Full text of "Buletinul Societatii de Sciinte din Bucuresci, România = Bulletin de la Société des sciences de Bucarest, Roumanie"

See other formats

a 87 ie
a Pa în
aa
EI ea
Dei A tă inta

fi te
tra i SEA

App AA Rat 0 diteă
taiat die

at
pt dear
Ă crt

eta

1 ati

Gear
hai

2 daia) e

al
si

pia
;
pi efetird trei ma hei
j A alea o
cine na

„Pia fă 35 e 05 audiente mata ta ga ntz Ai Doe
- .. -...P.. .. . »e %
.
.
x.

ba na

Asti la
ag a
zii

i jr
i A
în A :

)
Pica
3 pomii
al

+ [. Li
, eat A

Ă pia li

vă

| pei

pi die + y
: pic ere al
++ 4

pe zi ici
EET
a.

apt

pi
pepe p Dă
i
su

FOR THE PEOPLE
FOR EDVCATION
FOR SCIENCE

LIBRARY
OF

THE AMERICAN MUSEUM

NATURAL HISTORY

(AER 00
pd

(i + A Vi 40.

DDERep7 DY,
ANUL XIX. IANUARIE — APRIHIE 1910 No. 1—2.

IEEE LIN UL
SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

BUCUREȘTI—ROMÂNIA

SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2

BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES

DE BUCAREST—ROUMANIE
SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2

—— cz

APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE

== — =

EL CUPRINDE : PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETAȚII ȘI MEMORIILE

PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETAȚII, PRECUM ŞI DARI DE SIIAMA

RELATIVE LA LUCRARILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINATATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA

BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ȘI LUCRARILE FACUTE DE ROMÂNI ÎN STRAINATATE
SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINATATE DESPRE ROMÂNIA

_ o =

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEL IN ȚARA SI STRAINATATE
Prix de Vabonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour l'âtranger

BUCUREŞTI

IMPRIMERIA STATULUI
1910

2Ă Ai A) Ada
Pe St, tu

"A ȘI) i Y
(ITI je IP

SEE UNUI

SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

BUCUREŞTI

ANUL XIX-lea. IANUARIE— APRILIE 1910

ION STROIESCU *)

Domnilor,

Inainte de a intră în ordinea de zi, țin să vă aduc vestea tristă
despre încetarea din vieață a iubitului nostru coleg Jon Strorescu.

Dânsul s'a născut la București în 15 Fevruarie 1865; a fă-
cut studiile aici și a fost licențiat in matematici al Facultăţii de
ştiinţe. Incă de pe când eră student, intrase ca funcționar la cance-
laria Consiliului de miniştri şi de pe atunci chiar a ştiut să se facă
apreciat şi iubit de superiorii săi, cari l-au sfătuit să nu părăsească
acea funcțiune la terminarea studiilor universitare, asigurându-l
că va aveă acolo un viitor frumos.

Timp de 26 ani, cât a servit, dintre cari ultimii 15 ani ca sub-
secretar al consiliului de miniştri, şi-a indeplinit îndatoririle sale cu
atâta pricepere, cu atâta sârguință şi cu atâta conștiinciositate, în-
cât bătrânul său șef, secretarul Consiliului de miniștri, a spus la
înmormântare, cu lacrimi în ochi, că și dacă pentru locul de sub-
secretar se va puteă găsi mulți, în locul lui Jon Stroiescu nu se va
mai putea pune nimeni.

Funcţiunile sale nu i-au permis să se ocupe decât foarte puţin
cu profesarea matematicilor sau cu studiul lor ; cu toate acestea, el
nu a pierdut niciodată dragostea cea mai curată și cultul pentru
această ştiinţă. Și astfel se explică de ce în 1894 îl găsim printre
întemeietorii Societăţii amicii științelor matematice, din care a
eşit actuala secțiune matematică a Societăţii de științe ; îl vedem

*) Cuvântare ținuți de d-l /, /onzacu în ședința de la 1 Fevruarie a secţiunii matematice,

4 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

apoi în anul 1895—18396 încurajând Gazeta Matemahcă şi cola-
borând la dânsa în primul ei an de aparițiune, anul cel mai greu
din vieaţa unei reviste; iar de atunci incoace până la moarte îl gă-
sim membru neclintit al Societăţii de științe, nelipsit de la ședințele
ei. De multe ori veneă aci, direct de la serviciu, nemâncat chiar,
la ora la care puteă scăpă, trimeteă salutul său totdeauna zimbitor
la cunoscuţii săi şi cu modestia sa naturală, neprefăcută, se duceă
de se aşeză printre ultimele bănci. El vencă aci numai pentru dra-
gostea ştiinţei, pentru mulțumirea sa sufletească, veneă, după cum
spuneă, ca să trăiască câteva momente într'o atmosferă înălțătoare

de muncă pentru adevăr.
In orele sale libere Jon Strozescu citeă cărți științifice şi citeă

mult. După ce a apărut Biblioteca de filozofie ştiinţifică, mă întâl-
nesc odată cu el pe stradă cu un volum dintr'însa- în mână şi-mi
spune: »A început să iasă romane și pentru noi. Unii miniștri,
când veneau la Consiliul de miniştri, se puneau la vorbă şi la dis-
cuțiuni cu dânsul pentru diferite chestiuni ştiinţifice și admirau în-
tinerea cunoştinţelor lui.
La ultima şedinţă din Decemverie și la prima din lanuarie a aces-
tei secțiuni, Jon Stroiescu nu a mai fost printre noi ; o boală de
inimă îl rețineă în casă, boală care l-a şi răpus în ziua de 19 la-
nuarie. Înmormântarea s'a făcut la 21 Ianuarie, orele 3 p. m., la
cimitirul Belu, unde societatea a fost reprezentată prin mine și prin

d-l secretar 7. Lalescu.
Dacă ne gândim la serviciile pe cari Jon Stroiescu le-ar fi pu-

"zut a luce încă țării prin cultura sa, prin cunoştinţa ce dobândise
despre afacerile publice și despre oamenii noştri de Stat; dacă ne
gândim cât ar fi putut produce dânsul la încheierea carierii sale
când ar fi dispus de tot timpul său şi dacă ne gândim că secțiunea
de matematici pierde pe un susținător convins dintre puţinii pe
cari îi are, numai atunci ne putem da seama de pierderea pe care
o îndură Societatea noastră prin moartea lui Jon Stroiescu.

Să ne mângâiem insă cu speranța că pilda dată de dânsul va
găsi imitatori printre tinerii membrii ai Societăţii ; ca aceștia adică

- să iubească ştiinţa chiar când nu se susțin printr însa şi să-şi facă

datoria către ea, ca şi Jon Strotescu, ori când şi ori unde vor

putea-o să o facă.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 5

RDI EERO ZEI SEPTICE PASI PNI RECREERE
NECROLOGIE

Le monde scientifique vient de perdre coup sur coup, ă de
brefs delais, quatre de ses plus vaillants pionniers :

W. Jakowlejf.
Gustav Breddin

George W. Kirkaldy
Eduard Saunders.

Tous les entomologistes connaissent les savants travaux de
ces conferres disparus, et rendront un supreme hommage, bien
merite, ă leur memoire, mais les hemipteristes deploreront plus
particulitrement, avec moi, la perte cruelle et le vide creusc dans
leurs rangs par la mort prematuree de Kirkaldy, dont Voeuvre,
dejă colossale, restera malheureseument inacheves.

D'origine Ecossaise, dont il se montrait tres fer, il n'y a
gutre que quelques annces qu'il debutait brillamment par la sârete
de ses vues d'ensemble et la sagacte de ses observations scienti-
fiques, qui contribuărent, sans aucun doute, ă sa nomination en
Juin 1903, comme Entomologiste VEtat aux Iles Hawaii, ou il
poursuivit avec ardeur ses €tudes sur les insectes et y menait de
front, avec un courage et une perseverance dignes d'eloges, dou-
bles d'une vaste &rudition de bon aloi, ă cot& de ses nombreuses
occupations, plusieurs ouvrages importants sur les Hemipteres,
leur structure, leur biologie et leur classification.

Une malheureuse chute de cheval d'ou il s'âtait tir€ avec une
jambe fracturte, lui valut une scrie d'operations tres cofteuses,
malgre leur incomplete rcussite qu'il attribuait ă lincompetence
des medecins d'Honolulu; et il ctait venu en Janvier dernier A
San Francisco pour se faire soigner par des specialistes plus auto-
risâs. On na pas encore de details sur les derniers moments
de cett& âme heroique que la douleur ne pouvait cffrayer, ni sur
les causes qui ont provoqut le fatal denouement.

Tous ceux qui ont et en relations, un peu suivies avec Kir-
kaldy ont pu se rendre compte de I'dtenduce ct de la complexite
de ses connaissances. Jeune encore, ayant ă peine depassc la eur

6 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

de Pâge; doue d'une force colossale de production ; loeuvre qu'il
laisse fera &poque pour l'Hemipterologie.

Kirkaldy n'etait pas seulement un savant de premier ordre,
c'Etait encore un ami sincere et devou€, dune loyaute et d'une
franchise extraordinaires. C'stait une remarquable individualite
que beaucoup pourraient pendre pour exemple ; car, et c'est en-
core une preuve &vidente de sa rcelle superiorite, il tait le pre-
mier ă reconnaitre ouvertement sans la moindre petite ombre de
p&dantisme ou de dogmatisme intransigeant, les torts ou les erreurs
qwil avait pu commettre, lorsquun ami competent savait les lui
sienaler.

Sa mort est une perte irreparable, au moins pour le moment,
non seulement ponr lhemipterologie ou pour Pentomologie gen€-
rale, mais aussi pour la Science pure qui n'est que la recherche
de la verite ; Elle qui a vu disparaitre avec Kirkaldy un de ses plus
vaillants defenseurs.

[| faut esperer que ses manuscrits tomberont entre des mains
aussi loyales que les siennes, pour mettre au jour ses travaux
restes en portefeuille, dont il me parlait avec amour encore tout
recemment, et poursuivre aussi la publication de son Catalogue des
Hemipteres dont le premier volume a fait son apparition Pannce
passce.

Dans la derniere lettre que jai regue de lui, datee de San
Francisco quelques jours avant sa mort, il me disait que le second
volume terminc allait &tre expedi€ ă son editeur et que plusieurs
autres suivraient ă courte &cheance.

A. L. Montandon.
Bucarest, 28 Fevrier 1910.

PROCESUL-VERBAL

Al sedintei din 2 Noemvrie 1906

D-r PReșEDINTE BUNGEȚEANU deschide ședința la orele 82],.

După citirea procesului-verbal al şedinţei precedente, d-l preşe-
dinte ia cuvântul și aduce la cunoștința societății că s'au făcut inter-
venirile necesare pe lângă ministerul de finanțe pentru lucrările
reoretatului Prof. Saligny ; totdeodată, d-sa arată că pentru mo-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 7

ment nu s'au putut lansă listele de subscripţie pentru monumentul
Prof. Saligny, a cărui inițiativă a luat-o d-l Dr. Rădulescu, din
cauza listelor de subscripţie pentru monumentele lui Berthelot şi
Avogadro ce în prezent sunt în mâinile membrilor societăţii şi insistă
pe lângă d-nii membrii ca să sprijine listele pentru monumentele
din străinătate, astfel ca societatea să se prezinte cât mai demn.
Lista de subscripţie pentru bustul Por. SArienv se va face după
ce se vor adună listele ce acuma sunt în curs.

După aceea, d-l sectretar perpetuu Dr. C. |. Istrati face cunoscut
societății cărțile şi broşurile ce au venit societății și propune să se
înființeze o diplomă de membrii corespondenți, prin care să se de-
cearnă persoanelor din străinătate, calitatea de membru corespon-
dent; aceasta fiind o stare premergătoare pentru calitatea de mem-
bru de onoare.

In altă ordine de idei, d-sa arată cum au fost primiţi excursio-
niștii francezi când au vizitat țara în luna Septemvrie și cari au
plecat de la noi, ducând cu dânşii impresii foarte frumoase şi plă-
cute. Iluştrii noștri oaspeţi se ocupă mult de țara noastră din
toate punctele de vedere, atât economic şi politic, cât şi din acel
al dezvoltării noastre culturale. In timpul din urmă s'a creiat o ligă
franco-română din care fac parte bărbați dintre cei mai de va-
loare cu cari se fălește Franţa, precum sunt: Picard, Gabriel Ber-
trandt, Felix Henegui, Haug, Desboves, Eugene Gley şi pe
cari societatea, prin d-l secretar perpetuu împreună cu câțiva
membrii, i-a proclamat membrii de onoare.

D-l Da. Israrr mai face cunoscut societății că, după ședințele
asociației române pentru înaintarea științelor de la Focşani, s'a
trimis o telegramă de felicitare şi o diplomă de membru de onoare
din partea societăţii de ştiinţe d-lui prof, NN. Teclu, care eră sărbă-
torit la Viena pentru aniversarea a 70 de ani de la naşterea sa.
Societatea aprobă în unanimitate.

In câte-va cuvinte, d-l DE. Isruari face o scurtă biografie a d-lui
prof. Neculai Teclu şi arată meritele sale atât ca om de ştiinţă
cât și ca bun patriot român.

D-l preşedinte, luând cuvântul, mulțumește d-lui Dr. Istrati pen-
tru chipul demn și strălucit cum d-sa a reprezintat societatea noas-
tră faţă cu străinătatea și pentru grija și zelul neobosit cu care lu-
crează pentru societate,

8 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

La ordinea zilei sunt două comunicări: unaa d-lui profesor Gr.
Stefănescu şi alta a d-lui Dr. Ostrogovich.

D-l ȘrrerăNEscU, care va publică în curând în Anuarul de zoolo-
gie şi paleontologie importanta sa lucrare asupra scheletului de
dinoterium își propune să aducă mai întâi la cunoştinţa societății de
ştiinţă această lucrare. D-sa face mai întâi istoricul genului Dino-
therium şi arată un tablou care reprezintă scheletul descoperit și
reconstituit de d-sa. D-l Prof. Stefânescu arată că avem de a face
cuo specie nouă de Dinotherium, pe care d-sa o numeşte Dino-
therium gigantissimum. Despre partea din acest schelet care a fost
reconstituită până la 1906, d-l Ștefănescu a făcut o „dare de
seamă la Mexico. Din examinarea scheletului acestui animal reiese
că Dinotherium eră un animal terestru erbivor, aveă o trompă şi
cu cei doi colți scormonea pământul pentru a scoate rădăcinile ti-?
nere. După mărimea bazinului şi după oasele femorale trebuiă ul
fie o femelă tânără. D-l Prof. Ștefănescu deduce din faptul că ani-
malul acesta, fiind înalt şi cu gâtul scurt, trebuiă să îngenuncheze pe
picioarele dinainte când voiă să sape rădăcinile cu cari se hrâneă.

D-l Micurescu felicită pe d-l Prof. Ştefănescu. De asemeni
și d-l Bungețeanu mulțumește şi felicită pe d-l Ștefănescu în nu-
mele societății.

D-l Da. OsrnocovicH comunică Societăţii continuarea cercetă-
rilor d-sale asupra condensării cianguanidinei cu nitrilii.

Prin încălzirea, în tub închis la 200%—2200 a cianguanidinei cu
un mic exces de acetonitril, d-sa a putut obține Metil-diamino-
triazina, cu un rendement de aproximativ 500], în substanță pură.
Această metodă constitue încă o nouă sinteză a Metil-diamino-
triazinel. i

Intrebuințând în locul acetonitrilului, para-tolunitril, d-l Dr.
Ostrogovich a obținut para-tolil-diamino-triazina, care eră necu-
noscută până în prezent.

D-sa descrie apoi clorhidratul, cloroplatinatul și picratul aces-
tei substanțe ș'iși rezervă dreptul de a continuă studiul acestei
reacțiuni generale.

Nefiind altceva nimic la ordinea zilei, şedinţa se ridică la orele ro.

Preşedinte, Bungeţianu.
Secretar, Dr. A. Voitinovici.

— jo ——

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 9

PROCES-VERBAL
Al sedintei din 30 Noemurie 1909

— ..—

Şedinţa se deschide la 8 şi 3], sub președinția d-lui Pnor.
BUNGEȚIANU. D-sa ia cuvântul și aduce la cunoștința societății că,

"în urma intervenirii d-sale, s'au pus la dispoziţia societăţii lucrările

regretatalui profesor Salieny. Ele se găsesc la direcția poștelor.
D. PRor. BUNGEȚEANU aduce de asemenea la cunoștința societății
că listele de subscripţie pentru monumentul lui Berthelot și Aro-
gadro s'au închis şi rezultatul material e satisfăcător.

La ordinea zilei sunt comunicările d-lui //zovci și d-lui Prof.
Munt. Murgoci, precum şi un răspuns al d-lui Dr. Hâncu,
d-lui Dr. Ostrogovich. Dându-se cuvântul d-lui Irzovicr, d-sa
comunică cercetările sale asupra gazelor noui din aerul atmos-
feric cari constituesc lucrarea d-sale de doctorat.

ji După ce arată cum a extras aceste gaze din aer, printr 'un pro-

cedeu destul de ieftin, întrebuințând pentru absorbirea azotului și
oxigenului din aer un amestec de nouă părți carbură de calciu şi
o parte clorură de calciu calcinată, a căutat să obțină cu argonul
combinaţiuni a diferitelor metale cum e cadmiu.

D-sa a încercat împreună cu d-l Fr. Fischer, după cum a în-
cercat Miller şi Pfliilcker să studieze capacitatea de combina-
țiune a argonului.

Prin ajutorul unui curent electric se încercă să se obțină combi-
națiuni de ale metalelor cu argonul. Acesta din urmă aveă o tem-
peratură mijlocie de — 188 şi eră sub presiunea de 500—760"/„.
Rezultatul experienței erau nişte produse solide, cari, calcinate în
vid în tuburi de cuarț, se descompuneau, redând metalul respectiv
și un gaz căruia. făcându-=i-se analiza spectroscopică, s'a găsit că e
azot în loc de argon. Combinând acest gaz cu oxigen electrolitic
sub influența descărcărilor electrice, s'a transformat complet. în
vapori nitroși ce se dizolvau într'o soluţie de hidrat de potasiu. So-
luţia aceasta analizată ne-a arătat prezenţa acidului azotic.

D-l Iuovrcr a arătat schițele de aparate imaginate şi construite
de d-sa, cu cari a încercat a obține combinaţiuni de ale arvonu-
lui cu metalele. Concluzia d-lui Zlovici e că se adeverește păre-

10 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

rile lui Dewar, Brauner, Stoney și alții, cum că argonul ar fi o formă
alotropică a azotului, corespunzând formulei N;,

D-l DR. IsrRari şi d-l DR. OsrRocovicu remarcă că poate
să fi contribuit la această transformare nu numai argonul, ci și
celelalte gaze rare, cari întovărășeau argonul, constituind, cea ce
numeă d-l Zliovzci, argonul brut.

Dându-se cuvântul d-lui PRor. MuRcocr, d-sa prezintă socie-
tății o hartă agrogeologică și climatologică a țării, care e o re-
ducțiune după harta solurilor României. Ea e rezultatul cercetărilor
membrilor secțiunii agrogeologice a Institutului Geologic, în de-
cursul anilor 1906—1908, şi anume: a d-nilor G. Murgoci, şeful
secțiunii, £m. Protopopescu şi P. Enculescu.

D-l MuRcocr schițează pe scurt natura solului arabil al Ro-
mâniei și arată că ceornozionul e foarte redus. Acest pământ se
găsește în partea de răsărit a județelor Botoșani și Dorohoiu şi
sub formă de nişte mici insule prin județele Putna și Prahova.
Restul pământului arabil în cea mai mare parte e podzol (pământ
caracteristic de pădure).

D-l Muasocr trece apoi la chestiuni de ordine practică şi arată
că viile României, în afară de cele din Gorj cari sunt pe Podzol
sau terra rosa și unele din stepe cari sunt pe nisipuri, sunt în genere
situate pe soluri brun roșcate de pădure; acelaș lucru și pentru
tutun. Ele cultivat pe soluri roșcate de pădure sau pe cerno-
ziomuri degradate. Grâul cel mai bun, după studiile d-lui Za-
haria, se capătă din zona stepei, pe diferite varietăți de ciorno-
ziom din răsăritul Moldovei şi sud-estul Munteniei.

Mai departe, d-l Munaocr trece la problema de a stabili le-
gătura dintre climă, sol şi vegetaţie, arătând fenomenul biologie
important, cum pădurea înaintează în stepă.

In cele din urmă se dă cuvântul d-lui Fâncu. Cum însă răs-
punsul d-lui Hâncu, după părerea mai multor membrii, aveă un
caracter mai mult particular, ce priveă pe d-nii Dr. Hâncu şi Dr.
Ostrogovich, după cererea mai multor membrii, discuţia se închide.

Şedinţa se ridică la orele ro şi jumătate.

Președinte, Bungeţianu.
Secretar, Dr. A. V. Voitinovici.

N. ———

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE Et!

PROCES-VERBAL

Al sedintei de la 7 Decemvwrie 1909

Ședința se deschide sub președinția d-lui ]. Ionescu la orele 81/,
seara.

D-l PRor. G. Țrperca face o comunicare asupra unei noui me-
tode de studiu a curbelor plane și strâmbe, considerând ecuația
diferențială liniară de ordinul al 2-lea sau al 3-lea, ale cărei inte-
grale sunt coordonatele curbelor. Studiul proprietăţilor comune
unei clase de curbe cari corespund la aceeaș ecuațiune diferențială
revine la studiul invarianților ecuațiunii. D-sa dă câteva exemple,
stabilind ecuațiunile de forma Y”=hy la cari satisfac curbele
Pr(xy) = 1, (m=—2, 3, 4 5). Pm(xy) fiind un polinom omogen
în a și y de gradul m.

Se citesc procesele-verbale ale şedinţelor precedente şi se aprobă.

D-l INGINER Î. lonEscv anunță că comisiunea pentru adunarea
fondurilor și subscripțiilor necesare publicării operelor lui EuLeR
sa complectat cu d-l A. SarreNv, președintele Academiei române,
și Sr. Hepires, membru al Academiei române, fost președinte al
Societății de științe.

D-sa mai atrage atențiunea asupra frumoasei pilde de interes
științific şi solidarizare pe care au dat-o cu această ocazie Severi-
nenii, cotizând împreună spre a dotă biblioteca liceului lor cu o
colecțiune completă.

Sedința continuă sub președinția d-lui D. EMMANUEL.

D-l IncixER ]. loNescu face o comunicare asupra mijloacelor de
recunoaștere pe curbe a caracterelor analitice ce privesc derivatele
de ordin mai mare ca 2. Introducerea unui parametru variabil pare
mijlocul cel mai eficace; numeroase exemple din natură sau cari
se pot realiza prin experiențe mecanice etc., dovedesc aceasta.

D-l Docenr T. LaLescv continuă comunicarea d-sale asupra
seriilor exponenţiale, studiând domeniul de convergenţă, care în
venere e limitat de o dreaptă, dar care în general poate fi limitat
de o curbă varecare. Domeniul de convergență se poate reduce la
0 dreaptă, ceeace ne dă exemple simple de funcțiuni neanalitice,

Sedinţa se ridică la orele 91|, seara.

Președinte, |. Ionescu. Secretar, 1, Lalescu.

18 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTUNȚE

PROCES-VERBAL

Al ședinței de la 11 lanuarie 1910

Şedinţa se deschide sub președinția d-lui [. longscu la orele 8%],
seara.

Se citește procesul-verbal al şedinţei precedente și se aprobă.

D-l I. longscu prezintă o scrisoare a d-lui DR. C. Popovrcr de
la Iaşi, în care spune că este împiedicat de a veni în Bucureşti spre
a-şi desvoltă comunicarea anunțată în această ședință. Comunica-
rea se va publică în Buletin.

__La ordinea zilei este comunicarea d-lui IncrneR Gocu CONSTAN-
TINESCU asupra teoriei matematice a armoniei muzicale.

D-sa ia drept element reprezentativ al unei note mişcarea vi-
bratorie simplă x—a sin (wt4+0) şi a unui acord x—ă a sin (ot4+-9).
Acordul se zice că este plăcut dacă mişcarea rezultantă este perio-
dică, iar numărul de vibrațiuni în unitatea de timp mai mare ca 16
vibrațiuni pe secundă, limita inferioară de continuitate. De aci re-
zultatul cunoscut că numărul de vibraţiuni corespunzătoare fiecărei
note dintr'un acord trebuie să fie în raport comensurabil cu 7. Se
ajunge astfel la noțiunea de acord perfect major şi minor, intro-
ducându-se noțiunea de fundamentală, şi se poate ușor demon-
stră că orice acord perfect intră în una din cele două categorii.

Dacă considerăm curba:

x=— Xa sin (ot + o),

y = Sa cos(ot + 9),
ea va fi închisă când acordul este perfect; curba poate reprezentă
acordul.

Acordul se zice că este muzical când curba reprezentativă este
închisă, dar nu neapărat aceeaș pentru toate perioadele de vibra-
țiune ; ea poate să-și schimbe poziția și forma, însă aceste varia-
țiuni trebuie să corespunză la sensaţiuni acceptate de simţurile
noastre. Aceasta corespunde cu fenomenul alferării acordurilor.

D-l D. Buncerranv face câteva observaţiuni asupra acestei co-

municări.
Ședinţa se ridică la orele 1o0!J;.

Preşedinte, I. Ionescu.
Secretar, 7. Lalescu.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 13

PROCESUL-VERBAL

Al sedinței de la 18 Ianuarie 1910

Şedinţa se deschide la 8%/,, sub preşidenţia d-lui Por. Bux-
GEȚEANU.

D-l PREșEDINTE aduce la cunoştinţa societății o scrisoare a
d-lui Dr. Hâncu cu privire la diferendul ce d-l Dr. Hâncu l-a
avut cu d-l Dr. Ostrogovich. |

D-sa e de părere ca acest diferend să se resolve pe calea pu-
blicității.

D-l secretar perpetuu, Da. C. I. ISTRATI, prezintă societăţii căr-
țile sosite după care ia cuvântul, vorbind despre organizarea vii-
toare a societății de științe.

D-sa face un scurt istorie al societăţii, spunând că la început a
căutat să întrunească pe toți oamenii de știință din țară.

A fost un timp când societatea a mers binișor, astăzi însă d-l
DR. C. |. IsrRari spune, că trebuie să recunoaşte mcă societatea a
avut momente de regres din punctul de vedere al publicațiunilor,
atribuind această stare de lucruri mijloacelor de studii cari nu
sunt aceleaşi cu cele din străinătate, și mai cu seamă cum sunt cele
din Germania.

Știința trebuie privită şi dintr'un punct de vedere utilitar, căci
ea are și o putere de ordin economic şi social; aşă societatea medi-
cilor și a naturaliștilor din Germania a contribuit foarte mult pentru
solidaritatea sufletească a germanilor. Cea dintâi țară care a imitat
pe germani a fost Moldova. D-rul Cihac la 1832 întemeiază so-
cietatea medicilor şi naturaliştilor din laşi care a fost mult timp un
factor foarte important din punct de vedere cultural în Moldova.

După ce d-l Da, C. ]. Israami arată progresele societăţilor de
științe din străinătate și lipsa ce se observă la noi, insistând
mai cu seamă asupra faptului că diferitele societăţi cari sunt în
țară lucrează fiecare independent una de alta, pe când ar fi foarte
bine dacă toate ar lucră în bună înţelegere, existând o singură
societate, » Asociația română pentru înaintarea şi răspândirea
stiințelor« şi celelalte societăţi existente să lic secțiuni ale acesteia,

Poate din partea celor de la laşi am întâmpină rezistenţă, dar d-l

14 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Da. C. I. IsrRATI spune că la urma urmei s'ar puteă admite că sediul
societății, în cazul acesta, să fie la Iași şi propune, să se facă chiar
o comisiune care să intre în legătură cu comitetul societăţii din lași.

Pe scurt iată cari sunt propunerile d-lui Da. C. |. ISTRATI : S0-
cietatea să fie recunoscută persoană morală și, după ce se va puteă
căpătă un teren gratuit, prin conferinţe şi ajutor de la Stat, să se
clădească o locuinţă proprie a societăţii, așa fel, ca ceeace e Ateneul
Român, pentru literatură şi artă, sediul » Asoczațiunii pentru îna-
intarea şi răspândirea ştiinţelor «, să fie pentru progresul științei,
dându-se acestui aşezământ un caracter analog cu acel al socie-
tății »Urania« din Berlin. D-sa propune și alte chestiuni privi-
toare la bunul mers al societăţii, precum e asigurarea apariţiei re-
gulate a Buletinului.

Dându-se cuvântul d-lui Da. Bacovescu, d-sa aduce la cunoș-
tința societăţii cercetările d-sale, asupra unor compuși din grupa-
naphtochinonei.

D-l D. Popescu, chimist la laboratorul comunal, comunică socie-
tății un studiu ce l-a făcut împreună cu D-l Da. DrmrrREscU asupra
untului, din punctul de vedere al acidității volatile și a indicelui de
refracție.

Şedinţa se ridică la orele 101|,

Președinte, Bungeţianu.
Secretar, Dr. A. Voitinovici.

——_ Dn ——

PROCES-VERBAL
Al şedintei de la 1 Fevruarie 1910

——_—.—

Ședinţa se deschide sub preşedinţia D-lui I. lonescu, la orele
31/a seara.

D-l Vice-PREșEDINTE, INGINER I. lonEscu face elogiul fostului
membru al Societăţii de ştiinţe, regretatul I. Stroescu; acest elogiu
se va publică în Buletin.

D-l INGINER I. lonescu citeşte raportul comisiunii însărcinate cu
colecta fondurilor pentru publicarea operelor lui IL. Euler; acest
raport se va publică în Buletin.

D-l PReșEDINTE D. BUNGEȚIANU, în numele comisiunii și al Socie=

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 15

tății, aduce mulțumiri d-lui ]. Ionescu, casierul comisiunii, pentru
râvna şi priceperea pe care a pus-o spre buna reuşită a acestei
colecte.

La ordinea zilei, d-na Da. V. A. MyLLER face o comunicare asu-
pra ecuațiunii îpergeometrice. D-sa obţine, cu ajutorul teoriei
ecuațiunilor integrale, trei clase de funcțiuni ipergeometrice orto-
gonale, două cunoscute, aceea a polinoamelor lui Jacobi şi a func-
țiunilor d-lui P. Appel; iar a treia cu totul nouă.

D-l Docenr I. Larescu indică o metodă pentru integrarea
ecuațiunii diferențiale lineare, la care satisfac coordonatele curbei:

Pu(xy) = s
Pu(xy) fiind un polimon omogen în x şi y de gradul al 4-lea.
D-l Por. G. Țrrerca face câteva observațiuni asupra acestei

din urmă comunicări.
Şedinţa se ridică la orele 1o.

Președinte, I. Ionescu.
Secretar, 7. Lalescu.

1 d ———

PROCES-VERBAL

Al ședinlei din 8 Fevruarie 1910

Şedinţa se deschide la orele $ tj, p. m., sub preşedinţia d-lui
PROFESOR BUNGEȚIANU.

Se votează trei membrii noui, d-nii: C. Stătescu, C. Osiceanu
şi C. Petroni, propuşi în şedinţa anterioară.

D-l PREȘEDINTE prezintă Societăţii darea de seamă asupra fon-
dului adunat pentru monumentele lui Amedeo Avogadro şi Mar-
celin Berthelot, după care se citesc adresele întocmite de d-l pre-

" ședinte pentru a fi trimise comitetelor din străinătate pentru aceste
monumente, împreună cu cotizațiunile adunate din partea Socie-
tâții, precum și o mică dare de seamă în această privință, desti-
nată a fi publicată in Buletinul Societății.

D-l Da. Osraocovicu comunică Societăţii o lucrare a d-sale
in calaborare cu d-l CRAIFELEANU relativă la generalizarea uneia
din metodele sintetice, ce i-a permis să obțină câteva diamino-

16 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

triazine. Relativ la aceasta, d-sa anunță că au obținut trei produse
noui și că tema aceasta va constitui subiectul tezei de doctorat a
d-lui Crazfeleanu.

In urmă se dă cuvântul d-lui Dn G. MunRcocr, care-şi dezvoltă
conferința d-sale, tratând despre: Reactia naturală contra pro-
gresului. Legea lui Lenz, care stăpâneşte fenomenele de induc-
țiune, se prezintă ca o lege naturală ce se aplică la toate feno-
menele de manifestare a vieţii în genere, ca și principiul acțiunii
și reacţiunii, d-l Muncocr dă diferite exemple din fizică, chimie,
geologie, biologie, pentruca în urmă să arate că şi în viața socială
diferitele manifestări ale lumii civilizate sunt supuse acestei legi
generale.

D-l DR. I. ISTRATI, referindu-se la unele pasagii din comu-
nicarea făcută de d-l Murgoci, spune că d-sa nu e contra
separațiunilor diferitelor secțiuni ale Asociaţiunii pentru înaintarea
ştiinţelor şi a grupării savanților noştrii în societăți deosebite (pe
specialități), ci numai doreşte ca toate aceste societăți să conlucreze
la o laltă, pentrucă lucrând unite, roadele muncii lor să fie mai spor-
nice şi legătura dintre oamenii de științe mai strânsă. Face apoi
câteva reflexii cu privire la mişcarea noastră culturală, îndemnând
tinerimea universitară la muncă continuă și entuziastă.

Se dă cuvântul d-lui chimist-expert N. Zrorescu. D-sa spune
că, cu părere de rău, e silit să aducă la cunoştinţa Societăţii cazul
d-lui Mihai Popescu, fost chimist-recoltator pe lângă laboratorul
comunal, de unde a fost îndepărtat din motive delicate. D-l Po-
pescu își asumă calitatea de chimist-expert și în această calitate pe
care nu o are, printr'o revistă a d-sale, intitulată: « Revista falșifi-
cărilor«, atacă Institutul de chimie şi laboratorul comunal, calom-
niind pe foştii săi șefi și colegi, alăturea de cari nui sa îngăduit
să mai stea.

D-l Zrorescuv după ce arată cine e persoana contra căreia a
luat cuvântul, în numele d-lui PRoresoR DR. PoLrzER, subdirec-
torul Institutului de chimie şi directorul laboratorului comunal, care
din cauză de forță majoră n'a putut asistă la şedinţă, citeşte un
apel adresat Societăţii de ştiinţă, care e singura în măsură să ju-
dece acest caz regretabil, arătând că calomniile d-lui Popescu au
depășit orice margine și că aceste atacuri necuviincioase la adresa

7 —

OT ——— pr pr pr

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 47

foştilor săi şefi şi colegi induce lumea în eroare, atingând presti-
giul instituțiunilor Statului.

D-l Zrorescu mai arată, că îndrăzneala d-lui M. Popescu nu s'a
oprit numai aici, ci ca preşedinte al unei așa zise: „Asociaţia chi-
miștilor români«, din care se pare că face parte numai d-sa, îm-
preună cu un tovarăș al d-sale, de asemenea îndepărtat diu labo-
ratorul comunal, într'un ziar zilnic calomniază de d-l D-R. ADRIAN
OsrRocovIcH , unul dintre chimiştii şi profesorii cei mai de valoare
ai Universității noastre.

D-l Zrorescu propune ca să se facă cunoscut prin publicitate
celor interesați cine este această Asociaţiune şi ce valoare mo-
rală și ştiinţifică poate să reprezinte.

D-l Da. C. I. ISTRATI luând şi d-sa cuvântul în această chestiune
spune că Societatea e nevoită să se ocupe de acest incident, cu
toate că totdeauna s'a ferit să se aducă în discuţie astfel de cazuri
regretabile. După ce desaprobă cu energie calomniile aduse d-lui
Da. OsrRocovIcH, d-sa spune că a avut pe d-l M. Popescu odi-

_nioară ca locţiitor de asistent în laboratorul dr: chimie organică,

dar că a fost nevoit să-l indepărteze numai după două luni. E foarte
trist, adaugă d-sa, ca un om de științe, cume d-l Da. Osrao-
GOVICH cu care se mândreşte că-l are de coleg, să fie atacat și ca-
lomniat de d-l Popescu.

Propune Societăţii ca să institue o comisiune care să ancheteze

asupra acestei Asociaţii de chimiști și să întocmească un raport

cu privire la Asociaţie şi la calomniile ce s'au. aruncat Institutului
de chimie și laboratorului comunal.

IDD-l PREȘEDINTE BBUNGEȚEANU e de aceeaș părere cu d-l Da.
C. |. IsrRATI, pentru a se institui o comisiune de anchetă care să
judece atacul ce ni se adresează; desaprobă cu tărie purtarea
d-lui M. Popescu şi cere ca să lie exclus din Societate, ceeace So-
cietatea aprobă cu cu aplauze furtunoase.

D-l președinte aduce laude d-lui Da. Osrnocovicu pentru cali-
tățle d-sale de profesor și om de ştiinţă şi spune că Universitatea
trebuie să se mândrească că are în sânul ei oameni ca d-l Da,
OsrocovicH ; îl asigură de simpatia şi încrederea tuturor colepi-
lor şi a elevilor săi, cari în unanimitate văzând activitatea şi sen-
timentele sale, de mult îl consideră ca român și desaprobând pur-

18 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

tarea nedemnă a d-lui Popsscu, au ținut să manifesteze sentimen-
tele lor de stimă şi iubire ce le au pentru colegul şi profesorul lor.

D-l Da. OsrRocovicH mulţumeşte pentru manifestarea căldu-
roasă de simpatie ce i se face și declară că va căută cu toate puterile
sale să merite şi de acum înainte stima și iubirea profesorilor, co-
legilor și elevilor săi ; să arate cu fapte că cu sufletul său de _ita-
lian va iubi tot atât de mult noua sa patrie şi că va munci ca și
mai înainte pentru progresul facultății de ştiinţe şi a elevilor săi.

Se primește o cerere iscălită de mai mulți membrii pentru a fi
aclamați membrii de onoare următorii savanți :

Louis Duparc, profesor la Geneva.
Victor Uhling, » » Viena.
Dr. Andrussov, _» » Kiew.

Societatea îi aclamă în unanimitate.

D-l Da. IsrRATI propune, cu această ocazie, ca membru de
onoare și pe d-l profesor Philip Guy, care de asemenea se ad-
mite cu aplauze.

Şedinţa se ridică la orele ro ?|, seara.

Preşedinte, D. Bungeţianu.
Secretar, Dr. A. Voitinovici.

PROCESUL-VERBAL

Al ședinței extra-ordinare din 20 Fevruarie 1910

"Ținută de către comitetul Societăţii, la sediul Societăţii de pe splaiul general Magheru

S'a discutat propunerea d-lui secretar perpetuu Dr. C. 1. Istrati
asupra reorganizării viitoare a Societăţii şi a Asociațiunii pentru
înaintarea și răspândirea științelor.

S'a decis să se formeze o comisiune compusă din :

1) Preşedintele Societăţii d-l BuNGEȚEANU.

2) Cei trei vicepreşedinţi, d-nii Por. : PFEIFFER, ÎNGINER LONESCU
şi PRor. ATANASIU.

3) D-l Da. C. L. ISTRATI secretarul Alee fila şi d-l DR. ANTIPA
directorul muzăului zoologic.

In cele din urmă s'a adus în discuție de d-l PneșepINTE BUN-
GEȚIANU chestiunea ridicării unui bust profesorului Salhgeny şi
s'a hotărit a se propune ca să se ocupe cu ducerea la bun sfârșit

————— DL — | ___—_— ———_— ———— o ..——_——_.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 49

a acestui act de comemorare a regretatului savant următoarelor
persoane :

D-l PReșenInTE al Societăţii.

D-l Mironescu, directorul școalei de poduri.

D-l Corescu, directorul C. F. R., precum şi d-l PneșepINre al
Societății Politehnice.

Charlottenburg, 27 Fevruarie 1940.
"Ne asociem din toată inima manifestărilor de dragoste și admi-
rație aduse de Societatea de ştiinţe iubitului nostru fost profesor
Dr. Ostrogovich.

Dr. Bujor, Cristian Musceleanu, Niculescu Oteteleșanu, Dan Rădulescu, G.
Teodorescu.

Societatea noastră întrunește dejă un mare număr de savanți ca
membrii de onoare, pe cari cu deosebită consideraţie şi admirație
îi urmărim în activitatea lor științifică şi culturală şi cari poartă un
deosebit interes Societăţii noastre. Gândind la acest fel de savanți
cari, pe lângă drumul care l-au tras în câmpul ştiinţelor au adus fo-
loase directe dezvoltării şi inaintării ştiinţelor în ţara noastră, ve-
nim prin aceasta a vă rugă să propuneţi onor. Societăţi de a so-
coti ca membrii de onoare ai săi pe următorii savanţi :

Dr. Louis Douparc, profesor la Universitatea dela Geneva, di-
rector al laboratorului de chimie, profesorul a o mulțime de geologi
şi chimişti români și savantul desăvârșit care printre numeroasele
sale lucrări, se cuprinde și câteva relative la țara noastră.

Dr. Victor Uhhg, profesor de geologie la Univeritatea din
Viena, geolog care a adus cea mai mare contribuție la geologia
Carpaţilor și care în şcoală și pe teren a fost profesorul multor
români.

Dr. N. Andrussov, profesor la Kiev, geolog renumit pentru
studiile sale asupra terțiarului, unele sprijinite pe studii și obser-
vări din cuprinsul țării noastre.

Cu toţi acești profesori, legăturile noastre sufleteşti sunt destul de
strânse și aclamarea lor ca membrii de onoare va [i ca o perpetuă
legătură pentru știință şi cultură,

L Mrazec, Dr. C. 1. Istrati, Dr. Al. Zaharia, V. Siroescu, G Murgoci, M
Reinhard Dr. A. V, Voitinovici A, Hentiescu, M. A. Mihăilescu,

——1î..—

20 " BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

DARE DE SEAMĂ A CASSIERULUI COMISIUNII ROMÂNE
PENTRU OPERILE LUI EULER

(Cetită în şedinţa secţiunii mateinatice de la 1 Fevruarie 1910)

In şedinţa de la 2 Noemvrie a secțiunii matematice a Societății
de ştiinţe s'a ales o comisiune, compusă din d-nii: D. Bungețeanu,
Al. Cantemir, Gr. Casimir, 1. Ionescu şi G. Țițeica, care să se
ocupe cu adunarea de fonduri şi de subseripțiuni spre a veni în
ajutorul Societăţii elveţiene de științe naturale, în întreprinderea ei
pentru publicarea operilor lui Euler. La prima sa întrunire, comi-
siunea a găsit nemerit a se completă cu d-nii: A. Saligny, pre-
şedintele Academiei Române, și d-l St. Flepites, membru al acestei
instituțiuni, cari au primit cu cea mai mare bunăvoință să dea tot
concursul scopului pentru care fusese aleasă comisiunea. La o
nouă întrunire comisivnea, astfel completată, a hotărit să publice
un apel, care să se trimeată la toți oamenii de ştiinţă și la toate
instituțiunile publice și particulare ce se ocupă cu matematici apli-
cate sau lucrări în legătură cu dânsele.

Apelul a fost tipărit la 13 Noemvrie şi distribuit în Soo exem-
plare în toată țara. In acelaș timp s'a publicat şi prin ziare insti-
tuirea comisiunii şi scopul urmărit de dânsa. Un alt apel a fost
publicat în Gazeta Matematică. |

După aceste apeluri urmă ca răspunsurile să se trimeată numai
până la 25 Decemvrie; cum însă ni s'a comunicat de comisiunea
operilor lui Euler din Elveţia că subscrierile nu au fost închise, am
prelungit cu o lună termenul pentru primirea de ajutoare și sub-
scrieri, comunicând numai la 1 lanuarie Societăţii elvețiene rezulta-
tele obținute până atunci la noi în țară.

Până la 31 lanuarie, data încheierii acestei dări de seamă, s'a
obținut următoarele rezultate :

S'au primit 12 subscrieri pentru colecțiuni complete de câte 43
volume a 1.075 lei de colecțiune. Dintre acestea șapte au fost achitate
prin anticipațiune și anume: două colecțiuni aprobate de d-l mi-
nistru V. Morțun pentru biblioteca ministerului de lucrări pu-
blice şi a direcțiuni serviciului hidraulic ; trei colecţiuni apro-
bate de d-l director general al căilor ferate române Al. Cottescu
pentru brbhotecile direcțiunii, a serviciului de alehere şi trac-

BULETINUL SOCI TĂȚII DE ȘTIINȚE 21

fiune şi a serviciului de lucrări noui ; o colecţiune aprobată de
d-l decan £. Pangrati "pentru bblioteca facultății de ştiinţe şi,
în fine, o colecțiune cumpărată de oamenii de ştiinţă şi de inimă
din Turnu-Severin pentru biblioteca liceului Traian din acel
oraş. Suma adunată de la aceste subscrieri este de 7.525 lei.

S'a primit apoi o subscriere pentru o colecțiune; de la d-l G.
Constantinescu, inginer-antreprenor, pentru care a dat un avans
de zoo lei, restul urmând a fi achitat treptat cu aparițiunea volu=
melor.

In fine, s'au primit patru subscrieri pentru colecțiuni complete,
cari se vor achită treptat cu aparițiunea volumelor şi anume de la
Academia Română, de la societatea politehmică din România,
de la d-l C. Mironescu pentru școala națională de poduri şi
şosele şi de la d-l inginer inspector general /uliu Zanne.

Valoarea totală a subscrierilor este de 12.900 lei, dintre cari
7.525 achitați de pe acum şi cari se vor trimite Societăţii elvețiene,
dobânzile lor servindu-i pentru sporirea fondului de ajutor până
la publicarea volumelor.

In ceace priveşte contribuţiunile voluntare pentru a se veni
in ajutorul publicării operilor lui Euler, sa adunat până la 31
lanuarie suma de lei 2.780, bani 70, în afară de suma de 1oo lei
trimisă direct de d-l inginer Gr. Casimir, care se înscrisese înainte
de alcătuirea comisiunii. Această sumă se poate repartiză astfel:
1,604 lei de la ingineri; 305 lei, 4o bani, de la profesorii de ma-
tematici, fizică, etc.; 300 de la societatea de asigurare » Generala“;
100 lei de la d-l E. Wolff, industriaș din Bucureşti; 100 lei de la
d-l C. Băicoianu, directorul revistei » Economia Nahonală« 100
lei de la societatea de asigurare » Agricola«; 70 lei de la antrepre-
nori; 50 lei de la Casa Şcoalelor,; 23 de la elevii de licee; 20 lei de
la meseriaşi ;116 lei de la advocaţi şi magistrați: 15 lei de la "militari;
13 lei dela bănci și anume numai dela Panca agricolă din Tulcea;
10 lei de la proprietari şi 36 lei, 50 bani, de la funcţionari, farma-
ciști, conductori, desenatori, etc.

Din modul cum se distribue sumele primite, se poate scoate con-
cluzia că entuziasmul pentru operile marilor genii ai omenirii scade
cu înaintarea în cultură, scade cu situațiunea omului de ştiinţă în cen-
tre culturale, Astfel, de unde s'a primit până la 7 lei de la elevii de

vb] BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

liceu din provincie, nu s'a primit nimic de la nici unul din București,
dela nici un student, de la nici un elev de la școala de poduri şi șo-
sele sau de la şcoala de artilerie și geniu. Și ce frumos ar fi fost ca
numele facultăților noastre și ale acestor şcoli să.fie trecute în
cartea donatorilor operilor lui EuJer, ce va însoți fiecare colecțiune :
De asemenea, de unde profesorii de matematică, tineri, de prin
Târgu-Jiu, Caracal, Giurgiu, Tulcea, ete. au căutat să ne dea tot
concursul şi ne-au trimis scrisori entuziaste, de la profesorii secun-
dari titulari din Bucureşti nu s'a primit nimic! De unde am primit
contribuţiuni şi de la institutori, nu am primit nimic de la facultu-
tea de ştiinţe din laşi! De unde bânci şi case comerciale din Se-
verin şi Tulcea au dat cu plăcere obolul lor când li s'a explicat ro-
lul jucat de Euler în ştiinţă, case financiare mari din Capitală ca
societatea » Dacza- România“ nu a voit să trimeată nimic cu toate
insistențele puse !

Unde mai puneţi apoi frumosul exemplu dat de Severineni şi
pe care nu l-au putut imită marile orașe din țară, marile noastre
centre culturale !

In asemenea condițiuni nu putem decât să fim mulțumiți cu re-
zultatele pe cari le-am obţinut şi pe cari le-am indicat mai sus.
Aducem viile noastre mulțumiri persoanelor cari ne-au trimis
subscripțiuni pentru colecțiuni şi graţie cărora țara noastră va fi
dotată cu 12 colecțiuni complete a operilor marelui matematician
Euler. Mulţumim şi tuturor acelora cari au răspuns la apelul nostru,
trimițându-ne contribuțiuni voluntare pentru publicarea operilor
lui Euler şi în special acelora cari au deschis liste de subseripțiuni
şi au făcut incasări pentru comisiune, ca d-lor ingineri A/. Alexau-
drescu, S. Buescu, C. Buşilă, I. Capriel, care ne-a adus cea
mai ridicată listă de 4o5 lei; 7. Dragu, D. Frunză, S. Mirea,
N. Georgescu, C. Grigorescu, G. Popescu, N. Ştefănescu şi
I. Venert, precum și d-lor profesori /. Banciu (Tulcea); G.
Constantinescu (Caracal); E. Enescu (Giurgiu), G. Iuga (Bră-
ila); N. Muzicescu, (Târgu-Jiu); S. Niculescu, (Târgovişte) ; Gr.
Orăşanu, (Câmpulung) şi G. Popescu, (Buzău).

Mulţumim și d-lui inginer Jon N. Jonescu de la şantierul naval
din Turnu-Severin pentru frumoasa idee ce a avut şi pentru stă-

—_" -_"— pi

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 23

ruința ce a depus ca Severinenii să inzestreze biblioteca liceului lor
cu o colecțiune completă a operilor lui Euler.

Lista complectă a donatorilor se va trimite în Elveţia pentru a
fi publicată în cartea donatorilor operilor lui Euler. Ea va fi pu-
blicată şi la noi în Gazeta Matematică în luna Martie.

Publicarea operilor lui Euler este definitiv hotărită.

Comitetul de redacțiune se compune din d-l F. Rudio, profe-
sor la politehnica din Ziirich, şi din d-nii P. Sfaeckel şi A. Krazer,
profesori la școala tehnică superioară din Carlsruhe, ca membri ;
având și colaborarea a peste 25 oameni de știință din toate țările.

Colecţiunea va conţine 43 volume în 49, având în mediu 480
pagini fiecare, cu câte 3.200 litere pe pagină. Din acestea aritme-
tica și algebra vor ocupă 5 volume, analiza 11, geometria 2, me-
canica 11, astronomia 5, fizica 4, diverse chestiuni 2 şi corespon-
donța 3. pica nea începe în anul acesta și se va orale în 12
ani, apărând câte 3 sau 4 volume pe an.

Cu aceasta comisiunea își consideră însărcinarea ca terminată,
listele sunt încheiate și semnate pentru a fi trimise în Elveţia. Cum
însă suntem informaţi că unele liste de subscrieri mai circulă încă,
și cum d-l F. Rudio ne-a comunicat că mai este nevoie de fon-
duri și că primește cu plăcere orice ajutoare venite din România,
eu voiu mai continuă a face funcțiunea de cassier până la închide-
rea subscrierilor în Elveţia.

Sumele strânse în valoare totală de 10.605 lei, 70 bani, se vor
trimite săptămâna aceasta, după incasarea unor mandate ce ne-au
fost anunțate, dar cari nu ne-au sosit.

Cum toate cheltuelile de propagandă, de imprimare a apelului
de corespondență și de trimitere a sumelor şi le-a luat Gazeta
Matematică asupra sa, sumele incasate se vor trimite integral
Societăţii elveţiene.

Răspunsul ce ni se va trimite îl voiu comunică Societăţii în o vii-
toare ședință.

Casgierul comisiumi, |. lonescu,

— m ——

24 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

ASUPRA PUBLICĂRII OPERELOR LUI EULER

(Cuvântare ţinută de d-l vice-preşeuinte I. lonescu in ședința secțiunii matematice de la
1 Martie 1910)

——_.—

După cum am spus în ședința de la 1 Fevruarie, am expediat
în ziua de S Fevruarie d-lui F. Audio, fostul președinte al comi-
tetului Euler, suma de franci 10.605,70, cari sau adunat la noi
de comisiunea română pentru operele lui Euler. Banii au fost tri-
mişi prin intermediul băncii Marmorosch, Blank & C-ie, care
ne-a făcut condiţiunile cele mai favorabile și care a luat asupra
100 lei din sumele necesare pentru trimiterea banilor și pentru di-
ferența de schimb, fapt pentru care i-am adus mulțumiri din par-

tea comisiunii. Restul cheltuelilor, ca și cheltuelile făcute până la
1 Fevruarie, şi cari se ridică în total la suma de 105 lei, au fost
suportate de Gazeta Matematică, ca contribuțiune din partea sa
la publicarea operelor lui Euler.

Odată cu sumele trimise s'au expediat și listele cu subscripțiun
şi contribuţiuni încheiate și semnate de toți membrii comisiunii și
însoțite de o scrisoare detaliată.

Ca răspuns am primit din partea d-lui F. Rudio următoarea
scrisoare :

Zurich 1. 3. 1910.

Hochgeehrlte:: Herr College !

Empfangen Sie zunăchst meinen verbindlichsten Dank fiir Ihren
freundlichen und so sehr inhaltsreichen Brief. Die schâne Summe
von Fr. 10.605,70 war mir schon vor einigen Tagen durch die
Fidgenâssische Bank zur Verfiegung gestellt worden. Da ich als
Generalredaktor der Eulerausgabe das Prăsidium der Eulerkom-
mission an Herrn Prof. Von der Muhl abgegeben habe, und da
wir jetzt in FHerrn FHis-Schlumberger in Bassel einen besonderen
Tresorier -haben (Sie werden die neue organisation auch in dem
mitfolgenden Berichte finden, den ich. mich Ihnen zu iiberreichen
beehre), so habe ieh auch Ihre Sendung dem neuen Prăsidenten
iiberwiesen, und Sie werden nun von diesem die offizielle Em-
pfangsanzeige erhalten..

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 25

Es ist mir aber ein aufrichtiges Bediirfnis, Ihnen und allen den
Herren, die das so hoch erfreuliche Resultat bewirkt haben, auch
meinerseits von ganzen Herzen zu danken. Die Feunde der Wis-
senschaft in Ihren Vaterlande haben danmit einem Beweis ihres
Idealismus geliefert, der von allen Freunden des grossen Unter-
nehmens auf hâchste anerkannt und bewundert werden wird. Sie
sind mit dieser Tat in die vorderste Reihe der Eulerfreunde ge-
treten, die Schweizerische Naturforschende Gesellschaft wird Ihnen
und Ihren Landsleuten nie vergessen. Ganz besonders sympatisch
hat mich beriihrt, dass Sie auch der studierenden Jugend Gele-
genheit gegeben haben, bei diesem Anlasse ihren idealen Sinn
tatkrăftie zu bekunden.

Genehmigen Sie, Hochgeehrter Herr College, die Versicherung
meiner ausgeze:chnetsten Hochachtung und meiner Freude bei
Anlans des idealen Unternehmens in so nahe Bezichungen zu Ihnen
getreten zu sein.

„Ihr sehr ergebener.
F. Rudio.

Mai în urmă s'a primit următoarea scrisoare din partea d-lui
preşedinte al comisiunii Euler.

Bâle, le 7 Mars 1910.

Monsieur I. Ionescu, Ingenieur-Professeur,

Bucarest.
Monsreur,

Vous avez bien voulu faire adresser ă Mr. le Prof. Rudio la
somme de frs 10.605,70, resultat des souscriptions et des contri-
butions aux ceuvres WVEuler auquel est arrive la commission rou-
maine instituc par la Socicte des Sciences de Bucarest,

En vous accusant reception de cette somme, nous avons A cur
Vexprimer ă votre commission et ă vous en particulier, Monsieur,

nos remerciements les plus chaleureux pour Pappui bienveillant et
efficace que vous avez bien voulu prâter ă notre entreprise. Le re-
sultat obtenu par vos soins est grandement rcjouissant et nous

donne la plus haute idee de Vesprit scientihique qui anime votre

26 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

population, votre jeunesse en particulier, et qui les pousse ă de si
beaux sacrifices materiels dans un interât purement ideal. Les
dons des Iyetens nous ont tout particulicrement touchâs.

Veuillez s'il vous plait remercier Messieurs vos collegues, en
notre nom, de leur collaboration, ainsi que tous ceux qui Wune
maniere ou de lautre ont contribu€ au brillant resultat obtenu par
la commission Roumaine. Nous adressons des lettres de remercie-
ments aux sept souscripteurs qui ont bien voulu acquitter Vavance
le total de leur souscription, ainsi qu'ă Messieurs Marmorosch,
Blank & C-ie et ă la Gazeta Matematică. Sil est d'autres per-
sonnes, auquelles nous devrions €crire directement, veuillez avoir
Vobligeance de nous les sienaler.

Notre comite de redaction est dejă activement ă l'oeuvre et tous
nos efforts tendront ă mener ă bien notre grande entreprise dans
le plus bref delai possible,

Veuillez, Monsieur, recevoir avec tous nos remereiements reite-
res, lassurance de notre consideration la plus distinguce.

La commission Euler de la Sociât& Helvetique des Sciences naturelles,

Le tresorier, Ed. His-Schlumberger. Le president, K, Von der Muhl.

Imi îndeplinesc aci îndatorirea dată de d-l preşedinte al comi-
siunii Euler de a mulţumi din partea d-sale membrilor comisiunii
române pentru interesul şi munca ce au depus la adunarea de sub-
scripțiuni și fonduri de ajutor pentru publicarea operelor lui Euler,
şi în special d-lui Anghel Sahgeny, preşedintele Academiei ro- -
mâne, căruia i se datorește subscrierea a 6 colecțiuni complete. și
aproape a cincea parte din fondurile de ajutor adunate.

In schimb, este acum momentul ca să ne arătăm și noi admira-
țiunea pentru Societatea elvețiană de ştiinţe naturale; ea nu nu-
mai ne-a dat ocaziunea de a ne manifestă recunoştinţa pentru ma-
rele şi incomparabilul Euler, care a simplificat, a desvoltat și a
aplicat pretutindeni matematicile, punându-le în serviciul celor ce
explorează natura, dar şi prin faptul că, graţie acţiunii ei, peste
câțiva ani se va găsi la noi în ţară 12 colecțiuni complete ale
operelor acestui matematician, pe cari le pot cercetă şi studiă oa-

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 21

menii noștri de ştiinţă și studenții pentru lucrările lor, pentru îm-
bogăţirea cunoştinţelor lor.

Societatea elvețiană, societate mică în țară mică, apelând la
solidaritatea ştiințilică internațională, a putut face în doi ani ceeace
țările mari cu Academiile lor, pe cari le-a ilustrat Euler ca mem-
bru, nu au putut face în mai bine de un secol! Și lucrul acesta se
explică dacă ne gândim că, deși Euler a adus servicii acelor Aca-
demii şi le-a lăsat memorii de publicat încă 4o ani după moartea
lui, totuş el nu eră din țara lor, el eră elvețian. Și când însă Aa-
căra patriotismului a venit să dogorească ideia comemorării unui
mare om de ştiinţă, adierile ce vin din afară nu pot face decât să
intețească focul pentru acea idee și să o facă să devie mai încălzi-
toare şi mai luminoasă ! Aci trebuie căutată explicațiunea cuvintelor
elogioase ce ni s'au trimis, iar nu in modestele noastre sacrificii.

Să urăm Societăţii elvețiene de științe naturale succesul cel
mai desăvârşit pentru realizarea măreței opere ce a întreprins și
s'o asigurăm de toată simpatia și admirațiunea noastră.

DAREA DE SEAMĂ

ASUPRA

LISTELOR DE SUBSCRIPȚIONE PENTRU MONUMENTELE SAVANȚILOR MARCBLIN BERTIELOT
ȘI AMEDEO AVOGADRO

Se știe că Societatea de Științe din București, răspunzând invi-
tațiunii comitetului internațional din Paris, constituit pentru publi-
carea operelor şi ridicarea unui monument în memoria marelui sa-
vant francez Marcelin Berthelot, precum și invitaţiunii comitetului
internaţional din Turin, instituit de asemenea pentru publicarea
operelor şi ridicarea unui monument ilustrului chimist și fizician
italian Amedeo Avogadro, a deschis, prin mijlocirea comitetului
“Au, liste de subscripţiune şi a răspândit apeluri pe lângă membrii
săi, pe lângă mai multe persoane din clasele noastre culte, pre-

98 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

cum și pe lângă câteva instituțiuni publice, rugându-le să contri-
bue la aceste măreţe întreprinderi, ca o dovadă a sentimentelor de
recunoștință şi admirațiune pentru aceşti corifei ai științei.
Rezultatul acestor demersuri a fost destul de satisfăcător, deşi de-
desubtul ambiţiunii noastre. Din cele 1go de liste distribuite, numai
40 s'au întors cu obolul lor la secretarul perpetuu al Societăţii, d-l
Dr. C. Istrati, splaiul General Magheru No. 2. Data intrării acestei
cotizațiuni s'a închis dejă de mai bine de o lună. Sumele adunate au
atins cifra de 7.075 fr. pentru monumentul lui Berthelot şi de fr. 610
bani 50, pentru monumentul lui Avogadro. Aceste sume s'au expe-
diat împreună cu numele subscriitorilor, cassierilor comitetelor res-
pective din Paris ă Mr. Charles Goudchaux, 16 rue Miromesnil şi
au Tresorier de l'Academie des sciences de Turin, 3 Via Maria Vit-
toria, Turin, însoțite de adrese speciale din partea Societății.
Indeplinind această datorie de încredere publică, comitetul So-
cietăţii îndeplineşte o alta a sentimentelor sale de gratitudine, mulțu-
mind tuturor cetizatorilor pentru ofranda lor binevoitoare, cu care
am dovedit sentimente ridicate față de opere de asemenea ridicate.
Se aminteşte că persoanele cari au subscris cel puțin ro lei
pentru monumentul lui Berthelot vor aveă a primi din partea co-
mitetului de inițiativă din Paris o lucrare, intitulată „Livre dor
de Berthelot«. Data pentru monumentul lui Berthelot nu este încă
fixată. Monumentul lui Avogadro va fi ridicat în cursul anului 1911.
Dăm aci, spre știința publică, numele tuturor cotizatorilor, dim-
preună cu sumele adunate :

Preşedinte, D. Bungeţeanu.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

29
SUBSCRIPȚIUNILE
PENTRU RPRURinTELE TOTAL
MN. BERTHELOT | AYOGADRO
Lei |B.] Lei |B.| Lei ]B.
1) Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice 100|—| 100|—| 200|—
2) Casa școalelor . Zen 50|—| 50|— 100| —
3) Societatea de științe | 145]35| 5835 173J70)
4) Lista incredinţată d-lui D Bungeţianu, | |
având ca subseriptori pe: | |
D. Bungeţianu . . . . Bucureşti 20|—| 31140
1) G- Bădescu, i, » -10|—
IBordeaii: eo n 10|—
71140]
5) Lista încredinţată d-lui G. Bă
descu .. . » 20|—| 10|)— 30|—
6) Lista încredințată d lui Dr. c. Ş
Mgirati e Li 20|—| 10)— 30|—
7) Lista încredințată d: lui I; N.
Brăilițeanu . . » 5|— 5|— 10|—
3) Lista încredințată d- lui p. ih.
le:cu, având ca subscriptori pe :
EiColesem le » 10|— 5 —
IN) Buricescu LI 1|— |
VE yo Maniu .. - De uite , | 9|— 1|—
T. D. Speranţa . n 2|—
N. Stoenescu . . n | N =
St. C. loan : n 1|—
A. Drumer. n 5| —
N. lonescu . . . SS . — |- 1|-
Elevii clasei VI-a „ bceul
Mateiu Basarab . . 10|)— 310!
E, Grigorovitza . . -. . n | | ca |d|
[e 20| 43|10
9) Lista încredinţată d-lui Dr. Al
fred N. Bernath . . n 30|—| 30| — 60| —
10) Lista încredinţată d-lui Dr. G. k
G. Longinescu. . . n 10|—| 10|— 20|—
41) Lista incredințată d-lui e,
Miculescu . n | 10|—| — 1— 10|—|
19) Lista Incredințată d- lui n. |
Emanoel . - | 10|—| 10 20)—]
13) Lista ineredințată dlui Dr |
Em. C. Teodorescu, având ca
subecriptori pe : EA PE!
Dr. Em. C Teodorescu . . n 40|—| 10—|
Branza pdl, n 10|—| | |
60 —
De reportat î — |— — 828|2U)

30 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Report .

14) Lista încredințată d-lui Locot-col Er

Grigorescu, având ca subseriptori pe:

Locot.-col. Er. Grigorescu . București

Mih. Ștefan
Dr. Constantinescu
Căp. St. Burileanu
Lecot. Bunescu Al.
» Moscu T. EA
Şcoalele de artilerie și geniu

45) Lista încredinţată d lui N. Va
silescu-Karpen, având ca sub-
scriptori pe:

N. Vasilescu-Karpen . .

Anonim . - :

D. Budişteanu

16) Lista incredinţată d lui Dr. 1.
Popovici, având ca subserip=
tori pe:

Dr. ]. Popovici .
Natalia 1. Ţupa
Zamfira loset

G. Popescu

C.D Esop lesa 5
A. V. Andrei .
Olga Popovici
Maria Miller
Tudorică Băcleşanu .
V. C. Zaharescu

1. Bira

17) Lista ue aa d-lui inginer
1. lonescu >

18) Lista încredinţată d lui N. He
răscu, având ca subseriitori pe :

NoHerăscu . . . . . . Ti Severin

N. Cutceudache .
V. M. Eliescu
G. G. Cârje

De reportat .

= E SI 5)

SUBSCRIPȚIUNILE
PENTRU HONUREATELE
III TOTAL
N. BERTHELOT | AYOGADRO
Lei B.| Lei |B. Lei |B.
—| — |—|828]20
|
10|—| 10|—
2—| 2—
10|—
5 3/2
2|—
92| —
30|—|__30|—
108|—
10|—| 40|—
70|—|. 30|—
__20|—|_ 10|
TI] Mag eă
Aa |INRo |ESA
— 150
— 150 |
— 150| — 150|
= Ia = ii
— 15U| — 150
=
|» =>
| 1|—
— 150
zane | ez ul 30)
14|—
10|—|__40|— 4
[&i 20
10)—
10|—
10|—
10|—
40|—| — |—| 1.118120

39 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Report .

23) Lista încredințată d-lui Petre
Bogdan, având ca subserip-
tori pe:

Petre Bogdan
G. D. Timuș.
V. C. Buţureanu
P. Poni

N. Costăchescu.

24) Lista încedinţată d-lui Dr. Mih.

Georgescu, având ca subserip
tori pe:

Dr. Mih. Georgescu

C. Petrescu .

Dr. V. Hâncu

D. lâmandy

Sachelari

A. Mihalovici.

24) Lista încredinţată d-lui C. Stă

tescu, având ca subseriptori pe:

GC. Stătescu
Al. Bărbulescu .
Gr. Neculescu
M. Dumitrescu .

25) Lista încredințată d-lui Achil
M. Gheorghiu, având ca sub-
scriptori pe :

Achil M. Gheorghiu
V. Mihăilescu

E. Armand

M. Steureanu

A. Lăzărescu

26) Lista încredinţată d lui G. Po-
ca subserip-

şulescu, avân !
tori pe:

G. Poșulescu .

București

Craiova

De reportat .

SUBSCRIPȚIUNILE

PENTRU MONUMENTELE LUI
fie TOTAL

11. BERTBELOT | AYOGADRO
Lei B,| Lei |B.| Dei BE
|
= 3 | iza ANOO IRI
110 | 2070 |
= =
a aja |
vizita | Ba: 5 |)
azi] 380 |aaal
37|—
|
ju. Mase)
525 |o 5
ie oja
= =
pi ateal|i88
41 aaa
N] 31|—
| |
aa
= a
“=
5) EA e o) =
| 15| —
|
10| 2 aja
4|—
1|—
1|—
A iasă ai ja
19]—
40|—| 54 ăi
10|—| 55|—| 1.361]20

—— 357 ou

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 33

SUBSCRIPȚIUNILE
PENTHU ROAORENSELE TOTAL
N. BERTHELOT | AVOGADRO
ei BI |n (B |iTe: EA
|
Report . . . 10|—| 5—| 4.364le..|
C. D. Fortunescu . . . . Craiova 1|— |
Er iGiuriadii gel. îi 9—| |
Vo Mihăilescu |. |... E 1|= |
i Popesculi pe - 1|— | |
AJ Gioroiu e a a - 1|— 1|— |
Al. Bărbulescu . . PARA » 1|—
M. Chițu G Dio E E) 2|— je]
Maria P. Chițu . » 5|— ||
Preotul I. Plevian . x — = 4 |
31|—
27) Lista încredinţată d lui Al. |
Scrădeanu, având ca subserip -
tori pe: |
AJ Scrădeanu a Buzău 10|--
(Popescu » 1|—
P. Zahareanu » 1|—
V. Stănescu . » D=
D. Lemetrescu . Mira - 1|—,
îNecnleseu i E n | 1|—] |
P. Popescu ; - 1|=—| |
S>Răseani vi » 1|—
M.Furbăreanu. .. . . = | 1|—
I.Dumitrescu . ... . n | 1|—
DV oitani e ie „ (i i l50|
(DA Diceseu: e NR ze » | — 0
Al. Alexandrescu. . . . n | sl
Ii Marag tiu, Li | 2|—
CALUDPANU e » | 1|— |
0 Orleans e, i | — 150| — 150
G. Orleanu » | — 150| — [50
Al. Ionescu n plz 1|-—
|, Isvigescu n | — = 1
Andrei . n — = 1|—
Gr. Popescu . ARI n — |—| — 150 |
OB, i i - | — ]-]| — 150 |
Gr. Ştefănescu . Ai - | |—] — 150 |
Nedescifrabil ...... - | —| — ]50 |
(4 | 31|—
28) Lista incredințată d-lui Tibe- |
riu Popescu .... 5 T.-Jiu 5|.— 9|- 7]
De reportat. ,. i o - |—] 1,4302

34 __ BULBTINUL SOCIEŢĂȚII DE ȘTIINȚE

SUBSCRIPȚIONILE |
PENTRU KONURENTELE
pia TOTAL

N. BERTHELOT | AVOGADRO
Lei

Report . . . — |—| = |—| 1.430/20

29) Lista încredințată dlui Dr. |
SEIMnOvICI EA Bucurestii a | 10|—| 10|— 20,—
30) Lista incredințată d-lui Dr. S. |
Konya ED e laşi 10|—| 10|—| 20 —
31) Lista incredmţată d lui |. Th. |
Canine ră Po Neamţu | 5|— 5|— 40|—!
32) Lista încredințată d-lui Ed |
Fleck având ca subseriptori pe:
E MEIER O Azuga > | 10| 5
0Mironescu Li 10|—| '10|)—
Carl Ganzert a »
Jareheri o e ae Li 5|—
B. Jaceard Ei

50| —
33) Lista încredinţată d lui Dr. A.
Bacovescu, având ca subserip-
lori pe: |
Dr. A. Bacovescu. . . . Bucureşti | 2| - 5|— |
[EIB a panou Ci e a — = 2l— |
(CNA
Dr. Verzeanu
N. Sterescu .
D. Olariu .
N. 1. Sechel .
Paraschivescu
F. Neculae
Berl .
DZ:
Fircher
Komornik. .
V. Tilibaia
V. Birmănescu -
C. N. lonessu
V. Georgescu
Dr. Horovitz .
C. Dimitriu .
Al. D. Pătraşcu
C. Florescu .
SS:
Un medic .
Bastachi
130...

ES E e a SS 3
|

E ] sa 3: 3 MS SI 3 a 3 . 3 » 3 3 3 SA SI SI

|
lee gi Să dia a lee

De reportat. , , 12150 26|50| 1.530|20

[=2)

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 35

ÎI

SUBSCRIPȚIUNILE
PENTRU DONURSATALE TOTAL
M. BERTHELOT | AVOGADRO
Lei _|B.] Lei |B.! Lei |B.
Report. . . 12150| 26150] 1.530]20
N. Georgescu . . . . . Bucureşti sl 1|—
DN ISIROSU ef E a Pali » — = 5|—
fforolena . o. a » — ag
AȘ | 47|—|
384) Lista încredințată dlui Dr. | | |
„A. Popovici-Bâznoșanu. . . . » 10|—|—|—! 40|—.
35) Lista nor oiaiată, d-lui M. Va- |
sarhely .. . . SO ue SiAdjuai | 10|—| s|—
y | | 15| —
36) Lista încredințată d-lui Dr. |
A. V. Voitinovici, având ca
subscriptori pe : |
Dr. A. V. Voitinovici . . Bucureşti | aj] ol_|
BIrĂCâNESCU ae ue, = » 2|— |
Bruss Zau A a Vele 3 n 1|— |
C. Moises . . . A uz = 1|—|
C mstanța Baldovin i | 1|—
( | 9|—
37, Lista încredințată d lui Mih. | Vualetă |
„Popescu, având ca subserip- |
tori pe: |
Bibi Poţescuj ii - | 5 —
Diamant, - | 1|—
DNA e ec, - 1|—!
A. Rosern a et i 1|— |-]
EDA-Cuferma ..... , al za) |
I. Klinger . . » 1|— |
Useman » | 1] — asi |
L. A. . | 1|— ia]
S.F. 00 a ia - | 1|— Lai]
23 Gheorghiu Pi IIĂ n | 1 | alui]
38) Lista incredințată d lui al. [RO | A ăi
Neculeseu . .. „ . „ Drăgănești 10|—| 5! =! 15| |
39) Lista incredinţată d lui Andrei | | (i)
Lăzărescu, având ca subscrip | |
„tori pe: |
Andrei Lăzărescu. . . . Craiova 1|—| 1
Achil N. Gheorghiu . . . » 1|—|
Ebțăteala „2 se - 1|—
„a Pi DĂRI RR NR n — | A |
MN GOROIDE a. e - sal a ARO ul 6|—|

De reportat, , , | — |—| — |—| 1.646]20

36 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Report .

39) Lista încredinţată d-şoarei Ecaterina Ni-
colau, având ca subseriptori pe :
D-şoara Ecaterina Nicolau. București

n Maria Tomescu . n
„Eugenia Istrati . n
» Al. Vlădescu . . »
n Felicia Apostolescu -
„Natalia [upa . . n
» 7 loRef i e -
n E. GC. Marinescu. . -.
n S. Serbescu . . . n
n SI VAS i o »
D-l D.M. Popescu . . . -
7 CSN) ano an e »
» Alin Popescu. . . . -
D șoara Silvia Petrişor . . n
D-l A. Craifeleanu . . . -
=] ) SS Pomesc ue -
D şoara El. Gheorghiu . . n
n T. Constantinescu. -
» EI. Bărsănescu . . n
n S. Botez A
a O L.Ficşinescu . . -
. ES Buzn ea 3
n Zoe Verbiceanu . . n

40) Lista încred nțată d-lu 1. Schinabeck,
având ca subseriptori pe:
DI. Schinabeck . . . . Constavţa

D na Maril. Schinabeck . n
[iocoti iazul. - 3
Dr. |. Butărescu . . îi
Inginer Ovidiu D. Orattero. n

Se scad cheltueli de porto și factaje la man-

datele primite din provincie . 36

Total
NECAPITULAŢIE

Sumele trimise comitetelor respective la Paris

şi Turin. . . -
Cheltueli făcute cu Ci railioueai Sura h

Total .
Casier, ], Mihăescu,

SUBSCRIPȚIUNILE
PEATRU MONUMENTELE

a TOTAL
N. BERTEELOT| AVOGADRO
În. ei |p.|__rei_|B
= ez 2. | Blidaieagle
2|5U
14|.—
dl
si
— 150
— 150
— 150
= “|||
d [EEE |
14/=
4 —
— = 14]—
0000 0 E
== — 4 ==
= E 34)
e “ll
EA EI Pee (1
i plece 5
Ste ES pi
20| 22 ineeai
E RE E
SAD lao
7 20/50
10|—
10|—
zl
10|—
10|)—
Sal 49|—
1.741|70
REST ii [0 2 300, SE 355)
41.108|15)
11075 6105 1.6*5|5U
14140 825 2265
— = 29457084

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 37

SUR LES MOUVEMENTS PERMANENTS D UN LIQUIDE,

PAR

C. POPOVICI
DOCENT Ă L'UNIVERSITE DE JASSY

Considerons une congruence de courbes :

(1) x=fita,b), y=—ata,b), z=ut,a,b).

Nous nous proposons par rapport ă cette congruence le pro-
blsme suivant :

Trouver de guelle maniere on peut faire €couler un liquide
suivani ses traje. tvires, et si le probleme est possible, determi-
ncr les solutions gui correspondent ă differentes conditions
înitiales.

Geometriquement notre probleme revient ă couper ce faisceau
d= courbes (1) par deux sections quelconques, et les deformer de
fagon que le volume coupe reste constant.

1) Pour resoudre la question proposce, considerons les compo-
santes de la vitesse de notre mouvement permanent :

of Oe AV
2 U== Va WR
(2) o at o?

du Ov Ow
(3 f) ==
5) d toy t 92
On a
O2f Of Of
A? Otoa 3tob
Zu ja ul Cp Op o)
Ox AlOt 9a Ob d
AV 2 0)
dt Oa ab
avec;

__ D(£, 79)
i Dita, b)

38 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

—

I| en r&sulte :

1 GA
(4) A eh

Si le fluide considere est un liquide, il faut qu=0 soit nul, ce qui
revient ă dire que A ne depend pas det.

Par consequent, si Peguation (1) represente le mouvement d'un
liquide, on a:

Oi
—

E 200) d

Dans le cas contraire les &quations (1) represent le mouvement
cun certain gaz.

Demandons- nous: est-il possible de faire une autre distribution
des vitesses suivant notre ensemble de trajectoires, de telle fagon
qwune masse fluide associce ă notre mouvement garde son volume
constant?

Faisons sur le temps une substitution t = A([, a, b). On aura:

PA D(, 4) Dif, 3, PAT
(205) TD) le
]| r&sulte que si nous faisons entre f et 7 une substitution qui
satisfasse A la relation :
D(f, e, |)

(7) Cl VA (ap) eeă

Bit, a,b)

A &tant une fonction arbitraire de a et b. alors les transformees
des equations (1) representeront le mouvement dun liquide. Les
trajectoires seront les memes, car la transformation (7) ne change
pas les courbes de la congruence, mais la condensation des points
sur chaque courbe est changee.

Desienons par 4/, v', w' les vitesses du nouveau mouvement.
On aura :

5 u Ă v S W
UA = e wi :
A.A A.A A.A
et
a) ,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 39

En integrant l&quation (7) on trouve que Lon doit faire sur le
temps la substitution :

(3) T= A(a,b) “f Adt + Ba, b),

qui depend de deux fonctions arbitraires A et B ă deux variables,
et qui nous montre que le probleme a une infinite de solutions. |
2) On peut arriver au mâme resultat en cherchant, comme je l'ai
dit, que le volume d'une masse fluide reste constant.
Or, considerons sur notre faisceau deux sections, Lune pour 7,
'autre pour t+ h. Il faudrait que le volume compris entre ces

sections soit le m&me quelque soit f. En d'autres termes il faut que

Vexpression
(9) V= | ax dy dz
(3)
soit un invariant integral par rapport aux equations differentielles :
Saad ele
AEZ VARIA 08
Or ona:
(10) = vf jos. da db.

Le domaine A ne change pas. C'est le domaine des integrales
a et b de nos &quations, et il borne le canal du fluide qui s'ecoulc.

Pour que le volume ne a peuade, que de hi, il faudrait que A ne
depende pas de £. Nous arrivons ă ă la SUR (5) qui nous am-
mâne, comme nous Pavons vu, ă faire la substitution (5) pour re-
soudre notre probleme.

3) On peut traiter le probleme suivant plus general:

Faire ccvuler suivant nos courbes un fluide de densilt | (*.y,7)

Il faudrait que la masse du fluide reste constante, ce qui revient
ă dire que Vintegrale 1).

Spy
(11 D= A f. drdadb,
) ] i
ne d&pende que de /h.

1) On suppose que Von ait exprim / en lonction de /„a et,

40 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

On doit avoir:

(12) A = li(a)b).

Si Pon n'a pas cette relation, nous voyons — par le mâme rai-
sonnement — qu'il faut faire sur le temps la substitution.

(13) ii A(a, b) J/ Adt+ B(a,b),

et alors les &quations (1) ainsi transformees vont nous representer
le mouvement d'un gaz de densite f.

4) Il est ă remarquer qu'il n'est pas necessaire que la densite
ne depende pas des coordonnces pour que le fluide soit un liquide.

[| suffit que f ne depende que de a etb, et alors Pintegrale de
masse (11) reste constante avec le volume. Cela s'explique par le
fait, que la densite n'est pas uniforme; mais chaque molecule de
notre liquide garde sa densit€, qui est definie avec la trajectoire.

Nous avons ainsi une interprâtation de la fonction arbitraire
A(a, b) appartenant ă la substitution (8). C'est, qwen faisant va-
rier cette fonction, on change notre liquide, encore dans un liquide ;
mais dont la densite sera distribuce d'une autre maniere. Une in-
terpretation analogue aura la fonction A de Pequation (13).

5) Nous allons maintenant €tudier le probleme par rapport aux
differentes conditions initiales.

Suivons le fluide dans son mouvement. Les equations (1) repre-
sentent pour differentes valeurs de 7 des surfaces qwon appelle
surfaces fluides. On peut se proposer de faire €couler un liquide
suivant nos trajectoires de manitre qwă deux instants Te et T, on
ait deux surfaces fluides donnees.

Designons par

(1) x=F(AT+Bab), y=o(AT+Bab), z2Y(AT+Bab),

ce que deviennent les equations (1) apres la substitution (8).

Soit x==x9 (u, v), etc. ; xx, (up, v4) etc., les deux surfaces fluides
donnees.

Les six equations :

EAI Be a, b) == co (RA E
(AT, E B, a, b) — (A)

) )

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE MA

vont nous donner les six fonctions inconnues A, B; u,v; u, v, de
aetb.

En particulier les fonctions A et B vont nous dsterminer le
mouvement (1). Si nous donnonsă T differentes valeurs on aura
les surfaces fluides dont nous avons parle.

6) Il s'agit maintenant dun autre genre de conditions initiales.
On peut se proposer de dsterminer le mouvement de telle facon,
que les surfaces fluides coincilent gcometriquement avec une fa-
mille de surfaces donnces d'avance.

D'apr&s la loi d'Flelmoltz, ces surfaces ne peuvent pas ctre
arbitraires ; car si une surface fluide est ă un instant donne, com-
posce de lignes de tourbillon 1), elle le sera ă tout autre instant.

Nous allons trouver maintenant avec la solution du probleme
«t la condition ă laquelle doit satisfaire notre famille de surfaces.

Desienons par S(x, y, z) = C Equation qui les represente.

Supposons que le probleme soit possible. Alors il doit exister
une correspondance entre T et C qui nous exprime la loi de suc-
cession des surfaces fluides T, qui s'appliquent sur les surfaces S.

Soit T =— A(C) cette correspondance.

De la dernitre des &quations (1)” nous tirons:

AT+B=—P(z,a,b).
Si le probleme est possible, la correspondance indiquce doit
âtre telle que Pon puisse avoir lilentite :
(14) A 1(5)+B=—P(za,b).
ou Pon suppose que dans $ on ait exprime 4, y, 2 en fonction de
T, a, d, dapres les equations (1).
De P&quation (14) on deduit la suivante :

[eo )
15) = SA SA Ti [i ST
A, A S/45)

ceci nous montre que le second membre que nous designerons par
O(z, a, b) doit âtre une fonction de S(z, a,b).

1) Om apelle lignes de tourbillon celles qui satisfont aux quations ditterentielles
da dy dz dw dv A |

= y = , ou2€ 4Âb etc, deâsigne Ie tourbillon du luide, On sait que la
+ Li la dy dz
tion, cC'est-ă-dire Vexpremion Jj udx <- vdy + wdz, prise sur une ligne det surbillon est

nule, et d'ici rsulțe le thorăme d'//elmolr

42 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Cette condition se verifie aisement. Supposons-lă satisfaite, et
que Pon ait trouve

(16) Q(z, a, b)=H($).

En integrant l'&quation (15) on aura enfin la loi de correspon-
dance I =) (S) qui sera donnce par l'equation

/H(s)ds
(17) T=kle +Eo

Pour que la correspondance soit [= il faut que la fonction T
definie par la derniere des €quations (1)” satisfasse ă la relation.

rr P 17

12 fa

(18) în pr

Il est &vident que les surfaces fluides que Pon trouve par les con-
ditions initiales du $ 5 seront de cette forme.

Au lieu de prendre pour K et Ko des constantes, on peut pren-
dre des fonctions de a et b et Pon aura encore le mouvement d'un
liquide. Cela veut dire que si T(z, a, b) = C represente pour nos
trajectoires les surfaces fluides d'un liquide, alors les surfaces fluides

K(a, b) [+ Ko(a, b)=c

repondront aussi pour un liquide. La fonction K a pour interpre-
tation la nouvelle distribution des densites, et lequation Ko —C
represente la surface fluide de depart.

7) Nous allons faire une remarque sur la realite de notre trans-
formation. Les &quations (1) representent le mouvement d'un gaz
et les &quations (1) le mouvement dun liquide suivant les memes
trajectoires. Il est ă remarquer que Pon peut passer du mouvement
du gaz (1)ă celui du liquide (1)” quelque soit 7; mais le mouvement
inverse n'est transformable quă des intervalles de T qui donnent
des valeurs reelles pour 7.

En exprimant que l'&quation (8) de la transformation admet des
valeurs rcelles pour £ on trouve une surface limite F(T,a,b)=oă
Pint&rieur de laquelle le liquide ne peut pas arriver avec les con-
ditions initiales donnces.

8) Nous prendrons maintenant un exemple en supposant que les
trajectoires sont rectilignes,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 43

Soit
E x=— Ma, y ut, z=wty
la congruence (1) ou ), a etc., sont des fonctions de deux para-
mâtres a et b.
Pour faire €couler un liquide suivant ces droites, nous ferons la
substitution (8). Or on a:

A=|A Ata, At+al,

en n'€crivant que la premiere liene du determinant. Et la substi-
tution (8) sera de la forme

[ÎS tă [> 7 [ă ŢI [700 tz
(5) Ala, b)T => | al asi],

+ A a, a t+ b(a, b).

Nous voyons qu'il existe trois moyens de faire &couler un liquide
suivant une congruence de droites. Un de ces moyens disparait
(reste valable seulement pour t— >) si | AX, A, =o.

9) Dans ce cas notre congruence de droites se reduit ă une
famille de cylindres. Cette chose est facile ă voir.

En effet, si nous prenons A et u.ă la place des parametres a ct

), le coefficient de t? peut s'ecrire:
- La Lă
y— A, =0;

Ce qui exprime qwentre A, u., v on a une relation de la forme:

Cette famille de cylinlres enveloppe une surface. Si on a en
mâme temps | A Za, | — o, Venveloppe de nos cylindres sera
EN Ace = 0, y Bz.

En «ffet, si le coeflicient de / est nul; il existe trois quantites dt,
da, db tel que Pon ait.

dt =ada+ az, db,
y. dt CA da + p, db,
vdt= pda + y, db,
ce qui nous montre que les droites (1) sont tangentes A la surface

indiqute.

LV BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIUNȚE

Dans ce cas la transformation (8)' nous donne deux: solu-

tions, Pune t = LV/AT — Blautre t=— — LV/AT—B, ou
9 [A 7 AI

2 [2 2 UA Doe ala An ie

Ici nous voyons une interprâtation de ce que nous avons dit au
$ 7. Supposons que la molecule du fluide se trouve dans la region
ou L, A et B sont positiis. On pourra faire varier Î de a jusquwă
Vinfini, et si la molecule liquille se trouve au moment du depart
sur un point de sa trajectoire caracteris€ par t>o, elle decrira
seulement cette partie de la trajectoire, Pautre pour lagquelle t<o
nous pouvons la nommer d'aprăs M. Porncare le prolongement
analytique de la premitre.

Les choses se passent comme si la surface x = a, y = f,z=y
serait solidilee, et empecherait le passage du liquide d'une partie
ă Vautre de la surface.

10) Cherchons maintenant la condition pour qu'un liquide puisse
s'&couler avec une vitesse uniforme suivant un syst&me de droites.

Pour cela il faut que dans la transformation (8) les coefficients
de t? et de t? soient nuls.

La premiere condition | A AA, | = o nous exprime comme
nous Pavons vu que les droites forment une famille de cylindre.

Soia 2 o +) la relation quelle entraine. Alors le cocfficient
de t2 peut s'ecrire en prenant A et u. comme paramâtres variables :

(ee) (cerea), re) Peru) =.

Faisons le changement de variables

M—ul =,

E VA

On a
2) Ara 2)
e) aEF e
DN u E (0/2) es

ou zii OA Ei

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 4

Ceci nous montre qu'il faut prendre pour a, 3, y des fonctions

. : Yu ame A
arbitraires de A? u? et des fonctions de îi satisfaisant ă cette der-

nicre €quation.
Prenons comme cas particulier celui ou les droites passent par
un point fixe:

(ma
A=t.
Il faut donc faire la transformation
A(a, b) [+B(a,b)=t.

D'ou il resulte que si les molecules d'un liquide ont pour trajec-
toires des droites concourantes, le mouvement sera exprime par

les €quations:
3

a VAL+B, ab JAL+ B, z= VAT +B.

Cherchons la condition pour que les surfaces fluides soient des
spheres normales aux droites.
On doit avoir:

(a + ba) (AT+b)y=R:.
Nous voyons quiil suftit de prendlre
0) A=(a4+b +1)
Et les surfac-s vont se succeder Vapres la loi:
|
TR Se,

On peut &galcment Sarranger de maniere que les surlaces flui-

des soient une scrie de plans paraliles:

păi Qy + Iz =>
Il faut avoir:
(pa+qb+r) JA? + B=s.
|| suflit de prendre:

ze (pa + qb -|- E)

La loi de succession pour nos plans sera

——_._—

46 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

QUELQUES REMAROUES SUR L'EQUATION INTEGRALE DE FREDHOLM

PAR

T. LALESCO
DOCENT Ă L'UNIVERSITE DE BUCAREST

1. Dans ce travail nous presentons quelques remarques sur Pe-
quation integrale de Fredholm.

(1) ate) -Fă | Nose(s)ăs = 1)

Nous &tablissons dW'abord la formule de Mr. I. Fredholm en cher-
chant directement si l'quation n'admet pas comme solution une
fonction meromorphe de A; cette methode conduită des calculs sim-
ples et permet de trouver une formule nouvelle !) pour le cas d'un
noyau non borne N (xs) de la forme.

(2) N(xs) = SE) (0) ri e)

(x—s)*

Nous tirons des remarques dejă faites par Mr. Fredholm un cer-
tain nombre de conclusions sur Pordre ct le genre des fonctions
enticres D(A) et D(3 A) dans le cas dun noyau borne ou de la
forme (2).

A Vaide dune formule dâe aussi ă Mr 1. Fredholm nous en de-
duisons un criterium pour la nonexistence des »valeurs propress;
il permet de retrouver immediatement un thcor&me important dă
ă Mr E. Schmidt, pour la cas d'un noyau symetrique borne et de
generaliser ce theor&me pour le cas (2); il est aussi susceptible
Wautres applications. Nous ajoutons enfin un criterium pour lPe-
xistence d'un nombre fini de valeurs propres, qui a te ensuite
&nonc€ d'une facon plus elegante par Mr. E. Goursat ?).

2. Une solution de Pequation (1) est donne par la formule

(3) at) =f09—3| ” Oitus; A)fs)ds

1 J'ai prâsente un resume de ces recherches dans deux consecutives des Comptes-Rendus :
Sur Vovdre de la fonction D (1/ de Fredholm (pag. 906) et Sur la fonction D [A] de Fre-
dholmi (pag. 1136). Tome 145, 1907. Dun: une note ulterieure (t. 147, pag. 1367, 1908), Mr H
Poincar€ a repris ces questions qu'il developpe dans un memoire des Acta Matematica qui
vient de paraitre, (n0 33,1).

3) E, GounSAr, Annalles de la Fac. de Toulouse, 1908, pug. 95.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 47

ou 9 (xs; A) est une fonction satisfaisant aux &quations tonction-

nelles

Dixy) = N(xy) — A Jj Nes) dă sy)ds
(4) :
Dă xy) = N(ay) — A" Săess) N(sy)ds

C'est ce que Lon trouve immediatement si lon cherche une so-
lution de la forme (3) ou si Pon applique les approximations suc-
cessives 1).

L'€tude du caract:re analytique de la solation (3) par rapport
ă X revient donc ă celle de 2? (xy; X) qu'on appelle le noyau re-
solvant ; nous avons ainsi 6limin€ la fonction arbitraire e (x).

Cherchons maintenant si lune des €quations (4), la premiere
par exemple, n'admet pas comme solution une fonction meromorphe
de A ayant la forme :

că Ao (xy) AA (xy) he A An (xy) ka.
a IF ah PF o ap...

Substituant en (4) nous trouvons les conditions :

(5) Săxy; A)

Ac (xy) = N(xy)

-b
2 A (xy) = a, N(xy) =] N(xs)Av (sy)ds
(3 ) a
b
Aa(xy) = ao N(xy)—]| Ni(xs)A,(sy)ds
2 2 IN) A 4
et en gentral
b
An (xy) = an N(xy) —] N(xs5)Ap —u (sy)ds

II suflit maintenant de nous imposer la condition
I "b
(6) aj ] A—4(ss)ds
Pya
pour retrouver la formule de Mr. |. Fredholm, lin effet on a alors

b b
A,(xy) = N(xy) N(ss)ds — N(xs) N(sy)ds

17) „bi N(xy(N Xs
să (xy(N(xs) + eh ['N( NI
a | N(xy)N(ss) Ja 45

') V, E. Gounsar L. ce. pag. 9—13.

48 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

en nous servant des notations de Mr. I. Fredholm. On a ensuite

2Azxy) NO), Ales) 2 Ţ] *N(as)A (sy)ds

ou &crivant s, et s, comme variables dintegration ă la place de s
dans la derniere integrale ecrite deux fois de suite

(7). Aso) =] | NooAss)ts— Nos Aulson)ăs
— N(xsa) A „(say )dse |

ct remplagant A,(xy) par son expression (7)

-b d A k j a = a 3
= | ÎN N( sie) N(xs,) N(se2)— Nesz) N( 330) Jasuasa
(2) lie

suivant les elements de la premiere ligne, en remarquant simple-

(pa) —N()
SSA Y Su

La loi est generale ; on a en efiet

Lă
ment que l'on a

-b i
(074) PA, (xy) = | N(xy) Ap—(ss)ds =) N(xs) AR (sy)-1s
"b
aj [Ne Ap—(ss)s — N(xs4) Ap—a(Say)dsu
— N(xsa) Ap—1(say)dsa —.— N(xsp )Ap-—4(Sp y)ds, ]

Remplagant Ap—+ par sa valeur on reconnait sous le signe / le de€-
veloppement du determinant

gi (> Ss, eu)
(p—1)! VAS Sai Sp

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 49

suivant les elements de la premiere lien=. Nous avons ainsi obtenu

une solution de la forme

D(ay; A)

(8) Si(xy; N) Bo

DV ANL VA STA
D(xy: A) = N(xy) + A N (€ AA ds ko

PUII SS
>= SA N[, ir ")ăe, S9..
ct

b
DA) = 1-A | Ness, +...
„A

PN SR S.S
pi je ani

D'apres la loi m&me de la formation des coefficients a;, on a

(9) au = b(. ia

En vertu d'un theor&me de Mr. |. Hadamard on a

a, | = i)

N designant le maximum du module de N(xy) dans le carr€
(ab, ab). Appliquant la formule de Stirling

on obtient

p
p! CL) (5)
p|

=) 5
*lap|leeN(a—b)re»

dou

1 p 1
PV | ap|se Nr(a—b) E ( A

La fonction D(A) est donc une fonction entitre de A d'ordre au
plus &gal ă deux et il en est de m&me, W'apresle m&me calcul, pour
xy;A) pour toutes les valeurs de x et y comprises entre a ct b.
Les caleuls precedents sont donc valables pour toute valeur de

| A et nous obtenons ainsi une solution des quations fonctionnelles

(4) mise sous la forme d'un quotient de deux fonctions entitres de
4

50 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

A dordre au plus egal ă deux ; c'est d'ailleurs la seule car les deux
relations (1) et (3) sont reciproques.
3. Si le noyau satisfait par rapport ă la variables ă la condition

de Lipschitz gencralisce
| Nes) — N(st) | A | s—t [e (e>0)

Mr. 1. Fredholm a remarquc que Pon aura

| ap isca pi

Il en r&sulte
1
pt?

VA E] se

ce qui montre que a de D(A) est dans ce cas au plus egală

2 E 2 B
————; on tire de lă les conclusions suivantes.
2041

„Si le noyau est une fonction continue de y satisfaisant ă la con-
dition de Lipschitz gencralisce, Vordre des fonctions D(A) et
D(xy; A) est certainement plus petit gue deua ; le genre est dans
ce cas zero ou un.

Si p>4, ordre est plus petit gue un ; le genre est zero. Nous
sommes en particulier dans ce cas si N(xy) a un derivee bornee
par rapportă y.

4. L'el&ment analytique de Sixy; A) dans le voisinage de
A = o est

(10) Oăxy;A)=N(ay) — ANA (xy) Fe. Fr (— DP AP Np (xy).
en designant par
N, (&y)= je N(ees,) N(5us3).. — N(5p_15p) N(5py) d(S1sa---5p)

qwon appelle aussi Je p-me noyau 1tcr€.
La formule (9) divisce par D(A) conduit alors ă la relation.

fc eeD0)

b
= Băss;A)ds=n,—ngA+....F(— Dnpe ÎN I..
en posant np =], Np—1(ss)ds

Par integration on obtient la formule fondamentale
E)

JA
(12) log DOA)=nA — mg ku (=)

p—i

jad
»p = Feaaei

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 54

Mais l'expression generale de D(]) est de la forme

E, &tant le facteur primaire correspondant au zero A; sil n'y
a aucun zero, on a nâcessairement

log D(A) = a +a?
Il en resulte que dans ce cas, d'apres (12) on aura
np=—0 (p)2)

Reciproquement, stil en est ainsi, D(A) n'a €videmment aucun
zero. Donc, four gquwil n'ewiste aucune valeur propre, il est ne-
cessaire et suffisant que Von ait np 0 pour p)2.

