu: căile Ba- 
sarabiei de nord şi căile Basarabiei de sud. Oraşele Bălţi 
şi Chişineu sunt dou6 centrurl, în cari se concentr^ză: la Bălţi 
drumurile şi căile cele de la nord, la Chişineu cele de la sud. 
Ambele centrurî sunt la rîndul lor legate printr'o sosea mare 
(pocîtovaia). 

Căile Basarabiei se împart în: 

şosele principale (pocîtovaia)- 

.drumuri comerciale (torgovaia)^ 

drumuri