Dans le cas d'un noyau symetrique, on a:

n4 = |N») N(s253) N(sas4) N(S5454) d(S4s25354) =
&)

| Nu(srsa)Nu(sesu) d(5153) = 1 [N(5453)] *d(sasa)

(2) (2)

On a done n, + oă moins que N(xy) —o0; un noyau symt-
trigue a donc au moins une valeur propre. Nous excluons les
noyaux symetriques discontinues et +o seulement dans un en-
semble d'aire nulle, pour lesquels le theoreme de: Mr. Schmidt
mest d'ailleurs plus vrai. Ainsi par exemple pour le noyau
symetrique qui serait partout nul ă Pintcrieur du car€ (ab, ab)
sauf la diagonale et un nombre fini on plus gencralement une in-
finit denombrable de paires de droites telles que A B, A” B' ou
il aurait des valeurs positives, on a:

DO) =e"?
"7 et par consequent Equation relative n'a au-
cune valeur propre.
Le calcul precedent nous montre aussi que
xi w tout noyau qui conserve un signe constant 4
Pinterieur du carrc (ab, ab) a aussi au moins
une valeur propre.

52 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

5. Si D(A) wa que k zeros, son expression aura la forme
A ÎI A AN
N > e ab Ik Sa 1! ră e da
ay e rin + 2-a (e 2)
Par conscquent
(13) logD(A) = a4 + bi? + 10 | + 3 -)

En identifiant avec (a 2) on obtient

a ui ali îi (pa)

Reciproquement, sil en est a la lil (12) se met imme-
diatement sous la forme (13). Donc, four gquuil y ast k valeurs
propres, îl est necessaire et suf fisant que les nombres np (p>2)
soient les sommes des puissances semblables des k memes guan-
tites. Sil en est ainsi, il existe une meme relation de recurrence
de la forme:

aonp “+ ashpţi + + aunp+r=0 (p>2)
entre ces nombres et reciproquement ; on retrouve ainsi l'enonce
du ă Mr. E. Goursat.

6. Nous allons montrer maintenant que la formule de Mr.
Fredholm peut se mettre sous une autre forme qui nous sera utile
pour le cas du noyau (2). Faisons dans toutes les relations (7) un
certain nombre de n; (i= 1,....k) ezauxă z3ro; ona le droit
de le faire, puisque cela revient en vertu de (6) ă prendre a, = az =
a, = o et ă remplacer n; (i = 1,.... k-1) par zero dans les formules
(6) qui delinissent ies a; pour i>k. Or ceci est permis car ce sera
par definition la loi de determination des a;.

Si nous ccrivons b et Bă la place dea et A pour designer les
nouveaux coefficients ainsi obtenus, nous pouvons €crire cette
nouvelle formule
_ Baley) -F Buy) e AnBa(0y) AF
TIS Nope oa e aa e ou

(14) Oy)

On a B,(xy) = N(xy)
Di Doe E lo)

b; =] Bi-a(ss)ds. i>k

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 53

en designant par Ba (xy) ce que devient B, (xy) si lon y fait:
N(xy) = N (xy) =... > Nua(xy) =o.

On peut &crire (14) sous une forme plus simple, en mettant en
&vidence d'aprss (10) les k premiers noyaux iteres. On aura alors :

(15) Sexy) => Noey)—ANu(sy) 2 fe (CAE IN)

i Du(xy; A)
D,(A)
et Pon aura
-D d E
(16) i Da(s5; 115 = a Dulă)

d'apr5s la loi de determination des b;.

On en deduit
PD, (ss; A) pi 32 d i
ă DIDA) > = ap LogDulă)
Mais en vertu de la relation (10) on a
D(xy 54) perie
(di (—AENu(xy)F - -

et par consequent

d a »D,(s3; A) k
== DD = puf aa =i(
Dem

PF (Ink

d'ou Von deduit

Ce qui nous montre encore une fois que D,(A) s'obtient de DA)
par la supression du facteur

- Pai? k=1nkâ

Par consfquent

DĂ k ITI) 5,

j + (-1

(18) DAJ=D(e 2
7. Une autre fomule analogue ă celle de Mr. E. Goursat!) re-

1) £, GOURSAT. L. c, pag. 16. J'ai communiqut ces formule» ă la Sociât€ des Sciences de Bu-
carest dans la sfance de 6 Avril 1909.

54 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

sulte immediatement si nous remarquons que Pon peut mettre Pe-
quation integrale de definition du noyau resolvant sous la forme

Aiay)= N(ay)—AN (ya. (DE Ne Ne (29)
(— 1) A J, PN, (xs) 0ăsy)ds

Si nous resolvons cette &quation de Fredholm dont le noyau
est N, (xy) et dont le parametre est A, nous obtenons pour 2ăxy)
une expression de la forme
e D, (xy: At)

Day) =>

(xy) D, (A )
ou l'on a

b ok /rb
Du) = pf" Ne (ss)ds + | Ni (03) isus...

et ou il est facile de voir que Di (xy; Ak) s'obtient de Du (Ak) en
remplagant les €lements N. (xs) de la premiere ligne de chaque de€-
terminant par

N(xs) — A Ny(xs) AF ee. -(— 1141 Np—1(xs5)
Remarquons que D. (A) est une fonction ordinaire de Fre-

dholm en Akau point de vue de Vordre.
Une autre relation importante est la suivante.
(19) D (A) = D(A) D(2A).... D(aAk—1)
o a designe une racine n-me de Punite, comme cela resulte â
priori de la propriete des valeurs propres, ou mieux encore par
une verification immediate en prenant les lograrithmes et en tenant
compte de (11).
On deduit encore
(20) D.A) = D() D (A)... Du(an-1A)
8. Enfin une formule sisnalce par Mr. H. Poincar€, resulte de (17).
Si Pon groupe les termes de k en k, elle s'ecrit
IDY (2) Esca E nk S> rk
DA) = Ș nrpa (—A) —A Dina (—) piu
r= l :

E 90) alte)
«|

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 55

ou en €changeant A en —:

(27) IDE (—1) =o ?
7 Eno aa A EA Snap Vas
a ES rk
+A Dinr ed
ri

L/expresion :

Se Tk

SU Nier-rs(xy) A

est la solution de lEquation integrale.
(22) 0) = Nera (ete |N (5) O7(sy) as.

de sorte que nous verifions par une autre voie que le second membre
de (27) est une somme de fonctions meromorphes îdentiguement
egale ă la derivee logarithmique d'une fonction enticre.

9. Nous avons maintenant tous les €lements pour traiter le cas
du noyau.

N(x je Rt to <a <1)

On sait que dans ce cas si Pon RE successivement les noyaux
iteres, apr&s un nombre fini d'iterations, ils ne deviennent plus in-
finis pour x—y. Le premier noyau itere€ fini est celui dont lindice
k est le premier nombre entier pour lequel.

(kk 1)a—k<o
c'est-ă-dire setea
I-a
PE - edr 2 SĂ
condition qui peut s'ecrire encore Ei a

1
Par exemple pour a---ona k=1.
2

Le nombre k &tant ainsi defini, nous mavons qu'ă appliquer la
formule (15), qui nous montre que le noyau se compose dune
partie devenant infinie pour x=—y et dune autre qui est le quotient
de deux strie entitres de A dont les coeflicients sont tous fims
pout x=y.

56 BULETINUL, SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

La relation (21) nous montre que dans ce cas aussi la scrie qui
donne D (A) est une fonction entiere; en effet chaque somme du
second membre est WVaprăs ce que nous avons dit plus haut une
fonction meromorphe de ?, car les noyaux Nyys—1(xy) et Nu(xy)
sont finis dans tout lintervalle et par consequent les €quations (22)
admettent dans ce cas aussi comme solution des fonctions mero-
morphes de A. D'autre part la relation (20) ctant une identite
en Ă, le second membre est formellement egal ă une derivee lo-
garithmique. Comme c'est une fonction meromorphe de ], il resulte
que c'est bien la derivee logarithmique d'une fonction entire de A.

In vertu de (16), ce resultat demontre en meme temps le meme
thcoreme pour la fonction D,(xy : A).

10. Pour ctendre ă ce cas aussi les theoremes sur existence
des valeurs propres, il faut determiner Vordre de la fonction en-
tiere D,(A).

La relation (20) nous montre aussitot que si m est Pordre de
D, (A), celui de D,(A) est egală mk. En effet ordre de Dy (Ak) est
&videmment mk ; or tous les facteurs D,(aiA) (i=—1,.. k—1) ayant
le m&me ordre, l'ordre de leur produit sera le meme, dou il resulte
que lPordre de D,(A) est bien mk.

En particulier, nous avons. vu que m est de la forme E
290 -+F-1

si la condition de Lipschitz generalisce est remplie et que dans
tous les cas il est plus petit que deux.

On peut donc affirmer que Pordre de D,(A) est au plus egal ă
2k et par consequent fini.

La condition necessaire et suffsante pour quiil n'y ait aucune
valeur propre est donc dans ce cas np = o (p>2k).

Dans le cas general Vordre de D,(A) sera plus petit que 2k;
pour qu'il soit plus petit que 1, c'est-ă-dire pour que le genre de
D,(A) soit nul il faudra que

2k EA
20-A 1
Mais l'exposânt de Lipschitz pour le k-me noyau iter€ est
p= k— (ki.
Il faut donc que ia

2-2 (kr) a a i

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 57

ce qui nous donne

[
Aa
Sa 2(k+1)
Donc, dans le cas ou k est le rang du premier noyau iter€ qui
ne devient plus infini pour xy, le genre de D,(A) est nul si
i

ÎS ze)

SPECULARIA SPECULUM Alph. Dc.

(O PLANTĂ NOUĂ PENTRU FLORA DOBROGEI)
DE
P. ENCULESCU

Licenţiat în Științele Naturale

Specularia Speculum. Alp. DC. monogr. Camp. p. 346 (1830);
Alph. DC. prod. 7, pag. 490; Boiss. fl.or. III, p.958; Gr. et God.
fl. fr. 2, pag. 404; Reichb. ic. germ. 19 tab. 255, fig. 2; Schlechtd.
et Lang. deutsch. 22, fig. 2250; D. Brandză prd. fl. rom. p. 334
(1879—1883); Dr. D. Grecescu Plantes de la Maceloine p. 33,
1899; Dr. D. Grecese: consp. fl. rom. p. 388 (1898); Dr.D.
Grecescu Plante Macelonice, An. Ac. Rom. p. 67 (1907); G. Rouy
fl. fr. tome X, p. 57 (1908); Koch, synop. fl. germ. ed. Illp. 410.
Syn. Campanul u Speculum L. Spec. 233; Legouzia arvensis
Durande fl. bourg. 1, p. 37; Prismatocarpus Speculum L/Hert
sert. anal. p. 2.

Această plantă ne mai fiind citată până acum în Dobrogea de
nici unul dintre botaniștii noștri, pe de altă parte prezintând o im-
portanță deosobită atât din punct de vedere al sistematicei cât şi
din punct de vedere al dispersiunei sale, în locuri bogate în calcar,
ii voiu da aci descrierea :

Descr. ). Plantă pubescentă, simplă sau ramificată cu tulpini
anguloase, cele mijlocii drepte, cele laterale ascendente difuze:

1) a, novv. FI, de Fr. tome X, p. 57 (1908), — nocu, Synop. FI gerin, ed, III, p, 410,
B0153, FI, or, III, p. 958,

58 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINTE

de 1 — 3 d. m. înălțime, foioase. Foile plane, alterne, pe margini-
ondulat-crenate, oblongi, cele inferioare obovate, obtuse şi îngus-
tate în spre pețiol ; cele superioare semiamplexicaule sau cordate.
Florile scurt pedicelate sau sesile, câte 2—5 grupate în panicule
la vârful ramurilor sau chiar solitare. Caliciul cu tubul alungit pris-
matic, cu 5 sepale, lineare pubescente și cu alți peri mai rari și lungi,
inguste și egalând lungimea tubului caliciului sau ceva mai scurte,
la început erecte, apoi patento-reflexe. Corola violacee sau albă,
rotată plană, scurt 5 lobată, cu lobi ovali obtuşi sau puţin mucro-
naţi, egalând în lungime caliciul. Stamine 5, libere, cu filamentele
dilatate către bază. Stil păros cu trei stigmate libere, mai rar
concrescute. Capsula lineară. prismatică, pe muchii aspră, trilo-
culară, deschizându-se la vârf prin trei pori laterali. Semințe mici
turtite, ovoide. Plantă anuală. lunie— Iulie.

Habit. Această plantă în România a fost întâlnită de D. Brandză !)
în Moldova de nord, lângă laşi, între Slobozia şi Stavnic, apoi la
Sinaia către Buşteni ; Dr. Dr. Grecescu ?) la mănăstireaNeamţu pe
lângă garduri (jud. Neamţu).

In fine, eu împreună cu colegul meu ]. P. lonescu Argetoaia, am
întâlnit-o pentru prima oară în Dobrogea la 24 Mai 1908 şi anume
pe soluri bălane, în plantaţia din jurul sanatorului de la lacul Ti-
chirghiol precum și în apropierea dunelor de pe marginea mărei
(jud. Constanţa).

Acest gen, reprezentat prin 10 specii 5), toate cantonate în do-
meniul mediterancau ar îndreptăți existența sa în Dobrogea ; însă
prezența sa necontestată în regiunea muntoasă din Muntenia cum
şi în partea de nord a Moldovei, ne dovedeşte o extindere și mai
mare a acestei plante, eșind în afară de regiunea mediteraneană.

1) Prod. FI. Român, p. 334.
) Consp. Fl Rom., p: 388.
3) L. COURUCHRT. Trait€ de Botanique, tome II, p. 1261 (1597).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 59

SOME ADDITIONS TO THE KNOWLEDGE OF THE NEUROPTEROUS FAUNA OF ROMANIA

ESBEN PETERSEN, Silkeborg, Denmark.

)

As a supplement to „Beitrag zur Neuropteroidenfauna Rumă-
niens« von Dr. Peter Kempny, and to » Notes Supplementaires pour
le Faune Neuropterologique de la Roumanie« par A. L. Montan-
don, | have thought that the following short list would not be
without interest. The number of new species added, to the fauna
are not many, but apart from these the new localities for the al- -
ready known species will not be without their value. The species
named below have been collected by Mr. A. L. Montandon, who
has kindly sent them to me for determination, and to whom lam in-
debted for the oppertunity of closely examining certain species from
East and South Europe, which I have not been able to do before.

The most interesting species in the collection are withont doubt
Polymitarcus virgo Oliv. and Cloton dipterum L. Previously
only Fleptagenia elegans was the only known species of Ro-
mania's Ephmerid fauna, which is certainly the result of an absence
of systematic collecting of Ephemerids from that country, an event
that would undoubtedly produce many new and unknown species,
as the fauna there must be a tollerably rich one. It would be a
great advantage if an energetic collecting of this order could be
arranged, not alone for the local fauna, but for the valuable addi-
tion it would bring to the knowledge of the fauna of South and
East Europe. Should this be to reality, it will not alone prove, as
stated before, that a rich fauna is to be found there, but that the
Ephemerid fauna will be more varied there than in any other country,
as there is no country with such varied localities for this order
as in Romania.

The same remarks apply both to the Trichoptera and Plecoptera
faunas as to the Ephemerida, although the two first are much
better known.

It is extreemly interesting to note that PBitlacus /agem has
been discovered again, and that Chrysopa phyllochroma has oc-
curred as an addition to the fauna.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

The systematic order that. is used here, is the some as in the
above qioted work of Dr. P. Kempny, and the number of species
of Neuroptera known from Romania are as follows:

Odonata 39; Ephemerida 3; Plecoptera (Perlidae) 13; Copeogna-
tha (Psocidae) 3; Trichoptera (Phryganeidae) 35; Lermitidae 1 ;
Panorpatae 8 and Planipennia 30.

The species that are new to the fauna are marked thus *.

C> tb

IS) 55)

CI i CD,

ODONATA.

„Dbellula fulva Mill. 1 9 Comana-Vlasca.

EPHEMERIDA.

„ Polymitareys virgo Oliv. 1 9. Serbotesti- Vaslui.
. Clofon dipterum L. 3 specimens. Comana-Vlasca.

PLECOPTERA.

. Perlodes |Dictyopterya) microcephala Pict. 2 9. Campu-

lung- Muscel.

. Nemura variegata Ohw. 6 specimens. Comana-Vlasca.
. Nemura sp.? 3 9. Campulung, Comana-Vlasca.

TRICHOPTERA.

. Phryganea varia Fabr. 18. Vall. du Berlad.
. Glyphotaelius pellucidus Retz. 1 . Comana-Vlasca.
. Limmnophilus decipiens Kol. 1 3. Comana-Vlasca.

« griseus L. 1 9. Dobroudja.

„ Oecetis ochracea Curt. 1 9. Vall. du Berlad.

TERMITIDAE.

„ Termes lusifugus Rossi. Comana-Vlasca.

PANORPATAE.

. Panorpa communis L. 19. Comana-Vlasca.
. Bilttacus Hageni Brauer. 3 S, 1 specimen defect. Serbo-

testi- Vaslui.
PLANIPENNIA.

. Formicaleo lineatus Fabr. 3 specimens. Serbotesti- Vaslui.
„ Myrmecaelurus trigrammus Pallas. 3 specimens. Serbo-

testi- Vaslui.
Chrysopa vulgaris Schneid. 3 specimens. Bucarest; Berlad.
i rasina Burm. 1 specimen. Bucarest.

„BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 6

5. Chrysopa formosa Brauer. 7 specimens. Bucarest; Comana
Berlad ; Serbotesti.
* 6. » Phyllochroma Wesm. 2 specimens. Berlad; Ser-
boteşti.
7. Micromus variegatus Fabr. 1. specimen. Comana.
8. Hemerobius elegans Steph. 4 specimens. Comana; Dobroudja.
9. » humuli L. 3. specimens. Berlad.

——p[..—

NOTES SUPPLEMENTAIRES
POUR LA FAUNE NEVROPTEROLOGIQUE DE LA ROUMANIE (2-E NOTE) 4

PAR .
A. L. MONTANDON

" Je crois rendre service aux entomologistes qui s'occupent de
l'etude de ces insectes en profitant de l'occasion qui m'est offerte
par le consciencieux travail de M. Esben Petersen, pour y ajouter
une autre petite liste de Nevropteres, ctudies et nommes par d'au-
tres specialistes : M. G. Needham des Etats-Unis, en 1903 (G. N.)
et M. Georg Ulmer de Hamburg en 1907 et 8 (G. U.) qui enricht
encore de quelques espăces et de plusieurs localites nouvelles nos
connaissances sur la faune Entomologique de la Roumanie.
* Somatochlora fiavomaculata. (G. N.) Comana, Vlașca.
* Phrygana striata L. (G. U.). Macin, Dobroulja.
* Neuroms clathrata Kol (G. U.). Ce magnifique insecte a €te
capture dans un vagon du train de Transylvanie, non loin de nos
frontieres, par M. le Dr. Ostrogovich; il est donc probable qwon
le trouvera aussi dans le pays.
* Huydropsyche instabilis Curt. (G. U.). Campulung, Muscel.

Grammolaulius nitidus Mull (G. U.) Macin, Dobroudja et Co-
mana, Vlasca.
Limnophilus flavospinosus Stein (G. U.) Macin, Dobroudja.

do affinis Curt. (G. U.) Comana, Vlașca.
Oecetis ochracea Curt. (G. U.). Bucarest.

Bucarest, fevrier 1910,

1) La premiăre note est parue dans ce Bulletin, An. XIV, No. 6, 1906, ă la suite d'un pre-
mier travail de Mr, le Dr. P, Kempny sur les Nevroptires de la Roumanie

62 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

NOTES SUR QUELOUES FORMES NORD-AMERIGAINES DU GENRE RANATRA (Hem.)

PAR
A. L. MONTANDON

Pai dejă signale (Ann. Soc. Ent. de France 1907, p.62 et
suiv.) les differences tres appreciables que javais constatees entre
les divers exemplaires rapportes par plusieurs auteurs aux R.
fusca Pal et guadridentata Stal, comme aussi la tres-grande
confusion qui me paraissait exister dans ces diverses determina-
tions &tablies sans doute sur deş exemplaires isoles ou sur un
nombre trop restreint d'individus.

De nouvelles observations faites sur les materiaux de plusieurs
de nos grands Musces n'ont fait que confirmer mes previsions et
m'ont amen€ ă reprendre l'stude de ces formes, assez voisines il
est vrai, mais absolument confondues par les divers hemipteristes
qui ont eu l'occasion de s'en oecuper. Ainsi Stâl lui m&me, si precis
dhabitude, n'avait pas su reconnaitre la veritable R. fusca Pal
de B., et parmi les diverses formes rapportees par lui ă cette
espece, je poss&de un exemplaire du Texas qui appartient ă un
tout autre groupe par ses granis yeux tres transverses, beaucoup
plus larges que le vertex, de meme que par la longueur de ses
pattes beaucoup plus developpees, mais avant de lui attribuer un
nouveau nom, il est prudent d'attendre d'autres arrivages de ces
insectes pour pouvoir faire de nouvelles comparaisons.

Tout recemment (Bull. Soc. Sc. Bucarest XVIII No. 5 et 6,
paru Janvier 1910) jai dejă decrit deux formes incdites de VA-
merique du Nord et je mentionnais aussi R. Kirkaldyi Buen. sur
le compte de laquelle je n'€tais pas encore suffisamment €difi€.
Maintenant je donnerai le resultat de mes dernieres recherches et
observations sur quelques formes qu'il m'a €t€ permis de recon-
naitre et de fixer d'une facon plus sâre. On pourra se rendre
compte ă chacune d'elles de la confusion qui a regne jusquwă ce
jour dans les dsterminations de ces insectes et des erreurs qui
ont &t€ commises,

Jespere que les trois chapitres suivants contribueront ă retablir
un peu-d'ordre dans la classification des espsces les plus r€-
pandues dans l'Amerique du Nord, et faciliteront aux entomo-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 63

logistes qui s'en occupent la reconnaissance des formes con-
fondues ou meconnues, en leur cvitant les recherches souvent
longues et ardues dans toute la precedente litterature dispersce
parmi une foule de recueils et publications diverses oi il a ete fait
mention de ces especes.

Bucarest, Feâvrier 1910.

RANATRA FUSCA Pal de B. 1505
= R. Kirkaldyi Bueno 1905

Lors de la description de R. Airkaldyi Buen (Canad. Entom.
May 1905, p. 187) cette espece a ct donnce par son auteur comme
provenant de PEtat de New-York, de Chicago et de VIilinois. *

En 1go8 (A Catalogue of American aguatic and semu-
aquatic FHemiptera by G. W. Kirkaldyi ct ]. R. de la Torre
Bueno — Proceedings of the Entom. Soc. of. Washington,
vol. X, p. 203), les auteurs ctendent la distribution gtographique
de lespece: Ontario, New-York, North Carolina, Florida,
Illinois, Michigan. L'€loignement de plusieurs de ces Etats est de
nature ă nous faire croire que laire de repartition de Pespece est
beaucoup plus &tendue qwon Pavait dV'abord supposee, et que catte
forme est probablement une de cell=s qui sont les plus repandues
dans VEst des Etats-Unis.

Si on se donne la peine d'examiner un peu attentivement la
description tres succincte de FR. fusca Pal de B. et la figure que
Pauteur ena donnce „Insecles recueillis en Afrique el en
Amerique 1505, Pl. XX, fig. 1, p. 235“, sans trop tenir compte
des details de couleur qui ontsi peu d'importance pour ces insectes
aquatiques dont les tegumens prennent souvent la teinte plus ou
moins obscure du milieu ou ils ont vecu; ni des dimensions du
dessin, sans doute amplilices et qui du reste ne correspondent pas
non plus avec celles des antres especes americaines ; et qu'on ne
considere que les details essentiels pour la caracteristique d'une
forme, tels que les longueurs proportionnelles des pattes et des
appendices, on reconnaitra sans peine ă ses femurs antcrieurs
courts et assez robustes, ă ses pattes posterieures tr&s peu deve-
lopptes et ă ses appendices beaucoup plus courts que V/abdomen,
que R. Kirkaldyi Bueno est certainemens la seule qui puisse
raisonnablement lui âtre assimilte,

G4 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

D'autre part, je profiterai de cette oceasion pour faire re-
marquer que le rapprochement fait par plusieurs auteurs entre
R. fusca Pal de B. et R. mgra H. S. ne me parait pas du tout
justifi€ puisque dans la diagnose de cette derniere Lauteur disait :
»Grosse fast von R. linearis, Schuirzer, die Augen nicht
prâsser aber seitlich mehr vortrehend, der Scheitel daher
breiter. Bau des Thoraa und Lingenverhăltmisse der Deine
wie bei R. elongata. Aus Nord Amerika«. Je ne connais pas
jusqwă present dVespece de lAmerique du Nord avec les pattes
aussi developpees que celles de R. elongata Fabr. dont Vextre-
mite des femurs posterieurs, €tendus en arricre, depassent fran-
chement la derniere suture abdominale, et pour le moment je ne
distingue pas encore la forme que lauteur a eue sous les yeux,
mais les caractsres qu'il lui attribue ne permettent pas, en tous
cas, de la confondre avec les autres espăces connues de PA-
merique du Nord.

RANATRA QUADRIDENTATA Stăl, nec Bueno

Jai sous les yeux un des co-types de Stăl, provenant de Me-
xico, obligeammenteede par M. Aurivillius du Musce de Stock-
holm, et j'ai d€jă rapporte ă cette forme d'assez nombreux
exemplaires de m&me provenance, des collections du Museum de
Paris, auxquels on ne saurait assimiler les specimens de PEst des
Etats-Unis, et c'est ă tort qu'on a donne le nom de R. guadri-
dentata Stăl ă ces derniers.

En effet, outre la double dent de Lextremite du femur ante-
rieur, suivie d'une sinuosite bien marquce, souvent assez profonde
entre la dent et Lextremite du femur, R. guadridentata se dis-
tingue par la forme de son pronotum assez cylindrique pour la
partie anterieure, fort peu retrecie au milieu ; par les pattes visible-
ment plus allongees que chez R. fusca Pal.— Kirkaldyi Bueno,
surtout les femurs antcrieurs, et aussi par la forme de sa tete
avec des yeux assez petits, nullement ou imperceptiblement trans-
verses et bien plus troits que Pespace interoculaire ; les joues
tres peu prominentes au devant des yeux et quelque peu diver-
gentes en avant, un peu plus courtes que le tylus; les appen-
dices plus courts que abdomen.

—"9 7

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 85

Dans la forme typique la partie anterieure du pronotum n'est
gu&re plus longue que la partie dilatee posterieure, et jy ai rat-
tach€, au moins provisoirement, ă titre de simple varicte des
exemplaires du Guatemala de taille un peu plus grande et un peu
plus allongee proportionnellement, qui different surtout de la
forme typique par leur pronotum dont la partie anterieure est
sensiblement plus allongee, plus d'une fois et demie plus longue
que la partie posterieure renflee. Ma collection possede deux
exemplaires 9 de cette forme que je distingue sous le nom de
R. guadridentata Stăl Var. Championi, nov. var. ; tous deux
provenant du Guatemala, Pun regu par Vintermediaire de M. L.
Scehoelch de St.-Louis Mo.: Vautre de M. Champion qui l'avait
âtiquete ă tort (B. C. A. Rhyn II. Ranatra fusca Pal.).

Chez ces deux exemplaires d'un jaune ocreux pâlc, lopercule
genital 9 ne depasse par lextremite de abdomen, exactement
comme dans la forme typique. Un autre exemplaire & (ma col-
lection) de Guatemala, recu aussi de M. Champion, toujours sous
le nom de R. fusca Pal, incorrectement employe€, offre bien les
mâmes caracteres que les deux 9 dontil vient d'etre question,
mais il est de couleur plus foncee, les pattes et les appenlices
paraissent aussi proportionnellement un peu plus allonges, ce qui
se remarque assez frequemment “comme difference sexuelle chez
la plupart des Ranatra; mais qui, par son pronotum plus grele
pourrait peut &tre appartenir ă une autre espăce, aussi ne Pai-je
ctiquete R. Var. Championi qwavec un point de doute (î)
restant ă controler plus tard, quand on aura de nouveaux ma-
teriaux de cette provenance.

RANATRA AMERICANA nov nom.

— R. quadridentata Torre Bueno, nec Stil

C'est Pespăce la plus commune cet la plus repandue dans une
grande partie de PAmfrique du Nord, au moins dans PEst et le
Sud des Etats-Unis ; ma collection en possede des exemplaires
de: Lowell Mass. (E. Blanchard); Pittsburge Pennsylv. ([H. G.
Klages); Long Island N. Y. (H. Meeske): Lake Forest (James G.
Needham); Floride (W. [1. Ashmead).

66 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Elle a &t€ confondue probablement par la plupart des auteurs
avec R. guadridentata Stal dont elle differe par la taille un peu
plus forte ; par la forme des yeux, un peu plus gros, plus saillants
et visiblement transverses, aussi larges que espace interoculaire
qui est aussi plus convexe que chez la vraie R. guadridentata
Stal ; les joues sensiblement plus allongces et plus procminentes
au devant des yeux, subparallăles, un peu attenuces en avant,
mais non divergentes au sommet, mieux appliquces contre le
tylus qui les depasse aussi tres sensiblement en avant, ce qui
donne ă la partie anterieure de la tâte une forme un peu plus
allongee au devant des yeux.

Pronotum tres visiblement retreci au milieu, s'clargissant insen-
siblement en arriere et en avant; ce caractere permet de distin-
guer assez facilement cette forme de la vraie R. guadridentata
Stal chez laquelle le retrecissement median du pronotum est
beaucoup moins accus€ et la partie anterieure bien plus cylin-
drique aussi bien dans la forme typique que chez la var:
Championi Montand. dont il a ste question au chapitre pre-
cedent.

La plupart des exemplaires de cette espece ont la double dent
de Pextremite du femur antericur qui les a fait confondre avec la
vraie R. guadridentata Stal.; mais cette double dent est souvent
tres attenuce et parfois meme tout ă fait atrophice, completement
nulle. Jai distingu€ ces derniers exemplaires sous le nom de R.
americana var : edentula nov. var ; ils sont actuellement repre-
sentes dans ma collection par deux seuls exemplaires 9 Lun de
Pennsylvanie (H. G. Klages), lautre du Texas (cede par le Musce
de Stockholm comme un des exemplaires attribues par Stăl ă R.
„ usca).

C'est &videmment cette variete qui a 6t€ substituce ă tort jusqu'ă
present, par tous les hemipteristes, ă R. fusca Pal. qui en diffăre
&videmment comme je Lai explique au chapitre concernant cette
dernisre espăce ; ce nom ne saurait donc ctre arbitrairement con-
serve ă la forme dont nous venons de nous occuper. Moi-meme,
je m'empresse de le reconnaitre, javais jusquă present commis
la m&me meprise et il est probable que la plupart des exemplaires

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 67

que jai ainsi stiquetes precedemment, ă Pexemple de nos prede-
cesseurs, sont par consequent ă revoir pour subir une modifi-
cation d'stiquetage.

Bucarest. Janrier 1910.

NOUVELLES CONTRIBUTIONS A L, ETUDE DES HOLOPTILIDAE

PAR

A. L. MONTANDON

Dans son ceuvre qui reste magistrale, malere les imperfections
qwon pourrait peut-etre y trouver aujourd'hui, C. Stal, Enume-
ratio Hemipterorum IV. 1874, p. 5, scindait sa Subf. Holopti-
lina en deux groupes :

1. Tibiis posticis apice încurvis : oil faisait entrer les
genres Ptilocnemus Westw., Ptilocerus Gray. et Holoptilus
Lep. et Serv. ;

2, Tibiis posticis rectis : pour le genre Orthocnemis Westu.
seul connu ă cette &poque.

C'est de la mâme annce qu'est date le travail de Westwood
Thesaurus Entomologicus Ozoniensis, Oaford 1874 ou se
trouve decrit le genre Aradellus, considere alors par son auteur
comme un simple sous genre de toutes les autres formes qui'il
confondait sous le nom gânerique d'Floloptilus, y compris aussi
le sous genre Orthocnemis Westw. cre depuis 1842 et dont il
donnait alors une figure assez peu rcussie, il faut bien le re-
connaitre.

Bas€ sur les indications de Stâl dabord, completees ensuite
par un scrupuleux examen de la dite figure donnce par West-
wood Trans. Ent. Soc. vol. 11, p. 246 PI. VII, fig. 5, 1842,
Holoptiius (Orthocnemis) basalis Westw., appuyee de sa de-
scription ou îl dit : » The hind feet are much shorler and. less
densely setose even than in Holoptilus ursus . . . «, jai &tabli
en 1907. Ann. Mus. Hungar. Notes sur les Holoptilhides p. 415
les deuz coupes assez bien indiquces par Stâl et que je completais

68 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

par une premiere description succincte pour separer les deux
groupes que je distinguais alors dans la famille des Holoptilidae :

70. Tibias posterieurs greles et allonges. Antennes com-
Posces de guatre articles, sauf dans le genre Putoniola ou les
deux arhicles terminau paraissent soudes en un Seul arlicle
assez allonge, un peu plus long que la moitie de deuaieme, .

SPP iat e aie lo iza d Sata NM ZE RINA A Ip eta le ali tz
comprenant rleux autres sous-divisions :

a) Genres: Ptilocerus Gray. (auquel 7hysanopus Bergr est
identique) et Ptilocoris Montand ; ă tâte transversale, subtronquce
en avant au niveau antrieur des yeux ou tres faiblement pro-
lungce au devant des yeux, et toujours tr&s fortement retrecie en
arriere, derricre les yeux, avec un col tres &troit, bien visible ă sa
jonction au pronotum ;

b) Genres: Putoniola Bergr 1898 (— Putoniella Montand.
1897 preoccupe); Ptilocnemus Westw. et Holoptilus Lep.et Serv.;
ă tâte subquadrangulaire, non subitement retrecie derriere
les yeux et tres sensiblement prolongee rectangulairement au
devant des yeux.

Et je faisais alors des reserves sur la place ă attribuer au genre
Dasycnemus Bergr. qui se rattache cvidemment ă ce meme
groupe des Holoptilinae.

20. Tibias posterieurs vobustes et - proporhonnellement
beaucoup plus couris que daus le groupe precedent. Antennes
de trois articles, le dernier toujours plus court que le tievs de
la longueur du deuaxieme et quelguefois tout aussi robuste, .

Sicilia e ai aie Da sat taia NOTtROCBeBIIBAEA
comprenant 15) genres Orthocnemis Westw. et Aradellus Westw.

En creant son nouveau genre Smiliopus, ă tibias posterieurs
presque deux fois et demi plus longs que leurs femurs, M. Ber-
groth (Deutsch. Ent. Zeitschr. 1909, p. 334, 335) refute les di-
visions &tablies ci-dessus od son nouveau genre ne saurait entrer.

En effet chez SSmiliopus Bergr. les tibias posterieurs sont
bien tres allonges, mais en meme temps beaucoup plus robustes
que ceux des autres genres connus auparavant et sur lesquels je
me basais alors pour stablir mon premiere groupe Foloptihinae ;
mais il me semble que cette hesitation n'est pas justifice et que la

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 69

longueur des tibias posterieurs, si caracteristique des deux
groupes que javais 6tablis, permettait tres bien de cr&er une nou-
velle coupe ou plus simplement encore, ce qui serait plus lo-
gique, de conserver les deux groupes en modifiant leurs diag-
noses de la manisre suivante :

„10. Tibias posterieurs allonges, au moins deux fois plus longs
que leurs femurs ; antennes de quatre articles, etc., ete., ou le
genre Smilhopus Bergr. rentre alors tout naturellement .

20. Tibias posterieurs courts, ă peine tout au plus une fois et
demi la longueur de leurs femurs ; antennes de trois articles, le
dernier toujours beaucoup plus court que la moiti de second;
ou restent, non moins naturellement, les Orthocnemis et les Ara-
dellus qu'on pourra peut âtre aussi scinder plus tard en Orthoc-
neminae et Aradellinae, mais rien ne presse, dans Petat actuel
de nos connaissances sur les insectes qui nous occupent, une seule
de ces divisions me parait suffisante, au moins pour le moment.

On ne saurait chercher ă rapprocher le genre Smilzopus de
cette deuxieme division, un caractere tel que la longueur des tibias
posterieurs est incontestablement de la plus grande importance,
il entraîne fatalement avec lui sinon un genre de vie special, du
moins des allures franchement differentes dont on doit tenir
compte, et qu'un biologiste ne saurait n€gliger.

Jajouterai cependant que je ne suis pas encore tres exactement
fixe sur le genre Smiliopus Bergr., mais que la description assez
dătaillte donne par son auteur me laisse limpression que''ces
insectes doivent &tre tr&s-voisins des PHilocnemus Westu. dont
ils ont les carenes longitudinales du pronotum assez caracte-
ristiques ; et, cette opinion s'est confirmee par Pexamen d'un
insecte des collections du Museum des Etats-Unis ă Washington,
dtiquete Smiliopus compressipes Bevgr. mais cette ctiquette ne
parait pas tre de Pcriture de M. Bergroth, et, malheureusement
Pexemplaire est trop defectueux pour âtre identific avec securite,
mais il me parait en effet appartenir A la nouvelle forme decrite
par M. Bergroth, dont il a les tibias posterieurs beaucoup plus
robustes que chez les vrais Ptilocnemus, paraissant un peu
aplatis avec des faces leur donnant un aspect prismatique, retrecis
A leur base et surtout vers Pextremite, mais cette dernitre parait

10 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

aussi legerement recourbee presque comme chez les P/ilocnemus,
et ces tibias ne sont pas completement droits comme le dit M.
Bergroth pour son espece.

Les antennes manquent totalement ă ce specimen trop defec-
tueux pour se prononcer ă son gard d'une fagon certaine. On
pourrait pvesque supposer qu'il appartient ă une forme interme-
diaire entre les vrais PhHlocnemus et les Smiliopus Bergr. De
taille plus faible que Plilocnemus Sydnicus Mayr dont îl a un
peu Paspect, il sen distingue sâirement par ses cories beaucoup
plus raccourcies, tr&s reduites, occupantă peine la cinquicme partie
de la longueur de lhemelytre et par le bord lateral de la mem-
brane assez &troitement jaunâtre entrecoupe de taches brunes
irregulires repondant assez bien aux indications donnees pour
Smiliopus compressipes Bergr., avec une petite tache vitreuse
derriăre les cories presque egale ă la longueur des cories.

La dimension restreinte des cories tres raccourcies ne suffirait
pas non plus, en tous cas, ă rapprocher cette forme des Orthoc-
nemis comme a cru pouvoir le faire M. Bergroth ; car, si ce ca-
ractere peut &tre, tout au plus, suffisant pour la distinetion d'e-
spăces differentes comme nous lavons vu chez les Pizlocerus, ou
elles sont chez quelques uns ă peu pres tout aussi courtes, ă peine
le cinquitme de la longueur de hemelytre, tandis que chez
dautres elles atteignent la moiti€ de la longueur de Phemelytre; par
contre il nc: saurait nullement justifier un rapprochement avec les
Orthoenemis dont les tibias posterieurs sont ă peine plus longs
que leurs femurs, ă peu pres exactement comme chez les Aradellus.

Ma collection posede aussi Orthocnems basalis Westw. prove-
nant d'Alexandra, Victoria (Australie), regu de M. F. L. Billing-
hurst il y a dejă plusieurs annces, mais que je n'avais pas pu iden-
tifier jusqw'ă ces derniers temps avec certitude ; je ne possedais
pas alors le travail de Westwood (Trans. Ent. Soc. Vol. II 1842)
ou les quelques mots de description complătent fort heureusement
le dessin peu correct donn€ par Vauteur dans le mâme ouvrage,
et qui ne correspond pas non plus tres exactement avec le croquis
de Paile superieure donne plus tard (Thes. Entom Oaford 1874,
pl. XXĂVI fig. 12). Ces deux dessins en effet donnentl'impres-

sion d'une membrane tres claire marquce de deux taches grisâtres,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTUNŢE 71

lune tr&s grande sur la base, lautre subarrondie, punctiforme,
vers Pextremit€ entre les prolongements posterieurs des nervures
derricre les cellules discoidales ; tandis que la descriptions dit bien:
»capite postice et hemelytris at basin dense et longe griseo lana-
tis, his ad basin albis, plaga maxima media nigra, apicibus-
gue griseis, punctum migrum includentibus« ce qui permet
d'interprâter ses croquis trop incomplets.

Aradellus distinctus J/ontand. 1907. Jai de nouveau examine
deux exemplaires de cette espăce, un de la colection de M. Ber-
groth, Pautre du Mus. Nat. des Etats-Unis ă Washington, tous
deux regus etiquetes primitivement A. Cyenahs Wesiw. Ce nom
ne saurait leur convenir; comme je Pai dejă fait remarquer lors
de la description de A. distinctus Montand, cette espice se dis-
tingue franchement de la fivure donnes par Westwood (The.
Pl. XXXVI fig. 9) appuyee du texte mâme de la description
de A. Cygnalis Westu. (loc. cit. p. 193) qui dit :»... prothoracis
lateribus vegulariter rotundatis« et qui represent: sur la fior +
le troisieme article des antennes insere ă lextrem'te lu sec nl;
tandis que A. distinctus Montand. ales cotes lateraux “lu prono-
tum presque droits, lEzrement sinu6s ă leur partie anter'eure et
mediocrement arrondis seulement vers leur extremite pres de
. Pangle posterieur ; le troisi&me article des antennes n'est pas fu-
siforme comme celui de la figure de Westwood, mais assez obtus,
subeylindrique et insere dans une profonde fissare de lextremite
du deuxi&me article ; la tache noire sur le fonil blanc de Lextre-
mite de la membrane n'est pas forme de points ou petites taches
rcunies comme cela est indiqut dans le dessin de Westwood, mais
est tr&s nettement dessince bien arrâtee tout autour, se detachant
trăs franchement sur la teinte presque blanche qui couvre Pextr6-
mite de la membrane. En outre les cories tres petites, foncees,
unicolores, ne laissent pas distinguer de cellules blanchâtres ou
transparentes comme celles qui sont indiquces sur le dessin de
Westwood ou les nervures seules sont &troitement noirâtres.

Aradellus nigerrimus nov. sp. Iris voisin comme forme et di-

i srp ip
mensions de A. distinctus Montand,, cette nouvelle espece s en
distingue au premier coup d'oeil par sa couleur uniformement noire

72 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

sur tout le corps, les pattes, les antennes, les cories et la mem-
brane; la corie opaque occupe sur la marge de /hemelytre le quart
basilaire de sa longueur; la membrane n'a qwune tr&s petite tache
vitreuse tres &troite derriere les cories, elle est parcourne par trois
nervures longitudinales formant deux longues cellules fermees ă
leur extremite sur le disque, et,du sommet de ces cellules se de-
gagent deux petites nervures longitudinales, une du milieu pos-
terieur de chaque cellule, dirigees subparallelement en gfriere
mais n'atteignant pas lextremite de la membrane.

Les angles anterieurs des cotes lateraux de la tete au devant
des yeux sont un peu acumines et legerement divergents en
avant, tres sensiblement plus accentues que chez les autres especes,
de mâme que les petites &pines laterales derritre les yeux,
plus robustes aussi, donnant ă la tete vne forme quadrangulaire
plus prononcde, ă angles plus saillants. Les antennes paraissent.
glabres, ce n'est que sous un asez fort grossissement qu'on aper-
goit les petites €&pines denses et couchees; ă premier article tres
robuste et visiblement plus long que large, tres obliquement tron-
qu€ au sommet, le cote interne anguleusement prolonge en avant:
le deuxieme article assez fort mais beaucoup plus grele que le pre-
mier, environ de meme longueur que la plus grande largeur du
pronotum, avec la base subitement retrecie et le sommet un peu
largi, bifurquc ă Pextremite. Le troisi&me article manque. Le pro-
notum et les cories paraissent glabres; le pronotum est ă peu
pres de mâ&me forme que chez. A distinctus Montand.

Australie. U. S. N. M. Washington, un seul exemplaire.

Dans mes precedentes Notes sur les Holophiidae Ann. Mus.
Nat. Hung. Budapest 1907, il y a une omission dans la deserip-
tion de Philocerus fuscovenesus Montand, ou je dis (p. 421) ă
propos de cette espăce: se distinguaut en outre d'une facon tres
caracteristique par les touffes soyeuses: il faut ajouter : (de ses
tibias posterieurs), »foncees presgue noires et paraissant formees
de soies un peu plus courtes gue celles de P. Lynx Bergr.».

En outre jai mentionn€ dans le meme travail, comme type du
genre Phlocoris Montand., une esptce restee inedite qui
m'avait &t€ envoyce par notre coll&gue M, Schouteden sous le nom
de Holoptilus Westwoodi, et dont je vais donner le signalement:

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 73

Pticoloris Westwoodi Schouteden. Lete brune foncce, fortement
sillonnee longitudinalement. Yeux gr-s; espace interoculaire deux
fois plus large qwun oeil; ocelles tres gros, situs un peu en arritre
de Pangle posterieur interne de Voeil.

Deuxieme article des antennes, pâle et tres long, environ comme
le premier article, la tete, le pronotum et l'&cusson rcunis, avec
de grandes soies tres longues brunes et &rigtes en dessus, meltes
de soies couchees blanchâtres un peu plus courtes; en dessous
les soies sont plus serrees et plus courtes. Troisieme et quatrieme
articles des antennes, brunâtres, greles ; ensemble environ le quart
de la longueur du deuxieme ; le quatricme plus d'une fois et demi
plus long que. le troisieme.

Pronotum avec un large et profond sillon median, longitudinal,
sur les deux tiers anterieurs ; les cotes lateraux de cette partie
anterieure, droits ; Pangle lateral arrondi, non explan€, avec deux
rangees de soies epineuses pres du sommet dela dilatation. Sur-
fage du pronotum assez uniformement d'un brun pâle avec les ci-
catrices plus foncees, tres rapprochees de Pangle anterieur.

Cories jaunes brunâtres avec les nervures et cellules faites
comme dans la figure donnce par Westwood de P. Vulpes Stăl,
pas plus foncses que le fond occupant presque la moitic de la lon-
gueur de Vaile superieure. Membrane blanchâtre avec une grande
tache brune irreguliere ă la base et une autre plus petite ă l'ex-
tremite, cette derniere formee de deux tridents opposes, celui de
VPinterieur ă dents plus courtes, celui de Vexterieur avec les dents
atteienant le boril posterieur de la membrane. Entre les deux
taches le bord externe de la membrane est ausssi marquc de trois
traits bruns foncâs.

Femurs brunâtres, plus fonces sur leur moitic apicale, avec des
soies longues assez denses, mais pas en brosse, sur tout le tour
et sur toute la longueur du tibia, jaunâtres plus ou moins foncees
plus brunâtres vers la basc comme celles de Pextremite des femurs

Dessous du corps jaunâtre.

Longueur 12 mill. Kassai Congo. (Coll. Schouteden).

De taille plus grande cet ă coloration beaucoup plus foncee que
les Philocoris Nebulosus cet Vulpes Stal., cette grande ct belle
espece a un peu la teinte brunâtre des Ptilocerus.

Encarest, Dâcernbre 1009,

—îc——

74 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

KATALOG DER MACROLEPIDOPTEREN RUMANIENS

MIT BERUCKSICATIGUNG DER NACEBARLÂNDEA UND DER BALKANHALBINSEL

VON

FRANZ yU. SALAY

EINLEITUNG.

Die Macrolepidopteren Rumăniens, welche bereits friiher von
Herrn Aristide de Caradja beschrieben und neu von Herrn Dr.
Eduard Fleck bearbeitet worden sind, sowie deren Nachtrăge und
Berichte anderer Entemologen, bilden heute eine nicht unbedeu-
tende Literatur.

Gestiitzt auf dieses reiche Material sowie auf meine dreissig jăh-
rige Sammeltătigkeit und in Anbetracht dessen, dass die rumăni-
sche Landesfauna bis heute noch nicht nach einem systematischen
Kataloge geordnet worden ist, entschloss ich mich schon vor drei
Jahren mich dieser Aufzabe zu unterziehen, in der Hoffnung allen
entomologischen Freunden die Gelegenheit zu bieten durch dies
neu beendete Werk die Macrolepidopteren Rumăniens ausfiir-
licher kennen zu lernen.

Als Grundlage meiner Arbeit diente mir der allbewâhrte und
best eingefiihrte »lKatalog der Lepitopteren des palaearetischen
Faunengebietes von Dr. Staudinger und Dr. Rebel« dessen
Nummerierung ich auch beibehielt. Um meinem Kataloge ein
hoheres ÎInteresse fiir die Freunde der Lepidopterologie zu geben,
habe ich nicht allein unsere Nachbarlănder, sondern das ganze
Gebiet der Balkanlinder nach Dr. Rebel's neuesten Werken
»Studien iiber die Lepilopterenfauna der Balkanlănder« 1. und II.
Teil angefiihrt. Es kniipft sich hieran, auch die bescheidene Hoff-
nung einst noch manche dieser Tiere mit in unsere Landesfauna
einbeziehen zu kânnen.

Beziiglich der Fauna unseres Nachbarstaates „Ungarn« die
ebenso năhere Beriicksichtigung bedarf, und zwar nach Faunen-
gebieten geordnet, wie sie in der Karte der „Fauna Regni Hun-
gariae» zum Ausdruck gelangte, moge hier fiir entomologische
Freunde denen die diesbeziigliche Karte nicht vorliegt, folgende
Aufstellung năheren Aufschluss geben, indem ich noch bemerke,
dass die hinter dem Worte « Ungarn» beigesetzten râmischen Zahlen
bedeuten:

_—_———— >

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 75

I. Das centrale Gebiet Ungarns welches die lKomitate Pest
Pilis, Heves, Jăsz N. Kun Szolnok, Bekes, Csongrâd, Borsod, Sza-
boles, Haidu, Bihar, Arad, Csanâd.

II. Die pannonische Region mit den Komitaten: Esztergom,
KRomărom, Feher, Tolna, Baranya, Gyăr, Veszprem, Somogy,
Moson, Sopron, Vas, Zala.

III. Die nordwestliche Region mit den Komitaten: Nâgrâd,
Gâmaâr, Szepes, Hont, Z6lyom, Lipt6, Arva, Bars, Trencsen, Tur6c,
Nyitra, Pozsony.

IV. Die nordostliche Region mit den Komitaten: Abanj- Lorna,
Sâros, Zemplen, Ung, Bereg, Ugocsa, Marmaros, Szatmâr.

V. Die transilvanische Region mit den lhomitaten: Szilâgy,
Kolozs, Torda Aranyos, Als6 Feher, Hunyăd, Szolnok, Besztereze,

Maros Torda, Kis Kiikiillo, Szeben, Ce Udvărhely, Nagy Riikiullă,

Haromszek, Foparas, pri

VI. Die Bona fiseie Region mit den Komitaten: Băâes Bodrog,
Torontâl, Tenes, Krasso Szăreny.

VII. Die kroatische Region mit den Komitaten: Szerem, Ve-
râcze, Pozsega, Varasd, Kârâs Bellovar, Zagrab, Modrus-Fiume,
Lika Krbava.

VIII. Die adriatische Region.

Von besonderem Interesse fir uns sind die Gebiete Ungarns
V, VI, VII, als die zunăchst liegenden.

Was die Faunengebiete Rumăniens anbelangt, so sind selbe in
diesem Kataloge in dem Umfange wie sie Herr Dr. Eduard Fleck
in seiner detaillierten Karte, die nach Bodenbeschaffenheit, greo-
grafischen Lage und absoluter llohe festeestellt, beibehalten
worden. Zur Erklărung der Gebiete diene folgendes:

I. Das nârdliche Gebiet der Walachei, am siidlichen Abhange
der Siidkarpaten, der Hauptsache nach den Districten entspre-
chen: Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Argeș, Muscel, Dâmboviţa, Pra-
hova, Buzeu und Râmnic.

II. Das dstliche Gebiet: Abhang und Auslăufer der transilva-
nischen Ostkarpaten, westlich des Seret

III. Das siidliche Gebiet der W Sa — vorherrschend Tiefland
und Ebene — entsprechend ungefâhr den Districten: Dolj, Roma-
nați, Olt, Teleorman, Vlașca, Ilfov, Jalomiţa und Braila.

IV. Das Gebiet der Moldau zwischen Seret und Prut (Niedere
“oa

Das Gebiet der Dobrogea (Maritimes Gebiet).

i, râmischen Ziffern hinter dem Fundorte bezeichnen die Flug-

monate,

76 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Aufrichtiven Dank spreche in erster Linie meinem hochgeehrten
und liebenswiirdigen Freunde Herrn Dr. Eduard Fleck aus, fir
seine Ratschlăge und Unterstiitzung, sowie fiir die Ermăchtigung
seine neueren lepidopterologischen Sammelergebnisse anfiihren
zu diirfen, umsomehr als es in seiner Absicht lag, seinen dritten
Nachtrag folgen zu lassen. Ebenso danke ich Herrn Aristidi de
Caradja fir sein freundliches Entgegenkommen indem er mir
meine Ausbeuten verifizierte und manches mir unbekannte Exem-
plar bestimmte. Ferner danke ich meinem Gânner Herrm Dr. C.
|. Istrate fiir das Interesse welches er mir in jeder Flinsicht entge-
genbrachte. Auch danke ich Herrn Dr. Gr. Antippa fir die Lie-
benswiirdigkeit, mit welcher er mir die Sammlung des Naturhisto-

rischen Museums zu meinem Studium iiberliess.

Caradja Aristide de:

Idem

' Idem

Idem

Fleck Dr. Eduard:

Idem

]dem

Bucarest, Februar, 1910,

QUEEN.

Die Grosschmetterlinge des Konigreichs Ru-
măniens. ]ris. Jahrg. VIII 1395 und Jahrg. IX,
1896.

Ein neuer Beitrag zur Lepidopterenfauna Ru-
mâniens. Bul. de la Soc. des Sciences, Buca-
rest Jahrg. XII, No. 1 und 2, 1903.

Neuer Beitrag zur Lepidopterenfauna Rumă-
niens. Bul. de la Soc. des Sciences, Jahrg. XII,
No. 5 und 6, 1903.

Neuer Beitrag zur Lepidopterenfauna Rumă-
niens. Bul. de la Soc. des Sciences, Jahrg. XIV,
No. 1 und 2, 1905.

Die Macrolepidopteren Rumâniens. Bul. de la
Soc. des Sciences, Jahrge. VIII, No. 6, 1899,
und Jahrg. IX, No. 1, 1900.

Die Macrolepidopteren Rumăniens »Nach-
trag I«. Bul. de la Soc. des Sciences, Jahrg. XI,
No. 1 und 2, 1902.

Die Macrolepidopteren Rumăniens »Nach-
trag Il«. Bul. de la Soc. des Sciences, Jahrg.
XIII, No. 3 und 4, 1904.

Hâhenkarte von Rumănien und Ungarn und
deren Faunengebiete mit Beriicksichtigung der
iibrigen Nachbarlănder. Bul. de la Soc. des
Sciences, Jahrg. XI, No. 1 und 2, 1902.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 71

Hormuzaki Const. von : Die Schmetterlinge der Bukowina. Verhand-

Idem

Jaguet Dr. M.:

Montandon A. L..: |

Czekelhus Dr. D.:

Staudinger Dr. O und
Rebel Dr. H.:
Rebel Dr. H:

Agner-Abafi L. von :

Atgner - Abafi - Pavel
und Uhrik.:
Paz Ferdinand :

lungen der K. K. zoologisch botanischen
Gesellschaft in Wien, 1897.

Ueber die in den Karpaten einheimischen
Arten der Gattung Erebia und deren Be-
ziehungen zur pleistogenen Fauna Mitteleuro-
pas. Bul. de la Soc. des Sciences, Jahrg. XI
No. 3, 1902.

Catalogul Lepidopterelor culese în România
de membrii Soc. Naturaliștilor din România.
Bul. de la Soc. des Sciences, Jahrg. XI, No, 3,

'1902 und Jahrg. XII, No. 1 und 2, 1903. -

Lepidopteres recoltâes en Juin 1899ă La-
culeți et determinces par Mr. Dr. Ed. Fleck.
Bul. de la Soc. des Sciences, Jahre. VIII,
No. 6, 1899.

Contributions ă la faune entomologique de la
Roumanie. Bul. de la Soc. des Sciences, Jahreg.
IX, No. 5, 1900.

Kritisches Verzeichnis der Schmetterlinge Sie-
benbiirgens, Verhandlungen und Mitteilungen
des siebenbiirgischen Vereins fir Naturwis-
senschaften zu Hermanstalt. Band. XLVII,
1897.

Katalog der Lepidopteren des palaearetischen
Faunengebietes |. Teil, 1gor.

Studien iiber die Lepidopteren Fauna der
Balkanlânder, ]. Teil : Bulgarien und Ost-Ru-
melien. Il. Teil: Bosnien und Herzegrowina.
Annalen des KE. K. naturhistorischen Hofmu-
seums Wien. Band XVIII, 1903, und Band XIX,
1904.

Zur Lepidopteren Fauna Rumăniens. Bul. de
la Soc. des Sciences, Jahrg. IX, No. 5, 1900.

Fauna regni Hunvariae, budapest 1900.
Beitrag zur Lepidopterenfauna von Rumă-
nien. Bul. de la Soc. des Sciences, Jahre. XVII,
No. 1 und 2, 1908.

73 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

ABKURZUNGEN
Grum. == Grumăzești.
Rpe. == Raupe.
Schm. = Schmetterling.
Carad. = H. Aristide de Caradja in Grumăzești.
FI. — Dr. Eduard Fleck in Azuga.
Mn. == Josef Mann in Wien.
ES = Dr. N. Leon in Jaşi.
Mont. = A. L. Montandon in Bucarest (Filaret).
Horm. == Const. v. Hormuzaki.
Hab. = Otto Habich in Wien.
Hhr. == [. Haberhauer.
I == [. de Joannis.
Coll. ]. == dessen Collection.
Coll. Kem. = Kemmingers Collection.
Coll. 1. == Dr. N. Leons Privatsammlung.
Soc. Nat. => Societatea Naturaliştilor, Bucarest.
Czek. == Dr. D. Czekelius, Hermannstadt.
Pet. == C. Peter, R.-Vâlcea. .

N. Papilionidae.

N. Papilio Latr. 1805.
4. Podalirius L.. Von Mitte April bis 15. Juni. in 2 bis 3 Ge-

und nerationen sehr hăufig, aber vereinzelt.

a) gen. aest. Zanclaeus Z. Von Ende Juni bis 15. September ; -
1. Gebiet : Turn-Severin. Hhr. — R.-Vâlcea
Pet. — Lăculeţ 1. — Rucăr Sal. —
Scăeni Soc. Nat.
Dl Grum. Kl. Neamţu, Văratic, Cea-
hlău, Carad. — Dulceşti, Văleni
Horm.— Comaneşti in Coll. Kem.—

Die Bucarest, |. Habich. u. Sal. — Co-
mana, Chitila, Brăneşti, Periș Sal.

4; Jasi, Bacău, Huşi, Carad.

ră Tulcea, Dobrogea Mn.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 79

4. Machaon L.

a) ab. gen. aest. Auran-
taca Spr.

10. Polyxena Schiff.

In allen Nachbarlăndern, auf der ganzen Bal-
kanhalbinsel sowie in Kleinasien und Armenien
verbreitet.

gen. aest. Zanclaeus Z. Bucowina, Ungarn
1.—V. Bulgarien, Bosnien.

var. Undecemlineatus Eim. Ungarn (Buda-
pest Eperjes).

var. Decemlineatus Eim. Ungarn (Budapest).
var. Novemlineatus Ag. Ungarn (Budapest).
Alexanor Esp. Dalmatien, Montenegro, Grie-
chenland.

In Ganzen Lande von Mai bis Juni und wieder
Mitte Juli bis September nicht so hăufig.

I. Gebiet: Azuga FI. — Rucăr Sal. — Buşteni,

Soc. Nat.

2. Mia Grumăzeşti, Văratic, Agapia, Cea-
hlău, Carad. -— Dulceşti Horm. — .
Broșteni-Barnar, Vârful Barnaru-
lui, Pax.
Bucarest, Comana Sal. und Soc.
Nat.
Văratec Carad.— Dulcești Horm.

Li]

In allen Nachbarlăndern und auf der ganzen
Balkanhalbinsel, Kleinasien, Armenien.

ab. Sphryrus Hb. Ungarn |. bosnien.

ab. Aurantiaca Spr. Ungarn |.

ab. Bimaculatus Fim. Ungarn |.

ab. Rubromaculatus 1. l. Ungarn |.

ab. Immaculatus Schulz. Ungarn V.

ab. Drusus Fuchs. Ungarn |. (Budapest).

A. 'Whais F. 1507.

Im Mai, Juni.
1. Gebiet : Sinaia, Bușteni 15/VII. Sal.— Lurn.-

Sev. Hhr.
25 Comanești in Coll. Kem.
3» Filaret 4/IIl. Wagner und 5/V.

Sal. — Bukarest VI. Mont.—(Co-
mana Mont, und 25]IV. Sal,

44. Apollo |.

36. Mnemosyne L.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

4. Gebiet: Dorohoi, Jași in Coll. L. und Pruthu-
fer Cosm.
i TRE Dobrogea V, VI, Mn.

Bueowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Montenegro, Serbien, Bul-
garien, Ostrumelien, Griechenland, Kleinsa-
sien.

ab. Meta Meig. Ungarn |.

var. Cassandra Hb. Unearn 1. USII
VIII.

ab. Ochracea Stgr. Ungarn 1. Il. VI. Mon-
tenegro, Dalmatien, Griechenland.

ab. Rufescens Obth. Ungarn I. (Arad).
Cerisyi God. Bucowina, Bulgarien, Ostrume=
lien, Tiirkei, Griechenland, Kleinasien.

Parnassius Latr. 1805.
2. Gebiet: Răreu an der Bucowinaer Grenze
Horm. hăulig. — Broșteni-Barnar

Pax.
5 a Rae Ciucorova VI. Mn.

Ostgalizien, Bucowina, Ungarn |.—V. und VII.
Bosnien, Herzegowina, Montenegro, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien, Russland (Kiew und
Charkow).

var. Liburnicus Rbl. u. Rghfr. Ungarn VII.
Griechenland, Kleinasien, Armenien.

ab. Pseudonomion Christ. Oberungarn (O.
Ruszin).

Im Mai, Juni.

1. Gebiet: Azuga 23|V. bis Ende VI. Fl. —

Rucăr 30|VI. Monast. Dealului 1/V.

Sal, — Roterturmpass Czek. — — Ba-

natgrenze Viertl.

Im Bucowinaer Grenzgeb. Horm.—

Broşteni-Barnar. Pax.

Dag Comana Hab. Mont. Sal.—Afu-
mați Hab. Sal. — Periş, Brăneşti -
15/VI. Sal.—Pasărea, Chitila V.
Soc. Nat.

135)

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 81

38. Crataegi L.

5. Gebiet: Telitza, Tulcea, Ciucorova VI. Mn.
Beşe-Tepe V. Mn. Hab. — Macin
28/V. Mont.

Bucowina, Ungarn nicht selten, Bosnien, Her-
zegowina, Montenegro, Serbien, Bulgaricn,
Ostrumelien, Russland, Kleinasien.

ab. Melaine Honr. Ungarn V. Uebergânge
in Bulgarien, Bosnien, Herzegowina.

var. Nubilosus Chr. Griechenland.

II. Pieridae.

$S. Aporia Hb. 1816.
Mai bis Juli gemein im ganzen Lande.
In allen Nachbarlăndern, iiberall acf der Bal-

kanhalbinsel und in Kleinasien.
ab. Koyi A4ig. Ungarn VI. (Orsova).

10. Pieris Schrk. 1801.

45. Brassicae L.

48, Rapae L. und |
var. [et ab.) Leucotera
Stef. |

Mai bis Mitte Oktober gemein im ganzen
Lande.

In allen Nachbarlăndern ; Auf der Balkanhalb-
insel sowie in Kleinasien vertreten.

Krueperi Stgr. Ostrumelien, Makedonien,
Griechenland, Kleinasien.

Mai bis August in mehreren Generationen all-
gemein verbreitet,.

In allen Nachbarlândern, iiberall auf der Bal-

kanhalbinsel und in Kleinasien verbreitet.

var. Minor (-osta, Ungarn |.

var. Mami Mayer, Ungarn VIII, Dalmatien,

Bosnien, Bulgarien, Makedonien, Griechen-

land, Siidrussland, Sarepta.

Ergane H-G. Ungarn VII. VIII. Bosnien, Her-
6

32 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

52. Napi L. und
a) gen. aest. Napaeae

zegowina, Dalmatien, Montenegro, Griechen-
land, Kleinasien und Sarepta bis Transkauka-
sien verbreitet.

| Mai bis August iiberall gemein.

Esp. |
b)ab. Intermedha Krul. 2. Gebiet: Nazy Sândor, Ceahlău Carad.
c)ab.9(5 )Bryomae O. 1. » Roterturmpass Czek. Azuga FI,
2.» An den Berghăngen im Bistrițatale

ab. Flavescens Wagn.

57. Daplidice L. und
a) gen. vern. Belli-
dice O.

62. Belia Cr.

Pax.
1, » Roterturmpass Czek.—Azuga FI.

Stammform und Napaeae Esp. in allen Nach-
barlăndern sowie auf der Balkanhalbinsel ver-
breitet.

ab. Intermedia Krul. Bucowina, Ungarn V.
Siidrussland, Sibirien.

ab. Bryoniae O. Ungarn 1. Il. IV. V.

ab. Sulphurea Schâyen. Ungarn V.

var. Fusca L. Ungarn II.

ab. Flavescens Ster. Ungarn V. Amasia.
Callidice Esp. Ungarn V. (auf dem Retyezăt).

| Im April, Juni bis Ende Oktober gemein im
| ganzen Lande.

In allen Nachbarlăndern und auf der Balkan-
halbinsel sowie Kleinasien.
Chloridice, [Hb. Ostrumelien, Liirkei, Sarepta,
Siidostrussland, Kleinasien.

11. Euchio& Hb. 1816.
|Anthochavis B./

5. Gebiet: Tulcea Mn.

Ungarn VII, Herzegowina, Dalmatien, Mon-
tenegro, Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland,
Tiirkei, Kleinasien, Armenien.

gen. aest. Ausonia Hb. Ostrumelien, Ferze-
gowina u. s. wW.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 33

69. Gardamines L. Im April bis Mitte Juni nicht hăufig.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr. — R.-Vâlcea
Pet.— Azuga FI.—Rucăr 10/VI.
Monast. Dealului 1/V. Sal.

20 Grumăzești, Văratic, KI. Neamţu,
Bohutini, Slănic Mold. Carad. —
Dulceșşti, Valea-Seacă Horm.—Co-
mănești in Coll. Kem.

e RR Comana 12/V. Sal. und Mont. —
Bukarest Hab. und Sal. — Periş,
Chitila, Brăneşti, V. Sal.

MAE Jaşi L.

BRA Tulcea VI. Mn. — Măcin Mont. —
Ciucorova Mn.
a) ab. Turritis O. 3, » Comana Mont. (1 Stiick).

In allen Nachbarlândern, auf der Balkanhalb-
insel sowie in Kleinasien.
ab. Turritis O. Ungarn |. IV. Kleinasien.

14. Leptidia Billb. 1820.
[Leucophasia Stph. 18927,

81. Sinapis L. und | ata : LANE
= TE Im April bis Juni und Juli bis September ge-
ii 9 Bia mein und weit verbreitet.
a) gen. vern. Lathyri 2. Gebiet: Agapia Cosmovici.
Hb.
b)gen. aest. DimensisB. 2. » Văratic VIII. Cosm. und 25|VIII.
Sal.

In allen Nachbarlăndern, auf der ganzen Bal-
kanhalbinsel und in Kleinasien verbreitet.
ab. ([var.] Sartha Riihl, Ungarn IV. (Eperjes).
Duponcheli Ster. Ostrumelien, Kleinasien.

16. Colias (F.) Leach 1815.

86. Palaeno |.

c) var. Europome Esp. E „ Gebiet: R.-Vâlcea Pet.

“ADIDIE,, Ortoaia, Valea Bistriţa Soc. Nat.

Ostgalizien, Bucowina, Nord-kRussland,

84 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

98. Hyale L.
a) ab. 9 Flava Husz.

d) var. Polhographus
Motsch. trans. ad.

1411. Chrysotheme Esp.

a) var. Sibirica Horm.

143. Edusa F.

Palaeno L. Ungarn III. Charkow, Tambow,
Wolgagebiet.
Phicomone Esp. Ostgalizien, Ungarn III. IV.

Im Juli bis Oktober im ganzen Lande gemein.
I. Gebiet: Azuga FI.

3,» Chitila 18/VII. Sal.

TI Jaşi Carad.

3 » Segarcea VII. Soc. Nat.

5 » Enisenlia VII. Soc. Nat.

Stammart: Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel und in Kleinasien.
ab. Flava Husz. Ungarn |. Il. IV. Bulgarien
u. s. W.

traus. ad. Sareptensis Stgr. Ungarn V. Sa-
repta.

2. Gebiet: Banater Grenzgebiet VIII. Ham.
und Pav.
5. » Tulcea V. Mn.

Galizien, Bukowina, Ungarn 1— VI. Tiirkei

(Constantinopel). Siidrussland, Kleinasien, Ar-

menien.

4. Gebiet: Stânca Ștefănești VIII. Soc. Nat.
Sibirien (Kransnojarsk).

Im Mai, Juni, August und September zahlreich

im ganzen Lande :

1. Gebiet: Azuga 12/V. bis VII. und IX. FI.—
Scăeni VIII. IX. Soc. Nat.—'Turn-

Severin. Hhr. — Monast. Dealului
1]V. Sal.
2.» Grumăzești, KI. Neamţu, Slănic Mol.

Carad.—Comaneşti in Coll. Kem.—
Broşteni, Vârful Barnarului Pax.

3. ». Bucarest, Comana, Târgoviște Sal.
— Craiova, Leontineşti VIII. Se-
garcea Soc. Nat.

A e o Stânca Ștefănești VII. Soc. Nat.

Sail Dobrogea V. und VIII. Mn. —
Constanţa, Murfatlar, Horozlar, E-
nisenlia: VII. VIII. Soc. Nat.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 35

a) 9 ab. Helicina

Obth. =
Aubuissoni Carad.

b) 9 ab. HeliceHb.

114. Myrmidone Esp.

a) ab. 9 Alba Stgr.

a bis) ab. 9 Flavescens
Garbowsky.

424. Rhamni L.

17.

2. Gebiet: Grum. Carad.

d de) Turn-Severin Hhr.
Ze | Piatra-Neamţ VIII. Grum. Carad.
hăufig. — Comănești in Coll. Kem.

Bucowina, Ungarn iiberall und in allen Bal-
eseul zis auch in Kleinasien verbreitet.
ab. Hehce Hb. in Bucowina, Ungarn V. Bos-
nien, Herzegowina, Serbien, Bulgarien.

ab. Helicina Obth. Ungarn V.

I. Gebiet : Lurn-Severin Hhr. — Azuga FI,
CE Telitza Mn.

Galizien, Bucowina. Ungarn nicht selten, Ser-
bien, nordl. Tiirkei, Siidwest-Russland.
1. Gebiet: Azuga 2/VIII. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn III. IV. und an
der Wolhynischen Grenze bei Brody und Gai-
smolensky.

1. Gebiet: Azuga und Retevoi 6/IX. FI.

Galizien, Ungarn VI.
var. Balcamea Rbl. Bosnien, Herzegowina,
Montenegro, Bulgarien.

Gonepterix Leach 1845.
[Rhodocera B )

Im April und Juli bis Ende September im gan-
zen Lande hăufig.

Bucowina, Ungarn iiberall und in allen bBal-
kanlândern. Kleinasien.

Cleopatra L. Gallipoli.

36 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

ENI. Nymphalidae.

A. Nymphalinae.
Charaxas Jasius L.

Bosnien, Dalmatien, Griechenland.

20. Apatura F. 1807.

434. Iris LL. Von Anfang ]uni bis Ende August hăufig-.
1. Gebiet: Azuga 1 u. 23|VIIL. FI. — Rucăr
10/VIII. Sal. — Bușteni VII. Soc.
Nat.
zii Aa Grum. 10/VI. Slănic Mol. 21/VIII.
Carad.—Dulceşti, Văleni Horm.—
Comănești in Coll. Kem.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, West-Bulgarien, Podo-
lin, Gv. Ecaterinoslaw, Amasia.

ab. Jole Schiff. Ungarn III. IV. V.

132. Ilia Schiff. Ende Juni bis Ende August hăufig.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet. — Rucăr 16/VIII.
Sal.

2002 KI. Neamţu, Agapia, Hangu, Cos-
tișa, Slănic Mol. Carad. verein-
zelt. — Dulcești, Văleni, ltzcani
Horm.—Hăufiger in Comănești L.

gg: Leontineşti VIII. Soc. Nat.
a) ab. Ilhades Mitis. 2 Grumăzești Carad.
b) ab. [et var.) Clyhie Im ganzen Lande hăufig.
Schiff.

c) ab. et var. Eos. Rossi
d) trans. ad. ab. Asta- 2. » Grumăzești Carad.

sioides Ster.
f) Mehis Frr. Bi Auf einer Donauinsel bei Calaraşi.

Bucowina, Ungarn |— VII.
Bosnien, Herzegowina, Serbien, Bulgarien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 87

135. Camilla Schift.

136. Populi L.

b) v. Bucovinensts
Horm.—
vw. Ussuriensis Carad.
trans. ad.

138. Sibilla L.

ab. (et. var.) Clytie Schiff. Ungarn 1— VII.
Bosnien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Armenien. |

ab. Astasioides Ster. Ungarn IV. V.

Mehis Frr. Bucowina, Ungarn 1. Il. IV. VII.
Bulgarien, Siid-Russland und Altaigebiet.

92. Limenitis F. 1807.

)

I. Gebiet: Azuga VII. FI.
29 N Broşteni-Barnar. Seeman.
5. _» Marcosch, Dobrogea VI. Mn. selten.

Ungarn |— IV. VI — VIII. Bosnien, Herze-
gowina Dalmatien, Serbien, Montenegro, Bul-
garien, Gallipoli, Kleinasien und Armenien.

2. Gebiet: Grum. Kl. Neamţu, Costisa, Slănic
Mol. VI bis 27/VII. Car. hăufig in
Anzahl.— Văleni Ende Mai massen-
haft Horm.—Comanești L.

0 Bufta 30/VI. Comana 22/VII. Sal.
Dx Azuga FI.
2. 463 Caradja's Fundorte — Bucowinaer

Grenzgeb. Horm.

Bucowina, Ungarn | — VI.. VIII. Bosnien,
Herzegrowina, Bulgarien, Ost-Rumelien, Podo-
lien, Charkow.

var. Bucovinensis Form. Bucowina, Amur.
ab. & Tremulae Esp. Ungarn III. IV. V. VI.
VII. Bosnien, Herzegrowina.

1. Gebiet: Azuga IJVIII. FI.

Si Sl4nic Mol. anfangs VIII. Carad.—
Comaneşti L. —und in den Karpa-
then Horm. Czek. und Viertl.

Bucowina, Unpgarn |— VII. Bosnien. Montene-
gro, Serbien, Westbulgarien, Siid-Pessarabien.

38 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

144. Lucilla F.

a) var. Ludmulla HS.

145. Aceris Lepechin.

452. Atalanta L.

154. Cardui L.

23. Neptis F. 1807.

2. Gebiet: Dorna Horm. — Comanești L.—
Banater Grenzgeb. Viertl.— Becazi

Carad.

3. Chitila VII. Comana VI. Sal. nicht
hăafig.

IE laşi Carad.

» Macin 28/V. Mont.

» Azuga Ende Vlund VII. FI. hăufig.
— Buşteni Soc. Nat.

2.» Bicaz, Slănic Mol. VIII. Carad. —

Broşteni-Barnar. Seemann.

— Cn

Bucowina, Ungarn | — VII. Dalmatien, Bos-
nien, Herzegowina, Westbulgarien, Ost-Ru-
melien, Russland im Gv. Charkow, Ecateri-
noslaw, W olgagebiet, Kleinasien.

var. Ludmilla HS. Ungarn. V. VI. VII.
trans. ad var. Bosnien, Herzegowina.

Im Mai. Juni und Ende Juli bis September mas-
senhaft in allen Waldungen der Ebene und
der Hiigelregion.

Bucowina, Ungarn 1— VII. Nordbosnien, Ser-

bien, Bulgarien, Ost-Rumelien nordl. Bessara-
bien, Siid-Russland.

21. Pyrameis HIV, 1816.

Im Mărz, April und Juni bis im Herbst im gan-
zen Lande gemein.

Bucowina, Ungarn iiberall, in allen Balkan-
lândern, Kleinasien.

Im ganzen Lande gemein.

Bucowina, Ungarn iiberall, in allen Balkan-
lândern, Kleinasien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 39

158. Jo L.

157. Urticae L.

e) trans. ad.v. Turcica
Ster.

458. L. Album Fsp.

95 Vanessa F. 1807.

Im April, Mai und wieder im Juli bis pice
ber iiberall verbreitet.

Bucowina, Ungarn iiberall Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Grie-
chenland, Russland und Kleinasien.

var. Sardoa Ster. in Bulgarien.

Im ganzen Lande, das ganze Jahr hindurch
meist gemein.
2. Gebiet: Broşteni-Barnar Pax.

Bucowina, Ungarn iiberall Bosnien, Herzegro-
wina, Serbien, Bulgarien, Ost-Rumelien und
in den iibrigen Balkanlăndern, Kleinasien.
ab. Atrebatensis B. Ungarn V. VI.

var. Turcica Ster. Bucowina, Bulgarien,
Kleinasien.

var. Polaris Stgr. Bucowina.

var. jet ab.) Urticoides F. d. W. sud. Russ-
land.

Ende Juni, Juli, August und iiberwinternd.

1. Gebiet: Azuga FI.

DI KI. Neamţu zahlreich, Grumăzești
selten, Slănic Mol. 27 und 29/VIII
und 6|IV. Carad. — Comanești
Horm.— Banater Grenze Viertl.

i re Comana, Periș, Țigănești Sal. nicht
hăufig.
4. » lași 15/VI. Pet.

Bucowina, Ungarn 1|—VII. Nordbosnien, Ser-
bien, Bulgarien, Mittelrussland, Altai. Fehlt i in
den siidlichen Palkanlăndern.

i
460. Xanthomelas |isp. 2. Gebiet: KI. Neamţu, Grumăzeşti, Piatra-N.

Costisa im VII. und VIII. Carad.—
Dulcești Horm.
4 5 Huși Carad.

90 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

161. Polychloros L.

162. Antiopa L.

Bucowina, Ungarn I—VII. Bosnien, Serbien,
Bulgarien, Nârdl. Russland.

Von Mitte ]uni bis Ende Maiim ganzen Lande
zahlreich.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Grie-
chenland, Kleinasien.

ab. Pyromelas Frr. Ungarn IV.

Mitte Mărz bis Mai und dann wieder Juli bis
Ende September nicht hăufig.
1. Gebiet: Azuga V. FI. selten. — Rucăr
20| VIII. Sal.—Scăeni III.
Buşteni VIII. Soc. Nat.

2, » Obere Moldau bis am Ceahlău Ca-
rad.— Broşteni-Barnar Pax.
clei Bucarest IV. Comana VII. Țiga-

nești VIII. Păd. Călugăreasca VII.
Sal.— Leontinești VIII. Soc. Nat.—

Bucowina, Ungarn _îiiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Montenegro, Serbien, Bul-
garien, Griechenland und Kleinasien.

26. Polygonia Hb. 1816.

166. C. Album L.

b) gen. aest. FHutchin-
sont Robson.

[Grapta Kiwb. 1837,

Im Frihling und den ganzen Sommer hin-

durch im ganzen Lande gemein.

1. Gebiet: Scăeni IX. Schitul Jalomicioarei
VIII. Soc. Nat.

2 Grumăzeşti Carad.- Slănic Mol. Ca-
rad. und Soc. Nat.— Valea Pufului
VIII. Soc. Nat.

CEI) Craiova VIII. Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn iiberall Serbien, Bulgarien
und in den iibrigen Lăndern der Balkanhalb-
insel, Russland, Kleinasien.

ab. F. Album Esp. Bucowina, Ungarn |. IIl.V.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 9%

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.
3. » Bucarest Mont. —
3. » Dobrogea Riihl. —

167. Egea Cr.

Ungarn ]. VI. V. VIII. siidl. Ierzegowina,
Montenegro, Dalmatien, Bulgarien, Ost-Ru-
melien, Griechenland und Kleinasien.

ab. ]. Album Esp. Bulgarien.

28. Araschnia Hb. 1816.

169. Levana L. und Im Mai, Juni und vom 27. Juli bis September
hăufig.
b) gen. aest. Prorsa L.—)

E cra Fenton (3; Gebiet: Ober- und Untermoldau bis in die

montane Region Carad. — Broș-
teni-Barnar Pax sehr hăufig.
a) ab. Porima O. 2, » Slănic Mol. Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Serbien,
Dalmatien, Armenien, Sibirien.

ab. Porima O. Ungarn |. II. V. VII.

ab. Frivaldskyi Ungarn IV. (Eperjes.)

29. Melitaea F. 1807.

172. Maturna |. 1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.— Monast. Dea-
lului 1/V. Sal.
7 135 Bucarest Mont. — 25/V. Sal. —

Chitila 2/VI. Comana VI. Malu
Spart 4]IV. Țigănești 14/VI. Pa-
serea 30|V. Sal. — Paserea V.
Soc. Nat. i

Telitza Ende V. Mn. — Ciucorova

5»
anfangs VI. Mn.
a) v.etab. Wolfensber-4. » Stânca-]ași (arad.
geri Frey.
b) var. Uralensis Star. 4. » Stânca-]ași Carad.

Bucowina, Ungarn I- V. VII. VIII. Bosnien,

Herzepgowina, Dalmatien, Russland.

var. Uralensis Stor, Posnien, Herzegowina,
Ural.

Cynthia Hb. Ungarn V. Bulgarien.

92 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

175. Aurinia Rott.

b) var. Merope Prun.
l) var. Sareptana Stgr.
m) var. Orientahs HS.

177. Cinxia L.

178. Arduinna Esp.

a) var. Rhodopensis Frr.

179. Aetherie Hb.

180. Phoebe Knoch.

I. Gebiet: Banater Grenze.

2 » Comanești L.

5 » Ciucorova VI. Mn.

Di Bucowinaer Grenze.

5 » Bese Tepe Habich.

5 » Bese Tepe Siebrecht in Coll. Habich.

Galizien, Bucowina, Ungarn I- VII. Bosnien,
Herzegowina, Bulgarien, Siid-Russland, Klein-
asien, Armenien.

var. Merope Prun. Ungarn III. Russland Altai.
var. Sareptana Stgr. Sarepta, Siid-Russland.
var. Provincialis B. Ungarn VII. Dalmatien,
Tiirkei, Kleinasien.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.— Monast. Dea-
lului 1/V. Sal. —

Di cdi Comanești L.

di A Bucarest Mont.und Sal. — Comana.
Mont. und 5|VIl. Sal. — Băneasa
22/VI.Wagner.— Bufta 9 |V. Sal.—
nordl. Dobrogea V.VI. Mn.—Man-
galia FI.—

Bucowina, Ungarn iiberall Bosnien, Herzego-
wina, Serbien, Bulgarien und iiberall auf der
Balkanhalbinsel, Kleinasien, Armenien.

ab. Horwathi Aig. Ungarn |. (Budapest).

ab. Uhryki Aig. Ungarn 1. (Budapest).

ab. Macsaryi Aig. Ungarn III. (Pozsony).

3. Gebiet: Bucarest Sal. und in Coll. ].
[sheet Tulcea Mn.
gi ada Bucarest 3/VI. Sal.

Ungarn VII. Croatische Militărgrenze, Siid-
Russland, Ural.

5. Gebiet: Ciucorova Mn.
Ungarn VII. siidl. Russland.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr. und 18/VI. Sal.
Banater Grenze Viertl.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 93

var. gen. aest. Parva

Gehard..

) var. Aetherea Ev.

85. Didyma 0.

) var. Alpina Stgr.

) var.

Merihonahs
Stgr,

2. Gebiet: Comanești in Coll. Kem.

3 » Bucarest Mont. — Chitila Hab. —
Periș 19/V.Bufta, Mogoşoaia 30/VI.
Malu Spart Argeş 1/VI. Sal. —
Segarcea Dolj VIII. Soc. Nat.

ZA A Tecuci Ochsenheimer.

ua Tulcea, Ciucorova V. VI. Mn. —
Babadag, Mangalia FI. — Cerna-
voda ]. und Soc, Nat.

2. » Banater Grenzgeb. Viertl.

3. » Chitila Hab.

GA uz Murfatlar VII. Soc. Nat.

Galizien, Bucowina, Ungarn îiiberall, in allen
Balkanlăndern, Russland und Kleinasien.

ab. Melalina Bon. Ungarn |.

var. Parva Gehard. Ungarn VI.

var. Caucasica Stgr. Bosnien, Griechenland,
Siidwest-Russland, Armenien.

var. Aetherea Ev. Ungarn VII. siidl. Russland.
trans. ad. var. Caucasica Stgr. Ungarn V.
Hunyâd.

Im Juni, Juli, August hăufig.
1. Gebiet: Turn-Severin Hhr. u. 18/VI. Sal.—
23 it Grumăzești hăufig, Kl. Neamţu ve-
veinzelt und local, Costisa, Bicaz,
Văratic Ende VI bis VIII. Slănic
- Mol. 19|VIII. Carad. — Dulceşti
Horm.— Comanesti in Coll. Kem.—
Agapia 28|VIl. Sal.
Chitila 1o/VI. Periș 20/VI. Sal. —
Segarcea Dolj VIII. Soc. Nat. —
Comana VII. Sal.—Comana-Dadi-
lov VII. Soc. Nat.
4. » Huși Horm.— lași II,

i nârdl. Dobrogea VI. und VII. ein-

zeln Mn.— Tikir-Ghiol VI. ].— Mur
fatlar, Enişenlia VIII. Soc, Nat.
Za ip Grum. Văratic, Kl. Neamţu, Slă-
nic Mol. Carad.— Dulceşti Horm.
Văratic, KI. Neamţu Carad.—Dul-
cești Ilorm.

(3)
3

94 BULETINUL SOCIETĂȚII DB ȘTIINȚE

c) var. Oceidentahis
Ster.

186. Trivia Schiff.

a) var. [et ab.) Fascelhis
Esp.

b) var. et ab. Nana Stgr.

3. Gebiet: Segarcea Dolj VIII. Comana-Da-
lov VII. Soc. Nat.

AV IC Stânca-Jaşi 14 bis 27|VI. Carad.

par), i Murfatlar, Cernavoda VIII. Eni-
șenlia VIII. Soc. Nat.

0 Văratic Grum. Ocea, Costişa Ca-

rad.— Dulcești Horm.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Serbien,
Bulgarien und in den anderen Balkanlândern
sowie in Kleinasien.

var. Alpina Stgr. Ungarn |. IV. VII.

var. Meridionalis Stgr. Ungarn V. VIL.—
Bosnien, Herzegowna, Bulgarien.

var. Persea Koll. Bulgarien, Dalmatien.

ab. Kempeleni Aig. Ungarn Latra-Gebirge.
ab. Fischeri Ungarn Kaschau.

ab. Radhala Aig. Oberungarn.

var. Dalmatina Stgr. Bosnien, Herzegowina,
Dalmatien, Russland, Armenien, Central,
Asien.

var. Graeca Star. Bulgarien.

Flugzeit Juni, Juli.
1. Gebiet : Lurn-Severin Hhr.
Toi io Văleni VII. Soc. Nat.

ea ar Segarcea VII. Soc. Nat.
45 ih Stânca-laşi 14 bis 27/VI. Carad.
E Ciucorova Vl. nicht selten Mn.—

Tulcea Mn.--Enişenlia VIII. Soc.
Nat.—Babadag FI.
4. Gebiet: Bohotini Huşi, Bacău ro/VII. Ca-

rad.

3. » Tulcea Mn. in Coll. Stgr. — Mă-
cin u. Babadag FI.

e PEN BE Brăneşti Soc. Nat.

Galizien, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Montenegro, Bulgarien,
Griechenland, Siid-Russland, Sarepta, Klein-
asien.

var. Fascelis Esp. Ungarn, Bosnien, Bulga-
rien, Sarepta.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 95

191. Athalia Rott.

und

var. Mehadiensis Gerh.

b) ab. Navarina Selys.

192. Aurelia Nick.

b) var. Britomartis
Assm. —

Veronicae Dorfm.

e) var. Rhaetica Frey.

193. Parthenie bkh.

var. Nana Stgr. Bulgarien, Siid-Russland,
Sarepta.

Im ganzen Lnade gemein von Anfang Juni
bis August.

1. Gebiet: Azuga VII. FI.— Lăculeşti VII J.—
Scăeni VIII. Soc. Nat.—R.-Vâlcea
lesă

Grumăzeşti Kl. Neamţu. Slănic-
Mol., Ceahlău Carad.

Li)

sia II Comana 2/VI. Bufta 9/V. Sal. —
Segarcea VIII. Soc. Nat.
sia d Dobrogea Mn.

2.» Slănic Mol. Carad.

Stammform : Bucowina, Ungarn iiberall, Bos-
nien, Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bul-
garien, Griechenland, Russland, Kleinasien
und Armenien.

ab. Navarina Selys. Ungarn IV.

ab. Corythaha Hb. Ungarn |. IV. VII.

Flugzeit: Juni, Juli, August.
1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI.

20 7 Grum. VII. bis 15/VIII. hăufig.
Carad.— Văleni VII. Soc. Nat.—
zu bin Comana 30| VI. Chitila 14/VI. Păd.

Cioranca VI. Sal.
Slănic Mol. Carad. — Văleni VII.

Li]

Horm.
20 Păd. Pantilimoneasa VII. Soc. Nat.
PRI Segarcea VII. Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
vina, Montenegro, Serbien, Bulgarien, Ost-
Rumelien, Siid-Russland.

var. Britomarhis Assm. Ungarn IV. VII.
Bulgarien Siid-Russland.

var ? [ab.] Dhciynnoides Horm.-bBucowina,
Bosnien, Herzegowina.

1, Gebiet: Turnu - Severin Hhr. — Banater
Grenzpeb. Viertl.

96 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

a) var. Varia Meyer Dir

195. Dictynna Esp.

a) var Erycinides Stgr.

204. Selene Schiff.

208. Euphrosyne L.

4, Gebiet: Huşi Carad.— aşi L. selten und
lokal.
» Babadag 16/VL. FI.
Ia he Banater Grenzgebiet, Aigner.

Galizien, Bucowina, Ungarn I-V. VII. Bessa-

rabien.

var. Varia A Diir. Ungarn II. II]. Alpen.
» » » ab, Nigrita Aig. Un-

garn V. Ezetie-Gbihaia)

Im Juni, Juli.
2. Gebiet : Kl. Neamţu VII. Carad. sehr selten.

E i a) Bucarest, Mogoşoia 26|VI. Sal.
selten.

70 PI) KI. Neamţu Cosm.

E ti Ciucorova VI. Mn.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bosnien, Her-
zegowina, Montenegro, Dalmatien, Serbien,
West-Bulgarien, Podolien, nărdl. Bessarabien,
Armenien.

var. Erycinides Stgr. Sibirien, Amurgebiet.

. Argynnis F. 1807.

Im Mai, Juni und wieder Juli bis Anfang Sep-

tember sehr hâufig.

1. Gebiet: Azuga FI. gemein. — Rucăr Sal.
hăufig.

2.» Grum., Văratic, KI. Neamţu, Slă-
nic Mol. Ceahlău Carad.— Agapia
Sal.— Dulcești, Văleni und Buco-
winaer Grenzgebiet Horm.

2 ut 43 Comana 31/V. Ţigăneşti 25/VIL.
Păd. Călugărească 27 |VIII. Sal.
2 MILA a In den Wăldern von Dorohoi Cosm.

Bucowina, Ungarn nicht selten, Bosnien, Dal-
matien, Serbien, Bulgarien, Brussa, Armenien.

Im Mai bis Mitte September, gemein im gan-
zen Lande nur in Azuga selten.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 97

210. Pales Schiff.

e) var Arsilache Esp.
k) var Balcanica Rbl.

218. Dia |.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Montenegro, Bulgarien, Ost-
Rumelien Griechenland, Amasia, Armenien.
var. Fingal Herbst. Ungarn IV. Siidostl. Russ-
land.

ab. Tatrica Aig. Ungarn III. Tatra.

1. Gebiet: Valea Cerbului b/Bușteni VII]. Schi-
tul Jalomicioara VIII. Soc. Nat.

Ia Azuca, Buceci VIII SEI

1. _» Sinaia, Buşteni Soc. Nat.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. IV.

var. Arsilache Esp. Bucowina, Ungarn III. IV.
Sud und Central Russland.

var. Balcamica Rbl. Bosnien, Montenegro,
Bulgarien.

var. Graeca Stgr. Griechenland.

var. let ab) Jsis Hb. Ungarn III. siidl. Sibe-

rien.

Anfang Mai bis zum Herbst hăufig.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.—Azuga FI. —
Lăculeți ].— Rucăr Sal.—Scăeni IX.
Soc. Nat.

ZE KI. Neamţu, Costişa, Grum. V bis
VI und Ende VII bis X. Carad.—
Văleni, Dulcești Horm. — Coma-
nești L.

ga Bufta 3|VI. Chitila 9/V. Comana
30/VIl. Țigănești 14/VIII. Sal.—
Segarcea VIII. Bucarest IX. Soc.
Nat.

7 AA Huși Carad.

aa e Dobrovea VI. Mn. einzeln

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-

wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien und wei-

ter nach Osten bis Kleinasien.

ab. Hudacki Aig. Ungarn |. VII.

Amathusia Esp. Bucowina, Ungarn III. IV,

Bosnien, Herzegowina, Montenegro, Central-

und Ost-Russland.

221. Hecata Esp.

222. Ino Rott.

223. Daphne Schiff.

225. Lathonia L.

230. Aglaja |.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

I. Gebiet : Banater Grenzgebiet Pavel.
5. » Ciucorova VI. hăufig, im Gebirge
bei Tulcea Mn. vereinzelt.

Ungarn |—VII. Bosnien, Herzegowina, Dal-
matien, Montenegro, Serbien, Bulgarien, Siid-
Russland.

var. Caucasica Stgr. Herzegowina, Oestl.
Balkan, Macedonien, Kleinasien, Armenien.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr. — R.- Vâlcea

Pet. — In Azuga im VI bis VIII.

FI. hâchst gemein.

Am Siidwestabhange der Tarniţa

Pax.

[5 ANI In den Urwaldungen bei Ciuco-
rova Mn.

Li5)

Bucowina, Ungarn Il—V. VII. Bosnien, Her-
zegowina, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien,
Siid-Russland, Brussa.

1. Gebiet: Banater Grenzgebiet Viertl.
2 > Grumăzești 7|VII. Carad.
3.» Bucarest Mont.

5 Marcosch VII. Mn.

Bucowina, Ungarn l—Ill. V—VIII. Bosnien,
Herzegowina, Serbien, Bulgarien, Ostrume-
lien, Griechenland. Kleinasien und Armenien.

Im ganzen Lande gemein. Flugzeit April bis
Juni und wieder Juli bis im Herbst.

Bucowina, Ungarn iiberall, auf der ganzen
Balkanhalbinsel und Kleinasien.

ab. Valdensis Esp. Bucowina, Ungarn |. IV.
ab. FHungarica Aig. Ungarn (Csepel).

Flugzeit Juni, Juli, August und September

hăufig.

7. Gebiet: Azuga VI. VII. FI. hăufig.— Rucăr
VII. VIII. Sal.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 99

var. Arvernensts Brams.

231. Niobe L.

und

b) var. et ab. Eris Meig.

232. Adippe |.

2 Gebiet: Grum. Kl. Neamţu, Slănic Mol.
12| VI. bis 8/IX. Carad. hăufig —
Dulcești Form. — Agapia Cosm.
und 26/VII. Sal.—Comaneşti L.—
Broşteni Pax.

2) Comana ]. und 5/LX. Sal. — Afu-
mați 14/VI (Ciocaneşti 2|VII. Cio-
ranca Argeş 5/VI. Sal.

i ie Tulcea Mn.

1. Gebiet: Buşteni VII. Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Serbien, Bulgarien und weiter westlich
auf der Balkanhalbinsel.

var. Arvernensis Brans. Bucowina.

ab. Emilia Quens. Ungarn III. (Tovâros).

“Im Juni, Juli, August hăufig im ganzen Lande

wo Berg und Waldwiesen sind.
1. Gebiet: Azuga VI. VII. FI. — Buşteni VII.

Soc. Nat.

DI Grum. Kl. Neamţu, Slănic Mol. ete.
Cara. — Bucowinaer Grenzgebiet
Horm. — Comaneșşti L.—

Sal juc» Ciucorova und Tulcea Mn.

Bucovina, Ungarn iberall.

var. Eris Meig: Bucowina, Ungarn nicht
selten, auf der Balkanhalbinsel iiberall.

ab. Pelopia Bkh. Ungarn 1. II. 1V. V.

var. Orientahs Alph. Dalmatien, Bosnien,
Herzegowina, Kleinasien.

Ende Juni bis Mitte September ziemlich hăufig
im ganzen Lande wo Waldwiesen sind.
1. Gebiet: Turn-Severin Hhr. — Azuga VII.

FI. hăufie. sanater Grenzgebiet
Viert]. — Rotherturmpass Czek.
FE pi, Grumăzeşti KI. Neamţu, Slănic

Mol., Ceahlău etc. Carad.— Văleni
Horm.

100 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

3. Gebiet: Comana ]. und: VII. Sal. — Periș
Țigănești VII. und VIII. Ciopla.
12/IX. Sal. — Comana-Dadilov
VIII. Soc. Nat.

ajab.etvar. Cleodoxa O. 1. 2. 3. ' ebenso, aber hăufiger als die

234. Laodice Pallas.

237. Paphia L.

a) ab 9 Valesina Esp.

Stammform.

5. Gebiet: Babadag VI. FI.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Serbien, Dalmatien, Bulgarien, Ostrume-
lien, Griechenland, Siid-Russland, Kleinasien
und Armenien.

var. Cleodoxa O. ab. Tăroki Aig. Ungarn
(Parâd).

4. Gebiet: Focșani, Ochsenheimer ?

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. V. Siidw. und
Mittel Russland.

Im Juli, August, September im ganzen Lande

massenhalt.

1. Gebiet : Lăculeţi ].— Azuga VII. FI. — Ru-
căr 25/ VII. Sal.— Buşteni VII. Soc.
Nat.

2 Grum. Văratic, Neamţu, Slănic
Mol. Carad. — Valea Pufului, Ro-
topănești VII. Soc. Nat.

Sl i Comana 1|VIII. Periş 15/VIl. Ți-

gănești VII. Afumaţi 24/VIII.Sal.—

Comana-Dadilov VIII. Soc. Nat.—

Tarniţa, Grenţieș, Broşteni-Bar-

nari, Vârful Barnarului Pax. -

Grumăzești, Kl. Neamţu, Văratie

Carad.— Agapia Cosm. und Sal.—

Comaneşti L.

Lis)
3

[ab. Nigricans Cosm.) | „ aan
(ab. Backei Unterber.)| * ” ese Goga

Stii Dobrogea Almâsy.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien, europ. Tiirkei.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 104

ab. 9 Valesina Esp. Bucowina, Ungarn I. II.
IV. V. Bulgarien.

var [et ab.) Immaculata Bell. Ungarn V.Grie-
chenland.

ab. Nigricans Cosm. Ungarn | (Arad).

240. Pandora Schiff. Flugzeit uni bis September.
| I. Gebiet: Turn-Severin Hhr.— Azuga 29/VI.
FI. sehr selten.— Rucăr VII. VIII.
Sal. nicht selten.
Grumăzeşti, Costisa, Agapia 10/VI
bis 15/1X. Carad. hăufig. — Dul-
ceşti Horm. — Comaneşti in Coll.
Kem.—Kl. Neamţu Cosm.
As Afumaţi Hab. und Sal. — Comana
20/VII. massenhaft, Peri 183/VIII.
Malu Spart, Ageș 5/VI. Chitila

Li)

7/VIII. Sal.
Aa 2 Roman, Brăila 14/VI. FI.— Galaţi
14]1X. Sai.
lo be Iu) Dobrogea Mn. — Murfatlar VIII.
Soc. Nat.
b)ab.(v.]) Dacica Horm. 2. » “Dulceşti Horm.— Grumăzeşti, Ca-

rad.—Broșteni-Barnari Pax.
» Segarcea VIII. Soc. Nat.
» Murfatlar VIII. Soc. Nat.

Un o

Bucowina, Ungarn iiberall, Herzegowina, Dal-
matien, Serbien, Bulgarien, Griechenland,
Kleinasien.

€. Satyrinae.
32. Melanargia Meig. 1829 (Agapetes Billb.)

246. Galathea |. Im Juni, Juli, August iiberall gemein auf Wie-
sen der Ebene.
a) ab. 9 Leucomelas Esp. 1. Gebiet: Roterturmpass Czek— lurn-Seve-
rin Hhr.— Rucăr Sal.
Za ii KI. Neamţu, Grumăzeşti, SInic Mol.,
Hangu Carad hăufig. — Bucowi-
naer (renzgebiet korm.

b) ab. Galene O.

c) var. Procida Hbst.

261. Epiphron Kn..
a) var. Casstope FE.

e) ab. Nelamus B.

102 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

2, Gebiet: Târgu-Neamţu Cosm.

e) paz Azuga FI. sehr selten. — Laculeţi
SALIERI
ge Chitila 20/VII. Țigănești 5/VIII.

Sal. — Comana-Dadilov VII. Soc.
Nat.—Păd. Pantilimoneasa VI. Soc.
Nat.— Malu-Spart, Argeş VI. Sal.
Dobrogea Mn. — Babadag und
Mangalia FI.

Oi
.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bulgarien.

ab. Q Leucomelas Esp. Bucowina, Ungarn
iiberall, Bosnien, Herzegowina, Sie eral
var. Procida Hbst. Ungarn III— VIII. Bos-
nien, Herzegowina, Montenegro, Serbien. Bul-
garien.

ab. Galene O. Ungarn II. VII.

ab. Turcica B. Ungarn VIII. Dalmatien, Bul-
garien.

ab. Franzenani Aig. Ungarn | Budapest
Insel Csepel.

Japygia Qyr. var. Sunarovius Hbst. Ungarn
|. JI. Siid-Russland.

ab. Immaculata Aig. Ungarn 1 (Puszta-
Peszer).

Larissa H. G. Ungarn VII. Montenegro, Dal-
matien, Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland,
Amasia.

Larissa H. G. var |et ab.) Herta H.G. Un-
garn VIII, Herzegowina, Montenegro, Dal-
matien, Bulgarien, Griechenland, Siidwest-
Rusland,

33. Erebia Daln. 1816.

1. Gebiet: Banater Grenzgebirge Aigner.

IA (plc Buceci 17/VII. FI. — Valea Cer-
bului VIII. Soc. Nat.
Ia BE Buceci 17/VIl. F.

Galizien, Ungarn III. IV. V. VI.
var. Cassiope F. Ungarn III. IV. VI. Bosnien,
Herzegowina, Montenegro.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 103

var. Orentalis Elw. Bulgarien.
ab. Nelamus B. Ungarn III.

262. Melampus Fuessl. 1. Gebiet: Valea-Cerbului, Valea- Jepei, Schi-
tul Jalomicioarei VIII. Soc. Nat. —
Banater Grenzgebiet Aigner.

Ungarn III. VI.
Mnestra Hb. u. Pharte [lb. Ungarn III.

Wallis.
275. Manto Esp. 1. Gebiet : Valea-Jepei VIII. Soc Nat.

2. = Răreu VIII. Horm. — Vârful Bar-
narului Pax.
ivar. Trajanus Horm.) 2. » Răreu VIII. Horm.

Galizien, Bucowina, Ungarn III. IV. VI. Bos-
nien.
var. Irajanus Horm. Bucowina.

276. Ceto Hb. 1. Gebiet: Banater Grenzgebiet. Viertl.
2; » Vârfu-Babii Soc. Nat.

Ungarn VI. sehr selten, Central-und Ostalpen.

277. Medusa F. 1. Gebiet ; Turn Severin Hhr. — Azuga FI.
77 PIN: Grumăzești, Kl. Neamţu, Slănic
Mol. V bis VIII Carad. hăufig. —

Broșteni-Barnar Pax.

a) var. [et ab.) Psodea 1. » Banater Grenzgebiet Viert]. —
Ab. Azuga V. VI. VII. FI. hăufig.
2» trans. ad. var. Slănic Mol. Carad.

b) var. FHhppomedusa |
D=2 Nârdl. Moldau Horm.— Nagy San-

ab. Procopiani Horm. | dor, Carad.

Bucowina, Ungarn |—VI. VII. VIII. Dalma-
tien, bPosnien, Herzeyowina, Montenegro,
„Serbien, West-Dulgarien, Tiirkei, Griechen-
land, Siid-Russland, Brussa, Armenien.

var. [el ab.) Psodea Hb. Bucowina, Ungarn
II1— VII. Nordbosnien, Herzegrowina, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien.

104 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

var. Hippomedusa O. — ab. Procopiani
Horm. ?

Bucovina, Ungarn III. IV. Bosnien, Herzego-
wina, Bulearien.

lui Se A le. Gebiet: Buceci b. Azuga FI.

Ungarn IV. Bosnien, Herzegowina, Montene-
gro, Bulgarien.

OQeme lb. Ungarn Il). Bosnien, Herzego-
vina, Montenegro, Bulgarien.

Evias God. Ungarn V. (Westssiebenbiirgen)
Herzegowina.

279. Stygne O. 2. Gebict : Vârfu-Barnarului Pax. Neu fur Ru-
mânien.

Bucowina, Vârfu-Pietrosu, nau. Ungarn IV.

282. Melas Ilbst. 1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.—Orsova, Ba-
nater Grenzgebiet Viertl.

Ungarn V. VI. Bosnien, Herzegowina, Mon- -
tenegro, Serbien, Westbulgarien, Griechen-
land, Siidwest-Russland.

Nerine Frr. Ungarn IV. V.

288. Pronoă sp. 1. Gebiet : Azuga 28|VIII FI.
Galizien (Grenze) Ungarn V. Bosnien, Ar-
menien.

290. Goante Esp. 1. Gebiet: Buşteni 2/VIII. Sal.
Zi pia Calimangeb. Dep. Suceava Moldau
Soc. Nat.

Galizicn, Bucowina Ungarn III.

292. Gorge Esp.
b) var. [et ab.) Triopes !2. Gebiet: Ceahlău anfangs VIII. Carad.
Spr. |]
Gorge Esp. Galizien, Ungarn III. Herzego-
wina, Montenegro.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 105

296. Aethiops Esp.

a) var. [et ab.) Leucotae
nia Ster.

301. Euryale Esp. =
ab. Philomela Esp.

302. Ligea |.

Rhodopensis Nich. Bulgarien.
var. FHercegovinensis Rbl. Ilerzegowina,
Montenegro.

I. Gebiet: Azuga VII. VIII. FI. — Bușteni
VII. Soc. Nat. — Banater Grenz-
gebiet Horm.

Ceahlău. Auf den Bergen um KI.
Neamţu, Slănic Mol. VII. VIII. Ca-
rad.— Comăneşti L. und Cosm. —
Bucowinaer, Grenzgebiet Horm.—
Barnartal Pax.

Gui lia Chitila 25 | VI. Țigănești 15/VIl.
î Sal.

Sl Bese- Tepe Mn.

i pb Azuga FI.

24 bio Comăneşti in Coll. Kem.—Siid-
westabhang der Tarniţa Pax.

Bulgarien, Ungarn I—VII. Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Montenegro, Westbulga-
rien.

var. let ab.) Leucotaemia Stgr. Ungarn III.
DV VI. VII.

1. Gebiet: Azuga 24/VII. FI. — Valea Jepei
VIII. Soc. Nat.

2: IRU Ceahlău VIII. Nagy Sândor Carad.
Vârful Barnarului Pax.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III—VI. bos-
nien Herzegowina, Montenegro, Westbul-
garien.

ab. [et var.) Ocellaris Stgr. Ungarn III. IV.
V. Bulgarien.

var. et ab. Euryaloides Lgstr. Ungarn IV,

1. Gebiet: Azuga VII. VIII. FI. — R.-Vâlcea
Pet. — Buşteni VII. Soc. Nat.
2, » Grum. und auf dem ganzen /uge

der Karpathen Ende VII, bis Ende

106 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

VIII. Carad. hăwfig. — Agapia
27/VIl. Sal. — Barnartal, Vârful

Barnarului, Tarniţa Pax.

a)var./etab?)dAyteHb. 1. + Banater Grenzgebiet Viert]. — Ro-

c) var. Ajannesis Men.

Lo
trans. ad.

319. Lappona Esp.

320. Tyndarus Esp.

terturmpass Czek.— Buceci, Sorica,
Azuga im VII. und VIII. FI.

Buşteni VII. Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn I. Ill—VII. Bosnien, Her-
zegowina, Montenegro, Serbien, Westbulga-
rien, Russland.

var. [et ab?) Adyte Hb. Bucowina, Ungarn
III. 1V. V. VI. Bosnien, Herzegowina.

var. Ajanensis Men. Ost-Sibirien, Amur.

1. Gebiet: Caraiman 30|VII. FI.
2. » Ceahlău VII. Carad.

Bucowina, Ungarn III. IV. V. VI. Herzego-
wina, Montenegro, Westbulgarien, Altai.

a) ab. Coecodromus Gn.4 2. Gebiet: Calimani, Lucaci. Soc. Nat.

trans. ad.

Ungarn III.

Tyndarus Esp. Bucowina, Ungarn III. IV.
Bosnien, Herzegowina, Montenegro, Bul-
garien.

var. Dromus HS. Ungarn VI.

var. Balcanica Rbl. Ungarn VII.

Bosnien, Herzegowina, Serbien, Montenegro,
Bulg-arien.

var. Ottomana HS. Griechenland, Kleinasien.
Afer Esp. Siidwest-Russland Krim, Ost-Si-
birien.

var. Dalmata God. Dalmatien.

33. Satyrus Westw. 1851.

340. Circe F.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.
2,1 -» Comaneșşti L.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 107

341. Hermione L.

343. Briseis L.

a) var. Major Obth.
e) var. Maracandhca

352. Semele |..

Stgr.

3. Gebiet: Comana Cosm. und 28/VIt. Sal.—
Segarcea VIII. Soc. Nat.
5 e ulcea VII Mn:

Siidost-Galizien, Bucowina, Ungarn. iiberall,
Bosnien, IHerzegowina, Dalmatien, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland, Krim,
Wolgagebiet, Kleinasien, Armenien.

3. Gebiet: Comana 28/VII. Sal. — Segarcea
VIII. Soc. Nat.

„5. « Dobrogea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Montenegro, Bulgarien, Ostru-
melien, Tiirkei, Griechenland, Siidwest-Russ-
land, Krim, Wolgagetiet, Kleinasien.
Alcyone Schiff. Galizien, Bucowina, Ungarn
II]. IV. VIII. Siidwest-Russland, Kleinasien.

2. Gebiet: Comaneşti L. sehr lokal.— Grumă-
zeşti 15|VIII. Carad.— Bucowinaer
Grenzgebiet Horm.

ea ul Tulcea Mn.
Zi) ati Grumăzeşti Carad.
2. » Grumăzești Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien und wohl auf der
ganzen Balkanhalbinsel, Kleinasien.

var. Major Obth. ab. punctata Aig. Ungarn
ziemlich hăufig unter der Varictăt,

var. Maracandica Star. Saraw.

Anthe O. Siidrussland.

2. Gebiet: Comăneşti L.— Costișa Carad. sehr
selten.
5. » Tulcea, Marcoşi VII. Mn.

“Bucowina, Ungarn iiberall, DBosnien, Llerze-

gowina, Dalmatien, Scrbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Tiirkei, Griechenland, Gallipoli Siid-
Russland, Kleinasien, Armenien,

108 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

353. Arethusa Esp.

370. Statilinus Hufn.

a) var. Alhonia F.

381. Dryas Sc.

a) var. et ab. Sibirica
Star.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.

Ztiy/ula Comana 5|VII. Țigănești 2/VIII.
Sal. — Segarcea VIII. Malu-Mare
VIII. Soc. Nat.

5. Gebiet: Murfatlar VIII. Soc. Nat.

Galizien, Ungarn |. Il. III. VI. Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Gv.Ecaterinoslaw,
Sarepta, Armenien.

var. Boabdil Rbr. Ungarn |.

ab. Peszerensis Aign. Ungarn |.

1. Gebiet: Lurn-Severin Hhr.
ă » Murfatlar VIII. Soc. Nat.
5 n» Vuleea Mn.

Ungarn ]. Il]. 1V. Dalmatien, Herzegowina,
Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland, europ,
Tiirkei, Odessa, Siid-Russland.

var. Alhonia F. Ungarn VIII. Gallipoli und
Brussa.

Actaea Esp. var. Cordula F. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien,
Griechenland, Wolgagebiet, Ural. |

ab. 9 Peas Hb. Ostrumelien.

var. Virbius HS. Siid-Russland Kaukas.

Flugzeit Juli, August hăufig.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.

zii Me Dulceşti Horm. — Grum. KI.
Neamţu, Slănic Mol.u. s. w. im VII.
und VIII. Carad. hăufig.

SV Comana 5/VII. Chitila 28/VII. Pe-
riş 5/VIL. Malu Spart. 18/VIII.
Sal. — Comana VII. Soc. Nat. —

SN Ip Grum. Slănic Mol. Carad.

Enisenlia VIII. Soc. Nat.

Galizien, Bucowina, Ungarn l— VII, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Montenegro, Ser-
bien, Bulgarien, Ostrumelien, Siid-Russland,
Kleinasien, Armenien.

var. et ab. Sibirica Stgr. Bucowina, Ungarn |.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 109

385. Aegeria B.

a) var. Egerides Str.

388. Climene FEsp.

389. Roxelana (Cr.

390. Megera tă

31. Pararge Hb. 1816.

1. Gebiet: R.- Vâlcea Pet.
» Telitza VA Mn.
nzdii Mai bis October.
îi Gebiet: R.- Vâlcea Pet.— Azuga V. VI. FI.
nicht hăufig.--Lăculeţi ].—Scăeni
VIII. Soc. Nat.— Monast. Dealului
VAL Stil
2. - » Grum. KI. Neamţu, Slănic Mol.
Ceahlău u. s. w. 1o0/V. bis 3|X.
Carad. iiberall hăufig.
Comana 28/VIl. Chitila 3o/V. Pe-
riş 10| VIII. Sal.— Dadilov VII. Soc.
Nat. — Bucarest Cosm.

Galizien, Bucowina, Ungarn V. VI. Dalmatien,
Macedonien.

var. Egerides Stgr. Bucowina, Ungarn I-VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatzen, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien und in den ibrigen
Balkanlăndern, in Russland und Kleinasien
verbreitet.

1. Gebiet: Lurn-Severin Hhr. — Banater
Grenze Viertl.

Ungarn V. VI. Bulgarien, Siid-Russland, Ar-
menien.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.
ie » Afumaţi VI. Hab.—Bufta 19/V. Co-
mana 25/V. Sal. und 18/VI. Mont.

Ungarn VI. selten. Bosnien, lHerzegowina,
Dalmatien, Montenegro, Bulgarien, Ostrume-
lien, Griechenland, europ. Tiirkei, Gallipoli,
Kleinasien, Krim.

Flugrzeit Mitte Mai bis Juni und wieder Ende
Juli bis September im ganzen Lande gemein,
ausser in Azupa FI. sehr selten.

DBucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Montenegro, Serbien, Bul-
garien, UOstrumelien, Griechenland, Russland,
Kleinasien, Armenien,

440 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

391. Hiera F.

392. Maera |.
und
b) var. (gen. aest?.)
Adrasta Hb.

f) var. Montana Horm.

394. Achine Sc.

var. Lyssa B. Ungarn VII. VIII. Herzego-

wina, Dalmatien, Ostrumelien.

var. Tigelius Bon. Ungarn VIII.

2. Gebiet: Comaneşti L. (weitere Fundorte
fehlen).

Ostgralizien, Ungarn ]. 11]. 1V. Bosnien, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien, Siidwest-Russland.

Flugzeit Mai bis September.
I. Gebiet: Azuga FI. — R.-Vâlcea Pet.

MEI i KI. Neamţu, Pleschberg, Grum.

Bicaz, Ceahlău, VI—VIII. Carad.

hăufig.— Dulcești, Văleni Horm.—

Comaneşti L.

Chitila 7/VII. Comana 12/VI. Ți-

găneşti 26|V. Sal. — Monast. Pa-

serea V. Soc. Nat.

, Huși, Jaşi Cosm.

» Tulcea V. Mn.

». Vărfu Barnarului Pax. Neu fur Ru-
mânien.

(95)

9 UA.
GI LD

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Bulgarien, Serbien und iiberall
in Ost-Europa und Kleinasien verbreitet.
var. Adrasta [Hb. Bucowina, Ungarn |. III.
IV. V. VIII. Herzegowina, Bulgarien. .
ab. Monotonia Schilda. Bulgarien. Armenien.
var. Orientalis Stgr. Herzegowina, Klein-
asien, Armenien.

var. Montana Horm. Bucowina.

2. Gebiet: Grum., Slănic Mol., Comanești VII.
bis VIII. Carad. lokal.

20 m Chitila 7/V. Bufta 17/VI., Ciopla
5/N1. Sal. nicht hăufig.

Bucowina, Uagarn 1-— VI. Bosnien, Siid-Russ-
land.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 44

89. Aphantopus Wallgr. 1853.

401. Hyperanthus L.

402. Jurtina |. =
Jamira L.

a) var. Fhispulla Hb.

Mitte Juni bis August gemein.
I. Gebiet: Azuga FI. — Lăculeți J.— Buşteni

(3)

Soc. Nat.

Grumăzeşti Kl. Neamţu, Slănic
Mol., Ceahlău Carad. — Dulcești,
Dorna Horm. — Comaneşti L.
Comana, Chitila, Periş, Brăneşti,
Țigănești Sal.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Brussa,

Kleinasien.

ab. Arete Mill, Bucowina, Ungarn |. III. IV.

AO. Epinephele Hb. 1816.

| Von Juni an den ganzen Sommer hindurch,

) iiberall hăufig.

1. Gebiet:

Non
orgi 2 SII

Azuga FI.—R.-Vâlcea Pet.— Buș-
teni VIII. Scăeni VII. Poiana- [a-
pului VIII. Soc. Nat.

Grumăzeşti Văratic, Slănic Mol.
etc. im VI. bis Ende VIII. Carad.—
Von Dorna bis Broşteni auf allen
Berghângen Pax. gemein.

"Chitila VI. Comana VII. Brăneşti

VIII. Sal.— Malu-Mare, Segarcea
VIII. Soc. Nat.

Tulcea VI. Mn.

Azuga FI.

Grumăzești KI. Neamţu Carad.
Comănești L.— Iulceşti Horm.
Huși, Jași Cosm.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Montenegro, Serbien, Bulgarien und
iiberall in Ost-Europa und Kleinasien.

var. Ehspulla Hb. Ungarn ]. Il. IV. V. VII,
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien,

405. Lycaon Rott.

4292. Thithonus L.

423. Ida Esp.

427. Iphis Schiff,

ab. Semialba Brd. Unyarn |. V.
var. Uhryki Aig. Ungarn |.

Flugzeit : uni bis September im ganzen Lande

verbreitet. -

1. Gebiet: Lurn-Severin Hhr. — R.-Vâlcea
Pet.

204 Me Grum. Kl. Neamţu, Costisa, Slânie

Mol. Carad. in Menge. — Coma-
neşti L.— Dulcești Horm.
Ca Chitila, Periş, Brănești, Țigănești

Sal.
Au le Stânca-Stefăneşti Soc. Nat.
5. » Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn l—V. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien,
Makedonien, europ. Liirkei, Griechenland,
Sud-Russland, Kleinasien, Armenien.

var. Lupinus Costa. Ungarn l. Makedonien,
Siid-Russland.

1. Gebiet: Lurn-Severin Hhr.
Du Tulcea VII. Mn.

Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegowina, Dal-
matien, Serbien, Westbulgarien, Ostrumelien,
Griechenland, europ. Tiirkei.

5. Gebiet: Tulcea VII. Mn.

Dalmatien.

H1. Coenonympha Hb. 1816.

Ende Juni bis Ende August, iiberall auf Wie-

sen hăufig.

1. Gebiet: Azuga FI.— Turn-Severin Hhr.—
R.-Vâlcea Pet.—Rucăru VIII. Sal.

Biusip Grum. Văratic, Slănic Mold. KI.
Neamţu u. s. w. Carad.

zu ca Comana 12/VI. Bufta 17 /VIII. Periş

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 143

30/VIII. Brănești VI. Sal.— Se-
garcea VIII. Păd. Lipow. VIII. Soc.
Nat.

4. Gebiet: Rădui Stănca-Jași VI. Carad. —
Brăila VII. Sal.

hola Dobrogea Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Montenegro, Dalmatien, Westbulgarien,
Brussa, Siid-Russland, Klelnasien.

var Carpathica Horm. Bucowina, Armenien.
Oedippus F. Ungarn I. III. 1V. V. VI. Ural,
Altai, Sibirien.

Hero L. Ungarn II. II. VI. Siidgalizien, Dal-
matien, Siid-Russland.

428. Leander Esp. 1. Gebiet : Lurn-Severin VI. Hhr. — Banater
Grenzgebiet Viertl.

Ungarn Il. VI. Serbien, Bulgarien, Siid-Russ-
land, Armenien.

var. [et ab.) Obscura Ribhl. Sud-Russland,
Bulgarien.

3. Arcania |. Im Juni, Juli, August.

1. Gebiet : Predeal FI.

Za Grum. KI. Neamţu VI. und VII.
Slănic Mol.. 29/VIII. Carad.

4 Radui, Stânca-Jasi VI. Carad.

Bucowina, Ungarn _iiberall, Dalmatien, Bos-
nien, Herzegowina, Montenegro, Serbien,
Dalmatien, Pulgarien, Ostrumelien, Gricchen-
land, Kelinasien.

var. alt. Satyrion Esp. Ungarn IV.

var. et ab. Philea Frr. Bosnien, Herzegowina,

Montenesro.
„ Pamphilus L.. Mai bis Oktober uberall hâufig.
und 1. Gebiet: Azuga VI. VII. FI. kR-Vâlcea
) gen. acest Iyllus Eap. Pet,—Lăculeţi, Buzău |. — Bușteni
D- VII. Poiana-Țapului VII. Scăeni
IX, Soc. Nat.

443. Tiphon hott.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

2. Gebiet: Grumăzeşti Văratic, Slănic Mol. KI.
Neamţu Carad.— Rotopănești Soc.
Nat.— Agapia Sal.

Comana, Bufta, Periş, Brănești Cio-
pla, Țigănești, Afumaţi „Gilava Sal.
qi Stânca-Stefăneşti Soc. Nat.

3 i)

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Grie-
chenland, Russland, Kleinasien.

gen. aest. Lyllus Esp. Ungarn | — IV. Bul-
garien. Kleinasien.

var. let ab.) Marginata Riihl. Herzegowina,
Griechenland, Kleinasien.

2. Gebiet: Ceahlău Ende VIII. Carad.—Bu-

cowinaer Grenzgebiet Horm.

Bucowina, Ungarn |. IV. VI. Nordbosnien,
Serbien, Bulgarien, Siidwest-Russland.

var. [et. ab.) Isis Thnb. Ungarn VI.

var. Occupata Rbl. Bosnien, Herzegowina,
Montenegro.

var. Rhodopensis Rbl. Bulgarien.

XV. Libytheidae.

A3. Libythea E. 1807.

450. Celtis Laicharting. 1. Gebiet: Am eisernen Thor, Banater Grenz=

gebiet Viertl.
5 Slatina FI. 1905.

Ungarn VI. VII. VIII. Herzegowina, Dalma-
tien, Montenegro, Bulgarien, Ostrumelien,

Griechenland, Krim.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 5

v. Erycinidae.

44. Nemeobius Stph. 1827.

451. Lucina L. Mai bis Juli.

V 1. Gebiet: Turn-Severin Hhr. — Buceci Fl.—
R.- Vâlcea Pet.— Monast. Dealului
I/V. Sal.

oă 2 In der ganzen oberen Moldau

i Ende IV. u. V. VII. bis IX. Carad.

nicht selten.

Comana Mont u. Sal. — Tigănești

GE
20|VII. Sal.—Chitila 13/V. Sal. u.
Soc. Nat.
So > Tulcea VII. Mn.
ab. Obscura Aig. E Sl lee Rucăru 28/VII. Sal.

Bucowina, Ungarn iiberall, Serbien, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostru-
melien.

ab. Obscura Aig. Ungarn IV. (Eperies).

VI. Lyeacenidae.
50. YVhecla F. 1807.

450. Spini Schiff. 1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.

ZIP Grum. KI. Neamţu, Agapia VII. u.
VIII. Carad. selten.

3. » Comana 24/VIl. Chitila, Bufta
2/VIII. Sal.

Ar 2 Stânca- Jaşi VII. Carad.

1-4 POTTER Tulcea VII.Mn. Mangalia 20/VII,FI.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, West-liulgarien,
Griechenland und Kleinasien.

ab. Lynceus lb. Ungarn |. V. (Brasso) Dal-
matien, Lebergânge auch in Bosnien, Herze-
gowina und Bulgarien.

116 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

461. W. Album Knoch.

464. Nicis Esp.

465. Acaciae F.

466. Pruni L.

1. Gebiet: Azuga 28/VII. FI.

zi ti Comăneşti L.—? Broşteni-Barnar
Seeman.
E ip Babadag 17/VI. FI.

Bucovina, Ungarn |—VI. VIII. Bosnien, Ser-
bien, West-Bulgarien, Griechenland. Siidwest-
Russland und Kleinasien.

2. Gebiet: Grumăzeşti, Kl. Neamţu VI. und
VII. hăufig Carad.—Dulcești Horm.
5. „» Tulcea Mn.—Babadag 17/VI. FI.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Grie-
chenland, Russland.

ab. Cerri Hb. Ungarn ]. V. VI.— VIII. Herze-
gowina, Armenien.

var. Aesculi FHb. Ungarn V.

traus. ad. var. Candatula 7. Ostrumelien.

1. Gebiet: 'Turn-Severin Hhr.
2 KI. Neamţu 17/VI. Carad.
5. » Tulcea Mn.—Babadag 16/VI. FI.

Bucowina, Ungarn | —VI. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Griechenland.

2. Gebiet: Grum. Slănic Mol. Bistritzatal 7 /VI.
bis 23/ VII. Carad.— Dulcești, Valea
Seacă Horm.

Bucowina, Ungarn iiberall, Dalmatien, Bosnien,
Bulgarien, Ostrumelien, Altai.
Rhymnus Ev. Siid-Russland, Sarepta, Ural.

51. Callophrys Billb. 1820.

4176. Rubi L. und

[ab.Immaculata Fuchs.)

Im Mai bis August iiberall hăufig.
I. Gebiet: Turn-Severin Hhr.
2. n Grum.Kl. Neamţu, Slănic Mol.etc.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 447

"und bis zum Gipfel des Ceahlău
von V. bis VIII. in grosser Menge
Carad.— Dulceşti Hom. — Comă-
neşti L.
3. Gebiet: Comana 23/VII. Mogoşoaia, Bufta
2|VIII. Brăneşti 7|VII. Sal.—Buca-
rest Mont. — Com. Dadilov VI.
Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, West-Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Russland, Klei-
nasien.

52. Bephyrus Dalm. 1816.

482. Quercus L. 2. Gebiet: Grum. Costişa VI. VII. massenhaft,
„20 KI. Neamţu seltener Cara. —
Dulcești, Bucowinaer Grenzgebiet
Horm.
za » Peris 8/VII. Țigănești Sal.
a) 9 ab. Bellus Gerh. 2. » Grum. aus Raupen gezogen Carad.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzeg'u-
wina, Dalmatien, Montenegro, Bulgarien, Os-
trumelien, Griechenland, Kleinasien, Russland.
9 ab. Bellus Gerh. Ungarn |. II. II. VII

Dalmatien.
492. Betulae L. Von Anfang August bis Mitte October iiberall
nicht selten, aber lokal.
1. Gebiet: Azuga FI. — Scăeni VIII. Soc.
Nat.

DI IN Grum, Costișa von 2/VIII. bis
14/X. Piatra-Neamţu Carad. nicht ,
selten. — Dulcești, Văleni, Valea
Seacă Horm.—Comăneşti L.—

4 io Bufta 6] VIII. Comana 30/VII. Ţi-
văneşti 14| VIII. Pad. Cioranca VIII.
Sal,

4. » Jași Carad.

118 BULETINUL SOCIFTĂȚII DE ȘTIINȚE

499. Nogelii HS.
var. Dobrogensis
Carad.

Bucowina, Ungarn nicht selten, Bosnien, Dal-
matien, bulgarien, Siidl. Russland, Armenien.

33. 'Mhestor Hb. 1816.

| 5. Gebiet: Tulcea 30/VI. Mn.

Ungarn V. Bulgarien, Charkow.
Nogelii HS. Amasia.

Chrysophanus Hb. 1816.

500. Virgaureae |.

506. Thersamon Esp.

(Pulyomm tus aut.)

1. Gebiet: Azuga 1/VII. FI. — Lăculeți ].—
R.-Vâlcea Hhr.—Poiana Țapului
VIII. Buşteni VII. Soc. Nat.—Si-
naia, Piatra Arsă Mont.—Banat.
Grenzgebiet Friv.

KI. Neamţu Agapia, Slânie Mol.
Ceahlău VI. und VII. Carad. sehr
selten.— Comăneşti L.

» Chitila 2/VII. Periş 8/VI. Comana
VI. und VII. nicht selten, Amara
23/VIII Țigănești 15|VII Sal.

Li5)
.

(93)

Bucowina, Ungarn nicht selten, Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Montenegro, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland, Russ-
land, Kleinasien, Armenien.

var. Miegii Vogel. Ungarn IV. Bosnien, Ar-
menien.

Ottomanus Lef. Montenegro, Ostrumelien,
Griechenland, Liirkei, Nleinasien.

2. Gebiet: Dulcești V. Horm.—Comăneșşti L.
i » Chitila 22/V. Bufta 15/V. Periş
19/VI. Brănești 4/VI. Sal.—Bă-
neasa 25/V. Wagner.—Segarcea
Malu Mare VIII. Soc. Nat.

Tulcea Mn.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 149

a) var. et ab. Omphale
Klug-.

508. Dispar Hw. |
a) var. Ruhlus. Wernb.
vw. Vernalis Horm.

b) ab. Sagithifera Horm.

c) var. Auratus Leech.

510. Hippothoe |..

3. Gebiet: Bucarest 28/VIII. Habich.

e Costișa VIII. Carad.

4. » Huşi Carad.

3 » Tulcea Mn.— Murfatlar VIII. Soc.
Nat.

Bucowina, Ungarn |—VIIl. bBosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, West-Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Tiirkei, Siid-Russ-
land, Kleinasien.

var. et. ab. Omphale Klug. Bosnien, Herze-
gowina, Ostrumelien.

Im Juni bis Oktober hăufig.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet. — Scăeni IX. Soc.
Nat.
ISI. Neamţu, Grum. Agapia, Pia-
tra-Neamţu, Hangu, Slănic Mol.
Carad.— Dulceşti, Văleni Horm.—
Comănești L.
zu E Comana, Gilava, Periș, Amara Sal.-
Bucarest Hab.— Comana Mont.

AT a Bacău Carad. — Jaşi in Coll ]. —
Berla ltal Mont.
KI. Neamţu Carad.— Dulceşti, Vă-
leni Horm.
S Bucarest Mont.
Jaşi, Băcău L..

Grumăzeşti, KI. Neamţu Carad.
2 Bucarest Mont.
» Jași in Coll. L.

Li)
3

LIS]

FI pp

Bucowina, Ungarn | — VII. Bosnien, Herze-
gowina, Serbien, Westbulgarien, Siid-Russ-
land, Kleinasien.

ab. Sagittifera Horm. Bucowina.

var. Auratus Leech. Amur.

1. Gebiet: Lurn-Severin lHhr.

25000 KI. Neamţu, Slănic Mol. Grum,
10/VI. bis 6/VII. Carad. —- Coma-
neşti |. — TI. Neamţu Cosm.

120 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

a) ab. Confluens Gerh.

d)var. Amurensis Ster.
trans. ad.

544. Alciphron Rott.

512. Phlaeas L. und
b) gen. aest. Eleus F.

3. Gebiet: Chitila 8/VI. Sal.

Ada Dobrogea V. Mn.

I » Turn-Severin Hhr.

2 » Grum. Slănic Mol. Carad.
» Dobrogea Mn.

= Ceahlău Carad.

ISRA!

Bucowina, Ungarn |— VII. Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Montenegro, West-Bulga-
rien, Ostrumelien.

ab. Confluens Gerh. Ungarn III. IV. Bosnien,
Herzeg'owina.

ab. Euryhhia O. Ungarn IV.

1. Gebiet: Lurn-Severin Hhr.— Azuga VII. u.
VIII. FI. — Banater Grenzgebiet

Viertl.
A Jaşi în Coll. L.
et oa Tulcea VI. Mn.

Bucowina, Ungarn |— VII. Bosnien, Herzegro-
wina, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Siid-
Russland.
var. Melhbaeus Stgr. Ungarn VII. Dalmatien,
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Ostrumelien,
Tiirkei, Griechenland, Uebergănge in Buco-
wina Horm.

var. Gordius Sulz. Ungarn IV. Bulgarien,
Armenien.

Mai bis November im ganzen lande gemein.

1. Gebiet: Azuga FI.— R.-Vâlcea Pet.— Lă-
culeți I.

» Grum. Văratic, Slănic Mol. VIII u.

IX Carad.

Tulcea Mn. VIII.— Constanţa VIII.

Soc. Nat.

145]

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Grie-
chenland, Russland.

gen. aest. Eleus F. Bucowina, Ungarn 1. III.
IV, VI. VIL. Bosnien, Herzegowina, Bulgarien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 124

513. Dorilis Hufn.

c) var. Orientahis Str.

514. Amphidamas Esp.

ab. Schmidtii Gerh. Ungarn II. IV.
var. Caeruleopunctata Stgr. Ungarn III.

I. Gebiet: Azuga VII. FI. — Turn-Severin
Hhr.

Di Răreu FHorm.— Comaneşti |.

» Bufta 9|V. Comana 1/VI. Ţigă-

neşti 15/VII. Sal.

Ala 5 Jaşi în Coll. L.

3 > Tulcea V. u. VII Mn.

2 Grum. Văratic, Kl. Neamţu, Slănic
Mol. V. VI. und VII. IX. Carad.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Serbien, Bulgarien, Griechenland, Klein-
asien.

var. Orientahs Stger. Bucowina, Ungarn |.
Bulgarien. Kleinasien, Armenien.

var. Subal pina Spr. Ungarn III.
3. Gebiet: Chitila 20/V. Sal. 1880.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III. IV. V.

58. Lampides H'. 1816.

529. Boeticus L.

530. Telicanus Lang.

531, Balcanica Frr,

[Polyommatus “cud,].

4. Gebiet: Jaşi, Huși in Coll. 1.

fst up Dobrogea VII Mn.

Ungarn |. IV. VIII. Bosnien, Herzesowina,
Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Liirkei,

Russland, Kleinasien.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Ilhr.
2/2 Dulcești 17/IX. Horm.

Ungarn |. VI. VIII. Bosnien, Dalmatien, Ost-
rumelien, Liirkei.

5. Gebiet: Siidl, von Tulcea VII. Mn.

540. Argiades Pall.

b) ab. Decolorata Stgr.

RULETINUL SOCIETAȚII Dl ȘTIINȚE

c) gen, vern. Polysper-
chon Bgstr.

543. Argus L. —
Aegon Schiff.

Bucowina, Herzegowina, Dalmatien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Tiirkei, Griechenland, Klein-
asien,

60. Lycaena E. 1907.

1. Gebiet: Scăeni VIII. Soc. Nat.

Da Grum. Il. Neamţu, Slănic Mol.
Hangu VII. bis 17/1X. Carad. —
Dulceşti, Văluni, Bucowinaer Grenz-
geb. Horm. iiberall gemein.

DR Comana 18/VII. Chitla ro/VII.
Amara VII. u. VIII. Sa!.

5 Tulcea VII. Mn.

24 Grum. 4/VII. Carad. — Dulceşti

12]IX. Comănești in Coll. Rem.
INI. Neamţu, Grum., Slănic Mol.
17/IV bis V. Carad.— Dulceşti, Vă-
leni, Bucowinaer Grenzgebiet Horm.

13)

Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien, Dalmatien,
Bulgarien. Ostrumelien, Tiirkei, Griechenland,
ISleinasien.

ab. Coretas O. Ungarn 1—V. VII. VIII.

ab. Decolorata Star. Bucowina, Ungarn V.
Bosnien, Bulgarien.

gen. vern. Polysperchon Berg. Bucowina, Un-
garn I—VI. Bosnien, Bulgarien.

ab. Jodina Aig. Ungarn IV. (Eperies).

Im Maibis September im ganzen Lande gemein.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI. — Turn-
Severin Hhr.—R. Vâlcea Pet. —
Scăeni VIII. und IX. Soc. Nat. —
Monast. Dealului 1/V. Sal.

RIN A Grum. KI. Neamţu. Slănic Mol. VI.
VII. VIII. Carad. — Broşteni-Bar-
nari Pax.

A SĂ d Bucarest ]. — Chitila 22/VI. Co-
mana 1/Vl. Brăneşti VII. Amara
25| VIL. Buftea 9|V. Sal, — Albeşti
VII. Soc. Nat,

544. Argyrognomon

Brestr. — Argus Esp. |

552. Sephyrus Friv.

573. Baton Perp,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 193

4. Gebiet: Stânca-laşi 18/VI. Carad. — Huși L..

EA Tulcea V. Mn.— Marcoşu, Horoz-
lar, Murfatlar, Constanţa VII. Soc.
Nat.

Bucowina, Ungarn _iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien. Grie-
chenland, Tiirkei $.-W.-Russland, Kleinasien,

| 1. Gebiet: Scăeni Soc. Nat.

cozi ec Comana-Dadilov VII. Păd. Pante-
limoneasa VI. Bucarest IX. Soc.
Nat. —Periş. Țigănești VII. Sal.

teal) Murfatlar, Enișenlia VIII. Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn III. VI. VII. Dalmatien,
Bosnien, Herzegowina, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Siidrussland, Klein-
asien.

ab. 9 Callarga Stgr. Ungarn VII. Herzego-
wina.

Pylaon F. d. W. Sarepta, Siidrussland.

4. Gebiet: Stănca-Ștefănești Soc. Nat.— ho-
toşani Rbl.
eta Mangalia r1o0/VII. El.

Bulgarien, Ostrumelien, Liirkei, Gricchenland,
ISleinasien. Armeninn.

Optilete Koch. Bucowina, Rădăuţi hart an der
rumânischen Grenze, Ungarn IV. (Ipiejes),
Sidrussland, Altai.

2, Gebiet: Grumăzești 7|IV Carad. — Comă-
neşti |.
5. » Dobrogea V. und VII Mn. — (Cer-

navoda VIII Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn iiberall, bosnicn, Ilerze=
vowina, Dalmatien, Serbien, bulgarien, 0s-
trumelien, Griechenlanil. Sidrussland, Klein-
asien,.

194 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

574. Orion Pall.

589. Astrarche Bostr.

a) ab. [et var.) AllousHb.

b) gen. aest. |merid.)
Calhda Bell. =
Aestiva Star.

îi.

1. Gebiet: Turn - Severim Hhr. — Banater
Grenzgeb. Viertl.
si blin Dobrogea Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien.
Herzegowina, Dalmatien, Montenegro, Ser-
bien, Bulgarien. Ostrumelien. Griechenland.
Russland, Kleinasien. Armenien.

gen. vern. Ornata Str. Ungarn |. VIII. Dal-
matien.

ab. Nigra (rerh. Ungarn |. III. Bulgarien.
Bavius Ev. Gherson, Sarepta. Sii lusslani,
Kleinasien.

Orbitulus Prun. var. Dardanus Fri. Bosnien.
Herzegowina, Kleinasien, Armenien.

Flugzeit Mai bis Ende September.

I. Gebiet: Duşteni VII. Voiana Țapului VIII.
Soc. Nat.— Azuga FI.

ză iac, Ueberall hăufig V. bis Ende VI. und
Ende VII. bis IX. Ceahlău noch
bei 1.609 m. Carad. — Dulceşti

A Horm.— Comaneşti L.

A Chitila 22/VII. Periş 3/VIIlI. Co-

mana 15/VII. Sal.— bucarest Mont.

Tulcea Mn.— Constanţa VIII. Soc.

d: 3
Nat. und Sal.
rii Azuga FI.
ZI Meta Grum. V. Carad.
5 Constanța VIII. Soc. Nat.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI.

2. Gebiet: Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Slănic
Mol., Ceahlău iiberall hăufig im V.
VI. undEnde VII. bis1X. Carad.—
Dulcești Horm.—Comanești L.

Eat ii Bucarest Mont. — Comana 15/V.
Sal.

tă Tulcea Mn.— Constanţa VIII. Soc.
Nat.

Galizien, Bucowina. Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Montenegro, Ser-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 125

592. Eumedon. Esp.

596. Anteros Frr.

604. Icarus Rott.

bien, Bulgarien, Griechenland, Siidrussland,
Kleinasien.

ab. Allous Hb. Bucowina, Ungarn LI. IV. V.
Bosnien, Herzegowina, bulgarien.

gen. aest. Callida Bell. Bucowina, Ungarn
î III. IV. V. VI. Bosnien, Herzegowina, Bul-
garien.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.

ai But KI. Neamţu VII. hăufig, Grumăzești
seltener, Slănic Mol., anfangs VIII.
Carad.

DIN Tulcea Mn.

Bucuwina, Ungarn III. IV. V. Bosnien, Her-
zegowina, ID ile ese Bulearien, Ostrumelien,
Sie pionii land, Siidwest- Raja. Kleinasien.
ab. et var. Fylgia Spaneb. Ungarn IV.
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien.

Donzelii B. Ungarn V. (Retyezat), Su drussland,
Altai.

Hyacinthus EHS. Ungarn V. Podolien. Ost-
russland, Kleinasien.

5. Gebiet: Tulcea, Ciucorova VI. Mn.

Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, ()strume-
lien, Makedonien, Liirkei, Kaukas, Armenien.
Eros O. Montenegro, Herzegowina, Busnien,
Morea, Sarepta, Kaukas.

var. Eroides Friv. Bulgarien, Liirkei, Sarepta,
Siidrussland, Kleinasien.

Ende Mai bis October im ganzen Lande

hăufig.

1, Gebiet: R.-Vâlcea Pet. — Azuga FI.
Scăeni VII. Buşteni VI, Poiana Ța-
pului VIII. Soc. Nat.

= A ORE Slănic Mol. Grumăzesti. KI. Neamţu

ete. Carad.—broşteni-Barnari Pax.

e 10[ mire Chitila, Comana, Amara Sal.—Da-
dilov VII. Segarcea VIII. Paserea
V. Malu Mare VIII. Soc. Nat.

126 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

a) ab. Icarinus Scriba.

d) var. let ab.) Celhina
Aust.

607. Amandus Schn. -

610. Hylas Esp.

611. Meleager Esp.

4. Gebiet : Stănca-Jași VI. Carad. — Stânca-
Ștefâneşti Soc. Nat. .

sp) Tikir-Ghiol VI. J.—lglitza 23/V.
Mont.— Cernavoda VII. Constanţa
VIII. Murfatlar, Enișenlia Soc. Nat.

ic Azuga 22|VI. FI.

Zile Grumăzești Carad.

5 Ciucorova Mn.— Constanța VIII.
Murfatlar VIII. Soc. Nat.

Tie Vi Azuga FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Montenegro, Serbien, Bulga-
rien, Griechenland, Tiirkei, Russland, Klei-
nasien.

ab. Icarinus Ser. Ungarn |. II. IV. V. VII.
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien.

ab. 9 Caerulea Fuchs. Ungarn III. IV. VII.
var. let ab.) Celina Aust. Bosnien, lerze-
gowina.

3. Gebiet : Ciucorova VI. Mn.

Ungarn 1. [l. Il. V. VI. Bosnien, Herzego-
wina, Bulgarien, Ostrumelien, Serbien, Grie-
chenland, Wolgagebiet, Ural, Kleinasien.

ub. Cyanea Aig. Ungarn (?).

var. Arcuata Weym. Ungarn |.

2. Gebiet : Răreu-Horm.
E E Telitza V. Mn.

Bucowina, Ungarn |.—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Kleinasien.

1. Gebiet : Turn-Severin Hhr.

2 îi Comanești in Coll. Kkem.
gala Segarcea VIII. Soc. Nat.
4 Jași in Coll. [L..

Galizien. Bucowina, Ungarn I—VII. Dalma-
tien, Herzegowina, Serbien, Bulgarien, Ost-

613. Bellargus hRott.

b) ab. Ceronus Esp.

614. Coridon Poda.

e) var.

Alhicans II5.

(trans.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 427

ad.)

rumelien, Griechenland, Siidrussland, Kleina-
sien Armenien.

ab. 9 Steevenii Ir. Ungarn VII. Herzego-
wina. Griechenland, Kleinasien.

Escheri Hb. Herzegowina, Dalmatien. West-
bulgarien, Griechenland.

var. Dalmatica Spr. Hlerzegowina, Dalmatien.

1. Gebiet : Azuga. FI. — R.-Vâlcea Pet. —
Scăeni IX. Soc. Nat.

2. Grumăzeşti, Agapia, Kl. Neamţu
uberall hăufig im VI—IX. Carad.—
Dulceşti, Văleni Horm. — Coma-
neşti L.

za A Comana 12/VIl. Periș 30/V. Bră-
nești VII. Sal. — Segarcea VIII.
Soc. Nat.

4. E) Jaşi in Coll. L.

CCR Dobrogea Mn. — Constanţa VIII.
Murfatlar VII. Enișenlia VII. Soc.
Nat.

2, Grumăzești VII. Carad. selten —

Văleni Horm.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Griechenland, Kleinasien.

ab. Ceronus Esp. Ungarn |. III. IV. Ostru-
melien.
ab. Czekehi Aig. Ungarn |. (Puszta-Peszer).
ab. Parwipuncta Aig. Ungarn |. (Budăfok).
ab. Confluens Aig. Ungarn VI. (Orsova).

1. Gebiet : Scăeni VIII. Soc. Nat.

e a Răreu und Cămpulung an der bu-
cuwinaer Grenze [Horm. sehr sel-
ten.—(Comaneşti L,

Jaşi in Coll. L.. und Cosm.
Dobrogea Mn.

Enișenlia VIII. Soc. Nat.

în in
- Li .

Galizien, Bucowina, Unoarn iiberall, losnien,
Herzegowina, Dalmatien, Montenegro, Ser-
bien, Bulgarien, Ostrumelicn, Gricchenland,

428 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

619. Admetus Esp.

624. Damon Schiff.

630. Jolas O.

633. Sebrus B.

635. Minimus Fuessl.

637. Semiargus Rott.

5. Gebiet : Ciucorova VI. Mn.

Ostgalizien, Ungarn 1. Il. II]. Bulgarien. Ost-
rumelien, Griechenland, Siidrussland, Klein-
asien.

var. Ripartii Frr. Ungarn? Bulgarien, Grie-
chenland, Sii lrussland, Kleinasien, Armenien.

1. Gebiet : Turn-Severin Hhr.
24 () Comaneşti L..

Ungarn |—1V. Bosnien, Dalmatien, Ostrume-
lien, Podolien, Central-Russland, Armenien.

1. Gebiet : Turn-Severin Hhr.
230 uz Jași L.
E II Telitza V. Mn.

Galizien, Ungarn I. Il. III. IV. VIII. Dalma-
tien, Bosnien, Herzegowina, Ostrumelien, Mo-
rea.

Coelestina Ev. Sarepta, Siidrussland.

1. Gebiet : Roterturmpass Czek.
2 1 Telitza V. Mn.

Ostgalizien, Bucowina, Ungarn IV. V. Bulga-
rien, Makedonien., Wolvagebiet, Sid-Ural,
Kleinasien, Altai.

1. Gebiet: Azuga FI.— Lăculeți ]. — Bușteni
VII. Soc. Nat.

3 Im der ganzen oberen Moldau im
V. VI. und VII. bis IX. hăufig
Carad.

Cl d Dobrogea Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien., Montenegro, Bulgarien, Ost-
rumelien, Griechenland, Armenien, Sibirien.

Von Mitte Mai bis Ende August gemein.
1. Gebiet: Lurn-Severin Hhr.—Lăculeţi J.—
Azuga FI.

]
i
i
4

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 129

b) var. Bells Frr.

638. Cyllarus Rott. |
var. Lugens Carad. |

644. Alcon F.

ab. Cecinae Horm.
trans. ad.

2. Gebiet: Grum. Kl. Neamţu, Văratic, Cos-
tişa, Ceahlău u. s. w. Carad.— Vă-
leni, Dulceşti, Bucowinaer Grenz-
geb. Horm. — Comaneşti in Coll.
Kem.

e o Comana 19|V. Brăneşti VII. Cio-
pla VI. Periş VIII. Sal.

Ap a Stănca-]Jaşi 18/VI. Carad.
G, > Tulcea Mn.
i i Azuga FI.

Bucowina, Ungarn nicht selten, Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Montenegro, Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Tiirkei, Armenien,
Sibirien.

var. Bellis Frr. Bulgarien, Kleinasien.

var. Montana Meyer-Diir. Bucowina.

var. Parnassia Stgr. Ostrumelien, Griechen-
land.

2. Gsbiet: Grum. KI. Neamţu. Pleschberg VI.
und VII. Ceahlău VIII. Slănic Mol.
12|VIII. Carad. — Comaneşti in

Coll. Kem.
A tsi i e Jași in Coll. L.
Si mb Dobrogea Mn. — Tulcea in Coll.

Staudinger.

Bucowina, Sarepta, Ural, Namagan.

Cyllarvs Rott. Ungarn iiberall, Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien und
in den iibrigen Lândern der Balkanhalbinsel
ausser Montenegro.

2, Gebiet: Grum. KI. Neamţu und Slănic Mol.
Ceahlău, Costişa VII. und. VIII. Ca-
rad, gemein,— Bucowinaer Grenz-
geb. zwischen Valeasca und Malini
Horm.

Zi » Grumăzeşti Carad.

Bucowina, Ungarn |— V. VII. Dalmatien, Ser-
bien, Bosnien, Bulgarien, Ostrumelien, Mit-
tel und Siidost-Russland, Armenien,

Iș)

130 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

645. Euphemus Ib.

646. Arion L.

a) var. altic Obscura
Frey.—var. Jasilkowski
Horm.

2. Gebiet: KI. Neamţu 8/VII. bis 10/VIII.

Carad. sehr hăufig.

Siidgalizien, Bucowina , Ungarn | — V. VII.
VIII. Siidwest-Russland.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.-Banater Grenz-
geb. Aigner.

2, » Grum. Kl. Neamţu, Pleschberg,
Slănic Mold. Ceahlău VII. bis IX,

Carad. nicht selten. — Dulcești
Horm.

5. » Mareoş Mn.

|, » Stănca-Jași 27|VI. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—VII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Brussa, Siidwest-
rusland, Armenien.

var. altic Obscura Frey. Bucowina, Ungarn
VI. Bosnien, Herzegowina, Ostrumelien, Ural,
Transkaukas.

Arcas Rott. Galizien, Ungarn III. IV. Sid-
west-Russland, Wolgagebiet, Armenien.

61. Cyaniris Dalm. 1516.

650. Argiolus |.

1. Gebiet: Lăculeţi ].— Monast. Dealului VII,
Sal.

» In der ganzen montanen und sub-
montanen Region des nârdl. Ru-
mâniens im Mai, Juli und August
auf Waldwiesen hăufig Carad.

„» Brăila 4/VL. FL

5. » Dobrogea Mn.

Li)
.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Tiirkei, Griechenland, Siidrussland,
Kleinasien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 131

WIEN. Kiesperiidae.

62. Meteropterus Dun cril 1806 (Steropes B)

651. Morpheus Pall.

653. Palaemon Pall.

661. Lineola O.

. Gebiet : Broșteni-Barnari Seeman.
» Babadag 17/VI. FI.

Oi bb

Sid und Ost-Galizien, Bucowina, Ungarn
I. |]. II. V. — VII. Bosnien, Herzegowina,
Mittel und Siid-Russland, Armenien.

63. Pamphila (FE. 1807) Wats.

[Carterocephalus Ld.)

2. Gebiet: Grum V. und VI. Kl. Neamţu,
10| VI. Carad.

Ducowina, Ungarn l—VI. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Westbulgarien, Mittel-
und Sid-Russland.

Silvius IKnoch. Ungarn V. Nordost-Galizien,
Podolien, Mittel und Siid-Russland, Wolga-
gebiet, Ural.

61. Adopaea (Bilb. 1820) Wats.

!Hesperia Stgr.)

1. Gebiet: Lurn-Severin Ilhr.

» Ueberall in der Waldzone, am Ceah-
lău noch hei 1.800 m erbeutet.
Flugzeit anfangs VII bis Ende VIII,

Carad. — Comanești L.
s Babadag und Mangalia 10 bis 22
Juni FI.

In allen Nachbarlindern, iiberall auf der gan-
zen Dalkanhalbinscl, als auch in hKleinasien
verbreitet,

432

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

662. 'Thaumas Hufn.

664. Acteon Rott.

670. Comma L.

671. Sylvanus Esp.

2. Gebiet: Grum. Ende VII. KI. Neamţu an-
fangs VIII. Văratic, Ceahlău, Slă-
nic Mol. 28/VIII. Carad.-- Văleni,
Dulceşti, Dorna Horm. — Coma-
neşti L.

a pi 7 Tulcea Mn.

In allen Nachbarlândern, iiberall auf der Bal-
kanhalbinsel sowie in Kleinasien verbreitet.

1. Gebiet: Banater Grenzgebiet Viertl.

zii KI. Neamţu 27/VII. und 2/VIII.
Slănic Mol. Ende VIII. sehr lokal
und nicht hăufig Carad.

5. » Tulcea VI Mn.

In Bucowina, Ungarn IlI— VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien,
Tiirkei, Griechenland und Kleinasien ver-
breitet.

65. Augiades (H!. 1816) Wats

[Hesperiu Stgr.)

Ende Mai bis Ende August im ganzen Lande
hăufig.

In allen Nachbarlăndern als auch in Dalma-
tien, Bosnien, Herzegowina, Ostrumelien, Tiir-
kei Griechenland und Kleinasien verbreitet.
ab. (et var.) Catena Stgr. Ungarn IV. Russ-
land, Sibirien.

uni, Juli, August im ganzen Lande hăufig.
1. Gebiet: R.- Vâlcea Pet.— Azuga VIbis VIII.
FI. Lăculeţi ].

Zi ta Grum. Văratic, Slănic Mol. Ca-
rad.— Agapia Sal.— Broşteni Pax.
Bet o) Amara 22/VIIl. Periş 14/V. Co-

mana 5/VI. Sal. — Dadilov VII.
Soc. Nat. — Păd. Călugărească
22|VIIL. Sal.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 133

5. Gebiet: Constanţa 10/VIII. Sal. und VII.
Soc. Nat.

In allen Nachbarlăndern, auf der ganzen Bal-
kanhalbinsel und in Kleinasien verbreitet.
Parnara Mathias F. Dalmatien, Cypern.

11. Carcharodus (H', 1816) Wats.

685. Lavatherae Esp. 3. Gebiet: Nârdl. Dobrogea VI. Mn.

Ungarn 1—III. V—VIII. Bosnien, Herzego-
vina, Dalmatien, Ostrumelien, Korfu, Siid-
russland und Kleinasien.

686. Alceae Esp. 1. Gebiet: Azuga FI.
25 Văratic 20|VIII. Carad. — Văleni,
Dulceşti Horm.
» Bucarest 18/VII. Sal.
, Berladtal Mont.
» Nârdl. Dobrogea V. und VI. Mn.
nicht selten.

Azuga FI.

UP >

a) var. |gen. aest. mer. |
Australis Z.] |”

In allen Nachbarlândern hâufig în 2 Gen;
iiberall auf der Balkanhalbinsel und in Kleina-

sien,
687. Altheae Hb. 2. Gebiet : Grum. 13|VI. und 27/VI. Carad.
Dep Bucarest Mont.— Țigănești 2/VII.
Sal.
Oa Tulcea und Ciucorova V. und VII.
Mn. — Constanţa 2/VIII. Sal. und
VII. Soc. Nat.

Galizien, Bucowina, Ungarn |—IV. VI. VII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Serbien,
ulgarien, Ostrumelien, Tiirkei, Griechen-
land, Podolien, Kleinasien, Armenien,

134

693. Sidae Esp.

694. Carthami lb.

699. Orbiter Hb.

700. Sao Hb.

701. Serratulae Rbr.

a) var. Caecus Frr.
trans. ad.

BULELINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

172. Mesperia (E. 1793) Wats.

[Pyrgus Hb. Syrichthus B.)

1. Gebiet: Banater Grenzgeb. Viertl.
AI e Nârdl. Dobrogea VI. VII. Mn. —
Mangalia 20/VI. FI.

Ungarn V. VI. VII. Bosnien, Herzegowina,
Dalmatien, Montenegro, Bulgarien, Ostrume-
lien, Tiirkei, Griechenland, Siid-Russland und
Kleinasien.

1. Gebiet : R.-Vâlcea Pet.

200» Comanești in Coll. Kem.
Ar ai Huşi Carad.

5) ge Nordl. Dobrogea Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Serbien, Dalmatien, Bulgarien,
Ostrumelien, Kleinasien.

var. Moeschleri HS. Ungarn I. Siid-Russland.
Tesellum Hb. Ungarn V. Siidwest-Russland,
Armenien.

3. Gebiet : Bucarest 4/VI. Comana 19/V. Sal.

Ungarn ]. Il. IV. Bosnien, Herzegowina, Dal-
matien, Montenegro, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Siid-Russland, Tiirkei und Kleina-
sien.

3. Gebiet: Telitza V. Mn. selten.

Ostgralizien, Ungarn 1—I1V. VI—VIII. Her-
zegowina, Dalmatien, Tiirkei und Siidwest-
Russland.

ab. [et var.) Eucrate O. Ungarn III. IV. VII.
Ostrumelien, Griechenland.

TA Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI.
2. ie Văratic, Ceahlău VII. VIII. Carad.

Z Ceahlău Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II. IV. V.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 135

703. Alveus Hb. —
Fritillum Tr.
jvar. Fritillum Hb.)

704. Cacaliae Rbr.

709. Malvae L.

a) 7ab. Taras bergstr.

Bosnien, Bulgarien, Ostrumelien, Tiirkei, Sa-
repta.

var. Caecus Frr. Galizien, Ungarn |. IV.
Bosnien, Sarepta.

var. Major Stgr. Bulgarien, Ostrumelien,
Gallipoli, Morea und Kleinasien.

Mai bis August im ganzen Lande hăutig.

2. Gebiet: Văleni, Dulceşti, Văleasca Horm.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Montenegro, Ser-
bien, Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland,
Kleinasien.

var. Fritillum Elb. Bucowina, Ungarn l—V.
VIII.

var. Onopordh Rbr. Bulgarien, Slavonien
(Vinkoseze).
var. Cirsii Rbl. Ungarn VI.

1. Gebiet: Buceci FI.

Westbulgarien, westl. Altai.

Andromedae Wallgr. Herzegowina.

Cinarae Rbr. Ostrumelien, Tiirkei, Siidruss-
land, Kleinasien, Armenien.

Mai bis September im ganzen Lande hăufig.
(ausser Azuga).

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.—Azuga FI.

ZÂN hp Costişa VIII. Carad.

In Osteuropa und Kleinasien verbreitet.

1. Whanaos B. 1832—3.

713. Tages L.
und
a) ab. jet. var.) Umco-
lor sa]
b) var. [et ab.! Cervan-
les Grasl,

Von Mai bis September iiberall hăufe.

2, Gebiet: Grumăzeşti Carad,

136

c) var. Popoviana

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

2. Gebiet: Văratic 1]VIII. Carad.

Nordm.

747. Atropos L.

748. Quercus Schiff.

Stammform in allen Nachbarlândern, iiberall
auf der Balkanhalbinsel und in Kleinasien ver-
breitet.

ab. [et var.) Unicolor Frr. Bulgarien, Grie-
chenland, Kleinasien.

var. Cervantes Grasl. Ungarn VII. Andalu-
sien.

var. Popoviana Nordm. Amasia, Kleinasien.
Marloyi B. Liirkei, Griechenland, Sii lwest-
Russland, Kleinasien, Armenien.

V2E8. Sphingidae.

73. Acherontia 0. 1816.

1. Gebiet: Azuga VIII. FI.— Retevoi 2/X. FI.
2. Gebiet; Grumăzeşti Costişa VIII bis. X. Ca-
rad. hăufig. — Dulceşti Horm. —
Comaneşti L.

Lacul-Sărat 3o/VII. Filaret 15/VIl.
26|VII und 2/VIII. Amara 5/lX.

(95)

Sali
Ale Bacău, Huşi, Jași Carad.
ERA da Tulcea VI. Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien und in den iibrigen
Balkanlăndern sowie Kleinasien.

10. Smerinthus Latr 1802

1. Gebiet : Banater Grenzgeb. Viertl.

2005 Grumăzeşti Carad.

IL, Ciocănești 14|VII. Periş 3/VII. Co-
mana 15|V. Sal. — Bucarest Ha-
bich.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 137

725. Populi L.

726. Ocellata L.

Bucowina, Ungarn 1—VI. VIII. Herzegrowina,
Dalmatien, Montenegro, Bulgarien, Ostrume-
lien, Griechenland, Siidwest-Russland, Sa-
repta Kleinasien.

Tremulae F. d. W. Moskau, Mittel-und Ost-

russland.

1. Gebiet: R.- Vâlcea Pet.— Azuga V bis VII. FI.

2 Grumăzeşti VI. und VIII. V. Ca-
rad.— Comanești L.

3. » Bucarest25/VI.Bufta 22/VI. Amara
10| VIII. Sal.

aia Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Russland,
Armenien.

In Griechenland und Kleinasien nicht.

1. Gebiet ; R.-Vâlcea Pet.— Azuga V bis VII,
FI. nicht selten.

2000 Grumăzeşti 12/V. bis VIII. Carad.
Rpe. VI. VIII. VIII. IX. Carad.—
Comaneşti L.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-

tien, Bulgarien, Ostrumelien, Brussa, Siidruss-

land.

77. Dilina Dalm. 1816

730. Tiliae L.

a) ab. Brunmnescens Stgr.

1. Gebiet ; R.-Vâlcea Pet.—-Azuga FI.

27 Pi Grumăzeşti KI. Neamţu, Slănic
Mol. VI bis VII. Carad, selten.—Co-
manești |,

9 dubai Ciucorova Mn.

2, Grumăzeşti Carad.—Comaneşti in
Coll. Kem.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Serbien, Ostrumelien, Russland, Arme-
nien.

ab. Brummescens Stgr. Bucowina, Ungarn |.
III. IV.

138

733. Nerii L.

734. Ligustri L.

735. Convolvuli L.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

19. Daphnis [H.. 1822.

1. Gebiet: Azuga 13|VII. FI.

UE ii Bucarest Hab.— Bucarest 5|VI. Fi-
laret 19/IX. Sal.

A ăia Huși VI. Roman Carad.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Serbien, Bulgarien, Griechenland, Klein-
asien.

S0. Sphinx (L.) 0. 1808.

SI.

2, Gebiet : Costișa VIII. Grumăzeşti 19/IX.
Carad. sehr selten.— Comanești L.

3. m Bucarest 24|V. und 22/VIII. Rpe.
15]VII. Sal.

420 di Jaşi Ende VI. Cosm.

Sai: Tulcea Rpe. Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Ostrumelien, Brussa, Siid-
russland, Armenien.

ab. Spiraeae Esp. Ungarn |. IV.

Protoparce Brm. 1856.

Im September und Oktober im ganzen Lande

hăufig.

1. Gebiet: Azuga Ende VII. bis X. hăufig FI.—
Scăeni IX. Soc. Nat.

2) Îi Slănie Mol. 2/VIII. Grumăzești
27/IX. Carad. — Orbeni, Putna
VIII. Soc. Nat.

ci Dto Bucarest, Filaret 13/VIII. und
19/IX. Sal. und Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn l—VI. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Os-
trumelien, Tiirkei, Griechenland, Russland,
Kleinasien.

_——.—.—.—.—.—” —.—

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 139

736. Pinastri L.

S2. Măyloicus Hb. 1822.

1. Gebiet: Azuga VI. FI. nicht selten.

KI. Neamţu 30/VI. und 3|VII. Ca-
rad. — Comanești LI. recht sel-
ten. — Broșteni-Barnari Seemann.

Galizien, Bucowina, Ungarn I.— VII. Bosnien,
Herzegowina, Podolien bis zum Wolgagebiet,
Armenien.

S6. Meilephila 0. 1816.

743. Hippophaăs Esp. 2. Gebiet: Rpn in der Lunca der Bistritza bei

745. Galii Rott.

749. Euphorbiae |.

Costișa VII. 89 Carad.
4. » Focşani Ochsenheimer.

In den siidl. Alpentălern, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 4/IX. Predeal 23/VII. Rpe

> 18)

2, » . Grumăzeşti Kl. Neamţu, Costişa,
7/VII bis 17/VIII. Carad.—Coma-
nești L.

3, > Pilaret 19/VIIl. . 14/VIII. und

22/VIlI. Sal.
» Jași Cosm.
Dobrogea VII, Rpe VI. Mn.—Con-
stanța VIII. Sal. und Soc. Nat:

Vu P

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Bulgarien, Russland, Amasia, Armenien,
Altai.

Im ganzen Lande von Ende Mai bis Novem-

ber sehr hâufig.

1. Gebiet: Azuga 26|VI. und 15/VIl. FI.
selten

» Grum, Văratic, KI. Neamţu, Slănic
Mol. Carad.

3. » Bucarest 8|VI. und 14/VIII. bis

20| VIII. Sal.

Constanţa 25/VI. Sal.

Li]

“n

140

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

a) ab. Paralhas Nick. 3. Gebiet: Filaret-Exposit. 14/VIII. Sal. und

trans. ad

7523. Livornica Esp. =]

Lineata O.

753. Celerio L.

759. Elpenor L.

Duma.

Bucowina, Ungarn l-VI. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Albanien, Griechenland, Kleina-
sien.

ab. Parahas Nick. Ungarn (Kom. Nyetra).
Uebergânge zur Aberation auch Bulgarien.

| Im August bis Ende September iiberall in Ru-
mănien.

1. Gebiet: Azuga 10/VIII. und 17/VIII. bis

19/VIII. FI.

2,» Grum. Costişa, Kl. Neamţu VIII.
bis X.Carad. hăufig.— Comanești L.
Bucarest Habich.—Filaret-Exposit.

18/VIII. bis 5/lX. hăufig. Amara
29|VIII. Sal. selten.
» Constanţa 10/VIII. Sal.

ae »

On
.

In allen Nachbarlăndern, Ungarn iiberall, auch
in Dalmatien, Bosnien, Herzegowina, Ostru-
melien, Griechenland und Westasien.
Vespertilio Esp. Ungarn VIII. Armenien.

S7. Chacrocampa Dup. 1835.

3. Gebiet : Bucarest 1 Stk. im Jahre 1886 Sal.

Bucowina, Ungarn |. Il. II]. Dalmatien, Bul-
garien, Kleinasien.

1. Gebict: Azuga VI. und VII. FI. sehr hăufig.

DEN, Grum. 12/VI. Slănic Mol. 19/ VIII.
Carad.— Văleni 25 VIII. bis 19/IX.
Horm.—Comanești L.

SP loc Filaret-Exposition 22/VIII. bis
20/IX. Sal und Duma.
4.» Focșani Rpe Herbst Carad.

In allzn Nachbarlândern, Ungarn I-VI. VIII,
auf der Balkanhalbinsel und in Armenien,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE iu

ss.

761. Porcellus |.

Metopsilus Dunc 1836

1. Gebiet: Azuga 28/VI FI.—Lăculeți J.
2.» Grum. VI. und anfangs VII. Ca-
rad.—Slănie Mol. VIII. Rpe Ca-
rad.— Comanești L.

Bucarest, Comana 5/V. Mont. und
VI Sali

Ge » Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn l-VII. Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Liirkei, Griechenlani, Brussa und
Siidrussland.

90. Pterogon B. 1829.

765. Proserpina Pall.

91.

768. Stellatarum |.

2. Gebiet: Comaneşti |.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien,
Dalmatien, Siidrussland.

Gorgoniades [Hb. Siidrussland, Armenien,
Altai.

Macroglossa Sc 1776.

Im ganzen Lande hăulig, das ganze Jahr hin-
durch.

Ueberall in der palăarktischen Region bis Ja=
pan verbreitet.

Croatica Esp. Ungarn VII. VIII. Dalmatien,
Ostrumelien, Kleinasien, Armenien.

92. Memaris Dalm. 1816.

771. Fucitormis |. — |
Bombyliformis O. |

1. Gebiet: Azuga VI. FI.
Grum. VI. KI. Neamţu 260/VIII.
Carad.

i 3 Comana 5|V. Mont.

E, » Tulcea V. VI. Mn,

Lis]
.

18 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

774. Scabiosae Z. —
" Fuciformis O.

Bucowina, Ungarn îiiberall, selten, Bosnien,
Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Griechen-
land, Siidrussland, Kleinasien, Armenien.
ab. [var.) Milesiformis Tr. Ungarn VIII.

2, Gebiet: Grum. 20/VI. KI. Neamţu 13/VII.
Carad.—(Comaneşti in Coll. Kem.
Cta e Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn nicht selten, Bosnien, Her-

zegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Kleinasien, Armenien.

EX. Notodontidae.

Cerura Sehrnk. 1802 (Harpyia O )

778. Bicuspis Blh.

780. Furcula Cl.

781. Bifida Hb.

1. Gebiet: Azuga FI.—R.- Vâlcea Pet.— Go-
vora 18/VI. Sal.
2 Grumăzeşti 7|V. und 11|V. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II]. IV. Cen-
tral-Russland.
Aeruginosa Chr. Sarepta.

1. Gebiet: Azuga' 29| VI. und 3/VIII. FI.
230 Slănie Mol. Rpe VIII. Carad.
20 0 MĂ Gilava 17/VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Dal-
matien, Bulgarien, Ostrumelien, Podolien, Ar-
menien,

1. Gebiet: Azuga 20|/V. 8JVII. und ş/ VIII.
FI. hăufig.

» Grumăzeşti, Mitte IV. bis Ende V.

und VIII. Carad. nicht selten.

Bucarest 25|VII. Filaret-Expos.

12/VIIl. bis 5/lX. Sal. und Duma.

II)

Ca .

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE mă

783. Erminea Esp.

785. Vinula L.

786 Fagi |.

789. Ulmi Schiff.

Bucowina, Ungarn I-V. VIII. Dalmatien, Grie-
chenland.

Interrupta Chr. Sarepta, Siidwest-Russland,
IKaukas.

95. Dicranura B 1829

1. Gebiet : Azuga 29| VII. FI.—R.-Vâlcea Pet.
2000 Grumăzești 2|VI. Carad.—Coma-
neşti L.

Galizien, Bucowina, Banat, Ungarn I—VI.
VIII. Dalmatien, Podolien, Ostrussland.

1. Gebiet: Azuga V. bis VII. und 8/IX. FI.
iiberall sehr hăufig. R.-Vălcea Pet.

Grumăzeşti, KI. Neamţu V-VII.
hăufig Rpe VIII. Carad.—Broşteni-
Barnari Seemann.

ic Bucarest 18/1V. Sal.

Lis)

sucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland,
Brussa und Armenien.

„ Stauropus Germn. 1812,

1. Gebiet: Azuga V.bis VII. FI. ziemlich hăufig.
Di Grumăzeşti 10/|VI, Rpe 5/VIII.
Carad.

sucowina, Ungarn, l-VI. VIII. Bosnien, bul-
varien, Ostrumelien, Ural, Armenien.

55. Exaereta Hi. 1822.

(Uropus B. 18922)

2, Gebiet: Costişa V. ( arad.
le Bucarest 9|V. Sal.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

791. Milhauseri F.

Ungarn l-V. VIII. Herzegowina, Dalmatien,
Ostrumelien, Kleinasien, Armenien.

100. Moplitis Hb 1822.

(Hybocampa Li. 1853).

2, Gebiet: Grumăzești Carad. nicht selten.
3. ». Afumaţi Hab.—Bucarest 9/V. und
2) Vs Sali

Galizien, Bucowina, Ungarn I-V. VII. VIII.
Herzegowina, Dalmatien, Ostrumelien, Korfu,
Amasia.

Gluphisia Grenata Esp. Galizien, Bucowina,
Ungarn III. 1V. V. Podolien, Siidrussland.

106. Drymonia Hb. 1892.

806. Trimacula Esp.

a) var. et.ab. Dodonaea

807. Chaonia Hb.

808. Tremula Cl.

Hb.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI. hăufig.
2 A Bucarest 9/V. Dealul Spirea 28/V.
Sal.

Ungarn |. III. IV. V. VI. VII. Bosnien, Korfu,
Tinos, Armenien.

var. et ab. Dodonaea lb. Galizien, Bucowina,
Ungarn 1—1V. Bosnien.

Querna F. Galizien, Bucowina, Ungarn'I-VI.
Dalmatien, Podolien.

2. Gebiet: Grumăzeşti 12/1V. bis Ende V.
Carad. hăufig.

zi e Bucarest 9/V. Sal. und J.— Dealul
Spirea 24/IV und I/V. Sal.

Galizien, Ungarn l—IV. V. VII. Dalmatien,
Podolien, Sarepta.

107. Pheosia H). 1822.

1. Gebiet: Azuga 30/lV. und 25/VI. Fl.—
R. Vâlcea Pet.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 145

2. Gebiet: Comaneşti L.
Ed MEI Bucarest 10/V. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—IV. V. VII.
Central-Russland, Sarepta, Armenien.

809 Dictaeoides Esp. 2.Gebiet:Grumăzești15/V. Carad. nicht hăufig.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. Central-
Russlan].

110. Notodonta 0. 1810.

815. Ziczac L. 1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. hăuhig.—
Turn-Severin Hhr.
EI Ali Grum. V. KI. Neamţu VI. Carad.—
Comanești L.
Bia N Bucureşti-Noui 20| VII. Sal.

Bucowina, Ungarn i—V. VII. VIII. Bosnien,
Bulgarien, Ostrumelien, Armenien.

816. Dromedarius |. 1. Gebiet: Azuga V. bis VIII. FI. hăufig.
2 maild Grum. V.und 12/ VIII. Cara]. hău-
fig.
» Grumăzeşti V. Carad.

b
.

v.etab. FHlibermica Ca-
rad.).
Bucovina, Ungarn | —V. VII. VIII. Potolien,

W'olgagebiet, Armenien.

823. Phoebe Siebert.— |

i xebiet : IVI. und 4/VIl. FI.
Trithopus F. | 1. Gebiet: Azuga 13/VI. uni 4

E, DN KI. Neamţu 14/VIII. Grumăzeşti,
25/V. und 28/VII. Carad. — Co-
mănești L.

Bucowina, Unyarn |. III. IV. V. VI. Nord-
west-Russland, Armenien.

52%: Tritoybue, Fer | 1, Gebiet: Azuga 7|VI. und 23/VI. FI.
Galizien, Bucowina, Ungarn |. IV. unl im
nord. Podolien.

146 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

825. Trepida Esp. 1. Gebiet: Azuga FI.
cal Comana Mont.— Bucarest 9|V. und
22|IV. Sal.

Bucowina 1—V. VII. VIII. Herzegrowina, Sa-
repta, Armenien.

118. Spatalia Hb. 1822.

830. Argentina Schiff. 1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.
LU Bucarest 7| VI. und 9/V. Sal.
Le sua Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. II. Il. V—VIII.
Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Tiirkei,
Podolien, Kleinasien.

114. Leucodonta Stgr. 1892.
/Mscrodonta Dup. Hierophata Meyr. 1894)

835. Bicoloria Schiff. 2. Gebiet: Grum. Mitte V. und 3/VI. Rpe
VIII. Carad.

Bucowina, Galizien, Ungarn I—V. Central-
und Ostrussland.

ab. Albida B. und.

var. et ab. Umnicolora Motsch. West-und
Central-Russland.

113. Ochrostigma Hb. 1822.
(Drynobia Dup.)

836. Velitaris Rott. 2. Gebiet: Grum. 3| VI. KI. Neamţu, Rpe 2/IX.
und 9/IX. Carad. recht selten.

Galizien, Ungarn Il. II]. IV. Bulgarien, Sta-
nislaw, Korfu, Brussa, Armenien.

837. Melagona Bkh. 1. Gebiet: Azuga 17/VIII. FI.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE “aTIINŢE 447

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. V. Stanis-
law.

116. Odontosia Hb. 1822.

838. Garmelita Esp.

118.

841. Camelina L.

121.

849. Palpina L

var. Gigantina Stgr.
trans. ad

1. Gebiet: Azuga V. und VI. FI. nicht selten.
2. » Grum.21/JIV, bis ro/VI.Kl. Neamţu
20| VI. Carad. hăufig.

Galizien, Bucowina, Bosnien, Ungarn III. IV.
Sieversi Motsch. Galizien, Gv. Petersburg, Ja-
roslaw.

Lophopteryx Stph. 1828.

1. Gebiet: Azuga im V. bisVIIl. FI. sehr hăufig.

ZE Mă, Grum. V. und VI. nicht hâufig,
KI. Neamţu VIII. Carad.

Ati sa Jaşi in Coll. L.

5 » Ciucorova VI. Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Siid-Tiirkei, Armenien.

ab. Geraffina Hb. Ungarn III.

Cuculla Esp.Galizien, Bucowina, Ungarn l-VII.
Bosnien, Serbien, Podolien.

Pterostoma Geri. 1812.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.—Azuga VI. und
VII. FI. nicht selten.

Zi » Bucarest 3o0/VI. Filaret - Expos.
19| VIII. Sal.

4 » Tulcea Mn.

> ROLA Grum, KI. Neamţu V. und anfangs

VI. Carad.— Comanești L..
Aa Jași in Coll. L.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Bulgarien, Ostrumelien, Brussu, Siidwest-

Russland Armenien.

148 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

122. Ptilophora Stph. 1828.

852. Plumigera Esp.

858. Bucephala |.

859. Bucephaloides O.

865. Anastomosis L.

b) var. etab.. Tristis
Stgr.

1. Gebiet: Azuga 2]IX. FI.
2 Grum. 3/X. Rpe zo/V. Carad.
3. 1» 1 Bucarest 25/1X. Sal. undin Sol);

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. Ostrume-
lien, Podolien, Sarepta.

, 196. Phalera Hb. 1882.

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. nicht selten.

2. Grurm. KI. Neamţu, (Costişa, Slănic
Mol. 26|/V.bis 27/ Vl. VIl.und VIII.
Carad. 055 selten.— Comănești L.
—Broșteni-Barnari Pax.

3. » Filaret-Expos. 26/VIII. Sal.

[OA e Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Bulgarien, Ostrumelien, Tirkei, Ar-
menien.

2. Gebiet: Kl. Neamţu VIII. Rpe Carad. —
Comaneşti L.

Galizien, Ungarn ]. Il. II]. V. VI. Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Siidrussland, Griechenland, Syrien.

127. Pygaera 0. 1810.

2. Gebiet: Grum. Văratic, Kl. Neamţu im V.
und VIII. iiberall hăufig, Rpe VI.
Carad.

2 pi Grumăzeşti 12, V. Carad.

Bucowina, Ungarn |. [I. II]. IV. V. Bosnien,
Bulgarien, Ostrumelien, Podolien, Sibirien.
Timon Hb, Ungarn Il. IV. sehr 'selten, Cen-
tral- und Nord-Russland, Sibirien.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINTE 149

866. Curtula L.

869. Anachoreta F.

870. Pigra [Hufn.

1. Gebiet: Azuga FI.

2,» Grum. 21|V. Kl. Neamţu Rpe VII.
Carad.

Mogoșoaia 2/VII. Sal. — Bucarest
in Coll. ].

Bucowina, Ungarn nicht selten, Bulgarien,
Ostrumelien, Brussa, Armenien.

2. Gebiet : Grumăzești VIII. Carad.
Zi » Mogoşoaia 20/VI. Sal.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Balgarien,
Ostrumelien, Brussa, Podolien, Sarepta, Si-
birien.

I. Gebiet: Azuga 26/V. FI.
2.» iiberall und nicht selten Carad.
3. m | Periş, Jieâneşti VI. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VIII. Bos-
nien, Ostrumelien, Sarepta, Armenien.

IX. TFhaumetopueidae.

129. 'Yhaumetopoea Hb. 1822.

274. Processionea |.

Cnethocampa Stph.

2. Gebiet: Grum. Rpe. VI. Carad.
3. » Filaret-Expos. 19/VIII. Sal.
4 » Stănca-Jaşi Rpe. VI. Carad.
5 » Ciucorova Rpe. VI. Mn.

3ucowina, Unvarn iiberall, Dalmatien, ller-
țegowina, Ostrumelien, Morea, Podolien.

ab. et var. Luchifica Stgr. Unparn |.
Pityocampa Schiff. Ungarn II. selten, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Dulgrarien. Korfu,
Tinos, Kleinasien,

150

876. Pinivora Tr.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

4. Gebiet : Berladtal VIII. Mont.

Central-Russland.

XE. Lymantriidae (Liparidae).

879. Morio L.

884. Gonostigma F.

886. Antiqua |.

180. Mypogymna Hb. 1810.

(Penthophera Germ. 1814)

1. Gebiet: Azuga FI. |

2. » Slănic Mol. 1ş/VII. bis ro/VIII.
Carad. — Comanești in Coll. Kem.

» Afumaţi 8]V. Sal.

» Jaşiin Coll. ].— Stânca — Jasi Carad.

» Tulcea VI. Mn.— Mangalia 20/VI.
FI.— Macin 23| V. Mont.

Wu Pe

Bucowina, Ungarn iiberall, Dalmatien, Bosnien,
Serbien, Bulgarien, Ostrumelien.

ab. Naătlyi Aig. Ungarn [. (Ins. Csepel.)

131. Orgyia 0. 1810.

2. Gebiet: Grum. VI. Rpe. Slănic Mol. 3/VIII.
Carad.— Dulceşti Horm.

3. » Afumaţi 23/V. Siebr. in National-
Museum.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Bos-
nien, Central-Russland, Sibirien.

2. Gebiet: Ueberall hăufig in 2—3 Genera-
tionen beobachtet Carad.—Coma-
nești L.

li Jaşi in Coll. L.

Im nordlichen Teile Rumâniens noch nicht
gefunden.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 151

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien»
Serbien, Ostrumelien, Tiirkei, Morea, Amasia»
Kleinasien, Armenien.

889. Ericae Germ. 3. Gebiet: Bucarest Raupe 1. Juni 1882 Siebr.
1 Stiick National-Muzeu. Neu fir
Rumâănien.

Uugarn 1]. Central und Siidwest-Russland, Ar-

menien.
var. (et ab.) Intermedia Friv. Ungarn |. VI.

134. Dasychire Stpb. 1829.

904. Fascelina L. 2. Gebiet: Kl. Neamţu VII. Grumăzești VI.
Rpe. Carad. hăufig.— Comaneşti L.
gt Filaret-Expos. 22|VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Serbien, Westbulgarien, Central- und Ost-
Russland, Altai.
Selenitica Esp. Ungarn II. III. 1V. Central-
und Siidwest-Russland.
907. Abietis Schiff. 2. Gebiet: Kl. Neamţu 20/VI. und 27/VI.
Carad. selten.

Bucowina, Podolien, Central- un Siidwest-

Russland.
908. Pudibunda L. 1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI. schr hăufig.
DD in Im V. VI. Carad. sehr hâufig.—Co-
maneşti L.
Si clan Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn |—VIl.
Bosnien. Serbien, Ostrumelien, Tiirkei, Stid-
Russland, Armenien.

136. Euproctis Hi. 1822
(Artaaza Wlk. 4855)

943, Chrysorrhoea |. Im ganzen Lande gemein.

152 BULETINUL SOCIETA ŢII DE ȘTIINȚE

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Tiirkei, Griechenland, Kleinasien.

137. Porthesia Stph. 1828.
919. Similis Fuessl. Im ganzen Landen massenhaft.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Ostrume-
lien, Armenien.

138. Laelia Stph 1827.

922. Coenosa Hb. 1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.
et pe Bucarest Siebrecht.

Bucowina, Ungarn |. II. VI. Bulgarien.

139. Areclonris Germ. 1810.
(Laria Sehvk.)

923. L nigrum Mueller. 1. Gebiet: Azuga 3o/VII. FI.
> Grumăzeşti 28| VI. Slănic Mol. VIII.
Carad.—Comanești L.
gel Chitila 2/VI. Comana 12 VII. Sal.
selten.
4. » Jași In) GOI.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VI.
Siid-Russland, Armenien.

140. Stilpnotia. Westw. & Humpr. 1841.

925. Salicis L. Im ganzen Lande von ]uni bis August iiberall
gemcin.

Bucowina, Ungarn iiberall, Dosnien, IHerzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Liirkei. Kleinasien, Armenien, Sarepta.

Altai.

—_———

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 153

AI. Lymantria Hb. 1889.
(Psilura Stph)

929. Dispar |. Im ganzen Lande von Juli bis September ge-
mein.

In allen Nachbarlăndern. iberall in Osteu-
ropa und Westasien.

931. Monacha |. Ende Juni bis August iiberall im Lande bis zur
Baumgrenze hinan.

Bucowina. Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-

wina, Griechenland, Armenien.
ab. Ermita O. Ungarn II. IV. VII. Bosnien.

149. Ocneria Hb. 1892.

938. Detrita Esp. 1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.
Galizien, Bucowina, Ungarn |. III. IV. Herze-
gowina, Bulgarien, Ostrumelien, Serepta.
Terebynthi Frr. Dalmatien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Kleinasien, Armenien.

944. Rubea F. 1. Gebiet : Lurn-Severin Hhr.

Ungarn |. Il. III. V. VI. VIII. Dalmatien, Ost-
rumelien.

XII. Hasiveampidae.

146. Malacosoma (II. 1529). Auriv.

((Uhsiocarmpa Curt)

956. Neustria |. Im ganzen landc im Juli und August mas-
senhaft.

154

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

957. Castrensis |.

960. Crataegi L.

962. Populi L.

963. Rimicola Hb.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Liirkei, Griechenland, Kleinasien.

ab. Umicolor Aig. Ungarn iiberall.

1. Gebiet: Lurn-Severin Hhr.
2, » Grumăzeşti VIII. Carad.
Z Tulcea VII. Rpe V. und VI. Mn.

Ungarn |]. II]. 1V. V. VII. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien. Tiirkei und Kleinasien.

ab. Desienata Aig. Ungarn |. (Budapest).
Pranconica Esp. Dalmatien, Bulgarien, Nord-
Griechenland, Gv. Saratow, Kleinasien, Ar-
menien.

147. Wrichiura Stph. 1828.

„ Gebiet: Turn-Severin Hhr.
» Slănic Mol. 27/VIII. Carad. selten.
Comaneşti |.—Rpen V. und an-
fanes VI. in Grumăzeşti, Carad.

135)

Galizien, Bucowina, Ungarn |. — VII. Bos-
nien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Podo-
lien, Kleinasien, Armenien.

148. Poecilocampa Siph. 182%.

1. Gebiet: Azuga X.und Anfang XI. FI. hăuhg.
2) » Grum. Kl. Neamţu Slănic Mol. An-
fang X. bis 27/X1. Carad.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien.

149. Eriogaster Germ. 1810.

2, Gebiet: Grum. 19/1X. Rpe Ende VI. Carad.

Ungarn 1—V. VIII. Dalmatien, Serbien, Bul-
garien, Ostrumelien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 455

965. Lanestris |.

150.

970. Quercus |.

b) var. Alpina Frey.
trans. ad

976. Trifolii Esp.

b)ab./etv.) Mehcagims
Bkh.

I. Gebiet: An der rum.. Grenze b. Eisernen
Tor FI.

gi Bucarest 25 VII. Sal.

Gri E) Tulcea Rpe V. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Tiirkei, Siid-
Russland.
Catax |. Galizien, Bucowina, Ungarn îiiberall,
Bosnien.

Lasiocampa Schrk. 1804.

1. Gebiet: Azuga FI.—Scăeni IX. Soc. Nat. —
Turn-Severin Hhr.

2, . » Slănic Mol. 23/VIII. Ceahlău VIII.
Nagy Sândor Carad. — Comaneşti
L.—Kl. Neamţu Cosm.

E va liuleca Rpes Vii Mn.

2. » Nagy Sândor. Carad.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-

wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-

melien, Siidwest-Russland, Kleinasien, Arme-

nien.

1. Gebiet : Scăeni LX. Soc. Nat. — Turn-Se-
verin Hhr.

Delta Grum. VII. Slănic Mol. VIII. Ca-
rad.— Dulceşti Horm.—Comanești
in Coll. Kem.

2 . Comana 15/VIl. Țigăneşti 2/VII.
Sal.

4.» Jaşi in Coll 1..—berladtal Mont.

=. Gebiet: Tulcea Mn.

2) » Unter der Stammform,. Carad.

selten.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Tiirkei, Gricchenland, Kleinasien.

ab. Mehcagimis Bkh. Bucowina, ]. Il. IV, V.
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, (Ostrume-
lien, Kleinasien, Armenien,

156 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

151. Macrothylacia Rbr. 1866

892. Rubi |.

Im Mai, Juni bis Juli iiberall hăufig.
Bucowina, Ungarn iiberall, Dalmatien, bBos-
nien, Bulgarien, Ostrumelien, Russland, Altai.

136. Cosmotriche Hb. 1882.

990. Potatoria L.

sebiet: Comaneşti L.

i SI i deasa 6 PI Sel Isclten und lokal.

“Bucowina, Galizien, Ungarn I—I1V. VIII. Sid-

Russland.

137. Selenephera Rbr. 1866.

993. Lunigera Esp.
a) ab. Lobulina Esp.

1. Gebiet: Azuga 19/VII. FI.
1.» Azugaim Vl.undVIIl.Fl.sehrhăufig.

Bucowina, | ngarn III. sehr selten, Central-
und Nord-hRussland.
ab. Lobulhina Esp. Bucowina.

13sS. Epicnapiera Rbr. 1866.

995. Tremulifolio Hb.

2. Gebiet: Grumăzeşti 27 /V. Kl. Neamţu Rpen
VIII. Carad.
2,2 hate Bucarest 18/VII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bos-
nien, Serbien, Podolien. Central-und Siid-
Russland, Armenien.

Ilicifolia IL. C-alizien, DBucowina. Ungarn I.
dee AIE

139. Gastropacha 0. 1810.

998. Quercifolia |..

1, Gebiet: Azuga 25 VII. FI. — Turn-Seve=
rin Hhr.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINȚI: 157

b) gen. aest. Hoegei

Heuăcker.

2. Gebiet: Grum. Kl. Neamţu, Costişa, Slănic

neşti L.
Eu Comana 23/ VII. Bucarest 18/ VII.
„Sal.
Aa Ie Huşi, Jaşi in Coll. L..
SE A Nord. Dobrogea Mn.
2 Bucarest 17/VIII. Sal.

[var. Meridionalis Stgr.) 2.» Orbeni Soc. Nat.

999. Populitolia Esp.

Die 33 Bucarest 26/VII. Sal.
CAI, Dobrogea Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, lalma-
tien, Bulgarien, Ostrumelien, Brussa, Siidruss-
land, Armenien

ab. Almfolia O. Ungarn I—IV.

var. Meridhonalis Stgr. Bucowina.

„ Gebiet: Azuga 12|VIII. FI.
23 » fot d) 6] VIII. Carad.

Galizien. Băcoia Ungarn |—V. bulgarien,
Podolien, Sibirien.

160. Odonestis Germ. 1812.

1000. Pruni |.

1. Gebiet: R. Acea Pet.
Fi Grum. V. und VI. Rpe Carad.—
Comanești L.
< NN Amara 3/VIII. Sal. — Filaret —
Expos. 22| VIII. Sal

[A » Ciucorova Mn.

Li]

Bucowina, Unoarn iiberall, Buloarien, brussa.

161. Dendrolimus Germ. 1812.

1001. Pini |..

a) var. Montina Stgr.

2. Gebiet: KI. Neamţu 21 VI. Carad. — Co-

mancști |. selten.
l. » Azuga VI. und VII. FI. nicht selten.

458. BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1014. Versicolora L.

1045. Taraxaci Esp.

1020. Dumi L.

Galizien, Bucowina, Ungarn I-VI. VII. Her-
zegowina, Ostromelien, Griechenland, Char-
kow, Altai.

var. Montana Stgr. Ungarn III. Alpen.
Pachypasa Ottus Drury. Ungarn VIII. Dal-

matien, Kleinasien, Armenien.

XERI. Endromididae.

166. Endromis O 1810.

1. Gebiet: Azuga 16|/1V. FI.

2 6) Grumăzeşti 27/IV. und 12/1V. Slă-
nic Mol. Rpe VIII. Carad.

» Bufta 5/IV. Sal.

(93)

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—VII. Bosnien.

XIV. Lemoniidae.

187. Lemonia Hb. 1892.

Crateronyz Dup.

1. Gebiet : Turn-Severin Hhr.
pt Grumăzești Anfang X. Kl. Neamţu
Rpe XI. Carad.

Ungarn |—V. VII. VIII. Bosnien, Ostrume-
lien, Siidrussland.
Balcamca HS. Bulgarien, Armenien.

1. Gebiet : Turn- Severin FHlhr. — Banater
Grenzgeb. Viertl.

2:95 /î5 Văratic Rpe V. Grumăzeşti Rpe
18/X. Carad.— Comanești |.

5Y. A Tulcea Rpe V Mn.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 159

Galizien, Bucowina, Ungarn l—VI. VII. VIII.
Bosnien, Siidrussland.

XV. Saturniidae.

118. Perisomena W.k. 1855.

1029. Caecigena Kupido. 3. Gebiet : Bucarest Mont.

1034. Pyri Schiff.

1035. Șpini Schiff.

1037. Pavonia |.

Ungarn VII—VIII. Bulgarien, Ostrumelien.
Dalmatien, Tiirkei, Kleinasien, Armenien.

174. Saturnia Schrk. 1802.

Mitte Mai bis Ende Juni im ganzen Lande
hăufig.

In allen Nachbarlăndern, iiberall auf der
Balkanhalbinsel (ausser Montenegro) Podo-
lien, Siidrussland, Kleinasien, Armenien.

a. hybr. Hybrida maior O. Unygarn |. Il. II.
ab. Abafii Bord Ungarn III. (Nyek.)

1. Gebiet : Banater Grenzgeb. Viertl.

ZE Bucarest, Filaret Mont. und 23/lll.
Sal.— (Colentina. Sal.
4 aa Jaşi L.

Bucowina, Ungarn |—IV. VI. VII. Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland, Bessa-
rabien, Podolien, Kleinasien, Armenien.
hybr. FHlybrida O. Ungarn |. II.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.
2 Comaneşti L.
4, 5 Jași în Coll. LL.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzepowina, Dalmatier, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Korfu, Linos, Wleinasien, Arme-
nien.

180 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

176. Aglia 0. 1310.

1039. Tau L. 1. Gebiet: Azuga IV. FI. — ziemlich hăufig.
Turn-Severin Hhr.

Anfang V.. bis Ende VI. iiberall
hăufig. Nagy Sândor noch am
23 VII. Carad. — Comaneşti L.—
Cruce, Broşteni-Barnari Seeman.

135)

a) ab: Ferenigra Lh. |
Mieg. trans.ad. 42. » Grumăzeşti 27|V. Carad.
Lugens Sindf. |
Galizien, Bucowina, Ungarn l—VII. Bosnien,
Bulgarien, Ostrumelien, Podolien.
ab. Lugens Stndf. Ungarn VI.

XWVEEE. IDrepanidae.

1892. Drepana S.h'k. 1802.

1047. Falcataria L. 1. Gebiet : R.- Vâlcea Pet. .

2 Grumăzești KI. Neamţu, Slănic
Mol. Ende IV. V. und VII. VIII.
hpe VII. Carad. hăufig. — Coma-
nești L.

Goi lb Bucarest Mont. — Grădestea 3/ VIII.
Ciopla 25/VI. selten Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII.

Bosnien, Bulgarien, Ostrumelien, Siidrussland

und Brussa.

1048. Curvatula Bkh. 1. Gebiet: Aznga V. und VII. FI.
2 ara KI. Neamţu 11/ VII. RpeVIl. Carad.

Galizien, Ungarn |. II. IV. Stanislaw, Mos-
kau und Gv. Charkow.

1050. Harpagula Esp. 1. Gebiet: V. VI. VII. FI. sehr hăufig.
ză Grum. 22 VI. und 1/VII. Carad.—
Comaneşti in Coll. Kem.

BUL

ETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 16

1051. Lacertinaria L.

a) ab. [et var.) Scincula

1052. Binaria Huln.

1053. Cultraria F.

1057. Glaucata Sc.

Hb.

Galizien, Ungarn |. III. IV. V. VII. Central-
Russland.

2. Gebiet: Grum. Anfang V. bis VI. und VIII.
Carad hăufig.— Comaneşti in Coll.
Rem.

Grum. Carad.

135)

Bucowina, Ungarn ÎI. III. IV. und in den
westl. Nachbarlăndern.

2. Gebiet 2 Grum. 15 |VI. Carad. — Coma-
neşti L.
da» Bucarest 3| VI. Ciopla 27/V. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII.
Podolien, Wolgageb, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 20/Vl.und 21/VI. Sorica FI.
zi p Grum. V. Slănic Mol. VIII. Carad.
Comanești in Coll. Kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. III. IV. V. VII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Ostrume-
lien, Brussa.

184. Cilix Leach. 1815.

2. Gebiet: Grum. V. VI. und VIII. hăufie.
Rpe VII. Carad.— Văratic 9/VIII.
Sal.

ai » Bucarest 20/VII. Amara 1/VIII.
Sal. — Ducarest in Coll. ].

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII.
iiberall aut der Balkanhalbinsel (ausser Monte-
negro und Albanien), Podolien, Siidrussland,
Kleinasien, Armenien.

162 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

XX. Ehyrididae.
186. 'Fhyris (Lisp ) O. 1808.
Gebict : Grum. VI. Carad.

E Comana Mont. und VI. Sal.
» Tulcea V. Mn.

1059. Fenestrella Sc.

Unu 5

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Kleinasien.

XXI. Noetuidae.

A. Acronyctinae,
190. Panthea Hb. 1822
1064. Coenobita Esp. 1. Gebiet: Azuga VIII. FI. nicht selten.

Bucowina, Ungarn VIII. Podolien etc.

191. Yrichosea Grote 1874.

1065. Ludifica L. 2. Gebiet: Broșteni-Barnari Seeman. Neu fir
Rumânien.

Galizien, (Lemberg) Ungarn |. IV. West-
russland.

192. Diphtera Hb. 1806.

1069. Di See ci 2. Gebiet: Grum. 2/VI. bis 12/VI. Văratie
Orion ESB) 17 VI. Carad. — Comaneşti in
Coll. Kem.
Comana 23/V. Afumaţi 6/VI.
Amara 23/VIl. und 1/VIII. Sal.

(95)

Bucowina, Ungarn l— VII. Bosnien, Podolien,
Armenien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 163

195. Demas Stpb. 1828.
(Colocasia Hb).

1073. Coryli L. 1. Gebiet: Azuga V. und VI. FI. hăufig.
e a 9) Grum. Kl. Neamţu, Văratic IV. V.
und wieder VII. VIII. Carad.
D550 VA dc Bucarest 3/V. 15/VEI. Dealul Spi-
rea 9|V. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Ostrumelien, Sarepta,
Amasia, Armenien.

196. Acronycta O 1816.
[Apatela (Hb.) Grote).

„1074. Leporina |. 1. Gebiet: Azuga 9/V. und 19/VII. FI.
2. Gebiet: Grum. Ende V. und Anfang VI.
Carad. hâăufig.

Galizien, Bucowina, Ungarn Il. III. 1V. V. VII.
Bosnien, Bulgarien, Bessarabien, Wolhynien,
Sarepta, Armenien.

var. Bradyporina Ir. Bucowina, Ungarn II.

TISA
4076. Aceris L. 1. Gebiet : Turn-Severin Hhr.
it În Grum. Kl. Neamţu V. VI. und
14/VII. 7/VIII. Rpe VIII. Carad.
2) îi Tulcea V. Rpe VII. Mn.

In allen Nachbarlăindern, Ungarn iiberall, auf
der Balkanhalbinsel, in Kleinasien und Arme-
nien.

ab. Candehsequa Esp. Galizien, Ungarn |.
III. VI. Bosnien, Herzegrowina.

1081. Megacephala. F. 1. Gebiet: Azura ş/VI. FI.— R.-Vâlcea Pet.
Zi 9 Grum. Ende V. bis 6/VI. hpe VIII.

Carad.— Comanești in Coll. Kem.
A » Tulcea V. Mn,

164 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

1082. Alni L.

1084. Strigosa F.

a) ab. [etvar.) Briophi-
loides Horm.

1089. Tridens Schiff.

1090. Psi L.

1091. Cuspis Hb.

In allen Nachbarlăndern ; Ungarn iiberall,
Bosnien Dalmatien ? Ostrumelien, Kleinasien,
Armenien.

I. Gebiet: Azuga V. VI. und VII. FI. hăufig.
2. zi Grum 3/VI. Carad.

Galizien, Ungarn |. IV. V. VIII. Bosnien,
Central, Siidwest- und Ost-lussland, Arme-
nien.

2. Gebiet: Grumăzești 14 VII. und 12/VII.
Carad.

Bucowina.

Strigosa F. Galizien, Bucowina, Ungarn I. II].
IV. V.Bosnien, Ostrumelien, Central und Siid-
west— Russland, Sarepta, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. sehr hăufig.

2, n Grum. V. bis 17/VI. unde) VIN
KI. Neamţu Rpe VII. Carad. —Co-
manești in Coll. Kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VI. VIII. Bos-
nien, Herzegowina, Bulgarien, Ostrumelien,
Siud-Russland, Armenien.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.—Azuga VII.
und VIII. FI.

20 » Grum. V. und anfangs VI. Rpe
VII. und VIII. Carad. — Dulceşti,
Văleni 8) VIII. 11/VIII. 3/1X. und
9JIX. FHorm.—Comaneşti in Coll.
IKem. — Broșteni Seemann.

3. » Filaret-Exposition 12/VIII. Sal.
In allen Nachbarlăndern; Ungarn 1 — VII.
Auf der Balkanhalbinsel, Kleinasien, Ar-
menien.

1. Gebiet: Azuga 17/VII. FI.

* BULERINUL SOCIETĂȚII DE SIRIINȚE, 165

1097. Auricom F.

1098. Euphorbiae F.

1102. Rumicis L.

Galizien, Ungarn III. IV. Podolien, Armenien.
Menyanthidis View. Ungarn IV. V.

1. Gebiet: Azuga FI.
zii » Bucarest r16/VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII.. Bos-
nien, Herzegowina, Dalmatien, Ostrumelien,
Siidrussland, Armenien.

I. Gebiet: Azuga 2/X. FI. Turn-Severin Hhr.
2. » Grum. KI. Neamţu, Văratic, Slănic
Mol. im. V. VI. und Anfang VIII.
Rpe VI. IX. und Anfang X. Carad.

hăufig.

In allen Nachbarlăndern, Ungarn I—V. VII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Ostrume-
lien, Linos und Kleinasien.

var. mer. et ab. Euphrasiae Bral im. Un-
garn IV. VIII. Dalmatien.

Abscondita Tr. Ungarn Î. Central und Nord-
Russland.

Von Mitte April bis Mai und Juli, August und
wieder im IHerbst iiberall gemein.

In allen Nachbarlăndern und iiberall in der
palăarktischen Region (ausser Montenegro).

197. Craniophora Snell. 1872.

1407. Ligustri F.

1110. Geographica F.

(Bisulcia Chapr. 1893).

2, Gebiet: Comanești in Coll. Kem.
Zi, » Bucarest 9/IV. und 20o/V. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Bosnien, |lerzerowina, Ostrumelien, Griechen-
land, Sarepta, Armenien.

198. Oxycemtia Hb. 1815.

(Clidia B. 1836).

4. Gebiet: Berladtal 1/V. und VIII. Mont.
Tulcea Mn.

14415. Nervosa F.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Sudgalizien, Ungarn 1l—1V. VI. Ostramelien,
Siidrussland.
Eogena Contaminei Ev. Siidl. Russland, Sa-
repta,

201. Simyra 0. 1816.

3. Gebiet: Filaret-Exposition 22/VIII. Sal.
Neu fiir Rumâănien.

a) var. Argentacea HS. 3. » Amara 12/VIII. bis 17/ VIII. Fila-

ret-Exposition 22| VIII. Sal. selten.

Ungarn |. ]]. Il]. V. Bulgarien, Siidrussland,
Altai.

var. Argentacea HS. Bulgarien, siidl. Russ-
land, Sarepta.

Dentinosa Frr. Bulgarien, Ostrumelien, Siid-
Russland, Armenien.

Buettneri Hering. siidl. Russland, Sarepta,
Taganrog.

202. Arsilonche Ld. 1857.

1118. Albovenosa Goeze. 3. Gebiet: Dealul Spirea 9/V. und 6/VI. Fi-

1119. Strigula Thnb.

laret-Exposition 22/VIII. Sal. und
Duma.

Ungarn |. 1V. VII. Dalmatien, Bulgarien, Siid-
Russland.

ab. var? Centripunata HS. Dalmatien,
Sarepta.

R. Krifinae.

203. Agrotis 0. 1816.

2. Gebiet: Slănic Mol. 3/ VIII. Carad.

Ungarn III. IV. Herzegowina, Bulgarien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 167

14124. Polygona F

1422. Signum FE.

1125. Janthina Esp.

1127. Fimbria L.

1136. Augur F.

3. Gebiet: Bucarest 5/ VI. Sal.
08 dr Ciucorova VI. Mn.

Bucowina, Ungarn 1. Il. 1V. V. Podolien, Sa-
repta, Armenien, Ural.

2 Gebiet: Grum. 12/VIl. Rpe V. Carad.
Comaneşti in Coll. Kem.
E N RER Bucarest 6/VII. Sal. und Mont.

Bucovina, Ungarn l—V. Bosnien, Bulgarien,
Armenien.

2. Gebiet: Comanești in Coll. Kem.

5. » Tulcea VIII. Mn.

Ungarn 1—VIII. Herzegowina, Dalmatien,
Montenegro, Ostrumelien, Griechenland, Klein-
asien.

Linogrisea Schiff. Ungarn I—VI. VII. VIII.
Herzegowina, Dalmatien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Brussa, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VII. FI. nicht sehr selten.
Turnu-Severin Hhr.

DER îl Slănie Mol. 27/ VIII. Grum. 2/IX.
Carad.— Dulcești und Văleni 9/IX.
bis 20/IX. Horm. — Comaneşti in
Coll. Kem.—Broșteni-Barnari See-
mann.

Comana 30/VI. Sal. und Mont.—
Sărulești 21|VI. Călărași 2/VII.
Sal.

(Molima Tulcea VII. Mn.

In allen Nachbarlândern, Ungarn iiberall, Bos-
nien, Herzegrovina, Ostrumelien, Armenien.
Interjecta Hb. Ungarn VIII. Dalmatien.
Punicea lb. Galizien, Bulgarien, Central-
Russland.

1, Gebiet: Azupa 15 VI. bis 25/VIL. FI.
2), » Grum, Mitte VI. bis Ende VII. Rpe
V. Carad.

168 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚI,

1143. Obscura Brahm.

4452. Pronuba L.
und
a) ab. Innuba Ir.

4153. Orbona Hufn.

1154. Comes Hb.

Galizien, Bucovina, Ungarn 1—V. VIII. Cen-
tral-Rusland.

1. Gebiet: Azuga 21/VI. bis 19/VII. FI. nicht
selten.— Scăeni IX. Soc. Nat.

23 aia Grumăzești ebenso Carad. — Dul-
ceşti. Văleni Ende VIII. bis 23/IX.
Horm.

izolate: Bucarest 14/VII. Sal. und in Coll. ].

Galizien, B::cowina, Ungarn I—V. VII. Bos-
nien, Serbien, Ostrumelien, Siidrussland, Ama-
sia, Armenien.

1. Grebiet: Azuga VI. VII. und IX. FI. hău-
fig— Turn-Severin Hhr.

» Grum. Kl. Neamţu, Văratie von
Mitte VI. bis 20/ VII. und im Herbst
Carad. hăufig.— Comaneşti in Coll.
Kem.—Broşteni-Barnari Pax.

19)

Sa ai Bucarest 18| VI. Chitila 25/VI. Po-
peşti 1/ VIII. Sal.
DE. pat Tulcea VII. Mn.

In allen Nachbarlăndern, Ungarn iiberall und
auf der ganzen Balkanhalbinsel ausser Mon-
tenegro, ab. Hoege: HS. Ungarn IV.

2. Gebiet: Comaneşti in Coll. Kem.
CEIA paiz Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VIII. Po-
dolien, Kleinasien, Armenien.
ab. Subsegua Hb. Ungarn |. Il.

. Gebiet: Lurn-Severin Hhr.
» Comanești in Coll. Kem.
Tulcea VII. Mn.

Ui 5

Galizien, Ungarn |—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegovina? Serbien, Dalmatien, Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Siidrussland, Klei-
nasien, Armenien,

1167. Collina B.

1169. Triangulum Hufn.

1172. Baja F. und
a) |var. et. ab.! Bajula
Stgr. trans. ad.

1177. Speciosa Hb.

1178. Candelarum Ster.
a) var. Signata Ster.

1185 C nigrum |.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 169

ab. Adsegua Tr. Ungarn 1. III.

ab. Prosegua Tr. Ungarn |. IL. IIl.
Castanea Fsp. var. Neplecta Hb. Ungarn
I. Il. V. VII. Bosnien, Morea, Syrien.
Hyperborea Zett. Ungarn III. IV. Central-
Russland.

var. Carnica Hering. Ungarn III.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. F. nicht selten.
St. Egyyd, Bucowina, Alpen.
I. Gebiet:; Azuga 6/VI. bis 14/VIII. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Dalmatien, Bulgarien, Siid-Russland (Char-
kow), Armenien.

1. Gebiet: Azuga FI. nicht selten.

zi (i KI. Neamţu, Slănic Mol. von 7 bis
30/VIII. Carad., Bucowinaer Grenz-
veb. (Gura-Humora) Horm.—Co-
manești in Coll. kem.

2 clialtă Bucarest in Coll. kem. und Sal.

A 3 Jași Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Morea,
Moskau, Armenien, Ural.

1. Gebiet: Azuga FI. Neu fir Rumânien.
Ost-Bucowina, Ungarn V.

2. Gebiet: Grum. Rpe V. Cara l.
5 » Tulcea Ende VI. Mn.

Ungarn |. III. V. VI. Nordwest-Russland,
Brussa, Ural.
var. Signata Ster.? Ungarn , Bulgarien.

1. Gebiet: Azuva V. bis VII. un wieder von
Mitte VIII. ab. FI. hăuhip.— Purn-
Severin Hhr,

1487. Ditrapezium Bkh.

1195. Stigmatica lb.

41497. Xanthographa F.
a) v. et ab. Cohaesa HS.
trans. ad.
(var. Meridionalis
Stgr.)

1201. Rubi View.

2, Gebiet: iiberall im V. VI. sehr hăulig von
Anfang VIII. bis im Spătherbst Ca-
rad. — Dulcești, Văleni Horm. —
Comanești in Coll. Kem.

CEE E Bucarest 1o/VI. Comana 2/VIl.
Amara 12/ VIII. Sal. — Bucarest in
Coll. ].

Get t Ciucorova VI. Mn. — Macin V.
Mont.

In allen Nachbarlândern, Ungarn 1—V. VII.
VIII. auch in DBosnien, Herzezowina, Dalma-
tien, Ostrumelien, Kleinasien.

1. Gebiet: Azuga VII. FI. nicht selten.
Doi la Comanești în Coll. Kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn Il. II. IV. V.
VIII. Si bwest-Russland, Wolzagebiet.

2. Gebiet: Grum. VII. Caradl. — Dulceşti
21/ VIII. Horm. — Comaneşti in
Coll Kem.

Galizien, Bucowina. Ungarn I—V. Bosni-n,
Podolien, Jekaterinoslaw.

1. Gebiet: Azuga FI.
20 Dulcești Carad.

ZE e) Jaşi Carad.

Ungarn |—V. VII. VIII. Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Ostrumelien, Morea, Poto-
lien, Charkow, Kleinasien.

var. et ab. Cohaesa HS. Ungarn I-—IV. Bos-
nien, Îleinasien.

Umbrosa Hb. Ungarn 1. II. IV. V.

2. Gebiet: Grumăzeşti Ende V. Carad.

Bucowina, Ungarn I. IN. 1V, V, VI. VII. Bos-
nien, Uralgebiet.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE Vl

1202. Florida Schmidt.

1203. Dahlii Hb.

1205. Brunnea F.

1207. Primulae !'sp. = |
Festiva Hb.
b) v. Conflua Tr.

1242. Depuncta L.

1215. Margaritacea Vill.

1229. Rectangula |.

I. Gebiet: Azuga FI.
2 hrua Văratic 17| VIII. Carad.

Bucowina, Ungarn IV.
I. Gebiet : Azuga 13/1X. FI.

Bucowina, Ungarn III. V. Siid-Russland,
Altai.

1. Gebiet: Azuga 6|VII. und 1/VII. bis
20| VIII. FI. hăufig. păi

Dia Comanești in Coll. hkem.
332 ee Filaret-Exposition 26/VII. Sal. un |
Duma.

Bucowina, Ungarn l—V. Bosnien, Central-
und Ost-Russland, Ural, Altai.

| Gebiet: Azuga VI. und VIII. FI. hăufg.

1 ăia Azuga VIII. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn ]l.1V. V. Bosnien,
Moskau, Ural, Armenien.
var Conflua Lr. Bucowina.

I. Gebiet: Azuga vom 7|/ VIII. bis 21/IX. FI.
2, _» Broşteni-Barnari Pax.

Ungarn |—VI. VII. Bosnien, Herzegowina,
Ostrumelien, Siidost-Russland, Armenien.

4. Gebiet: Jaşi in Coll. Ster.
iț » Tulcea VI. Mn

Ungarn |. ]l V. VI. Altai, Armenien.
Multangula Hb. Ungarn I.I. IV. V. Ural,
Altai, Armenien.

2, Gebiet: Văleni 5/1X. Hlorm,

Bucowina, Ungarn |—IIl, V. Central-huss-

land, Krim.

172 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

1242. Plecta L.

1252. Flammatra F.

1253. Candelisequa Hb.

1256. Simulans Hufn.

1270. Lucipeta F.

Cuprea lb. Galizien, Bucowina, Ungarn IV.
V. Bosnien, Nord- und Siid-Russland, Ural,
Armenien,

1. Gebiet: Azuga VI. VIL. und VIII. FL.—
R.-Vâlcea Pet.—Lăculeţi |].
Zr Grumăzești VI. und 25 VIII. Ca-
rad.— Dulcești VIII. Văleni IX.
Horm. nicht selten.
si Bucarest 16/V. Chitila 1/VI. Sal.
Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Bulgarien, Podolien, Armenien.
Musiva Ilb. Ungarn V. VI. Sarepta, Siid-
Russland, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VI. bis VIII. FI. nicht selten.

2 bi Grum. 12|VI. und 17/Vl. und
im IX. Carad.— Văleni vere nzelt,
Dulcești massenhaft Horm.

» Filaret-Exposition 19/IX. Sal.
Ciucorova Mn. und FI.

OU G3

Bucowina, Ungarn |. II. IV. V. VII. Bulga-
rien, Siid-Russland.

5. Gebiet: Tulcea Anfang VII. Mn.
Ungarn Î. Sarepta, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 1 2/1X.FI.—Ploeşti 10, VI.Sal.
îi » Bucarest Sal. und Mont.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII. Herzego-
wina, Ostrumelien, Siidwest-Russland, Arme-
nien.

Lucernea L.. Bosnien?, Krim, Armenien.

var Dalmata Stgr. Dalmatien, Wallis.
Fugax- Ir. Ungarn |. II. IV. V. VI. VIU.
Central-und Siidost-Russland.

I. Gebiet: Azuga vom 15/VI. bis 15/VII.
FI. ziemlich hâufig.—Buceci Habich
nicht selten.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 113

Ei: Binivia EI.

1299. Renigera HD.

1322. Forcipula Hb.

1345. Puta Hb.
a) ab. 9 Lip nosu (;od,

2. Gebiet: Grumăzeşti 15| VI. Carad.—Coma-
neşti in Coll. Kem.
Sa » Tulcea VI. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VI. Bosnien,
Kaukas, Kleinasien.

1. Gebiet: Azuga 7 VIII. FI.— Roterturmpass
(Craejise
DR Grumăzeşti 15| VII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn III. IV. V. Ar-

menien.

Decora Hb. Bosnien, Herzegrowina, Kaukas.

I. Gebiet: Azuga FI. selten.

spui Iglitza, Macin 23/V. Rebel. —Ma-
cin 20| V. Mont:

Bucowina, Ungarn, Bosnien, Kleinasien, Ar-
menien, Syrien.

Grisescens Tr. Ungarn III. V. Bosnien, Ser-
bien.

Latens Hb. Ungarn II. IV. V. VIII.

Cos. Hb. Ungarn III. V. Bosnien, Ilerzego-
wina, Bulgarien, Griechenland, Amasia, Ar-
menien.

Fimbriola Esp. Ungarn 1. Il.

var. Leonhard Rbl. Ungarn ?, Bosnien.

5, Gebiet:; Tulesa' VII. Mn.

Ungarn |—1V. V. Bosnien, Herzegowina, Dal-
matien, bBulgarien, Ostrumelien, Armenien,
Syrien.

Signifera |. Unoarn I-II]. V. Bosnien. bul-
garien, Sarepta.

1. Gebiet: Turn-Severin lhr.
Azuga 11/VII. FI.

Ungarn VIII. selten. | lerzegowina, Dalmatien,
Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Morea, Po-
dolien, Kleinasien.

174

1346. Putris L.

1347. Cinerea Hb.

1349. Exclamationis L.

1352. Flavina HS.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

1. Gebiet : Turn-Severin Hhr. — Roterturm-

pass Czek.

Grumăzeşti, Slănic Mol. Carad. —

Dulceşti 9/VIII. Văleni 3/IX. bis

21]IX. Horm.—Comaneşti in Coll.

Rem.

20 ilie Bucarest 24/V. Sal. — Mogo-
șoaia 29/VI. Chitila 7/VIII. Amara
28| VII. bis 10| VIII. Sal.

Li5)
.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII. nicht sel-
ten, Bosnien, Herzegowina, Westbulearien,
Armenien, Altai.

1. Gebiet: Azuga FI.
Zis Grumăzeşti 12/Vl. Carad.
5 Tulcea VI. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. IIl— VIII. Bos-
nien, Herzegowina, Russland, Uralgebiet,
Amasia, Armenien.

1, Gebiet: Azuga Ende VI. und VII. ziem-
lich FI. hăufig.

2 aa Grumăzeşti VII. und anfangs IX.
Carad. selten. — Dulcești 11/VIII.
bis 22/1IX. Horm. — Comanești in
Coll. Kem.

sh . Bucarest 14 VII. Bufta V. und VI.
Amara VIII. Comana VII und VIII.
Sal. — Bucarest in Coll. ].

A Tulcea VI. Mn.—Sulina 2/1X. Sal.

Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Griechenland. Russland.

5. Gebiet : Mangalia FI.
Dalmatien, Ostrumelien, Kleinasien, Armenien.

Recussa IHb. == Transylvanica HS. Ungarn
III. Nord-Russland, Ural, Altai.

—___.—7— — >”. 11... |

1370. Nigricans L.

1375 Tritici |.

a) var. Eruta Hb.
c) var. Aguilina Hb.
h) var. 2 Sehginis Dup.

1387. Obelisca Ilb.

a) ab.

Ruris Hb.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 475

3. Gebiet : Bucarest 3o/VI. Sal.
5 Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Griechen-
lan ], Siidwest-Russland, Amasia, Armenien.
ab. (et var.) Rubricans Esp. Ungarn II. IV.

IT. Dica Azuga FI. — Turn-Severin Hhr.
2. Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Costişa,
Slănie Mol. VII. Carad. iDilleeati
Văleni, Horm.—Comanești in Coll.
Kem.

Bucarest 25| VII. Comana 14/ VIII.
Sal.

Fontănele Rpe Carad.

Tulcea VI. Mn.—Sulina 3/1X. Sal.
i Văleni Horm.

» Văratic Carad.

» Sulina 2/IX. Sal.

CU POI .P

Ungarn |—V. Siid-Russland, Armenien.
var. Eruta Hb. Ungarn |. Il. Sid-Russland.
var. Aquilina Hb. Ungarn II. IV. V. Bul-
garien, Siid-Russland, Armenien.

var. Seliginis Dup. Ungarn?, Sarepta.

var. Distincta Stgr. Sarepta.

Distinguenda Id. Ungarn |. Altai.

Vitta Hb. Bucowina, Ungarn |. III. V. Bosnien,
Armenien.

Gebiet: Azuga 12/1X. FI.
KI. Ne amțu 17 IVIII. Grum. 12/1X.

Carad.

200035 Filaret-Exposition 12/VIII. Sal. und
Duma.

A în Berladtal Mont.

3, » Sulina Mont. und 1/IX. Sal.

Za a Slănic Mol. Carad.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII. Herze-
gowina, Dalmatien, Ostrumelien, Griechen-
land, Armenien.

176

1396. Corticea Hb.

1399. Ypsilon hRott.

1400. Segetum Schiff.

a) var. (et ab) Pallhda

Stgr.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞIIINŢE

ab. Ruris Hb. Ungarn l—V. Herzegrowina.
var. [et ab.) lilhersii Gn. Ungarn |. II. UI.
Hastifera Donz. Ungarn V. Siid-Russland,
Armenien.

Multifida |d. Ungarn I. sehr selten, Arme-
nien,

3. Gebiet: Afumaţi 3/6. 82. National-Muzeum.
SĂ a Ciucorova Mn. VI.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Griechen-
land, Brussa, Siidwest-Russland, Armenien.

I. Gebi-t: Turn-Severin Hhr. — Azuga IX.
und X. FI. hăufig.

2 dl Grum. Costișa VI. VII. und im

Herbst Carad. sehr hăufig.

Bucarest 10/VI. Comana ro/VII.

GI
Sal.— Bucarest in Coll. ].

Au za Jaşi, Huși, Carad.

5 bla Dobrogea Mn. — Sulina 28/VIII.

Sal.— VI. Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Serbien,
Montenegro, Bulgarien. Ostrumelien, Siid-
west-Russland u. s. w.

1. Gebiet: Azuga FI. sehr hăufig.— Rucăr VIII.
Sal.

2.0 A Grum. KI. Neamţu, Slănic Mol.
Ceahlău VI.—X. Carad. iiberall
gemein— Comanești in Coll. Kem.

BE ji Bucarest, Comana, Amara, Mon.
Dealului Sal. sehr hâufig.

IE pp Azuga FI.

eur Filaret— Exposition 26/VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
lierzegowina, Dalmatien, Montenegro, Ser-
bien, Bulgarien, u. s. w.

1402. Saucia Hb.

a) ab. Margaritosa Hw.

1405. Crassa Hb.

1411. Vestigialis Rott.

1418. Praecox L..

BULETINUL SOCIETAŢIL DE ŞTIINŢE br

Trux Hb. Ungarn V. Ostrumelien, Dalmatien,
Amasia.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.— Azuga VIII.bis
XR

2 Slănic Mol. 13/ VIII. Grum. IX. und
N. Carad.— Dulcești. Horm. selten

2001 Bucarest 5/VIII. u. 2/X. Cocioe
30| VII. Sal.— Segarcea VIII. Soc.
Nat.

iii at) Azuga FI.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegrowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Griechenland, Podolien, Siid-Russland, Klein-
asien, Armenien.

ab. Margaritosa lw. Ungarn 1. Il. V. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien.

Conspicua FHb. Ungarn |. Griechenland, Siid-
ost-Russland, Kleinasien.

Gebiet: Lurn-Severin Hhr.
» Comanești in Coll. kem.
Bucarest in Coll. ]. und Sal.
Nord. Dobrogea Mn.

WU RH

Bucowina, Ungarn |—V. Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Grie-
chenland, (Odesa), Siid-Russland.

var. Lata Tr. Ungarn |. lalmatien, klerze-
gowina, Griechenland.

2. Gebiet : Bălțătești IV. Rpe Carad.

Bucowina, Ungarn |. III. IV. Odessa, Krim,
Sarepta.

1, Gebiet: Azuga 29 VIII. 30|VIII. und 2/lX.
FI.
23 a KI. Neamţu Ende VIII. Carad.

Bucowina, Ungarn |—V. Bulgarien, Sibirien,
12

1715 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

1420. Prasina F.

[ab. Albimacula Horm.)

1422. Occulta |.

4423. Rubricosa F.

1424. Leucographa lb.

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. sehr hăufig.

2) Comaneşti in Coll. Kem.— Dorna
und Broşteni-Barnari Seeman.
2. » Comana 21/VII. Sal.

gt Azuga FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn III. IV. V. Mos-
kau, Ural, Armenien.

1. Gebiet: Azuga FI. Neu fur Rumânien
Zi) Broșteni-Barnari Seemann.

Bucowina, Ungarn III. V. VI. Bosnien.

204. Pachnobia Gn. 1852

1. Gebiet: Azuga V. und VI. FI. hăufig.
2 KI. Neamţu aus Rpen VI. Carad.
3 » Bucarest 15/VI. und în Coll. ].

Bucowina, Ungarn 1—V. Bosnien, Dalmatien,
Ostrumelien. Siidrussland, Altai.

2. Gebiet: Grum. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III. IV. V. Sa-
repta, Siidrussland.

211. Charaeas Stph. 1829.

1438. Graminis L.

a) ab. Tricuspis Esp.

1. Gebiet: Azuga VII. 31/VIIL. und 1/lX.
FI. nicht hăufig.

ARI ac Arin. (Jud. Suceava) 15| VIII.
Horm. — Broşteni-Barnari See-
man.

1. m Azuga FI. und Krieger.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—VI. Podolien,
Sarepta, Krim.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘIIINȚE 119

212. Epineuronia hbl.

1439. Popularis F

1440. Cespitis L.

[Neuronta H».)

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. nicht
selten

2. >» Grum. Kl. Neamţu, Agapia VIII.
bis Ende IX. Carad. sehr hăufig.—
Comaneşti in Coll. Kem.— Broşteni
Barnari Pax.

3. » Comana 18/VIII. Bucarest 1g/X.
Sal. und in Coll. ].

7108 plz Jaşi Carad. — Berladtal zo/IX.
Mont.

Bucowina, Ungarn I—V. VII. Bosnien, Her-
zegowina, Bulgrarien, Siid-Russland.

1. Gebiet: Azuga VIII. und IX. FI.
2. _» Comaneşti in Coll. Kem.

*a)ab./? v.) Ferruginea 1.» Azuga 17/IX. FI.

H5fn.

1441. Leucophaea View

1446. Advena E.

1449. Tincta brahm.

Bucowina, Ungarn iiberall, Dalmatien, Bos-
nien, Stidrussland.

213. Mamestra Hh. 1892

Gebiet: Azuga 1/Vl. FI.
- Grum. 15/Vl. und 7/ VII. Carad.
» Tulcea VII. Mn.

WU Rh

Bucowina, Ungarn |—V. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Ostrumelien, Griechen-
land, Armenien.

Serratilinea Tr. Ungarn (Star. ) Armenien.

1. Gebiet: Azuga 3 VII. FI.

Bucowina, Ungarn ]—V. Armenien, Sibirien,

1, Gebiet: Azuga 16/VI. und VII. VIII. FI.

Bucowina, Ungarn IV. VI. Bosnien, Ural.

180 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1452. Nebulosa Ilufn.

c) v. Askolda Obth.

1454. Brassicae L.

1456. Persicariae |.

a) ab. Umicolor Str.

1. Gebiet: Azuga VI bis VIII. FI. hăufig.

2. » Grum. VI. und VII. Carad. nicht
selten.— Agapia 16| VII. Sal.

» Tulcea VII. Mn. nicht selten.

70 Azuga FI.

On
.

Bucowina, Ungarn | - V. VII. Bosnien, Dal-
matien, Siidrussland, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VI—VIII. FI. nicht selten.

2 Grumăzeşti Kl. Neamţu, Văratic,
Slănic Mol. iiberall hăufig im V.
VI. VIII. bis X. Carad.— Dulceşti,
Văleni, Horm.—Comaneşti in Coll.
Kem.

ge Bucarest 16| VII. Comana 12/VIII.
Chitila 25/VII. Amara 8/VIII. Pe-
riș 20/V. Sal. iiberall hăufig.

4. » ași j:

e 139 Dobrogea Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Morea, Griechenland, Russland,
Armenien.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI, — Roter-
turmpass Czek.

2-0 Grumăzeşti, Agapia, Kl. Neamţu,
Slănic Mol. VI. und Anfang VII.
Carad. nicht selten.— Comanești in

„Coll. Kem.
ci Comana 26/VI. Ciopla 12/VII. Sal.
sri a Tulcea Mn.
Tr Mb Azuga FI.

Bucowina, Ungarn 1—VI. VIII. Bosnien, Dal-
matien, Serbien, Siidwest-Russland, nârdl.
Tiirkei, Armenien.

ab. Umcolor Stgr. Ungarn |. III. V.
Albicolon Hb. Bucowina, Ungarn 1. Il. 1V.V.
Siudwest-Russland.

AURIU “SOCIETĂȚII DE SINE 181

1463. Splendens Hb.

1464. Oleracea L.

1465. Aliena Hb.

1466. Genistae Bkh.

1467. Dissimilis Knoch.

3. Gebiet : Bucarest 23/VII. Amara 2/VIII.
Filaret - Exposition 14/VIIL. Sal.
selten, — Coll. ].

Galizien, Bucowina, Ungarn |—V. selten.

I. Gebiet: Azuga 25/VI. 29/VIII. 8. und
i 24 JI EI

21 hi Grumăzeşti Kl. Neamţu V—VII.
und IX—X. Carad. hăufig.—Dul-
ceşti, Văleni, Horm. — Comaneşti
in Coll. Kem.

> Bucarest 9/V. 22/VIII. Bufta zo VI.
Chitila 3/VI. Amara 14 VII. bis
2/ VIII. Sal. hăufig.— Bucarest in
Coll. ].

E Tulcea Mn.—Sulina 3/1X. Sal.

(95)

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel, Podolien, Wothynien,
Armenien.

1. Gebiet: Azuga 19/VII. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III. IV. V. Siid-
cae i Armenien.

1. Gebiet : Azuga 6/ VII. bis 22/VII. FI.

2) Grumăzeşti 14/V. und 12/VI. Ca-
rad.— Comaneşti in Coll. Kem.
gli Filaret 20/V. Comana 2/VIl. Sal.

Bucowina, Ungarn 1—V. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Bulgarien, Podolien, Krim, Arme-
nien.

1. Gebiet: Azuga VIII. FI.— Predeal 14/VII.

Sal.

ANEI, Grumăzeşti V. VI. und 7 VIII. Ca-
rad. Dulceşti 9. und 1a/VIII.
Ilorm.

za Comana, Peris, Ciopla, Afumați.

Sal,

182 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1468. Thalassina Rott.

a) ab. Achates Hb.

1469. Contigua Vill.

1471. Pisi L.

1477. Trifolii Rott.

5. Gebiet: Tulcea VII. Mn. nicht selten. —
Mamaia 2/ VIII. Tikir-Ghiol 25/VII.
Sal.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien,
Serbien, Bulgarien, Siidrussland, Armenien.
ab. Errata Gn. Ungarn |. Il. IV.

1. Gebiet: Azuga 10/VI. bis 7/ VIII. FI. hăufig.

DN Grumăzeşti Kl. Neamţu, Văratic V.
VI. und IX. Carad.—Dulcești und
Văleni 18/VIII. bis 2o0/1X. Horm.

» Comana 24| VII. Sal.

Tulcea Mn. VI.

» Azuga FI.

» Bucarest Mont.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, nordl. und siidl. Russland,
Armenien.

ab. Achates Hb. Ungarn VI. (Orsova).

1. Gebiet: Azuga 25/V. FI.
2, n». Grumăzeşti 7 und 14/VI. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn |— VII. Bosnien,
Dalmatien, Central-Russland, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI.

2 KI. Neamţu, Slănic Mol. VIII. Rpe
Carad.—Broşteni-Barnari Rpe See-
mann.

Bucowina, Ungarn |—VI. VIII. Bosnien, Po-
dolien.

Leineri Frr. Bucowina, Ungarn |.

Implexa [b. Ungarn,? Siidrussland, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VIII. FI. — Rucăr VII. und
VIII. Sal. sehr hăufig.

2; . »- Grum. KI. Neamţu V. VI. VIII. IX.
Carad. gemein — Dulceşti, Văleni,
Horm,.

a) ab. Farkasu Ir.

1484. Glauca Hb.

1487. Dentina Esp.

a) ab. Latenai Pier.

1493. Peregrina Tr.

1496. Marmorosa bkh.

1499, Reticulata Vill.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 183

3. Gebiet: Bucarest Habich und Coll. ]. und
V. VIII. IX. X. Sal. gemein.

NS as imi Coll IL.

3 » Tulcea VII. Mn.— Constanţa, Tikir-
Ghiol VII. VIII. Sal.

3. Bucarest 3/VIII. Mont. — Amara
25| VII. Sal.

5 55 "Horozlar VII. Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalmatien,
Bulgarien, Bessarabien, Armenien.

ab. Farkasii Tr. Ungarn VII. selten.

Sodae Rbr. Bucowina, Ungarn IV. Griechen-
land, Armenien.

I. Gebiet: Azuga 18/VII. FI.

Bucowina, Ungarn III. |V. V. Siidost-Rus-
sland.

I. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. hăuhg.
Grum. VI. und VIII. Carad.

, Tulcea VI. Mn.

» Azuga VII. und VIII. FI.

[DAS
CD O

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnicn, Herze-
vowina, Dalmatien, Bulgarien, Siid-Russland,
Korfu, E cap Armenien.

ab. Latenai Pier. auch in lorfu, Brussa.
lrans. ad. ab. Bosnien, Herzegowina.

3. Gebiet: Tulcea Mn.

Dalmatien, Tiirkei, Siidrussland, Armenien.
1. Gebiet: Azuga FI.

Ungarn III. IV. V. VII. Siidwest-Russland.
var. Microdon Gmn. Bosnien, Ilerzegrowina,

Sarepta.

1. Gebiet: Azuga 15 VI. und 3 VII. Il.
» Grum, 28 VI. Carad.

181 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

1513. Chrysozona Bkh.

1514. Serena F.
a) v. (et ab.) Leuconota
Ev. trans. ad.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bos-
nien, Bulgarien, Siidrussland, Armenien.
Cavernosa Ev. Galizien, Ungarn |. selten, Siid-
russland.

Dianthi Tausch. Ungarn |. selten, Siidost-
Russland, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 28/VIII. FI.

3.» Amara 3I|VII. bis 13/VIII. Fila
ret-Exposition 3/IX. Sal.

5,» Tulcea VI. Mn. — Horozlar VII.
Soc. Nat.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Siidruss-
land, Griechenland (var.) Kleinasien.

2, Gebiet: Grum. VII und VIII. Carad.
2, » Grum. VII. und VIII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Dal-
matien, Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland,
Podolien, Kleinasien, Armenien.

vw. [et ab.) Leuconota Ev. Ural, Armenien.
var. (et ab.) Obscura Stgr. Bosnien, Herze-
gowina.

Cappa Hb. Dalmatien, Bulgarien, Siidrussland,
Griechenland, Armenien.

217. Dianthoecia B. 1834.

1527. Luteago Hb.

2, Gebiet: Comaneşti in Coll. Kem.
3. » Bucarest Habich. Mont.und in Coll.
]. — Ciurel 22/VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. Il. [Il. V. VI.
VIII. Bosnien, Griechenland, Podolien, Sa-
repta, Siidwest- Russland, Armenien.

var. [et ab.) Argillacea Hb. Ungarn VI.
siidl-Russland, Ural, Armenien.

Proxima Hb. Ungarn III. Armenien, Altai,

1539. Caesia Bkh.

1542. Filigrama Esp.

a)v. Xanthocyanea Hb.

1546. Albimacula Bkh.

1547. Nana Rott.

1548. Compta F.

1550. Capsincola ||b.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 185

1. Gebiet: Azuga 13 VII. FI.

Schneeberg bei Wien. Ungarn VI. (Mehadia)
Bosnien, Herzegrowina.

2. Gebiet: Văratie VII. Rpe Carad.
set 20 Azuga 6/VII. FI.

Bucowina, Ungarn Ill—VI. ? Dalmatien.

v. Xanihocyanea Hb. Bucowina, Ungarn |.
VII. Bosnien, Armenien.

V. Luteocincta Rbr. Ungarn |. VII. VIII. Sa-
repta.

Magnolii b. Ungarn VII. Dalmatien, Sarepta,
Armenien.

1. Gebiet: Azuga 1o/VII. FI.
2 SN BRE Slănic Mol. Rpe Carad.

Galizien, Ungarn |. II]. IV. V. VII. VIII. Bos-
nien, Dalmatien, Podolien, Odessa, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VI. VII. VIII. FI. nicht

selten.
7 PARE, Grum. 2/VI. Carad.
da Dealul Spirea 2/VI. Sal.

Bucowina, Ungarn iiberall, Dalmatien, bBos-
nien, Siid-Russland, Armenien.

1. Gebiet: Roterturmpass VIII. Czek.

Zn A Grum. 19/VI. bis 7/ VII. Carad. in
Anzahl.
E As Dobrogea VI. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Dalmatien, Sarepta, Taganrog, Ar-
menien.

ab. Viscariae Un. |Ungparn |.

(Gebiet: Azuga Ende VI. bis VIL. EI.
Zis iv Grum. Anfany VII. Carad.
zi Bucarest 2 V.Sal.und 31/VII.Mont,

186 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Serbien,
Siid-Russland, Amasia, Armenien.

1552. Cucubali Fuessl. 1. Crebiet: Azuga V bis VIII. FI. hăulig.
» Grum. V. Văratic VII. Anfang VIII.
Rpe Cara. — Comaneșşti in Coll.
cd sterg:
Di Afumaţi 5/V. Sal.

. Ț Lă 7 7 7 .
Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Bulgarien, ? Ostrumclien, Ama-
sia, Armenien.

1553. Carpophaga Bkh. 1. Gebiet: Azuga Rpe FI.
A ID (Grum. Rpe Carad.
a) [u. et.ab.] Capso= 2. » Grum. Carad.

Phila Dup.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Her-
zegowina, Dalmatien, Ostrumelien, Sarepta,
Armenien.

Silenes Hb. Unoarn Il. VI. Macedonien, Ar-
menien.

1559. Jrregularis Hufn. 4. Gebiet: Stânca-]Jaşi Carad.

Ungarn |. V. Dalmatien, Siidrussland.

218. Bombycia S:,h 1839.

|Cleoceris B. 1830)

1560. Viminalis F. 1. Gebiet: Azuga VIII. FI. hăufg.
2; 20 Kl. Neamţu VIII. Carad.
Is

a) v. Obscura Star. Azuga VIII. El.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. Il. V. VI. Woi-
gagebiet, Armenien.
var. Obscura Stgr. England,

15641. Ophiogramma
Esp.

1566. Literosa Hw.

1567. Strigilis CI.

a) ab. et var. Latrun-
cula Hb.

b) ab. Aethiops Hw.

1569. Bicoloria Vill.
a) ab. Furuncula |lb.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 197

219. Miana. Stph. 1829.

I. Gebiet: Azuga 20 VIII. bis 4 IX. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. Westbul-
garien. Central-Russland (Moskau).

3. Gebiet: Nârdl. Dobrogea VII. Mn.

Galizien, Ungarn 1. ]]l. V. Dalmatien, Siidruss-
land, Sarepta, Laganrog, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. nicht
selten.

2005 Grum. Kl. Neamţu, Văratie V. bis
VII. Carad. — Comanești in Coll.
Kem.

Zita Bucarest 9/ VI. Comana 19/VII. Pe-

riş 5/ VIII. Sal. — Bucarest Mont.

hăufigr.

Azuga VI. VIII. FI.

Grum. Kl. Neamţu, Văratic Carad.—

Comanești in Coll. Kem.

E PNI Bucarest 30/VII. Chitila 2o/VI.
Filaret-Exposition 22| VII. Sal. und

BD —
m
ED)

all)

iu
(a)
cot

Duma. A
E 7 Azuga FI.
zii Bucarest Mont. — Dealu-Spirea

5] VIII. Sal.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, ? Ostrumelien, Siidrusslandl,
Lydien, Armenien.

ab.etvar. Latruncula Hb. Ungarn [—YV. VII.
VIII. Bosnien, Herzegowina.

ab. Aetmiops Vw. Ungarn IV. V.

3. Gebiet: Bucarest Mont. 1 bis 12/VI. Sal.
Z, » KI. Neamţu Iinde VII. Carad.
3 Bucarest 3 VI, Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1|—V. Serbien,
Westbulgarien, Siidrussland, Armenien,

188 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚI

1574. Captiuncula Tr.

ab. Furuncula Hb. Ungarn |. III. IV.
var. el ab. Rufuncula Ilw. Bucowina, |n-
garn V.

2. Giebiet: Ceahlău Carad.

Bucowina, Ungarn V. VI. selten, Herzegro-
wina, Westbulgarien, Armenien, Sibirien.

220. Bryophiia Tr. 1395.

1578. Raptricula | 1».

b) ab. Deceptricula Hb.

1580. Fraudatricula lb.

1587. Receptricula Ilb.

1588. Ravula lIlb.

(Metachrosris Hb.)

3, Gebiet: Bucarest 20/V. Sal.
E ee Tulcea VII. Mn.
2 » Grum. 21/ VII]. Carad.

Galizien, Ungarn 1. Il. 1]. IV. Bulgarien, Ost-
rumelien, Dalmatien, Podolien, Odessa, Ar-
menien.

ab. Deceptricula Hb. Ungarn |. Il. IV. Bos-

nien.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.—R.-Sărat in

Coll. ].
Galizien, Bucowina., Ungarn I. Il. Il. IV. V.
Podolien, Odessa.

1. Grebiet: Lurn-Severin Hhr.

2 ip Amara 30/VII. bis 9/VIII. Colen-
tina 5 / VIII. Bucarest 15/Vl. Sal.—
Dealu-Spirea 22 V. Sal.

Sat il Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn |—V. VIII. Siidrussland,
Taganrog.

5. Gebiet: Sulina 4 IX. Sal.

Ungarn Il. V. Dalmatien, Bulgarien, (rie-
chenland, Kleinasien,

1592. Algae F.

a) ab. Degener Esp.

EU ILELINUL SOCI TAȚII DE DIS 189

v. (ef. ab.) Ereptricula Ir. Ungarn |. II. IV.
V. Bosnien, Kleinasien.

Gebiet : Grum. 27, VII. Carad.
Bi Bucarest 23/ VIII. Sal.
» Dulceşti 20/VII. Horm.

DU 9
. a .

trans. ad.

b) ab. jet var.) Menda-
cula Hb.
c) ab. Calhgrapha Bkh.

1600. Perla F

1610. Caeruleocephala

1614. Oleagina Y.

2 ta Bucarest Habich.
Se iz) Sulina 5] IX. Sal.
25 Gebie te Gruia 17 VII 25 VII Carad.

Stammform, bucowina, Ungarn 1—V. Herze-
gowina, Dalmatien, Westbulearien, Griechen-
land, Olesea, W olhy nien, tetris
Muralis Forst. U ngarn |. II. VI. VIII. Bosnien,
Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Osicchenla nd,
Rlcinasieo, Transkaukas.

1. Gebiet: Lurn-Severin Hhr.

Galizien, Ungarn l—1V. Dalmatien, Ostru-
melien, Westrussland, Armenien.

226. Diloba B. 1840.

1. Gebiet: Azuga 7/X. FI.

i ee ap Grum. V. VI. Rpe Carad.—bBroş-

teni-Barnari Rpe Seemann.

€ AD) Bucarest in Coll. ].—Filaret-iixpo-
sition 21/X. Sal.

EA tp Tulcea VI. Rpe Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-

wina, Dalmatien, Eritrea Bulgaricn, Ostru-
i direuul Tiirkei, (eines jad. iale rasi n.

2217. Valeria Si. 1832.
3. Gebiet: Bucarest in Coll. ]. und 21/VIII. Mont.

Galizien, Ungarn |—IV. VII. VIII. Bosnien,
Serbien, Ostrumelien, Moskau.

190 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

228. Oxytrypia Stgr. 1871.

1615. Orbiculosa Esp.

2. Gebiet: Broșteni-Barnari Seemann. Neu
fur Rumânien.

Ungarn |. ]l. selten, Griechenland (Attica).

299. Apamea 0.—Tr. 1816.

1618. Testacea Hb.

1. Gebiet: Azuga 2JIX. FI.

2 fin Grum. Ende VIII. Carad. — Gura
Humora Horm.

As Botoşani VIII. Soc. Nat.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. Bosnien,
Dalmatien, Podolien, Amasia, Armenien.
Dumerillii Dup. Dalmatien.

Celaena Matura Hufn. Bucowina, Ungarn I-II.
V. VIII. Herzegowina, Dalmatien, Serbien,
Westbulgarien, Ostrumelien, Morea, Amasia,
Sudwest-Russland, Taganrog, Armenien.

231. Luperina B. 1829.

1630. Standiussi Wisk.

I. Gebiet: Azuga VIII. FI. sehr selten.

Wien, Digne, Schweiz.

Rubella Dup. Ungarn VIII. selten, Dalmatien,
Morea, Amasia.

Zollikoferi Frr. Ungarn |. sehr selten. Sarepta,
Taganrog, Krim.

239. Madena Schrk. 1802.

1659. Leuconota HS.

1661. Porphyrea Esp.

3. Gebiet: Bucarest in Coll. ].
Bulgarien, Syrien, Armenien.

1. Gebiet: Azuga FI.
2 Comanești in Coll. Kem.

—.— .—_—_——

BULETINUL SOCIE TAȚII Di ŞTIINŢI: 194

1665. Adusta Fsp.

a) v. [et. ab.) Baltica

Hering. trans. ad.
b) v.2 jab.2) Pavida B.

1670. Ochroleuca Esp.

1679. Sordida bkh.

1690. Monoglypha [Hufn.

Bucowina. Ungarn |—V. VIII. Bosnien, Dal-
matien, Siidwest-Russland.

Funerea Hein. Bosnien, Ussurigebiet.

Solieri B. Ungarn VIII sehr selten, Bosnien.
Herzegowina, UGriechenland.

1. Gebiet: Azuga VI und VII. FI.

ZA LE Grum. Carad.
a RL Tulcea VII. Mn.
pai, Azuga FI.

ii N Azuga FI.

Bucowina, Ungarn III. IV. V. Bosnien, Podo-
lien, Siidrussland, Armenien.

5. Gebiet: Tulcea Mn.

Galizien, Ungarn ]—1V. Ostrumelien, Odessa,
Kiew, Gallipoli, Armenien.

Zeta Ir. und var. Pernix H.(.. Bosnien, Ar-
menien.

Platinea Tr. Bosnien.

Maillardi H.G. Ungarn VI. Bulgarien.

Furva Hb. Ungarn III. V. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Bulgarien, Armenien.

I. Gebiet: Azuga 14 und 15/VII. 7/VIII. FI.
ză i Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. Wolgage-
biet, siidl. Russland.

Leucodon Ev. Siidwestl. Russland.
Rubrirena Tr. Ungarn III. Bosnien.

1. Gebiet: Azuga VII. bis IX. El.

2, Grum. KI. Neamţu, Văratic, Slănic
Mol. Carad. — Comanești in Coll.
Kem.— Dulcesti, Văleni, Horm.
Rotapănești VIII. Soc. Nat.

52» Tulcea Mn.

a) ab. Jnfuscata bu- 1. » Azuga FI.

chanan- White.

192 BULITINUL SOCLETAȚII DE ŞTIINŢE

2. Gebiet: Grum. KI. Neamţu, Văratic, Slănic
Mol. Carad. — Comanești in Coll.
Kem.

Bucovina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-

wina, Bulgarien, Ostrumelien, Siidrussland,

Armenien.
1693. Abjecta Ib. 2. Grebiet: Comaneşti in Coll. Kem.
a) v. [et ab.) Variegata 2 Grumăzești VIII. Carad. selten.
Ster.
Galizien, Bucowina, Ungarn Ill—V. Odessa.
Siid-Russland.

1694. Lateritia Iluin. 1. Gebiet: Azuga Ende VI. und VII. FI. ziem-
lich hăutig.— Roterturmpass Czek.
Comanești in Coll. Kem.

» Tulcea Mn.

OU DN

Galizien, Bucowina, Ungarn I|l—YV. VIII. Bos-
nien, Herzegowina, Moskau, Wolgagebiet und
in ganzen siidl. Russland, Armenien.

1700. Lithoxylea F. 1. Gebiet: Azuga 2/VIII. FI.
2, » Grum. in Coll. Kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. Dal-
matien, Serbien, Siid-Russland, Kleinasien,
Armenien.

Sublustris Esp. Bucowina, Ungarn |. selten.

1706. Rurea F. 1. Gebiet: Azuga Ende VI. bis Ende VII. FI.
nicht selten.
Grum. VI. Carad.

> Azuca Fl.

b
.

a) ab. Alopecurus Esp.

—
.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. Il. II. IV. V.
Bosnien, Moskau, Siid-Russland, Armenien.
Hepatica Hb. Bucowina, Ungarn 1. Il. 1V.
V. VII. Herzegowina, Bosnien, Korfu, Ural-
gebiet.

BULETINUL SOCIETĂȚIII DE ŞTIINŢE 193

1709. Scolopacina Esp. 1. Gebiet: Tismana 27/VIII. Sal.
2. » Slănic Mol. Anfang VIII. Carad.
sehr selten.
3. _» Comana in Coll. ].

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. V. VII. Altai.

1710. Basilinea F. 1. Gebiet: Azuga VII. FI. nicht selten.
2. » Grum. Kl. Neamţu, Văratic 8/VII.
bis 30/VII. Carad. hăufig.

Bucowina, Ungarn I—VII. Dalmatien, Bos-
nien, Siid-Russland, Armenien.

1712. Gemina Hb. 1. Gebiet: Azuga 11/VII. FI.
Bucarest 11/Vl. Amara 28/VII. Sal.

de »
Galizien, Bucowina, Ungarn |. Il. IV. V. Siid-
ost-Russland, Armenien.

ab. Remissa Tr. Galizien, Ungarn VII. Siid-
ost-Russland.

1713. Unanimis Tr. 2. Gebiet: Grum. 21| VII. Carad.

Bucowina, Ungarn |. III. IV.
Illyria Frr. Ungarn |. Il. V. Bosnien.

1715 Secalis Bjerkander SI 7 ec A Lu Sa Ul.
Didyma Esp. i
2, » . Grum. VII. VIII. Carad. — Văleni

7]IX. Horm. — Comaneşti in Coll.
Kem.

» Tulcea VII. Mn.

Azuga FI.

» Azuga FI.

» Grum. VII. und VIII. Carad.

a) ab. Nichitans Esp.
ab. Leucoshiema Esp.

D= = On
. . . pi
3

Galizien, Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII.
Dosnien, Ierzegrowina, Dalmatien, Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Sarepta Siid-Russ-

land, Armenien.
E

194 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

ab. Nictitans Esp. Ungarn 1—V. Bosnien,
Herzegowina.

ab. Leucostigma Esp. Ungarn 1. Ul. V. Bul-
garien.

Pabulatricula Brahm. Bucowina, Ungarn IV.
(1 St.) Central und nordwestl. Russland.
Episema Glaucina Esp. Ungarn l—V. Bosnien,
Herzegowina, Ostrumelien, Siidrussland, Ama-
sia, Armenien.

ab. Tersina Stgr. Ungarn |. Il.

var. [et ab.) Dentimacula Hb. Ungarn 1—Il.
Bosnien, Herzegowina,Siidrussland, Armenien.
var. et ab. Hispana B. Ungarn |.

ab. [et var.) Umicolor Dup. Ungarn |. Ar-
menien.

Scoriacea Esp. Ungarn 1. III. IV. V.

249. Ulochleana Ld. 1857.

1759. Hirta Hb.

252.

4767. Caecimacula F.

3. Gebiet: Bucarest Mont. und Coll. ].— Fila -
ret-Exposition 21|X. Sal.

Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Siidruss-
land, Kaukas, Armenien.

Aporophyla Lutulenta Bkh. Ostgalizien, Un-
garn ]. Il. V. Dalmatien, Bosnien, llerzego-
wina.

Nigra kw. Ungarn IV. VIII. lalmatien,
Ostrumelien, Greichanland, Amasia.

Ammoconia Ld. 1857.

3. Gebiet: Bucarest in Coll. ].—Filaret-Ex-
position 19/X. Sal.

Galizien, Ungarn 1—V. VII. Dalmatien. Bos-
nien, Bulgarien, Ostrumelien, nordwestl. und
siidl. Russland, Amasia.

Senex HG. Dalmatien, Bosnien, Ostrume-
lien, Makedonien, Amasia.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE E 195

253. Polia 0. Tr. 1816.

1797. Chi L.

269.

1808. Nubeculosa Esp.

1809. Sphinx Hufn.

1810. Bimaculosa L.

1. Gebiet: Azuga 8/X. FI.
20 Grum. V. und VIII. Carad. nicht
hăufig.

Bucowina, Ungarn, l—V, Bosnien, Siidruss-
land, Armenien.
Serpentina Tr. Ungarn VIII. Dalmatien, Grie-
chenland.
Polymita L. Ungarn I—VI. Dalmatien, Bos-
nien, Ostrumelien, nordl. Russland.
Flavicincta F. Galizien. Bucowina, Ungarn le
DISIVRSVE
Ruiocincta HG. Ungarn V. VIII. Dalmatien,
Bosnien, Ostrumelien, Griechenland.
Rufocincta ab. Mucida Gn. Bosnien.
Xanthomista Hb. Ungarn 1. IV. V.

» var. let ab.) Nigrocincta Anei,
Ungarn |—V.
Canescens Dup. Ungarn V. VIII.

Brachionycha Hb. 1882.
[Asteroscopus B.)
1. Gebiet: Azuga FI.— Rotherturmpass 23 Il.
Czek.
20 Grum 2/IV. bis 15/V. Carad.
Bucowina, Ungarn l—V. Podolien
2, Gebiet: Grum 22|X. Rpe VI. Carad.
Galizien, Bucowina, Ungarn |—V. Ostrume-
lien, Podolien, Armenien.
261, Miselia 0. 1861.
Gebiet: Azuga X. Il.
Bia i Dulcești 9/IX. bis 2|X. hiuhg Va-

leni, Ilorm.

196 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1813. Oxyacanthae L.

Galizien, Ungarn I—III. V. VI. Dalmatien,
Ostrumelien, Podolien, Wolhynien, siidwestl.
Russland.

1. Gebiet: Azuga X. FI.

Pg) Grum. IX und X. Carad., sehr hău-
fig.— Dulceşti, Văleni, Horm.

» Bucarest VIII und IX. Sal. nicht
sehr hăufig.

(93)

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VI. VIII.
iiberall auf der Balkanhalbinsel, ausser Mon-
tenegro und Serbien. Siid-Russland, Ar-
menien.

262. Chariptera Gn. 1837.

1815. Viridana Walch.

1816. Aprilina L..

1818. Convergens F.

1. Gebiet: Râmnic Vâlcea Pet.
2340 N Grum. 5|VI. Carad. selten.

Galizien, Ungarn 1—V. VIII. Bosnien, EHer-
zegowina, Ostruinelien, Charkow, Morea,
Central-Russland, Kleinasien.

2683. Michonia Hb. 1818.

1. Gebiet: Azuga I/X. FI.

E Grum. 24/lX. Carad. -— Dulceşti,
Ende IX. Horm.

Zu ip Bucarest 15/VII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. Ostrume=
lien, Sudrussland, Amasia.

Aeruginea lHb. Ungarn |l—V. Dalmatien,
Bosnien, Bulgarien, Ostrumelien, Amasia.
var. [et ab.) Mioleuca HG. Dalmatien, ller-
zegowina.

1. Gebiet: Azuga 16/X. FI.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 197

Galizien, Ungarn 1—V. Herzegowina, Buloa-
rien, Ostrumelien.

Thecophora Fovea Ir. Ungarn |. II. VIII.
Dalmatien.

265. Dryobota Ld. 1857.
1824. Monochroma Esp. 2. Gebiet: Grum. 21. und 29/VII.Rpe V. Carad.

Ungarn 1—V. Dalmatien.

Roboris B. Ungarn |. Il. IV. Ostrumelien.
var. let ab.) Cerris B. Ungarn I. Dalmatien,
Ostrumelien, Makedonien, Kleinasien.

1825. Protea Bkh. 2. Gebiet: Grum. 3/IX. Carad.

Galizien, Ungarn 1-—-V. VIII. Dalmatien, Bos-
nien, Ostrumelien, Armenien.

266. Dipterygea Stph. 1829

1827. Scabriuscula L „ Gebiet: Azuga VI und VII. FI. nicht selten.
2. Grum. Văratic. Slănic Mold. 15/V.

bis Ende VII. und wieder im VIII.
und IX. massenhaft Carad.— Dul-
ceşti, Văleni, Horm. — Comanești
in Coll. Kem.

Bucarest Hab. und Coll. ].—2/VII.
Sal. — Amara 15| VIII. Sal. — Ba-
neasa Wagner.

A d Berladtal Mont.

PN DE! Ciucorova Mn.

(3)
3

Bucowina, Ungarn —V. VII. Dalmatien, Bos-
nien, Herzegowina, Serbien, Ostrumelien, Siid-
russland, Armenien.

267. Miyppa Dup. 1844.
1828. Rectilinea Esp. 1. Gebiet: Azuga 22/VI. und VILEI.

Galizien, Bucowina, Unparn III, IV. V, Ural,
Altai,

198 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚI:

269. Mhizogramma Ld. 1857.
1833. Detersa Esp. 1. Gebiet: Azuga 1897 FI.

Ungarn I—V. Ostrumelien, S-W-Russland
Armenien.

271. Chloantha Go. 1839.

1840. Polyodon Cl. 1. Gebiet: Azuga im VII. u. VIIL.u. 4/IX. FI.
2ă » Cit anfangs VI. Slanic Mold.
24| VIII. Carad. — Văratic 4| VIII.
Sal.— Văleni 2/1X. Horm.— Valea
Pufului VIII. Soc. Nat.
e 5 Bucuresti Noi 4/|V. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. Bosnien,
Ostrumelien, Charkow, Ural, Armenien.
Radiosa Esp. Ungarn |. II]. IV. VI. Bosnien,
Herzegowina, Bulgarien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Ural, Armenien.

1843. Hyperici F. 1. Gebiet: Roterturmpass Czek.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Dalma-
tien, Bosnien, Herzegowina, Bulearien, Ostru-
melien, Griechenland, Armenien.

278. Callopistria Hb. 1818.
(Eviopus 1r.)

1846. Purpureoiasciata 2. Gebiet: Dealul Pufului, Slanic Mold. 17/VII.
Piller. Carad. selten.

Galizien, Ungarn |. Il. IV. V. VII. Dalmatien,
Bosnien, Herzegowina, Central-Russland, U-
ral, Armenien.

1848. Latreillei Dup. 5. Gebiet: Nordl. Dobrogea VII Mn.

Ungarny VI. VIII. Dalmatien, Herzegowina?
Ostrumelien, Griechenland, Armenien.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 199

1850. Sericata Esp.

1854. Atriplicis L.

1861. Lucipara L.

1865. Scita Ilb.

211. Polyphaenis B. 1840.

5. Gebiet: Nârdl. Dobrogea VII. Mn.

Ungarn I—V. VII. VIII. Dalmatien, Bosnien,
Herzegowina, Serbien, Ostrumelien, Tiirkei,
Griechenland, Krim, Kleinasien, Armenien.

21715. KErachea Hb. 1818

]m Mai, Juni, August, September iiberall ge-

mein. .

I. Gebiet: Azuga VII. u. VIII. FI.

Zi ata Grum. Kl. Neamţu, Văratic, Slanic
Mol. Carad. — Dulceşti, Valeni
Horm.— Comaneşti in Coll. Kem.

= Bucarest VII. u. VIII. Amara VIII.
Sal.—-Craiova VII. Soc. Nat.

4. » aşi |

app Tulcea Mn.

(93)

Bucowina, Ungarn iiberall, Dalmatien, Bos-
nien, Herzegowina, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, N-W-Russland, Armenien.
Trigonophora Flammea Esp. Ungarn VIII sel-
ten, Dalmatien, Westrussland.

275. Euplexia Stpb. 1829.

1. Gebiet: Azuga VI. u. VII. FI. nicht selten.

Zi 4» Grum. anfangs VI. Carad.—Coma-
nești in Coll. Kem.

Di Bucarest 25/V. u. 12/VII. Afumaţi
8/V. Comana 3o0/VI. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegrowina, Odessa, Siidrussland,
Amasia, Armenien.

279. Phlogophora Tr. 1829.

[Habeyntis Led.)
1. Gebiet: Azuga VII. u. 20/VIII. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn |I—VII. Bosnien,
Herzegowina, Westbulgrarien, Armenien.

200

BULETINUL SOCIETAȚII DI ȘTIINȚE

1867. Meticulosa L.

1870. Maura L.

1871. Typica L.

280. Brotolomia Li 1807.

1. Gebiet: Azuga—V. selten VIII. IX. X. FI.

2/2

hăufig.— R.- Vâlcea Pet.

Grum. Kl. Neamţu, Slanic Mol. V.
VI. VIII. IX. Carad.— Valeni Horm.
— Comanesti în Coll kem.—bBros-
teni BarnarPax.

Bucarest 12|VIIl. Chitila 1o/LX.
Sal. Filaret-Expos. 24/1X. Sal. und
Duma.

Jași Col. ].

Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn i: 'rall, auf derj ganzen
Balkanhalbinsel ausser Montenegro, Armenien.

281. Mania Tr. 1825.

1. Gebiet: Azuga VII. bis 15/VIII. FI.

Comanești in Coll. Kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn l— VII. Dalmaticn,
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Ostrumelien.
Griechenland, S-W-Russland, Krim, Kaukas.

282. Naenia Stph. 1829

133)

„ Gebiet : Azuga VII. FI.

Grumăzești, KI. Neamţu, Văratic,
Slănic Mold. VII. Carad. hăufig.
Comaneşti in Coll. Kem. — Dul-
cești, Văleni, Horm.

Afumați 30|VII. Comana 10/VII.
Sal.

Jaşi Coll. L.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Bosnien, Serbien, Ostrumelien, Brussa, Po lo-
lien, Charkov, Armenien,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 204

Jaspidea Celsia L. Ungarn |. III. VI. Siid-
Russland.

Helotropha Leucostigma [Hb. Sii4-Galizien,
Ungarn |. |V. Podolien, Odessa.
Leucostigma ab. Fibrosa lb. Ungarn IV.

2s6. Băydroecia Gn. 1841.
d
1777. Nictitans Dkh' 1. Gebiet : Roterturmpass Czek.
Grumăzești, Kl. Neamţu, Slănic
Mold. VI. VII. VIII. Carad. hâu-
fig. — Comaneşti in Coll. Kem.

E Comana 15 VI Sali Mont.

a)ab.Erythrostiomallw. 2. „ Comaneşti în (oll. Kem.

Li5)
3

Galizien, Bucowina, Ungarn ]. II. III. V. VIII.
Bosnien, Serbien, Ostrumelien, Podolien, Ar-
menien.

ab. Erythrostioma Hw. Ungarn III. IV. V.
Micacea Esp. Ungarn III. IV. Siid-Russland.

1880. Petasitis DD. 1. Gebiet: Azuga 5/LX. FI.

Ducowina, Ungarn V. VI. Steiermark.
Moesiaca IS. Ostrumelien, Siid- Tiirkei, Ar-
menien.

Leucographa bkh. Galizien, Ungarn VI.

287. Gortyna Hb. 1822.

1887. Ochracea !1l.—

e e tate Yzecți SlAni C / (
Flavago Esp. (iz sebiet: Grumăzești, Slânie Mold. VIII. IX.

Carad.
Ost und Siud-Galizien, Bucowina, Uncarn
|—V. Bosnien, Siil-Russland, Armenien.
239. Nonagria (Hb. 1818.) 0.
1894. Typhae Ihnbg. 5, Gebiet : Sulina 4/1X. Sal.

a) ab. Fraterna Ir. 4 PR, Filaret-Espos. 21/X, Sal, Neu fur
Rumânien.

202 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Galizien, Ungarn |. Il. IV. V. VII. Podolien,
Odessa, Taganrog.

ab. Fraterna Tr. Ungarn |. Krim.

Cannae O. Ungarn]. Il. IV. Siid-Ost-Russland.
Sparganii Esp. Ungarn |. 1V. V. Siidrussland.

1895. Geminipuncta Hat- 3. Gebiet: Comana Mont.
chet.

Ungarn IV. Siid-Russland. .
Neurica !lb. Ungarn V. Taganrog, Krim.

Senta Stph. 1.829.

1906. Maritima Tausch. 5. Gebiet: Sulina 2 bis 5/1X. Sal.

a) ab. Bipunciata llw. 5. » » 4bis6|IX. »

b) ab. Wismariensis 5. » » 2) 1505
Schmidt.

d)ab. Nigristriata Stgr. 5.» » abis5/lX. »

Ungarn |. Nordwestl, Siid-Ost-und Mittel-
Russland.
ab. Bipunctata FHw. Ungarn |.
Meliana Flammea Curt. Ungarn |. III.
Tapinostola Musculosa Ilb. Ungarn I. Klein-
asien, Armenien.
» Extrema IHb. Ungarn (Wo.)
Hellmanni Ev. Ungarn Il. Siid-
westl-Russland.
» Fulva Hb. Ungarn |. IV.
Sesamia Cretica Ld. Dalmatien, Kreta,

299. Luceria Hein. 1559

1927. Virens |. |
a)v.(etab.) Immaculata! 2. Gebiet: Grumăzești. Carad.
Stgr. |

Westl. und siidl. Galizien, Ungarn V. Podo-
lien, N-W - Russland.
ab. Immaculata Stgr. Ungarn l—V. VII.
Bosnien, Herzegowina, Ostrumelien, Siid-
Russland, Armenien, ;

BULETINUI. SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 203

300. Calamia Hb. 1818.

1928. Lutosa Ilb. 2. Gebiet ; Grumăzești 24 IX. Carad,

Ungarn |. Il]. V. Nord-Russland,

301. Leucania HI). 1818.

1933. Impura lb. I. Gebiet: Azuga Ende VII FI. selten.
2. » Grumăzești 5/VII. Carad.

Bucowina, Ungarn |. Il. IV. V. VII. Moskau,
Sarepta, Ural.
Impudens Hb. Ungarn |. IV. V. VII.

1935. Pallens |. să Goe: Azuga FI.
Z Grumăzeşti, RI. ELA Slănic
Mold. VI. VIII. u. IX. Carad. —
Dulcești, Văleni esti — Coma-
nești in Coll. Kem.

3 Filaret-Exposition 12/VIII. Sal.
und Duma.
Li Tulcea Mn. — Sulina 3/VIII. Sal.
a) ab. Ectypa lb. 2. _» Valeni Horm.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. Bosnien, Ilerze-
gowina, Dalmatien, Bulgarien, Podolien, Siid-
Russland, Armenien.
ab. Ectypa Hb. Ungarn |. Bosnien
1936. Obsoleta Ilb, 2. Gebiet : Grumăzeşti 3/ VII. Carad.
= PRR, Afumaţi ab. — Bucarest 6/VII.
Comana 15| VI. Amara 30/VII. bis
15/VIII. Sal,
IP DIN, Tulcea Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn |—V. bosnien,
Dalmatien. Odessa, Kiew, Siid-hRussland.
Scirpi Dup. Dalmatien.

Putrescens Ilb. Dalmatien, Ilerzegowina.

204

1951. Comma L.

1954. L., album |.

1961. Vitellina HIb.

1963. Evidens Hb.

1964. Gonigera F.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚIE

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI. hăufig.

2 ii Santa (Transsylv. Alpen) Czek.

5 » Donauufer nârdlich von Tulcea
Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn |I— VIII Herze-
gowina, Sarepta, Siid-Russland, Armenien.
Zeae Dup. Dalmatien, Bosnien, Griechenland,
Ș.-W..-Russland, Armenien.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.— Azuga IX. u.
X. FI. ziemlich hâufig.

» Grum. Il. Neamţu, Văratic, Sla-
nic; Mold., Costișa IV. spărlich,
VII. bis IX. hăufiger Carad.— Dul-
ceşti Văleni Horm.— Comanești in
Coll. Kem.

p Bucarest 8| VII.Chitila 17| VIII. Co-
mana 30/VIIiI. Sal.—Bucarest in
Coll. ].

LI9)
.

>
.

Bucowina Ungarn 1—V. VII. VIII. Dalma-
tien, Bosnien, Herzegowina, Montenegro, Ser-
bien, Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland.
Congrua [Hb. Ungarn |. Dalmatien, Herze-
gowina, Armenien.

1. Gebiet: Azuga IX. u. X. FI. hăufig.

ză VII Grum. IX. X. XI. Carad.— Dul-
ceşti, Valeni Horm.

» Bucarest. Hab. u. in Coll ]. —
12|VII. bis 19/IX. Sal.

(95)
.

Bucowina, Ungarn —YV. VIII Dalmatien, Bos-
nien, Herzegowina, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien u. Griechenland.
3. Gebiet: Tulcea Mn.

Ungarn |. Il. V. Ural, Krim.

1. Gebiet: Azuga VII, und VIII. FI. nicht
selten,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 205

1966. Albipuncta F.

a) ab. Flechki Carad.

1967. Lythargyria Esp.

1969. Turca |.

Bucowina, Ungarn Il—VI. Dalmatien, Bos-
nien, Herzegowina, Siidrussland, Armenien,

1. Gebiet: Azuga VI. VIII. bis X. hăufig FI.
Turn Severin Hhr.

îs Grumăzeşti VII. und IX. X. Ca-
„ad. — Dulceşti, Văleni, Horm.—
Comaneşti in Coll. Kem.

ai ID Bucarest 5/VII. 12/VIII. Chitila
18|VI. Amara 3o0/VII. bis S/VIII.

o SEIb
> Tulcea Mn.
feb n Azuga FI.

sucowina, Ungarn 1—V. VII. Dalmatien, Dos-
nien, Herzegowina, Bulgarien, Ostrumelien,
Armenien.

1. Gebiet: Azuga vom 21/VIII. bis X. FI.
Turn Severin Hhr.
2) Aha) Grumăzeşti VII. Rpe. V. Carad.

Bucowina, Ungarn | —V. Dalmatien, Bosnien,
Bulgarien, Ostrumelien, Morea, Armenien.
ab. (et v.) Argyritis Rbr. Dalmatien, Bosnicn,
Ostrumelien.

1. Gebiet: Azuga 15/VII. und im VIII. FI.

selten
200 alle Comaneşti in Coll. Kem.
3 » ucarest 12| VI. und 8/LX. Comana

30| VI. Amara 31| VII. bis 13/VIIl.
Grădiştea 5|VIII. Sal. nicht sel-
ten.— Afumaţi 20/VIII. Hab.

d, - Sulina 4/IX.'Sal.

ucowina, Ungarn |. Il. IV. V. Bosnien, Iler-
zegowina, Kiew, im siidlichen Russland, Ar-
menien.

303. Moythimna (HD. 1815) 0.

1977. Imbecilla |.

1. Gebiet: Azuga vom VI. bis VII. ['], sehr

hiiufigr,

206 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

309.

1986. Tigrammica Hufn.

3ll.
1990. Exigua IIb.

a) ab. Pyomaea Rbr.

2000. Quadripunctata E.
(und variae graue Form.)

Galizien, Ungarn IlI—VI. Herzegowina, Bos-

nien, Westbulgarien, Sarepta, Nordrussland,

Armenien.

Praestilbia Armeniaca Stgr. Ungarn VIII.
(1 Stiick), Griechenland.

Grammesia Siph. 1829.

1. Gebiet: Azuga VI. FI. nicht hăufig.

i 5) Grumăzeşti, Kl. Neamţu VI. und
9] VIII. Carad.— Dorna Horm.—
Comanești in Coll. Kem.

col Bucarest 30| VI. Sal. Mont.—Afu-
mați 3|VI. Ciopla 18/VI. Sal. —
Comana in Coll. ].

d Jaşi Rpe. II. Hab.

Ge: Nârdl. Dobrogea Mn. VII.

Galizien, Bucowina, Ungarn. iiberall, Dalma-
tien, Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Siidost-
Russland, Amasia, Armenien.

ab. Bilinea Hb. Galizien, Ungarn |. IV—VII.
Bosnien.

Caradrina (Hb. 1822) 0.

1. Gebiet : Azuga 5/X. FI.
Ia » Tulcea V. Mn.
2 Azmoaile

Bucowina, Ungarn |. II]. IV. V. VIII. Dalma-
tien, Bosnien, Herzegwoina, Bulgarien, Grie-
chenland, Siidwest-Russland (Guv. Orenburg)
Ural.

1. Gebiet: Azuga X. FI.

» Grum., Văratic VII bis. XI. Carad.
ziemlich hăufig. — Dulceşti, Văleni
X. Horm.—Comaneşti in Coll. Kem.

» Bucarest 8/IX. Chitila 30| VI. Amara
12] VIII. Sal.— Comana in Coll. ]. .

(Fortsetzung).

Li9)
.

(53)

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 207

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FACUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI

LUNA OCTOMVRIE 1909 st. n.
j : Director: N. COCULESCU

Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

i : că că Ume- lz= cal] cal] sema IE Vântu |, |g.
jsze) caute | emma la] ee EEleoeite (E [| —sTaslealeE
i a e eee e 24|ERzI [EREI lee 53| = s [selse|s= FENOMENE. DIVERSE
sE= | 2|2 |sese|z2| 40 [59| £ e (geze sai
E 2 | 2| 3 |=e|- je |n jiommjz | 2 3 ze" |ăs|
|
.2110.5/76.3] 9.7|34.2] 6.0|18.1]19.2]3.3] wsw [1.2 | 1.5|.a2a
4n0.6/73.1|10.3145.2] 5.48.2191] 23 NE,ENE | 1.4] — || 1.3]|-a-2a
.5)12.4 90.2] — [29.0] 8.2|18.3119.1|40.0| une | 4.4140.7] 0.6|= %a-6"30,9002151-55-2315 2116
0.12.0183 2] 4.9]25.8]14.3)18.4/18.9] s.0lene,sxe! 5.2] 2.6] 0.9|e 012:55-4"45,7n35-8"45 901035
.7) 9.3166.5|11.432.4] 7 0|17.5]18.6|1.0)| axe | 4.0] — || 2.0J-a.%a
3) 9.6|71.8111.4[32.0) 4.6|17.2|18.4|0.3| Var |1.4| — | 1 2|-a2a
710.5|75.3]| 8.733.2) 5.5/17.518.3|3.7| ssw |1.2| — || 1.1)-a2a
17.9|25.1/10.9]14.2)10.8|74.611.3|34.0), 5.8|17.7]18.2]0.0 ssw | 1.3] — | 4.3l-a2a, a tp
17.4]24.0141.342.714.4)78 5) 8.4|34.0| 5 5)17.8|18.3|2.3| exe |4.8] — || 1.0]|-a-2a
'54.5417.6|23.513.6| 9.9/12.8|86.9) 4.7[32.0] 8.x)17.9/18.3| 6.0]. en |3.3] — | 0.9|220%p-a
57.216.5/22.0)13.5| 8.5/10.7176.5) caz 9.1|18.1118.3 4.0] ne |3.9) — || 1.4|0a-745
59 2)15.5|20.9]10.5]40.4| 7.4159.1) 9.5|30.9 3.916.918.4|| 1.0] ne [4.2] — | 2.3]|.a ta
80.414.3)47.5110.0| 7.5) 8.0|65.8| 2.1]23.0]| 3.415.917.8]9.7|nne,ene| 3.5] — || 4.4]|.a-0a
14 8119.4112.0| 7.4! 7.7162.0) 2.4)26.5| 5.145.6/17.2]6 3|sne,ene| 5.1] 0.0]| 2.3|e 10"-10"30
9.8] 96) 6.5|57.2)10.9|23.0]| 2.545.0]16.9]|0.3|sxe,ene| 4.3]| — || 2.0|-a0a
7.0112.1) 6.5|64.9)| 9.6|30.3|-0.114.5/16.5|2.0| ne |1.9] — || 4.1]-a-ta
6.1/13.3) 7.5/73 610.9]29.2]-0.4114.0[16.2]0.3] nvw |4.0| — | 4.0]-a-ra
6.6133) 8.2178.5) 8.8]30.0| 0.0]13.7115.8] 1.0] Var [1.3] —| 1.2l.a.ta
6.3/11.7) 8.581.410.6|30.6|-0.3|[13.7]15.5| 4.0] exe |1.5| — | 0.6|-a2a
8.7| 7.8] sapa] 3.4240) 2.413.9]15.4| 8.7] exe |1.4] — | 4.0J.a%a
7.2110.6) 6.2643 43.6)45.5] 27] -var_|44]— | 44-a
5.4 7 076.2) 13.4)44.9] 6.7 anexe | 1.8] — || 1.5)-ata
6.412.4) 7.373.5] 5. 6)13.1|14.1]| 7.0) Var |1.3| — | 1.4[|-a-ta, 9022-24
8.5) 4.0) 8.3193.4) — 17.8] 6.013.2]14.8]40.0) ssw,ss| 1.2]|18.2| 0 0]|e0%0'-121:55,16"40-47"
8.0 6.6) 7.9 87.1) 2. 12.x]14.5]6.0| ss [0.6] — || 0.5]—
4.7)42.8) 7.8188.5) 5.0|25.0) 0.011.9/14.2] 7.7] Exe |2.6|4.3] 0.1|==ta-9130,901915-21120,23145-24h
5.4 9.5) 6.7182.9] + 11.6|13.9] 5.3 wsw |3.7]|2.6] 0.3)e%0'-445 |
2.2114.0, 6.5 320.7) 10.6/13.5 0.3) wsw,EsE | 0.8] — || 0.8)-a-2a,-a-!p, La 2059 t.of. cutr. de'păra.
4.0|11.9) 7.0 30.3) 10.413.447 ne |2.1|— || 0.6)|-a-2a, La 18%5,19"40 t.of. cutr. de păm,
6.2] 5.5) 6.7|82.5| 5. 10.0)10.7]12.8] 4.0 ne [3.6 =| 0.3|—
6.0) 5.9) 7.6/90.8) — [14.2 0.0)10.8112.6|40.0) exe |2.7|— || 0.2|—
5.7.13.3)19.4) 8.8]10.3) 3.1176.71209.]27.8) 3.4)14.9146.4] 4.4] axe | 2.4]64.4]32.8

- Timpul în luna Octomvrie 19%, la Bucureşti, u lost In general foarte frumos» ceva mai cald ca de obiceiu și cu precipitaţiuni
2 in cantitate mulinmitoare, Ten peratura lunară, 120,3, este cu un grad și jumătate mai ridicată decât valoarea normală
din perioada de 35 de ani de observaţiuni termormetrice, 1741-1905; cu toate acestea, In mulţi ani din acest interval e
mijlocie a lunii Octomvrie a intrecut cu mult pe cea de acum, iar limitele intre cari eaa variat sunt: 160,2 (1890) şi 80.0 (1881),
zilele de la 47, 20, 2» şi 40 ale lunii Octomvrie de cari ne ocupăm, cari au fost ceva mai reci, tonte celelilte au fost mai
ca de obiceiu. Cu deosebire calde au font acelea de la 2 la 15 gi de la 18 la4, în cari mijociile zilnice ale temperaturii au
29 la 10 mai ridicate ca valorile normale corespunzătoare. Temperatura maximă ubaolută din cursul acestei luni, 4,1, a avut
de *, jar cea minimă abaolută, 202, la :8, Aceste temperaturi extreme sunt cuprinse în limite normale, cil în alți ani
577 incoace termometrul wa ridica! în cursul acestei luni şi mal mult ca acum, ajungând până la 940.3 In ABHB, lar cu doi ani mai
ie] se coborăse la Wu, Am avut o singură zi de vară; de oblcelu sunt 4, N'a lost nici o zi cu Inghoţ, pe când în gonoral
Cantitatea totală de apă, 64 mm, este cu peste W400/p mai mare ca acecn ce se adună de obiceiu în ncountii lună, În Întor=
imilor 45 de ani, de când se [ac aci obervațluni udomotrice, numai in Y ani cantităţile de apă căzute în Octomvrle au font
i ca cea de acum, Cele mal ploloase luni Octomvrie din acest interval au font acelea din 1551 şi 1905, în cari muu adunat ron=
i și 140 mm de apă; cele mai secetoase cele din 1874, 1H98 pi 1907, în cari nu m'a aduna! nici, col puţin câto 1 mm, Au AR
5 ploae, in loc de 9 câte sunt În goneral; ploala din ziua de a font Innojită de manilentaţiuni eloctrice, ] rosiunon ntmonle-
i 757 wma, «sie normală Coloana barometrică a oscilat intre 704 mr, în ultima zi a lunii și 740 mm „la 26, Direcţlunona
i dominantă a fost ENE (Crivăţul), care a suflat în proporțlune do 5%/p din numărul total de obsorvațiuni, Na font nici SA
Bi acestei luni în caro să Îl sutat sânt tare; de la 1854 Inconce, numai In 1907 luna Octomvrio n font lipultă cu totul do zila
lare. Umezeala aerului a fost normală. In zilele de 1, 24 și o umezeala njunngne ln snaturațiune, Corul n font mal puţin In=
| de obiceiu, Hepartizate după gradul do innorare, am avut: 44 zile senine, 10 noronse și 7 acoperite; în gonoral, sunt în sei
tiv 40,44 și U asemeni zile, Soarele a strălucit extraordinar do mult, 210 ore în loc de 10 ore cât el no arată în mm siaţia
n 3, 24 şi 4, acest astru nu wa arâtal de Joc, In 20 zile sa notat roui, în 4 conți, lar intr'unn tunete pi fulgere. Vogota-
eul Obeervatoruloi Astronomic și Meteorologie se prezintă In finele lunii cât so ponto do frumonsi, V'runzele arborilor

În par
banii și au inceput a câdoh în parte,

208 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

OBSERVAȚIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI

LUNA NOEMVRIE 1909 st. n.
Diiirie e tor N. 00 EISI0U

Inălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

[aa E | Ume- |=.-| | | la | & le.

îm E£| Temperatura zeala |= 8] Temp. |2 | = la
ag E! aerului CO nerului | 23 olului | sal zi ZE
SI [asa == ee! a 2] EREE FENOMENE. DIVERSE
5 şes) Sl 0 e = [22 Adâncime| == 5 |5:3|

& =|a | |=|8|â | |sel dem. em.) 2 | = | =]

1|761.5) 8.4|11.0| 6.6) 4-4] 8.1]95.7| —| 11.0412.6] 83 0.3)—

2 58.8] 9.5 41.3] 6.4| 4.9] 8.1]92:5] — 10.8/12.6||10.0) — [0.3] —

3] 53.0 3.9/10.3| 7.6] 2.7] $.7|98.4] — 3.2 11.1]12.6|10.0) xe,nxe-|2.8| 3.1] 0.3) 900:10-31:40,9430-1 1045 20u-p.

4 45.4|12.4]16.0| 9.0) 7.0) 9.7|92.6| 1.8115. [14.8/12.6| 9.0) ne [1.6] 1.7]0.2|220a-1020,90%4'5-8,,14u55-47k

5] 45.3) 3.5112.4| 8.5] 3.9] 7.6/86.0|| 1.0|19.0|| 4.5|12.2113.0|10.0| wsw 12.8] —[[0.74;—

6| 48.1] 9.9|12.5| 8.0| 45| 7.6|84.8] 1.2|17.7] 4.911 6]12.9]] 9.0] axe |5.2) —|10.8]/21910.

7 49.3] 8.=111.0] 7.7] 3.3] 7.0|83.8] = [âl 4.2]10.5/12.6)10.0| £xe |6.7111.3]0.8]910'20-3:15, 903:15-4135.

8| 51.2] 7.2] 8.5| 6.5] 2.0) 6.7]88.8] — |1 10.1|12.4[[10.0) zne,ssw 2.0) 0.3] 0.4] 90:"25-3 35,18:15-21h30.

9| 54.4] 6.2] 3.0| 5.3] 2.7] 6.6192.7] — | 9.7[12.0/10.0) wsw.sse 11.5] 2.1|0.399415-4130,5145-6,10,72-8%,10- 1
10| 55.5] 6.5] 9.1] 4.6| 4.5] 6.0|83.5] — | 9.411.6| 9,7] se |0.9 0.2|—
11|] 52.9] 6:4| 9.8| 2.8] 7.0 6.3189.3 | 9.0|14.3] 9.7] zsewsw [0.9] — | 0.3.—
12| 46.9] 4.9] 7.5| 3.0] 4.5] 6.1 8.4]11.0)10.0] Var. [2.7] 1.6)0 3|Z208145-10140,901433-21"30
13| 46.4] 5.5/11.4|-0.1|11.5] 5.4 7 5]10.6] 1.0) wsw [4.2] 0.6) 0.81—a
44| 51.6) 7.3]13.| 2.3|4.0| 6.7|82.6| 7.917.3|-3.3] 7.2|0.2] 5.7] wswssw [3.0] — | 1.2].—0a
15| 54.3) 7.5444] 3.9]40.5] 7.1190.9) 6.5119.2] 03] 8.u[10.0| 4.0| une [2.4] — [10.3)2%740-9h5,-a1p
16| 54.0) 8.4470] 1.5]15.5|| 7.1]89.3] 5.3|18 3|-2.5] 7.9110.0] 5.3] e,ene [0.9] — |0.4|—
11) a9.choal.4| 5aluro| 8'7]95 a] 9|22.0]-0.6]| 8.6|10.0] 4.0) nmessw [2.2] — | 0.3/220ta-10%30
15] 46.51.8160] 8.0] 8.0] 9.4]92.2]| 4.0|24.0! 3.4] 9.9hno.4| 6.0) wsw [1.8] — 0.4 Za
19| 499] 5.8|11.6| 4.5] 7.4] 7.0 95. — | 9.1) 1.8110.0]10.8]10.0| exe [3.2 ::.6/0.2) 9%8%3-81145,15"35-17:10,18140-93i.
20| 54.3] 3.1] 5.9 15| 44] 5.390.8| 1.|13.4)-2.3] 8.4[10.5| 8.7ese,ssw[2.3| 1 9) 0.2] 9%0:10-0:45

SI | | |
21| 48.3] 2.3] 6.8 88.6 | 7.0]19.0]| 4.7] wsw [2.6] — | o.ali—ca |
22] 42.9] 2.9: 53 89.6 6.0) 9.31100) exe [3-6] 6.2]0.219%10"15-10"35,14:25-46%,18h5-24 |
23) 47.1 18| 3.4 95.0) 5.7] 8.7]100) Ene [4.1)11.2)0.2] 903%15-10%15,1410-19h20,X049h-24|
24] 32.6-1.4] 1.0 6) 4.5) 8.3100) exe [5.6 7.9) 0.0)|30;X%6"35-1030,22h-22h45,29h45)
25| 92,1-2.8]-1.2 :5] 3.9] 7.5] 4.7] wsw [4-1] 2 8]0.0 6; 3e00-3 SI]
26| 59.1]|-4.2| 0.2 „1 2.9] 7.1] 0.0) wsw [4.5] — 0.466;
27) 60.2]-6.8)-0.6 5]89.0) 22| 64] 0.3] wsw [5.2] —| 0.8
28) 63.4)|-4 2] 0.4 3.090.9) 1.6| 5.3] 2.0 Exe* [3.1] — [0.3|Bep;—a
29) 58.6-1.2] 3.4 3.890.0) -12.0) 1.3] 5.4[10.0 exe msw [3.4] — |10.1 840;
30) 59.0|-4.3]-0.9]-4.7| 3.8] 3.3]99.1] — 2.6|-6.d 1.4] 5.4]10.0| xwsw [2.1] — | 0.35]; 20V/0a-p
|| | |

W.| 52.4] 4.7] 8.4] 1.9] 6.4] 6.1 90.2le2.)h2 8)-2.3] 7.7lno.l) 7.3) smzne 3.0|57.3)40.9

Luna Noemvrie 199 la București a avut in general un timp mai cald în primele două decade şi o perioadă destul de frigu
roasă care a cuprins mai toată decada a treia. Temperatura lunară, 50.7, este cu o jumătate de grad mai ridicată decât valoarea noi
mală, dedusă din perioada de 30 de ani de observaliuni tlermometrice, 1871—1905:; limitele intre cari ea a variat în acest intery
sunt: +380.5 (1872) şi —UU.1 (1376), Cea mai lriuunroasă perioadă din cursul acestei luni a cuprins zilele de la 24 la finele ei, adică zile
cari au urmat după căderea zăpezei ; la 27 a lost ziua cea mai frizurousă, termometrul atingând temperatura minimă absolută, — 12
Toate celelalte zile au lost ceva mai calde ca de obiceiu, alaiă de perioada de la 14 la 15, în care temperaturile mijlocii zilnice
fost cu 3U la 90 mai ridicate ca valorile normale corespunzăteare ; temperatura maximă absolută, 170.0, a avut loc în ziua de 16. A
această din urmă temperatură, cât şi acea minimi absolută inregistrară în ziua de 27, sunt cuprinse în limite normale, căci în a
ani, de la 1877 incoace, termometrul sa ridicat în Noemvrie şi mai mult ca acum, ajungând la 260,5 în 1883, iar cu 5 ani mai târzi
sa cobori! la —180.7. Au fost în total 3 zile de iarnă (adică zile în cari înghejul s'a menţinut neintrerup! timp de 24 ore) şi 6 zile d
îngheţ parțial; de obiceiu în această lună sunt 2 zile din prima calegorie şi 11 zile din cea de a doua. Totalul precipitațiunilor atmă
ferice, 57 mm, este cu 13/90 mai mare ca cel normal. Gea mai ploioasa luna Noemvri» de la 1564 încoace a fost în anul trecut, în că
sa adunat 135 mm de apă; cea mai secetoasă în 1895, în care nu sa adunat nici un milimetru complet. Zile în cari s'au adunat că
tităţi apreciabile de apă au fost 13, cu d mai multe ca în generul; în 2 dintrinsele, la 24 şi 25, apu a provenit din ninsoare. In Loj
au căzut Y cm de zăpadă, care a acoperit pimântul în ultimele 7 zile pe o grosime mijlocie de î em. Presiunea atmosferică luna
752 mm, este cu 6 mm mai coborilă decât valoarea normală. Coloana barometrică a avul o variaţiune de 22 mm între 763 mna!
ziua de 25 şi 741 mm, la 22. Direcţiunile dominante ale vântului au fost WSW (Austrul) și ENE (Crivăţul), cari au suflat în prop
țiuni egale de 3/0. A lost o singură zi cu vânt tare, la 6, când Crivăţul a atins cea mai mare injeală din cursul acestei luni, de
metri pe secundă. Umezeula aerului u lost cu 90/p mai mare ca normală. In zilele de 1, 3, 15—17,:3 şi 3 umezeala ajunsese |
punctul de suturațiune. Cerul a fost mai inorat ca de obiceiu. Repartizate. după gradul de inorare, am avut: 5 zile senine, 6 n
Şi 19 acoperite, pe când în mod normal sunt respectiv 9, 8 şi 13 asemeni zile. Soarele s'a arătat în 16 zile pe o durată totală de
ore; de obiceiu el străluceşte 105 ore în 21 de zile. Din ultimii 24 de ani, de când se fac acl observaţiuni heliografice, numai în 6 &
soarele a strălucit în Noemvrie mai puţin ca acum. In 5 zile s'a notat brumă, în 7 ceață, iar în câte una rouă și chiciură. După zili
cu brumiă. de la inceputul decadei a doua, frunzele arborilor au cizut în cea mai mare purte, Iarba a continuat a vegetă până în zi
de 24, când a fost acoperită de zăpadă, 4

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE

209

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FACUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘII
LUNA DECEMVRIE 1909 st.n.
Director: N. COCULESCU.

Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

= | Temperatura | coli IE || Se,| Temp. sua: |. |
35£ aerului CO [iaz 3:35|23 == solului Col _| NE za ELE
Ba 1 sr |se/sE|sE = E E Ela PENONENE DIVERSE
as 1 | s | se &sl:3SAdâncime ze 9 2 Ei a a 25
zE3 = |s| 5 jas|-e gel — le | 2 a |zil< ls
= = |2|E || |? emitea | Se |-8| fl
| | [| [Ba
3.413.0/97.3| _] 0.7)- 7.7] 1.4] 5.0 suo wsw | 2.0| — [0.4 Va
3.8/3.2|98.7| — || 0.8]-8.4| 1.3] 4.8110.0| wsw |1.6|| — [0.0/B%;2—'v3a-p
9.4/4.6/95.5| 5.5] 8.1]-7.6) 1.3| 4.6] 3.7] wsw |3.4|0.210.11005"45-6 „V'oa%a-10'
9.414.9189.0| 9.0[13.0|- 7.0] 1.4| 4.4] 0.0|ne wsw| 1.8] — [| 0.2j.—0a,2fa-p
4.3113.3]-0.5/13.8/5.3/87.0| 9.0[15.5|-5.6]| 1.4] 4.4] 0.0) wsw,sw | 1.6|| — | 0.103, 22020%-p
3.7] 9.0) 0.0] 9.0|5.5]94.0| 3 4|13.4-6.3| 2.4 4.5) 5.7] wsw | 2.0|| — [10.0|—0a Z20a-8"15
2.4] 4.4|-0.5| 4.9|5.5199.8| sa 5.6|-5.6| 2.8) 4.7[10.0| ne [2.6] — [0.0|ta-p
„Bi 4.4] 5.4| 3.6 1.8]6.2]99.4| — | 5.8| 0.3] 4.2] 5.0|'0.0| exe [1.2] — [10.0 Z0ta-p
54.4 7.0] 8.6| 3.5| 5.47.3198.4| - | 8.8] 0.5] 5.3) 5.6[10.0| exe |2.6||— 0.0) 0,ta-14,
59.1, 9.712.0| 7.2] 4.818.2]93.0| 1.3)12.9! 4.0] 7.9! 6.3 10.0) exe |4-810.6 0.29 %6130-7:45
fe E ui | pi il |
2.6| 6.8/5.9192 4 — |19.51-0.5] 7.1| 7.0[10.0| anr |8.1|— 0.4] 76025-1%450..65242-22,30,
0.4, 3.0)4.3/89.2| — | 4.0|-3.0| 4.9! 6.9[10.0| sms [11.0)0.5|0.2]/Za-p
1.5| 2513.3/70.7| — | 2.7|-4.9]| 3.4] 6.4110.0| ne | 9.9] 3.010.410; a-1830 x02,50-6%45
2.1| 5.5)2.7|58.0) 8.5] 8.0|-9.0| 2.7] 5.8] 1.0) ne [4.7] -—[[0.8le&;
3.5| 3.4/3.1]79.5| — |-4.9-8.0| 2.1| 5.4] 9.7] an: |6.8| — [0.5 BE] adăpo:t
4.4) 3.012.982 3) —y 0.51-9.5|| 1.8| 4.9] 6.3|eng,wsw]| 2.6] — |0.2]bk] »
.1-7.6| 6.9|2.7186.8| 85| 5.0)-12.0| 1.4 4.6 1.7] wsw [3.3] —0.5]—
«6|-7.9| 3.312.7|93 3] — |- 3.4-125| 0.9] 4.2] 7.0) wsw [5.1] —[10.0|—/a
-5|-6.0| 5.5|3.3/95.7] 2.8| 5.0|-8.5| 0.6) 3.8] 6.0 wsw [3.8] — 0.0|220a-12130, y'a-164
a a EI 33.) 6.4)14.0)-9.8] 0.6) 3.7| 5.7] wsw [3.1] —[0.1|—/a
| Î j | ||
7.8|-0.7| 8.5) 4.7]81.8| 1.sho.sl-s.5l 0.6| 3.6| 8.7] wsw 13.4] — |0.4|—0a,('(D'18u15-18145
4.5) 1.6| 2.94.8/86.9) — | 5.51-4.0]| 0.8| 3.4110.0)] wsw,ese| 4.1] — |0.5|—0a
4.1|-4.4| 5.214.387 3) 0.6) 6.8|-7.5| 0.9] 3.3] 8.3] wsw |3.0| —|0.3]—
8.3]-0.4| 8.414.8 4.3) 4.9]12.01-4.5] 1.2] 3.4] 2.3] wsw 52| 1.9|—
0.6 1.9 8.7|6.3/89.7| 5.414.3|-3.1 2.3] 3.5| 4.7] wsw |3.7| — |0.9]-a-a
8.5| 44| 4.4/6.0 88.4] 3.0|15.0| 0.0| 4.3] 4.4] 9.7] wsw,se Suez 0 erips7-uvas si-a
5.0| 0.2] 4.814.9]94.0) 2.5] 7.4]-7.1| 4.2) 4.8] 5.0| ne [0.7|0.1|0.212209%40-11:26
14-34) 4.514.1196.4| — | 2.9|-7.5| 2.8] 4.7110.0] sw 0.3] — 0.0|j—0a 20 2a-p
9] 3.0|-2.4| 5.414.8]98.2) | 5.0|-5.9 2.6) 4.310.0| sw [0.7] —|0.0|220%a-13210,15%80-17540
34) 5.5) 0.9] 4.6/5.5196.5, — || 6.1]-3.0| 34| 4.3110.0| sw,nn |2.8|9.7||0.0|Z20a-1115, 9017-2345
3.6| 5.7] 2.5| 3.215.3190.0) — | 4.9)-0.6|| 4.0) 4.7 10.0) ENE | 9.08.210.4 Și 5 aiasti ei ia CR
= | ] i] (| | || -
55.6] 4.3] 451-142] 5.74.6189 579.3) 7.01-5.5] 26) 4.7 7.3) wsw |a.ohs. 7.9)

Ultima luă a anului 4909 a avut, in general, la București un limp mai puţin rece cu de ubiceiu şi cu precipituţiuni atuion-
ice In mică cantitate, Temperatura lunară, 103, este cu două grade și jumălate mai ridicata cu valoarea normală, dedusă diu
oada de 35 de ani de observajiuni termometrice, 4871—41905. Cu toate ucealea, în mulţi ani din acest interval temperatura mij-
is a lunii Decemyrie a fost și mai ridicată ca acum, lar limitele intre cari ea a variat sunt: 4-36 (1874) şi — 005 (1885), In luna
care ne ocupăm am avut două perioade Iriguroase: cea dintâiua cuprins primele 2 zile şi u lost o continuare a ucoleea de la
lunei precedente, lar cea de a dona de 4 zile, de la 15 lu 19. Toate celelalte zile au fost mai culde cu de obiceiu, cu deonobire
de la 8 la 11, 24 la 27 şi 20 la 74. Ziua cena rai caldă a lost uceă de la 10, cu toute că temperatura muximă absolută, -4+190.8, n
i loc la 5, iar cea mai friguroasă, aceh de la 15, în care va inregistrat şi temperatura inimă ubaoluta, —7049, Do remarcat este
al că din ultimii 32 de ani numal în anii 4525 şi 4904 temperatura minimA abaolută a lunii Docemvrie u fost mul ridicată ca
i, respectiv —A şi —706, tu ceilalți ani ea coborându-se mult mai Jos, ajungând până lu 238 (1902); în ce privește tempo-
ira mazimă absolută, ar puleă zice că eu este cuprinsă în limite normale, cu toate câ în câțiva ani din intervalul pomenit ou Wu
dica! până În +2. Am avut în total 20 zile cu inghej parțial și 7 cu ingheţ total; de obicelu, sunt în uceustă lună 20 zile din primi
alegorie și 1U din cea de a dona, Totalul precipitațiunilor atmonlerice, 19 mim, este cu mul bine do 40 g mul mic cn cel normal, De
incoace, au lost numai % ani in cari luna aceasta n font și mai lipaită de precipilațiuni atmontorice cu ucum, Gen mal suce-
i lună Decemvrie din acest interval a fost în 4479, în care nu a plouat gi nici ma căzut zăpudă do loc, lar cea mal plolonsă în

57, când van adunat 4% mm do apă. Am avut 8 zile în cari au câzut cantităţi apreciubile de apă; întrvuna, ln 18, apu ui provenit din
imevarea care a format o pătură de zăpadă de hcm grosime, Solul s'a menţinut acoperit cu zăpadă în 4 zilo; lu 4 pi 2 de zăpadu
in luna precedentă, lar la 1% gi 4% de aceea câzută din nou în curnul acenteiu. Preslunon atmonferică lunură, 706 mur, esto cu 2 mru
coborită ca valoarea normală. Coloana barometrică a variat între 770 mm în ziua do 15 și 747 lu 2, Direcţiunea dominantă u
vântului a fost WS8W (Austrul), care a suflat în proporțiune de 46%/g din numârul totul de obhervațiuni, Vânt tare a suflat în 4 alle,
a 42 Crivăţul, atingând cea mal mare luțeală din cursul lunii, de 16 metri po wecundă, Umezoalu norului n fost cu 50/g mai mare cu
general. In & zile umezeala ajunsese la punctul de saturațiune, lar intruna, la 7, acoaută atare wa menţinut în tot curnul ei, Corul
s!41 de innorat ca de obiceiu; au fost W zile senine, A noroaso și 18 acoperite, cam tot atâtea câte sunt în general în acoantă lună,
rela s'a arâlat în 15 zile o durată totală de 72 de ore, adică numul cu d ore mal mult cu în mod vormul, lu 9 zile wa notat
mă, în 4 rouă, în 1% cesţb in 4 ebielură ; lar într'o senră, In 74, coroană și halo lunur,

910 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI

LUNA IANUARIE 1910 st.n.
Director: N. COCULESCU

Inalţimea barometranlui deasupra nivelului Mării 82 metri

ci] Temperatura Die Temp. | | „Mae Lu s 3 e

s= = aerului CO | aerula: zi solului Coe _|| N PI le) 3 z| ZE

ZI 00) E AG PE 3 | e CI |———I3i| = s |egloal se FENOMENE DIVERGE
2) Ep | | â | 3. | lAdâncime|3o|| sş £ |sSlesale.-!
dee 3 [i |=|-|3|2| poa” £ a [sall sa]
N <a |s|2|al2|£ sent 2 | 5 $ [ze] |âc

| Ii | i |

4|756.0) 2.5| 3.6| 2.3] 1.3] 4.7, 85| 3-18 3.5] 4.8 10-0) NE 16.0) 0.9! 0.6 770-22%,00xX013%30-15"40
2] 62.9] 0.7] 3.8| 0.0| 3.8] 34| 85| —| 3.5]-3.4] 2.9] &.6[10.0] ne 11.7) —] o.e]--
3) 64.2] 0.2] 2.0|-0.6| 2.6) 4.3! 92| 0.4] 43|-5.2| 2.7] 45| 6.74 w | 1.3) 0.7] 0.4 e0i43-8
4 57.7] 1.5| 6.3]-1.5] 7.8) 4.2] s2 8.4114.0)-7.3| 2.2] 4.3] 0.7] _w 12.3) —| 0.0|ota
5) 51.2) 4.5| 6.5|-1.9| 8.4] 3.6| 69 7.210 0)-9.4| 1.9] 44| 3.0» 1.3 — | 0.8ota
6] 52.9 14| 6.0|-1.0| 7.0, 3'8| 76) 4.0)10.5|-6.8| 1.6| 3 8] 9.0) mw 12.0) 0.0 0.|—0a x 1045
7| 66.3|-6 3]-0.3|-8.5| 8.2] 2.4) 74 0.2] 2.01-12.9| 1.4] 3.6 8.3! E 1.3] 0.0] 0 5 7230-12h20.24"-22h30
8| 61.2-4.1|-14.0|-7.2| 6.2] 2.9 85] — | 0.0/-12.0] 1.0| 3.5) 9.3] w 2.3 0.0] 03| 25%-p
9 69.8|-104|-3 2|-140]10.8| 1.4, 63| 9.0]-1.0,-18.3| 0.5 3.4] 0.0) -w 17] 0.0] 0 6|—
10) 69.3]-6.3|-0.8|-11.2]10.4| 2.4, 72] 9.0) 5.41-156-0.4| 2.8] 0.0] sw 11.0) —| 08]—

| [| | | i! | | | ! |
41) 67.0|-2.7 3.91-8.8 12.7 3.0| 76 9.0) an 2.6) 0.0] sw [1.3 — | 05|—ta
12| 58.4|-0.5| 5.9]-5.7]11.6] 3.7] 82| 9.01 9.A4Ț-11.0|-0:5 2.3] 0.7] sw 13.0| —|| u.Al2a
13) 52.7] 2.4]40.8| 3.5|14.3| 4.0) 70) 8.1]15.41-9.5|-0.3| 2.2! 0.70 w 1.3 — | 0.8l—'a.Ztp
14) 56.4] 2.0| 5.5| 0.0| 5.5] 4.3| 82| —| 6.0]-6.0| 0.0] 24110.04 e 2.0) 3.5] 0.9)e '15%40-17h5,X047h5-82k20
15| 59.2|-0.5| 1.8|-2.0 3.8) 3.9] 89] 5.6| 7.0|-7.0| 0-2 24| 8.74 w [3.0 0.2] 0.3|BQP; 0225-2445
16| 57.3) 0.9] 4.3]-1.5| 5.8| 40| 80| 4.4] 7.9|-6.0| 0.2| 2.0) 8.74 w 11.0) 0.8) 0.2];
17| 59.0-2.9] 1.9]-6.0| 7.9| 3.6) 84| 4.4] 4.5/-10.0| 0.2| 2.4! 4.74 sw 1.7] —| 0.636); —2"1a-14%20
18| 52.3)-0.5| 4.2]-4-6) 8.8] 4.0] 87| 3.4] 8.9|-9.8| 0.2 244) 6.3] _w 12] — | 0.2|Dta
19) 40.9] 2.4! 6.0|-2.0, 8.0] 4.6| 31| 2.3] 7.0|-7.0| 0.3| 2.4 9.7] ww [2.3] 0.2] 0.2|—ta,9915%40-15%50
20) 45.8] 1.9 5.8| 0.6| 5.2) 46| 87| —-| 4.0)-2.5] 0.3] 2.4) ij sw [4.3] — || 0.8|—

| | | | 1 | pl |
24| 47.3] 2 a| 6.6]-0.4| 6.7] 4.8, 87] 3.5) 3.4-6.0) 0:3| 2.0, 7.0] me [4.3] —| 0.5|=2ta-9*30
22| 44.5|-0.2| 2.4|-3.4| 5.5) 4.6] 99| —| 4.1]-7-0) 04| 2.1110.0] E 12.0) — | 0.4 | 0ta-
23| 42.2] 0.3] 1.5 0.0! 1.5) 4.8] 100| — | 3.0|-3.2| 0.5] 24|10.0| se 10.3] 1.4] 0.0) 20.t2-p,90%19"25-19"41,0023
24| 49.9)-0.2 1.3]-0,6| 1.9) 40! e, — || 1.0]-5.6| 0.7] 2.1] 8.0] _w [2.3] 2.7] 0.alle%0P-6h5, Xa [30-24
25| 46 0)-0.5| 3.3|-4 5] 7.8| 3.0] 68] 6.7] 7.0]-8.9] 0.8] 2-2] 8.7] sw [1.0] —| 0.8|—
26| 39.6) 2.2] 4.6| 0.0| 4.6! 5.1] 94] —! 3.8]-6.0] 0.8] 2.2] 80| e |4.7] 45) 0.1]e210130-18"45,. =
27 444] 26| 8.3]-1.1| 9.4] 4.8] 86| 3.0/13.4/-5.0) 1.3 2.3] 4.0] ww [0.3] —| 0.3|=203:50-10510
28) 47.8] 1.7 si 0.2| 3.6] 5.0| 94| — | 5.9]-6.1| 1.6| 2.5] Gizi NE 12.0] 4.5] 0.0|g0%3%35-915,131-16"45,P16h55
29| 57.4] 0.7| 6.0|-2.9| 8.9! 3.8] 79| 9.6[11.3|-8.5 4.5| 26| 07| w [4.3] —10.6|—ta
30) 56.6) 1.9] 8.8]-3.8)12.6| 3.7| 70| 5.9114.9|-100] 1.5| 2.6] 2.7] sw |1.34 —| 0.3|—
34| 55.7] 3.6 10.7|-2.0712.1] 4.6) 77| 7.7|16.3)-9.0| 1.4] 2.5] 5.3] se 10.7 — 0.6207 50-8"35

| | | | | || || | |

u.) 54.2]-0.4| 4.2]-3.4| 7.3] 3.9] 82) 15.2! 7.2]-8.1) 0.9] 2.8] 6.0) w 11.819.43.3

Luna Ianuarie 1910 a fost caracterizată la Bncursşti printr'un limp loarte frumos şi mult mai pujin rece ca de obiceiu; acest
timp a avut loc mai cn seami în unele zile din a doua junitate a ei. Temperatura lunară, —V).l a fost cu pateu grade mai ridicală
«a valoarea normală; totuş, în intervalul da la 1371 incoaca am mai avut ani —puţini da altfel — ta cari această lună a fost şi mai
caldă ca acum, Limitele intre cari a variat temperatura lunii Ianuarie în intervalul pomenit sunt: 410.9 (1873) şi —10.5 (1893). Afară
da zilele da la 7 la 10 ale acestei luni, cari au fost cava mti reci ca în mol normal, toate celelalte zile au avut mijlociile tempera-
turii mai ridicate ca normalele coraspunzătoare. Cu deosebire calde au fost zilela de la (la 6, de la 13 la 14, de la 19 la 21 şi de la
25 la 29, in cari temperaturile zilnica au intrezut cu 50 la 79 valorile normale. În unele, mai ales din ultima sa decadă, am avut un timp
atât da frumos încât se părea ci na gisim în plini prim vară. Ultima zi a lanii a fost cea mai caldi, deşi temperatura maximă absolută,
1.3, sa inregistrat în ziua de 13, La + am avut ziua cea mal friguroasă; atunci s'a şi înscris cea mai coborâtă temperatură din cursul
acestei luni, —1W.0. Aczste temperaturi extrema nu depășesc limitele constatate până acum la Bucureşti în luna fanuarie de la 1877
incoace; întradevăr, în majozitatea acesto: ani tecmombtrul s'a coborât mult mai mult în această lună, ajungând până la —2%.2 în
1831, iar în 1897 el a atins +(14)5. Da obicziu sunt în această luni 29 zile din prima categorie şi 15 din cea dea doua. Totalul preci-
pitațiunilor atmosterice, 49 mm, este cu aproape 5)9/o mai mic ca cel normal. Cu toate acestea, de la 135% încoace de 'când se face
aci observaţiuni udomatrice, au fost foarte mulţi ani în cari luna Ianuarie a fost şi mii lipsită de precipitaţiuni atmosferice ca acum.
Printre aceştia am putea cită anii: 1373, 1874, 1876, 1332, 183%, 1393, 4393, 19)23i 4994, în cari cantitățile de apă din această lună n'a în-
trecut 10 mm. Au fost 10 zile cn cantitiţi apreciabile da apt; în 3 zile ploaia a fost însoțită de fulgi de zăpadă. De la 15 la 17 solul a
fost acoperit de zăpadă pe o grosime de (1 cm. Presiunea atmosferică, deşi foarte ridicată în unele zile din prima decadăa lunii, a fost
en 4 mm mai coborâtă (fină de 754 mm în mijlociu) ca valoarea normală. Coloana baremetrică a suferit o variațiune de 31 mm întrs
770 mm în ziua de 9 şi7!3 mm la 26. Vântul dominant a fost Austrul(W5W)care a suflat în proporţiune de aproape 600%/0 din numărul
total de obzervajiuni. [n prima zi a lunii, Geivâţul aveă o iuțeali da Lt matri pe sacunii, singura zi în carea suflat vânt tare. Ume-
zeala aerului a fost normală. Cerul a fost mai puțin Innorat ca de obicsiu. Rapartizate, după gradul de tanorare, am avut în cursul acestei
luni: 9 zile senine, 7 noroasa şi 15 acoparite, adică cam câte sunt în mod normal. Soarele sa arătat în 21 de zile, ps o durată totală
da 415 ore, în loc da 82 ore cât strălnceşte de obiceiu în Ianuarie. In 10 rile s'a notat brumă, în 8 ceață, iar întruna, la 27, curcubeu.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 211

| OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
ĂCUTE LA

- OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCURESTI

LUNA FEVRUARIE 1910 st. n.
E. Director: N. COCULESCU L

Inălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

a s-a || s | Vântul a
E trai Să E IE IEI mtiricI A aa AL.
= 2 ea a III | Sa 35| 35| aanc. |= $ 5 jegjselea FENOMENE DIVERSE
ses = [i | [32| 22| za _———3 = 8 [salailsa
LE |4 | =z|a| ERIE că ETNIE RS ae ae
TE TE 7 | ] Ț | || ZA ză
1.8) 4.4|-0.5| 4.9447] 83| 1.3/12.31-6.0| 1.8] 2.6] 8.0) e 4.310.904] 7185-24, 0048%15-24
| 7.9] 4.2 6.716-0) 90) V.7110.8|-20| 2.9] 2.9] 9.3] a | 3.7[18.410.2|900:—12%,„70h-9"50
| 36| 3.0) 24| 2.958) 95 —, 1.8|-1.0| 3.8 3.4)10.0) ve |2.7] —[|0.1|Z017 p.9021040-94:45
7. 5.0 6.4] 3.5] 2.916.6| 99) —| 6.9] 04| 43| 3.8l100| ne |1.7|2.0]0.0|904%-15:30,211:10-22h Z0a-p
6) 4.0) 6.0] 3.5] 245.6] 92) —| 6.aj-1.4) 48| 4.2] 90| e [2.002l04|— |
55.7, 3.5| 3.4] 2.0| 3.4)5.0| Si — | 7.9|-1.5) 43| 4.3110.0| se |23|—[03|—
51.9, 3.7 58| 1.1] 4ili.8| 80 — 10.0|-2.0| 4.2 4.4(10.0| ww [0.1] —[0.6|—
47.9, 4.5] 5.7| 3.1 2.6)5.4| 80 — | 7.0|-1.0) 4! 46100) w [1.7] —[0.6]—
43.7, 3.9 9.9/-0.4140.0/4.9, 80) 6.0419.0/-7.1| 42| 46| 5.3] e [1.3] —]0.7|—ta
Di 322. 33) 5.6) 0.4 6.216.1 3| — N7.a-5:0| 3.1) 4.6|10.0! ve |3.3)1.910.1| Z0a-14 30, e01515-24
D | | | | | | | | | a
4 36.4 44| 6.1] 3.5) 236.0) 97) —| 5.8| 0.5) 48| 46110.0) e 11.716.0|0.0|220a-8130,900'-71,48015-24
54.9) 40| 5.1 ai 1.515.9) 97) — | 5.2] 0.4] 4.7] 4.9)10.0| ne |3.31449]0.1|eo:0215"
13) 59.4) 28| 4-0) 1.3] 2548] 83 0.8) 921-018] 02| 49100 se [30|—lo3—
4 60.50.72 36-12) 43f3.4) 70| —! 28|-â.5] 3.1] 460.0) e [2.8] —[04|—
5 5548-10 1.2 .-3.0) 4.244) 94| — | 491-644] 2.0| 4.2|10.0| ne |2.0|0.9|0.2l0p-a,850-140x16"48-17427
6 53.3 217 3.0|-1-1| 6.115.0) 87) —| 9.0-3.8| 24| 3.7]10.0| me [2.7] —[0.0|—
i 58.0| 5.0) 8.4| 3.4 5.015,91 89| 1.2110.41-1.4| 4.4] 4.4] 9.9] w 11.3] —|0.5|—0a-8540
Bi 63.8) 4.1 8.9] 26) 6.354 84| —115.0|-4.3] 46| 451 6.7] e [0.3] — 10.4] —0a-10%35
9 62.8) 4.0 1-4] 1.0) 6.415.080) 1.615.0-5.5) 46| 4.7110.0) 1.0|| — || 0.4|220a-8215
Di 624| 48| 7.8] 3.0) 485.3 82] —| 9121-05) 46| 4.9100) re 1.1] — 0.3) —
| | | | | Il
„AI 5.0] 8.0| 2.5] 5.548) 73 — Ma al-1.0 4.9 5.210.0) E 13| —|0.8]—
64.2 344| 1.2) 3.6| 3.6153) Bi —(10.4|-4.0) 5.3] 5.2] 6.7] w [0.7] —10.6|—
5 61.5 7.715.9) 0.815.15.9, 7410.7122.8-4.5| 5.4] 5.2] 2.7] w 10.3] —10.2|—0a
393) 6.3112.4| 11111.3459) 84) 2.8120.0)-3.8) 3.9] 5.6] 7.7] n [4.3] —[0.5|-a-ta:==08"-10h15,(])121%30-22%30
5 57.6, 3.6 6.3-0.2| 7.006.0/ 97 —I 9.4/-6.4) 5.3] 5.7110.0| w [1.7] —[0.0|220a-43010,18%20-p
Bi 33.4) 5.7] 8.4] 3.7) 4.706.3, 94 — 112.8] 0.7! 5.8] 5.710.0) ne [1.7] — 10.4) 220a-41»
Di 53.4) 6.4|10,6| 4.7) 5.9163, 87) 2.8118.2-2.4| 6.5] 6.0] 6.7) w [10| — 0.6] 1a-9130
56.4 55 i | 2.4] 6.9)6.8 97) 06|12.9)-1.8| 6.0| 6.1] 6.7) ve [4.0] —110.2|Zta-11P40
| | | i If ș | Ii |
55.4 4.4 744) 1.8 5.354 87129.0)11.0)-2.6) 4.4 4.6] 8.9. ne | 2.0]45.2]]9.7]
Lana Fovrunrie tild a [ost caracterizata la Bucureşti printr'un timp inchis, ploios şi, cu toate acestea, foarte cald faţă cu

Min care face parte această lgnă. Temparatura lunară, + 4044, intrece cu peste cinci grade valoarea normală. O asemenea lom-
pentru luna Fevruaria ate extraordinar de ridicată, câci din ultimii 40 de ani, în cari sau făcut în această localitate obser-
ler momstriee, nu a lost nici unul In care această lună să fi fost atât de caldă ca acum; limitele între cari oscilase tempo-
mijlocie a lunii Fevenaria până în prezent, în intervalul amintit, sunt: + 30.5 (1879) şi —60.1 (1875), Toate zilele, tară nici o
au fost mai calde ca de obiceia; cu deosebire calde au fost însă cele dela 2 la 12 şi dela 16la finele lunii. In ucento porioade
arile mijlocii zilnice au intrecut cu î la 9 valorile normale corespunzătoare, In ziua do 2, care a fost ziua cea mul caldă,
loc temperatura maximă absolulă din cursul acestei luai, 159; iar în ziua de 15, în care au căzut câţiva fulgi de zăpadă, s'a
L temperatura minimi absolută, — 390, Aceste temperaturi extreme, și cu deosebire acea minimă absolută, nu sunt do loc
ipilonale, cuci de la 1477 incoace ta foarte mulji ani termometrul sa ridicat în Fevruario și mai sus ca acum, ajungând până la
in 1599, po când în 1434 wa coborit la —24:5. Am avut în total 6 zile cu câte puţin îngheţ și nici una do larni; de obicelu, în
lană sunt 24 zile din prima categorie şi 8 din cea de a doua, Cantitatea totală do apă adunati, 45 mm, 0sto cu poate DOO/g
decât acela ce se aduni de obiceiu În această lună, De la 1585 incoace, adică în interval de 45 do ani, numai în 7 ani
de care ne ocupâm a fost mal ploioasă ca aceasta; excepțională a fost însă aceea din 189 în care wa adunat 147 mm, Au font îni
5 zile în cari au căzut cantități apreciabile de apă: într'una, la 15, a câzut puţină ninnonro care acoporino binigor pământul, dar
apit repede, In mod normal suat 8 zile cu precipitațiuni atmosferice, iar în 15 zile pâmântul râmâne acoperit cu ziâipndă. Pro-
atmosferică mijlocie, 775 mm, a lost normali, Barometrul a variat Între 705 mim, în ziun do 22, pi 744 în ziua do 8; deci, o on-
de 17 mm. Direejiunea dominantă a vântului a fost ENE (Ceivâţul) caro a nullat în proporţiuno de 670/, din numărul total
vajiani. In primele doui zile ale lunii, Crivătul a suflat tare, atingând în ziua do 2 cea mai maro luţeali din curnul acoate
da aproape 14 matri pa secund4. Umezeala zid eh a fost cu 79/g mal mareca în gonoral. La d, 4 pi 20, umezeala ajunaono In
fajiane. Corul mult mai lanorat ca do obiceiu. Am avut o singură zi senină, b noronno și 22 acoperite, po când în general sunt
Betiv 7, 8 și 42 de asemenea zile, Soarele a strălucit atât de puţin ca niciodată, do la 4545 înconco, 29 do ore în 10 zile; de obicelu,
arată în 14 zile pe o durată de 9) de ore, Ceaţă sa nota! în 42 zile, brumă în 2 9i rouă în 1, Sub infuonin timpului atât
dia cursul acestei luni, seminiturila şi vogetajiunea din parcul Observatorului Astronomic și Meteorologie nu lunt un mare
i, mal ales în ultima decadă. Majoritatea arborilor şi arbuştilor au inmugurit, lar ulmul, cornul şi arțarul tătârâac nunt aproape
Geha! de tramnă sta foarta framoa și continuă n se desvolta, În altimale zile alo lunii ma nemânut orzul do primăvară,

Ti Ano shi gi ;

a N CE “sri LU E să

pu) oh Să ab Au
* IPUE

Ș Sia LUN ,
RI SI AD [i Bal ATI

( pa da ate ţ
AU 4 ş i A i id Ps LU 0 ata A
pi Pa SUT. Lulu Adu (UI IAU Ah Po Im RI dt 4 Pe ITI ut
N Da CUL Ie Lite MA taria ui E Dutu alia Re ue a ab ab să ți
i Y At DL a a Mijtă da A IE ten i cană
i (4) fiat sk OT Bă si E, "fe in se cazat Areal me ba beti Dă

Pi TE i ia MA0,
sea ir eu aio cb dă. le

siliti pân A DUR aa
fe Dif fă fo'ui Fa LA MD
aaa pete apei îi cpt
si bee la si bi a.
Hu. er altă Rp:

«a-ti

lib i] ip ah ob vi Lia > [.
A, it ii 4 A, 4

au
tt)

stu ese MĂ
ki Tai ea pi tiy SI

PREŞEDINTE DE ONOARE

M. S. REGELE CAROL |.
MEMBRII DE ONOARE

ANDRUSSOW NICULAE, Dr. Professeur ă l'Universite, Kiev. (Elu le 8 Mars 1910).

BERTRARD GARRIEL, Professeur ă la Sorbonne, Rue de Sâvres 102 Paris. (Elu le 8 Mars 1910).

BAEYER, Dr. A. von, Gch. Rath, Professeur ă VUhniversit6, Areis-Strasse 1, Munchen. (Elu
le 15 Mars 1891). i

BLANCHARD, Dr. R. Professeur ă la Faculte de Medicine. Paris. (Elu le 17 Novembre 1908).

CROOKES, W. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897).

DEBOVE, Dr. Professeur, Membre de l'Acad. de Med., Rue la Bostie 53 Paris. (Elu le 8 Mars
1910).

DUPARC LOUIS, Profsseur ă PUniversit&, Ecole de Chimie Gencve (Elu le 8 Mars 1910).

ENGLER, Dr. C. Professeur ă LUniversite de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909).

FISCHER, Dr. EMIL, Geheim-Raih. Protesseur ă LUniversite de Berlin. (Elu le 17 Novembre
1908).

GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-Londou.
(Elu le 5 Avril 1899).

GLEY EUGENIU, Dr. Professeur au College de France ete.; Rue Monsieur le Prince 14 Paris;
(Elu le 8 Mars 1910). R

GUYE PHILIP, Dr. Professeur ă l'Universite, Ecole de Chimie, Geneve. (Elu le 8 Mars 1910).

HAECKEL, Dr. E. Professeur ă PUniversite, lena. (Elu le 5 Avril 1900).

HALLER A. Professeur de chimie organique ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908),

HENRY, Dr. L. Professeur ă PUniversil6, 2 Rue du Mantge, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899),

HENEQUI FELIX, Professeur au College de France ete., Rue Thenard 9 Paris. (lu le 8 Mars
1910),

HAUG EMILE, Conferencier de la Croisiere, Rue de Conde 14 Paris, (Elu le 27 Sept, 1909).

LE CHATELIER HENRI, Professeur â la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908).

LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de PInstitut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900),

LOSANITSCH, SIMA M. Professeur ă Plicole royale supârieure, Belgrade. (lu le 5 Avril 1899).

MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne, Paris, (Elu le 5 Avril 1900).

PATERNO, Dr. E. Professeur ă PInstitut chimique de PUniversite, Rome, (Elule 15 Mars 1891).

PETROVICI, Dr. M. Matematicien, Belgrade. (Elu le 30 Juin 1908).

PICARD, EMILE, Professeur, Membre de VInstitut, Rue loseph Bara 2. Paris. (Ilu le 27 Sept,
1909).

RAMSAY, Dr. W., Professcur University-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 1899).

SUESS, Dr. ED. Professeur â PUniversite, Prâsident de VAcadâmie des Sciences, Afrikanergasse,
Vienne, (Elu le 5 Avril 1900),

SCHIPF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO. Istituto di Studii superiori in Fi-
renze. (Eletto îl 4 febbraio 1904).

TSCHERMAK, Dr. G. Hofrath, Professeur ă VUniversite de Vienne, Griun-Anastasius-(asse 60,
(Elu le 15 Juillet 1901),

TECLU N, Dr. Professcur, Wiener Handels Academie, Wien, (Elu le 27 Sept. 1909).

UHLIG VICTOR, Dr. Profesmeur ă l'Universite, Wien. (Ilu le 8 Mars 1910),

——

MEMBRII DE ONOARE AI SOCIETĂȚII DECEDAȚI

MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE

a —

BECHAMP, A. Protesseur &mârite, Docteur en mâdicin et 6s-sciences physiques. Paris. (lu
le 5 Avril 1894).

BERTHELOT, M. Senateur, Professeur au College de l'rance, Seerstaire perpetuel du | Acade-
mie des Sciences. Paris. (Elu le 15 Mars 1891).

CANNIZZARO, S$. Senatore del ltegno, Professore, Direttore del Instituto Chimico della Ii.
Universită. Roma. (lilu le 15 Mars 1891).

FRIEDEL, CH. Professeur ă la Paculte des Sciences, Membre de Institut. Paris. (Eu le
15 Mars 1891).

MENDELEJEFEF, Dr. D. Professeur ă l'Universite de Pâtersbourg. (Ilu le 5 Avril 1899).

MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (lu le 5 Avril 1900).

MASCART, (E). Directeur du Bureau Central Meteorologique de France, Professeur au College
de France. Paris. (Elu le 15 Mars 1891).

BULETINUL
BOCIELPAȚIL DE ȘTIINȚE

BUCUREŞTI

ANUL XIX-lea. MAIU—IUNIE 1910 No. 3.

PROCES-VERBAL

Al sedintei de la 22 Fevruarie 1910

——.. .—

D-l PReșepiNrE BUNGEȚIANU deschide ședința la 3 şi 3/,.

Se propun următorii membri cari urmează să fie votaţi astăzi :
D-ra Silvia Petrişor, D-nii: V. V. Crasu, V. Manole, Aur.
Craifeleanu, Dem. M. Popescu, chimişti la Institutul de Chimie
şi Alex. Paraschivescu, chimist la fabrica de zahăr din Roman.

Se dă cuvântul d-lui Da. Srarescu, care face Societăţii o recen-
siune asupra chestiunii valenței din punctul de vedere atomistic
electric, o lucrare a d-lui Stork, publicată în lahrbuch der Ra-
dioaktivităt und electronik, vol. V., 1908.

D-l Da. Haxcu face o replică la critica făcută de d-l dr. A. Os-
trogovich unei lucrări personale a d-lui Flâncu ; apoi face o co-
municare a lucrărilor d-sale asupra condensării parametilciclohexa-
nonei.

Nefiind altceva la ordinea zilei, şedinţa se ridică la orele 9 și %/4.

Președinte, D. Bungeţianu.

Secretar, Dr. A. Voilinovici.

4 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

PROCES-VERBAL

Al ședinței de la 1 Martie r9ro a sectiunii matematice

Şedinţa se deschide la orele 8%], sub președinția D-lui 1. loxescu.

Se citeşte procesul-verbal al ședinței precedente și se aprobă.

Se citește cererile de înscriere în Societate ale d-lor ingineri G.
CONSTANTINESCU şi V. STOICA.

D-l președinte comunică Societăţii că a trimis la destinaţie sumele
incasate pentru fondul Euler, prin banca Marmorosch-Blanck &
Comp., şi transmite Comisiunii române mulțumirile călduroase
ale Comisiunii Euler din Elveţia, precum şi tuturor celor ce au
contribuit la rezultatul obținut.

D-l secretar TR. Larescu dă cetire scrisorilor de mulțumire pri-
mite de la d-nii F. Runro și de la Comisiunea Euler.

La ordinea zilei comunicarea d-lui Ar. MyrceR asupra funcțiunii
lui Green. D-sa studiază o problemă de existență relativă la ecuația
iperbolică de ordinul al treilea de forma

e) 9 | Oz
3; il 235) Do), m 00 DD Z IPAD 370)
cu ajutorul aproximațiunilor succesive.

D-l TR. LAescv face o comunicare asupra ecuațiilor hferențiale
limeare, stabilind că ecuaţia lui Volterra permite a face peo cale les-
nicioasă întreaga teorie a ecuațunilor liniare de ordin finit şi infinit.

D-l secretar TR. Larescu cetește darea de seamă asupra activi-
tății anuale a comitetului actual. Această dare de scaina se decide
a se publică în Buletin.

Ședința se suspendă pentru 1/, oră.

La redeschidere membrii Societăţii propun ca, la adunarea gene-
rală de la 24 Martie, să se aleagă acelaș biurou pentru secțiunea ma-
tematică. Actualul redactoral Buletinulua, d-l Ar. MyLeR trecând
profesor la Universitatea din lași, d-l secretar TR.Larescu se oferă
a-i da concursul necesar pentru publicarea Bulefinului.

Şedinţa se ridică la orele 1o!/; seara.

Preşedinte, A. G. Ioachimescu.
Secretar, Tr. Lalescu.

—— ar -—

——- _” —..—” —..——.————

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 5

PROCES-VERBAL
Al ședinței de Luni 8 Martie r9ro

Ședinţa se deschide la orele 8 şi 1/2 seara, sub preşedinţia d-lui
D. BUNGETIANU, în sala XI a Universității.

Se dă citire procesului-verbal al ședinței precedente şi se aprobă
nemodificat.

Se dă cuvântul d-lui Da. C. Srărescu, care își desvoltă confe-
rința întitulată : »Contribuţiuni la cunoaşterea reflexiunii luminii în
lame metalice foarte subțiri“.

După aceasta ia cuvântul d-l PRoresoR D. BUNGEȚIANU, şi face O
serie de observațiuni critice, aducând argumente foarte solide asu-
pra memoriului lui G. Werthesm, întitulat: » Memoire sur l'€quilibre
des corps solides homogenesc.

Nemai fiind nimic la ordinea zilei, ședința se ridică la orele 10.

Peședinte, D. Bungeţianu.

Secretar, Dr. A. Voitinovici.

PROCES-VERBAL

Al sedintei din 28 Martie 1910

Ședința se deschide la orele 3 p. m., în sala No. VXIIIa Univer-
sității sub președinția d-lui D. BUNGEȚIANV.

D-l preşedinte comunică Societăţii că în întrunirea actuală se
sărbătoreşte :

1. Incheerea activităţii anuale a Societăţii, și

2. Aniversarea a 20 de ani a existenţii sale, și aduce în acelaș
timp omagii d-lui Dr. Istrati, secretarul său perpetuu, care a însu-
fleţit această existență de la înființarea ei până acum.

Se dă apoi cuvântul d-lui Dr. C. |. Istrati, care, într'o cuvântare
plină de vervă și învățătură, amintește începuturile Societăţii, greu-
tățile prin cari a trecut şi speranțele ce se pun în viitor pe activi-
tatea e.

Această cuvântare, care a produs o impresie adâncă asupra au-
ditorului, se va publică în extenso în Buletinul Societății.

216 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

După aceasta, d-l PREșEDINE BUNGEȚIANU desfășoară comunicarea
sa anunțată, asupra »Rezonanței lichidelor şi compresibilității lor«.

D-sa reamintește mai întâiu un dispozitiv experimental, comu-
nicat dejă Societăţii, prin care se invederează resonanţa lichidelor
prin ajutorul unei unde sonore ce se propagă în o coloană lichidă
mobilă, și în care la diferite momente se percepe o întărire a sune-
tului. Distanţa între două poziţiuni de întărire fiind egală cu 1/2 din
lungimea de undă a sunetului corespunzător, se poate deduce iu-
țeala sunetului în coloana lichidă, cunoscându-se această distanță
şi numărul vibraţiilor acestui sunet.

D. BUNGEȚIANU arată după aceea că această 1] de undă variază
pentru acelaș sunet cu felul tuburilor întrebuințate pentru rezo-
nanța lichidului, și în urmă expune o serie de experiențe în cari să
se vadă legătura ce ar există între această lungime de undă și di-
mensiunile tuburilor întrebuințate.

După ce menționează că toate metodele întrebuințate până
acum pentru determinarea iuțelii sunetului în lichide au dat rezul-
tate eronate, voind să atribuie aceeaș iuțeală de propagare în o
masă ilimitată ca şi în coloane cilindrice, d-sa se aplică a găsi o re-
laţiune în virtutea căreia să se deducă în mod exact iuțeala adevă-
rată a sunetului în masse lichide din iuțeala în coloane cilindrice.

„Prin consideraţiuni teoretice, d sa stabileşte o formulă prin care
se determină iuțeala adevărată a sunetului în lichide, şi produce
mai multe tablouri pentru verihcarea acelei formule. Cu ajutorul ei,
d-sa deduce o relațiune pentru calculul compresibilităţii lichidelor
respective şi citează mai multe cazuri, cum de exemplu la mercur,
la apă, la diverse soluțiuni saline, în cari se compară rezultatele
d-sale cu valorile găsite prin măsură directă pentru aceste. com-
presibilități, şi arată că există o sola ler foarte satisfăcătoare
între toate aceste rezultate.

Această concordanță, precum și alte verificări experimentale,
conduc conferențiarul să admită că metoda sa rezolvă în modul cel
mai complet cunoscut până astăzi, determinarea iuțelii sunetului
în diverse lichide.

Această conferință se va publică de asemenea în Buletinul „So-
cietății.

După conferinţa d-lui ile Pere d-l inginer 1. Ionescu, mem-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 217

bru în comitetul Societăţii şi în comisiunea de verificare a cheltue-
lilor, face o dare de seamă asupra acelei verificări, aducând elogii
cassierului Societăţii, d-l |. Mihăescu, pentru ordinea și îngrijirea cu
care se achită de îndatoririle sale.

D-l PREȘEDINTE BUNGEȚIANU; inainte de depunerea mandatului său,
propune să se ofere d-lui Dr. C. Istrati, în semn de recunoştinţă
şi simpatie din partea Societăţii pentru persoana sa, o agapă co-
legială. Propunerea sa este primită cu aplauze entusiaste. Această
agapă s'a fixat și a și avut loc în ziua de 4 Aprilie 1910.

Sfârşindu-se seria conferințelor la ordinea zilii, se procedează la
alegerea noului bivrou al Societăţii pentruanul următor 1910— 1911,
și se proclamă, în aplauzele tuturor, următoarele persoane :

Preşedinte, d-l Inginer I. lonescu ;

Secretar perpetuu, d-l Dr. C. 7. Istrati;

Cassier, d-l 7. Mihăescu ;

Bibliotecar și arhivar, d-l Viza A. Mihăilescu.

Vice-președinţi: Secţiunile de șt. matematice, d-l Inginer G.
A. Ioachimescu ; şt. fizico-chimice, d-l Dr. A. Ostrogevichi past,
naturale d-l Dr. Sava Atanasiu.

Secretari: d-nii Dr. Traian Lalescu, Vasile Crasu, Dr. A.
Popovici Bâznoşeanu.

Membri în comitetul de redacție şi în comitetul însărcinat cu pu-
blicarea buletinului se realeg d-nii din vechiul comitet.

Ședinţa se suspendă la orele 5 jumătate.

Președinte, D. Bungeţianu.

Secretar, V. V. Crasu.

——— n ——

PROCES-VERBAL

Al ședinlei de la 3 Aprilie r9ro

Şedinţa se deschide la ora 9 seara, sub președinția d-lui A. G.
JOACHIMESCU,

Se votează ca membrii noui d-nii: G. Constantinescu și V.
Stoica, şi se propun pentru a Îi votaţi în ședința viitoare d-nii:
Gr. Orăşanu şi A. Smântănescu.

Se citește procesul-verbal al şedinţei precedente și se aprobă.

218 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

La ordinea zilei comunicările :

D-l Prof. G. Țiperca studiază o clasă de suprafețe cari se repro-
duc în urma aplicării repetate de trei ori și de patru ori ale unei
operațiuni determinate, relativă la suprafețele lor focale. Pentru
primul caz se găsesc suprafețele studiate de d-sa în comunicările
precedente ; iar pentru al doilea, o clasă de suprafeţe cari sunt în
legătură cu suprafețele cu curbură constantă. Acest rezultat per-
mite a se face o contribuţie la integrarea unei ecuaţii cu derivate
parţiale ce se prezintă în studiul acestor suprafețe.

D-l V. Araci tratează o problemă de mecanică prin mijloace
directe, care conduce la câteva probleme de existență relative la
ecuația:

d2x

D-l TR. Larescu face câteva observațiuni asupra acestei comuni-
cări.

D-sa arată că o parte din rezultatele enunțate de d. ]. Marty în
ultimele numere din » Comptes-Rendus de Academie des Scien-
ces de Paris«, relative la ecuaţia integrală polară, se pot obține şi
fără condiţia ca sâmburele să fie bine definit, pornind de la ob-
servaţia că funcțiunea principală asociată unei funcțiuni ș (x) est
A(x) (x), sâmburele ecuaţiei fiind A(x) N(xy).

Şedinţa se ridică la ora 1o0tJ,.

Președinte, A. G. Ioachimescu.

Secretar, Tr. Lalescu.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 21

RIDICAREA UNUI BUST REGRETATULUI DR. A. 0. SALIGNY

Comisiunea aleasă de Societatea română de științe a trimes ur-
mătorul apel însoțit de liste de subscripțiune :

Stimate Domn,

Societatea română de ştiinţe, în una din ședințele sale, şi-a ex-
primat cu unanimitate dorința de a se ridică un bust mult regre-
tatului nostru învățat Dr. Alfons Salhgeny, primul doctor român
in chimie și unul din cei mai iluștri chimişti pe cari i-a avut ţara
noastră până în prezent.

Comitetul acestei Societăți în ședința sa din Fevruarie a fost de
părere ca, la ridicarea acestui modest monument în onoarea şi
amintirea unuia dintre puţinii şi adevărații noștri oameni de ştiinţă
să se asocieze și instituțiunile cari l-au avut de colaborator, socie-
tățile la cari dânsul a mai fost membru, precum și prietenii, cole-
gii şi foștii săi elevi. S'a alcătuit cu modul acesta o comisiune, com-
pusă din subsemnații, care şi a luat îndatorirea de a realiză nobila
inițiativă pornită de la Societatea română de ştiinţe.

Vieaţa Dr. Alfons Sahgeny, vasta lui erudițiune, frumoasa lui
activitate profesorală şi marea lui productivitate ştiinţifică, nu au
fost şi nici nu sunt încă nici astăzi bine cunoscute de cât de puţinii
săi prieteni și colegi şi de către foștii săi elevi; aceasta din cauza
înaltului spirit de modestie care-l stăpâneă şi care caracterizează
pe oamenii cu totul devotați științei. Credem dar că este necesar
să schițâm aci în câteva cuvinte vieața lui şi să arătăm ce a făcut
el pentru știință și pentru țară.

Alfons Saligny s'a născut în Șerbănești la 3 Aprilie 1353, a fă-
cut primele studii la Focșani și a studiat chimia la Berlin, de unde
se intoarce în 1875 cu titlul de doctor în chimie, obţinut pe baza
unci teze de chimie organică. In acelaş an este numit chimist la la-
boratorul Eforiei și profesor de mineralogie la școala de poduri şi
șosele. Aci i se dă în 1880 catedra de chimie generală și aplicată
pe care a păstrat-o până la moartea sa, în Maiu 1903, contribuind

220 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

prin munca, ştiinţa și priceperea sa la desvoltarea și renumele şcoa-
lei noastre de ingineri. In anul 1536, clădindu-se actualul local al
şcoalei, i se înființează laboratoriul pentru analize şi încercări de
materiale, căruia i-a consacrat toată activitatea sa, și în care
şi-a petrecut vieața sa din ultimii 16 ani. Acolo a făcut peste
26.500 analize și încercări de materiale pentru administrațiuni şi
particulari (dintre cari 90%], pentru Căile Ferate Române), şi
acestea în afară de lucrările sale proprii, de experienţele pentru
curs şi de lucrările cu elevii săi. In anul 1879 înființându-se Mo-
netăria Statului, este numit șeful laboratoriului de acolo, post pe
care Pa păstrat 20 ani până la desființarea monetăriei în 1899,
când trece ca subșef de serviciu la Căile Ferate Române. Aci sa
ocupat cu alcătuirea de caiete de sarcini pentru încercări și recep-
țiuni de materiale, fixând unele norme cari sunt și astăzi în uz. În
fine, cunoştinţele lui întinse de chimie industrială îl făcuseră să fie
indicat ca să ocupe catedra de chimie tehnologică ce se înființase
la Universitatea din Bucureşti. Boala de care sufereă în ultimii ani
şi în urmă moartea lui, au lipsit facultatea de ştiinţe de serviciile şi
de strălucirea ce i-ar fi putut aduce pe terenul industrial, iar cate-
dra a rămas neocupată până în prezent din lipsă de specialişti bine
recunoscuți.

Ca om pasionat pentru știință, Alfons Saheny nu puteă ră-
mâne în afară de manifestările de asociațiuni științifice de la noi
din țară. De aceea în 1883 intră în Societatea politehnică, de
curând înființată, unde a rămas membru neclintit timp de 20 ani.
dintre care 1o ani a fost ales continuu în comitetul acelei societăți.
In anul 1890 îl vedem luând parte la înființarea Societăţii de științe
fizice, din care a ieșit actuala Societate română de ştiinţe și la care
a fost mult timp membru în comitet și apoi preşedinte în două rân-
duri. Dânsul mai eră membru corespondent al Academiei Române,
membru al Societăţii de chimie biologică din Londra, reprezentan-
tantul României în Comisiunea internațională pentru încercări de
materiale, etc. Lucrările sale mai de căpetenie se găsesc publicate
prin Buletinul Societăţii de ştiinţe şi al Societăţii politehnice, în'
Anuarul Biuroului geologic, în Buletinul Serviciului sanitar, și în
alte reviste sau broşuri aparte. Multe din lucrările sale însă nu s'au
publicat încă până acum, ca, de exemplu, unele rapoarte de expertiză

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 991

foarte interesante făcute pentru ministerul de finanțe şi unele me-
morii pentru înființarea de industrii noui.

Alfons Saligny eră sclavul specialităţii sale ; chimia generală
şi aplicațiunile ei industriale îl absorbiau complet. Nu eră descope-
rire nouă în aceste domenii, nu se publică vreo metodă mai pre-
cisă sau mai uşoară de analiză chimică, vreun procedeu mai prac-
tic sau mai eficace pentru încercări de materiale fără ca dânsul să
le cunoască, fără să le introducă în curs, fără să le studieze și
să le întrebuințeze, cu toate că progresele specialităţii sale erau
mari și repezi, cu toate că trebuiă să-şi formeze singur personalul
şi cu toată lipsa de fonduri suficiente de instalațiuni noui sau
reînoite în raport cu progresele ştiinţei. Analizele și încercările ce

se fâceau în laboratorul său erau exemple de conştiințiozitate şi
de minuțiozitate ; certificatele eliberate de dânsul erau indiscutabile,
inatacabile prin contracxpertize.

După ce Alfons Saligny termină o lucrare, o analiză sau o în-
cercare, el nu se mulțumeă numai cu semnalarea rezultatelor obți-
nute, ci căută să tragă concluziuni folositoare pentru ştiinţă, folo-
sitoare pentru țară, folositoare pentru industria noastră națională.
Astfel, analizând numeroase ape minerale de la noi, a comparat
compozițiunea lor cu a altor ape similare din străinătate, pentru a
stabili valoarea lor medicinală, și a dat astfel posibilitatea şi celor
fără mijloace de a-și ușură suferințele făcând cure de ape minerale
în țară cu acelaș succes ca şi în străinătate. De asemenea, analizând
cărbuni, antracit, lignit, păcură, etc., a căutat să tragă concluziuni
folositoare pentru utilizarea combustibililor naţionali ; analizând pe-
troleuri, minereuri, etc., a căutat să stabilească şi valoarea lor in-
dustrială ; analizând varuri, ciment, uleiuri, etc., căută să-și dea
seama de unde provin lipsurile constatate şi să arate astfel produ-
cătorilor în ce mod și-ar puteă amelioră fabricațiunea.

Toate acestea nu se puteă face fără o muncă neobosită, fără un
devotament excepțional pentru ştiinţă, fără o dragoste nemărgi-
nită pentru țară. Și de fapt, Alfons Salieny se uită de multe ori
pe sine în laboratoriul său, își uită de sănătatea sa, își uită de inte-
resele sale familiare ; adeseori spuneă chiar -ă dacă într o singură
seară s'ar duce la teatru, de a doua zi înainte nu sar mai putcă
ţine în curent cu știința !

229 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Pe lângă aceste calităţi de om de ştiinţă, Dr. Alfons Saligny
aveă şi calități superioare ca om ; el eră totdeauna bun, blând și
amabil cu elevii săi ; eră totdeauna binevoitor și îndatoritor cu cei
ce aveau aface cu dânsul ; eră incapabil de a produce nemulțumiri,
incapabil de a-și face dușmani. Chiar când unele persoane îşi ex-
primau îndoiala că o analiză sau o încercare s'ar Îi putut face per-
fect în laboratoriul său, dânsul se sileă totdeauna să le convingă că
sunt în eroare ; iar când unele administrațiuni trimeteau în străi-
nătate probe pentru analize sau încercări cari se puteau face la
noi, dânsul protestă demn şi cu toată energia în contra înjosirii ce
se aduceă științei române, însă fâră patimă și fără ură.

Acestea fiind pe scurt, stimate Domn, vieața și calitățile Dr. 4/-
fons Salheny, opera lui şi serviciile ce el a adus țării, credem că
este de datoria oamenilor noştri de știință și a acelora cari se ocupă
cu aplicaţiunile industriale, ca să se unească cu noi pentru a con-
tribui la ridicarea unui modest monument în amintirea sa. Acest
monument va fi un simbol atât pentru cei prezenți, cât și pentru
cei ce vor veni după noi, că am știut să apreciem munca şi devo-
tamentul oamenilor cari şi-au consacrat activitatea și vieața lor
pentru desvoltarea noastră științifică şi că suntem totdeauna recu-
noscători unor asemenea oameni. Monumentul va fi deasemenea
o pildă veşnică pentru tinerii cari se îndrumează către diteritele
ramuri ale activităţii științifice, căci el le va dovedi că munca con-
tinuă, cinstită și productivă pusă în folosul țării le va fi totdeauna
apreciată şi recunoscută, deși ea nu le aduce totdeauna în vieață
onorurile și sărbătoririle ce se întâlnesc în alte ramuri ale activității
sociale. Nu trebuie să uităm că țara care nu-și onorează pe foștii
săi oameni de ştiinţă nu poate aveă în viitor oameni de ştiinţă.

Fiind convins, stimate domn, că sunteți însuflețiți de aceleași
sentimente ca şi'noi, ne permitem a vă trimite acest apel, însoțit
de o listă de subscripțiune. Această listă, impreună cu sumele pe
cari veţi binevoi a subscrie sau pe cari le veţi puteă adună în cer-
cul cunoştinţelor d-voastre, vă rugăm a le înapoiă până cel mai
târziu la 1 Noemvrie 1910 d-lui 7. Jonescu, inginer-şef, calea
calea Victoriei No. 107.

Rezultatele ce vom obţine, precum și hotărtrile ce vom luă, pe
baza lor, în privința alcătuirii monumentului și al locului unde va

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STINȚE 223

fi aşezat, le vom face cunoscut prin publicaţiuni în Buletinul Socie-
tății de ştiinţe şi al Societăţii politechnice, prin ziare şi eventual
prin publicațiuni speciale.

Binevoiţi, stimate domn, a primi odată cu mulțumiri anticipate,
asigurarea considerațiunii noastre.

Membri comIsrunti :

Dr. C. Istrati (membru al Academiei Române, secretarul per-
petuu al Societăţii de ştiinţe).

Inginer inspector-general C. . Mironescu (directorul şcoalei
de poduri şi șosele).

Inginer inspector-general 4]. Cottescu (directorul general al
căilor ferate române).

Prof. D. Bungețianu (fost preşedinte al Societăţii de ştiinţe).

Dr. Gr. Pfeiffer (profesor de chimie și şeful laboratoriului la
școala de poduri şi șosele).

Inginer-șef G. Popescu (delegatul Societăţii politecnice).

Inginer-șef J. Jonescu (preşedintele Societăţii de științe).

Persoanele cari doresc să sprijinească această inițiativă şi să
contribue la ridicarea monumentului, pot cere liste de subserip-
țiuni de la d-l preşedinte 7. Ionescu.

zor ———

294 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

SOCIBTATEA ROMÂNĂ DE ŞTIINŢE DIN BUCUREŞTI.

——_—_.—

DAREA DE SEAMĂ CU OCAZIUNEA ANIVERSĂRII SALE DE 20 ANI
ÎN ZIUA DE ara 1910
DE

Dr. C. 1. ISTRATI
SECRETARUL PERPETUU AL SOCIETĂTII

Domnilor,

Ştiinţa se află la baza fericirii omenirii moderne. Mai mult,
ştiinţa este singura sorginte dătătoare de vicaţă ţărilor sau po-
poarelor > o înţeleg, cari o cultivă și cari știu trage foloase din
nesfârșitele şi neînchipuitele ei puternice aplicaţiuni.

Şi dacă acestora le servește drept pavăză de apărare și armă
de propășire şi fericire relativă, în lupta dintre ele pentru exis-
tența modernă — luptă pe cât de neevitabilă prin permanențţa ei,
pe atât și de neiertătoare în sancţiunea ei neînlăturabilă — pe
atât știința devine fatală acelor ce o nesocotese sau cari nu-i
cunosc încă neţărmuita ei putere !

Istoricianul modern, faţă cu condițiunile vieţii actuale, nu ră-
mâne numai un povestitor al faptelor trecute sau un critic când
voește a pătrunde în destăinuirea cauzelor întâmplărilor ce au
avut loc, dar poate cu certitudine să ne arate în mod hotărit
faptele ce vor aveă loc în viitor.

E! nu are decât a plecă de la raportul dintre starea fiziologică,
în înţelesul larg al cuvântului, și natura țării ce locuește un
popor, ţinând seamă în acelaş timp de gradul de cultură în care
se află și de aptitudinile ce pot sta în el, în stare latentă, spre a
ne arătă, cu siguranţă, ce viitor poate aveă un astfel de organism
social, în lupta sa cu popoarele imprejmuitoare, de cari diferă
adesea prin origina, prin situația sa prezentă, prin mijloacele
naturale de cari dispune și prin starea culturală în care se află,
faţă cu cea posibilă a momentului dat.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 295

SOCIETE, ROUMAINE DES SCIENCES DE BUCAREST.

n —

COMPTE RENDU Ă L:OCCASION DE SON 20* ANNIVERSAIRE sep 1910.

PAR

Dr ET. ISP RAII
SECRETAIRE PERPETUEL DE LA SOCIETE

o. .—

Messieurs,

La science, aujourd'hui, est ă la base du bonheur de Phumanite.
Bien plus, la science est devenue Punique source de vie pour les
nations et les peuples qui la comprennent, qui la cultivent et qui
savent tirer profit de la puissance de ses applications aussi varices
qu'inattendues.

Mais, si ceux-ci peuvent, ă juste titre, s'en faire un rempart de-
fensif ou une arme de penctration, et en retirer un bonheur re-
latif dans les luttes pour existence moderne — luttes aussi in6vi-
tables que permanentes et par consequent sans merci dans leurs
sanctions irrevocables — dautre part, la science est aussi fatale î
ceux qui la meprisent ou qui veulent encore meconnaitre sa puis-
sance illimitee.

En presence des conditions actuelles de la vie, Phistorien mo-
derne ne saurait plus rester un simple chroniqueur ni se borner ă
la critique des faits pass6s, pour chercher ă penctrer dans tous
leurs details les causes des evenements qui ont eu lieu, mais il peut
avec certitude nous montrer nettement ce que Vavenir nous râserve,

[| lui suffira de partir des rapports qui existent entre I'stat
physiologique, dans la plus large acception du mot, du peuple qu'il
âiudie, et la nature du pays ou vit ce peuple, en tenant compte
egalement du degre de culture ct des aptitudes de ce peuple, et
peut-âtre m&me de celles qui n'y existent encore qu'ă letat latent,
sil veut nous faire voir Wune facon bien dâfinie, Pavenir reserve
A tel ou tel organisme social, dans ses luttes avec les peuples qui
Pentourent et desquels il differe par ses origines, par sa situation
actuelle, par les moyens naturels dont il dispose et par le degre

226 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Totdeauna popoarele au luptat între ele cu arme inegale:
in epoca bronzului, cei mai culți au distrus sau au dominat pe cei
ce aveau ca armă numai piatra cioplită sau lustruită; la rândul
lor, cei cu armele de bronz fură îngenunchiați de acei dintre ei
cari găsiseră metalurgia fierului; iar de atunci încoace fiecare
secol ne arată triumfând pe acei ce au arme mai bune și sunt
mai bine organizaţi.

Dar arme superioare nu pot să producă decât acei ce cultivă
științele, și superioritatea stă tocmai în raport direct cu progresele
acestea în orice epocă.

Generaţia noastră a văzut cele mai extraordinare arme de dis-
trugere. Acestea sau produs odată cu atingerea celor mai inalte
descoperiri științifice cunoscute.

Neinchipuitele progrese, ale chimiei cu deosebire, cari au pro-
dus atâţi corpi numeroși şi neașteptaţi şi atât de surprinzători şi
de indispensabili, ca factori ai civilizațiunii însăş, par a fi cea
mai luminoasă dovadă a geniului creator al omului.

Omul transformă tot, omul domină tot pe pământ. Produs al
forţelor terestre, el le utiliză acum în serviciul nevoilor sale na-
turale sau factice.

Graţie acestei transformări, datorite ştiinţei, luptele dintre po-
poare tind din ce în ce mai mult a înlătură ciocnirile cu armele,
violente și dramatice, prin luptele economice. Acestea dacă nu
sunt însoţite de bubuitul tunului și de atrocitățile câmpiilor de
luptă, cu zecimi de mii de victime, sunt însă cu atât mai teri-
bile prin tăcerea şi liniştea aparentă cu cari se dau și cu atât mai
dezastruoase pentru cei învinși, cu cât la stârșitul acțiunei lor nu e
vorba numai de zecimi de mii de victime, de armate sau imperii
zdrobite, dar de neamuri întregi ce dispar zi cu zi și pentru cari
campania nu ţine o lună sau un an, dar atât cât e necesar ca o
regiune să fie cucerită cu desăvârșire, iar poporul cel mai slab
să dispară în întunericul lipsei sale de cultură, lăsând locul său

LO:
[si
ari

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

de culture ou il se trouve, compare ă celui qu'il aurait pu avoir
ă ce moment donne.

De tous temps les peuples ont lutte entre eux avec des armes
inegales. A lâge de bronze les plus cultivâs ont detruit ou domin
ceux qui m'avaient encore que des armes de silex tailles ou de
pierres polies. A leur tour ceux qui se servaient d'armes de bronze
ont ste battus par ceux qui decouvrirent la metallurgie du fer; et
depuis ces epoques, dejă lointaines, chaque nouveau siecle nous
fait assister au triomphe de ceux qui sont les mieux armes et les
mieux organises.

Et justement, ces armes superieures ne peuvent tre obtenues
que par ceux d'entre les peuples qui cultivent les sciences et dont:
la superiorite est justement en rapport exact et direct avec les
progres des sciences, ă toutes les epoques.

Notre generation a vu les armes de destruction les plus extra-
ordinaires qui aient ete produites, en meme temps que se faisaient
les plus hautes decouvertes scientifiques.

Les progres inimaginables de la chimie, en particulier, qui ont
permis la production de si nombreux corps nouveaux et insoup-
connes, aussi 6tonnants qu'indispensables comme facteurs meme
de la civilisation, paraissent donner la preuve la plus eclatante
du genie createur de Phomme.

L'homme transforme tout, homme domine tout ici bas.. Pro-
duit des forces terrestres, il est arrive ă les utiliser, ă les assujetir
au service de ses besoins innes ou factices.

Grâce ă ces transformations, dues ă la science, les luttes d'entre
les peuples tendent de plus en plus ă remplacer les rencontres ar-
mes, violentes et dramatiques, par les luttes economiques. Si ces
dernicres ne sont pas accompagnees de coups de canon ni des
atrocites des champs de bataille avec leurs victimes par dizaines
de mille, elles n'en sont que plus terribles par le silence et la
tranquillite apparente avec lesquels elles operent, et Vautant plus
desastreuses pour les vaincus qu'ă la fin de action il n'est plus
«uestion seulement de victimes par dizaines de mille, dWarmees
ou d'empires âcras6s, mais bien de nations entieres qui disparais-
sent pen ă peu. La campagne ne dure plus seulement un mois
ou une annte, mais le temps nâcessaire pour qwune region sont

298 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

liber spre a se revărsă în el prisosul de vieaţă al popoarelor înain-
tate cari-și luminează calea prin facla puternică a științei ce au
ştiut să cultive și s'o exploateze pentru puterea și fericirea lor !

Acum, aproape doă mii de ani, când luptele se dădeau între po-
poare mici, când starea socială și politică a acestora eră atât de
umilitoare și împilătoare, pentru cei slabi mai ales, omenirea
produse prin partea ei genială și sufletește înălțătoare, sa zis
chiar divină, o ființă extraordinară pentru toţi timpii, pe lisus
Hristos. Acesta schimbă prin cugetarea și fapta sa mentalitatea
omenirei întregi, căci de sigur preceptele lui, bazate pe bine, pe
frumos şi adevăr, în serviciul iubirei aproapelui, deci a fraterni-
lăţei universale, influenţară în urmă și asupra eticei neamurilor
ce nu se dau încă de creștine.

Și dacă acei ce au venit după el ar fi fost la înălţimea divinu-
lui premergător, de sigur că, arătându-le crucea, semnul marti-
riului, pentru credinţa desăvârșită şi spuind omenirei cu inima
curată şi fără interes de castă: »In hoc signo vinces«.., omenirea
ar fi luat de sigur o altă îndrumare !

Popoarele civilizate, contimporane, sunt însă creştine în tormă ;
lupta ce-și dau pentru supremație, dacă mai totdeauna nu e
scuzabilă, ea însă e reală şi hotăritoare.

Conducătorii actuali, oricât ar fi ei de morali și culţi în: »In
hoc signo vinces«, nu mai cred însă în înfrățirea generală. li
cred în ştiinţă, ca armă de înaintare, ca putere de păstrare a in-
dividualităţei lor etnice, ca mijloc teribil, căci prezervându-și
neamul lor să se impună restului lumei și adesea să se desvolte în
prejudiţiul celorlalte neamuri. Apucaţi pe o astfel de cale, ei merg
chiar până la absurd.

Oricât sar păreă de paradoxal, de cumplit și de neinchipuit,
lupta actuală a popoarelor celor mai culte este pe vieaţă și pe
moarte, lupta nu se mai dă cu baioneta pe câmpul de întâlnire
militar, dar pe căi economice. Increderea cu trufia ajung așă de
departe încât vedem cum nu numai poeţii şi visătorii, nu numai

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 229

conquise sans remission ; et le peuple le plus faible disparait dans
les tenebres ou Pa plonge son manque de culture, pour laisser la
place libre au trop plein des peuples plus avancăs qui ont 6clair€
leurs voies du phare puissant de la science qu'ils ont su cultiver
et exploiter pour leur force et pour leur bonhcur !

Il y a environ deux mille ans, alors que les petits peuples €taient
encore en luttes perpetuelles ct que letat social ou politique
tait aussi opprimant qu'humiliant pour les faibles, Phumanite
donnait naissance ă un ktre extraordinaire, parmi tous et pour
toutes les epoques, reunissant en lui toutes les idees geniales des
âmes €levees : Jesus Christ qui change par sa pensee et ses actes
la mentalite de Phumanite tout entire; car certainement ses
preceptes, basâs sur le bien, le beau et le vrai, mis au service de
amour du prochain, par consequent de la fraternite universelle,
eurent aussi ensuite une heureuse influence sur l'6thique des
peuples qui ne sont pas encore devenus chretiens.

Et si ceux venus apres lui eussent ete â la hauteur du Divin
Maitre, il est certain que la croix, symbole de son martyre pour
les vrais croyants, presentee aux hommes avec de bonnes inten-
tions et sans aucun interât de caste, lhumanite aurait compris :
»In hoc signo vinces« et aurait certainement suivi d'autres voies.

Les peuples civilises, contemporains, ne sont chrâtiens que pour
la forme, les luttes qu'ils se livrent pour leur suprematie pas
toujours tr&s excusables n'en sont pas moins reelles et decisives.

Leurs conducteurs, quelque soi leur degre de moralite et de
culture: »In hoc signo vinces«, ne croient plus ă la fraternite ge-
nerale. Ils croient ă la Science comme arme de progres, comme
force de conservation de leur individualite cthnique, comme
moyen, le plus efficace, de se preserver et de s'imposer au reste du
monde et sonvent de se developper en lieu et place des autres
peuples. Partis sur cette voie ils vont meme quelquefois jusqu'ă
Vabsurde.

Ouelque paradoxal, cruel et innoui que cela puisse paraitre, la
lutte actuelle.des peuples les plus civilises est ă la vie ouă la
mort, la lutte ne se livre plus ă la baionnette sur les chumps de
bataille mais par les voies economiques. La confiance et Vorgueil
vont tellement loin que nous avons pu voir, non sculement les

230 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

patrioții necumpătaţi sau sectarii, dar economiștii şi patrioţii
iluștri, ai unui mare popor european, au ajuns să spună pe faţă că:
„Patria noastră este pământul, hotarele imperiului nostru nu
vor există nicăieri !« Deci, cucerirea lumei, distrugerea tuturor
celorlalţi, sau îngenunchiarea lor unui singur popor.

In astfel de împrejurări staturile majoare ale armatelor devin
din ce în ce, ca și armatele însăși, un rău necesar încă, dar de
care popoarele tind a se desface.

Statul major al științei, însă, ia importanţă din ce în ce mare!
Astăzi, în statistică, nu se mai pune în frunte numărul baione-
telor şi tunurilor sau regimentelor ce se pot ridică la un. moment
dat. Nu!

Vaza și viitorul unui popor în prezent, cu drept cuvânt, se ju-
decă în prima linie după starea lui culturală, după forţa lui de
producţiune, după rezultatul schimbului în balanţa sa eomercială.

Câte școli sunt la mia de locuitori, câte institute de cultură
superioare se află în ţară, câte lucrări originale se produc de
cercetători, câte uzine tăuresc zilnic pentru lumea întreagă cele
aflate de oamenii de ștință în laboratoarele lor; ce: întrebuințare
raţională se face din materiile prime aflătoare în ţară sau pe
suprafața pământului ; ce organizaţie superioară au pentru .răs-
pândirea cu câștig a celor produse în industrie; ce avânt are
acest popor în litere, în arte și in tot restul -culturii generale, şi
după aceste premize puse și răspunsuri căpătate, se va puteă cu
ușurință trage concluzia despre ceeace se chiamă : vitalitatea ȘI
civilizaţia unui popor !

Statul major al acestor armate cumplite, conștiente, hotărâte
Și sigure, este alcătuit prin societăţile de știință, în cari se con-
centrează, se discută și se făuresc mijloacele tehnice şi aplica-
țiunile noi. Acolo se indică utilizarea rezervelor de energii natu-
rale, importanța noilor creațiuni, etc., totul însă pentru acelaş
țel: ridicarea economică a neamului, menţinerea influenţei lui,
asigurarea nu numai a existenței, dar și a necontenitei sale des-
voltări în viitor.

O societate de științe, deci, nu este ceva artificial, și cu atât mai

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 231

poctes et les reveurs, non seulement les patriotes echeveles ou sec-
taires, mais aussi les €conomistes et les patriotes illustres, d'un
grand peuple europeen, dire ouvertement: »Notre patrie c'est toute
la terre et les frontieres de notre empire n'existeront nulle part.»
Par consequent la conqucte du monde, la destruction de tout ce
qui pourrait s'y opposer ou la soumission de tous par le fait d'un
seul peuple.

Dans ces cireonstances les:6tats majors des armees deviennent
de plus en plus, comme larmee elle-meme, un mal necessaire en-
core, mais dont les peuples tendent ă se debarrasser.

L'etat major de la science en revanche prend une importance
de plus en plus grande: aujourd'hui on n'inserit plus, en tete des
statistiques, le nombre des baionnettes et des canons ou le nombre
des regimentsque Pon peut mettreen ligneă un moment donne. Non!

La veritable consideration et Pavenir d'un peuple se mesurent
aujourd'hui, tout d'abord, par l'stat de sa culture, par sa force de
production, par le bilan de ses 6changes commerciaux.

Le nombre des €coles par rapport ă la population, le nombre
des etablissements pour Pinstruction superieure, le nombre des
travaux originaux, le nombre d'usines qui repandent journelle-
ment dans le monde entier ce que homme de science a trouve
dans son laboratoire; Pemploi rationnel des matieres premieres soit
existantes dans le pays soit importees; Vorganisation intelligente
qui preside et regle la repartition avantageuse des produits
industriels ; les dispositions de ce peuple dans les lettres, les arts
et tout ce qui se rattache ă la culture en general; voilă les veri-
tables premices ă connaitre pour pouvoir tirer des conclusions
sur la vitalite et la civilisation d'un peuple.

I!âtat major de ces armâes implacables, conscientes, decidees
et sires, se compose des sociâtes scientifiques au sein desquelles
s'operent la concentration et la discussion des moyens techniques,
oii s'elaborent les applications nouvelles, oii s'enregistrent et se
dispensent les râserves d'energie naturelle, tout celă dans le meme
but : le relevement &conomique de la nation, le maintien de son
influence pour assurer, non seulement son existence, mais encore
son developpernent ininterrompu dans Pavenir.

Une sociâte scientifique n'est donc pas quelque chose dVartificiel

232 BULETINUL SOCIEPAȚII DE ȘTIINȚE

puţin fără înţeles. Ea nu este un soiu de produs al ambiţiunei,
al vanităței sau de laudă pentru o prea mărire închipuită, pentru
o gloriolă de moment sau ca o condițiune calpă a unei voite
dovediri de progres și civilizațiune.

Nu! O societate științifică trebuie să fie rezultanta reală, utilă
și indispensabilă, a unei stări culturale de moment a țărei.

Ea trebuie să existe și cu deosebire ea eutie să-și înțeleagă
misiunea, dacă voiește a există.

Pentru popoare mici, ca cel românesc, misiunea sa este înăl-
țătoare și sublimă ! La aceste popoare ea e arma sfântă a apărărei
şi nu arma criminală a cucerirei. Viitorul neamului nostru nu va
fi asigurat prin arme, oricât de superioare ar fi ele, cum-
părate însă de la alţii ce pot sau să ni le refuze la un moment
dat și cari în orice caz vor aveă totdeauna pentru ei prioritatea
celor mai bune și superioritatea celor mai din nou aflate.

Viitorul unui popor e asigurat numai prin conştiinţa misiunii
sale, prin voința fermă de a voi să se păstreze și de a-și rea-
liză idealul ce urmărește. Acestea nu se pot desăvârși decât
prin o muncă încordată în serviciul unei culturi desăvârşite, be-
neliciind de tot ce pot luă din comoara generală a culturei ome-
nești și căutând a produce cel puţin, atât nou și propriu, cât să-i
servească mai bine pentru întărirea existenţei sale, pentru eman-
ciparea sa economică și pentru a trage cât mai mare profit din
materiile prime și energiiie de cari dispune și din so
geografică ce ocupă»

Popoarele ce nu vor înţelege acest lucru, fie ele cât de mari»
n'au viitorul asigurat.

Reprezentanţii factorilor de cultură și în special profesorii
universitari și membrii societăţilor ştiinţifice, cari nu vor fi pă-
trunși de aceste condițiuni, indispensabile progresului, și vor luă
societăţile acestea drept numai o imitaţiune searbădă a celor
ce au înţelesul lor în străinătate; specialiştii ce muncesc puţin,
uneori mai de loc, sau numai din punctul de vedere al curio-
zităţii, sau al satisfacerei egoiste a unui sentiment personal de
ambiţiune sau de vanitate, și nu in legătură constantă cu pro-
blemele și nevoile aflătoare la ordinea zilei și cari pot în special

BULETINUL SOCIETAȚII DE STLIUNŢE 233

et sa raison d'etre n'est plus ă demontrer, elle ne saurait ctre
consideree comme un produit factice de Pambition, de la vanite,
pour servir une gloriole imaginaire et momentanee; ni comme un
stalage factice d'une preuve voulue de progres et de civilisation.

Non ! une socicte scientifique doit €tre la resultante reelle, utile
et indispensable, de lstat cultural du moment.

Elle doit exister; et, si elle veut exister il faut avant tout qu”eile
comprenne sa mission.

Chez de petits peuples, comme est le peuple roumain, sa mis-
sion est noble et elevee. Chez ces peuples, c'est la cause sainte de
la detense, sans nulle intention criminelle de conqucte. I/avenir
des notres ne pourra plus jamais €tre assure par les armes, quel-
que perfectionnses qu'elles soient, si on les achete chez les autres
qui peuvent nous les refuser ă un moment donn6 et qui auront
en tous cas toujours pour eux la superiorite des meilleures et des
plus recentes decouvertes.

L'avenir- d'un peuple n'est assure que par la conscience de sa
mission, par la ferme volonte de se maintenir et d'atteindre Lideal
qu'il poursuit. Tout celă ne peut âtre realise que par un travail
acharne, ă la poursuite d'un developpement parfait, en cherchant
ă le faire profiter de tout ce qui peut tre emprunte au tresor g6-
neral de Vesprit humain, et ă produire personnellement tout ce
qui pourrait lui servir, au mieux de ses interets, pour son emanci-
pation economique, de facon a tirer le meilleur profit des mati&res
pr -mieres et des energies dont il dispose ainsi que de la situation
geographique qu'il occupe. A

Les peuples qui n'arrivent pas ă se convainere de ces -verites,
fussent ils des plus grands, n'ont aucun avenir assure.

Les representants des milieux intellectuels et en particulier les
professeurs Universitaires, ainsi que les membres des socictes
scientifiques, qui ne seront pas persuades de la necessite de ces
conditions, indispensables au Progres et qui prendront ces sociâtes
pour une pâle copie de celles qui ont ce titre ă l'âtranger, les sp6-
cialistes qui travaillent pen, quelquefois presque pas, ou par simple
curiosite et uniquement pour la satisfaction egoiste d'un sentiment
personnel d'ambition ou de vanite, sans liaison constante avec
les problămes ă Pordre du jour pouvant plus specialement inte-

234 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

interesă ţara lor, dovedesc că nu-și dau seamă de loc de misiunea
lor. In astfel de împrejurări, totul e o păpușerie, adesea costisi-
toare pentru moment, ruinătoare de sigur pentru viitorul ţării ;
şi acţiunea lor teatrală, de formă numai, joacă rolul calmantelor,
cari liniştese bolnavul, inconştient de progresele mortale pe cari
boala le face în acele momente de falșă încredere în sine.

%
+ *

Suntem întruniţi astăzi să sărbătorim douăzeci de ani de exi-
stență a Societăţii române de ştiinţe.

Trebuie de la început ca, în numele celor bătrâni dintre
D-voastre, să aduc cu recunoștință, cu adâncă recunoștință su-
fletească, prinosul nostru sufletesc de laudă şi mulțumită, me-
moriei scumpe a acelora dintre noi trecuţi din vieaţă în acest
răstimp de vreme, precum și a celor păstraţi încă bucuriei noastre
și nevoilor ţării, cari în timp de douăzeci de ani, în țara noastră
și în condiţiunile puţin prielnice în cari am trăit, au știut — odată
înfiinţată această Societate — să-i asigure vieața regulată până în
prezent.

Și acești oameni de bine nu au pus umărul lor, înființând
această Societate, pentru a da naștere unui făt-frumos de paradă;
n'au făcut aceasta pentru satisfacerea unei dorințe vane, n'au
făurit ceva ca să corespundă numai unei forme; dar încrezători
în puterile și virtuțile neamului, încrezători în viitorul ţării
noastre, cunoscându-se destoinici şi hotăriţi la muncă, au înfiin-
țat această Societate, cugetând existenţa ei ca ceva nu numai in-
dispensabil, dar fatal, în rostul evoluţiunii noastre, ca o uneltă
de civilizare și progres și ca un mijloc, singurul mijloc puternic,
ca, înălțând starea noastră culturală și economică, să putem re-
zistă puhoaielor ce ne ameninţă și să putem încă și mai mult
făuri, cu încetul, mijloacele necesare pentru realizarea idealului
nostru naţional.

E d *

Astăzi, după douăzeci de ani, când ne uităm înapoi, constatăm
cu mândrie că, dacă nu am ajuns acolo unde calda noastră do-
rință ne atrăgeă cât mai curând; dacă rezultate obținute nu sunt
nu numai cum am fi dorit, dar chiar poate cum ar fi trebuit să

>
(IT)
ot

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

resser leur pays, prouvent qubils ne se rendent pas un compte bien
exact de leur mission. Dans ces conditions ces socictes ne seraient
qu'une simple arlegquinade souvent trop coâteuse sur le moment,
ruineuse mâme pour Pavenir, et, leur action theâtrale, de pure
forme, jouerait le r6le des calmants qui adoucissent momentan€-
ment la douleur du malade inconscient des progres mortels que
fait la maladie dans ces moments de confiance presomptueuse.

Nous sommes reunis aujourd'hui pour feter le 20* anniver-
saire de la Societe Roumaine des Sciences.

Pour commencer, je dois, au nom des plus anciens d'entre nous,
apporter avec reconnaissance, avec une profonde reconnaissance,
Pexpression de nos hommages et de notre gratitude ă la memoire
chere de ceux qui ont quitte cette vie, pendant cette premiere pe-
riode de notre activite, et aussi ă ceux que nous avonseu le bonheur
de conserver parmi nous pour le bien de la patrie et qui, pendant
ces 20 ans, dans notre milieu et dans les conditions partois peu
favorables ou ils ont vâcu, ont su,— cette societe une fois fondee,—
assurer son existence jusqu'ă ce jour.

Ces hommes de bien n'ont pas fait Veffort de creer cette so-
ciete pour donner naissance â un »făt frwmos« 1) de parade, ou
en vue de satisfaire un vain desir ; ils n'ont pas forge quelque-
chose qui ne soit que pour la forme; mais bien, confiants dans
les forces et les vertus de la nation, dans Vavenir de notre pays;
se sentant aptes et decides au travail, ils ont fonde cette socicte
avec la conviction intime qwelle €tait desormais indispensable,
incvitable meme, pour la suite de notre &volution ; un instrument
de civilisation et de progres, en mâme temps qu'un moyen, le seul
puissant, de relever notre âtat intellectuel et economique pour
resister au flot envahissant qui nous menace et pour arriver peu
ă pen et avec plus de force aux mesures ă .prendre, n6cessaires
pour realiser notre ideal national.

* = %

Aujourdhui, apres 20 annees dexistence, si nous jetons les
regards en arriere, nous constatons avec fierte que, si nous ne
sommes pas arrives au point que nous aurions si ardemrment desir
atteindre avec plus de câlerită; si les resultats obtenus ne sont pas,

*) Hârow des Cortes populairea Rourmainu,

236 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

fie; dacă mulţi nepregătiţi şi fără de miez nu au dat roadele ce
erau ţinuţi a produce; dacă, în mare parte, ne-am resimţit prea
mult de mediul în care trăim și de lipsa de continuitate, în munca
noastră de specialitate, prin nevoile generale și imperioase ale
țării; dacă mijloacele de care dispunem, intelectuale și bănești,
sunt aproape tot așă de restrânse ca la început; dacă unitatea în
acțiune ne lipseşte încă, falșa cultură făcându-ne adesea egoiști
și fără orizonturi largi, totuș, am câştigat cu siguranţă din două
puncte de vedere, și anume:

Sa născut un curent ştiinţific în ţară ; se află printre fruntașii
lui oameni de o superioară valoare și mulţi încep să-şi dea seamă
despre rostul misiunii lor, ca oameni de știință ai neamului ro-
mânesc.

Am reuşit, al doilea, să facem cunoscută, în mod modest, de-
sigur, dar hotărit — de oarece străinătatea nu se aşteptă nici la
atât cât am produs noi — mișcarea noastră ştiinţifică, să facem
ca de această Societate să se intereseze în mod simpatice și ca lu-
crările noastre să fie primite cu încredere.

%* ii *

Cum mulţi, din fericire, sunt tineri în această Societate, să-mi
fie iertat ca, pe scurt, să arăt fazele mai importante din această
perioadă de douăzeci de ani.

La 24 Martie (5 Aprilie) 1890 sau întrunit următoarele per-
soane, sub preşedinţia bătrânului profesor Alexe Marin, în amfi-
teatrul Institutului de chimie, ce se mutase de la spitalul Colţei,
în strada Pensionatul, în o casă închiriată de minister și dărâmată
în urmă.

Se alesese acea dată fiindcă Academia, având și ea sesiunea
sa anuală generală, colegii din lași puteau să se afle cu sigu-
ranţă în București.

La această primă ședință au luat parte următoarele persoane :

A. Marin, E. Bacaloglu, P. Poni, Dr. Sergiu, A. O. Saligny, A.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 237

non seulement ce que nous aurions dâsir6 ni meme peut €tre ce
qutils auraient du âtre; si beaucoup de nos membres par manque
de preparations et de fonds n'ont pas donne les fruits qwils
staient tenus de produire; si en grande partie nous nous sommes
trop laisses influencer par le milieu dans lequel nous vivons, par
le defaut de continuite dans nos travaux de specialistes et par
dWautres imperieuses necessites plus genrales du pays; si les mo-
yens dont nous disposons, intellectuels et materiels, sont presque
aussi restreints qwau debut; si Vunite dans Vaction nous man-
que encore, cette fausse culture nous rendant souvent €goistes et
retrecissant nos horizons; toutefois nous avons stirement gagne,
au moinsă deux points de vue:

Un courant scientifique est ne dans le pays et parmi ceux qui
le dirigent nous avons des hommes d'une valeur superieure dont
beaucoup ont commence ă se rendre compte du but de leur mis-
sion comme hommes de science de race roumaine.

Nous avons egalement reussi ă nous faire connaitre, modeste-
ment, celă etait incvitable, mais stirement et WVautant mieux que
Vetranger qui nous avait d'abord meconnus ne sattendait certes
pas ă ce que notre mouvement scientifique soit meme en tat
d'autant produire, pour lui faire prendre un interet sympathique

ă nos travaux et les lui faire accepter avec confiance.
i +

Comme il ya beaucoup de jeunes, fort heureusement, dans
cette assemblee, vous voudrez bien me permettre de vous donner
un resume sommaire des phases les plus importantes dela socite
pendant cette periode de 20 ans.

Le 24 Mars (5 Avril) 1890 Pamphiteatre de Pinstitut de chimie,
qu'on venait de demenager de l'hopital Coltza ă la rue du Pension-
nat, dans une maison louce par le ministere et detruite ensuite,
reunissait quelques personnes sous la presidence du vensrable
professeur Alexe Marin.

Cette date avait €te choisie parceque Academie tenait alors sa
session generale annuelle et que les collegues de Iassy se trou-
vaient certainement alors ă Bucarest.

A cette premiere stance les personnes suivantes avaient pris part:

A. Marin, E. Bacaloglu, P. Poni, Dr. Sergiu, A. O. Saligny, A.

238 BULELINUL SOCIEPAȚII DE ȘTIINȚE

Trausch, N. Athanasescu, L. Edeleanu, Dr. Camner, Maxim Po-
povici, George I. Popp, Dr. M. Minovici, P. Rădulescu, A..Ur-
beanu, 1. Petricu, Gr. Pfeiffer, Dr. C. Istrati, C. Mincu, V. Grin-
deanu, M. Georgescu.

- Se numi o comisiune compusă din d-nii: E. Bacaloglu, Gr. Co-
bălcescu, P. Poni, C. Istrati și A. O. Saligny, cu însărcinarea de
a face un proiect de statute pentru organizarea acestei Societăţi.

In ședința a doua, de la 1%), Aprilie, comisiunea şi-a depus
proiectul, care, urmând a fi imprimat și distribuit, a și fost în
urmă votat la */, lunie, în ședința a treia.

In acest timp d-nii: Grigore Ştefănescu, Ştefan Mihăilescu, N.
O. Popovici-Lupa, Negreanu, Colorian, Dr. A. Babeș, C. Roman,
Brociner, Gustav Adolf Thois și Dr. Zaharia Petrescu, precum și
Ștefan Hepitis și Cârnu Munteanu se înscriseră ca membri.

In şedinţa a patra, de la !0/a, Fevruarie 1891, se alese urmă-
torul comitet; iar numărul membrilor crescu cu mai multe per-
soane, printre care şi D-ra A. Sterian, care fu prima membră a
Societăţii.

" Comitetul fu compus din :

Preşedinte, A. Marin;

Vicepreședinte, Gr. Ștefănescu ;

Secretar, Dr. C. Istrati;

Vicesecretari, Dr. Athanasescu și St. Niculescu ;

Cassier, Maximilian Popovici ;

Arhivar și bibliotecar, I. Petricu.

D-nii: E. Bacaloglu, P. Poni, A. O. Saligny, Dr. C. Istrati și
D. Negreanu, fură aleși ca membrii ai comitetului.

Prima ședință a Societăţii, în care s'au făcut comunicări, a fost
a cincea, de la *],; Martie 1891, adică un an numai după consti-
tuirea ei!

Ordinea de zi a acestei ședințe a fost următoarea:

1. O nouă metodă de ioduraţie în seria aromatică, de d-l Dr.
C. Istrati;

2. Apa minerală de la Govora, de d-l Dr. A. O. Saligny;

3. Acţiunea iodului în prezența acidului sulfuric asupra fenil-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 239

Trausch, N. Athanasescu, L. Edeleanu, Dr. Camner, Maxim Po-
povici, George Il. Popp, Dr. M. Minovici, P. Radulescu, A. Ur-
beanu, J. Petricu, Gr. Pfeitter, Dr. C. Istrati, C. Mincu, V. Grin-
deanu, M. Georgescu ;

qui nommaient une Commission composee de M. M. E. Baca-
loglu, Gr. Cobalcescu, P.Poni, C. Istrati et A. O. Saligny et chargâe
d'elaborer un projet de statuts pour l'organisation de cette societe.

Dans une seconde sâance le 15/2 Avril la Commission d&po-
sait le projet destine ă etre imprime et distribuc, qui fut detini-
tivement vote ă la troisieme scance du */,g Juin.

Pendant cet intervalle M. M. Grigore Stefanescu, Stefan Mihăi-
lescu, N. O. Popovici, Lupa, Negreanu, Colorian, Dr. A. Babeş,
C. Roman, Brociner, Gustav Adolf Thois, Dr. Zaharia Petrescu,
puis Stefan Hepites et Cârnu Munteanu se faisaient inscrire
comme membres.

Ă la quatrieme seance du !9/, Fevrier 1891 on nommait le Co-
mite suivant :

President: A. Marin.

Vice-President: Gr. Stefanescu.

Secretaire: Dr. C. Istrati.

Vices-Secrctaires: Dr. Athanasescu et St. Niculescu.

Tresorier : Maximilian Popovici.

Archiviste et Bibliothecaire: I. Petricu.

auxquels on adjoignait encore:

M. M. E. Bacaloglu, P. Poni, A. O. Saligny, Dr. C. IstratietD.
Negreanu, comme membres du comite, et le nombre des membres
“augmentait aussi de plusieurs personnes parmi lesquelles la
premiere femme M-ll» A. Sterian.

A la cinquieme scance seulement le */,. Mars 1891, c'est ă dire
un an apres la constitution de la Socicte, furent apportees les
premitres communications.

I'ordre du jour de cette seance etait le snivant:

1) Une nouvelle mâthode d'ioduration dans la scrie aromatique
par M. le Dr. C. Istrati.

2) V/eau mincrale de Govora par M. le Dr. A. 0. Saligny.

3) Action de Piode en presence de Pacide sulphurirpne sur le phe-

240 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

sulfonatului de calciu, de d-nii Dr. C. Istrati și Mihail Geor-
gescu ;

4. O nouă metodă de sinteză a acizilor aromatici nesaturaţi, de
d-l Dr. Edeleanu;

5. O nouă metodă de cloruraţie a compușilor aromatici în
prezenţa staniului, de d-l 1. Petricu ;

6. Acţiunea clorului asupra benzenului, în prezenţa acidului
sulfuric, de d-l Dr. C. Istrati și |. Petricu;

Vedeţi, dar, că prima ședință fusese destul de bogată în chimie,
Societatea fiind restrânsă numai la fizică, chimie și mineralogie
și purtând numele de „Societatea de științe fizice“.

In aceea ședință se votează ca membrii de onoare următoarele
somităţi :

D-nii: Berthelot şi Charles Friedel din Paris, Hofmann din
Berlin, Profesor Bayer din Miinchen, Prof. S$. Cannizzaro de la
Roma și Prof. Emmanuele Paternd din Palermo.

Ţin să adaug, de asemenea, că Buletinul nostru nu apării decât
la 1 lanuarie 1892.

Să vedem acum dacă Societatea noastră și-a îndeplinit misiu-
nea sa faţă cu știința şi față cu interesele țării noastre.

Buletinul nostru este dovada modestei, dar constantei sale ac-
tivităţi.

Avem astăzi 18 volume și prima fasciculă din anul al XIX-lea.
Cele 18 volume reprezintă în total 8.162 pagini, și cuprind
499 lucrări originale, datorite cercetătorilor de la noi și unor bine-
voitori streini, cari sau ocupat, alături cu noi, cu chestiuni re-
lative la țara noastră, sau cari, ca un omagiu adus tinerei So-
cietăți au trimes spre publicare cercetările lor proprii.

S'au ţinut în total 149 ședințe, din cari 17 ale secției mate-
matice, în ultimii timpi, când aceasta a dat dovadă de multă do-
rință de muncă.

Buletinul nostru încă de la început a fost bine văzat în străi-
nătate, şi anunţat în marile publicaţiuni speciale intre lucrările
de pe cari urmează să se facă dări de seamă.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 941

nil-sulphonate de caleium par M. M. le Dr. C. Istrati et Mihail
Georgescu.

4) Une nouvelle methode de synthese des acides aromatiques non
satures par M. le Dr. Edeleanu,

5) Une nouvelle m&thode de chloruration des composes aroma-
tiques en presence de l'âtain par M. IÎ. Petricu.

6) Action du chlore sur le Benzene en presence de acide sul-
phurique par M. M. le Dr. C. Istrati et I. Petricu.

Vouz voyez par consequent, que le programme, de la premiăre
seance, €tait assez riche en maticres de chimie, la socicte €tant
restreinte seulement ă la physique, la chimie et la mineralogie
portait alors le nom de Societe des Sciences physiques.

C'est au cours de cette seance que furent €lus comme mem-
bres d'honneur de la Sociste:

M. M. Berthelot et Charles Friedel de Paris, Hofmann de Ber-
lin, le Prof. Baeyer de Minich, le Prof. S. Cannizzaro de Rome,
et le Prof. Emmanuele Patern6 de Palerme.

Je tiens aussi ă ajouter que notre bulletin n'a commence de pa-
raitre que le 1-er Janvier 1892.

Examinons maintenant si notre sociâte a rempli sa mission,
vis-ă-vis et de la science et des interets de notre pays.

Notre bulletin est la preuve modeste, mais constante de son
activite.

Nous avons aujourd'hui 18 volumes et le premier fascicule du
19 Ces 18 volumes representent un total de 8162 pages et
contiennent 499 travaux originaux dus aux recherches de .nos
savants et de quelques bienveillants €trangers qui se sont occu-
pes, ă nos cotes, des questions relatives ă notre pays ou qui ont
envoyt, comme un hommage ă notre jeune Socicte, les relations
de leurs propres recherches pour y tre publices.

II s'est tenu en total 149 seances, desquelles 17 de la section
des Mathematiques, qui nous a donne, dans ces derniers temps,
des preuves de son ardeur au travail.

Notre Pulletin des ses debuts ă ete bien vu ă Vetranger et an-
nonce par les grandes publications speciales parmi les travaux
dont on donnait des comptes rendus.

249 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

EI e adesea cerut în schimb, şi se trimet astfel Societăţii mai
toate publicaţiunile importante din marile centruri universi-
tare.

Buletinul e trimes în prezent la 31 membri de onoare, la
135 învăţaţi străini și la 122 buletine și reviste străine de științe.
Deci ne supunem voluntar la un control sever și general.

O transformare a urmat în urmă, prin faptul că la 15/2; lanua-
rie 1897, Societatea noastră contopindu-se cu Societatea »Amicii
științelor matematice«, şi-a lărgit cadrul activităţii, numindu-se
de la acea dată „Societatea de științe din București“, și deschi-
zând astfel porţile sale graţie în prima linie regretatului C. Gogu
şi colegului N. Voinov, matematicienilor și naturaliștilor ce se
ocupau cu zoologia, botanica și geologia.

In anul 1903, Societatea de științe din București, în urma
creării » Asociaţiunei generale romăne penru înaintarea şi răs-
pândirea ştiinţelor, care eră o emanaţiune directă a ei, este
transformată în „Societatea română de științe“, ridicând-o, astfel,
de la o Societate locală a Capitalei, la o Societate cu caracter ge-
neral românese.

Aceasta n'a împiedicat, însă, ca Buletinul nostru să-și păstreze,
prin o deprindere tipografică ca să zic astfel, până în prezent tot
vechea denumire de „Buletinul Societăţii de științe din București«,
în locul celui de »Buletinul Societăţii române de ştiinţe«, cum ar
trebui s'o aibă. Schimbarea însă trebuiește făcută.

+
* %*

Manifestările publice mai importante ale Societăţii noastre au
avut loc în următoarele împrejurări :

In anul 1893 sa sărbătorit a 4-a aniversare a înfiinţării So-
cietăţii de științe fizice la 26 Aprilie (8 Maiu), alegându-se tocmai
această zi fiindcă se împlineă cu ea 99 de ani de la pierderea ce-
lui mai mare om de știință ce a avut Franța, Lavoisier, şi unul
din geniurile cu cari se glorifică omenirea !

Sa hotărit atunci ca la aceeaș dată, în anul următor 1904 să
aibă loc o serbare solemnă în București, cu un serviciu religios

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 243

Souvent il est demande en change par dautres sociâtes,. de
sorte que nous recevons-aujourd'hui presque toutes les publica-
tions importantes des grands centres universitaires.

Le Bulletin est envoye actuellement ă 31 membres d'honneur,
ă 135 savants etrangers et ă 122 societes et revues âtrangăres de
sciences. Nous nous soumettons ainsi volontairement ă un con-
controle sevăre et general.

Une transformation est survenue ensuite par le fait que notre
Societe s'est fondue le !*/,; Janvier 1897 avec la Societe des
amis des sciences mathematiques et a €largi le cadre de son acti-
vite, prenant des lors le titre de „Socicte des sciences de Bucarest «
et ouvrant ainsi ses portes, grâceă Pinitiative du regrette C. Gogu
et de notre collegue N. Voinov aux mathematiciens et aux natu-
ralistes qui s'occupaient de zoolvgie, de botanique et de geologie.

En 1903 la Sociste des sciences de Bucarest, par suite de la
creation de | Association gencrale Roumaine pour Pavancement
et la diltusion des sciences, qui en emanait directement, fut
transformee cn Societe Roumaine des sciences, s'6levant ainsi de
simple socicte locale de la Capitale, au rang de sociât& dun ca-
ractere roumain plus general.

Mais celă n'a pas empeche notre Bulletin de conserver jusqu”ă
present, par une sorte d'habitude typographique, pour ainsi dire,
son ancienne denomination de »Bulletin de la Societe des sciences
de Bucarest«, au lieu de „Buletin de la Societe Roumaine des
Sciences« qu'il devrait porter. Cette modification devra se faire.

Les plus importantes manifestations publiques de notre Societe
ont eu lieu aux occasions suivantes :

En 1893, le 26 avril (8 mai), nous avons fete le 4-e anniver-
saire de la creation de la Societe des sciences physiques, et nous
avions choisi precisement ce jour parceque c/etait le 99-e anni-
versaire de la perte du plus grand homme de science que la
France avait eu: Lavoisier un des genies dont se glorifie toute
Phumanite !

II fut decide qwă la meme date en 1904, une fete solennelle
serait celebree ă Bucarest avec un service religieux ă la Cath6-

244 _BULE TINUL SOCIEI AȚII DE ȘTIINȚE

la catedrala catolică și cu o şedinţă publică la Universitate, când
să se facă și biografia marelui dispărut.

Aceastea au avut loc, și cu această ocaziune regretatul Gion
“a alăturat pe lângă noi, ţinând o cenvântare importantă din
punctul de vedere al evoluţiunii științelor la Români.

S'a decis în acelaș timp, în şedinţa din 1893, și facerea unui
bust lui Lavoisier, care să fie pus în faţa viitorului Institut de
chimie.

Pentru aceasta o bună sumă de bani ni s'a trimes de către
profesorii şi colegii noștri din Franţa şi alte țări.

Iniţiativa laudabilă a acestei serbări a avut răsunet peste ho-
tare. La Praga s'a celebrat aceeaş aniversară, și la Institutul
Franţei s'au luat imediat măsuri pentru ridicarea monumentului
ce se află pus la Paris în dosul Madelenei.

Bustul dorit de noi a tost făcut și expus la 1906, dar așteaptă
până în prezent, fără nici o nădejde, o spun cu adâncă părere de
rău, cu toate insistenţele puse, zidirea viitorului Institut, în faţa
căruia să fie aşezat definitiv.

Nu credeţi însă că Societatea a uitat pe ai noștri. Primul căzut
dintre cei ce au pus bazele existenţii sale fu neuitatul Gr. Cobăl-
cescu, marele entusiast din generaţia primilor oameni de ştiinţă
ce se ridică din sânul neamului nostru cu începerea jumătăţii a
doua a veacului trecut.

Societatea adună banii necesari și-i ridică un bust. pe mor-
mântul său, cu ocaziunea congresului din lași, de la 1902.

Cu ocaziunea începerii secolului al XX-lea, Societatea iarăș, la
19/ş Ianuarie, Sa întrunit în ședință publică extraordinară, când
sa făcut din punctul de vedere general și din cel românesc, în
special, o încercare de caracterizare a secolului trecut și de pro-
babilităţi pentru secolul în care intrăm.

Tot asttel, cu ocaziunea ședinței a 100-a de la înfiinţarea So-
cietăţii, care a avut loc la 1], Fevruarie 1902, sa ţinut şedinţă
publică extraordinară sub președinția colegului Ștefan C. Hepites,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 245

drale catholique et une scance publique ă PUniversite ou serait
retracee la biographie du grand disparu.

Ce programme fut fidelement rempli et ă cette occasion notre
regrette Gion se joignit ă nous avec une importante conference
sur L'evolution des sciences chez les Roumains.

On decidait en meme temps, des cette seance de 1893, d'slever
un buste ă Lavoisier en face du futur Institut de Chimie.

Une somme d'argent assez importante nous a aussi 6te envoyee
dans ce but par les professeurs et par nos collegues de France et
d'autres pays.

La louable initiative de cette fete a eu son 6cho au delă de nos
frontitres. A Prague on a celebre le meme anniversaire et ă PIn-
stitut de France on a pris immediatement des mesures pour €lever
le monument qui se trouve aujourd'hui derriere la Madeleine.

Le buste que nous desirions a ete fait et expose en 1906, mais
il attend encore aujourd'hui, sans espoir je Pavoue avec un pro-
fond regret, malgre toutes les insistances deployees, la construc-
tion du futur Institut en face duquel il doit tre definitivement place.

Ne croyez pas cependant que la Societe negligeait la memoire
des notres. Le premier tombe, de ceux qui ont pose les bases de
son existence, fut lPinoubliable Gr. Cobalcesco, le grand enthou-
siaste de la generation qui a donne les premiers hommes de science
sortis du sein de notre race, au commencement de la seconde
moitic du siecle dernier.

La socicte a reuni les fonds necessaires et a leve un buste sur
sa tombe ă VPoccasion du congrts de Jassy en 1902.

Au commencement du XX* siecle, la Societe, le 15]. Janvier,
se reunit de nouveau en scance publique extraordinaire et Von
tenta alors ă un point de vue general et plus special pour la Rou-
manie, de definir le caractere du sitcle passe et d'etablir des pro-
babilites pour le si&cle dans lequel on entrait.

E FI

De mâme lors de la 100-e stance depuis la fondation de la So-
ciâte, qui eut lieu le 4/,„ Fevrier 1902, une stance publique extra-
ordinaire eut lieu sous la presidence de notre collegue Stefan C.

246 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINTE

care a făcut şi o „schiță istorică asupra lucrărilor astronomice
în România“.

Secretarul d-voastre general, declarat perpetuu cu această oca-
ziune, v'a făcut cunoscut și la acea dată rezultatul nouilor sale
cercetări, relative la desvoltarea noastră culturală din trecut.

Trebuie să recunosc că în Buletinul nostru de la întâia dare
de seamă, din 1892 şi până la cea din anul trecut, nepublicată
incă, mai totdeauna sa căutat a se face cunoscut cele petrecute,
din vechime până în prezent, pe terenul cultural în genere și pe
cel ştiinţific în special, astfel că cu cele ce se vor mai puteă adună
de aci înainte, s'ar puteă tipări un frumos volum, peste 5 ani, cu
ocaziunea aniversării noastre de un sfert de secol și în care sar
puteă ușor găsi toate datele mai importante relative la această
chestiune, care ne interesează așă de mult din cel mai adânc tre-
cut și până în prezent.

Bine înţeles că și toate biografiile făcute dejă, ale scumpilor
noștrii dispăruţi ar intră şi ele, de drept, în această publicaţie.

In această ședință excepţională, Maiestatea Sa Regele, iubitul
nostru Suveran, a fost aclamat, în unanimitate, de membru pro-
tector și preşedintele nostru de onoare.

O comisiune compusă din d-nii: Ștefan C. Hepites, ca preşe-
dinte, și profesorii: David Emanuel, Dr. Em. Riegler și M. Vlă-
descu, ca vice-preşedinţi, dimpreună cu secretarul perpetuu, fură
primiți de Maiestatea Sa Regele, la 10/23 Fevruarie, acelaș an,
când 1 se prezentă adresa Societăţii şi când avuserăm din nou
„fericirea a constată cât Maiestatea Sa Regele are credință în
rostul Societăţii noastre, conform împrejurărilor de cari v'am
vorbit la începutul acestei cuvântări. -

Ei Ei

O altă manifestare, excepţional de importantă, a Societăţii
noastre a avut loc la 1902, când a reușit ca, înfrăţindu-se cu
societatea suroră de științe din lași, cu vechea societate a medici-
lor și naturaliștilor din acelaș oraș, precum și cu cei grupaţi în
jurul Arhivei, tot din acea localitate, societate literară științifică

b9-
is
=

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Hepites qui donna une esquisse historique des travaux astrono-
miques en Roumanie.

Votre secretaire general, declare perpetuel ă cette occasion,
fit alors connaitre le rssultat de ses nouvelles recherches sur le
developpement de notre culture dans le passe.

Nous devons constater que dans notre bulletin, depuis le pre-
mier proces-verbal de 1892, jusqu'ă celui de l'annee derniere, non
encore publie, on a surtout cherche ă faire connaitre tout ce qui
s'est passe depuis les temps anciens jusqu'ă present sur le terrain
cultural en general et plus specialement dans le domaine scienti-
fique, de sorte que, avec ce qui viendra s'y ajouter encore dore-
navant, nous pourrons faire un beau volume dans cing ans,ă
Voccasion de notre anniversaire d'un quart de si&cle, et dans lequel
on pourra trouver facilement tous les faits plus importants rela-
tifs ă cette question qui nous interesse de si pres, depuis le pass6
le plus recule jusqu'ă present.

Il va de soi que toutes les biographies dejă faites de nos chers
disparus entreraient egalement, de plein droit, dans cette publi-
cation.

A cette mâme stance exceptionnelle Sa Majest& Le Roi, notre
bien aime Souverain, a ete acclame ă lunanimite comme Membre
protecteur et President d'honneur.

Une commission composce de MM. Stefan C. Ilepites comme
president et des professeurs David Emanuel Dr. Em. Riegler et
M. Vladesco, comme vices-presidents, avec notre secretaire perpe-
tuel, furent recus par Sa Majeste le Roi le 19/34 fevrier de la meme
annte et Lui remirent Padresse de la Societe. Ils purent alors de
nouveau constater avec bonheur la confiance de Sa Majeste le Roi
dans le râle de notre Societe en suivant les lignes gencrales que
je vous indiquais au commencement de ces pages.

Une autre manifestation, d'une importance exceptionnelle pour
notre Socictă, ent lieu en 1902. Alors qw'elle reussit, par sa Jonc-
tion avec la Societe sceur de Jassy, avec la vielle sociâte des me-
decins et naturalistes de la meme ville, de meme qwavec ceux qui
Staient gronpâs autour de P»Arhiva« Societe litteraire et scientifi-

948 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

făcută la 1888, să organizeze frumoasa manifestare din lunie
1902, a congresului de la Iași, după ce a creat „Asociaţiunea ro-
mână pentru înaintarea și răspândirea ştiinţelor«.

Dornică de a lărgi cadrul activităţii sale, conform menirei ce o
are de altfel, societatea ciută a-și alipi industria chimică și orga-
nizează cu ocaziunea congresului Asociaţiunii din 1903, ce a avut
loc Bucureşti, cea întâi adevărată manifestare culturală şi econo-
mică, prin organizarea primei expoziţiuni cu rost în țara noastră.

Această manifestare de la 1903 face cea mai mare cinste so-
cietăţii noastre. Ea constitue un popas hotăritor în drumul nostru
tot înainte. Ea a fost o surprindere pentru ţară, o binefacere
pentru ideea urmărită și un imbold spre muncă nouă, cu mai
multă încredere în noi inșine, starea noastră culturală din trecut
și prezent și situaţia noastră industrială actuală fură bine pre-
zentate.

Țara întreagă, în frunte cu M. S. Regele, au fost fericiţi a con-
stată deplina reușită a năzuințelor noastre și efectul cel mai
apropiat a fost organizarea, pe o scară cu mult mai largă, a
acestei mari manitestări, tot pe terenul cultural şi economic, care
fu expoziţiunea generală română din 1906, cu ocaziunea căreia
se cimentă, mai presus de toate, unitatea sufletească pe vecie a
întregului neam românesc.

Adăugaţi încă larga parte ce a-ţi luat astă toamnă, cu oca-
ziunea frumoasei primiri a francezilor la noi, cu care împrejurare
țara noastră fi mai bine și mai avantajos cunoscută şi raporturile
noastre cu frații latini mai strânse, astfel că s'a putut naşte:
Liga franco=italo-romănă.

lată dar opera d-voastră de care puteţi fi mândri; iată ceeace
pot puţinii, dar bunii, adunaţi la un loc şi trageţi singuri con-
cluziunea despre ce a-ţi putea desăvârși dacă veţi avea pricepere
voință și încredere.

Urmează acum fatal, pentru noi, ca în evoluţiunea noastră și
în condiţiunile încă atât de puţin prielnice în cari ne aflăm, să
ne inspirăm numai de ceeace există și de cele ce se pot face la

BULETINUL SOCIEPAȚII DE ŞTIINŢE 249

que, fondee en 1888, toujours dans la mă&me localite, â organiser
en Juin 1902 le Cengr&s de Jassy, apres avoir cree. „l'Association
Roumaine pour l'avancement et la diffusion des Sciences«.

Desireuse d'elargir le cadre de son activite, conformement ă la
destination qu'elle a d'autre part, la Socist&'chercha ă s'allier aussi
Lindustrie chimique et elle organisait ă loccasion du Congres de
Association de 1903, qui eut lieu ă Bucarest, la premiere veri-
table manitfestation culturale et economique: la premiere exposi-
tion rationnelle dans notre pays.

Cette manifestation de 1903 fait le plus grand honneur ă notre
socicte. Elle constitue une etape decisive de notre marche en avant.
Elle fut une veritable surprise pour le pays, un bienfait pour Pidee
poursuivie et un encouragement vers un nouveau labeur avec une
plus grande confiance en nous-memes. L'etat de notre culture,
dans le passe et le present, ainsi que notre situation industrielle
actuelle y furent bien representes.

Le pays entier, avec sa Majeste en tete, ont ete heureux de
constater Ventiere reussite de nos efforts, taxes par quelques-uns
de (emeraires, et le premier effet obtenu fut VPorganisation sur
une plus grande €chelle, de cette imposante manifestation tou-
jours sur le terrain cultural et 6conomique: PExposition gencrale
Rournaine de 1906 ou se cimentait, par dessus tout, et pour les
siecles, Punite de cour et de pensce de la race Roumaine toute
enticre.

Ajoutez encore la large part que vous avez prise cet automne
a la belle reception des francais chez nous, qui fit mieux connai-
tre notre pays, et resserra si bien nos liens avec nos freres latins,
«u'une ligue l'ranco-ltalo-Roumaine priit prendre naissance.

Voilă done Messieurs, Peuvre dont vous pouvez ître fiers,
voilă ce «que peuvent quelques uns lorsqu'ils sont bons, et qw'ils
savent “entraider. Tirez de lă vous meme la conclusion de ce que
vous pourriez accomplir si vous avez le sens, la volonte ct la foi.

Il Sensuit fatalement pour nous, que dans notre evolution et
dans les conditions encore si pen favorables oii nous nous trou-
vons, nous devions nous inspirer seulement de ce qui existe et de

250 BULETINUL. SUOCIETPAȚII DE ȘTIINȚE

noi, pentru a lărgi nu numai cadrul activităţii noastre, dar a asi-
gură cu deosebire două importante fapte, fără cari nu putem
merge hotărit înainte :

Trebuie asigurată posibilitatea ca toţi specialiştii unei anumite
ramuri să poată lucră separați, după nevoile lor proprii și după
modalitatea ce vor crede-o mai nemerită.

Al doilea, a se face astfel ca mijloacele noastre să se înmul-
țească și să asigurăm în mod regulat ieșirea buletinului nostru.

Mai este nevoie, pentru demnitatea acestei țări, ca specialităţi
cari nu sunt încă organizate să ia ființă ca societăţi, cu oricâţi
membrii s'ar află în prezent, căci astfel este orice început, dificil
și incomplet. Nu se încape, în această privință, teamă şi neho-
tărire !

Când s'a creiat societatea noastră, la 1890, câţi oare nu cobeau
la fel? Și neincrederea eră în mare parte justificată, căci a-ți vă-
zut că abia după un an a putut avea loc o ședință, în care să se -
facă comunicări științifice.

Și atunci eram puţini; și atunci eram nepregătiţi; şi atunci
greutățile erau mari, cu siguranță mai mult ca acum, dar toate
au fost înlăturate prin voința noastră de fier și desigur că rezul-
tatele obţinute ar [i fost și mai puternice, dacă cu toţii, cei de
drept, se înfigeau deopotrivă.

Nu ceream dar imposibilul, căci condiţiunile actuale sunt cu
mult mai prielnice ca în trecut, când doream să pășim înainte,
lărgind, dar întărind și asigurând, în acelaş timp, mersul nostru
înainte.

Proiectul de statute, ce am supus acum câteva zile, în acest
scop, comitetelor Asociaţiunii și Societăţii noastre, pe lângă care
convocasem și pe foștii președinți ai Asociaţiunei, dar care a avut
soarta tristă de a nu fi convins pe cei mai mulţi, nu cerea lucruri
extraordinare și cu atât mai puțin imposibile. Aceste statute
erau călăuza ce ne trebuie în viitor, spre a face mai mult, mai
sigur şi chiar mai ușor și mai plăcut ca în trecut, răspunzând și
celor două condițiuni de cari vorbeam mai sus, ca singurele
prielnice desvoltării noastre ulterioare,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 251

ce qui peut se faire chez nous pour €largir non seulement le cadre de
notre activite mais surtout pour assurer deux choses importantes
sans lesquelles nous ne pouvons pas marcher stirement en avant :

Nous devons assurer ă tous les specialistes dans chaque bran-
che, la possibilite de travailler sâparement, dapres leurs propres
besoins et selon la modalite qu'ils croiront la meilleure.

En second lieu nous devons chercher les moyens d'augmenter
nos ressources pour assurer lapparition reguliere de notre Bulletin.

Il est encore necessaire, pour la dignite de notre pays, que des
specialites qui ne sont pas encore organis6es prennent corps
comme societe, quelque soit le nombre des membres actuels, car
c'est ainsi que se presente tout debut: difficile et incomplet. Il ne
faut ici ni crainte ni indecision.

Lorsque s'est crece notre Societe en 1890 combien y en avait
il de la meme branche? Et alors les doutes €taient en grande partie
justifies puis que comme vous lavez vu c'est ă peine apres une
annce que la premiere seance a pu avoir lieu avec communica-
tions scientifiques.

Et alors le nombre nous manquait, alors personne n'etait pre-
pare, les difficultes ctaient grandes, plus que maintenant, mais
tous les obstacles ont ete aplanis par notre volonte de fer, et il est
certain que les râsultats obtenus eussent ât€ plus puissants si tous
yv avaient egalement concentre leur Energie.

Nous ne demandons certainement pas limpossible, car les con-
ditions actuelles sont autrement favorables que par le pass€,
uand nous dâsirons aller de Pavant, €largissant mais aussi forti-
liant et assurant en meme temps notre marche.

Le projet de statuts que jai soumis il y a quelques jours dans
ce but aux Comites de Association et de notre Societe, aupres des-
quels j'avais'convoque aussi les anciens prâsidents de l'Association,
et qui a eu le triste sort de ne pas convainere la majorite, ne de-
mandait cependant rien d'extraordinaire et encore moins d'impos-
sible. Ces statuts âtaient le guide qu'il nous faută Pavenir pour ac-
complir plus et de meilleure besogne avec plus de facilite meme
et Wagrement que par le pass6; et ils repondaient encore aux
deux conditions que je mentionnais plus haut comme les seules
favorables ă notre developpement ulterieur,

252 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

M'am înșelat, de sigur, căci se vede că noi trebuie să copiem
numai lucrurile cum sunt în străinătate și nu să se facă ele, cum
ar urmă, după firea stării locale de la noi. ,

M'am înșelat, de sigur, când am crezut că cultura noastră este
mai adâncă și vederile generale, isvorâte din nevoile neamului,
mai mari decât chestiunile de ambiţiuni personale 'și de vanităţi
locale.

M'am înșelat, de sigur, în credința mea, că trebuie să fim mai
hotăriţi, mai cutezători chiar, când e vorba de a ne servi ţara şi,
în orice caz, mai încrezători în propriile noastre puteri.

M'am înșelat, de sigur, când am arătat posibilitatea creiărei
unei vieți universitare, a unui cerc, mai mult: a unui templu
Științific, în care pasiunile personale și urile politice să se stingă
la intrare și unde să ne lumineze numui scânteia adevărului și
făclia intereselor mari ale țării!

Vizionarii au avut totdeauna rolul lor premergător; sunt fe-
ricit a constată că sunt și eu, se pare, numai un vizionar, dar,
vă rog și eu, de astă dată, ca o răsplată a muncii ce am depus
timp de douăzeci de ani în sânul acestei societăţi, să fiți buni a
admite ca acest proiect de statute, produs al convingerilor mele,
să fie publicat în buletinul nostru, ca anexă a cuvântării mele de
astăzi, pentru ca D-voastre toţi să luaţi cunoștință de conţinutul
lui şi să vedeţi dacă prin el se putea întâmplă vreun rău sacie-
tăţii noastre, sau, din contră, că ne-ar fi indrumat mai sigur în
o direcțiune mai înălțătoare și mai rodnică.

Inainte de a încheiă, Domnilor, să trimitem salutul nostru de
respect și recunoştinți Maiestăţii Sale Carol I, marele Rege, primul
şi singurul nostru membru protector și președintele de onoare,
care privește cu atâta interes năzuinţele și activitatea noastră.

Aceeaș salutare afectoasă și recunoscătoare să o trimitem
tuturor membrilor noştri de onoare din străinătate și In special
D-lor Baeyer de la Munich și Cannizzaro și Paterno de la Roma,
cari, din fericire, sunt încă în vieață, singurii însă din acei pro-
clamaţi ca atare, acum 19 ani, în prima noastră ședință știin-
țifică,

BULEPINUL SOCIETĂȚII DE STUINȚE 253

Je me suis trompe, 6videmment, car il parait que nous devons
nous contenter de copier ce qui se fait ă l6tranger sans le con=
former ă la nature de nos besoins locaux.

Je me suis trompe €videmment lorsque j'ai cru que notre &tat
de culture stait assez avance et que les voies gângrales issues des
besoins de notre race primaient les questions d'ambitions person-
nelles et de vanites locales.

le me suis trompe 6videmment, lorsque j'ai cru que nous de-
vions &tre plus dâcides, plus audacieux meme au service du pays
et tout au moins plus confiants dans nos propres forces.

Je me suis trompe €videmment, lorsque je vous ai montre la
possibilite de creer une vie universitaire, un cercle, mieux que
celă : un temple scientifique ă Lentree duquel scraient oublices
les passions personnelles et les haines politiques et ou pourraient
nous €clairer sculement Petincelle de la verite et le flambeau des
grands interets de la patrie!

Les visionnaires ont toujours eu leur role precurseur, je suis
heureux de constater que je ne suis, parait-il moi aussi, qu'un vi-
sionnaire, mais je vous prie pour une fois, comme une recom-
pense pour le travail que jai accompli pendant vingt ans au sein
de cette Sociste, de bien vouloir admettre que ce projet de statuts,
resultat de mes convictions, soit public dans notre Bulletin en an-
nexe î mes paroles d'aujourd'hui pour que vous tous, Messieurs,
puissiez en prendre connaissance et que vous jugiez s'il en pouvait
decouler un mal queleconque pour notre Sociste, ou s'ils ne nous au-
raient pas plutot pousses dans une voie plus prospere et plus 6levee.

Avant de conclure, Messieurs, envoyons notre salut de respect
et de reconnaissance au Grand Roi, Sa Majeste Charles I, notre
premier et unique membre Protecteur et President d'Honneur
qui prete tant dinteret ă nos efforts et î notre activit.

Nous devens aussi envoyer dWaffectueuses salutations et lex-
pression de notre reconnaissance ă nos membres d'honneur, et
plus specialement ă MM. Baeyer de Munich, Cannizzaro et Pa-
terno de Rome, qui par bonheur sont encore en vie, mais les der-
niers de ceux que nous avons acclames il ya 19 ans ă notre pre-
mire scance scientifique !

254 BULETINUL, SOCIEPAȚIL DE STIUNȚIE

Să trimitem un salut special D-lor profesori Lozanich și Pe-
trovich Michel de la Belgrad, cari ne-au trimis spre publicare
din lucrările lor.

Avem o datorie încă de îndeplinit față cu iluștri colaboratori,
cari au binevoit, înt”un mod așa de larg, să contribue la cunoaș-
terea unei părţi din fauna ţării, descriind mai multe varietăți
noui.

Voiu cită pe D-nii:

Maurice Jaquet, actualmente la Geneva, după ce a părăsit cu
regret țara, cu 36 memorii relative la fauna noastră;

Dr. Bachmetjew, 2 note relative la lepidoptere ;

Prof. I. Roubal, de la Praga, o notă relativă la coleoptere;

Fer. Pax, o notă relativă la lepidoptere;

Dr. Peter Kempny, la Gutenstein (niderosterreich), o notă
asupra neuropterelor ;

Paul Born, Herzogenbuchsee (Schweiz), 5 note relative la co-
leoptere;

E. Poncy, de la Geneva, diferite note relative la colcoptere;

Dr. Costi, o notă relativă la arachnide;

Dr. Mosi, 4 note relative la ostracide;

Dr. Sack, la Frankfurt a/M, o notă relativă la lepidoptere ;

H. de Saussure, o notă relativă la ortoptere ;

Freygessner, diferite note relative la ortoptere ;

Dr. &. Stierlin, diverse note relative la coleoptere ;

Dr. Paul Godet, diverse note relative la conchilii ;

Von Carl Verhoeff, diferite note relative la chilopode şi dip-
topode ;

Dr. A. B. Griffiths, Londra, 2 note de chimie ;

L. v. Aigner-Abafi, 4 notă relativă la lepidoptere ;

Aime Pictet, din Geneva, chimist, și

Berget Alphons, din Paris, fizician, cari toţi, în specialităţile
lor, au contribuit la cunoaşterea faunei noastre și luminarea
multor chestiuni ştiinţifice.

Printre aceştia voiu face o deosebită menţiune despre studiile
d-lor Dr. F. de Martonne cu 3 studii importante și d. Pittard,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

[50]
(ZI
OY

Envoyons aussi un salut special ă MM. les Professeur Lozanich
et Petrovich Michel ae Belgrade qui ă deux reprises nous ont en-
voyes de leurs travaux îă publier.

Nous avons aussi une dette ă acquitter envers les illutres col-
laborateurs qui ont bien voulu, d'une si large maniere, contri-
buer ă la description de quelque partie de la faune de notre pays
on ils ont decouvert beaucoup de nouvelles varidtes.

Je citerai parmi eux:

Mr. Maurice Jaquet, actuellement ă Geneve, apres avoir quitte
ă regret la Roumanie et qui nous a donne 36 memoires relatifs ă
notre faune.

Mr. Dr. Bachmetjew, avec deux notes relatives aux lepidopteres.

Mr. Prof. J. Roubal de Prague, une note relative aux coleopteres.

Mr. Fer. Pax, une note relative aux lepidopteres.

Mr. Peter Kempny ă Gutenstein (Niederostereich) une liste de
nos nevropteres.

Mr. Paul Born ă Herzogenbuchsee (Suisse) cinq memoires sur
les Carabus de la Roumanie.

Mr. E. Poncy ă Geneve, plusieurs notes sur nos colcopteres.

Mr. Dr. Costi, une note relative aux arachnides.

Mr. Dr. Mosi, quatre notes relatives aux ostracides.

Mr. Dr. Sack ă Franefurt ă une note sur les lepidopteres.

Mr. H. de Saussure, une note sur les ortoptheres.

Mr. Frey Gessner, plusieurs notes sur les orthopteres.

Mr. G. Stierlin, diverses notes sur les coleopteres.

Mr. Paul Godet, diverses notes sur la conchyliologie.

Mr. von Carl Vcrhoeff, plusieurs notes sur les chilopodes et
diplopodes.

Mr. Dr. A. B. Griffits ă Londres, deux notes de chimie.

Mr. L. von Aigner Abafi, une note sur les Iepidopteres.

Mr. Pictet Aine de Gentre, chimiste.

Mr. Berget Alphonse, de Paris, physicien ; et qui tous, chacun
dins leurs spâcialite, ont contribue soit ă la connaissance de notre
faune soit en fourniseant dWimportants documents sur bien des
questions scientifiques.

Je citerai encore Wune facon plus speciale les etudes de MM. le
Dr. E. de Martonne avec trois âtudes importantes et Eug. Pittard

256 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SPUNȚE

de la Geneva, grație monografiiilor căruia, în număr de 18, avem
aproape singurele studii etnografice, mai precise, făcute relativ
la ţara noastră și în special relativ la Dobrogea, unde numai
asupra ţiganilor a făcut peste o mie de determinări.

Printre persoanele autodidactice de la noi, specializate în dife-
rite ramuri, voiu cită pe d-nii:

Aristide de Caradja, de la T.-Neamţului, cu 4 note relative la
lepidoptere ;

Dr. E. Fleck, de la Azuga, cu 11 note relative tot la lepi-
doptere;

Regretatul Licherdopol cu 3 note relative la gasteropode ;

Dr. Rug. Botezat, din Cernăuţi, cu 2 note de zoologie;

D. Hurmuzache, din “ernăuţi, cu 8 note relative la lepitoptere
şi în fine d-nii specialişti streini, aflători în ţară, sau în trecere:

G. Oettinger și Gh. Bourki, chimiști ;

Teisseyrre și Reinhard Max, geologi ;

Dr. Suchar, matematic ;

Dombrowski, zoolog, cari toți ne-au arătat increderea și stima
lor, asociându-se la munca noastră.

Nu pot însă a nu face o menţiune specială pentru un mare și:
modest muncitor, d-l Montandon, care în decursul acestui timp,
a publicat în Buletinul nostru 35 note, relative la fauna ţării și
la diterite hemiptere, ce i sa trimis spre studiu din toate părțile
lumii.

Constatăm cu bucurie că studiul faunei noastre incepe să se
facă și de tinerii noștri naturalişti, și voiu cită în prima linie pe
Zottu, Popovici Băznoşanu, și Chiriţescu (reptile).

Despre activitatea celorlalți membrii activi ai noștri nu pot a
vorbi în detaliu, căci ar trebui să tac gradaţiuni și jigniri.

Mă mulţămesc numai ca, în numele d-voastră u tuturor, să le
aduc cele mai sincere mulțămiri, ca o închinăciune, unora, pentru
locul de onoare ce au știut să-și creeze prin munca lor stărui-
toare între noi, şi ca un îndemn şi incurajare pentru ceilalți,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STUNŢE 257

de Gen&ve, qui nous a donne 18 monographies representant les
seules etudes ethnographiques, un peu precises, faites dans notre
pays en general et en Dobroudja plus particulicrement, oi seu-
lement sur les tziganes il a pu faire plus de mille determinations.

Parmi les autodidactes de Roumanie, specialistes. en diverses
branches, je citerai aussi:

Mr. Aristide de Caradja de T.-Neamtzu, avec quatre notes re-
latives aux lepidopteres.

Dr. Ed. Fleck d'Azuga, avec onze memoires sur notre faune
entomologique.

Le regrette Licherdopol avec [trois notes sur les gasteropodes.

Dr. Eug. Botezat de Cernautz, avec deux notes de zoologie.

M. Hurmuzache de Cernautz avec huit notessur les l&pidopteres,
et enfin les specialistes Strangers installes ou en passage dans no-
tre pays:

M. G. Oettinger, Ch. Bourqui, chimistes;

M. Teisseyre, Max Reinhard, geologues;

M. Dr. Suchar, mathematicien ;

M. Dombrowsky, zoologue, qui tous nous ont donne des preuves
de leur confiance et de leur estime en s'associant ă nos travaux.

Je ne saurais non plus terminer cette liste sans accorder une
mention toute speciale ă un grand et modeste travailleur, M. A.
L. Montandon, qui, pendant cette periode, ă publie dans notre
Bulletin 35 notes relatives ă la faune du pays et sur de nombreux
hemipteres qui lui sont envoyes, pour Petude, de toutes les parties
du monde.

Nous constatons avec plaisir que letude de notre faune com-
menca ă interesser aussi quelques uns de nos jeunes naturalistes
parmi lesquels je citerai en premiere ligne MM. Zottu, Popovici-
Baznoşanu, Kiritzescu (reptiles).

Je ne saurais parler en detail de Vactivite de tous les autres
membres de notre Societe, pour cviter de faire des comparaisons
blessantes.

Je me contenterai donc de leur apporter ici, en votre nom ă
tous Messieurs, tous nos plus sinceres remerciements avec nos
homrnages de respect pour quelques uns qui ont su se crâer parmi
nous une place W'honneur par leurs travaux soutenus et meritoires,

258 BULITINUL SOCIETAȚIL DI ȘTIINȚE

pentru ca activitatea lor să fie și mai spornică în viitor. Mulţi
dintre primii sunt astăzi recunoscuţi în străinătate ca maieștri
în specialităţile cu cari se ocupă.

Ţin însă a constată, cu fericire, că din punctul de vedere geo-
logic, petrografic, paleontologie, mineralogie și chimic, ţara
noastră este astăzi bine studiată în ce privește natura și compo-
ziția, cu deosebire a principalelor sale roce și că studiile făcute
asupra sărei, marnelor pentru varuri, petroleului, ozocheritei,
succinului, apelor mineralizate, etc., sunt numeroase și unele
temeinice.

Premii s'au pus, de asemenea, încă din 1897 și s'a studiat ast-
fel cromatica poporului român.

Tot astfel sa discutat chestiunea reformei calendarului, nu-
mindu-se o comisiune specială, care sa pronunţat categoric pen-
tru această schimbare încă din 1900.

Ne mai rămâne o tristă datorie : aceea de a vă reaminti şi nu-
mele scumpilor dispăruţi: Berthelot, Friedel, Moissan, Kekule,
Hofmann şi Bechamp.

Toţi aceștia au fost dascălii noștri în străinătate și au fost bine-
voitorii noștri odată ce ne am întors în țară. Toţi aceștia sunt lu-
ceferi ai științei și scumpi țărei noastre, pe care mulți au iubit-o
şi la a cărei îndrumare știinţilică cu toţii sau interesat deopo-
trivă.

Din acei ce au constituit Societatea noastră și cari la acea dată
erau dejă oameni în toată firea, avem adânca părere de rău de a
fi pierdut pe mulţi, ca: Alexe Marin, Gr. Cobălcescu, Em. Ba-
caloglu, Dr. Z. Petrescu, Dr. Sergiu și Dr. 1. Felix, iar pe alţii
prea de timpuriu, ca pe: C. Gogu, Ștefan Mihăilescu și A. O. Sa-
ligny cu deosebire, care eră așă de temeinic in pregătirea sa și
așă de serios în lucrarea ce întreprindeă.

Toţi aceștia, dimpreună cu: A. Vitzu, |. Petricu, Ghibaldan,
Ganea, Mateescu, E. O. Kessler, Licherdopol, Vaschide și Negreanu,
s'au dus dintre noi. Fie-le la toți memoria scumpă, căci fiecare
din ei au lăsat în brazda muncii naţionale, urma năzuinţelor și
faptelor bune îndeplinite !

_ —L-..—.—_—. “>

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 259

et de les presenter aux autres comme des modeles bons ă imiter pour
les encourager ă donner ă leur activite une tournure plus profita-
ble. Beaucoup parmi les premiers sont aujourd'hui reconnus ă Pe-
tranger comme des Maitres dans les specialites dont ils s'occupent.

Je tiens cependant ă constater, avec bonheur, qu'aux points de
vue geologique, pstrographique, palsontologique, mineralogique et
chimique notre pays est aujourd'hui bien studi€, en ce qui con-
cerne la nature et la composition surtout des principales roches
et que les travaux faits sur les salines, marnes, chaux, petrole,
ozocherite, succin, eaux minerales, etc., sont nombreux et les uns
d'une reelle valeur. AI

Des primes ont ete accordees, dejă depuis 1897 et on a pu stu-
dier de cette facon la chromatique du peuple roumain.

On a egalement discute la reforme de notre calendrier, et la
commission speciale nommee s'est prononcee dejă depuis 1900
et d'une facon categorique pour les modifications ă adopter.

Il nous reste encore ă remplir un pieux et triste devoir, celui
de vous rappeler les noms de nos chers disparus: Berthelot, Frie-
del, Moissan, Kekule, Hofmann et Bechamp.

Tous ont €te€ nos maitres ă letranger et leur bienveillance nous
a suivis lorsque nous sommes rentrees au pays. Ceux-lă 6taient
des €toiles de la science, chers ă notre pays que beaucoup d'entre
eux ont aime et au progres scientifique duquel tous se sont 6ga-
lement interesses.

Nous avons eu le profond regret de perdre beaucoup de ceux
qui ont constitue notre Sociste et qui 6taient dejă alors des
homrnes de valeur: Alexe Marin, Gr. Cobalcescu, Em. Bacaloglu,
Dr. Z. Petrescu, Dr. Sergiu et Dr. |. Felix; dautres nous ont ete
enlevâs trop tot tels que C. Gogu, Stefan Mihailescu et A. O. Sa-
ligny surtout qui 6tait si bien prepare et qui apportait un rcel
serieux dans les travaux qu'il entreprenait.

Tous cenx-lă avec: A. Vitzu, L. Petricu, Ghibaldan, Ganea, Ma-
teescu, IE. O. Kessler, Licherdopol, Vaschide et Negreanu ne sont
plus parmi nous. Que leur memoire soit chere ă tous, car ils ont
tous laiset dans le sillon de notre labeur national, des traces de
leurs efforts et de leurs bonnes actions,

260 BULETINUL SOCIETAȚII DE STPIINȚE

E
* *

Nu pot însă incheiă cuvântarea mea fără îndeplinirea urmă-
toarelor două datorii din parte-mi.

Dintre profesorii noștri, ce au luat parte la prima ședință de
constituire, se află în vieaţă și în depline puteri de muncă încă
un om, care prin curăţenia sufletului său, prin corectitudinea sa
în şcoală şi în societate, prin seriozitatea lucrărilor științifice, ce
a realizat în lunga sa carieră, este pentru noi astăzi o pildă de
onestitate, de corectitudine, de muncă conștientă şi de patriotism
luminat. Acesta e P. Poni, primul-preşedinte al Asociaţiunei de la
Iaşi din 1902.

Bătrân astăzi și eu, sunt fericit să-l dau ca exemplu întregii
noastre mișcări științifice, eu, elevul său de scurtă durată din
liceul de la Iași, din toamna anului 1869.

Al doilea din foștii noştri profesori, care încă de la a doua șe-
dinţă s'a unit cu înființătorii Societăţii de științe şi care urmează
să prezideze la anul Congresul Asociaţiunii la Târgoviște, e d-l
Gr. Ștefănescu. Intreaga sa vieaţă a muncit pentru a studiă ţara
din punct de vedere geologic și numele său va fi legat, deopo-
trivă în viitor, și de harta geologică a ţării și de marile mamifere
cari au locuit această ţară și cu descrierea cărora s'a ocupat.

SfArșesc acum cu partea ultimă, adresându-mă în special celor
tineri din această Societate, cărora să-mi fie permis a le rea-
minti următorul pasaj, datorit lui Lavoisier, pe care l-am expus
încă și la 1893, adică exact 100 ani de când fusese pronunţat
de el:

„Cetăţeni reprezentanţi, soarta Republicii franceze este în
mâinile voastre. Organizaţi instrucţiunea publică în toate părţile
sale, daţi impulsiune artelor, științelor, industriei, comerțului.

» Vedeţi cu ce ardoare toate naţiunile, rivalele noastre, se ocupă
de mijloacele de a îndeplini prin industrie ceeace le lipsește din
partea puterii, populaţiunii, avuţiei teritoriale. O naţiune care nu
ar participă la această mișcare, o naţiune la care științele și ar-
tele ar lâncezi într'o stare de stagnaţie, ar fi în curând întrecută

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 261

Je ne veux pas terminer sans m'acquitter encore de deux dettes
qui me sont plus particuli€res.

Parmi nos professeurs qui ont pris part ă la premiere seance
de la constitution de notre Societe, nous avons encore, bien en
vie, et en pleine force de travail, un homme dont l'âme 6levee et
la parfaite correction dans Pecole comme dans la Societe, qui par
le serieux de travaux scientifiques accomplis par lui pendant sa
longue carriere, est aujourd'hui pour nous un modele d'honnâtete,
de correction, de travail consciencieux et de patriotisme €claire:
M. Pet. Poni, premier president de !PAssociation de Jassy en 1902.

Age moi aussi aujourdhui, je suis heureux de pouvoir le don-
ner en exemple, ă tout notre mouvement scientifique. J'ai 6te
aussi son eleve, trop peu de temps au lycee de Jassy ă Pautomne
de 1869.

Le second de nos anciens professeurs qui des la seconde seance
s'est uni aux fondateurs de la Societe des sciences et qui doit pr6-
sider Pan prochain le Congres de Association ă Târgoviste Mr.
Gr. Stefanescu. Sa vie entitre a ete consacree ă letude de notre
pays surtout au point de vue geologique. Son nom, ă Lavenir,
restera egalement attache ă la carte geologique du pays et aux
noms des grands mammiferes qui y ont vecu dans le passe et dont
on lui doit la description.

Je termine maintenant avec cette derniere partie, en m'adres-
sant specialement aux jeunes de cette Sociste. Quiil me soit per-
mis de leur rappeler le passage suivant d'un discours di ă Lavoi-
sier que jai dâjă cite en 1893 exactement 100 ans apres que lui
meme Vavait prononce:

„Citovens representants, le sort de la Republique francaise est
entre vos mains. Organisez Linstruction publique dans toutes ses
parties, donnez Pimpulsion aux arts, aux sciences, ă lindustrie, au
comrmerce.

» Voyez avec quelle ardeur toutes les nations, nos rivales, s'ellor-
cent de remplacer par Pindustrie ce qui leur manque en force,
en population, en richesse territoriale. Une nation qui ne partici-
perait pas ă ce mouvement, une nation chez qui les sciences et les

arts languiraient dans un ctat de stagnation serait bientot d6-
A

262 BULETINUL SOCIETPAȚII DE ȘTUNȚIE

prin naţiunile, rivalele sale. Ea ar pierde, puţin câte puţin, toate
mijloacele sale de concurenţă; comerţul său, forţa sa, avuţiile
sale ar trece în mâini străine !«.

Această profetică vedere, a marelui geniu, s'a realizat în mare
parte, în ce privește Franţa față de Germania! Numai industria
chimică în Germania produce anual peste 1 miliard 600 milioane,
pe când în Franţa ea e aproape în decădere.

Populaţiunea Germaniei crește cu 800.000 oameni anual; a
Franţei a avut un mic deficit anul trecut !

Acestea sunt fapte cari ar trebui să ne facă să ne gândim serios,
căci noi nu avem nici trecutul măreț al Franţei, nici avuţia ei
colosală, nici chiar forțele ei producătoare actuale, nici superio-
ritatea geniului său! Și totuş, Franţa se resimte în lupta cu
Germania !

Ce să mai zicem noi, aflați între atâtea popoare superioare nouă
ca număr, ca avuţie naturală şi chiar adesea ca muncă și
cultură !

Avem dar datorii mari, enorme, pot zice, de îndeplinit, dacă
suntem în realitate şi noi în mod hotărit din statul major al
neamului nostru !

Nu căutaţi, d-lor, că sunteţi puțin numeroși!

Nu vă uitaţi în jurul vostru și la dificultăţile ce aveţi a întâm-
pină ! Inarmaţi-vă cu hotărire și voinţă şi lucraţi cu convingerea
că viitorul şi fericirea ţării se făuresc mult mai puţin prin legile
create în Corpurile legiuitoare decât în mod hotărit, prin munca
d-voastră neinduplecată, prin regenerarea muncii şi cugetării
compatrioţilor noștri !

Numai prin cultură serioasă, științifică, se schimbă în bine
mentalitatea unui popor şi se tăuresc mijloacele de prezervare și
propășire a neamurilor !

Iată care vă este misiunea nobilă !

Pătrundeţi-vă de sfinţenia ei! Aruncaţi-vă în luptă cu toată
bărbăţia şi încrederea, muncind fără răgaz și veţi rămâne nemu-
ritori în o ţară fericită şi cu viitorul asigurat!...

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 263

passce par les nations, ses rivales. Elle perdrait peu ă peu ses
moyens de concurrence; son commerce, sa force, sa fortune pas-
seraient aux mains des €trangersc.

Ces vues prophetiques du grand genie se sont en partie reali-
sees en ce qui concerne la France en face de P'Allemagne. A elle
seule industrie chimique en Allemagne produit anuellement
pour 1 milliard 600 millions, tandis qu'en France elle est ă peu
pres en decadence.

La population de l'Allemagne croit annuellement d'environ
300.000 Ames; l'annce dernicre le chiftre de la France presen-
tait un leger deficit. |

Ce sont lă des faits qui devraient nous faire reflechir serieuse-
ment, car nous n'avons ni le pass€ grandiose de la France, ni sa
richesse colossale, ni meme ses forces actuelles de production, ni
la superiorite de son genie ! Et pourtant la France flechit dans sa
lutte avec l'Allemagne !

Que dirons nous donc, nous qui nous trouvons entre tant de
peuples superieurs comme nombre, comme richesses naturelles
et souvent meme comme travail et culture !

Nous avons donc de grands devoirs, une tâche ecrasante pour
ainsi dire, ă accomplir si nous faisons partie en realite, nous aussi,
et avec conviction, de P'&tat-major de notre race.

On ne doit pas tenir compte, Messieurs, du petit nombre que
nous sommes. Nous ne devons pas voir autour de nous seulement
les difficultes qui s'y presentent.

Armez vous donc courageusement de volonte et travaillez avec
la conviction que Pavenir et le bonheur du pays se forgent, beau-
coup moins avec les lois cretes dans les corps legislatifs que d'une
facon plus assurte par votre travail acharne, par la regeneration
du travail et de la pensce de nos compatriotes.

C'est seulement par une culture serieuse, scientifique, que se
modifie en bien la mentalite d'un peuple et que peuvent sassurer
les moyens de salut et de progres pour toutes les nations.

Voilă quelle est votre noble mission ! Pânetrez vous de sa sain-
tet&| Jetez vous dans la lutte avec courage et confiance, travaillez
sans repit et vous demeurerez immortels dans un pays heureux î
Vavenir assur€ |

264 BULETINUL SOCIEPAȚII DIE STUNȚI

Proiect de statute, prezentat de D-l Dr. 6. 1. Istrati În ședința generală
a Societăței române de științe, de jap es meste 1010).

10 A Aprilie

——.—

ASOCIAȚIUNEA ROMÂNĂ

PENTRU

ÎNAINTAREA ȘI RĂSPÂNDIREA ŞTIINŢELOR.

Fondată la 2 Iunie 1902 cu ocaziunea primului său congres
din oraşul Iași !).

Statutele sale prime au fost votate în ședința plenară a con-
gresului din Bucureşti, în ziua de 21 Septemvrie 19032).

Statutele de faţă ale Asociaţiunii au fost votate în întrunirea
aeneralu extraordinară dim E e E Ca

Asociaţiunea a fost recunoscută persoană morală în a
(amerei de la... 2 iata At Re) e le ce aa

Art. 1. Asociaţiunea română pentru înaintarea și răspândirea
științelor este alcătuită din unirea, sub o direcţiune comună, a
tuturor specialiștilor cari se ocupă cu științele ce sunt prevăzute
în cele XVIII secţiuni ale Asociaţiunei.

Scopul Asociaţiunei este de a stimulă pe membrii ei la munci
rodnică, atât în direcţiunea științelor pure, cât și a aplicaţiunilor
acestora. Ea caută, deci, a contribui, în cea mai largă măsură, la
ridicarea culturală și economică a ţării și neamului, stabilind şi
un curent ştiinţific puternic în mișcarea culturală generală.

Art. 2. Românii, locuind în orice parte, pot fi admiși ca membri
ai Asociaţiunei ; de asemenea și orice străin, din ţară sau de peste

1) Vezi: Asociaţiunea română pentru înaintarea și răspândirea ştiinţelor. — Congresul de la
Iași din anul 1902.— Darea de seamă, discursurile și comunicările ce s'au făcut, — București.
Imprimeria Statului, 1903. LX + 664 + II pagini.

2) Vezi : Asociaţiunea română pentru înaintarea și răspândirea ştiinţelor, — Congresul și
Expoziţiunea din București, anul 1903. — Darea de seamă, discursurile și comunicările ce sau
făcut, — Pag. LX, — Bucureşti, Imprimeria Statului, 1908. — CLV + 15544 VIU pagini,

BULEPINUL SOGIETAȚIL DE STIUINŢE 26

Projet de statuls, presente par M. le Dr. 6. 1. Istrati dans la s&ance generale
de la Societe roumaine des sciences du 4522: 1910.

—..——

ASSOUIATION ROUMAINE

POUR

L'AVANCEMENT ET LA DIFFUSION DES SCIENCES.

—

Fondee le 2 Juin 1902 ă Voccasion de son premier Congrts â
Jussy 1)

Ses premiers statuts ont 6te vot6s en seance pleniere du Con-
gvăs de Bucarest le 21 Septembre 19032).

Les presents statuts de I Association ont âte votes par Passemblec
generale extraordinaire du

L'association a 6te reconnue sis aie ionale ă la S6ance de
la Chambre des deputâs du .

Art. 1. LAssociation roumaine pour lavancement et la diffu-
sion des sciences est basce sur Punion, sous une direction com-
munte, de tous les specialistes qui s'occupent d'une des branches
des sciences representes aux XVIII sections de Association.

Le but de PAssociation est d'encourager ses membres ă un
travail utile, soit dans la direction des sciences pures soit dans
leurs applications. L/Association cherche donc ă contribuer dans
la plus large mesure possible, au relevement cultural et, 6cono-
mnique du pays et de ses ressortissants, en 6tablissant un courant
scientifique puissant dans le mouvement de la culture generale.

Art. 2. Tous les roumains, quelle que soit leur râsidence, peu-
vent €tre recus membres de lPAssociation; de meme que tout

1) Vovez: Axocialion roumaine pour Vavancement et la dillusion des sciences, Congrbs
Jusae de 1902, Coinptes-rendus, Discours et communications, Bucarest. Imprimerie de Plita

1903, LX 4 664% 4 11 pages.
3) Vovyez: Asmociation roumaine pour Vivanceiment et la dillusion (les sciences, Congres el
Fa position de Bucarest 1903. Comptes-rendus, Discours el communications, Pag, LX, Bucu

rest, Inprirmerie de PEţat 1905, CLV 4 4554 + VIL page

266 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

hotar, poate fi admis membru al Asociaţiunei, dacă va întruni
condiţiunile cerute de aceste statute și se va şti că este priitor
scopului urmărit de Asociaţiune.

Art. 3. Mijloacele de cari se vor servi Asociaţiunea pentru rea-
lizarea scopului său sunt următoarele :

4) 'Ţinerea de ședințe obligatorii, cel puţin odată pe lună, pe
specialităţi, a fiecărei secțiuni separate, sau chiar reunite câte
două sau mai multe la un loc, după împrejurări, în cari se vor
comunică cercetările sau observaţiunile noui făcute de membrii.
se vor face și referate relative la cercetările cu caracter pur știin-
țific sau cu întrebuințare practică, relative la chestiuni de ordin
general sau cu deosebire de acelea ce interesează in special ţara
sau neamul nostru ;

b) Un buletin al Asociaţiunei va apare regulat în fiecare lună,
conţinând dările de seamă ale şedinţelor diferitelor secţiuni, în
ordinea clasificărei lor. Memoriile ce se vor publică în acest bu-
letin vor puteă fi scrise în total sau numai în rezumat, la fine şi
în limbile: franceză, italiană, germană și engleză sau esperanto ;

c) Prin congrese anuale generale, durând între 3 și 5 zile, afară
de excursiunile cu caracter ştiinţific, ce pot aveă loc în urmă și
cari se vor ţineă în principalele centre locuite de români din
țară sau de peste hotar.

La fiecare 10 ani, dacă se va simţi necesitatea și dacă membrii
străini din acele părți vor face invitaţiune, congresul va puteă
aveă loc și în altă ţară suroră latină ;

d) Toate lucrările congresului vor fi publicate în un volum
special, sau şi în mai multe, ce vor apare neapărat, cel mai târziu,
trei luni după terminarea congresului ;

e) Membrii Asociaţiunei vor ţine conferinţe publice sau cursuri
speciale, atât pentru a face cunoscut publicului român descope-
ririle mai noui, cât și pentru a-l inițiă în mod regulat cu ches-
tiunile generale de ordin științific. Ele vor fi făcute cât se poate
mai mult în mod practic şi cu caracter utilitar şi vor fi însoţite
în largă măsură de experienţe și demonstraţiuni practice.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 267

etranger habitant la Roumanie ou hors des frontiăres pourra
aussi ctre recu membre de lP'Association sil reunit les conditions
requises par ses statuts et sil est notoirement reconnu favorable
au but poursuivi par l'Association.

Art. 3. Pour arriver ă la realisation du but qu'elle poursuit
Association emploiera les moyens suivants:

a) Tenue de scances obligatoires, au moins une fois par mois,
pour les specialites, de chaque section ă part ou meme rcunies
par deux ou plus ă la fois, selon les cireonstances; pendant les-
quelles les membres donneront communication de leurs recher-
ches ou observations, on fera egalement des comptes-rendus sur
les recherches d'un caractere purement scientifique ou aussi de
lcurs applications pratiques, soit d'ordre general soit en particu-
lier de celles qui interessent plus specialement le pays et ceux de
notre race.

b) Un bulletin de Association paraitra regulicrement chaque

“mois avec les proces verbaux des seances des differentes sections
ct dans Pordre de leur classification. Les memoires qui seront pu-
blies dans ce Bulletin pourront ctre ecrits entierement ou en r6su-
me ă la fin et dans les langues francaise, italienne, allemande
ou anglaise ct aussi en esperanto.

c) Les congres annuels gencraux dureront de 3 ă 5 jours, en
dehors des excursions scientifiques qui pourront avoir lieu par la
suite. Ils pourront se faire dans les principaux centres habit6s
par des roumains dans le pays ou hors de ses frontieres.

Tous les dix ans, si la necessite s'en fait sentir et si les mem-
bres ctrangers en manifestent le desir le congres pourra aussi se
tenir dans un autre pays d'origine latine.

d) Tous les travaux d'un congres seront publi6s en un volume
special ou en plusieurs volumes, qui devront paraitre, au plus
tard, trois mois apres la fermeture du congres.

e) Les membres de VPAssociation devront tenir des conferences
publiques ou des cours speciaux, autant pour faire connaitre au
public roumain les plus râcentes decouvertes que pour Vinitier
Wune maniere vâgulizre aux questions genârales dordre scienti-
fique. Ces conferences devront avoir autant que possible, un carac-
tere pratique et utilitaire et devront âtre accompagnâcs dans une
large mesure d'experiences et de demonstrations prathques,

268 BULISLINUL SOCIEVAȚIL DE STIINTE

Când acestea vor aveă un interes deosebit, sau vor fi fost fă-
cute în urma invitaţiei direcţiunii asociaţiunei și după un anumit
plan al acesteia, atunci ele vor puteă fi subvenţiorate pentru im-
primare, sau publicate chiar în total de asociaţiune. Toate aces-
tea vor formă o serie de publicaţiuni speciale pe lângă buletin și
pe lângă darea de seamă a congreselor ;

f) Premii vor fi instituite de Asociaţiune, relative la cercetări,
cari pot, la un moment dat, să o intereseze cu deosebire. Premii
de asemenea vor fi decernate, cu ocaziunea congreselor anuale,
celor mai bune lucrări originale ce se vor fi prezentat în decursul
anului precedent;

9) Asociaţiunea va puteă da ajutoare pentru cercetări originale
sau pentru studii pe teren, ori de altă natură, în ţară sau în
străinătate, numai pentru chestiunile cari interesează direct na-
tura regiunilor locuite de români și cari ar puteă servi la noi ca
sorginţi de producţiune, sau de îmbunătăţire a metodelor între-
buințate în acel moment.

Pentru cercetări curat științifice se va face excepţiune numai
cu acelea ce au un caracter cu totul superior;

h) Asociaţiunea, în aceeaş ordine de idei, va puteă însărcină cu
anumite misiuni pe specialiștii ce au dat o largă dovadă a origi-
nalităţii cercetărilor lor, prin lucrări făcute şi pentru cari, la un
moment dat, vor aveă necesitate, spre completare, să viziteze și
alte regiuni sau instituţiuni de cultură speciale sau tehnice din
străinătate ;

i) O medalie a Asociaţiunei, cu două clase, argint și aur, va
puteă fi acordată la fiecare cinci ani, după congresul general,
acelor persoane cari se vor fi distins mai mult în acest răstimp
prin cercetările lor originale, prin serviciile reale aduse în propă-
şirea, culturală și economică a ţării ori neamului, sau pentru ser-
vicii de aceeaș natură aduse Asociaţiunei.

Această medalie se va puteă acordă şi oricărei persoane
științifice din străinătate, recunoscută pentru lucrările științifice
și pentru acţiunile sale filo-române.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 269

Lorsqu'elles prâsenteront un interet plus special, ot qu'elles
auront ste faites ă la suite d'une invitation de la part de la Di-
rection de lAssociation, et d'apres un plan etabli par celle -ci,
elles pouront alors ctre subventionntes pour leur impression, ou
meme publises en total par l'Association. Toutes ces dernires
formeront une serie de publications speciales en dehors du bulle-
tin et des comptes-rendus des congres.

f) Des primes seront instituces par PAssociation pour les tra-
vaux qui pourraient, ă une moment donne, linteresser plus par-
ticulierement. D'autres primes seronat egalement dâcernees ă loc-
casion des congr&s annuels, aux meilleurs travaux originaux qui-
auront te preseni6s au cours de la session precedente.

9) L' Association pourra venir en aide aux specialistes pour leurs
recherches originales ou leurs etudes sur le terrain, ou de toute
autre nature, dans le paysouă l'tranger, seulement pour les
questions qui auront un interet direct avec la nature des râgions
habitees par des roumains et qui pourraient nous âtre utiles
comme sources de production; ou qui presenteront des ameliora-
tions aux methodes employees en ce moment.

Pour les recherches purement scientifiques on fera exception
seulement pour celles qui auront un caractere reellement superieur.

h) Dans le meme ordre d'idees Association pourra charger de
certaines missions, les specialistes qui auront donne des preuves
suffisantes de Voriginalite de leurs recherches par leurs travaux
dejă publices et qui pourraient avoir besoin, ă un moment donn6
ct pour completer leurs etudes, d'explorer Wautres regions ou de
visiter des institutions de cultures speciales ou techniques ă
Petranger.

i) Une medaille de PAssociation, de deux classes, argent et or,
pourra ctre accordâe, chaque cinq ans, apres le congres genâral,
aux personnes qui se seront le plus distinguces pendant cette pc-
riode, par leurs recherches originales, par les râels services qu'ils
auront pu rendre ă Pavancement cultural ou 6conomiqe du pays
ou de la race, ou encore pour des services de meme nature rendus
ă Vassociation.

Cette medaille pourra &tre dâcernee ă toute personnalite scienti-
fique de Vâtranger, reconnue pour Poriginalite de ses travaux et
pour leur action philo-roumaine.

270 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

Art. 4. Sediul Asociaţiunii se va află în București, unde se va
găsi instalată o bibliotecă enciclopedică, în raport cu natura sec-
țiunilor Asociaţiunii, precum și publicaţiunile ce se primesc în
schimb, sau acelea oricare ar fi limba în care vor fi scrise, dar
cari fac epocă prin natura conţinutului lor.

La sediul Asociaţiunii se va află o sală mare pentru conferinţe
publice și un număr suficient de săli mai mici pentru ţinerea şe-
dinţelor pe secțiuni și pentru cursurile publice, sau conferințele
speciale făcute de membri.

Tot la sediul Asociaţiunii se vor găsi și principalele cotidiane
din ţară și străinătate, precum și toate mijloacele de distracţiune,
pentru ca toţi membrii Asociaţiunii și familiile lor să poată, în-
trunindu-se serile, să se distragă în mod inteligent și cuviincios,
putând astfel face muzică, ceti, discută sau jucă diferite jocuri
în săli speciale.

Art. 5. In principalele oraşe din ţară sau străinătate, unde se
vor află cel puţin 25 membri ai Asociaţiunei, se va puteă creă o
sucursală, care să funcţioneze pe secțiuni sau în comun, iar lu-
crările lor vor fi publicate în buletin, ca anexe la acele ale secţiu-
nilor centrale.

Este de dorit ca aceste secţiuni să fie cât mai numeroase și cât
mai impunătoare prin numărul și valoarea membrilor, ele ar al-
cătui atâtea centre noui culturale în ţară.

Iaşul însă ocupă locul imediat după București.

Art. 6. Membrii Asociaţiunei sunt împărţiţi în modu: ur-
mător :

a), Membrii protectori, pentru moment aflându-se numai unul
singur : Maiestatea Sa Regele Carol 1;

b) Membrii de onoare, recrutați printre oamenii de știință străini
recunoscuţi ca filo-români, sau cari au contribuit, în mod special,
la crearea de specialiști români de seamă ;

c) Membrii corespondenţi, se recrutează ca și cei de la litera b
și între ei pot (i admiși români de peste hotare, ce s'au distins prin
lucrările lor;

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 271

Art. 4. Le siege de l'Association est fixe ă Bucarest ou sera in-
stalle une bibliotheque eneyelopedique en rapport avec la nature
des sections de l'Association ainsi que les publications qui seront
recues en change, ou celles de n'importe quelle langue, qui font
epoque par la nature de leur contenu.

Au siâge de PAssociation, une grande salle sera rsârvâe pour
les conferences publiques, de mâme que plusieurs autres pieces
plus modestes en nombre suffisant pour tenir les sances par
sections, ou les cours publics et les conferences speciales faits par
les membres.

Egalement au siăge de PAssociation se trouveront les principaux
journaux quotidiens du pays et de l'âtranger, ainsi que tous les
moyens de distractions, de facon que tous les membres de l'Asso-
ciation et leurs familles puissent se reunir et se distraire d'une
facon intelligente et convenable en faisant de la musique, en lisant,
discutant, ou se divertissant ă divers jeux dans des salles speciales.

Art. 5. Les principales villes du pays ou de l'tranger ou se
trouveraient au moins 25 membres de l'Association, pourront
avoir une succursale, fonctionnant par sections ou en commun,
et dont les travaux seront publies dans le bulletin, comme annexe
ă ceux des sections centrales.

II est a desirer que ces sections soient aussi nombreuses et aussi
imposantes que possible par le nombre et la valeur de leurs mem-
bres, elles constitueraient ainsi autant de noveaux centres de
culture dans le pays.

Jassy occupe dâjă le premier rang apres Bucarest.

Art. 6. Les membres de Association se repartiraient de la facon
suivante: |

a) Les membres protecteurs, avec un seul reconnu pour Llin-
stant: $. M. le Boi Charles I;

b) Les membres d'honneur, recrutes parmi les hommes de
science ă Vâtranger, reconnus comme philo-roumains, ou qui
auraient pu contribuer ă la formation de specialistes roumains
de valeur;

c) Les membres correspondants, recrutâs comme ceux du para-
pgraphe b et parmi lesquels seraient admis les roumains Wau delă
de nos frontieres qui se seraient distinguds par leurs travaux ;

912 BULITINUL SOCIIEVAȚIL DIE SPINI

d) Membrii susținători, vor fi numite persoanele cari vor con-
tribui anual cu cel puţin 100 lei sau cari vor fi dat odată pen-
tru totdeauna suma de lei una mie;

e) Membrii activi, se recrutează dintre românii de oriunde ar fi
ei şi dintre străinii de ori și unde, cari doresc a luă parte la lu-
crarea noastră.

Membrii activi se împart în : reședinţi și nereședinți.

Reședinţii plătesc anual 30 lei și sunt consideraţi cei ce locuesc
in București, lași sau alt oraș oarecare, care va aveă o secţiune u
Asociaţiunei.

Membrii nereşedinţi plătesc numai 20 lei anual şi sunt consi-
deraţi toţi acei cari nu locuesc într'un oraș unde Asociaţiunea si
aibă un sediu.

Invăţătorii, preoţii rurali şi studenţii, oricare ar fi caracterul
lor de membrii activi, vor plăti numai 6 lei anual ; institutorii și
preoţii orăşănești vor plăti numai 12 lei anual, în aceleași condi-
țiuni ; tot astfel profesorii de la școlile elementare : comerţ, agri-
cultură, etc., sau cei de la gimnazii, vor plăti în aceleași condi-
țiuni numai 15 lei pe an.

Art. 7. Asociaţiunea cuprinde următoarele secţiuni :
Secţiunea 1: Matematicile, geodezia, mecanica, astronomia.

» II : Geniul civil și militar.

» III : Fizica și aplicaţiunile sale.

» IV : Fizica globului, meteorologia și geografia.

» V : Chimia și aplicaţiunile sale.

» VI: Mineralogia, petrografia, geologia și paleon-
tologia.

» VII : Botanica și silvicultura.

» VIII : Zoologia şi zootehnia.

» IX : Anatomia, fiziologia și morfologia.

» X : Antropologia și arheologia.

» XI: Agronomia.

» XII : Higiena și medicina publică,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 273

d) Les membres bienfaiteurs, titre dont serait gratifie toute
personne payant annuellement une contribution: d'au moins
100 franes ou qui aurait donn€, une fois pour toutes, une somme
de 1.000 francs;

e) Les membres actifs, recrutes parmi les roumains de tous
pays et parmi les strangers de toutes nationalites qui desireraient
prendre part ă nos travaux.

Les membres actifs se diviseraient en residents et non residents.

Les residents payeraient une cotisation annuelle de 30 francs
et seraient consideres comme tels, tous ceux qui habitent Buca-
rest, Jassy, ou une autre ville quelconque qui aurait une succur-
sale de l'Association.

Les membres non residents auraient ă paver une cotisation
annuelle seulement de 20 francs et comprendraient tous ceux qui
habitent une localite ou PAssociation n'aurait pas de succursale.

Les instituteurs, pretres ruraux et etudiants, quelque soit leur
caractere de membre actif, payeront seulement une cotisatisation
anuelle de 6 francs. Les instituteurs et prâtres des villes payeront.
seulement 12 francs, dans les memes conditions. Les professeurs
des €coles €lementaires: commerce, agriculture, etc., ou ceux des
gymnases, payeront dans les memes conditions seulement 15
francs par an.

Art. 7. L'Association se compose des sections suivantes :

Section 1: Mathematiques, mecanique, astronomie.

- II: Genie civil et militaire.

- III: Physique et ses applications.

» IV : Physique du globe, geodesie, meteorologie et go-
graphie.

- V : Chimie et ses applications.

» VI: Mincralogie, petrographie, geologie et paleonto-
logie.

„ VII: Botanique et sylviculture.

» VIII: Zoologie et zootechnie.

» IX : Anatomie, physiologie et morphologie.
„ X : Anthropologie et archcologie.

- XI: Agronomie.

„XII: Hygiene et medecine publique,

274 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Secțiunea XIII : Științele medicale relative la om.
» XIV : Medicina veterinară.
» XV : Odontologia.
» XVI: Farmacia.
» XVII: Economia politică și statistica.
XVIII : Pedagogia și învățământul.

Art. 8. Direcţiunea Asociaţiunii şi biurourile secţiunilor :

Asociaţiunea are un președinte şi doi vice-președinţi.

Președintele se înlocuește in fiecare an prin cel mai vechiu din-
tre vice-președinţi, alegându-se in locul acestuia anual un altul.

Asociaţiunea mai are un secretar general şi trei secretari de
secțiuni, câte unul pentru fiecare șase secţiuni, cari vor fi aleși
la fiecare 3 ani.

Asociaţiunea are un cassier, un bibliotecar, un intendent al se-
diului său și personalul necesar pentru serviciu.

Asociațiunea se află condusă de un comitet format din preşe-
dinţii secțiunilor, din președintele și vice-președinţii Asociaţiunei
care o conduc și din secretarul general.

Ei se ocupă cu bunul mers al Asociaţiunei și pot luă orice dis-
pozițiuni noui, pe cari le comunică numai spre știință congresului.

In ce privește însă schimbarea statutelor, acordarea de premii
sau alte ajutoare bănești, sau decernarea de medalii, ori numi-
rea de membrii onorifici sau corespondenţi, acestea nu se vor pu-
tea face de acest comitet decât numai convocând la acea ședință
specială și toți foștii președinți ai Asociaţiunei afători în vieaţă și
cari în această împrejurare au în totul aceleași drepturi ca și
toţi ceilalți membrii ai comitetului.

Art. 9. Dependinte de biuroul Asociaţiunei şi comitetul său
se află şi comitetul pentru redactarea buletinului Asociaţiunei, care
este alcătuit din secretarii secţiunilor şi din un președinție şi doi
vice-președinţi, aleşi la fiecare trei ani pentru aceasta, cu ocaziu-
nea congresului.

Publicarea dării de seamă a congresului Asociaţiunei se va
face sub îngrijirea numai a biuroului Asociaţiunei.

Art. 10. Secţiunile au următorul biurou: un președinte, un
vice-președinte, un secretar și doi vice-secretari.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STUNȚE 215

Section XIII: Sciences medicales relatives ă l'homme.
» XIV: Medecine veterinaire.
» XV: Odontologie.
» XVI: Pharmacie.
» XVII: Economie politique et statistique.
» XVIII: Pedagogie et enseignement.

Art. $. Direction de Association et bureaux des sections.

L” Association a un president et deux vices-presidents.

Le president est remplace chaque annce par le plus ancien des
vice-presidents remplace annuellement par un autre.

L” Association a encore un sccretaire general et trois sceretaires
de sections, un pour chaque groupe de six sections, qui seront
elus tous les trois ans.

L'Association a un caissier, un bibliothecaire, un intendant au
siege de la Societe, ainsi que le personnel necessaire pour le service.

I/Association est ainsi conduite par un comite forme par les
presidents des sections, des presidents et vice-presidents des Assv-
ciations qu'ils dirigent, et d'un secretaire general.

Ce comite s'occupe de la bonne marche de Association et peuţ
prendre toute nouvelle dispositicn qu'il communique ensuite au
congres.

Cependant pour ce qui concerne les changements ă apporter
aux statuts, les primes ă delivrer, ou les subsides, les medailles â
decerner, les nominations de membres honorifiques et correspon-
dants, ces divers cas ne pourront €tre decides par ce comite qu'n
convoquant ă une scance speciale tous les ex-presidents en vie de
PAssociation et qui auront dans ce cas exactement tous les me-
mes droits que les autres membres du comite en fonctions.

Art. 9. Sous la dependance du bureau de LAssociation et de
son comite se trouve aussi le comite de redaction du Pulletin de
P Association, compos€ des secretaires de sections, d'un president
et deux vice-presidents, 6lus tous les trois ans dans ce but ăl'oc-
casion du congrts.

La publication des comptes-rendus du congres de I Association
se fait par les seuls soins du bureau de I'Association.

Art. 10. Le bureau des sections est composc Pun president, un
vice-president, un secretaire et deux vice-secretaires,

216 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚI:

Când secţiunile, prin diferite împrejurări, lucrează câte două
sau mai multe la un loc, vor alege un singur președinte și câte
un vice-președinte pentru fiecare din secțiunile contopite.

Tot personalul Asociaţiunei funcționează onorific, afară de in-
tendentul și bibliotecarul sediului și servitorii acestuea.

Cassierul va aveă o remiză și va depune o garanţie indicată de
consiliu.

Vor puteă fi plătite cu diurne, ce urmează a se fixă, persoanele
din biurou sau din comitetul de redacțiune al buletinului, cari
vor trebui să lucreze mai mult spre a adună materialul, a face
corecturile și a supravegheă apariţiunea regulată și la timp a Bu-
letinului Asociaţiunei, sau a dării de seamă a congresului, pre-
cum și alte publicaţiuni ale acesteia.

Art. 11. Toate persoanele alese din nou, cu ocaziunea congre-
sului, funcționează cu începere de la 1 Ianuarie până la finele
anului.

Art. 12. Membrii Asociaţiunei, de orice categorie, vor primi
gratuit buletinul.

Membrii protectori, onorifici și corespondenţi vor primi tot
gratuit și restul publicaţiunilor Asociaţiunei, cari, cu preţul pe
jumătate se vor distribui la orice membru de orice altă cate-
gorie.

Art. 13. Asociaţiunea va ţine un congres general în fiecare an,
intr'un oraș din ţară.

Art. 14. Cu ocaziunea acestui congres se va face tot posibilul
ca judeţul şi orașul în care se va întruni see să organi-
zeze o expoziţie locală.

Art. 1ă. Asociaţiunea nu va puteă a se întruni în acelaș oraş,
decât minimum după 10 ani de la congresul ce a avut loc în
acelaş loc.

Art. 16. In fiecare oraș în care se va întruni congresul se va
alege un comitet local, în care de drept vor luă parte: prefectul
judeţului, primarul orașului, directorul școalei celei mai supe-
rioare din localitate, un mare proprietar funciar local ales de
congres, un mare industriaş local ales de congres, un delegat al
Asociaţiunii, care poate fi una din persoanele de mai sus.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 977

Si les sections, pour diverses causes, travaillent râunies deux
par deux ou davantage, elles auront ă €lire un seul president et
autant de vice-presidents qu'il y aura de sections rtunies.

Toutes les fonctions sont honorifiques. Sarf celles de Pintendant
ei du bibliothecaire au siege de PAssociation et les serviteurs.

Le caissier aura une remise et devra deposer une caution fixce
par le conseil.

Pourront aussi âtre râtribu6s avec des diurnes â fixer, les per-
sonnes du bureau, ou du comite de redaction du Bulletin qui auront
ă travailler davantage pour rcunir les matsriaux, faire les cor-
rections et surveiller Papparition reguliere et en temps opportun
du Bulletin de lP'Association, des comptes rendus du congres et de”
ses autres publicatiuns.

Art. 11. Toute personne nouvellement €lue ă lPoccasion du
congrts, entre en fonctions ă partir du 1-** Janvier jusqu'ă la
fin de VPannee.

Art. 12. Les memt:es de l'Association, ă quelque categorie
qu'ils appartiennent, recevront gratuitement le Bailetin.

Les membres protecteurs, honoraires et correspondents rece-
vront toujours gratuitement toutes les autres publications dr
I' Association qui seront distribuces ă moitie prix ă tous les autres
membres de toutes categories.

Art. 13. L/association se reunira chaque annce en congi îs g6-
neral dans une ville du pays.

Art. 44. A Yoccasion de ce congră&s on fera toujours tout le
possible pour que le district et la ville oi se reunira Association,
organise en m-me temps une exposition locale. ;

Art. 15. L association ne pourra se rcunir en congres dans la
mâme ville cu'au moins apres une pâriode de dix ans €coul6s de-
puis le dernier congres qui y aura ci€ tenu.

Art. 16. Dans chaque ville o! se reunira un congres îl sera clu
un comite local dans lecmuel entreront de droit : le pretet du dis-
trict, le reaire de la vil!e, le directeur des ccoies supeLieures de la
localite, un grand proprictaire foncier du district, clu par le con-
gris, un grand industriel de ia localite, €lu par le congres, un de-
leguc de l'Association qui pourra ctre aussi une des personne
enumerees ci-dessus.

278 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE ț

Art. 17. Acest congres va aveă totdauna loc intre 20 și 30
Septemvrie.

Art. 18. La acest congres se vor face conferinţe publice, cu ca-
racter vulgarizator.

Art. 19. Anul curent al societăţii se consideră de la 1 Ianuarie
la 31 Decemvrie.

Darea de seamă anuală pentru toate cele petrecute în decursul
anului expirat se va face în o ședință publică, care va aveă loc
regulat la 24 Martie (5 Aprilie). Se ia această zi în amintirea So-
cietății române de științe, fondatoarea Asociaţiunii și care s'a
contopit într'insa.

Art. 20. Cu această ocaziune se va face şi darea de seamă a
gestiunii băneşti, precum și verificarea scriptelor și a cassei, prin
o comisiune aleasă cu această ocaziune, compusă din 5 persoane
cu vază și competente.

Aceştia vor depune, cel mai târziu după o lună, raportul lor,
care va fi cetit la ședința anuală a anului viitor.

Art. 21. Constatându-se nereguli, biuroul Asociaţiunei va luă
imediat măsurile necesare; iar în caz de abateri grave, preşedin-
tele va convocă de urgență comitetul diriginte complet, adică cu
foşti preşedinţi, spre a luă măsurile necesare de urgenţă.

Art. 22. Un regulament detaliat va lămuri toate chestiunile
de detaliu.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 279

Art. 17. Ce congres se reunira toujours entre le 20 et le 30 Sep-
tembre.

Art. 18. A Poccasion du congrăs on fera des confârences pu-
bliques dans un but de vulgarisation.

Art. 19. L'annee courante de la Sociste se compte du 1-*r Jan-
vier au 31 Decembre. -

Un compte-rendu annuel de tout ce qui s'est accompli dans le
courant de lexercice expire, sera fait en seance publique qui se
tiendra regulierement le 24 Mars/5 Avril. Ce jour est choisi en
souvenir de la Societe roumaine des sciences, fondatrice de PAs-
sociation ou elle s'est fondue.

Art. 20. Ă cette occasion on donnera aussi un compte-rendu
de la gestion financitre, de la verification des ecritures et de la
caisse par une commission €lue ă cet effet et composee de cinq
membres en vue et competents.

Cette commission aura ă deposer son rappoit au plus tard
dans le delai d'un mois et ce rapport sera lu ă la seance annuelle
de lannee suivante.

Art. 21. Si des irregularites sont observees, le bureau de lPAs-
sociation devra immediatement prendre les mesures necessaires,
et dans un cas plus grave le president convoquera d'urgence le
comite dirigeant au complet, c'est-ă-dire avec les ex-prâsidents,
pour prendre le; mesures necessaires au plus vite.

Art. 22. Un reglement ulterieur donnera les eclaircissements
necessaires pour toutes les questions de detail.

280 BULETINUL SOCIETĂȚII DIE ŞTIINŢE

AGAPA DE ANIVERSARE

DOUĂZECI DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

In ședința generală de la 28 Maitie a. c., după propunerea d-lui
preşedinte D. Bungețanu, s'a hotărit a se da în onoarea D-rului
C. Istrati, iniţiatorul şi secretarul perpetuu al Societăţii de științe, o
agapă de sărbătorire cu ocaziunea împlinirii la 24 Martie a. c. a
20 ani de existență a Societății.

Agapa a avut loc Duminică, 4 Aprilie, orele 7!» seara, în sa-
loanele restaurantului Andrei Dumitrescu, și a constituit, prin pre-
zența personalităţilor științifice cari au ținut să ia parte, precum și
prin substanța toasturilor, o adevărată sărbătoare de ştiinţă ro-
mânească.

In afară de sărbătorit au luat parte următoarele persoane :

D-nii: P. Poni, St. Hepites, Dr. Marinescu și Gr. Antipa, mem-
brii ai Academiei Române ; Il. Ionescu, președintele actual al So-
cietăţii; D. Emmanuel, L. Mrazec, G. Țiţeica, C. Miculescu, I.
Atanasiu, A. Zaharia, D. Bungeţanu și S. Atanasiu, profesori uni-
versitari, A. G. loachimescu, Gr. Pfeilter, Munteanu-Murgoci,
profesori la şcoala națională de poduri și șosele; D-rii Șaabner-
Tuduri, N. Angelescu, M. Georgescu, C. Zamfirescu, Colţescu,
!.ocotenent-colonel C. Grigorescu, directorul școalei de artilerie
şi geniu; inginerii: G. Capşa, V. Istrate, C. Bourqui, C. Grigorescu,
Al. Roşu, G. Filipescu, M. Saligny, St. Mirea, V. Stoica; d-nii:
St. Minovici, N. Popovici-Lupa, C. Eisenecker, I. Stroescu, A.
Poltzer, M. Mihăilescu, V. Crasu, C. Stătescu, N. Zlotescu, |. Csabai,
V. Grindeanu, A. Craifăleanu, C. Petroni, G. Gane, A. Bacovescu,
E. Protopopescu, Seidel, A. Manea, I. Popp; I. Mihăilescu, cassier
al Societăţii, şi Tr. Lalescu, secretar al Societăţii. In total 55 per-
soane.

S'au primit telegrame de adesiune de la d-nii: Gr. Ștefănescu,
C. Șonţu, Dr. Rădulescu, Dr. Mitulescu, Voitinovici, Edeleanu, C.
Roman, A. Ostrogovici, profesorul Constantinescu, precum și o
scrisoare din partea d-lui Şt. Murat.

Seria toasturilor a fost deschisă de D-rul Istrati, care a ridicat
"paharul pentru M. Ș. Regele, președintele de onoare și membru
protector al Societăţii, i

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIUNTȚE 251

D-l preşedinte J. Jonescu a dat apoi cetire următorului discurs:

Domnilor,

Ne-am adunat în această seară pentru a serbă împlinirea a 20
ani de existență a Societăţii de ştiinţe şi pentru a ne da seama de
rezultatul mișcării ei de la început şi până azi. Insă, pentru ca miş-
carea corpului ştiinţific pe care îl alcătueşte această Societate să
poată Îi cunoscută, mecanica ne spune că trebuie să ne ocupăm în
prima linie de mişcarea centrului lui de greutate, căci apoi totul se
reduce la mişcarea diferitelor lui elemente constitutive în jurul
acestui centru.

Societatea română de ştiinţe a avut şi are un asemenea centru;
el a fost punctul de atracțiune al elementelor cu dor de știință şi
cu dragoste pentru țară, cari au alcătuit Societatea de științe fizice
acum 20 de ani; în jurul lui s'a învârtit toată vieața Societăţii de
atunci până azi; în el sunt concentrate încă și alte aspiraţiuni vii-
toare ale Societăţii! Cunoașteţi cu toţii acest centru de acțiune ; el
a pus de multe ori în vibraţiane inimile noastre; numele lui a fost
necontenit pe buzele noastre. El este mult iubitul meu profesor,
mult respectatul nostru secretar perpetuu, Dr. C. Istrati.

In o putere de muncă cum rare ori se vede, şi un entusiasm de-
lirant pentru știință, sub toate formele și manifestările ei; în iu-
birea pentru tot ce este mare, demn şi frumos, şi în nemărginita-i
dragoste pentru țara și neamul românesc stă secretul captivării
inimilor. iluștrilor membri dispăruți ai Societăţii şi a membrilor de
acum; în el stă secretul locului de onoare pe care a ştiut să şi-l
creeze și să-l păstreze în Societatea noastră.

La sosirea sa în țară d-l Dr. C. Istrati nu găseşte în Bucureşti
nici o Societate științifică în care să se întâlnească și să se întreţie
cu oamenii de știință de la noi; nu găseşte nici un buletin sau
revistă în care să-și poată publică în România lucrările fâcute în
România. Intră în Societatea politecnică unde publică 11 lucrări în
2 ani şi unde a fost ales continuu timp de 6 ani în comitet. Preo-
cupările pe cari le aveau pe atunci inginerii cu executarea marilor
lucrări din țară, indiferența lor pentru lucrările de știință pură şi
neincrederea ce există pe atunci în vitalitatea acelei Societăţi îl
făcu să vază că acolo nu eră o atmosferă prielnică pentru scopurile
i idealurile sale, şi se decile să înființeze o societate de chimie

282 BULETINUL SOCIEPAȚIL DE STIINŢIE

sav de ştiinţe fizico-chimice. Cât de mult ţineă la crearea acestei
societăți se poate vedeă din următoarele cuvințe, pe cari le-a pro-
nunțat la prima ședință de constituire a Societăţii noastre :

» Pentru mine, domnilor, ziua în care va începe să funcțio-
neze în această ţară prima Societate de ştiinţe chimice sau fizice
va fi una din cele mai frumoase din vieața mea, şi cred că unul
din titlurile de recunoştinţă de cari vom aveă dreptul să ne
mândrim față cu urmaşii noştri va fi şi acela de a le trans-
mite această Societate.

Și de fapt Societatea s'a înființat numai după insistenţele sale,
după cum s'a exprimat regretatul Pacaloglu în una din ședințele
ulterioare.

Las altora mai competenţi ca mine sarcina de a spvne ce a fă-
cut d-l Dr. C. Istrati in această Societate ca om de ştiinţă; eu vă
voiu vorbi numai despre ceeace a făcut ca secretar general și ca
secretar perpetuu, și incep, pentru prima decadă a Societăţii, prin
a repetă ceeace mult regretatul Dr. A. Sahgny a spus la ședința
ținută pentru a zecea aniversare a Societăţii :

»In toate dhrecțiunile ştiinţifice ne-am manifestat. Toate
acestea, după cum ştim, nu se fac de la sine. Trebuie să fie cineva
care să ducă grija Societăţii, care o animă şi o stimulează ne-
contenit. Acel cineva este muit vespectatul nostru secretar ge-
neral, Dr. C. Istrati, care nu pierde niciodată Societatea din
Ochii săi veghetori şi nu neglijează nici o ocazie ca să o ducă
la desvoltarea ce i-a prezis-o; astfel că nu cred a mă înşelă
dacă spun că activitatea sa pentru această Societate va fi ju-
decată de viitorii noştri oameni de ştiinţă ca un fapt de căpe-
tenie al vieții sale ştiinţifice“.

* În cei zece ani cari au trecut de atunci d-l Dr. C. Istrati a
continuat să muncească pentru Societate şi să îndemne necontenit
la muncă; a continuat cu răscolirea trecutului nostru științific, pu-
nând astfel jaloanele unei istorii a științelor în România ; a conti-
nuat să cerceteze prin analele şi revistele străine lucrările ştiinţifice
ale românilor de pretutindeni, dând astfel ideea inventarierii avuției
noastre ştiinţifice naționale, și a continuat a face cunoscută pretu-
tindeni Societatea noastră și activitatea științifică de la noi, da-
torită în bună parte impulsiunii d-sale.

D-l Dr. C. Istrati este printre primii cari a spus fără înconjur

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 283

că profesorul care se mulțumește numai a-şi face datoria de func-
ționar, lipsește de la datoria către țară, care îi cere ca să facă ceva
şi pentru ştiinţă, să lase ceva și viitorului. D-sa arată bârfitorilor
neamului nostru, că dacă mai înainte nu am produs nimic sau prea
puțin în unele ramuri ale ştiinţei în mod direct, am contribuit însă
foarte mult în mod indirect ; căci piepturile strămoşilor noştri au
constituit digul care a oprit ca valurile păgâne să se întindă spre
Occident şi să turbure astfel liniştea savanților de acolo în biurou-
rile sau laboratoriile lor.

D-l Dr.C . Istrati a încurajat totdeauna pe începători şi s'a bu-
curat de lucrările lor ca şi de ale sale proprii, căci toate contribue
la progresul științei române, la propășirea Societăţii noastre. Ori de
câte ori un ajutor al d-sale contribuiă la o cercetare sau la găsirea
anui rezultat, îşi asociă numele lui; lucrările lor proprii le lăsă pe
seama lor, iar nu ca unii profesori, şefi sau directori, cari cred că
tot ce se face sub direcțiunea lor se cuvine lor şi produc astfel amă-
răciune şi descurajare în tinerii plini de dor de muncă, de aptitu-
- dini și de ideal. Cu cât foc a spus, numai acum două luni, că ar fi
fericit să trăiască ca să vază pe elevii săi ridicându-se cât mai sus
în atmosfera științifică, mai sus decât s'a putut ridică d-sa.

Pe lângă munca desinteresată pentru ştiinţă și pentru Societate,
d-sa a mai făcut şi multe sacrificii materiale, instituind premii pen-
tru adunare de elemente folositoare ştiinţei române.

Toate acestea insă nu l-au mulțumit pe deplin; dorința neince-
tată de mai bine şi mai mult îl conduce în 1go2 la ideea conlucrării
tuturor societăților ştiinţifice de la noi și formează astfel Asocrația
română pentru înaintarea şi răspândirea științelor, cu primul
ei congres de la lași, unde s'au produs lucrări științifice în număr
destul de mare și unele de o valoare netăgăduită. În anul următor,
cu ocaziunea celui de al doilea congres al acestei Asociaţii, orga-
nizează ca prin farmec prima expozițiune ştiinţifică de la noi din
țară, în care s'a arătat în mod vizibil progresele pe cari le-a făcut
știința la noi chiar celor ce nu fac ştiinţă și cari nu aveau măcar
idee că la noi există o mișcare serioasă în această direcțiune.

De atunci urmează o perioadă de stagnaţiune pentru Socictatea
noastră, de oarece sufletul ei, d-l Dr. C. Istrati, aveă de îindepli-
nit obligaţiuni în altă parte și din cauză că Societatea a omis să-i
dea ajutorul ce i-l fAgăduise. Mişcarea însă s'a reluat din nou cu

2814 BULETINUL SUCIETAȚII DE STIINŢE

estul avânt acum doi ani, și a continuat şi anul trecut, când pen-
tru prima dată s'au ţinut cu mult mai multe ședințe decât cele ce
sunt prevăzute de statute.

Cu toate acestea, teama de a nu se mai ivi stagnațiuni şi în vii-
tor, dorința de a se prezentă cât mai multe lucrări şi de a aveă un
Buletin cât mai impunător, face pe respectatul nostru secretar per-
petuu să nu fie mulțumit cu actuala stare de lucruri şi propune o
reorganizare, pe care Comitetul nu o găseşte aplicabilă în starea
actuală a lucrurilor și a spiritelor, și de aci nemulțumirea, pe care
nu s'a putut să nu şi-o manifesteze la ultima şe lință.

Suntem însă convinși că această mică nemulțumire se va risipi şi
dizolvă cu totul în dragostea cea mare pe care a arătat-o Societăţii
noastre timp de 20 ani, şi că iubitul şi respectatul nostru secretat
perpstuu va Îi încă pentru mulți ani de aci înainte tot centrul de
acțiune de care am vorbit la începutul acestei cuvântări; că va
continuă să încălzească şi pe viitor diferitele elemente cari intră
în alcătuirea Societăţii, pentru a le face să reacționeze unele asupra
altora și asupra celor nepuse încă în mișcare și că astfel, prin o ac-
ţiune mai lentă, să ajungem cât de curând tot acolo unde voiește
d-sa să vază Societatea ridicată, adică persoană morală şi juri-
dică, cu local propriu şi cu un Buletin care să reprezinte în mod
demn în străinătate știința română şi Societatea noastră.

Să trăiţi, iubite şi respzctate d-le Dr. C. Istrati, ca să vedeți
realizate aceste idealuri pentru cari ați muncit şi aţi luptat 20 ani:
să trăiţi pentru binele și fericirea familiei D-voastre, pentru binele
şi renumele științei române, pentru binele și mărirea neamului
nostru |

Să trăiască Societatea română de ştiinţe, frumoasa D-voastră
operă. !

D-l P. Poni a ţinut o inălțătoare cuvântare, în care face apolo-
gia ştiinţei şi pune în relief rolul jucat de D-rul C. Istrati în de-
cursul acestor 20 ani trecuţi, pentru propășirea culturii noastre pe
terenul științific. Aniversările sunt pentru cei cari au luat parte la
astfel de mişcări asemănătoare cu popasurile pe cari un drumeţ
trudit le face la urcarea unui munte ; de pe înălțimea culmei unde
am ajuns privim astăzi potecile înguste şi locurile primejdioase pe
cari stăruința și entusiazmul D-rului Istrati ne-a ajutat să le stră-

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 455

batem. In numele Universităţii din laşi aduce omagiile sale D-rului
C. Istrati.

D-l Dr. C. Istrati mulțumește fostului său profesor, omului pe
zare il dă de pildă tineretulu de acum, pentru dragostea sa de
știință, puterea de muncă și mo iestia savantului desăvârşit. Afară
de acei cărora împrejurările le hărăzesc rolul de a sună fanfara și
a strânge rân lurile, lupta pentru crearea unei vieți ştiinţifice la
noi ar fi fost o iluziune dacă nu am fi avut oameni de talia lui
Poni, cari să organizeze lupta sistematică şi neinfrântă în labora-
toarele şi universitățile noastre.

D-l St. Hepites ridică un toast pentru secretarul perpetuu al
Societății de științe, care de atâta timp stă neclintit la postui său şi
muncește fără șovăire pentru progresul Societăţii. Numai acsi pe
cari împrejurările i-au adus să lucreze alăturea sau sub ințeleapta
lui călăuză pot să-și dea seama şi să aprecieze îndeajuns de pu-
ternica sa personalitate.

D-l sceretar Tr. Lalescu a dat cetire cette a discurs :

Dommnilur-,

Sarlutorind astăzi pe scumpul nostru Secretar perpetuu, imbo-
gățim încă cu una sărbătorile științifice ale neamului românesc.
In pazinele aşteptate ale istoriei, implinirea a două decenii de co-
laborare științifică centralizatoare și sărbătorirea lor va fi pentru
cetitor un moment de reculegere, care îi va îngădui să admire înti”o
vedere de ansamblu efortul admirabil şi perseverența supraome-
nească care a susținut și condus până aci ființa plăpândă a științei
românești.

Perioadele premergătoare din desvoltarea unei stări culturale îşi
câștivă importanța lor deosebită prin numărul dificultăților cari
stau în însâș inerția lucrurilor. Trebuie o viteză inițială ; trebuie un
suflet care să dea din căldura lui energia necesară pentru a în-
vinge această inerție; trebuie un avânt! Și acest avânt, cu toată
impetuozitatea hărăzită de operele definitive, l-aţi dat d-voastră,
d-le Istrati, pentru cauza ştiinţei românești.

Cuvintele cu cari începe primul proces-verbal al Societăţii de
ştiințe-lizice: „Subsemnaţii, convocați de D-rul Istrati“, exprimă
în toată simplititea documentului istoric un titlu de glorie per-
manent,

256 BULIEPINUL SOCIETAȚIL DE ȘTIINȚE

Cine vrea să-şi dea seama de dificultățile întâmpinate, să-și
a lucă aminte că prima ședință în care Societatea a început să tră-
iască vieață ştiinţifică a avut loc de abiă un an după prima ședință,
adică la 3 Martie 1891; iar scopul principal de a publică un bule-
tin nu s'a putut împlini decât la 1 Ianuarie 1892. A trebuit deci
aproape doi ani de gestațiune pentru scoaterea la lumină sub formă
viabilă a pruncului mult dorit!

Dacă unele transformări sociale aşicaptă numai impulsul inițial
pentru a isbucni în toată puterea desvoltării lor, o operă culturală,
ca aceea a creării unei societăți științifice într'o Societate abiă şi ea
organizată, are nevoie de a fi continuu susținută; cere sacrificii de
vieți şi de energie; reclamă mai presus de toate un motor central
care să pulzeze activitate, muncă și energie nu numai pentru vieața
insăş a Societăţii, dar şi în jurul acestei Societăţi în atmosfera ane-
miată în care ea işi duce existența.

Acest motor l-aţi condus d-voastră, d-le Dr. Istrati, neîntre-
rupt, timp de 20 de ani.

Deschideţi Buletinul, d-lor, şi veți găsi pe fiecare pagină semă-
nate cu profuziune idei fecunde, documente importante, fapte știin-
țifice, muncă de sistematizare, toate sub iscălitura D-rului Istrati.

Acei ce ne-am gândit să scrim odată o istorie a ştiinţelor ro-
mâneşti, găsim pe Dr. Istrati înaintea noastră strângând material
bogat şi preţios, punând la contribuție oameni de specialitate ca:
regretatul lonescu-Gion, spre a ne da noă urmaşilor jaloanele
conducătoare ale unei activități viitoare.

Acei cari s'au gândit să revizuiască nomenclatura ştiinţifică ro-
mânească pentru a o uniformiză, folosindu-ne astfel cel puțin de
avantajele tinereţii noastre științifice, au găsit inaintea lor tot pe
Dr. Istrati, care ne-a dat un frumos exemplu și dând în studiul So-
cietății nomenclatura din chimie.

Cine a încurajat și susținut inițiativele frumoase de studii știin-
țifice specific româneşti, unde s'au pus bazele unor lucrări ca aceea
care poartă numele de Fauna României ?

Cercetaţi mai departe şi veți găsi altă inițiativă originală: Pre-
miul Istrati din 1897, încă una din acele idei fericite pe care timpul
o va fecundă, prin care s'a căutat a se face din preoți şi învățători
colaboratorii naturali la opera de sistematizare ştiinţifică a practi-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 257

cilor industriale, originale românești. Acest capitol va trebui scris
odată cu toată desvoltarea pe care o merită ; atunci şi aici Dr.
Istrati va apare ca un antemergător.

Să mai pomenesc de randementul de specialitate al Dr. Istrati?
Din 171 de comunicări totalizate după 9 ani, 30 sunt datorite
D-sale, în domeniile cele mai variate, întreprinse cu acea grije ca-
racteristică de a abordă subiectele de interes general şi românesc.

Așă precum l-aţi auzit Duminica trecută, așă a glăsuit în fiecare
an, şi aceasta timp de 20 ani neîntrerupți, făcându-şi datoria de se-
cretar, și în fiecare dată prin vorbirea sa entusiastă căutând de a
comunică și cevă din căldura inimei sale simțitoare. Cetind aceste
dări de seamă, un fir conducător de o continuitate admirabilă se.
deslușește în toată frumuseţea simplităţii sale şi ne arată cum mo-
desta Societate de științe fizice, mărită în 1897 cu o secţiune de
matematici, este pe pragul de a deveni acum un fel de Preacademie
care să ajute activitatea Academiei Române și să pregătească te-
renul Academiei de ştiinţe de mâine.

Incă sub impresia acestei puternice activități, pe care am resim-
țit-o parcurgând cele 18 volume ale Buletinului cu cea mai
adâncă emoțiune, în numele tineretului, vă aduc omagiile mele de
sinceră admirațiune pentru comoara de energie pasionată, muncă
neîntreruptă şi de vieață intensivă pe care le-aţi pus în serviciul
științei româneşti. Dumnezeu să vă ţină încă multă vreme tot așă
de falnic și neînfrânt la cârma de conducere a Societăţii noastre.

D-l G. Țiţeica pune în evidență calitățile de inimă ale D-rului
Istrati, arătând că în condițiunile de până acum prezența unui
mânunchiu de oameni de știință pentru înfâptuirea unei vieți ştiin-
țihice românești eră o condițiune necesară, dar nesuficientă. In
afară de știință a mai trebuit dragostea adâncă de țară, puterni-
cul sentiment național și inițiativa superior entusiastă a unui om
ca D-rul Istrati.

D-l D. Bungetanu vorbeşte despre momentele principale din
vicața Societății de științe de până acum, şi pune în evidență me-
ritele D-rului Istrati în toate aceste împrejurări. Un factor esențial
de succes, care se datorește tot D-rului Istrati, este că a ştiut să
transforme într'o convingere reală iluziile despre propriile noas-
tre puteri.

288 RULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE

D-l Dr. C. Istrati mulţumeşte tuturor pentru sentimentele fru-
moase arătate, cari sunt cea mai scumpă răsplată pentru neajun-
surile unei vieți de luptă. In asemenea ocazii este însă bine să ne
aducem aminte de fruntaşii dispăruți: Alexe Marin, Alfons Saligny,
E. Bacaloglu, și să le salutăm memoria lor neștearsă printr'o
pioasă evocare.

Ridică de asemenea un toast pentru membrii de onoare ai So-
cietății, precum şi pentru savanții români din străinătate, d-nii: Le-
clu, Racoviţă şi Levaditi ; aduce, în sfârşit, mulțumiri tuturor acelora
cari îşi consacră munca lor pentru propăşirea științei românești.

Cu această ocaziune s'a trimis Maiestăţii Sale Regelui următoa-
rea telegramă :

»Societatea română de științe sărbătorind a douăzecea aniver-
„sare a înființării sale, aduce prinosul devotamentului său cel mai
»profund Marelui Rege şi sprijinitor al ştiinţei, pe care cu mân-
»drie îl are în fruntea sa ca Preşedinte de onoare și Protector.

»Să trăiţi Maiestate impreună cu Maiestatea Sa Rezina şi în-
„treaga Dinastie pentru binele şi fericirea scumpei noastre Ro-
»mânii

Preşedintele Societăţii, 7. Iencscu.

Preşedintele primului congres le la Iași, P. Poni.
Președintele congresului de la Craiova, Sf. Heprtes.
Secretarul perpetuu, Dr. C. Istrati.

A doua zi s'a primit următoarea telegramă-răspuns :

» Maiestatea Sa Regele, foarte mişcat de sentimentele d-voastre
de credință şi devotament ce l-aţi arătat în numele Societății de
ştiinţe cu prilejul serbării a celei de a douăzecea aniversări a înfiin-
ţării ei, mă însărcinează de a vă exprimă tuturor viile Sale mulțu-
miri, precum și urări călduroase pentru propășirea Societății,

General-adjutant, Mavrocordat.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 289

DARE DE SEAMA

ACTIVITĂŢII SECȚIUNII MATEMATICE DIN ANUL 1909—1910

——.—

Credem nimerit a face o dare de seamă rezumativă a activității
desfăşurate anul acesta de secțiunea matematică pentru a aveă astfel
intr'o vedere generală întregul ei mers anual; reflecțiunile pe cari
ni le sugerează asemenea rezumate sunt preţioase, fiindcă au o bază
oarecum experimentală şi permit astfel de a dirigu: pe o cale să-
nătoasă încercările de îmbunătăţire a Societății. |

Mai întâiu secțiunea şi-a mărit numărul membrilor cu d-nii:
M. Saheny, C. Grigorescu şi G. Filipescu.

Ea a avut insă durerea de a pierde pe unui din vechii şi devotaţii
săi membri Î. Sfroescu, a cărui dragoste pentru știință n'a fost în-
trecută decât de inodestia lui. Societatea de ştiinţe a fost reprezen-
tată la înmormântare prin d-nii J. Ionescu şi Tr. Lalescu.

Sedinţele, statuare în număr 7, au avut loc în mod regulat fără
nici o întrerupere ; s'au lăcut în total 16 comunicări, din cari câteva

sunt dejă publicate în Buletin, iar altele sub presă. lată adunate la
un loc titlurile acestor cu municări repartizate pe şedinţe :

4 Maiu 1909 A. Myller: Mişcarea unui lanţ pe o curbă.

„o » G. Țiteica: O problemă de geometrie infini-
tesimală.

1 lunie »S. Samielevici: O chestiune de minimum.

„Tr. Lalescu : Studiul unui ecuaţiuni funcţionale.

„Mila » JI. Jonescu: Propunere pentru a se veni în aju-
torul publicării operilor lui Euler.

2 Noemvrie » G. fițeica: O problemă asupra sistemelor
triplu- ortogonale.

» „ » Tr. Lalescu: Asupra seriilor exponenţiale.

7 Decemvrie - JI. lonescu: Asupra vizibilităţii punctelor de

dublă inflexiune.
„G. Țițeica: Asupra unei noui metode pentru
studinl curbelor plan.
- „Tr. Lalescu: Asupra seriilor exponenţiale.

290 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

11 lanuarie 1910 G. Constantinescu: Asupra teoriei armoniei

muzicale.

1 Fevruarie » D-na Vera Myller : Asupra ecuațiunii iper-
geometrice. :

» » » Tr. Lalescu: Asupra unei ecuaţiuni diferenţiale.

1 Martie » A. Myller: Asupra funcțiunii lui Green.

22 » Tr. Lalescu: Asupra ecuaţiunilor diferențiale
lineare.

In afară de aceste ședințe statuare, pentru a interesă un număr
mai mare dintre acei cari se ocupă direct sau indirect cu studiul
ştiinţelor matematice, secțiunea a înființat, după propunerea d- lui
vice-preşedinte 7. Jonescu, încă câte o şedinţă suplimentară lunară,
în care se tratează chestiuni mai elementare chiar neoriginale, dar
prezentând un interes real pentru educațiunea matematică. In acest
scop s'a publicat o circulară căreea i s'a dat o întinsă publicitate,
şi care s'a tipărit în extenso şi în Buletin (pag. 159). Rezultatul a
fost mulțumitor. Şedinţele au fost urmărite de tinerii ingineri şi li-
cențiați în matematici, precum şi de studenți şi elevi ai școalei de
poduri şi şosele ; este aci locul de a relevă lipsa de interes pe care
au arătat-o profesorii secun lari de specialitate pentru străduințele
făcute spre binele culturii matematice.

Şedinţele au avut loc neintrerupt din luna Noemvrie, cânl au
fost înființate. Sau făcut 14 comunicări ; iar 2 sunt anunțate pentru
şedinţa din Martie, prin urmare un total de 16 comunicări în 5
ședințe. Iată titlurile lor :

16 Noemvrie 1909 G. Țiţeica : Referat asupra comisiunii interna-
ţionale pentru învățământul matematicelor.

» » » ÎI. Ionescu: Calculul pe cale geometrică a ră-
dăcinilor imaginare.

» » » G. Ţițeica: Ce se poate construi cu un disc
circular ?

» » » Tr. Lalescu: O epură de calcul grafic.

» » » 1. Ionescu : Prezentare de portrete a matema-
ticianilor celebri.

1 Decemvrie » D. Bungețanu: Câteva observaţiuni asupra
acceleraţiunii relative.

» » » A. Ulescu : Rezolvarea pe cale grafică a unui

sistem de 3 ecnaţiuni lineare.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 291

1 Decemvrie 1909 M. Sanielevici: Ce datoresc asigurările lui

Euler ?
25 lanuarie 1910 D. Bungețanu: Asupra acceleraţiunii relative.
= » » S. Mirea: Asupra momentelor de inerție.
E » » G. Ţiteica: Referat asupra unui curs de arit-

metică al prof. F. Klein.
15 Fevruarie » A. G. Ioachimescu : Asupra travaliului.

» . » G. Țiţeica : Referat asupra cursului de algebră
şi analiză elementară a prof. F. Klein.
» » » Tr. Lalescu: Caracterizarea conicelor date

prin 5 puncte.
Pentru ședința de la 15 Martie sunt anunțate până acum :
S. Mirea : Cometa Halley.
F. Pomponiu : Asupra teoremei lui Fermat.

Să ne exprimăm dorința ca acest bun început să fie baza unei
activități îndelungate şi spornice pe viitor.

Intr'o altă ordine de fapte, în urma invitaţiunii Societăţii natura=
liştilor din Elveţia, care a luat iniţiativa de a publică într'o colec-
țiune completă operele genialului savant L. Euler şi după iniţia-
tiva și propunerea d-lui vice-președinte 7. Ionescu, în şedinţele din
1 lunie şi 2 Noemvrie, secțiunea a numit o comisiune care să strângă
cotizaţia benevolă românească pentru această frumoasă operă ști-
ințifică. Această comisiune, compusă din d-nii A. Saligny, pre-
ședintele Academiei Române, Si. Fepites, fost preşedinte al
Societăţii de ştiinţe, Gr. Cazimir, G. Ţiţeica, D. Bunge-
țanu, A. Cantemir şi 1. Ionescu, a urmărit de aproape bunul
mers al acestei colecte și a reuşit să strângă până acum fru-
moasa sumă de 10.605 lei, 7o bani, în care sunt cuprinse în parte
și subscrierile a 12 colecții complete; detalii in această privință se
găsesc în raportul d-lui I. Ionescu asupra activităţii comisiunii,
publicat în Buletin. Prin această contribuţie importantă, România
dă încă o dovadă strălucită de interesul pe care îl poartă pentru
operile mari ştiinţifice, întărind credința străinătăţii asupra solidi-
tății progreselor noastre pe terenurile cele mai dificile.

Sfârşind această dare de seamă, biuroul secțiunii își exprimă de-
zideratul de a vedeă reunite la un loc toate eforturile oamenilor no-
ştri de știință spre a aduce îmbunătățirile necesare buletinului no-

992 PULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

stru și a spori temeinic contribuția reală pe care o aducem la îna-
intarea ştiinţei.
Președinte, I. Ionescu.
Secretar, Tr. Lalescu.

RAPORTUL COMISTUNII DE VERIFICAREA GESTIUNII FINANCIARE

PENTRU

DESCĂRCAREA CASSIERULUI PE ANII 1907—1910

Subsemnaţi delegați pentru verilicarea afacerilor băneşti ale So-
cietăţii pe anii 1907— 1908, 1908—1909 şi 1909—1910, întru-
nindu-ne în zilele de 20 Fevruarie şi 23 Martie a. c., am cercetat
registrele-cotoare cu chitanțele referitoare la cotizaţiile membrilor
şi abonamente, unde am găsit totul în regulă.

In cursul acestor operațiuni, și pentru ca verilicările ce se vor
face în viitor să fie mai ușoare, am anulat lipindu-se la cotoare,
toate chitanțele neincasate până la :909—1910, și anume:

Pe anul 1007—r968 16 chitanțe.
„n 1008—1909 22 »
» 22 1909—1910 22

Chitanțele No. 2.762 și 2.845, prevăzute în procesul-verbal din
1406— 1907 ca lăsate la destinatari, fiecare a 20 lei, in total pa-
truzeci (40) lei, s'au incasat și trecut la venituri pe anul 1907— 1905;
chitanțele No. 3.056, 3.184 şi 3.257, fiecare a douăzeci lei (20), în
total lei șasezeci (60), lăsate la destinatari şi cari nu s'au putut in-
casă până în prezent, rămân în sarcina cassierului a le prezentă la
verificarea pe 1910—1911 ; iar chitanțele Mo. 2.073 şi 3.061 se
anulează ca pierdute, fiind lăsate la destinatarii lor, l-a d-lui F.
Procopiean și a Il-a d-lui C. Vrana, de oarece cel dintâiu a dispă-
rut din țară, iar cel dealdoilea a încetat din vieață.

Trecând la capitolul cheltuelilor, am verificat conturile ținute în
regulă şi formate în dosare, numerotate, șunuruite şi sigilate, de
toate cheltuelile făcute pentru bunul mers al Societăţii și Bulefi-
nului,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 293

Rezultatul definitiv este următorul :
Din veniturile Societăţii pe anii 1907—1908, 1908—1909 şi

1909—1910 care au format suma de . . . . . Lei 19.263,50
Şi care a fost compusă din următoarele venituri:
|. Pe anul 1907—1908 excedentul aflat în cassă

la 23 Martie 1908, incasarea cupoanelor pe Iulie

1907 şi lanuarie 1908, dobânzi capitalizate pe 1907,

subvenția de la ministerul cultelor pe 1907—1908,

incasări din cotizații şi abonamente pe 1907— 1908,

EROARE De Ni Po etalare a ei 7+315 2307
II. Pe anul 19o8—1909, incasarea cupoanelor

pe lulie 1908 şi Ianuarie 1909, dobânzi capitalizate

pe 1908, subvenția de la ministerul cultelor pe

1908— 1909, incasări din cotizaţii şi abonamente

pe 1908—1909, în total . at POE sa A iul 4o'aiai5
III. Pe anul 1909—1910, incasarea cupoanelor

pe lulie 1909 şi lanuarie 1910, dobânzi capitalizate

pe 1909, subvenția de la ministerul cultelor pe

1909— 1910, incasări din cotizații, abonamente şi

diplome pe 19go9—1r9ro, în total . . . . . . . » 4.705:95

idotal e "Iei 26.970;27

S'a cheltuit în decursul acestor ani pentru con-

ducerea Societăţii şi Buletinului său:
|. Pe anul 190o7—1908, imprimarea tirajelor

aparte, hârtie, clișeuri, francarea Buletinului, în țară

și străinătate, cheltueli diverse pentru administraţie,

plata remizei de 10%/, la incasatori şi recompensa

si aitotal, „+ Lei 2.117,20
II. Pe anul 1908— 1909, imprima-

rea tirajelor aparte, hârtie, clişeuri,

francarea Buletinului, în țară şi străi-

nătate, cheltueli diverse pentru admi-

nistraţie, plata remizei de 10%/ la in-

casatori și recompensa cassierului, în

E o aia. n 2,257,65
III. Pe anul 1909—1910,imprima-

rea tirajelor aparte, hârtie, clişeuri,

294 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

francarea Buletinului, în ţară şi străi-
nătate, tipărirea diplomelor de mem-
bri, cheltueli diverse pentru admini-
straţie, plata remizei de 10%/, la in-
casatori și recompensa cassierului, în

total 1-72 ghete: dei aaa) pr ii 818, 220 2) 7007 2) OEI
Total. . . Lei 19.263,50

Excedentul rămas de lei 19.263, bani 50, constatat de subscrişii,
se află plasat: în şapte bonuri ale Creditului funciar urban Bucureşti
5%/0, fiecare a 1.000 leiunul, cumpărate cusuma de . Lei 6.538,—

Depuşi cu libretul No. 639 la Banca Poporului
cu dobândă de 50, .

it tat sati ui lac code rc a E 3
Ja xestul numerar allatiimcassa e» 390,30
oral 55 e e 2 ORE

Pe lângă această sumă se mai găseşte în cassa Societăţii una
poliţă a fostului cassier Mureşeanu și două cupoane ruseşti neexi-
gibile rămase de la acelaş cassier, în total formează suma de
lei 1.869;

Subsemnaţii suntem de părere ca această sumă, care încarcă bi
lanțele Societăţii de 12 ani fără nici un rezultat, să fie ştearsă pe
viitor, trecându-se la profit şi pierderi.

Pentru toate aceste operaţiuni pe anii 1907 — 1908, 1908— 1909
şi 1909— 1910 s'a încheiat procese-verbale în registrele-cotoarz,
şi bilanțe de venituri şi cheltueli anexate la dosarele de acte.

Ca incheiere a acestui șir de socoteli, s'a fâcut prezentul raport
în triplu exemplar, pentru a se pune câte unul la fiecare dosar cu
acte.

Comisiunea de verificare ține, cu această ocazie, să aducă mulțu-
miri d-lui cassier 1. Mihăescu pentru buna orânduială și stăruință
pe care am constatat că o depune pentru propășirea financiară a
Societăţii noastre.

Comisia de verificare: Dr. Gr. Pfeiffer, Inginer I. Ionescu.

—— n —

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 295

0 DEDICAȚIE A UNUI MATEMATICIAN NEA POLITAN
ALEXANDRU IPSILANTE
(Comunicare tăcută în ședința secțiunii matematice de la 26 Aprilie 1910)

Inginer-șef I. IONESCU *

——...—

Incă de pe când sala în care se ţin ședințele noastre 1) eră sala
de lectură a Bibliotecii centrale a Statului, am găsit în acea bi-
bliotecă un tratat de trigonometrie sferică, având 172 pagini în
4% și 3 planşe cu 20 figuri, tipărit în limba italiană la Neapoli, în
1719, de către matematicianul Vito Caravelli, tratat intitulat :

Trattato della trigonometria sferica di Vito Caravelli
In Napoli, nea stampevia de Raimondi
MDCCLAXIX

Acest tratat este foarte interesant pentru noi din punct de ve-
dere istoric, căci pe de o parte este dedicat fostului Domnitor al
Munteniei, Alexandru Ipsilante, iar pe de altă parte ne duce la *
unele concluziuni în privința învăţământului științific la noi în
ultimul sfert al secolului XVIII.

Voiu reproduce mai intâiu această dedicațiune în limba ita-
liană și apoi în traducere; voiu arătă apoi căror fapte se dato-
rește această atențiune a lui Vito (aravelli pentru Alexandru
Ipsilante, și dacă ea este sau nu meritată.

lată această dedicație :

A. $. A. Serenissima Alessandro Ipsilantii, Principe Regnante
della Valachia.
Signore,
Riconosco dalla parzale amicizia del Signor Stefano Nateomnich, deenissiino
Segretario di V. A. Pavventurosa sorte dWosserle 1 mio nome, e le mie Opere [Mu
moscinte, Saranno eternamente scolpiti nel mio cuore il favore, e la protezione,

1) Sala No, XI a Universităţii,

296 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

onde la grandezza dell'animo Vostro si & degnata di onorare le mie produzioni;
e i generosi effetti della Vostra singolare munificenza, de'quali Vi & piaciuto di
colmarmi. Fra tante ragioni, che riguardar mi fanno un si fatto incontro, come
il piu fortunato accidente della mia vita, quella, che piu lusinga la sensibilita del
mio animo, & Vavere io avuto lopportunită, e i mezzi delVessere pertettamente
informato delle grandi e rare qualită, che adornano lo spirito non -meno chel
cuore di V. A., e V'ammirarvi quale uno di quei rari Genj, che la Natura si storza
talora di produrre pel bene, e onore delPumanită, e per riscuotere qualche Na-
zione dall'obblio, e dalla profonda barbarie, in cui da secoli ha avuta la disgrazia
di giacere.

Allorehe la sublime Porta Ottomana innalză V. A. al Trono della Valachia,
le conosciute virtu Vostre, i Vostri sublimi talenti, e la Vostra costante e speri-
mentata fedeltă verso di Essa furono i titoli, che con esempio non ordinario fe-
cero scieglierne la persona di V. A. a preferenza di tanti altri, che Vi aspiravano:
e queste stesse pregevoli qualită, che ben di rado, e forse non mai si sono vedute
unite ne vostri Predecessori, siccome da piu anni Vi mantengono nel luwminoso
governo di cotesto Principato, cosi Vi fanno riguardare al presente; e Vi faranno
ammirare in avvenire qual chiaro modello di saggio, e benefico Principe. Di fatto
da'primi momenti, che la Provvidenza Vi destind a signoreggiare con quasi asso-
luto imperio la Valachia, rivolgeste le Vostre indefesse e paterne cure a rilevare
cotesta Provincia dagli enormi danni, e dalle lagrimevolissime rovine, onde afiita
Pavea la crudele, e desolatrice guerra, ultimamente sostenuta dalla Porta Otto-
mana ; e ristorarla dal peso di que'mali, e calamită, che per lunga serie di anni
vi aveano a larga mano versati l'oppressione, e la tirannia. Afline di conseguire
un si glorioso oggetto, felicemente conceputo, e con determinata risoluzione vo-
juto da V. A., posti avete in opera ogni studio ed applicazione a sostituire Por-
dine alla confusione; a ridurre i pubblici pesi a meno della metă di quelli, che
prima vi erano, abolendo gli aggravj, e le angherie; a rendere le tasse certe, fa-
cili, e ben proporzionate alla condizione, e alle sostanze de” sudditi, senza che ne
maggiori e piu gravi bisogni dello Stato ricevuta ne avessero la minima altera-
zione; a promuovere leconomia rurale ne Vostri beni Allodiali, per instruire ed
incoraggiare insieme i sudditi nella cultura della principale sorgente dogni ric-
chezza, assai per Pinnanzi negletta, e presso che abbandonata in uno de” piu felici
terreni del! Universo; ad inspirare in loro lPamore delle scienze, onorandole e
proteggendole; a praticare i mezzi piu proprj ed efficaci per aumentare la popo-
lozione ; a correggere gli abusi della Religione, affine d'accrescerne il rispetto; e
a far rientrare ognuno nel proprio dovere, senza gastighi, ed inutile severită. Con
prestare facile ascolto alle voci e alle doglianze de Vostri sogeetti, e col tenere
da Voi lontana, insieme col nome, la seduttrice e malefica influenza de” Favoriti,
rimosso dappresso Vi avete il fatale rischio dell'essere tradito da Ministri inu-
mani, i quali, abusando delautorită, loro confidata, avestero potuto opprimere i
Vostri sudditi; con sorrogare un Codice di Leggi sagge e chiare a usi vazhi ed
incerti, soggetti ad essere capricciosamente interpretati, avete con singolare

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 297

esempio posto il freno al Vostro pgtere. illimitato, e volontariamente rinunziato,
pel bene del! umanită, e ad immortal gloria Vostra, alle tenebrose vie, e alle
arti insidiose del dispotismo; colla vigorosa osservanza delle leggi stabilite tolto
avete ogni scampo al/arhbitrio e alla licenza, e assicurata la libertă, e la pro-
prietă de” Vostri sudditi; e finalmente con prevenire i delitti, e rimuoverne le
cagioni, gli avete diminuiti di sorta, che in piu anni del Vostro esemplar governo
non v'E& stato fin oggi chi la pena di morte meritata ne avesse.

Chi dunque Vi risguarda, Signore, nel! esercizio del carattere publico, che
gloriosamente sostenete, non pud non sentirsi sopraffatto d'ammirazione al ve-
dervi costantemente impiegare la suprema autorită in far del bene a'Vostri sud-
diti, e non giă in opprimerli; in servir loro di Padre, e non di Tiranno; in far
loro sentire la voce, e soffrire il dolce giogo di savie e giuste Leggi, in luogo degli
tirannici dettati dell” ingiustizia, e dell' arbitrario potere; in vegghiare alla sicu-
rezza e al riposo della lor vita, e in conservare sagra e inviolabile la loro pro-
prielă ; in rendere ad essi la libertă, e innata dignită dell! umana natura, di cui
spogliati gli avea per lunga serie di anni calamitosi, e di moltiplicate oppressioni
la crudel mano dispotismo ; in proceurare tutt'i mezzi e tutte le maniere di col-
livare e ripulire il loro spirito, e d'ingentilire i loro costumi, renduti ruvidi
dal!” ignoranza, compagna indivisibile di un barbaro dispotisma.

Chi poi Vi risguarda nella vita privata, non potră far di meno di non ravvisare
in V. A.il piu perfetto modello delle private e sociali virtu, e tali, che a singo-
lare ornamento tornerebbero d'ogni persona, constituita in grado meno sublime
e luminoso, che non & quello, a cui in onore e vantaggio delP'umanită ha solle-
vato Voi la divina Provvidenza. E/degna fra le altre della piu distinta lode, e d'i-
mitazione la sollecita cura, presa da V. A., di dare a Vostri Figliuoli una saggia
e ben instituita educazione, acciocch& potessero un giorno, seguendo il Vostro
esempio, pervenire ad imitare le Vostre virtii, e ad emulare la Vostro gloria. A tal
line con generosu invito avete lin da Napoli chiamato il nostro ornatissimo Abbate
Panzini, perchi gli avesse instituiti, gli aveste ben regolati nelle liberali disci-
pline e gli aveste per le luminose strade incomininati delle scienze, e della virtu.

Per tanti e si gloriosi titoli merita bene Pillustre nome di V. A. che vada in-
sieme congiunto con quei de” grandi Principi, che la loro virti, e beneficenza
hanno consacrati alPimmortalită, e li rendono la delizia, e la piii cara e dolce ri-
membranza delPuman genere. Talia giă furono in tempi da noi remoti Tito, Tra-
jano, e gli Antonini, e nel secol nostro il Duca Leopoldo, el Re Stanislav di
Lorena, il cui nobile e generoso esempio proposto Vi siete dimitare, e a cui, per
le Vostre inclite virtuose ed umane azioni, conseguito avete di rassomigliarvi. |.
Valachi, Signore, siccome con grata riconoscenza hanno nel loro cuore scolpito îl
Vostro augusto nome, cosi possano col favore del genio, loro inspirato, e della
coltura fra loro introdotta dalle Vostre provvide cure, celebrare e rendere eterna
cum durevoli monumenti la memoria del loro Padre, Restauratore, e Benefattore.
Hendavi chiunque sente Messer uomo îl sinceru tributo dWamore, di rispetto e
W amumirazione, che V. A, ha dagli nomini si giustamente meritato,

298 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

In quanto a me, Signore, invaghito siccome iv sono della splendore di tali e
tante sublimi doti, che adornano il Vostra grand'animo, e penetrato altresi da
particolare sentimento di riconoscenza, dovuta azli sperimentati elfetti della
Vostra generosită, ardisco di presentavvi un testimmoniv, tenue si bene, ma vivo e
sincero della mia gratitudine, e devozione, consacrando a V. A. la presente Opera,
debole parto delle mie fatiche, e del Vostro glorioso nome tregiondola. Nutrisco
la pin lusinuhiera speranza che sia V. A. per accettare con benienită e compia-
cenza questo giusto omaagio di umanima sensibile. Non € giă soltanto la oiustizia
e] dovere, che mia animanv a publicamente ren'levvelo, ma la fiducia, che ho di
acquistanmene un non pieciolo merito presso la presente e la futura etă, propo-
nendovi alPuna qual degno esemplare d'ogni virti publica e politica, e traman-
dando alPaltra la oloriosa memoria delle Vostre inclite e maenanime azioni. lddio
conservi per lunga serie di anni prosperi e felici una vita si cara a” Vostri popoli,
e si preziosa alP'umanită. Riconosceră ognuno in questi miei particolari voti i sin-
ceri e fausti augur), che formano per V. A. i Vostri ben affetti sudditi, e tutti
coloro, che nelPumano enlusiasmo del secolo diciottesimo sentono la pi deliziosa
soddisazione nel veder migliorare la sorte e la condizione deloro simili. Pieno di

venerazione; e del pin rispettoso ossequio ho Ponore di dirmi.
Di V. A. Serenissima umiliss, divotiss e osseruioss, servidor» vero,

Vito Caravelli.
Napoli, 5 Oljobre 1779.

Iată acum și traducerea acestei dedicaţiuni :

Măriei-Sale, Alexandru Ipsilanti, Principele Domnitor al Valahiei

Doamne,

Din mica mea prietenie cu Domnul Ştefan Raicevici, secretarul demn al M. V.,
am aflat cărei împrejurări tericite se datorește faptul că cunoaşteţi numele meu
și operile mele. Vor rămâne veșnic săpate în inima mea favoarea și protecțiunea
cu care mărinimia Voastră a binevoit să onoreze lucrările mele, precum și elec-
tele generoase ale dărniciei Voastre nemai auzite cu care Va plăcut să mă îu-
datoraţi. Printre atâtea fapte la cari cândindu-mă imi se par că sunt unele dintre
cele mai fericite intâmplări ale vieţei mele, acela care mișcă mai mult inima mea
este faptul că am avut ocaziunea și mijloacele de a [i perlect încunoștiințat de
calităţile mari și rari cari Vă împodobesc spiritul, nu mai puţin decăt inima, şi de
a Vă admiră ca pe unul din acele rari Genii pe cari Natura se sforțează să-i pro-
ducă din când în când pentru binele şi onoarea umaninităţii și pentru a scoate
unele Naţiuni din uitarea și din barbaria profundă în care a avut nenorocirea să
zacă de secole.

Atunci, când Sublima Poartă Otomană Va ridicat pe tronul Valahiei,
virtuțile Voastre cunoscute, sublimele Voastre talente, și fidelitatea Voastră
nestrămutată şi probată catre Dânsa, au lost titlurile cari au făcut ca să

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 299

D
fie aleasă persoana Măriei Voastre în mod neobișnuit, de preferinţă atâtora
altora cari vă râvneau locul; și, după cum aceste calități strălucite, cari
se întâlnesc rar și cari poate nu sau mai văzut reunite la Predecesorii
Voştri, V'au menţinut de mai mulți ani la Domnia luminată a acestui Principat,
tot așă ele Vă fac să fiţi privit in prezent şi Vă vor face să fiți admirat în viitor
ca un model clar de înțelepciune şi ca un principe binefăcător. De fapt, din prima
dată când Providența V'a destinat să domniţi în Valachia, aproape ca un suveran
absolut, aţi indreptat îngrijirile neobosite și părintești ale Voastre pentru ca să
scoateţi această Provincie din pagubele enorme și din ruinile lăcrămânde în cari
o aruncase resbelul crud şi desolator susţinut în ultimul timp de Poarta Oto-
mană, și de a o ușură de greutăţile acelor răutăţi și calamnităţi pe cari apăsarea
Și tirania le semănase din belșug de un lung şir de ani. Pentru ca să puteţi să-
vârși un lucru atât de glorios, conceput în mod fericit și dorit cu toată hotărirea
de Măria Voastră, aţi pus în cercetare orice studiu și orice reformă pentru ca să
înlocuiţi confuziunea prin ordine ; pentru ca să reduceţi sarcinile publice la mai
puţin de jumătate decât erau înainte, desființind biruri şi hangarale ; pentru ca
să faceţi impozitele sigure, ușoare și bine proporţionate cu condiţiunile și cu mij-
loacele de traiu ale supușilor Voştri, fără ca prin aceasta cele mai mari Și strigă-
toare nevoi ale Statului să sufere cea rai mică strâmtorare ; pentru ca să ridicaţi
economia rurală în domeniile Voastre; pentru a învăţă și încurajă pe supușii
Voștri la cultivarea tuturor izvoarelor principale de bogăţie cu totul nesocotite
mai inainte şi aproape părăsite în unele din cele mai fericite pământuri din Uni-
vers ; pentru ca să inspirați într'inșii dragostea pentru științe, onorându-le și pro-
tejindu-le ; pentru ca să puneţi în aplicare mijloace mai bune şi mai rodnice pen-
tru sporirea populaţiunii ; pentru ca să îndreptaţi abuzurile în chestiuni de Re-
liziune, în scopul de a face să crească respectul către dânsa ; și, în fine, pentru
ca să obișnuiți pe toţi sa-și facă datoria fără pedepse, fără severitate inutilă. Dând
ascultare glasuluj și dorințelor supușilor Voștri, și ţinând depărtaţi de Voi, cu tot
numele lor, influenţa seducătoare și răutăcătoare a favoriţilor, aţi fost cât p'aci
in situaţia fatală de a riscă să fiţi trădaţi de miniștri neumani, cari, abuzând de
autoritatea ce le-aţi incredinţat-o, au putut să apese pe supușii Voștri; înlocuind
prin un Codice de Legi înțelepte și clare, obiceiurile vagi şi nesigure cari se pre-
tan la înţelegeri capricioase, aţi pus frâu, cum nu s'a mai pomenit, şi puterii
Voastre nemărginite, iar pentru binele umanităţii și pentru gloria Voastră nemu-
riloare, aţi renunțat de bunăvoie la procedările obscure şi la mijloacele inșelă-
loare ale despotismului; lăcând să se observe în mod riguros legile stabilite, aţi
oprit orice strecurare a arbitrarului și a destrăbălării și aţi asigurat astfel liber-
tatea și proprietatea supușilor Voştri ; şi în cele din urmă, prevenind delictele și
indepărtând cauzele lor, le-aţi impuţinat întratâla incât în toţi anii Domniei
Voastre exemplare nu s'a ivit până azi nici un caz în care să [ie nevoie de pe-
deapsa cu moarte,

Oricine dar, Doamne, Vă priveşte în exerciţiul formarii cavacterelor publice,
pe cari le incurajaţi in mod glorios, nu poate să nu se simță plin de admiraţiune

300 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

când vede necontenit că întrebuinţaţi autoritatea Voastră supremă pentru ca să
faceţi bine supușilor Voștri, iar nu pentru a-i apăsă vreodată ; când Vă vede că
voiţi să le fiți Tată iar nu Tiran ; că-i faceţi să audă glasul şi să simtă sarcina
cea dulce a unor legi înțelepte şi drepte, în locul senlinţelor tiranice ale nedrep-
tăţii și ale puterii arbitrare ; că veahiaţi pentru siguranţa şi liniştea vieţii lor și
că păstraţi sacre și inviolabile proprietăţile lor ; că le-aţi redat lor libertatea și
inalta demnitate a naturii lor umane de care fuseseră spoliaţi în un lung şir de
ani de către calamitate și de către nenumăratele apăsări ale unor mâini crude
şi despotice ; că le procuraţi toate mijloacele și toate modurile de a-și cultivă
Și de a-și înfrumuseţă spiritul, de a-și înobili obiceiurile, cari deveniseră groso-
lane din cauza ignoranței, prietena nedespărţită a unui despotism barbar.

Cine apoi Vă priveşte în viaţa Voastră particulară nu poate să nu recunoască cel
puțin că Măria Voastră este un model, din cele mai perfecte, a virtuţilor privale
și sociale și așă că, dintre toate podoabele rar văzute pe cari le-ar posedă o
persoană, înzestrată în un rad mai puţin sublim și strălucitor, nu e nici una
pe care Divina Providenţă să nu Vă o fi dat ș; Vouă pentru onoarea și folosul
umanităţii. Printre altele multe, este demnă de cea mai deosebită laudă și de

„iiuilat, îngrijirea atentă pe care o pune Măria Voastră pentru a da Fiilor
Voștri o educaţiune înțeleaptă și cu totul solidă, aşă că mai târziu, urmând exem-
plul Vostru, să poată ajunge să imniteze virtuțile Voastre, și să dobândească glo-
via Voastră. In acest scop, în urma unei seneroase invitaţiuni, ați chemat chiar
de aci din Neapoli pe renumitul nostru Abatele Panzini, pentru ca să-i crească
bine, să-i îndrepte către discipline liberale și să-i îndrumeze pe căile luminate ale
ştiinţelor şi ale virtuţilor.

Pentru atâtea și atât de glorioase calităţi, ilustrul Vostru nume merită dea-
binelea să fie pus alături cu acelea ale marilor Principi, ale căror virtuți şi bu-
nătate i-au făcut nemuritori, şi cari sunt pentru genul uman dragostea incarnată
și de cea mai scumpă şi mai dulce amintire. Așă au fost în timpurile îndepărtate de
noi Titus, Traian și Antonini, iar în secolul nostru Ducele Leopold şi Regele
Stanislas de Lorena, pe al cărui exemplu nobil și generos V'aţi propus să-l imiltați,
și căruiă aţi căutat să-i asemănaţi prin celebrele virtuți și prin fapte umane. Va-
lachii, Doamne, şi-au sculptat în inimile lor, prin o adevărată recunoștință, au-
gustul Vostru nume ; așă că ei pot, graţie geniului ce le-aţi inspirat și culturii
care a fost răspândită printr'inșii prin îngrijirile Voastre părintești, să sărbă-
torească și să facă eternă prin monumente durabile memoria Părintelui, Restau-
ratorului și Binefăcătorului lor. Oricine simte că este om, Vă va da tributul sin-
cer de dragoste, de respect şi de admiraţiune pe care Măria Voastră le meritați
cu toată dreptatea de la oameni.

In ceeace mă priveşte pe mine, Doamne, în starea de încântare în care mă
aflu când mă gândesc la strălucirea atâtor şi atâtor daruri cari împodobesc inima
Voastră, şi pătruns pe dealtă parte de sentimentele de recunoștință deosebite,
ce datoresc efectelor bine venite ale generozităţii Voastre, îmi iau îndrăzneala să
Vă prezint o mărturie, dacă nu destul de mare, dar vie şi sinceră, a gratitudinei

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 301

şi a devotamentului meu, dedicând Măriei Voastre prezenta Operă, o slabă parte
a ostenelilor mele, ca un mic ornament al eloriosului Vostru nume. Nutresc cea
mai încântătoare speranță că veți primi cu bunăvoință şi plăcere acest meritat
omagiu din partea unei inimi sensibile. Nu e de altfel numai dreptatea și datoria
care mă îmboldesc de a Vă tace acest lucru pe calea publicităţii, dar credinţa ce
am de a-mi dobândi un merit nu tocmai mic, către cei prezenţi și cei viitori, ară-
tându-Vaă celor dintâiu ca pe un exemplu demn de orice virtuţi publice și poli-
tice și transmițând celorlalți glorioasa memorie a faptelor Voastre celebre şi mă-
reţe. Dumnezeu să păstreze pentru mulți ani de prosperitate și fericire o vieaţă
alăt de scumpă poporului Vostru și atât de prețioasă umanităţii. Oricine poate
vedea in aceste urări particulare ale mele, urările sincere şi de fericire ce Vi le
aduc Mariei Voastre supușii cu totul devotați ai Voştri, şi toţi aceia cari în en-
tusiazmul unanim al secolului al optsprezecelea simt cea mai plăcută mulțu-
nire sufletească când vad'ca se îmbunătăţeşte soarta și condițiunile de vieață ale
semenilor săi. Plin de veneraţiune și de cea mai respectoasă recunoştinţă an
onoare de a fi
Al Măriei Voastre, supus, devotat şi recunoscător servitor,

Vito Caravelli,
Neapoli, 5 Uctomvrie 1779.

x
x x

După citirea acestei dedicațiuni oricine iși pune intrebarea : ce
a făcut pe Caravelli ca să aducă asemenea laude lui Ipsilanti şi
să se intereseze atât de mult de țara noastră ? Este dânsa por-
nită din inimă, sau numai o lingușire, ca multe altele, ale unor
străini pe lângă Curțile fanarioţilor de la noi pentru a stoarce
oarecare favoruri, sau oarecare sume de bani ? Numai din cele
spuse în dedicație nu se puteă găsi răspuns la aceste întrebări,
căci un matematician de seama lui Caravelli nu ar fi făcut laude
în opt pagini, laude atât de entusiaste, unui Domnitor de la noi.

Neputând lărnuri chestiunea numai prin ceeace am putut găsi
pe la noi, am cerut informaţiuni în 1900 în această privinţă prin
DP Intermediaire des Mathematiciens și am primit un răspuns de la
d-l F. Amodeo din Neapoli și altul de la d-l G. Loria din Genua.
Un rezumat al lor l-am publicat în vol. VII al Gazetei Matema-
tice (1904), şi am făcut în acelaș timp un apel către corespon-
denţii revistei spre a căută să lămurească această chestiune. In
răspuns se dedea unele date despre vieaţa și operile lui Caravelli ;
nu se spunea însă nimic asupra relațiunilor lui cu ţara noastră.

La apelul făcut nu am primit decât un singur răspuns în 1903

302 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

de la d-l Adrian Lazariu, în care se dedea unele indicaţiuni,
adunate de prin publicaţiuni istorice făcute la noi în privinţa
Domniei lui Ipsilanti. Aceste indicaţiuni, precum și cele date de
dr. (. Istrati în acest buletin asupra istoricului desvoltării noas-
tre științifice şi de Jonescu Gion în o conferință făcută la Socie-
tatea noastră și prin unele publicațiuni ale sale, arată că laudele
aduse de Caravelli lui Ipsilanti sunt bine meritate. Rămâneă nu-
mai de văzut dacă Caravelli le-a făcut cu bună credinţă și con-.
vingere.

Pentru a lămuri și această din urmă chestiune, am intrat în
corespondenţă cu d-l P. Amodeo, profesor de istoria matematici-
lor la Universitatea din Neapoli şi membru al Academiei Ponta-
nian de acolo, cel mai în măsură de a puteă da amănunte asu-
pra vieţei și caracterului lui Vito Caravelli. D-sa însă nu a putut
găsi nimic în privința relaţiunilor acestuia cu Ipsilanti; mai
mult încă, mi-a comunicat că în exemplarul de Trigonometrie
sferică a lui Caravelli, ce se găsește în Biblioteca naţională din
Neapoli nu este nici o dedicaţiune şi că ar fi foarte curios să cu-
noască ce a scris (:aravelli pe exemplarele ce se găsesc la noi. l-am
trimes apoi o copie de pe dedicaţiune care e tipărită, iar nu scrisă
şi atunci d-sa a bănuit că ar fi putut să existe unele relațiuni
între fostul Regat de Neapoli și Principatul Valachiei. Toate cer-
cetările pe cari le-a făcut în această direcţiune nu l-au dus însă
la nici un rezultat. Am primit însă de la d-sa două memorii pe
cari le-a prezentat Academiei din Neapoli, şi intitulate: Dai fra-
telti di Martino a Vito Caravelli şi Gli instituti d'istruzione e scien-
tifici in Napoli intorno al 1800 în care se găseşte biografia lui
Vito Carawvelli, enumerarea operelor lui, şi unele indicațiuni cari
sunt de mare folos pentru a ne explică chestiunea ce ne-am pus,
căci din ele reiese că Vito Caravelli nu eră omul care să lingu-
şească pe cei mari şi că, din contra, toată activitatea și atențiunea
lui eră îndreptată pentru instruirea și luminarea mulțimei.

Să vedem mai întâiu ce a făcut Ipsilanti pentru ca să merite o
dedicaţiune ca aceea ce i-a făcut-o (iaravelli și apoi ce l-a silit pe
acesta să-i facă dedicaţiune.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 303

Incă din 1698 se înființează în București Colegiul domnesc de
la SE. Sava, al cărui local eră unde se găseşte acum stutuia lui
Mihaiu- Viteazu, și în care între altele, se predau și unele noțiuni
de științe. Acest colegiu a mers când mai bine, când mai rău,
până când se începe reorganizarea lui sub Alexandru Ipsilanti.
In hrisovul său din Decemvrie 1775 acesta spune:

» Drept aceea văzând ţara aceasta creştinească lipsită de învă-
țături, de științe şi de carte, care luminează şi [olosesc pe: popor,
am înființat şcoli cu profesori cunoscători de mai multe limbi rân-
duindu-le lefuri şi dând ajutor şi îndestulare şcolarilor«.

Se gândește apoi să clădească o școală nouă în locul celei icohi
căci în acelaș hrisov se mai spune:

» Fiind dar mai înainte de trebuinţă să. se zidească, școala, să, in-
grijiți să se facă planul care mi-l veţi arătu...

In Ianuarie 1776 dă un alt hrisov, în care, vorbind de învăţă-

tură, spune:

»ne face să ne îndeletnicim cu teorii; și nu numai ne face să
ne ocupăm cu cele de pe pământ, învățându-ne să, examinăm na-
tura lor și să măsurăm distanţe de țări, hotare şi mări, ci, înain-
tând și mai departe, să devenim aeriani, să ne înălțăm cu mintea
în văzduh, privind ochii noştri la cele de pe sus şi scormonind. cele
ce sunt în eler şi descoperind mişcările, cursurile şi distanţele
corpurilor cerești; și în urmă ajungem să cunoaştem cât ne stă
în putinţă şi să lăudăm pe Dumnezeu a tot făcătorul, și tocmai
ceeace ne face fericiţi, să câștigăm cunoştinţa lucrurilor și fiin=
țelor«.

Cursurile de ştiinţe nu se urmau decât de școlarii cari aveau
nouă ani de studii pregătitoare, căci in acelaș hrisov se spune:

» Tocmai astfel exercilaţi fiind, în curs de nouă ani, și posedând
cunoștințe destule atit în privința celor gramaticale cât şi a celor

enciclopedice, şi mai cu seamă având o experienţă, satisfăcătoare de

celelalte limbi, să meargă apoi să urmeze științele, Și întiiu, în trei
ani întregi să se predea în timpul dimimeței aritmelica şi geome-
tria, iar după prânz elemente din istorie cu geografia istorică în
oricare dim sus zisele dialecte. După aceasta, dimineaţa să se asculte
filozofia lui Aristotel, iar după prânz astronomia. După ce învață
tura după fiecare ştiinţă, ti este suficientă, să iasi apoi din Școală

304 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

și aleagă-și fie care vieaţa ce doreşte, sau cea bisericească, sau cea
politică.

Din nouă profesori pe cari îi aveau cursurile superioare, cari pe
atunci erau adevărate cursuri universitare, doi erau pentru ma-
tematici, unul din ei fiind obligat a face și istoria. După unii eră
un profesor special pentru limba italiană, după alţii acelaș pro-
fesor pentru limba italiană și latină. Numai profesorilor de mate-
matică le eră permis să predeă știința lor și în altă limbă decât
cea grecească, căci pentru științe se trimeteau studenţi în Occi-
dentul Europei sau se aduceau profesori de pe acolo. Astfel, Ma-
nsse Eliade, care eră profesor de matematici și apoi director pe
la 1780 al școalei de la St. Sava, fusese trimes de /psilante prin
Germania și Itălia ca să se perfecţioneze în științele fizico-mate-
matice și să cumpere instrumente matematice pentru acca
școală, de care se serveă la cursurile sale. Se spune că dânsul a
făcut și cursuri de astronomie și de artilerie.

Ipsilante a tafiinţat și o bibliotecă. E probabil că multe din căr-
țile vechi de matematici latine și italiane, ce se găseau în Biblio-
teca centrală, să fi rămas de pe atunci, ca, de exemplu, cărţile de
aritmetică, geometrie și algebră ale lui Pietro Antonio Cataldi, pu-
blicate între 1602 și 1621, și altele publicate în secolul XVIII.
Multe din ele, tipărite în Bolonia și Venezia, trebuie să fi fost aduse
în ţară de Manase Eliade, care și-a făcut o parte din studii la
Universitatea din Bolonia.

Profesorii nu erau plătiți cu lefuri fixe și uniforme ca azi:
»Fiecăruia din aceşti. profesori i se va da o leafă anuală, propor-
țională cu progresul şi cu valoarea persoanei, după judecata şi ho-
tărirea Domniei- Mele«.

Asupra nivelului la -care se ridică învățământul ştiinţelor în
şcoala lui Ipsilante avem indicii că el nu eră departe de al Uni-
versităților din străinătate. Astfel, pe unul din exemplarele de
trigonometrie sferică a lui Caravelli, ce se găsesc acum în Biblio-
teca Academiei, se găsește scris cu mâna, în românește, urmă-
toarea notiță :

„ Această sfântă carte este a dumnealui Scarlatache Logofăt ce
învaţă la școala domnească la sfântu Sava.«

1789, Mai 30. Scarlat.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 305

Cartea serveă deci pentru dobândirea cunoștințelor de trigono-=
metrie sferică, necesare cursului de astronomie. Faptul că Scarlat
zice acestei cărți »sfântăa îl explică d-l prof. I. Bianu, — care a
avut bunăvoința de a pune să mi se descifreze acea notiță, — prin
obișnuința care eră pe vremuri de a se pune asemene notițe pe
mai toate cărțile bisericeşti. Sub această notiță mai este urmă-
toarea :

»In zilele Mării Sale lui Mavroghenie : în vreme de răzmiriţă,
când se bătea Turcii cu Nemţi (?) la Calafat (?). Cine va ceti mă
va pomeni !).

Lt, 1789 Sept. 16.

Fotino, în »Istoria Daciei« spune că pe vremea lui Ipsilante erau
în București mulți străini erudiţi în științe și chiar în matematici,
căci Grecii nu erau capabili de așă ceva. Raicevici, de care vor-
bește Caravelli în prefața sa, și care a fost secretarul lui Ipsilante
și mai târziu consul austriac, a publicat in 1738 la Neapoli, la
aceeaș tipografie ca și trigonometria sferică a lui Caravelli, o carte
intitulată : Osservazioni storiche, naturali e politiche intorno alla
Valachia e Moldavia, în care spune: »Est fapt, că Doctorii (sreci
moderni sunt în general foarte ignoranţi, și nu se ocupă în toată
viața lor decăt cu mărunţișuri gramaticale, fără nici o urmă de
știință, de literatură sau de gust. Toată ştiinţa lor teologică nu
stă decât în opiniuni sucite sau superstițioase.a

Alezandru Ipsilante, căruia îi plăceă foarte mult studiul și știin-
țele, nu se puteă lipsi de străini; de altfel pe acele vremuri Aca-
demiile din Petersburg și Berlin erau în întrecere care să pună
mâna mai intâiu pe cei mai mari savanţi ai Europei pentru a se
creă o mișcare stiințifică cât mai puternică în ţara lor. Ipsi-
lante studiase filuzofia, logica, metafizica, fizica, matematica și mai
ales morala, astronomia și geografia și ţinea pe de-o parte să aibă
oameni cu cari să poată sta de vorbă în asemenea chestiuni, care
să-i instruiască copiii și care să provoace un început de mișcare
științifică serioasă la noi în țară. De aceea alege ca secretar pe
Raicevici și in urmă francezi, aduce pe marele învățat Panzini

1) Semnele (7) indică că cuvintele nu sunt sigure, nefiind clar scrise,

306 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

dela Neapoli pentru instrucţia fiilor săi și pune bazele unui învă-
țământ universitar la noi în ţară.

Pe de altă parte, în hrisovul său din 1766, Ipsilante scrie cu
propria sa mână, după cum se crede, despre toate îmbunătățirile
pe cari a voit să le întroducă la noi în țară și despre cari vor-
bește Caravelli în dedicaţia sa. (ion ne spune apoi că: »făgădue-
lile făcute obștei în hrisovul din 1775 se îndepliniseră pe dean-
tregul«.

Domnia lui Ipsilante a fost șapte ani de pace și de liniște, după
cum spune Fotino, a fost ca un secol de aur pentru ţara aceasta
ce fusese supusă până atunci la atâtea greutăţi, greutăţi ce fac
pe omul de bine și filantropul Raicevici din Ragussa să spună, în
cartea lui menţionată mai sus: »Bunule Dumnezeu, binevoeşte
odată de a liberă pe aceste popoare nefericite de o așă tiranie bar-
bară. Tu, care ai creat un pământ atăt de fertil şi demn de invi-
diat, fă odată ca toţi locuitorii lui să se bucure în pace și siguranță,
pentru că să poată să binecuvinteze numele Tău« , iar mai e-
parte: „numele de român a devenit cuvânt de dispreţ în Valahia...;
iată cum îşi schimbă însemnarea nume, care altădată erau din
cele mai ilustre şi mai reputate“.

Ţara noastră eră, după cum spune Raicevici: il vero Peru dei
(reci.

Aceasta fiind starea lucrurilor la noi sub Ipsilante să trecem
acum să ne ocupăm puţin de Vito (aravelli.

* i *

Vito Caravelli s'a născut la Montepeloso în 19 Aprilie st. n.
1124. Dânsul, după ce a făcut seminarul, s'a apucat de cariera
preoțească. La etatea de 24 ani vine în Neapoli și studiază
matematicile sub Nicolo di Murtino şi sub celebrul astronom
Sabatelli ; prinde gust de aceste ştiinţe, așă încât se lasă de
popie şi se apucă de învăţat, predat și scris matematici. A
fost profesor mult timp la liceul Salvatore; iar la 1754 este
numit profesor la Academiile regale de marină și de artilerie,
cu îndatorirea de a publică toate cursurile de matematici de
acolo și cursurile ce depind de ele. De unde până atunci
publică in latineşte, începe să publice de aci înainte în italienește.
In anul 1770 este numit directorul Academiei militare. La 1791

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 307

este numit profesorul principelui ereditar Francisc, ducele de Ca-
labria. Caravelli moare la 25 Noemvrie st. n. 1800, în etate de
76 ani, după ce a profesat matematicile şi a lucrat pentru ele
peste o jumătate de secol.

EI a scris mult și în toate ramurile matematicilor cunoscute pe
atunci și a seris, nu pentru gloria lui, cd pentru instruirea celor
mulți, pentru a celor de jos, cărora nu încetă de a le arătă toată
dragostea, după cum se poate vedeă din prefaţele- multora. din
operele sale. Astfel, în prefața tratatului de astronomie spune:

» Pentru atătea progrese sublime pe cari le-a făcut ştiinţa, suntem
datori marilor Genii; dar ei nu sunt născuţi pentru a instrui
mulțimea, ci sunt întoemai ca acele păsări cari trec în sbor peste
munţi şi văi, peste lacuri şi mări, fără să se oprească ; mulţimea
însă cere să fie dusă la pas, iar nu în sbor. Pentru progresul ştiin-
țelor trebuie ca din când in când să apară Genii, pentru ca să rupă
barierele cari opresc pe ceilalți ; cu toate acestea după dânșii trebuie
să vie, pentru multă vreme, talente ordinare cari să ne ducă, la
adevărurile întâlnite, pentru a zice astfel, în salturile Geniilor,
trecându-ne prin adevărurile intermediare și descoperind astfel și
celelalte inele ale lanţului științific. «

Iar mai departe:

» De câtva timp văd, cu măhnire că printre italieni se introduce

„un nou mod de a scrie cu totul opus geniului italian. Unii pentru
cu să pară cugetători sublimi, se trudesc să facă anevoios ceeace
"este ușor, îmbrăcând doctrinele pe cari le tratează cu niște orna-
mente de paradă, cari le șade foarte rău, şi se servesc de unele
moduri de a se exprimă cu care flatează pe intelectuali, dar pe
| cari îi şi înșeală, în acelaş timpe.
Și în fine:
„n Trebue să scriem pentru a instrui, tar nu pentru a surprinde ;
și se ajunge la acest scop când facem uşor ceea ce este anevoios, iu
nu când ceeace este ușor îl facem anevoios și misterios. Talentul
de a face ușor ceeace esle greu nu se înlălneşte des, și osteneala pe
care o cere acest lucru nu este nici de cum neglijabilă; de multe
ori tratatele uşoare sunt acelea curi au costal mai multe sudori“,
In prefața Trigonometriei sferice găsim apoi:
»Intenţiunea mea în tratarea oricărei științe a fost totdeauna nu

308 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

de a o umple cu idei nesocotite, de multe ori caprițioase, sau de a-i
da un aer ascuns şi misterios pentru a surprinde fără a instrui,
nici încă de a le întunecă prin expresiuni alese în scopul de a sperii
mulţimea şi de a ascunde astfel în acelaș timp propria slăbiciune,
viţii cu totul insuportabile în ştiinţele matematice ; dar din contră,
de a le pune sub un aşă punct de vedere încât să devină uşoare
pentru oricine ar vrea să le ştie și de a înlănţui astfel doctrinele în-
cât oricine să poată înţelege cu ușurință sistemul întreg“.

Iar la fine:

» Primuţi cu toate acestea rezultatul muncii mele, ori care ar fi
el, căci dacă el nu va fi folositor tinerimei studioase, vă va dovedi
cel puţin dorința pe care o am totdeauna, de a-i veni în ajutor. Să
trăiţi fericiţi.

Vieaţa oamenilor de știință la Neapoli, pe acele vremuri, eră
foarte grea; matematicile nu erau susținute, nu erau protejate.
Lalunde spune că acolo »studiile nu erau susținute, nu erau în-
curajatle, nu erau recompensate« ; iar Orloff spune că vam avut
ocaziunea de a observă că neapolitanii au o dispozițiune specială
pentru științele exacte ; talentele lor precoce îndică până la ce punct
natura i-a înzestrat cu asemenea facultăţi. Dar știința matematici -
lur are nevoie de protecțiunea guvernului mai mult ca oricare alta“.

Matematecianii nu aveau în adevăr ocaziune să facă pentru
particulari alte lucrări din cari să-și realizeze un oarecare venit,
decât dând lecţiuni pe la particulari, sau pe la case nobile,
lecţiuni cari erau mizerabil plătite. Astfel, se povestește că Vito
Caravelli dedeă odată lecţiuni fiului unui bogătaș. Acesta pri-
mește odată o scrisoare cam încurcată, pe care nu a putut să o
cetească şi i-o dă lui Caravelli să o descurce. Dânsul ceteşte:
» Pentru dresorul calului pe lună 10 ducaţiu. EL, care nu eră plătit
de cât cu 6 ducați pe lună, asvârle scrisoarea pe masă şi strigă :
» Puteai să mă scuteşti de umilinţa ce mi-ai făcut-o, dându-mi să
ştiu că plătești pentru dresatul calului tău mai mult decăt dai pen-
tru instrucţiunea fiului tău. Caută-ţi alt profesor I«

Cu tipărirea cărţilor ştiinţifice lucrurile mergeau și mai greu.
De multe ori profesorii erau obligaţi să-şi publice cursurile pe
socoteala lor, și apoi nu le cumpărau mai nimeni, obiceiu care
s'a păstrat mult acolo. Astfel, Settembrini spune; „La Neapoli, în

BULETINUL SOCIELAȚII DE ȘTIINȚE 309

frumoasele timpuri ale Burbonilor, cine scrid, o operă trebuiă să și
o tipărească pe socoteala sa, și, dacă aveă, curaj și bani, scoteă, vre-o
500 exemplare, dintre cari un număr mai mare eră pentru prie-
teni. Toţi amicii voiau să aibă opera, și o voiau gratis; nu o citeau,
nu vorbea de ea niciodată, ba unii o şi vindeau la tutungii pentru
căteva țigări. Dacă din întâmplare vreun exemplar cădeă în mânile
unui străin și îi aduced laude prin vreun jurnal din ţara lui,
amicii strigau imediat: »nu am spus eu că aceasta este o operă
bună, dar cine pricepe la noi lucrul acesta ?« (Cărţile noastre, chiar
cele bune, sunt puţin cunoscute la noi și aproape de loc în afară ; şi
aceasta se datorește șiretlicului librarilor și geloziei celorlalţi oameni,
căci fiecare își vede numai de treburile lui şi nu se interesează de
loc de ce mai [ac și alţii“.

Ce deosebire enormă între această stare de lucruri de la Nea-
poli și de ceeace se tăceă atunci în alte părţi, că la St. Petersburg
şi la Berlin! Acolo se aduceau oameni de știință de prin alte ţări
ca să se creeze un curent științific, îi plăteau bine, îi încărcau de
onoruri și le tipăreau operile; pe când la Neapoli nu eră nici o
incurajare. Lui [uler i se plăteă la Petersburg și Berlin pensiune
pentru ca să stea și să facă matematici, i se publică operele, i se
dădeă ajutoare pentru familia lui, pe când (aravelli la Neapoli
trebuiă să facă matematică pentru ca să aibă cu ce să trăiască,
pentru ca să aibă cu ce să-și publice operele, publicare de multe
ori obligatorie prin funcțiunea ce ocupă! Și câtă asemănare nu
este intre acești doi oameni: amândoi ca tineri au fost destinaţi
pentru cariera preoțească, amândoi au părăsit această carieră
grație dragostei lor pentru matematici ; amândoi au scris despre
toate ramurile de matematici cunoscute pe vremea lor și amândoi
au fost insuflețiți de dorința de a populariză matematicile, de a le
face ușoare și plăcute, iar nu grele și misterioase ; amândoi aveau
ochii indreptaţi către instruirea masselor; amândoi au trăit 76 ani!

Este chiar de mirare cum a putut Carovelli să producă atâta
cât a produs, în condiţiunile în cari eră dânsul. Voiu da aci titlu-
rile tuturor lucrărilor sale, căci după multe din ele sau făcut
cursurile de matematici la noi la Sf. Sava în ultimul sfert al
secolul XVIII.

Vito Caravelli începe să publice în anul 1750, pe când eră de

310 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

26 ani. Prima sa lucrare este: Fuchdis elementa quinque postrema
solidorum scientia continentia, quibus velut Hlementum aliud ad-
jectus est Prancisci Wlussatis liber de Solidorum reguliarum cujus=
libet amtra quoidlibet comparatione, opera et studio Viti Caravelli
ad juventutis usum accomodata. Acest volum a adus un mare
renume lui Caravelii.

In anul următor publică un volum cu tevremele lui Archimede,
sub titlul: Archimedis theoremata de Circuli dimensione, Sphaera,
et Cylindro aucta ac faciliori methodode monstrata, quibus accedamt
Theoremata Architettis perutilia de novis solidis Sphaeroidulibus
auctore Vito Caravelli. Cartea este scrisă clar, ordonat şi precis. Ea
face onoare autorului, spune Journal des Savan!s din Paris.

In anul 1752 începe să publice Elementa Malhescos, şi anume
Tomus primus, qui geometriam plana, seu priores sex libros
Luclidus breviter demonstratos complectitur. Sunt indicii că după
acest tratat s'a predat geometria la noi la Sf. Sava.

După ce Carawelli este numit profesor la Academiile de marină
și artilerie, își propune să publice în italienește cursul său. de
aritmetică, algebră, geometrie, trigonometrie, mecanică, idrosta-
tică, idraulică și nautică, dar nu a publicat decât un volum de
aritmetică, unul de geometrie plană și în spaţiu și cinci de algebră,
sub numele : lementi di matematica în anii 1753—1710. După
primele patru volume sa predat matematicile și la noi la Sf. Sava.

In 1770 fiind numiti directorul Academiei, reface din nou
cursul său de matematici, în proporţii mai reduse, după ideile
lui și publică numai în doi ani FElementi di matematica per us0
della heale Accademia militare în nouă volume : unul de aritmetică.
unul de geometrie plană, unul de geometrie în spaţiu, unul de
algebră, unul cu logaritmi și trigonometrie plană, unul cu sec-
ţiuni conice, unul cu geometrie practică (topografie) și două vo-
lume de mecanică cu patru părţi: dinamica, statica, idrostatica,
idraulica. Aceste volume au apărut în 1770 până la 1772. Este
sigur că toate aceste volume, afară de cele de mecanică, erau în-
trebuinţate la noi, căci trigonometria sferică, după cum spune şi
autorul ei, este o continuare a logaritmilor și a trigonometriei
plane, iar în ele se trimite cititorii la teoreme și regule cunoscute
din alte volume,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 314

Acest curs a fost continuat în anul următor (1773) cu două
volume de artilerie: »Elementi di artigleria composti per uso della
Reale Academia militare, cari i-au adus un mare renume în lu-
mea ştiinţifică şi militară. Se spune că Manase Eliade a introdus
cursul de artilerie al lui Caravelli la colegiul Sf. Sava în anul
1783, adică după plecarea lui Ipsilante din prima sa domnie.

În anul 1776 Caravelli începe să publice: Elementi dell Archi-
teltura militare din care a ieşit numai primul volum, celelalte
cinci volume au rămas ca manuscrise.

In anul 1779, pe când Caravelli aveă 55 ani, a publicat Trat-
tato della Trigonometria sferica, care a fost dedicată lui Alexandru
Ipsilante şi din care există și la noi două exemplare.

Această carte a fost foarte căutată ; probabil că multe exem-
plare au fost cumpărate în homânia, căci dintre toate cărţile lui
Caravelli mai speciale ea este singura care a ajuns la o nouă edi-
ţiune în timpul vieții lui. A doua ediţie a apărut în 1795.

In anul 1782 incepe să publice Trattati di Astronomia în trei
volume pe cari le termină în doi ani. Primul volum conţine deli-
nițiuni geometrice, utilizarea globului și noțiuni despre observa-
țiuni astronomice; în al doilea se vorbește de refacţiuni, para-
laxe, mișcarea anuală, măsura timpului, a înălțimilor, a longitu-
dinilor și latitudinilor; în al treilea se ocupă cu sistemul lumilor,
cu mișcările planetare, cu problema lui Kepler și cu determinarea
orbitelor. Journal des Savants din 1785, vorbind de acest tratat
spune că »Caravelli a dat tratatului său toală întinderea la care
ne putem aşteptă de la cel mai mare (urs de astronomie“. Ce se
făceă la noi din acest curs, este greu de precizat.

In anul 1786 primește ordin să tipărească un tratat de analiză
și publică: Trattato di calcolo di[ferenziale, la care a încorporat
Trattato di calcolo integrale pregătit de mai înainte de fostul său
elev și amic Vincenzo Porto. In acelaș an mai publică : Pel con-
dutlore eleltrico che si pensa di mellere nella cupula del tesoro di
$. tiennaro, căci Vito Caravelli a mai predat pe lângă matema-
ticile pure și aplicate și lecţiuni de fizică și chimie, de oarece pe
coperta uneea din cărţile sale este scris: Dal pro/essore di fisica
sperimentale e chimica e Direltore della Scienze nella medesima,
Vito Caravelli.

312 BULETINUL SUCIETPAȚII DE STUNŢIE

Se pare că in anul 1785 a fost trecut ca pensionar și rămâne
numai președinte al examenelor militare; cu tuate acestea iîusă a
continuat să scrie. La 1739 publică Opusculi matematici care
conţine chestiuni de loterii, probabilităţi, astronomie și topogra-
fieși care a avut un supliment. In fine, după 10 ani, in 179,
începe să publice //lomenti di geomelria pratica, pe cari nu le-a
mai putut isprăvi, căci in anul urmitor moare în etate de 76 ani.

Să punem acum în legătură cele ce am spus despre Vito (a-
ravelli cu cele spuse mai inainte, despre avântul ce se dăduse la
noi învățământului științelor sub Ipsilaute.

După cum se spune in dedicaţiune, Stefan Raicevici, secretar al
lui Ipsilante, comunică prietenului său Caravelli de cele ce se
petreceau pe la noi; îi spune că lucrările lui sunt cunoscute în
România, că se predau în școli, că după ele se instruesc fiii lui
Ipsilante şi că sunt studiate chiar de către acest Domnitor ; îi
vorbește de starea țăranilor noștri şi de îmbunătățirile ce li sau
adus faţă de ceeace eră înainte, şi în line ii trimite probabil din
partea lui Ipsilante oarecari ajutoare bănești pentru tipărirea
cărţilor sale.

(aravelli după ce află de toate aceste lucruri, vede că Ipsilante
este un suveran care este animat, ca și dânsul, de ideia de a ri-
dică clasele de jos, de a lumină poporul și de a pune frâu puterii
nobililor, cari uzurpase fără merite locurile cele mai de căpetenie
în Stat și în învăţământ. EL vedeă cum la Neapole, după cum
spune d-l /. Amedeo: „»Universilutea, cu toate reformele ei, nu. pu-
le să proyreseze din lipsă de profesori valoroși«, pe când dânsul
care a muncit și a scris atâta, care eră matematician valoros şi
un astronom distins, nu a putut să pună piciorul în Universitate
din cauza intrigilor și combinaţiunilor politice ale nobililor și gu-
vernanţilor de la Neapoli.

Pe de alti parte (avavelli vede că în o ţară străină, cu puţină
cultură, se dă mai multă atenţie operelor lui decât în patria lui,
unde trebuiă să le publice pe socoteala lui, pentru ca să dea gra-,
tuit la prieteni cărţi cu cari aceștia să-și cumpere ţigări ! La noi
se invăță după ele până și la Curtea domnitorului.

Toate aceste fapte nu puteau să nu pună în mișcare o inimă sen-
sibilă ca a lui (aravelli, şi de aceea el profită de aparițiunea Tri -

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 313

gonometriei sale sferice în 1779 pentra a o dedică lui Ipsilante,
cu acea frumoasă dedicațiune ce ţine opt pagini și pe care am
dat-o la început.

Aceasta este explicațiunea ce trebuie dată existenţei dedicaţiu-
nii. Ceeace ar puteă numai să arunce bănuială asupra sincerită-
ţii lui (iaravelli este faptul că trigonometriile ce nu se găsesc în
țară, nu poartă de loc dedicaţiunea ce e tipărită pe exemplarele
de la noi.

Lucrul însă se poate explică în modul următor. Pe vremurile
acelea în Italia cărţile de știință erau oprite de a se tipări, dacă
popii găseau în ele cât de puţin lucru de care să se poată legă
că ar fi în contra credinței creştine catolice.

Multe din cărţile chiar de matematici, aveau jos în prima pa-
gină ce conţine titlul: »cu libertatea superiorilor«; iar în fruntea
acelei pagini o laudă lui Dumnezeu. Unele cărţi chiar, ca prima
parte din aritmetica lui (utaldi, au o dedicație către Dumnezeu.
In interior, la inceput sau la urmă, se puneă rezoluţiunca pentru
a se permite tipărirea. Așă, de exemplu, în Instituzioni delle se-
zioni coniche ale lui (suido (irandi, tipărite în Venezia la 1746, se
găsește la stârşit următoarele:

Noi, reformatorii sludiului din Padova,

Văzând prin încrederea în cercetarea şi aprobarea lui. P. Fra
Paulo Tommaso Manuelli Inquisitore al Santo Oificio di Venezia,
că în cartea intitulată nu este nici un lucru în contra Sfintei (re-
dințe Catolice şi de asemenea prin mărturisirea secretarului, nostru
ci nu e în ea nimic contra principiilor şi bunelor obiceiuri, dăm
libertate lui Giambattista Recurti, tipograf în Venezia, de a o ti-
pări, conformindu-se ordinelor respective în materie de tipografie
şi prezentind ca de obiceiu exemplarele la bibliotecile publice din
Venezia şi Padova.

Dată la 21 Martie 1746.

Alwise Moanigo 2 hit.
Z/uanne Vuerim Proc, Pif.
Invezislrată În cartea 23, la numitul 175,

Michel Angelo Marino, »evr.

inrogislvata li Magistratul Esoolonlisira contra Blestemul

Franeoseo (ulall ui, Serr,

3% BULISLINUL SOCIIPAȚIL DIE STIINȚIE

In asemenea condițiuni este ușor de văzut că cu toată dra-
gostea și sinceritatea pe care ar fi avut-o (suruwelli de a tipări pe
cărțile ce au rămas în Italia dedicaţia lui Ipsilunte nu ar fi putut
să facă acest lucru, fără ca pe lângă necazurile și greutăţile lui
să-și mai atragă și furia și blestemele popilor catolici, cari nu ar
fi permis să se dedice de către un catolic o carte unui domnitor
ortodox de la noi. Este posibil chiar ca paginile cu dedicaţia să
se fi tipărit în altă parte și să se fi pus apoi in fruntea trigono-
metriilor trimise la noi.

Din toate cele ce am spus până aci voeze să scot eoneluziunea
că dedicaţia lui (iuvuwvelli nu este făcută numai de formă, numai
din lingușire sau numai din prietenie, cu de exemplu cea făcută
de către Desfontuines lui (Constantin Mavrocordat pe traducţiunea
»Eneidei« lui Virgiliu. Dedieaţia către Alecu ndru Ipsilunte este
pornită din o inimă sensibilă, amărită de cele ce vedeă că se petrece
în patria lui, indurerată de suterinţele de pretutindeni ale mulți-
mei și entusiasmată când vedeă că mai se găsesc pe ici pe colo
oameni cari să dorească luminarea poporului și să lupte pentru
asemenea idei. Dedicaţia are din acest punct de vedere o deose-
bită importanţă pentru noi, căci de unde mai toţi străinii cari au
trecut pe vremuri pe aici și dintre cei ce au trecut de curând,
ne-au vorbit mai mult de rău decât de bine, găsim și câte un om
de știință de seama lui (arawvelli, pe care îl mișcă nenorocirile
neamului nostru, care își arată dragostea către noi şi care înfie-
rează pe domnitorii şi demnitarii asupritori ai lor.

Ce păcat că frumoasa mișcare ştiinţilică începută sub A/eran-
«pu Ipsilante după cărţi bune şi ușoare la învăţătură ca ale lui
(avavelli nu s'a putut continuă mai departe, și că acest domnitor
nu s'a gândit să-l aducă aci ca să organizeze un învățământ uni-
versitar și o academie de științe, cum a făcut Frederic cel Mare în
Prusia și Ecaterina în Rusia! Am fi avut azi o Universitate şi o
Academie seculară şi am (i fost departe pe terenul științific.

Ce păcat că Logofeţii noștri, cari au învățat după cărţile lui
(uvavelli, nu s'au inspirat de ideile inaintate puse de acesta în de-
dicația lui și nu au căutat să se pună în corespondență cu aseme-
nea oameni de inimă. Am fi ajuns mai repede la emanciparea
noastră și am fi azi mult mai departe pe terenul economic.

Dar se vede că nu a fost să fie, și nu a fost!

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 315

RĂSPUNS CRITIGEI FĂCUTE DE D-l Dr. OSTROGOVIGI UNEI LUCRĂRI ALE MELE
„DESPRE TAUTOMERIZAREA CETONELOR ACIGLIGE“*

DE
Dr. V. HÂNCU

In No. 13 din „Berichte« cu data de 25 Septemvrie 1909, pag.
5186, precum şi în »Buletinul Societăţii de științe« anul al 18-lea,
pag. 78 din 1909, d-l Dr. Ostrogovich, făcând oarecari observa-
țiuni asupra lucrării mele, ce mi se par cu totul exagerate, mă
obligă a-i răspunde celor două chestiuni din critică, şi anume :

1) Asupra pretinsei insuficiență de literatură în lucrarea mea, și

2) Asupra saponificării celor doui esteri.

]. Ori necesitatea unei literaturi într'o lucrare este cestiune de
apreciere și de legătură cu alte lucrări similare. Este forma, iar nu
fondul. În cazul de față, cel d'ântiiu care a lucrat în această di-
recțiune, a fost D-rul Mannich !), apoi D-rii Manuich și Hâncu.

»Ueber di= Tautomerie cyclischer Monoketone 2)«.

Prin urmare, în sensul de a vedeă dacă anhidrida acetică
pote fi considerată ca reactiv general pentru tautomerizare,
atât a cetonelor monociclice, cât şi mai ales a unor cetone aci-
clice, e o cestiune care până în prezent nu a fost atinsă de
altcineva.

Ergo lipsa pretinsă de literatură nu întemeiază critica d-lui Dr.
Ostrogrovich şi în consecință această critică mi se pare exagerată
și nedreaptă.

II. Asupra saponificări celor doui Esteri, pe cari d-l Dr. Os-
trogovich nu ia interes și îmi reproşează că aș fi potrivit analizele
cu un calcul greşit, am onoare a-i dovedi matematiceşte că şi aci
lucrurile stau cu totul altcum.

Eu de câte ori fac saponificarea unui Ester, am obiceiul a-i face
şi un control (probă), tot cu aceeaș factori, așa că aci, am pus în
locul calculatului și aflatului ţifrele de control în loc de procentele
calculate în KOH sau în procente de acil. Ca dovadă să luăm pri-
mul Ester C7H1202 din care s'a luat 0.3640 gr. substanță pentru

1) Berichte 39, p. 1504 din 1906,
2) D, Berichte Helte 3. p, 564 din 1908,

316 BULIPINUT, SOCIEPAȚIL Dl SPIUNȚI

a cărui saponilicare am întrebuințat 285,7 ce. de KOH alcoolică
N/ro. Eu am dat aci numărul 0.7103, care nu reprezinta gra-
mele de KOH, necesare saponilicării, ci este un număr abstract
mai uşor de controlat, care provine din următoarea formulă :

Pentru găsit
Substanța X cu greut. Mol KOH
Număr citit de cc. de titru întrebuințat

S 0.3640 XX 56
Adică : pei =1047403
2557] (SE.
Numărul astfel găsit se poate compara lesne cu numărul cores-
punzător unei cantități egale cu un Mol de substanțe.
Pentru calculat

1 Mol Ester x< Ir Mol KOH

10.000

Deci :

Absolut în acelaş mod se explică și numărul 0.8568 ce l-am dat
la cel de al doilea Ester C"HI“O”, unde la 0.3360 gr. substanță,
am întrebuințat pentru saponificare 21.95 ce. ROH alcoholică
N/ro.

Aproape în totdeauna fac acest calcul de control în lucrările
mele la saponificare, înainte de a calculă procentele pentru »găsit
şi calculat« ; de oarece este foarte expeditiv, totul reducându-se
la o înmulţire și o împărțire, iar egalitatea a celor două rapoarte
este evidentă.

In lucrarea în cestiune, am publicat aceste ţitre de control în lo-
cul celor de procent, ce de altcum corespund perfect cifrelor cal-
culate de d-l Dr. Ostrogoviei.

Profit tot de odată de această ocazie, pentru a da aci şi calcu-
latele procentuale corespunzătoare celor doui Esteri.

Anahza Esterului CHPO2

I. 0.3640 gr. Ester an întrebuințat pentru saponificare ce. 28.7
de ROH alcoholică N/ro sau 0.1612 gr., ceeace dă în procente
de KOH:

BULEPINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 317.

Găsit Calculat pentru

KOHO/,—44.26 GU 120)2 4 76

Sau în procente de acil

CH3CO0/ 34.0 3

(5)
(e)

Analiza Esteruiui C'HI6O2

2. o 360 gr. de Ester au întrebuințat pentru saponificare
cc. 21.95 KOIEH alcoholică N/ro sau 0.1132 gr., ceeace dă în
procente de KOH:

Găsit Caleulat pentru

ROHO/,=—36.6 C9H1602=—3 5.9

Sau în procente de acil

CELEI) 28: 27:5

lată ce aveam de spus la cele două cestiuni ale d-lui Dr. Ostro-
govich, și cred că i-am răspuns cu destulă preciziune, arătând în
acelaș timp şi modul cum am ajuns la rezultatele de mai sus, pe
cari Dr. Ostrogovich neințelegându-le. mi le-a interpretat în mod
atât de defavorabil.

318 i BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

ÎNCĂ CĂTEVA CUVINTE DESPAB LUCRAREA D-LUL DR. HÂNCU ASUPRA TAUTOMERITĂRII
CBTONBLOR ACICLICE

Dr. A. OSTROGOVICH

În numărul de față al acestui Buletin d-l Dr. Hâncu, revenind
asupra primei d-sale publicațiuni. despre acest subiect, arată că
cifrele corespunzătoare hidratului de potasiu nu corespund grame-
lor de K.OH, întrebuințat pentru a saponifică o cantitate anumită
de ester, ci că sunt cifre abstracte rezultate dintr'un calcul special
de control.

In urma acestor explicaţii ale d-lui Hâncu asupra datelor ana-
litice a celor doi esteri acetici, mă declar mulțumit și nu-mi rămâne
decât să spun câteva cuvinte relativ la literatură.

Dacă d-l Dr. Hâncu ar fi intitulat lucrarea d-sale: » Acfiunea
tautomerizantă a anhidridei acetice asupra cetonelor aci-
clice«, în adevăr n'ar [i avut nevoie să citeze literatura, fiindcă
nici un alt autor n'a întrebuințat înaintea d-sale anhidrida acetică
ca reactiv tautomerizant al cetonelor aciclice ; însă, de oarece titlul
lucrării d-sale e general, şi anume : » Despre tautomerizarea ce-
tonelor aciclice“, mi se pare că în cazul acesta este nevoie să se
citeze autorii cari au lucrat mai înainte în aceeaș direcție, chiar
dacă au întrebuințat un alt reactiv tautomerizant.

Pentru acest motiv cred că d-l Dr. Hâncu ar fi făcut bine să ci-
teze lucrarea d-lui F. [H. Lees 1), care a reuşit să obțină, prin aju-
torul clorurelor acide, diferiți esteri ai formelor enolice, corespun-
zătoare nu numai unor cetone aciclice, dar și unei ciclanone (ce-
tonă ciclică), canfor şi chiar unei aldehide, aldehida enantică.

Intr'atât, prin urmare, părerea mea asupra acestei chestiuni se
deosibeşte de aceea a d-lui Dr. Hâncu.

Bucureşti. Institutul de chimie,

1) Journ. of. the chem. Soc, 83, 145. — Ref. in Chem, Centralbl. 1903 I, pag. 71.

BULETINUL SUCIETAȚII DE ŞTIINŢE , 319

LA TEORIE DES EQUATIONS INTEGRALES LINEAIRES D'ORDRE INFINI

PAR

TR. LALESCO
MAITRE DE CONFERENCES Ă L'UNIVERSITE DE BUCAREST

——

INTRODUCTION

1. A la fin de ma thăse î), jai touche la question des &quations
differentielles lincaires Vordre infini pour mettre en &vidence Pim-
portance d'une con lition restrictive que jai €t€ amen€ ă faire pour
montrer l'Equivalence de l'quation de Volterra avec le probl&me de
Cauchy pour une €quation differentielle lincaire Pordre infini. De-
puis, je me suis affranchi de cette condition 2) et j'ai €te conduit ă en-
visager la thcorie des equations differentielles lincaires Wordre infini
ă un point de vue general. L'interet qu'il y a d'introduire cette thcorie
dans la science reside dans Puniformite qn'elle retablit en incor-
porant dans Vanalyse classique la torie moderne des €quations
fonctionelles. La theorie des cquations aux derivees partielles aura
aussi ă s'en servir d'une fagon systematique, comme le prouve bien
la theorie des caracteristiques ct les applications nombreuses des
equations [onctionelles de Volterra et Fredholm.

2. Prenons une €quation differentielle lincaire dV'ordre n:

n dey
1 2 (3) ==0.
( ) d pl a,

Une gencralisation facile nous conduirait ă faire n infini et con-
siderer le type ainsi obtenu ; or il arrive, comme je Vai dejă mon-
tre *), que cette cquation ne jouit pas de toutes les propriâtes
classiques des &quations lincaires et que meme elles s'en €cartent
sensiblement. Ainsi nous avons mis en €vidence par des exemples
| existence d'une classe de solutions que nous avons appellees m-
propres ct qui ont des singularites mobiles ce qui les €cartent
completement des solutions ordinaires des €quations lincaires
d'ordre fini.

3) Journal de Mathematiques pure» et appliqutes, 19085.
) ComptesR >ndus de I Academie des Sciences de Paris, Novembre 1905.

2) Thâse le,

320 I BULETINUL SOCIEVPAȚII DE STIUNȚIE

Par contre, prenons comme inconnue ă la place de y en (1), la

cn
derivee E dWordre le plus €leve et posons:
da 7
ya ol,
dxn

"Equation (1) pourra s'ecrire alors sous la forme:

(2) > b, (9) | ze ==10

bp()an-p(*)

| ză = a feb Ja

Nous dirons quc Pequation (2) est mise sous forme integrale.
Faisons dans (2) n egal ă Linfini; nous obtenons un autre type
d'equations d'ordre infini, qui jouissent de toutes les proprict“s des
Equations lineaires dVordre fini lorsque les a,(*) restent finis avec
p et qui en constituent de cette facon une gencralisation plus
approprice.

Nous designerons les equations du type (2) sous le nom d'egua-
Hons imtegrales et nous conserverons pour celles du type (1) le
nom d'eguations dijferenticlles d'ordre îini ou infini. Le but du
present memoire est de montrer limportance de ces deux classes
d'equations d'ordre infini. Les premicres sont €troitement lices â
la theorie des €quations fonctionelles modernes, tandis que les se-
condes aussi ont leur importance pour une autre classe d'Equations
fonctionnelles; nous le montrerons par quelques exemples, en
particulier par les «quations fonctionelles des fonctions Gamma.
La liaison entre ces fonctions et les fonctions hypergcometriques
qui a t€ mise en €vidence par M' Mellin de Helsingfors 1) dans
une remarquable €tude recente a son origine dans une propricte
beaucoup plus generale et au fond classique, de la liaison qui existe
ă laide de la transformation de Laplace entre une €quation

1) Mathematische Annalen. Bd. 68. 1910, pag. 305—337.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE SPIUNȚE 321

differentielle lineaire dordre n, dont les coefhcients sont des poly-
nomes de degre m et entre une certaine Equation d'ordre m qui en
derive. Cette propricte s'applique aussi aux €quations differentielles
lineaires d'ordre infini et donne comme un cas particulier les fonc-
tions reciproques de M" Mellin 1).

3. Au point de vue historique jaiă citer les travaux de Mr Pru-
cherle et Bourlet pour les proprictes operatoires et aux de M* H.
von Koch qui a studic une classe de systemes d'eguations dif fe-
ventielles lincaires d'ordre infini, comme application de ses r&-
sultats sur les “leterminants infinis.

Les equations integrales d'ordre infini

4. Le probleme de Cauchy. — Considerons lequation :

ct supposons que les fonctions a„(x) ont un certain domaine
dMexistence R qui est Vun seul tenant avec Vorigine. Soit A, le
module maximum de A, (x) en h et supposons que A, ne croit
pas indefiniment avec n; soit alors AA, pour toutes les valeurs
de n. Nous nous proposons d'abord dW'etudier le problăme de Cau-
chy, qui peut ctre formule ici de la manitre suivante:

Determiner une solution telle que ses înlegrales de divers ordres
prennent des valeurs donnces Cn ă Lorigine. Nous avons dans

ce cas
ij ydx = | ya + C,
(4) ii ydx? = | 'yae+ E FC!

(xn — ; n C se di ai (i 1X Ca
| vă ji a IE 1 (a în le îi

1) Ţai indiqut la methode gencrale et quelques ex mples particiliers A la Societe des Scien

ces de Bucarest, dans la sfance de Jin 1905,

320 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Remplagant formellement les valeurs (4) dans Pequation (3),
celle-ci peut s'ecrire:

(5) v-au) | v-as) | aer -- Fa) | ver

= f(x)— > Cn?n(x) = f(x) — o(x)
n=I1
en posant en general:
XI

(6) Dn(X) Ei an(x) == XâAn+r (x) -+ cocă -+ p! an+p(*) + Basco

CO
>
== y— an-+p(%)
SE
La fonction zu(x) est uniformement convergente en R ; si done
on choisit les constantes C; de facon que

CO
p(x) = Dciza(e2)
Nn=I
soit aussi uniformement convergente dans le mâme domaine, on
aura bien le droit decrire (3) sous la forme (3).
Il suffit pour cela que la serie:

(6) SIC,B

convergt, en designant par B, une quantite plus grande que les
A; (i=n), comme c'est ă peu prâs evident. En particulier, nous
sommes dans ce cas si la serie:

converge, puisque Lon a: BA.

Soit alors M le module maximum de f(x)—e(x) en R. Pour r€-
soudre le probleme, nous allons appliquer la metho le des appro-
ximations successives. Prenons

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 323

Yu = 13) — (a)

(6%) ya = D(yz)
Yn = D(ya—)
Il s'agit de demontrer que la scrie

(7) i a pr Ei ta maăă A a ma
converze uniformement dans le domaine R ; elle sera alors la so-
lution cherchee. Or on a:

Yu <M
Ya |<CAM(e*— 1)<CAMk, x

(7) ya <AMRu(e — i — O) AMruks

Ya CAME ke Ka e pliu iris a]
i Ș I (n—1)!
xn

APM ka = ka 2

les constantes k,„ €tant determinces par les conditions:

x şa x2 xn —l | xn
Seze ee d ezal i RTE i (<a

dans le domaine R. Mais pour toutes les valeurs de n on a kk,
oii k dâpend seulement du domaine R; donc la scrie (7) admet
pour majorante la scrie de eAk*. ce qui demontre notre propo-
sition.

C'est Wailleurs la seule ; en effet leur difference z, si R est sim-
plement connexe ă Porigine — ce que nous le supposons —, devrait
verifier l'Equation (5) sans second membre et Pon aurait alors

Z—Yn |= D(z—yn—)
c'est-ă-dire les mâmes relations (6%); on en deduit:

lim (2 — yn)=o

324 BULITINUL SOCIETPAȚIL DI ȘTIINȚE

dou :
Z— lim y, —o
Nz00
c 'est-â-dire
ZI =)

Le probleme de Cauchy est done completement resolu pour
notre cas: Si les coefficients an(x) ont un domaine commun
d'ewistence R od lemodule maximum A, ne croit pas indefini-
ment avec n, il eaiste une solution et une seule telle que ses înle-
orales de divers ordres prennent des valeurs guelcongues Cu
donnecs ă lavance, assujeltis ă la scule condition [6']. dans un
Point autour duguel R est simplement connexe.

Ce theor&me est d'une grande generalite ; il contient comme cas
particulier le thcoreme fondamental de la thcorie des equations
differentielles lincaires dordre fini et le premier thcorem= de Mr V.
Volterra, concernant son €quation fonctionnelle. |

Si Lon limite le domaine R, ă un domaine lin€aire, comme par
exemple une portion de Paxe reelle, la condition sur la connexite
est evidemment inutile.

Le caractere lincaire de Veguation (5) nous permet d'ecrire la
solution obtenue sous la forme

y/ — F(x) — Cb,(x) —— Cb.(x) -> ..... = Cba(x) + os...
en designant par F(x) et b,(x) les solutions qwon obtient si le
second membre est respectivement f(x) et 21(x).

5. On peut montrer que les solutions &„(x) sont lineazirement
imdependantes. En effet si Pon avait

Cba(x) + Coba(x) 2 = + Cnba(x) = o

pour un systeme particulier de valeurs initiales C, il resulterait que
la solution de (5) avec ces constantes initiales est identique ă celle
dont les constantes correspondantes sont nulles ce qui est im-
possible.

La demonstration precedente nous montre ensuite que le do-
maine d'existence de la solution n'est conditionne que par celui
des fonctions an(x) ; il en resulte que les singularites des integra-
les de (1) sont celles des co€fficients a„(x) et par consequent sont
fies.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 325

Enfin la solution de l'equation (5) sans second membre s'obtient
simplement en faisant F(x) o. L/analogie avec le cas de Vordre
fini est donc complete.

6. Le raisonnement precedent met encore en &vidence le fait

Introduisons un paramstre A devant D(y) dans lequation (5).
Toutes les solutions b„(x) sont des fonctions entieres de A d'or-
dre au plus egal ă 1; en effet la scrie majorante est dans ce cas

celle de ek.
A ce sujet il est tres interessant de faire la remarque suivante :
Si Pequation integrale (5) ne contient pas le terme

20%) | vă

c'est-ă-dire celui qui contient la fremiere integrale, alors les €qua-
tions des aproximations (77) deviendront :

| ya [CA Mhakg---- zu

Li
2n—2!

ce qui nous montre que dans ce cas la scrie majorante est celle
de exV Aki.
Dans ce cas les fonctions b„(x) sont donc d'ordre au plus egal
1
ă „en A, cest-ă-dire de genre zero.

Or on peut toujours, supprimer dans toute €quation integrale
ce terme ; en eftet, il snflit de faire le changement de fonction de-

fini par la relation :
jr = v ya

V
= a (x)
V

ou Vona:

326 BULETINUL SOCIELAȚII DE STIUNȚIE

cest-ă-dire

îs e/ au(%)dx

La fonction v est finie continue et differente de zero dans le
domaine R, et par conscquent, nous sommes dans le meme cas,
que celui traite, avec a,(x)=o. On peut done dire:

Les fonchons Pu(x) sont loutes des fonctions entieres en A de
genre zero. Ş

Le mem= raisonnement montre que si dans une €quation inte-
orale, le premier coefficient qui n'est pas nul est a;(x), Pordre des

1
fonctions b„(A en A est au plus. Ces remarques ont leurs ana-

logues dans la theorie generale de Pegquation de Fredholm et nous
seront utiles pour les problemes analogues suivants.

7. D'autres problemes d'existence. — Proposons-nous mainte-
nant daborder d'autres problemes d'existence, en donnant les
valeurs des diverses integrales, non seulement dans un meme point,
mais en defferents autres points du domaine R.

Prenons d'abord, encore un autre point a, en dehors de Porigine,
et supposons que l'on se donne les valeurs de touteș les integrales
ă Lorigine sauf Lintegrale d'ordre k, qui est donne au point aj.
Supposons encore les donnees initiales nulles, ce qui n'amoindrit
pas la gencralites du probl*me. On a dans ce cas, Vabord:

- -

| vase = | rr ea e

T CAL

[ya E [ya

en vertu de la condition imposce au point a, ; posons:

| ax | yd= zi

| ax: = [ya — kk

On est donc dans le cas du probl:me de Cauchy avec toutes les
constantes initiales nulles sauf C-—k,. La solution sera alors :

(5) y = F(x) A ku b(x).

on a ensuite:

| a | dx

on aura alors:

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 327

Pour obtenir E, integrons cette relation k—r fois de oâ x et
ensuite de o ă a,; nous obtenons:

(81) ke = [af Fuodas=i - Ea f da [| buda i
d'od
[as “F(x

[n] si

(9) k 2 An A IN js

L'expression (9) nous montre done que le probleme est pos-
sible et admet une seule solution donne par (3) ă condition toute-

fois que :
fa | ua: ir,

Si Pon a:

(10) | “dx pi “u(x)dx = 1
pour que la relation (8!) soit remplie il faut et il suffit que:
(11) fas Flat = o.

Alors k, reste indeterminc, et P&quation (5) avec second mem-
bre admet une solution, remplissant les conditions demandees avec
une constante arhitraire.

Si l'equation integrale n'a pas de second membre, E,(x)=0, done
la condition (11) est remplie, et par consequent:

Si la condition (10) est remplie, c'est l'equation sans second
membre qui admet une seule solution.

Tous ces resultats rappellent ceux de la thcorie generale de
Fredholm. Si nous introduisons le parametre 7, lexpression de k,
est une function meromorphe de ?, dont le numerateur et le dc-
nominateur sont des fonctions entitres de genre zero. Le genre
&tant nul, le denominateur aura un nombre de racines €gal ă son
degre; on pourra donc exprimer Vune maniere directe les condi-
tions qu'il n'y ait aucune valeur de A pour lequelle le denominateur
est nul, ou pour qu'il n'y ait quun nombre fini. Ces racines de A
sont ce qu'on appelle les valeurs propres du probleme.

328 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

8. Avant d'aborder le probleme general, considerons encore le
cas de la solution dont toutes les integrales sont nulles ă Porigine
sauf un nombre fini d'entre elles, d'ordre m, ma . . mp qui sont
nulles respectivement aux points a, az . . ap. Le raisonnement
precedent s'applique enticrement, et Pon peut donc conclure
immediatement que la solution est fournie par expression :

(1 2) y=— F(x) + kbu(x) + k>bm(>) -- e ueze -— kpbmr(x)
ou Pon a d'une manicre generale:
mr—i

= ji dx „yd

Pour obtenir donc les constantes k, nous integrons Vabord (12)
m,—1 fois de o ă x et ensuite de o ă a,, ce qui nous donne la re-
lation :

ku | "ax În a09) o + k, fax. P(x a SES

Da || “dx IL Sp arca) Ir
Operant de meme pour Pina k-, on obtient:
(a) e a fie] Fdd +, | “ax J "ou (oda 77 IRI
+ kp TA “ax A ada.

En donnant ă r toutes les valeurs de 1 ă p dans la relation (13),
nous obtenons p €quations, pour p inconnues dont i le determi-
nant est:

| al a43 o... . ap
(14) aa că oaia a A2p
ap Ap e: aâpp—l |

en posant pour abreger

ar x Mr—i
an = i dr ji pni(x)dx .
0 o

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 329

Si ce determinant est different de zero, le probleme admet une
solution et une seule; siil est nul c'est Pequation integrale sans
second membre qui aura toujours des solutions, et precisement
p—n, si n est lordre du mineur le plus cleve qui n'est plus nul.

Pour que l'quation avec second membre ait aussi des solutions,
il faut et il suffit que le determinant adjoint soit nul, ce qui nous
conduit dans le cas general ă une relation de la forme :

a x my—I ar x >
b, J dx | Fax kb, | dx JI. (cl a IA
-- be fax (ada 0 =—0

ou b,, --.- bp sont certaines constantes donnces, independantes du
second membre f(x).

Si Pon introduit un paramttre ), la solution y apparait comme
une fonction meromorphe de >, la densite de ses poles €tant celle
d'une fonction entiere de genre zero.

9. Passons maintenant au cas gencral, c'est-ă-dire au probleme
suivant :

Determiner une solution de leguation integrale telle que
son integrale d'ordre p sannuelle au point ay; p prend toutes
les valeurs de 1 ă Linfini.

La solution sera donnce, d'apres le raisonnement precedent,
par l'expression :

(15) y= Fu) kb (00) + koPa(x0) A obor) o

ou lon a:
ap x rez
kp =] de vaz):

Pour obtenir les constantes k;, il faudra integrer p—1 fois de
o ă x et ensuite de oăa,; ceci nous donne Vequation gencrale
suivante:

(16) kp=fp-Fapki-Fapoke e Famkp+--

En donnant ă p toutes les valeurs de A linfini, nous obtenons
une infinite d'equations lincaires ă une infinite Winconnues dont
le d&terminant est :

330 BULETINUL SOCIIPAȚII DE STIUNȚE

aA44— I 2A42 ..... 2a4p o...»
294 aa9—l o... 22p o...
a34 Ano Agy— fo az

A = . . e . . = Și C)
aApq Apo ..... app — Țisoeoa

. . . . . .

Je dis que ce determinent infini est normal dans un cas tres
general; toute la thcorie des equations lincaires en nombre fini
est donc dans ce cas applicable au systeme (16). En effet prenons:

ar x T—Il
A | dx ji bi(xdx
(9) (9)

| Aar
caca
15

(0)a 25

on a done
ar
San Da SE,
zu
Sz donc la serie DIA converge, la scrie

Eau

est convergente, et par consequent A est normal.

Dans ce cas, si Az+o le probleme admet urie solution et une seule;
sinon c'est l'equation sans second membre: qui en a une. Toutes
les conclusions du numero precedent sont exactement applicables ;
il y a cependantă faire la remarque interessante que dans ce cas,
P'equation sans second membre peut admettre une în finite de so-
lutions lincairement inde&pendantes, cas qui se presente si le pre-
mier mineur qui n'est plus nul est d'ordre fini.

Dans un autre travail nous examinerons Mautres problemes
dexistence et en particulier Pexistence des solutions periodiques.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 331

DESPRE
N—AMINONAFTALIMIDA SAU NAFTALHIDRAZIDA *)

MIHAIL A. MIHAILESCU

Numeroase cercetări importante s'au făcut relativ la acţiunea
hidrazinei (substituită sau nu) asupra anhidridelor, imidelor sau
clorurelor acizilor bibazici, mai ales din seria arilică.

Primele rezultate au fost obținute pe la 1886 aproape în acelaș
timp de către Pellizzari, Pickel, Hoette şi Just şi încercările lor au
fost făcute cu fenilhidrazina.

Cel dintâiu Pellizzari ?) încălzind un amestec echimolecular de
ftalimidă şi fenilhidrazină între 1600 şi 1700 timp de aproape o oră,
obține un produs cristalizat în ace transparente sau în ace mici
opace, după concentrația soluției, şi care se topeşte la 1790—1800.

Pellizzari numește acest produs anilftalimida, dându-i formula
următoare :

AN
|

5
PRI,

Coe

N—NH.CgHy

Acesta se dizolvă în Na.O[H diluat, dar acidificând soluțiunea so-
dică cu HCl nu se mai obține produsul primitiv, ci acidul fenil-

hidrazinftalic :

(8)

C
O OONH—NH.CAH,

Vai CO.OH

cristalizat în tăblițe albe strălucitoare și fus: la 1630,
Iucrând în aceleași condițiuni cu anhidrida ftalică și fenilhidra-
zina Pellizzari obține cu ușurință un produs în cristale galbene fus.

1) Aceasti lucrare a fost prezentată la Universitatea din București pentru n obține
gradul de doctor În științele fizico-chimice,
2) Gaza, chim, 16 pag. 200 (1886)

332 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

la 210% pe care l-a numit ftalfenilhidrazida și care are constituția
reprezentată prin schema :

2)
: C——N—CH
„A AN | L-ai)

SL ea
O

rezultând astfel că este isomer cu anilftalimida precedentă. Ftal-
fenilhidrazida aceasta cu toate că este şi ea solubilă în alcalii, se
reobține însă nealterată dacă acidificăm soluțiunea cu acid clorhidric.

Intr'o lucrare ulterioară Pellizzari 1) confirmă constituția acestei
ftalfenilhidrazide de oare ce prin acţiunea iodurei de metil în pre-
zența sodiului obține derivatul metilat corespunzător :

care la rândul său încălzit cu acid clorhidric dă naştere la acidul
ftalic şi hidrazofenilmetil :

CH, — NH — NH — CH,

Aproape în acelaş timp ca Pellizzari, Hoette2) studiază şi el ac-
ţiunea fenilhidrazinei asupra anhidridelor acizilor bibazici, lucrând
cu anhidrida ftalică, succinică şi maleică.

Lăsând să fiarbă într'un aparat cu reflux mai multe ore o soluție
benzenică a unui amestec echimolecular de anhidridă ftalică şi fenil-
hidrazină sau fierbând numai un sfert de oră acelaş amestec în
alcool, obține acidul anilidoftalamic:

„„CO.NH-—NH.CaH,

NZNeoon

1) D'Orosi x fasc. 6 (1887). Ref. Ber. xx s12 (1587).
3) Jour. f. pr. chem. 35 pag. 265.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 333

care după Hoette este identic cu acidul fenilhidrazinftalic obținut
de Pellizzari prin hidroliză cu hidratul de sodiu a anilftalimidei.
Acest acid anilidoftalamic (fenilhidrazinftalic) pierde după Hoette
cu ușurință la 1600%—170 o moleculă de apă şi dă anilftalimida :

| | i e = 203| e mai aice

NL NINA CH, SA ce
o

pe care o numește a-ftalilfenilhidrazina. Acest din urmă produs a
fost obținut de Eloette şi în mod direct, fără a izolă acidul anilido-
ftalamic intermediar, fierbând maz multe ore, un amestec echimo-
lecular de anhidridă ftalică şi fenilhidrazină în soluţiune alcoolică.

Recristalizat din alcool se prezintă întace albe-gălbui, grupate
în mameloane, fus. la 1780—179% şi este identic cu produsul obți-
nutde Pellizzari, plecând de la ftalimidă. lată ecuaţiunile cari re-
prezintă mersul reacţiunii în cele două faze ale sale :

“audă î% | AS e ZM Cai,

S, + H;N—NH.CH, =
|

Be N /eoon
n a H:—NH.CeHy pn oz
| ad 4 la =| | Se,
E a AA
SI /toio e /al

N—NH.Cgll

Hoette ar vreă să probeze constituţia s-ftalilfenilhidrazinei

9)
cE

CĂ SĂ
SN—NH.CsHe

inlocuind în reacțiune fenilhidrazina cu difenilhidrazina asimetrică

334 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

în adevăr, în orice proporţie difenilhidrazina dă naștere la com-
pusul :

a-ftalildifenilhidrazina fus. la 154%—153'. Această probă însă p'are
nici o valoare, de oarece din difenilhi lrazina asimetrică nu se poate
în nici un caz obține decât un produs de constituția arătată mai
sus.

In urmă Hoette, făcând să reacționeze direct timp de 3—4 ore
la 1500, două molecule de fenilhidrazină asupra unei molecule de
anhidridă ftalică, obține un compus fus.la 1910, pe careil caracteri-
zează ca Mers e ia al, Reacţiunca se explică prin următoarea
ecuaţie :

e) e)
PP / PP a
PASE A E, SN NE.CH, V N pe NH—NH.O,H

ci E: | HO
| zi îi > N—NH.CoHs = | adr

4 = D/A Egg NNE,

Hoette arată că prin fierberea cu acid clorhidric diluat a acestui
compus se elimină o moleculă de fenilhidrazină, obținând ftalilfeail-
hidrazida (anilftalimida după Pellizzari) fus. la 178%—179.

ZF s ai
AN i H—NH.CeHs / Y 246 e
| | + HOL

ist! eg NE-—NH:Cals: 0 ee

NH.CoHg -4- CoH;NH—NH„HCI

Dacă însă se încălzeşte direct această dianilidoftaldiamida în tub
închis la 160%, timp de 3—4 ore, atunci eliminarea unei molecule
de fenilhidrazină se face în alt sens şi compusul ce se obţine se
topeşte la 210” și este isomer cu cel precedent. Hoette numește
acest isomer f-ftalilfenilhidrazina pe când Pellizzari îl numește ftal-
fenilhidrazida

BULETINUL SOCIETAȚII DE SPIINȚE 335

E de remarcat că produsul de condensare a fenilhidrazinei cu
anhidrida ftalică variază după condiţiunile în cari se operează. In
adevăr, dintr'un amestec echin'olecular al acestor două substanțe
Pellizzari (vezi pag. 1) prin încălzire directă obţine ftalfenilhidra-
zida (A-ftalilfenilhidrazina lui FHoette), din contra Hoette, încălzir. d
acest amestec în soluțiunea alcolică, obține a-ftalilfenilhidrazina *
(anilftalimida după Pellizzari).

Pentru a justifica mecanismul formațiunii . f-ftalilfenilhidrazinei
Hoette arată că acest compus se mai poate obține și în următoa-
rele două moduri:

1) Incălzind 3—4 ore a-ftalilfenilhidrazina în tub închis la
70'— 80" cu amoniac alcoolic, se produce adițiunea unei molecule
de amoniac și se obține ftalfenilhidrazidamida fus. la 146:

(9)

dia

ie e ZOnu-xu, (Gu
Pi e pe NEI î0Ă

= -NIlz

“o “0
Accasta, încălzită apoi la 1700, pierde din nou amoniacul, dând
însă f-ftalilfenilhidrazina fus. la 210” conform cu ecuaţiunea :

A „P
SIN O N a Cat, Da 00 oa d
Îk pe NH, = | |
S/ Ca Na e SC N—Colly

2) Incălzind împreună la 2400—250% benzoilfenilhidrazina (si-
metrică) şi anhidrida ftalică, se climină o moleculi de acid benzoic
şi se obține tot acelaş f-ftalilfenilhidrazina fus. la 2109. Această
formațiune e precedată pe la 180! de produsul intermediar de adi-

336 BULETINUL SOCGIETAȚII DE ŞTINȚI:

ţiune, adică acidul benzoilfenilhidrazinftalic (ftalilfenilbenzoilhidra-
zinic, după autor) fus. la 1720.

care la 2500 pierde o moleculă de acid benzoic şi dă f-ftalilfenilhi-
drazina

N—CeHs

In urmă, Hoette mai arată că, lucrând cu un amestec echimole-
cular de ftalimidă şi fenilhidrazină, obţine întocmai ca şi Pellizzari 1)
a-ftalilfenilhidrazină fus. la 1790. Incercând însă cu două molecule de
fenilhidrazină pentru una de ftalimidă, obține f-ftalilenilhidrazina
fus. la 210%, produs pe care după cum am văzut l-a mai obținut și
din anhidrida ftalică, prin încălzirea cu două molecule de fenilhi-
drazină. Această f-ftalilfenilhidrazină (ftalfenilhidrazidă) fus. la
210% a fost obținută însă de Pellizzari, prin încălzirea cantităților
echimoleculare de anhidridă ftalică şi fenilhidrazină, fapt pe
care Hoette îl pune la îndoială. Cum însă Hoette susține că de-
pinde neapărat de cantităţile de fenilhidrazină care intră în re-
acțiune, pentru a aveă unul sau altul din cei doi isomeri, şi
contestă lui Pellizzari obținerea f-ftalilfenilhidrazinei din ameste-
cul echimolecular, Pellizzari 2) reiă lucrarea și stabilește în mod
definitiv că se pot obține amândoi isomerii dintr'un amestec echi-
molecular de anhidridă ftalică și fenilhidrazină. Depinde însă de
temperatura la care are loc reacţiunea ca să se obție în exces
un isomer sau cellalt. Așă, la temperaturi mai joase, se obține mai
întâiu acidul fenilhidrazinftalic care, prin încălzire înceată sub 160%,
dă anilftalimida (a-ftalilfenilhidrazina după Hoette) ; pe când la tem-
peraturi de peste 1630 la cari acel acid, ne mai fiind stabil, numai
poate luă naştere, se obține mai ales ftalfenilhidrazida (f-ftalilfenil-

1) Acelaş rezultat a fost obţinut și de Just, (vezi pag. 334).
2) L'Orosi x fasc. 6 (1887) Ref. Ber. XX pag. 512 (1887).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE | 337

hidrazina după Hoctte). De altmintrelea acest fapt se poate relevă
şi examinând lucrările lui Hoette ; în adevăr, ori de câte ori vreă să
obțină compusul f, el are nevoie de o temperatură de peste 1709
şi chiar de 2500 dacă întrebuințează benzoilfenilhidrazina.

Anilftalimida a mai fost preparată în acelaș timp cu Pellizzari
atât de M. Pickel, întrebuințând clorura de ftalil în locul ftalimidei,
cât şi de F. Just, lucrând cu aceleași substanțe întrebuințate de
Pellizzari, dar fără să ştie de cercetările lui.

M. Pickel t) tratând la rece o soluţie eterică de clorură de
ftalil cu un exces de fenilhidrazină, obține o substanţă fus. la 1780
pe care o numește ftalilfenilhidrazină şi care este identică, după
descriere, cu anilftalimida lui Pellizzari.

Feodor Just 2), studiind acțiunea fenilhidrazinei asupra diferitelor
amide şi imide, obține şi el această anilftalimidă prin încălzirea pe
o baie de uleiula 120%a unui amestec echimolecular de ftalimidă şi
fenilhidrazină ; dar, pe când-toți ceilalți (Pellizzari, Pickel şi Hoette)
au obținut-o în ace galbene, Just o descrie sub forma de ace incolore,
însă cu acelaş punct de topire şi aceleași proprietăţi. Pe de altă
parte, contrar cu cele admise de Pellizzari şi ceilalți, Just atribue
acestui compus constituția asimetrică, reprezentată prin schema:

de oarece el pretinde că şi ftalimida de la care a plecat să fi avut
constituția asimetrică.

+
* *

Relativ la rezultatele obținute cu fenilhidrazina și anhidridele
succinică și maleică, iată ce spune Hoette (loco cit.): »Anhidrida
succinică și maleică se comportă altfel decât anhidrida ftalică, de-
oarece cu aceste anhidride nu s'a putut obține compusul f core-
spunzâtor«.

1) Lieb, Ann, 232, pag. 228 (1886)
1) Boer, XIX pag. 1204 (1886),

„338 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Studiul produselor de condensare a hidrazinei nesubstituite cu
derivații acizilor bibazici (anhidride, imide şi clorure) a fost început
pe la 1894 de către Curtius și elevii săi, lucrând mai ales cu deri-
vaţii ftalici, dar încercând şi asupra celor suceinici şi maleici,

Cel dintâiu Rothenburg 1), în 1894, încearcă acțiunea hidratului de
hidrazină asupra ftalimidei și succinimidei. Fierbând o soluție alco-
olică a unui amestec echimolecular de ftalinii !ă şi de hidrat de hi-
drazină sau de acetat, obţine, prin eliminarea unei molecule de
amoniac, o hidrazidă fus. la 250%—2519. El o numește n-amidof-
talimida și îi atribue constituția asimetrică reprezentată prin schema
următoare:

NNE
NU
az

de oarece şi el (ca și Just) admite că ftalimida să aibă formula
asimetrică. EI justifică prezența grupului amidogen prin ușurința cu
care se pot obține produşi de condensare cu aldehida benzoică şi
cu acetona. Din contra, lucrând cu succinimida, fie aplicând condi-
țiunile întrebuințate la ftalimida, fie chiar prin fierbere cu hidratul
de hidrazină absolut, nu poate obține hidrazida respectiză, adică
nu poate înlocui grupul imidic cu ce] hidrazidic. Din aceste fapte el
conchide că cele două imide trebuie să aibă constituție diferită ; ast-
fel el admite că ftalimida să aibă formula asimetrică pe când sue-
cinimida ar fi simetrică. Astăzi această concluzie nu mai poate fi
susținută. Mai întâiu nu se poate conchide neapărat că cele două
imide să aibă constituţia diferită, numai prin faptul că una din ele
nu reacționează nici chiar cu hidratul de hidrazină absolut, Se
poate că deosebirea în modul de a reacționă să fie datorită pre-
zenţei ciclului benzenic în ftalimidă, iar nu numai poziției asimetrice
a imidogenului.

Apoi azi se cunosc ambele ftalimide, simetrică şi asimetrică, și
au proprietăți cu totul deosebite.

N'avem decât să cităm pe scurt lucrarea lui Auger 2) asupra ita-

1) Ber. 27 pag, 691.
2) Ann. Ch. et Ph. (6) 22/30 (1890).

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 339

limidei asimetrice pentru a se deduce în mod sigur că Rothenburg
trebuie să fi lucrat cu ftalimida simetrică.

Dacă lăsăm (după Auger) să cadă, picătură cu picătură, clorura
de ftalil într'un exces de amoniac apos se produce o reacțiune vie;
soluțiunea limpede astfel obținută fiind evaporată în vid pe acid
sulfuric, dă o massă de ace lungi, din care prin extragerea cu alcool
absolut se obține o substanță sub forma de prisme lungi transpa-
rente foarte solubile în apă. Ea are aceeaș compoziție ca ftaldiamida
ordinară, însă proprietăți cu totul deosebite. Astfel, prin încălzire,
acest compus începe a se topi pe la 9o%, apoi pierde amoniacul şi
se solidilică, cu toate că temperatura crește, şi nu se topeşte din
nou decât la 2280, temperatura de fuziune a ftalimidei ordinare.

Solubilitatea în apă a acestui compus, precum şi modul cum se
comportă la încălzire îl deos-beşte complect de ftaldiamida obiș-
nuită (simetrică) :

care este insolubilă în apă şi se topeşte la 279)—220" desvoltând
amoniac și transformându-se şi ea în ftalimida fusibilă la 2283.

Proprietăţile deosebite ale acestor două ftaldiamide, Auger le
explică admițând, pentru ftaldiami la obținută de el, constituţia asi-
metrică reprezintată prin schema :

care corespunde tocmai formei asimetrice a clorurei de ftalil.

Tratând la rece această ftaldiamidă asimetrică cu cantitatea cal-
culată de acid clorhidric, pentru a-i luă o moleculă de amoniac,
Auger a obținut ftalimida asimetrică :

340 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

sub formă de ace lungi incolore, puțin solubile în apă, semănând
aproape complect cu ftalimida obișnuită; diferă insă cu totul de
aceasta prin modul de a se comportă față de căldură şi prin alte
proprietăți. Incălzită încet, ea are acelaș punct de topire (2280) ca
și ftalimida simetrică; dar dacă se încălzeşte brusc ea se topeşte
mai întâiu pe la 1450 dând un lichid perfect limpede; însă după o
[umătate de minut se solidifică iar, fără a degajă vreun gaz, şi
prin ridicarea temperaturii se retopeşte la 2280. Din acest fapt
rezultă evident, că la o temperatură ceva superioară la 145% se în-
tâmplă o isomerizare trecând de la forma asimetrică la forma si-
metrică obișnuită, mai stabilă.

Această ftalimidă asimetrică se poate recristaliză, după Auger,
din apă caldă ; trebuie însă să fie încălzită un timp foarte scurt (un
minut sau două); prelungind încălzirea cinci sau șase minute nu
mai recristalizează prin răcire, de oarece se transformă în acid
ftalamic şi apoi în ftalat de amoniu.

Ea are caracter mai acid de cât aceea simetrică, descorăpiaătl
chiar CO, Ba, ceeace nu face imida simetrică. Aia explică acea-
sta prin faptul că în soluție apoasă ftalimida asimetrică este întot-
deauna, chiar la rece, puţin hidrolizată în acid ftalamic.

Din cele expuse se vede clar că Rothemburg trebuie să fi lucrat
cu ftalimida obicinuită simetrică ; el nu menționează de loc cum şi-a
procurat ftalimida, dar dacă ar fi lucrat cu cea asimetrică ar fi
trebuit să şi-o prepare singur după metoda lui Auger, care eră
publicată cu 3 ani înainte.

Pentru aceleași argumente trebuie admis că şi Just a lucrat tot
cu ftalimida obişnuită simetrică, şi aceasta cu atât mai mult cu cât
pe timpul său nici nu eră cunoscută ftalimida asimetrică.

Trebuie să conchidem deci că constituția care se cuvine 4-amido-
ftalimidei lui Rothemberg este aceea reprezentată prin schema si-
metrică :

BULETINUL SOCIETAȚII DE STUNȚE 341

,
SS e
| N—NEH,

p/u

Ceva mai târziu decât Rothemberg, dar în acelaș an (1894),
Forsterling !) încearcă acţiunea hidratului de hidrazină asupra
anhidridei ftalice. Tratând o soluţie alcoolică de anhidridă fta-
lică cu 1 mol de hidrat de hidrazină, se separă imediat o substanță
albă cristalină, care fiind spălată de mai multe ori cu apă rece şi
în urmă cu alcool, lasă ftal-hidrazida sub forma unei substanțe in-
colore fin cristalizată. Ea este insolubilă la rece în alcool, eter,
cloroform, benzen, foarte puțin solubilă la fierbere in apă şi încă
mai puțin în alcool. Incălzită, sublimă la 200%, şi este foarte sta-
bilă, nefiind atacată nici de acizi concentrați (la rece).

Forsterling explică reacţiunea prin următoarea ecuațiune :

O O
NS, ia AAN CCA
) |

(0) a | = H30 + | | |

|
A HINH / N—H
LOS PyA ; VAD
Pa / si
Ftalhidrazida

Acest compus este isomer cu cel obținut de Rothemburg (n-
amidoftalimida) și are proprietăţi caracteristice grupurilor imidice ;
astiel Fârsterling a putut prepară derivatul potasic, sodic şi cel de
bariu. Amândoi hidrogenii imidici nu i-a putut înlocui cu metale,
dar a obținut cu anhidrida acetică un derivat diacetilat fus. la 114%.

Prin oxidare dă acidul ftalic cu degajare de azot. Cu aldeida ben-
zoică nu dă nici o urmă de produs de condensare.

Toate aceste fapte conduc pe Forsterling a-i da formula de
constituție cu două cicluri hexagonale :

') Forsterling, Jour, f. prakt, Chem. 51 pag, 371 (159%),

342 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTUNȚE

cz?
LR În
[&.
SI , NH
/
“z0

care, după autor, explică foarte bine şi stabiitatea substanței.

Forsterling în acecaş lucrare a mai studiat acțiunea hidratului
de hidrazină asupra anhidridei maleice şi a arătat că prin acțiunea
directă, adică fără dizolvant, se obțin două hidrazide isomere, pe
cari le reprezintă cu schemele următoare :

A NNE, spe)
E a =
HC ÎS UC SNA
| o |
JI >
HC HC NH
O O

Pentru a le separă, el dizolvă produsul reacţiunii în puţină apă
şi precipită n-amidomaleinimida cu alcool concentrat. Prin eva-
porarea lichidului filtrat obține isomerul celalalt, adică maleinhi-
drazida.

N-amidomaleinimida se poate obține câteodată ca produs
unic al reacţiunii, dacă se tratzază anhidrida maleică cu hidratul
de hidrazina în soluție alcoolică diluată, pentru a împiedică ca
reacţiunea să fie prea violentă. Ea se prezintă sub forma de pul-
bere albă fuzibilă la 1110. Evaporând soluțiunea sa în acid acetic
concentrat, se obține derivatul monoacetilic :

pN—NH—CO—CHa

Ea reduce nitratul de argint amoniacal, formând o oglindă de
argint metalic. Prin agitarea soluțiunii sale în apă cu aldehida ben-
zoică se obține benzalazină CgH;—CHI=N—N=CH—CgH3,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 343

ceeace arată că grupul hidrazinic s'a deslipit prin hidroliză de re-
zidiul maleic.

Aceste proprietăți, şi mai ales aceea din urmă, îndreptățesc pe
Forsterlig să admită pentru n-amidomaleinimida formula asime-
trică:

Maleinhidrazida se obține sub forma de mici cristale incolore,
cari nu se topesc până la 2500. Ea se comportă în mod perfect
analog ca ftalhidrazida. Prin fierbere cu acizi diluați nu se hidroli-
zează de loc, nu dă benzalazină prin acțiunea aldehidei benzoice şi
nici nu dă un produs de condensare cu această aldehidă. Nu are
proprietăți reducătoare și se comportă ca un acid destul de ener-
gic, dând o soluțiune apoasă cu reacțiune acidă pronunţată, și for-
mând săruri metalice stabile cu argint, cupru și cadmiu. Toate
aceste fapte sunt explicate perfect prin schema admisă de Fors-
terling pentru această substanță, adică:
cz”
NC SNII

E. Davidis 1) în studiul său asupra azidelor și hidrazidelor aci-
zilor fendicarbonici arată că hidratul de hidrazină dă, atât cu
clorura de ftalil, cât și cu esterul ftalic, acelaş produs de conden-
sare, și anume ftalhidrazida obținută de Fârsterling ?) cu anhidrida
fcalică. E interesant de observat că clorura de ftalil nu rea:țio-
nează la fel cu hidrazina nesubstituită sau cu fenilhidrazina. Așă, pe
când cu hidrazina Davidis obţine ftalhidrazida:

*) Jour, f. pr. Ch.(2) s4, pag. 66 (1896),
3) loco cit, (vezi pag. 13),

344 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

JE: 9
——-cl NH / ZE

Pa e HNI Ai

| | 70 NE

| PP | sell = |

d : a! I

it A SS : SS SANIE
SL Neagcl... NE II cc,

adică condensarea se face prin ambii atomi de azot ai hidrazinei,
Pickel, întrebuințând fenilhidrazina, obţine anilftalimida în care
grupul hidrazinic e legat de grupul ftalic printr'un singur atom de

Din cele spuse până aci s= vede că hidrazina substituită sau, nu,
reacționează asupra anhidridei ftalice și a derivaților săi (imida şi
clorura), dând după împrejurări doi isomeri bine determinaţi, anul
cu un singur atom de azot în ciclu, și celălalt cu ambii atomi de
azot. Astfel, cu hidrazina s'a obținut:

e
Ende A dc ei

N—NH; |
| |
A NH
SU Ps « fisa i
je hala barat Ftalhidrazida

şi cu fenilhidrazina derivații fenilici corespunzători :

: | ai
Ls ÎN A ÎN Zana Ceea
N—NHC.;H; | |

păi Z Pr bei DANI
CSR E G
N = O SA a
Fenil n-aminoftalimida Fenil-ftalhidrazida

Compusul dintâi, n-aminoftalimida e scris aci cu formula sime-
trică, cu toate că Rothemburg îi dă constituția asimetrică, de oa-

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 34d

rece s'a arătat mai înainte că după proprietățile lui şi ale ftalimidei
întrebuințate de Rothembure, constituția simetrică este singură ad-
misibilă în cazul de față.

Ei
% %

Incercări pentru a prepară derivați naftalici de natură analoagă,
au fost fAcute numai cu anhidrila naftalică și fenilhidrazina de că-
tre Georges Jaubert *), obținând astfel anzInaftalamida numită
de dânsul naftalfenilhidrazona :

— 4 ÎN—NH.Cell;
/ (o

$ BIO)

i /

Această substanță el o prepară încălzind la 1700 timp de o oră,
amestecul echimolecular de anhidridă naftalică și fenilhidrazină. Ea
se prezintă în cristale aciculare galbene, fus. la 218",5, solubile în
benzen, cloroform, acid acctic, puțin solubile în alcool şi eter eti-
lic, insolubile în apă. Prin acțiunea clorurei de acetil Jaubert a pre-
parat derivatul acetilat corespunzător sub forma de cristale albe
fus. la 2309, iar cu clorura de benzoil, derivatul benzo'lat în cris-
tale albe ce se topesc la 2330.

x
* *

Eră interesant de a studiă acţiunea hidrazinei nesubstituite asu-
pra anhidridei naftalice şi a naftalimidei, de oarece eră de prevă-
zut că aceste două substanțe ar trebui să dea naştere la acelaş
produs de condensare, având un singur atom de azot în ciclu, iar
nu două hidrazide de isomere cum se obține din derivații ftalici
analogi. Prevederea aceasta eră justificată prin faptul că din cele
două cicluri azotate posibile, cari rezultă prin această condensare,
acela cu un singur atom de azot fiind hexagonal ar aveă o stabili-
tate mult mai mare decât acela heptagonal cu ambii atomi de azot
în ciclu.

Sfâtuit fini de d. Dr. A. Ostrogovich să verific această preve-
dere și să studiez produsul acestor reacțiuni, am întreprins sub
conducerea d-sale lucrarea de faţă.

1) Ber, 28, pag. 360 (1895) și Gazz chim, ițal, 25, pag, 246 (1895),

346 DBULISTINUL SUCIEPAȚII DE STIUNȚE

PARTEA TEORETICĂ

Tratând o soluţie fierbinte de anhidridă naftalică în acid acetic
olacial cu o soluție apoasă de sulfat de hidrazină şi acetat de so-
diu, şi lăsând ca amestecul să fiarbă câteva minute, soluţia se în-
gălbenește, iar prin răcire se depun cristale galbene în fire lungi,
strălucitoare ca mătasea, insolubile în apă și fus. la 262%. Nume-
roasele analize făcute ca această substanță, chiar din diferite pre-
parațiuni au arătat că composiția ei corespunde perfect cu for-
mula :

CaHgsO2Na

şi că prin urmare reacţiunea între anhidrida naftalică și hidrazina,
s'a făcut cu eliminarea unei molecule de apă:

Cya HO + FHaN — NHa == CuoHgO2Ne + HO

Dacă în locul anhidridei naftalice întrebuințăm naftalimida și
procedăm în acelaș mod reacţiunea merge mult mai încet astfel în-
cât chiar după 2 ore de încălzire rendementul este foarte mic, e
necesar deci să se pună în tub închis pentru a puteă încălzi la o
temperatură mai mare. In adevăr ținând tubul la temperatura de
2000— 2209, timp de mai multe ore rendementul a fost cantitativ
şi s'a obțiuut o substanță în ace lungi și subțiri având acelaş aspect
şi aceleiaşi proprietăți ca produsul preparat cu anhidrida naftalică,
verificând astfel prevederea teoretică.

Din cele patru scheme posibile

VADA ÎN AO / N og,
Ii) AER N E a 0) e ee 3
Sad tă nn)
/ N ceZOu Ai a Sa e d:
iii pp SSE IV) Ss o

a = CS
S / “o $ Z o)
ÎS ao ase i Rae
cari ar puteă reprezintă constituția'unui astfel de produs de con-

densare numai schema I explică perfect toate proprietățile lui.
Schema IV se poate înlătura imediat pentru aceleiași argu-

BULETINUL SUCIETAȚII DE ŞTIINŢE 347

mente cu care Fărsterling 1) respinge schema analoagă pentru de-
rivatul ftalic.

In adevăr. un compus care ar aveă o astfel de constituție ar tre-
bui mai întâi ca prin oxidarea cu oxidul de mercur să treacă întrun
azoderivat :

în mod analog după cum benzoilfenilhidrazimetilen trece în ben-
zoilfenilazometilen .

Apoi ar trebui ca prin încălzire să piardă azot și să dea naștere
la un compus analog cu ftalida, care s'ar puteă numi naftalidă, și
ar aveă constituția următoare :

/ N gh
SC
e Iti 9)
4 —C:
N / “o
De fapt benzoilfenilhidrazimetilen dă prin încălzire desoxiben-
zoină şi azot:

CH, NH Col, Hu
ÎN PA ÎN
C => Di + Na
dai Ta :
. : Ă : A N
Ca C&g NUI Cal CS0 [

1) Vezi Jour, f. pr, Chem, <4 pag. 73.
*) Cortius și Thun, Jur, f, pr, Ch, (2) 44 pag, 157.

348 BULETINUL SOCIIEPAȚIL DI STIINȚE

şi hidraziisatina se transformă în oxiindol: !)

: NUI Ss =
ÎI —— Sl / OI AS i: BRD A Cu
| |
| ic alba a e 0 | Bd e
li A. ) | * Ul +
sa ZZU—0H PI ZZ0—0H PL 00 Se Abel
A N e N A SV 4
H i
==
hidraziisatina pseudooxindol oxiindol

Schema III. cade şi ea de oare ce o substanță având o astfel
de constituție asemănătoare cu ftalhidrazida

ar trebui să aibă caracter acid, să nu reacționeze cu aldehidele, și să
dea derivați diacilați. Din contra substanța ce se obține în aceste
reacțiuni are proprietăți bazice destul de pronunțate deoarece dă
săruri ca sulfat, clorhidrat, cloroplatinat şi picrat, dă cu mare ușu-
rință produşi de condensare cu allehide și benzochinona şi nu dă
decât derivați monoacilați, prin acțiunea formamidei sau a anhi-
dri elor acizilor monobazici, Pe de altă parte cu anhidridele acizi-
lor bibazici se condensează eliminând o moleculă de apă. Toate
aceste proprietăți nu se pot explica prin o schemă care ar conține
doi imidogeni în ciclu. Pe lângă aceasta, schema III are un ciclu
azotat de şapte atomi, iar o substanţă cu un astfel de ciclu ar fi în
tot cazul mai greu de obținut şi prin urmare mult mai puțin stabilă
decât aceia cu un ciclu hexagonal monoazotat.

Rămân deci schemele I şi II, care având amândouă un grup
amidogen explică de o potrivă bazicitatea substanței, ușurința cu
care reacționează cu aldehidele, formațiunea derivaţilor monoaci-
laţi şi a produselor de condensare cu anhi-lridele acizilor bibazici.
Totuşi din aceste două'scheme numai cea dintâiu este admisibilă;
de oarece substanța este extraordinar de stabilă față cu reactivii
hidrolizanți. Ea se poate încălzi cu acizi diluați și chiar cu acidul
sulfuric concentrat, pâna la fierbere, fără să se altereze. De ase-

1) Curtius şi Thun loco cit,

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 349

menea cu hidrații alcalini: incălzind substanţa cu hidratul de sodiu
sau de potasiu de orice concentraţie, fie în soluție apoasă ca şi
în soluție alcoolică, substanţa se dizolvă dar fără să se descompună.
Dacă soluția a fost saturată la cald, prin răcire se depune o parte
din substanță cristalizată şi perfect nealterată, restul se scoate tot
nealterată neutralizând soluția cu acid clorhidric. Această solubili-
tate a substanței în hidrații alcalini se poate explică admițând for-
marea unei sări alcaline de constituția următoare :

/ det AS au
E HI

| ÎS 00
Scoli /0 0
(Sarea de potasiu a acidului p-aminonaftalamic).

E de prevăzut că un astfel de acid fiind pus în libertate cu acid
clorhidric din sarea lui alcalină, trebue să piardă imediat o mole-
culă de apă, pentru a închide ciclul hexagonal azotat, rezultând în
modul acesta substanța primitivă. De altfel rezistența mare ce opune
n-aminonaftalimida la hidroliză cu hidraţii alcalini se explică per-
fect prin faptul că ea se poate obține foarte uşor după cum se va
vedeă la partea experimentală, prin acțiunea hilratului de hidra-
zină asupra naftalatului de sodiu sau de potasiu, chiar in prezența
unui exces de alcalii.

Din contră schema 1] nu poate să explice această stabilitate a
substanței față cu reactivii hidrolizanți de oarece ar face din ea un
derivat al naftalimidei asimetrice, şi se ştie din lucrările lui Auger !)
şi ale lui Hoogewerf și van Dorp?) că imidele asimetrice se hidroli-
zează cu cea mai mare ușurință. Un ult fapt care nu poate fi expli-
cat prin schema II, este că această substanță se poate obține după
cum s'a spus la inceput plecând chiar de la naftalimida; or toate pro-
prietățile naftalimidei conduc cu siguranţă la formula simetrică, In-
tre altele e de menţionat faptul, observat de Francesconi şi Recchi*),
că naftalimida nu reacționează cu hipobromiţii sau hipocloriții al-
calini pentru a-dă acidul 1.5. aminonaltoic după reacţiunea lui
Hofmann. Lucrând la rece aceşti doi autori au obținut bromimila

1) Vezi loco cit la pag. 335.

3) Rec. de Tr. chir, de Pays Bas 10 pag. 4,
2) Gazz, Chim, Ital, 32 pag. 45 (1902),

350 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

sau clorimida corespunzătoare. Insă aceste halomenimide şi mai
ales bromimida sunt hidrolizate cu cea mii mare uşurinţă de apă,
sau de alcalii și dau naștere iar la naftulimida nealterată. Această
stabilitate a naftalimidei față cu alte imide simetrice, ca succinimila
şi ftalimida — cari dau reacţiunea lui Hofmann — se poate explică
prin prezența nucleului azotat hexagonal al naftalimidei, care este
mai stabil decât acela pentagonal al succinimidei și al ftalimidei.

Urmează din toate acestea că produsul obținut din naftalimidă
și hidrazină trebuie să aibă constituția simetrică reprezentată prin
schema I:

și numirea cea mai rațională care i s= cuvine este N-aminonaf-
talimida.

Această constituţie sa verificat în mod complect înlocuind
amidogenul cu hidrogen prin acțiunea acidului azotos sau a
hipobromitului de sodiu, căci astfel s'a putut reobține naftalimida
primitivă. Această trecere de la n-aminonaftalimida la naftalimida,
corespunzătoare prin ajutorul acidului azotos, este analoagă cu
aceea prin care Hantzsch şi Silberrad, cei dintâi au putut trece
dela N-dihidrotetrazina la triazol. Modul acesta de a reacționă al
acidului azotos asupra dihidrotetrazinei a fest explicat definitiv de
Buelow 1) demonstrând cu această ocazie că N-dihi lrotetrazina nu
are un ciclu hexagonal, cum se credeă înainte, dar trebuie să fie
considerată ca N-aminotriazol:

Şi
|

i Na
i: 40 A pt
IC cu
N Cu CH N ,
H
(Formula veche) (Formula nouă)

(N-aminotriazol)

1) Buelow Ber, 39 pag. 2621 (1906),

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 35

|
Buelow explică 1) eliminarea amidogenului şi formarea triazolului

în acelaș mod după cum v. Peckmann 2) explică trecerea de la este-
rul metilic al acidului N-amino-3. bromo-2. piridon-3. carbonic în
esterul metilic al acidului bromo-oxinicotinie, adică prin formarea
de protoxid de azot şi apă cum se vede din următoarele scheme:

A H
e UN OP AO ia A HCf CE
HC CH (e,
A CR zi
N—N ză
N-aminotriazol Triazol

In acelaș mod deci se va explică pierderea amidogenului din N-
aminonaftalimida :

(3) (8)

7 AR : —C al Ira —G
MIR az 15 ASTRID MIR € NA + H30 + NO

„DEAR Pa COD DE

Bai (3) H ON-0 poză 0

Este interesantă trecerea de la n-aminonaftalimida la naftali-
mida primitivă, care se poate face şi cu ajutorul hipobromitului de
sodiu ; insă în cazul acesta se desvoltă azot elementar, iar nu pro-
toxit de azot. Reacţiunea se poate exprimă prin următoarea
ecaaţie :

2C4aHgO-N3 + BrONa = Nabr + H3O0 + Na + 2Cy2HO2N.
care nu ține seamă de mecanismul reacţiunii, fiindcă nu s'a putut
izolă nici un produs intermediar.

CONCLUZIA

Recapitulând cele spuse, rămân stabilite următoarele :

1. Produsul reacțiunei între anhidrida naftalică și hidrazina este
identic cu acela ce se obţine din naftalimidă și hilrazină și din
naftalatul de soliu și hidratul de hidrazină.

*) c hiar cu ş ani Înaintea lui Buelow, Busch (C. 1901, | pag, 933 şi Der. 34, pap. 2311 (1901)
demonstrase că și pentru urazine se cuvine lormula pentagonală trinzolonicii și nu aceea hexa
gonală admisi pînă atunci,

?) Ber, 37, pag. 3837 (1904),

352 BULETINUL SOCIETAȚII DE STUNȚE

a e : E
2. Acest produs are constituţie simetrică reprezentată prin

schema :
La
teal die N—NII
AA
N

și se va numi N-aminonajtalhimida.

3. Prezenţa amidogenului se demonstrează prin bazicitatea sub-
stanţei (formarea de sulfat, clorhidrat, eloroplatinat și picrat), prin
uşurinţa cu care reacționează mai cu seamă cu aldehidele ; prin
formarea derivaţilor monoacilați cu formamila şi cu anhidridele
acizilor monobazici şi într'un mod încă mai doveditor prin obține-
rea produşilor de con lensare, — eliminând o moleculă de apă—,
cu anhidridele acizilor bibazici; în sfârșit, prin trecerea la naftali-
midă cu ajutorul acidului azotos sau a hipobromitului de sodiu.

PARTEA EXPERIMENTALĂ

Pentru obținerea n-amidonaftalimidei s'a întrebuințat anhidrida
naftalică, preparată după metoda lui Graebe 1), căreia i s'a adus
mici modificări. lată condiţiunile în cari s'a operat: o soluție de 25
grame de acenaften în 300 c.c. de acil acetic glacial — încălzit
prealabil la 850 întrun balon de un litru cu gâtul foarte lung
(40 cm) 2)—se tratează treptat cu 175 grame de bicromat de so-
diu sfărâmat în bucăţi mici, cu precauțiunea ca să nu se adauge în
cantități prea mari deodată şi să se agite continuu. După ce sa
adăugat tot bicromatul se mai încălzeşte 2—3 ore pe o baie de
aer la o uşoară fierbere, în care timp temperatura se menţine de la
sine constantă la 128%. Oxidaţiunea e terminată când începe
a se desvoltă anhidrida carbonică ; atunci se varsă totul în multă
apă, iar anhidrida naftalică ce se precipită se filtrează la trompă,
se spală cu apă rece şi apoi se dizolvă la cald în hidrat de pota-
siu 4 9/9. Pentru a obține acidul naftalic din soluția lui alcalină s'a

1) Graebe şi Gfeller. Ber. 25, pag. 653.
*) Cu un astfel de balon nu mai e nevoie de reirigerent ascendent și se poate agită mai ușor,

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 353

observat că e preferabil să se neutralizeze încetul cu încetul soluția
alcalină caldă cu acid clorhidric (1: 1), de oarece în modul acesta
acidul naftalic se depune sub forma de ace lungi (0,5 cm.). Dacă
insă neutralizarea se face la rece, acidul naftalic se precipită sub
forma de ace microscopice, cari se filtrează greu și nu se pot spălă
așă de bine ca acidul precipitat la cald. Acidul naftalic, după ce s'a
spălat bine cu apă rece se recristalizează de mai multe ori din acid
acetic glacial în care timp se transformă în anhidridă. Operând în
acest mod se obține un produs perfect curat cu un rendement
aproape teoretic şi—ceeace este mai important—nu e nevoie a în-
trebuință cărbune animal și nici de a recristaliză din aci«l azotic
de densitatea 1, 4.

Am încercat și procedeul lui G. Jaubert !) oxidând acenaftenul
în soluția acetică cu bicromatul de potasiu timp de 12—15 ore,
dar n'am obținut rezultat așă mulțumitor ca prin metoda sus de-
scrisă. Mai întâi de toate metoda lui Jaubert cere un timp mult
mai lung şi dă un rendement mai slab apoi produsul e în totdeauna
puțin colorat în brun şi prin urmare e absolut indisbensabil de
a-l recristaliză din acid azotic 1,4 după ce s'a decolorat cu cărbune
animal.

Acţiunea acetatului de hidrazină asupra anhidridei naitalice

Unei soluțiuni de 5 grame de anhidridă naftalică în 150 c.c.
acid acetic glacial i se adaugă la ferbere o soluţie de 6 grame de
sulfat de hidrazină şi 7 grame de acetat de sodiu în 100 c.c. de
apă fierbinte şi se continuă fierberea lichidului încă câteva minute.

De la început se observă că soluţia se îngălbeneşte și dacă anhi-
drida naftalică a fost perfect curată, rămâne limpede in tot timpul
fierberii. Dacă însă anhidrida naftalică conţine chiar urme de acid
naftalic, soluția nu se limpezeşte complect, de oarece acidul naftalic
nu s: combină cu hidrazina în aceste condiţii, deci soluția trebuie
filtrată. Din această soluţie si: depune prin răcire înceată n-aminv-
naftalimida sub forma de ace lungi elastice, de culoare galbenă
şi strălucitoare ca mătasea. Se filtrează la trompă, se spală cu apă

+) Gaza, chim, ital, 25 pag. 246 şi Der, 25 pag. 360 (1595),

354 BULETINUL SOCIETAȚII DE SPUNȚE

și se recristalizează. dizolvând-o în acid acetic glacial — în care e
destul de solubilă la cald — și diluând încetul cu încetul soluția ace-
tică cu de două ori volumul său de apă fierbinte. Rendementul este
cantitativ. Substanţa astfel purificată se topește la 262.

E de observat că n-aminonaftalimida fiind solubilă în acid ace-
tic glacial la rece în proporţie de 1%/0, prin diluare cu apă tot mai
rămâne o cantitate oarecare în soluțiune. Pentru a scoate şi partea
această se adaugă soluțiunii acetice puţin carbonat de sodiu până
când lichidul devine incolor prin precipitarea complectă a n-amino-
naftalimidei sub forma de ace foarte mici.

Analizele făcute cu substanțe din diterite preparațiuni au dat
următoarele rezultate:

I. 0,1019 gr. substanță au dat: 0,2528 gr..CO; şi 0,0394 gr. Ha0O,
[2072377555 » » » 0,5901 » n »0,0841 n n»
III. 0,1353 subst. au dat: 14,8 ce de Nla 6%2şi 739,8 mm.
INAO d) si I > iii aim, 6ce o Nila 440 25i 408 »
V. 0,4051 » i 416,6 ce 3» Na) 2106511754 »

Saal Calculat

2) IL ; JI III IV V pentru CysllgOaNa.
(50) 5367400, 10/75/7000 30 a pe i e ae za aa ae CU /BRI
EIO i 33 45 2100544030) 3 iii osie ue 0 oa a ae aa ae IE Pa
ÎN, Aa 04 cu Aa lo edil e cir ot 13428

Acţiunea acelatului de hidrazină asupra naitalimidei

Intr'un tub închis s'au încălzit la temperatura de 200%—2200 1)
timp de mai multe ore 0,5 gr. de naftalimidă cu 1 gr. de sulfat de
hidrazină și 7,5 gr. de acetat de sodiu peste cari s'au turnat 10 cc.
de acid acetic glacial şi ro cc. de apă. Dacă timpul de încălzire, nu
a fost suficient se observă în tub două feluri de cristale: unele de
n-aminonaftalimidă caracteristice — cum au fost descrise — şi
altele mai groase şi mai scurte tot galbene formate de un amestec
de n-aminonaftalimidă şi naftalimidă. Când reacţiunea e complectă

1!) Reacţiunea începe chiar pe la 1600, însă cere un timp mult mai îndelungat și pare a
4 ) p >

nu fi complectă,

|
4
!
(
A
|

Si, Îi

BULETINUL SOCIEPAȚII DE STDUNŢIE 35d

se obțin numai cristale de n-aminonaftalimidă cari filtrate la

trompă, spălate cu apă și uscate se topesc la 2620 şi se arată per-

fect identice cu cele obținute plecând de la anhidrida naftalică.
Acelaş lucra.se obține intrebuințând ftalimida potasică.

a SR
= 5

Acţiunea hidratului de hidrazină asupra acidului naftalic în
soluție alcalină

N-aminonaftalimida se mai poate obține ușor, plecând direct
de la acidul naftalic fără a-l transformă prealabil în anhidridă sau
imidă.

O soluție de o,s gr. de acid naftalic în ro cc. de hidrat de po-
tasiu apos (10%/[) se tratează cu 0,6 gr. de sulfat de hidrazină (sau
mai bine de biclorhidrat) şi se încălzește puţin timp la fierbere.
Să observă imediat că soluția se îngălbenește începând în acelaş
timp a depune cristale mici galbene, a căror cantitate creşte treptat
cu încălzirea. După răcirea lichidului, cristalele formate sunt filtrate,
spălate bine cu apă şi în urmă recristalizate din acid acetic după
cum s'a descris mai înainte!). Substanța obținută este şi ea perfect

ilentică cu aceea preparată prin metoadele anterioare.

N-aminonaftalimida este ușor solubilă în acid acetic glacial (la
cald până la 10%/, şi la rece aproape 1%]9); e însă foarte puţin so-
lubilă în acid acetic diluat mai ales la rece. In cloroform se dizolvă
chiar ceva mai bine ca în acidul acetic glacial, dar e puţin solubilă
in benzen, foarte puţin în alcool, eter, acetat de etil şi aproape in-
solubilă în apă. Are reacțiune neutră față de indicatori. Este o sub-
stanță extrem de stabilă care sublimă nealterată şi nu e atacată,
chiar la fierbere, nici de acizi și nici de alcali concentrați.

Fiartă mai multă vrerme cu hidrați alcalini în soluţie apoasă de
diferite concentraţiuni se dizolvă, iar prin răcire se depune o parte
cristalizată ncalterată ; restul se poate scoate din soluţie tot neal-
terat prin neutralizare cu acid clorhidric. Acelaş fapt se întâmplă
şi cu alcalii în soluţie alcoolică.

1) Cecace rămâne în apele mume se poate scoate, cum am spus mai înainte, nentralizând

soluția alcalină cu acid clorhidric diluat,

356 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚIE

De asemenea nu se descompune dacă e încălzită cu acidul elor-
hidric şi chiar cu acidul sulfuric concentrat până aproape de fierbere.

SAE VERI

Suliatul de N-aminonaitalimidă

N-aminonaftalimida se dizolvă uşor la rece în acid sulfuric con-
centrat, dând un lichid gălbuiu perfect limpede, dar cu o uşoară
fuorescenţă violetă. Diluând cu puțină apă această soluție se pre-
cipită o substanţă albă, care este sulfatul bazei; iar dacă adăugăm
mai multă apă, acest precipitat alb se ingălbeneşte, de oarece
sulfatul se hidrolizează punând în libertate baza. Acest sulfat nu e
stabil decâr in prezenţa acidului sulfuric de o anumită concentraţie,
însă odată izolat se poate păstră dacă luăm toate precauţiunile
pentru a împiedică orice contact cu vaporii de apă.

Cu cele mai mici urme de apă el se hidrolizează repede şi de
aceea câteodată se obține puțin colorat în gălbuiu în loc de in-
color. Pentru a-l obține cristalizat, cea mai bună metodă este de a
trată cu SO,H; conc. o soluțiune de n-aminonaftalimidă în acid

acetic glacial fierbinte. Prin răcire se depun cristale tabulare aproape:

incolore; se diluează lichidul cu eter absolut (care face să se mai
depună o parte din sulfatul ce rămăsese în soluție), se filtrează
repede la trompă şi se spală tot cu eter absolut.

Din cauza uşurinţei cu care se hidrolizează nu s'a putut analiză.

Clorhidratul de N-aminonaitalimidă

Tratând n-aminonaftalimida cu acid clorhidric concentrat se ob-
servă chiar la rece că cristalele galbene ale bazei devin albe opace,
îngroşându-se puţin prin formarea clorhidratului respectiv. Incăl-
zind până la fierbere, dacă cantitatea de lichid este suficientă se
dizolvă, iar prin răcire se depune în acişoare incolore. Insă în modul

acesta e loarte greu de a-l [iltră fără să se hidrolizeze şi de aceea

se obține în totdeauna mai mult sau mai puțin colorat în gălbuiu. .

Pentru a-l obţine incolor cel mai bine e de a dizolvă n-aminonaf-
talimida în acid acetic glaciat, conținând puțin acid clorhidric. Prin

PS CDI

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 357

răcire şi diluare cu eter absolut se depune sub forma de ace inco-
lore mici, cari filtrate repede la trompă şi spălate cu eter absolut
se pot păstra numai întrun media perfect uscat. Și această sare nu
s'a putut analiză din cauza ușurinței cu care se hidrolizează.

Cloroplatinalul de N-aminonaitalimidă

Turnând o soluție clorhidrică concentrată de clorură de platină
peste cristale de n-aminonaftalimidă, se observă că aceste cristale
se transformă într'o pulbere cristalină opacă de culoare galbenă
închisă. Se filtrează la trompă şi se spală cu un amestec de părți
egale de alcool și eter.

Aceasta este cloroplatinatul de n-aminonaftalimidă, cum o de-
monstrează dozarea platinei :

0,1503 gr. de cloroplatinat au dat 0,0339 gr. de platină

Găsit Calculat pentru (CaH3OaNa)aPtCl4
Pt. 90 22,56 23334 z
Mica diferință în minus (0,78) se explică prin ușurința cu care
3/
şi această sare se hidrolizează chiar cu amestecul de alcool şi eter.

Picratul de N-aminonajtalimida

Tratând la rece n-aminonaftalimida cu o soluțiune apoasă sa-
turată de acid picric, se obține picratul bazei, care se dizolvă la
cald în excesul de soluție, iar prin răcire se depune cristalizat în
ace galbene-portocalii strălucitoare. Aceste cristale filtrate la trompă
și spălate repede cu puţin alcool și apoi uscate, se topesc la 1920,

Și această sare se hidrolizează ușor, însă mai puţin decât cloro-
platinatul şi mai ales decât clorhidratul și sulfatul ; se poate păstră
chiar, după ce a fost uscată, fără descompunere.

0,1210 gr. de substanță au dat 15 cc. de N la 13" și 757 mm.

Găsit Calculat pentru : Cualla€ a Na Cella Na04

N"/9 15.72 15.55 0|-

358 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Acţiunea acidului azotos asupra N-aminonaftalimidei

După cum s'a amintit în partea teoretică, acidul azotos trans-
formă n-aminonaftalimida în na/talimidă, desvoltând protoxidul
de azot, contorm ecuațiunii următoare :

i 3) Elea, 0
pi CE
>= =
N 2 NINŢ EN EINI E ; / i 7
D= N-i-N Hz: = H30 + NO + ——= NIL
Ss / 0, i $ Z/ —C
E RE 0) ILON'0 IP E 0

lată condițiunile experienţei :

La o soluţiune saturată de n-aminonaftalimidă în acid acetic
glacial (care poate să conţie şi un exces de bază în suspensiune),
se adaugă la rece în porțiuni mici o soluțiune apoasă concentrată
de azotit de sodiu până când, atât substanța în suspensiune cât și
soluțiunea acetică, au devenit incolore. Diluând atunci cu apă se
precipită şi partea din substanţă ce se găseă în soluție, iar după fil-
trare şi spălare cu apă rece se obține substanța curată sub forma
de ace incolore mici fus. la 3000. Aceasta s'a demonstrat identică
cu naftalimida obţinută de Jaubert. Determinarea azotului a dat
rezultatul următor:

I. 0,1196 gr. de substanță brută cum se obține din reacțiune
au dat: 7,2 cc. de N la 230,2 şi 762 mm.

II. 0,1027 gr. de aceeaș substanță reeristalizată din acid acetic
glacial au dat: 6,0 ce. de N. la 70 şi 755 mm.

Găsit Calculat pentru: Cs3H7OaN
1 IL
0 .
N lo 6,99; 7,08 712

Pe lângă rezultatul analitic, identitatea acestei substanțe cu naf-
talimida lui Jaubert se mai confirmă şi prin punctul său de topire
300%, precum şi prin fluorescența albastră ce o arată în soluțiunea
sulfurică, dar mai ales prin faptul că dă un derivat potasie incolor.

Naftaloxima (n-hidroxinaftalimida) obținută tot de Jaubert, care
arată o fluorescență analogă în soluție sulfurică şi are şi punctul
de topire 284, se deosibeşte în mod caracteristic prin aceea că
sărurile alcaline ale acesteia sunt colorate în roșu,

*
% *

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 359

Acţiunea hipobromitului de sodiu asupra N-aminonaitalimidei

Cu hipobromitul de sodiu în soluție alcalină p-aminonaftalimida
se descompune cu desvoltare de azot şi dând derivatul sodat al
naftalimidei, din care cu HCl se poate scoate naftalimida identică
cu aceia obținută în cazul precedent. Punctul de topire al substanței
acesteia, recristalizată din alcool, este tot de zoo”; în acid sulfuric
dă aceeaş fluorescență albastră, iar derivații ei alcalini sunt incolori.

0,1358 gr. de substanță au dat 8 cc. de N la 129,2 și 770 mm.

Găsit Calculat pentru : Cs3 H3OaN
AA 2
Nlo 7;00 pe 2

Această reacțiune se poate exprimă prin următoarea ecuație :

2CaHzO2N2 + BrONa = NaBr + HO + N; + 2Cu,HO,N
N-aminonaftalimidă. Naftalimidă.

*
* *

Derivaţii acilaţi ai N-aminonaftalimidei

. . . . . . . . de.
Aceşti derivați se obțin prin acțiunea anhidridelor acizilor res-
pectivi asupra n-aminonaftalimidei, afară de derivatul formilic, care
a fost obținut prin încălzirea n-aminonaftalimidei cu formamida.

Formil-N-aminonaitalimida

Intr'o eprubetă se încălzește la 140”, timp de aproape o oră, pe
baie de acid sulfuric, 2 grame de n-aminonaftalimidă cu 15 grame
de formamidă, până când soluțiunea formată la început se decolo-
rează, iar degajarea de amoniac încetează aproape complect.

Prin răcire se obține o massă compactă de cristale slab gălbui,
care se filtrează la trompă şi se spală bine cu apă rece. Recristali-
zând apoi substanța din acid acetic sau formic concentrați sc ob-
ține în mici cristale prismatice aproape incolore, care se topesc
la 2470.

1) Loco cit. pag.

360 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Această substanță este formil-n-aminonaftalimida produsă după
reacţiunea următoare :

0 AR ia d 3)
j ;
/ Asul Dieu isa (i 5 ( nu
N SA | = / Neaga fe 45) &
astă NN o IN—N—0=0 + NE
/ N 2 Na ar CE Za N / E 7
< Sa Ft d Sa
e „az tre A tal 4
O (8)
0,2224 gr. substanță au dat 22,1 ce. de N la 13%5 şi 763.4.
Găsit Calculat pentru CyaHzO3N?2—CO.H
0!
N 9/, — 11,87 11,09

Formil-n-aminonaftalimida este o substanţă foarte stabilă ce se
poate recristaliză fără descompunere și din apă fierbinte, în care e
puțin solubilă, obținând-o sub formă de acişoare incolore. Tot aşă
se comportă faţă de alcool şi de eter. Acidul sulfuric concentrat
o dizolvă la rece, dând o soluțiune incoloră cu o slabă fluorescență
violetă, iar prin diluare cu apă se precipită substanța nealterată.

La cald acidul sulfuric concentrat o hidrolizează şi în acelaș timp
descompune acidul formic pus în libertate dezvoltând oxid de car-
bon. Acidul sulfuric diluat o hidrolizează numai la fierbere. In
acidul clorhidric este ca şi în apă foarte greu solubilă şi nu e hidro-
lizată decât prin fierbere îndelungată. Hidraţii alcalini diluați sau
concentrați o dizolvă foarte bine chiar la rece şi din această soluție
se poate reobține nealterată prin neutralizare cu HCI diluat. Fier-
bând însă soluția alcalină, derivatul formilic se hidrolizează.

Acetil-N-aminonaltalimida

Incălzind până la fierbere într'o eprubetă n-aminonaftalimida
cu un exces de anhidridă acetică, la început substanța se dizolvă şi
dă o soluţie slab gălbue. Se continuă cu fierberea până când această
soluție devine compl=ct incoloră. Prin răcire lentă se obține un
precipitat cristalin alb, care se filtrează la trompă, spălându-l bine
cu alcool și apoi cu eter în cari e aproape insolubil la rece. Acest
produs este: Acetil-n-aminonaftalimida rezultată după ecuațiunea
următoare:

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 361

/ 4 l CHa / AN [|
—6 -H | pe Sa
9 Ni ) 0 dă 4 AS / A CHa
a e pps Ia
/ c/ Stă "0 C A za SI CO-—GHa COOU
î. CHa Zu

|. 0,1041 gr. substanță brută, cam rezultă din reacțiune, au dat
10,2 cc. N.la 15% și 744 mm.

II. 0,1900 gr. substanță recristalizată din acid acetic diluat au dat

17,8 cc. de N. la 120 şi 755 mm.

Găsi: : Calculat pentru: CusHsO0.NsH—CO—CH;.
1 DI
1)
Da 1,38 11,16 A VETI

Acetil - n-aminonaftalimida este aproape insolubilă în apă
chiar la cald, tot așă în alcool şi eter; este uşor solubilă în acid
acetic glacial, dar mai puțin în cel diluat din care se recristalizează
foarte bine, obţinând-o in ace mici incolore fus. la 2250. Este
fcarte stabilă ; se dizolvă în hidraţii alcalini, dar nu e hidrolizată
nici la fierbere. In acidul sulfuric concentrat se dizolvă chiar la rece
dând un lichid incolor fără să se producă hidroliza ; în adevăr, prin
diluare cu apă — băgând de seamă ca lichidul să nu se încălzească
prea mult, se reobține derivatul acetilat nealterat — solubil în hi-
draţii alcalini. Dacă însă soluțiunea în acidul sulfuric concentrat se
încălzește, atunci derivatul acetilat se hidrolizează complect, de
oarece prin diluare cu apă multă se obține n-aminonaftalimida pri-
mitivă. In acidul clorhidric concentrat se dizolvă numai la fierbere,
dar atunci se hidrolizează. Atât acidul clorhidric cât și acidul sul-
furie dacă sunt diluaţi nu o hidrolizează nici chiar la fierbere.

Benzoil-N-aminonaftalimida

Acest derivat se obţine fierbând o soluție concentrată de n-a-
minonaftalimidă în acid acetic glacial cu un exces de anhidridă
benzoică până la decolorare complectă. Prin răcire se depun
cristale albe mici aciculare, cari se filtrează la trompă, se spală cu
alcool și apoi cu eter, și în urmă se recristalizează din acid acetic
diluat.

Astfel purificat se prezintă în ace foarte mici perfect incolore,

302 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STUNȚE

cari se topesc la 2920. El este un produs foarte stabil. Se di-
zolvă greu în hidraţii alcalini cari nu-l hidrolizează nici la cald.
Acidul clorhidric atât concentrat, cât şi diluat nu-l dizolvă şi nici
nu-l hidrolizează chiar prin fierbere.

Acidul sulfuric concentrat însă îl dizolvă la cald, dar îl hidroli-
zează complect.

E greu solubil în alcool şi eter mai ales la rece, și foarte puțin
în apă; solubil însă în acid acetic concentrat, dar mai puțin în cel
diluat.

0,1538 gr. de substanță recristalizată au dat cc. 11.4 de N la
120 şi 755 mm.
Găsit Calculat pentru (Cysl110aNa—CO—Cgllz)

NO/, 8.83 8.84

Derivali ai N-aminonaitalimidei cu auhidridele acizilor bibazici

Anhidridele acizilor bibazici reacționează cu n-aminonaftalimida
în două mo'luri deosebite, după cum ele derivă din acizii bibazici
aciclici sau ciclici.

Anhidridele acizilor aciclici dau mai întâiu un pro lus de adițiune,
formând un acid amic, care prin încălzire directă, sau încă mai
uşor în prezenți de acid acetic glacial, pierd o moleculă de apă,
dând naştere la imidele corespunzătoare. Singurul acid amic, care
nu Sa putut transformă în nici un mol în imida respectivă, este
acela ce se obţine prin condensarea directă a n-aminonaftalimidei
cu anhidrida maleică.

Anhidridele acizilor czclze: dau direct imida corespunzătoare fără.
să se producă mai întâiu faza interme liară de acid amic. Insă pe
când anhidrida ftalică reacţionează cu foarte mare ușurință și dă
chiar la rece, în prezența acidului acetic glacial imida corespun-
zătoare, anhidrida naftalică nu reacționează decât atunci când se
topesc împreună cantități echimoleculare ale celor două substanțe,

BULETINUL SOCIETATII DE STUNȚE 363

DERIVAŢII SUCCINICI

Acidul N-naitalimil-succinamie

= ÎN—NH.CO-—CHa—CHa—CO0H
/

N >—C
ÎN 5 ri

|
(8)

Dacă la o soluțiune caldă de n-aminonaftalimidă în acid acetic
glacial se adaugă un mic exces de anhidridă succinică şi se lasă să
se răcească, se obține o massă cristalină care se filtrează la trompă
și se spală cu aci] acetic glacial şi apoi cu alcool concentrat. Sub-:
stanța astfel obținută este produsul de adițiune al n-aminonaftali-
midei cu anhidrida succinică şi de oarece este comparabil cu un
acid suceinamic substituit la azot, se va numi acidul n-naftalimil-

suceinamic, înțelegând prin naftalimil radicalul: Cuzite IZA

Reacţiunea și constituția produsului obținut se pot exprimă prin
ecuațiunea următoare :

p Ș. O 0 îi 200) (0)
ANI
al 1 p0— Ca 4 S-A
> = N— NC SI 0/7 | S < / SI Peco ATU m ăla
7 N = i P, IN /
= Azore, a SG ă
Î. > |] S 4 |
(3) 0 Rp e (9)

Acest acid este foarte puţin solubil în alcool, este insolubil în
apă şi nu se hidrolizează nici la cald prin acţiunea ei, însă se hi-
drolizează foarte uşor cu hidraţi alcalini, dând n-aminonaftalimida
primitivă.

Se dizolvă în carbonați și bicarbonaţi alcalini cu desvoltare de
bioxid de carbon, dând sarea corespunzătoare.

0,1956 gr. de subst. au dat 14,6 cc. de Nla 9" şi 771 mm.

Calculat pentru

Gasit (Cua Ha Oa)N—N—(0 (CHa) COOIL
că
N. 9,17 9,00

A0/ BULIPINUL SOCIEPAȚII DE ȘTIINȚE

Suecinil-N-aminonaftalimida
sau
Naftalil-N-amino-succinimida

Acidul descris mai sus fiind. încălzit în etuvă la 172% sau fiert mai
mult timp cu acid acetic glacial, pierde o moleculă de apă şi dă
succinil-n-aminonaftalimida, conform cu ecuaţiunea următoare:

Prea (ÎN PRON A) CPS MD ONE a SI
d SS : /G0— CH, —GH3—CO'OH Z ae cui,
1-6 N—NI 0: 4 NN |

Purificarea acestui nou compus, adică eliminarea micilor canti-
tăți de produs de adițiune ce eventual ar mai fi rămas nealterate,
se face tratând pro lusul brut cu o soluțiune concentrată de carbo-
nat de potasiu, care dizolvă, după cum am văzut, produsul de adi-
țiune transformându-l în sarea de potasiu solubilă în apă. Filtrând
la trompă şi spălând cu apă se obține o substanță albă, cristali-
zată în mici prisme opace, cari sunt insolubile în apă chiar la
cald, şi cari se topesc la 2270.

Este solubilă la cald în acid acetic glacial și în alcool concen-
trat. Pentru a o recristaliză cea mai bună metodă este de a face o
soluţie fierbinte în acid acetic glacial sau în alcool concentrat și a
diluă soluția cu apă caldă, lăsând apoi totul să se răcească încetul
cu încetul.

0,1140 gr. de substanță au dat 9,2 cc. de N la 120 şi 762 mm.

Găsit Calculat pentru CysHsOaNa.C4H403

NO/9 9,70 9,55.

Substanţa aceasta este foarte stabilă ; nu este hidrolizată decât
la cald de acidul sulfuric concentrat.
Hidraţii alcalini o dizolvă puțin dar nu o hidrolizează, căci prin

neutralizare se precipită incolor și nealterat.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 365

De oarece succinil-n-aminonaftalimida nu mai are nici un hidrogen
acid, trebuie să admitem că solubilitatea substanței în alcali să fie
datorită deschiderii unuia din cele două nucleuri imidice:

Dar fiindcă substanța rămâne tot nealterată prin această solu-
bilizare, adică nu se hidrolizează complect, urmează că nucleul care
se deschide să fie neapărat acela al naftalimidei. In adevăr, dacă
s'ar produce deschiderea nucleului succinimidic, ar rezultă acidul
amic descris înainte, care, în prezența hidraţilor alcalini, se hidro-
lizează, după cum am spus, cu cea mai mare ușurință. De altfel
această explicație se confirmă și frin modul cum se comportă, față
de alcalii, naftalil-n-aminonaftalimida care, după cum se va arătă
mai departe, s= dizolvă în alcalii, însă fără să se hidrolizeze com-
plect. -ăci prin neutralizarea soluţiunii alcaline s= reobţine nealte-

*t
DERIVATUL OBŢINUT CU ANHIDRIDA MALEICĂ

Acidul N-ailtalimil-iumaramie

bete (8) (0)
ZA !
y a A ( Far
SEES IN=— / ||
/ N P / N Fi HC—COOIN
/ 4

Lăsând câtva timp la rece un amestec de n-aminonaftalimidă
și anhidridă maleică în prezența acidului acetic glacial, se observă
că amestecul își schimbă aspectul și proprietățile devenind o sub-
stanță albă și aproape insolubilă în acid acetic glacial, chiar la cald,
deși ambele substanțe primitive sunt solubile mai ales la cal. Pro-
dusul alb microcristalin, astfel obținut, se filtrează la trompă, se
spală cu acid acetic și apoi cu apă. Analiza și proprietăţile îl carac-

erizează ca fiind un produs de adițiune, adică un acid amic :

366 DBULIPINUL SOCIETPAȚIL DE STIINȚIE

(8) 0 8) (8)

ee A Ar C—Cul G Nu „cul.

Se RI Aa oa E etnii ii

Se IA Ser | a SIE: | HC—COOI
Pai Sa G—Cu d D= N

0,2097 gr. de substanță au dat 16,1 cc. de N la 120, 4 și 755 mm.

Găsit Calculat pentru C43H702NaC4llaOa
0 . =
No 9,13 9,05.

Acest acid este solubil cu efervescenţă în carbonați şi bicarbonați
alcalini și se reprecipită nealterat cu acid clorhidric sau sulfuric
diluați. Este de asemenea solubil în hidrați alcalini și nu se hidroli-
zează cu escesul d= hidrat nici la fierbere. Se dizolvă chiar la rece
în acid sulfuric concentrat, dar prin diluare cu apă se hidrolizează
complect dând n-aminonaftalimida primitivă.

E foarte solabil în amoniac şi prin evaporarea parțială a solu-
țiunii se obține sarea de amoniu cristalizată, care e uşor solubilă în
apă. Tratând soluţia neutră a sărei de amoniu cu o soluţie tot ne-
utră de nitrat de argint se precipită sarea corespunzătoare de ar-
gint, foarte solubilă în amoniac și în acid azotic. Dozarea argintu-
lui a dat următorul rezultat:

0,1595 gr. de substanță au dat 0,0413 gr. de argint metalic.
Găsit i Calculat pentru Cs2l170>NaC4HsOzg

Ag%/0 259 25,8

Acidul n-naftalimilfumaramic este solubil şi în acetații alcalini, şi
prin tratare cu acetatul de plumb dă naștere la sarea corespun-
zătoare de plumb de culoare albă, insolubilă în apă.

Cercetarea făcută cu scopul de a trece de la acest acid amic la
malein-imida, corespunzătoare prin eliminarea unei molecule de apă
(în mod analog cum s'a făcut cu derivatul succinic), a dat un rezul-
tat negativ, cu toate că s'a variat în diferite moduri condiţiunile de
experiență. Chiar prin încălzire directă la 140” sau prin fierbere cu
acidul acetic glacial rămâne tot nealterat. Dacă încălzirea substanței
se face peste 180%, atunci ea se topește descompunându-se cu des»
voltare de gaze. |

BULETINUL SUOCIETAȚII DE STIINŢE » 367

Din cele două scheme stereoisomere ce se pot prevedeă teore-
ticeşte pentru acest acid amic:

8) 8) IE PNESI INC) 1

ÎN | / 1] ]

< > sc SU p0———C n Sl 0>0—G

Se N—NZ —( NN |

SR Ps up HOOC—CH SA N 6000H

—— IS y == N |

4 / l N Z/ d INI
I (forma cis) II (forma trans)

cea dintâiu trebuie înlăturată, de oarece ar trebui să permită cu uşu-
rință eliminarea unei molecule de apă și deci formarea nucleului
imidic. Urmează dar că constituția acestui acid să fie reprezentată
prin schema II şi prin urmare trebuie să admitem că în momentul
a lițiunii se face o isomerizare trecând de la forma maleică la forma
fumarică mai stabilă.

x
* Ec

DERIVAŢII OBȚINUȚI CU ANHIDRIDA CITRACONICĂ

Acidul N-naflalimil-ecitraconamic

si 0 Oi CI
U |
A At S C—CzC—COVII
po SN—N
* AT

Tratând la rece n-aminonaftalimida cu un exces de anhidrida
citraconică, în prezența acidului acetic glacial, se formează după
câtva timp cristale prismatice albe greu solubile in acid acetic.

Aceste cristale, filtrate la trompă, spălate cu acid acetic glacial
şi apoi cu alcool au fost analizate și s'a obținut:

0,1595 gr. de substanță au dat 11,5 cc. de Nla 11,3 şi 703 mm.

dura (ID ACI ASI Ebert Satin a Na (vila Ja

N”, 8,90 8,64

Substanţa e solubilă cu efervescenţă în carbonati şi bicarbonaţi
alcalini și se precipită cu acizi diluați (HCI sau SO). Cum se
vede substanța aceasta este acidul N-naftalimilcilraconamic re

365 : DULIETPINUL SOCIETPAȚII DE SPIINȚIE

zultat din adițiunea unei molecule de anhidridă citraconică cu una
de n-aminonaftalimidă, după ecuațiunea următoare :

(8) (8)
Si A |
sd AM 00 GH a 0=0 Cu
AS ua € Lo O a-i |
Aga d i îi i AN E: „RI a SU C pe K |
= 0 XCiăe So < Sc; HOOG—C—C]
ri dk Nr

Acest acid tratat cu un exces de hidrați alcalini nu se hidroli-
zează nici la cald. Cu amoniacul dă o sare solubilă în apă, care se
poate obţine cristalizată prin evaporarea soluțiunii. Această sare
dizolvată în apă distilată dă cu nitratul de argint sarea corespun-
zătoare de argint sub forma unui precipitat alb cristalin puţin so-
lubil în apă caldă foarte uşor solubil în amoniac dar insolubil în
acid azotic.

%
Citraconil-N-aminonattalimida
sau
Naitalil-N-aminocitraeonimida

EI Mrs (8) (8)
/ Si] ]
€ PC g (Uh
= NN
€ Do NO—G— Ca
pr |] ||
(8) 8)

Acidul n-nalftalimilcitreconamic fiind încălzit în etuvă la tempe-
ratura de circa 140” sau fiert cu acid acetie glacial pierde uşor o
moleculă de apă dând produsul de condensare fuzibil la 245", con-
form cu ecuaţiunea următoare :

i: 4 | !
70 0=C (ii d Sau /0—G—H
4 AS = Sa Y /
== E: Nic | a N-NE LH
/ 4 / N
N =; HO:0C=C—CH4 € Sat pi (OEE6jit,
403) ÎS Z | ]

Acest produs de condensare se poate obține şi direct (fără a mai
trece prin cel de adiţiune), fierbând n-aminonaftalimida cu un exceş

PULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 369

de anhidridă citraconică, care în acest caz joacă şi rolul de deshi-
dratant. Adăusând după răcire eter etilic se precipită produsul de
condensare sub forma d= pulbere cristalină albă fuzibilă tot
i 2450.

0,1339 gr. de substanță au dat 10,9 ce. de N la 130,8 şi 752,5 mm.

Găsit Calculat pentru Cu3HsO3N2C;H4Os
ŢO
N'/, 960 9,15

Este insolubil în apă şi eter, ușor solubil în alcool din care
cristalizează — prin diluare cu apă — în mici tăblițe incolore. Este
foarte stabil, nu se hidrolizează nici chiar prin fierbere cu acidul .
clorhidric diluat sau concentrat.

In hidraţii alcalini se dizolvă la cald dar nu se hidrolizează nici
la fierbere. Singur acidul sulfuric concentrat îl hidrolizează la cald.

DERIVATUL CU ANHIDRIDA FTALICĂ

Pialil-N-aminonailalimida sau Naftalil-N-aminoitalimida

/ $ (6 (0i=—
N i FE A
bbei da I—NS
4 PR AM Ey]
>—C C—
ş ff || || i A
(8)

După cum s'a spus la începutul acestui capitol, anhidrida ftalică
dă deadreptul ftalhl-n-aminonaftalimida tără să se poată izolă
produsul intermediar de adiţiune, adică acidul ftalamic corespun-
zător.

La un amestec de 2 grame de n-aminonaftalimidă și 1,5 grame
de anhidrida ftalică se adaugă puţin acid acetic glacial și se lasă
câteva minute la temperatura ordinară.

Reacţiunea incepe imediat şi se observă că cristalele galbene de
n-aminonaftalimidă dispar din ce în ce dând naștere unui produs
microcristalin perfect alb, care sc separă la trompă spălându-l cu
acid acetic și apoi cu apă caldă,

370 BULETINUL SOCIETAȚII DE SPIINŢI

ta]
i,

| + 30

€ > |
NS / -
A ATA)

Recristalizând acest produs din acid acetic glacial — în care e
destul de solubil la cald și aproape insolubil la rece — se obţine
sub formă de tăblițe albe strălucitoare, cari se topesc la 2801.

Ftalil-n-am nonaftalimida se dizolvă în hidraţii alcalini la fierbere,
fâră însă a se hidroliză complect cu punerea în libertate a n-aminona-
ftalimidei. Prin acidificare cu un acid diluat se reprecipită nealte-
rată. În cazul acesta ca şi în cele precedente trebuie să admitem că
solubilitatea substanței în hidraţii alcalini e datorită unei hidrolize
parțiale a unuia din cele două nucleuri imidice, care se reînchide
imediat, când prin acidificarea soluţiunii se pune în libertate acidul
amic respectiv.

Acidul clorhidric, chiar concentrat, nu o dizolvă și nici nu are
acțiune asupra ei. In acidul sulfuric concentrat se dizolvă chiar la
rece şi prin diluare se reprecipită nealterată; dar dacă se încăl-
zeşte soluțiunea sulfurică şi apoi se diluează, atunci se produce
hidroliza complectă, punându-se în libertate n-aminonaltalimida.

Analiza făcută cu substanţa recristalizată din acid acetic glacial
a dat următorul rezultat :
|. 0,1837 gr. de substanță au dat 0,47 17gr.de CO; şi 0,0600 de Hz0O
[].0,2595 » » » » » 1yce.deNla 9 şi 771 mm.

Găsit * Calculat pentru Csoll6OaNa.Ca[l 40s
0
C lo 7003 70,15
0
H lo 3,60 2,95
1)
N lo 3,04 3,19

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STUNȚE 4 371

DERIVATUL CU ANHIDRIDĂ NAFTALICĂ
Naitalil-N-aminonaitalimida

/ A C c-— Z 8 AN
SS > ci, fi pi
aa ÎN—N =
pu SI La oda pa
AN canta zAe 4 ji SS 4
(8) (8)

Pentru a obține acest derivat singura metodă care a dat rezultat
pozitiv este următoarea: Pe o baie de acid sulfuric se încălzeşte la
temperatura de 240'—260" un amestec echimolecular de anhidridă
naftalică şi de n-aminonaftalimidă.

Intre aceste limite de temperatură amestecul se topeşte mai întâiu
şi apoi se solidifică din nou. După răcire se dizolvă în foarte puţin
acid sulfuric concentrat (la rece sau cel mult la o temperatură foarte
puțin ridicată) ; iar, prin diluare cu apă se precipită naftalil- N-
aminonajtalimida în stare pură.

Este o substanță foarte stabilă. Ea se dizolvă în hidraţii alcalini,
însă fără să se hidrolizeze complect nici prin fierbere, acidificând
soluțiunea alcalină ea se reprecipită nealterată. In acidul sulfuric,
după cum s'a arătat mai sus, ea se dizolvă chiar la rece fără des-
compunere, dar la cald se hidrolizează complect, dând n-amino-
naftalimida. In acidul clorhidric, chiar concentrat, rămâne nealte-
rat chiar la fierbere.

0,2004 gr. de substanță au dat 12,4 cc. de N la 160,8 şi 752 mm,

Găsit Calculat pentru CrgHeOaNa.Cuallo02
N ji 0 7>26 7>15

E -i

Derivați obţinuţi cu aldehidele

N-aminonaftalimida reacționează în general cu aldehidele, dând
naștere la produși de condensare prin eliminarea unei molecule de
apă. Fac excepție la această regulă aldehidele arilice, cari, având
un oxidril fenolic în poziția para cu grupul aldehidic, dau mai în-
tâiu un produs intermediar de adiţiune ; dar acești compuși de adi-
țiune pot să piardă în anumite condițiuni o moleculă de apă trans-
formându-se în produsul de condensare corespunzător. Dacă însă

319 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

oxidrilul fenolic este eterificat, atunci regula generală se păstrează
şi se obține direct produsul de condensare fără a trece prin com-
pusul intermediar de adițiune, Oxidrilul fenolic în poziția orto (în
aldehida salicilică) nu provoacă abatere de la regula generală. Cu
aldehida resorcilică — care are doi oxidrili fenolici unul în poziția
orto şi celalt in para — reacţiunea este influențată de fiecare oxi-
dril şi din pricina aceasta se obține un amestec de produs de adi-
țiune şi de produs de condensare.

Printre aldehidele cari au fost încercate, singura care se abate
complect de la regula sus menționată este aldehida formică. Cu
aceasta nu s'a putut obține nici un produs de compoziție constantă,
cu toate că s'au variat în diferite moduri condițiunile experienței.
Din cele obținute ar rezultă că aldehida formică are şi în cazul
acesta tendința să dea produși de adiţiune oximetilenici, mai mult
sau mai puțin condensaţi, după cum se întâmplă în multe alte ca-
zuri cunoscute.

DERIVATUL CU ALDEHIDA ETILICĂ

Etiliden-N-aminonaitalimida

E IN 0
Z ÎS
= ON—N=CH—CIlg
se gl
N a
(8)

Turnând într'o eprubetă aldehida etilică de curând distilată peste
n-aminonaftalimidă se observă că incepe imediat o reacțiune ; iar
cristalele galbene de n-aminonattalimidă sc transformă în mici
cristale incolore solubile în excesul de aldehidă. Distilând soluțiu-
nea aceasta sau diluând-o cu eter, se obține o massă albă de cri-
stale mici aciculare.

Acest produs după ce s'a filtrat la trompă şi spălat cu eter, se
recristalizează dizolvându-l din nou în aldehidă etilică şi repreci-
pitându-l cu eter. Substanţa astfel purificată se topeşte la 1720 şi
este etiliden-n-aminonaftalimida, formată prin eliminarea unei

BULETINUL SOCIEPĂȚII DE ȘTUNŢE 373

molecule de apă între aldehida etilică şi n-aminonaftalimida după
ecuațiunea următoare :

O O
E Sa cea A (OD SEI,

Sr A brazi zi
P C DP 0=Cu = Da < noima at
î./ “ Sepi

0,1952 gr. de substanță au dat 20,3 cc. de N la 230,5 şi 755 mm.

Găsit - Calculat pentru CsaHeOaNaCsH,
N 9/3 11,9 11,8.

Este ușor solubilă chiar la rece în aldehida etilică şi în acid acetic
glacial, precum şi în alcool mai ales la cald, greu solubilă în eter şi
în apă.

Toţi acizii minerali, precum şi acidul acetic diluat, o hidrolizează
imediat chiar la rece, dând substanţele din cari s'a obținut. Acidul
acetic concentrat nu o hidrolizează, dar e suficient să se adauge
apă pentru ca hidroliza să se producă imediat. În hidraţii alcalini
şi în amoniac se dizolvă puţin la rece, iar la cald se hidrolizează.

* *

DERIVATUL CU ALDEHIDA BENZOICĂ

Benziliden-N-aminonaitalimida

d | 3)
emit Seiei i
> di N—N=0H-C
er săi A
d

Tratând n-aminonaftalimida cu aldeida benzoică la rece în pre-
zența acidului acetic glacial sau chiar în prezența unui acid mine-
ral diluat, ca acidul clorhidric sau sulfuric, se obține o massă de
mici cristale albe aciculare care sc dizolvă uşor dacă se adaugă un
esces de acid acetic glacial. Diluând cu cter această soluție acetică
se precipită produsul reacţiunii sub forma de mici cristale aciculare
incolore, care se filtrează la trompă şi se spală cu eter până dis-

374 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

pare mirosul de aldehidă benzoică. Substanța astfel obținută este
benziliden-n-aminonaj talimida :

9)
( Aa e
Da N—N'H, + O ea , ou

4 Pi |

Zi Se a E
Se SS = N
= SN—N=—CH—4
pe SC iii al RA
$ E
VA

Pentru a o purifică se redizolvă substanța în atât acid acetic gla-
cial fierbinte încât să nu cristalizeze prin răcire ; iar această soluție
răcită se diluează cu eter. Astfel purificată, se topește la 2070.
0,0990 gr. de substanță au dat 7,4 ce. de N la 50, 2 şi 7545 mm.

Găsit Calculat pentru (CsHgOaNsCH—CsHg

NO/o 9,15 9,35

E de observat că pentru obținerea la rece a acestui derivat este
necesară prezența unui acid oarecare.

Se poate însă obține acelaș derivat în mod direct — fără pre-
zența acidului — prin încălzirea n-aminonaftalimidei cu un esces
de aldeidă benzoică. După decolorarea complectă a lichidului se
adaogă la rece eter etilic, care precipită derivatul benzililenic,
identic cu cel preparat în modul precedent.

Benziliden-n-aminonaftalimida este o substanță foarte stabilă.
Este foarte uşor solubilă în aldehida benzoică, greu solubilă în al-
cool și în eter. E testul de solubilă în acid acetic glacial, mult mai
puţin însă în cel diluat. Însolubilă în apă şi în alcalii diluați sau
concentrați și nu se hidrolizează cu ei nici chiar prin fierbere. Nu
se dizolvă în acidul clorhidric, chiar dacă e concentrat, şi nu se hi-
drolizează nici la fierbere. Acidul sulfuric concentrat din contra o
dizolvă la rece şi o hidrolizează prin diluare.

*
* *

BULETINUL SOCLETAȚII DE SPUNŢIE 315

DERIVATUL CU ALDEHIDA CINAMICĂ:

Cinamiliden-N-aminonaitalimida

= j N N=CH=CH=CH-—€ A
în.
DP

Tratând la rece n-aminonaftalimida cu aldehida cinamică în pre-
zența acidului acetic glacial se produce cinamiliden- N-aminonaf -
talimida prin eliminarea unei molecule de apă după ecuațiunea -
următoare : ee

FE Di (6)
J/ ÎS
7 NA a,
Ş Ai N SĂ ; 4

= ÎAN—N'Hs + O: CH—-CH=GH—< > = HO 4
e Du N/A

4 / y

= 9)
Z. i -

Și în cazul acesta reacţiunea nu are loc decât în prezența unui
acid.

Cinamiliden-n-aminonaftaliinida este o substanță albă cristali-
zată în ace mici incolore fusibile la 196%, greu solubilă în alcool și
insolubilă în eter, fapt de care se prolită tocmai pentru a o scoate
din soluția acctică, la prepararea ei, și pentru a o curăți de esce-
sul de aldehidă cinamică.
|. 0,1220 gr. de subst. brută au dat 8,8 cc. de Nla 7%şi 750 mm.
Il. 0,1157 gr. de subst. recris.au dat 3,95 cc. de N la 26% și 740 mm.

CGAsit Calculat pentru CuglgOaNa(CID)a— Col

I. N”]g 575 5,59
II. NO/a 8,71

376 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

DERIVATUL CU ALDEHIDA SALICILICĂ
Ortooxibenziliden-N-aminonaitalimida

DE. E
«E: ..

Soluţiunea de n-aminonaftalimidă într'un esces de aldehidă sa-
licilică, tratată la rece eu puţin acid acetic glacial, dă imediat pro-
dusul de condensare al celor două substanțe cu eliminarea unei
molecule de apă.

A iC) OH
(XA
PA RE RER E TE
Sf ÎN a > = H30 +
ce el
A (0)
C
== 0; OH
SATA SSI |
AS 4 CA ZA ES
=== SN—N=CH—< >
/ N / ÎS
€ (oil 3 A
NS 4

Acest produs este o substanță albă cristalizată în ace foarte fine
fusibile la 2320, care fiind uscate se electrizează îndată prin atin-
gere. Ş
0,3339 gr. de substanță au dat 25,3 ce. de N la 210, 2 şi 749,5 mm.

Găsit Calculat pentru CysHgO3N-: CH—CsH40H
NO, 8,88 8,86

Acest derivat este insolubil în apă, alcool şi eter, puţin solubil
în acid acetic glacial rece, mai mult însă la cald. Se dizolvă în hi-
drați alcalini mai ales la cald, dar nu se hidrolizează cu ei nici la
fierbere. In acidul sulfuric concentrat se dizolvă la rece şi se hidro-
lizează prin diluare.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 377

DERIVAŢII CU ALDEHIDA PARA-OXIBENZOICĂ
Derivatul de adiţiune

Lăsând la rece câtva timp un amestec de N-am'nonaftalimidă şi
de aldehidă para-oxibenzoică în prezența acidului acetic glacial, se
obține o massă de cristale subțiri aproape insolubile în acidul ace-

tic glacial și în eter.

Analiza arată că avem a face cu un produs de adiţiune, între
n-aminoraftalimida şi aldehida para-oxibenzoică, care se formează
după ecuațiunea următoare:

= —
RI
9)
j 9)
Se
Ai _q : sli
=— i ZE Op de Da
— 04 OH ——
o |
0
0,1908 gr. de substanță au dat 14,15 cc. de N la 220 şi 760 mm.
Găsit: Calculat pentru : CysHsOsNa OCH—CeH4OH
NU] z
N'/o 8,58 841

El este insolubil în apă și aproape insolubil în eter şi alcool,
foarte puţin solubil în acid acetic glacial chiar la cald. Cu toate
acestea prelungind fierberea în acid acetic glacial, compusul devine
solubil, dar în acest caz solubilizarea se produce de oarece se eli-
mină o moleculă de apă prin acţiunea deshidratantă a acidului acetic,

iar ceeace rezultă este para-oxibenziliden-n-aminonaj talimida :
0

4 Sc
i [i i] 74
D= ideea “
S = (97/ +
SSD .
(5,

Să) BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE

Para-oxihenziliden-N-aminonajtalimid

Acest nou pro lus se depune sub forma de mici prisme de cu-
loare slab gălbue, fusibile la 283Y— 254", dacă se lasă să se răcească
soluțiunea acetică de mai sus.

“1 este destul de solubil mai ales la cald în acid acetic glacial,
mult mai puțin însă în alcool şi în eter insolubil în apâ. Se dizolvă
în hidraţii alcalini mai ales la cald, dar nu se hidrolizează decât
prin încălzire cu acid clorhidric concentrat sau acid sulfuric.

Pentru analiză sa întrebuințat substanța ce sa obţinut prin
transformarea unei porţiuni din produsul de adițiune a cărei dozare
de azot s'a dat mai sus.

0,1546 gr. de substanță au dat 12,1 ce de N la 2212 și 756 mm.

Găsit Calculat pentru CisHeOaNa: CH—Cs4Oll
NO/, 9,01 3,59

Și produsul de adițiune se topește la aceeaș temperatură de
283%— 284", dar în acest caz se observă în partea superioară a
tubulețului (efilată) o mică' cantitate de apă, ce se elimină din pro-
dusul de adiţiune pe la 120%—1309.

De oarece acest produs de adiţiune pierde apa înainte de a se
topi e natural ca punctul său de fuziune să fie identic cu acela al
para-oxibenziliden-n-aminonaftalimida.

EA
* x

DERIVATUL CU ALDEHIDA ANISICĂ

Para-metoxi-benziliden-N-aminonajtalimida

Tratând'la rece o soluțiune de n-aminonaftalimidă în aldehidă
anisică cu puțin acid acetic glacial, se obține aproape imediat un pro-
dus alb acicular, greu solubil în acid acetic glacial și insolubil în eter.
Prezenţa acidului acetic sau a oricărui alt acid mineral este nece-
sară şi în cazul acesta, altfel reacţiunea nu se produce nici la fierbere.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 379

Acest produs filtrat la trompă şi spălat cu eter până dispare
mirosul de aldehidă anisică se topeşte la 217" şi este fara-me-
toxibenziliden- N-aminonaftalimida :

(2)

P 4 i]
Pe a (> pa
A te = h N
/ N—N H3 + 0 =CI— =
/

i S-a ——
—— ÎN—N=CH— € FOCI + I20
AST SI /
y |]

ile (8)

0,1051 gr. de substanță au dat 8,1 cc. de N la 25%,5 şi 754,5 mm.

Găsit Calculat pentru Cs HgO2N3CgHs0

N %/e 8,74 8,50

Faţă de acizi și de alcalii se comportă întocmai ca şi derivatul
benzilidenic sau cinamilidenic.

Comparând modul cum se comportă aldehida anisică şi para-oxi-
benzoică față de n-aminonaftalimida se vede că cea dintâiu, care
are oxidrilul fenolic eterificat, dă numai produsul de condensare,
pe când a doua, în care oxidrilul este intact, dă naştere la com-
pusul de adițiune din care apoi se poate obține produsul de con-
densare eliminând o moleculă de apă.

Derivatul cu aldehida rezoreilică

Lucrând cu aldehida rezorcilică în acelaș mod descris la alde-
hida para-oxibenzoică, se obține un produs pulverulent, care se fil-
trează la trompă și se spală cu mult acid acetic şi eter pentru a
scoate excesul de aldehida rezoreilică.

Cu toate acestea substanța obținută astfel nu e omoyvenă, exa-
minată cu lupa se observă ușor că e formată din două genuri de
cristale, unele mici gălbui și altele mari şi perfect incolore, Chiar

380 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

la analiză pentru azot dă o valoare intermediară între produsul de
adițiune şi acela de condensare prin eliminare de apă.

0,1811 gr. de substanță au dat 13 ce. de N la 220,7 și 755,5 mm.

Găsit
N 0/0 8,28
Calculat pentru produsul de adițiune Calculat pentru produsul de condensare
N %/p 8,00 N Jo 8,43

Incălzită în tubuleț începe să se înroșească pe la 180%, dar nu se
topește nici până la 2930.

Neputând reuși a obţine în modul acesta o substanță uniformă,
tot produsul de mai sus s'a fiert cu acid acetic glacial până la di-
zolvare complectă. In timpul fierberii produsul de adițiune ce se
găseă în amestec s'a transformat în produsul de condensare prin
eliminarea unei molecule de apă şi prin răcire s'a depus :

2. 4. Dioxibenziliden-N-amimnonaftalimida

Ea se prezintă sub forma de mici prisme gălbui, şi examinată la
microscop se arată perfect uniformă.

Cum eră de prevăzut acest produs de condensare nu se topește
nici până la 2931.

lată şi rezultatele analizei :

|. 0,1164 gr. de subst. au dat 0,2929 gr. de CO; și 0,0374 gr.
de [Hs0.

II. 0,1713 gr. de subst. au dat 12,7 ce. de Nla 249,8 şi 755 mm.

Găsit Calculat pentru CysHsO2Na.CH—CeHa(OH)e
C%/, 68,62 C %/. 68,65
Ho 3257 Ig sui
NOlo 8,45 No 843

Această substanță este foarte stabilă, se dizolvă ușor la rece în
hidrații alcalini diluați sau concentrați și se reprecipită nealterată
cu acid clorhidric, şi nu este hidrolizată nici prin fierberea cu hi-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 381

drații alcalini. Acidul clorhidric nu numai că nu o dizolvă, dar nu o
hidrolizează nici prin fierbere. Numai acidul sulfuric concentrat o
dizolvă la rece şi o hidrolizează prin diluare. -

*
* *

DERIVAŢII CU ALDEHIDA PROTOCATECHICĂ

Derivatul de adiţiune

ea Eat 8) OH
/ NS L H Sti
e ITI ENE pe, TI
Da Di i
ai 5 A
N A 4

Lăsând în contact câtva timp la rece aldehida protocatechică şi
n-aminonaftalimida în prezența acidului acetic glacial se obţine
produsul de adițiune sub forma unei substanțe microcristaline de
coloare slab gălbue insolubilă în apă, alcool, eter şi ester acetic,
foarte puțin solubilă în acid acetic glacial.

O
d a au ESI
„i o S—0H =
îs y e /

Incălzită în tubuleț începe a deveni brună pe la 260, iar la 280
se înegrește complect fără a se topi.

Incălzită brusc la 280% trece prin aceleași faze, dar tot nu se to-
pește.

0,1728 gr, de subst. au dat 12,05 cc. de Nla 219,4 și 749,5 mm

CAsit Calculat pentru Ca HuOaNa' 3 Hou

N*/o 7,98 5,0

)

382 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Accastă substanță se dizolvă în hi lraţii alcalinila rece, colorând
soluția în brun. Acidificând soluţia se depune N-aminonaftalimida,
care nu se mai redizolvă în hidraţii alcalini la rece. Insolubilă şi
nehidrolisabilă în acidul clorhidric.

*
* %*

5. 4. Dioxibenziliden-N-aminonaitalimida

Prin fierbere mai îndelungată cu acid acetic glaciul, produsul de
adițiune descris mai sus trece în soluţie, pierzând o moleculă de
apă şi dând naştere la produsul de condensure carc, prin răcirea
soluției, se depune încetul cu încetul sub forma de cristale prisma-
tice gălbui.

se E UL NO OH
y Ă
aa a
= N—N—C. 0)
< A pa Nae On! i OC A
e A |
8)
PU OH
i |
La iai
Si ON—NCHS P—0H + UL
zi ; A A)

0,1115 gr. de subst. au dat 8,1 cc. de N la 220 şi 753,5 mm.

Găsit Calculat pentru CysHgOaN3.CH— CeHa(OI1)
N */o 8,34 8.40

Această substanță se deosebeşte de pro lusul de adițiune priu
aspectul său și mai ales prin solubilitatea în acid acetic. Incălzită în
tubuleț se comportă întocmai ca şi produsul de adițiune. Se dizolvă
uşor în hidrații alcalini, fâră a se hidroliză chiar la fierbere. In aci-
dul clorhidric nu se dizulvă și nu se hidrolizează. Acidul sulfuric

BULETINUL SOCIETĂȚII PE ŞTIINŢE 383

concentrat o dizolvă la cald şi o hidrolizează, căci prin diluarea
soluţiei răcite se depune n-aminonaftalimida.
DERIVAŢII CU VANILINA
Derivatul de adiţiune
O 0— CH3

/ S BSE |
( Sti Em dea
Li

Si SN Rua >—0H
ci i PA „a
ÎN i

)
Ținând la rece câtva timp un amestec de vanilină şi de n amino-
naftalimidă în prezența acidului acetic glacial, se obține un produs
cristalizat în ace gălbui, grupate în mameloane. Accsta este pro-
dusul de adițiune între vanilină şi n-aminonaftalimidă :

E pl +0 OcIL.
A |
€ —c E e N
2 Ma NN ozcu-€ 0 =
ei maă PN—N ZCH— OH =
< pe Su ul
0

Incălzit în tubuleț, pierde apa pe la 120'—130” şi se topeşte
apoi la 2235”. El trebuie să fie perfect spălat de acid, de oarece este
foarte ușor hidrolizabil de acizi chiar foarte diluaţi. Spălat bine
de acizi este insolubil în apă și nu se hidrolizează nici prin fierbere.
Se dizolvă în alcool la cald, și de oarece e aproape insolubil la rece,
se poate foarte bine recristaliză din acest dizolvant.

|. 0,1524 gr. de subst. au dat 0,3653 gr. de CO; şi o,o555gr

de H,0O.
1]. 0,1154 gr. de subst. au dat 8,occ. de Nla 225 și761,5 mm,
Calculat pentru:
Gasit CusliaOsNa O: CHI Cal,OIL- OC
le 05.94 (elf n Yo)
Ho 4-3 Ho 44

4 ; ( =
N /o 7.53 No 7,09

384 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Acest produs de adițiune este aproape insolubil la rece în hi-
draţii alcalini, dar se colorează în brun; iar prin încălzire trece în
soluţie cu o culoare gălbue.

Neutralizând această soluție cu acid clorhidric se depune n-
aminonaftalimida. In acid clorhidric diluat se hidrolizează fără a se
dizolvă. Acidul acetic diluat foarte mult o hidrolizează de asemenea.

o a (8) 0—CH3
Z N ( | et |
SI Pa IN PATE PE
= NN— N = CH —< >—0I
NS
A S
Gea natur /4 |
(9)

3. Metoxi. 4. oxi-benziliden-N-aminonaitalimida

Dacă produsul de adiţiune descris mai sus se încălzește în etuvă
la temperatura de 130%—140" până la greutatea constantă, — şi
chiar mai repede dacă ridicăm temperatura până la 160'—se obține
produsul de condensare prin eliminarea unei molecule de apă.

Ta a
SS A ÎN=Ns === G ast Pa =
SA a os
(8)
ude î) OCH,

— =

zu
Sl SN—N=CH—g P—
JA îi A N=CH 4 / OH + HO
Sr

Transformarea produsului de adițiune în produsul de condensare
se poate face tot așă de bine și prin fierbere îndelungată cu acid
acetic glacial, în care se dizolvă bine la cald. Prin răcire se depune
sub forma de ace prismatice incolore. În fine, acest produs de con-
densare se poate obţine chiar direct fierbând mai mult timp soluția
acetică de n-aminonaftalimida și vanilină. Dacă timpul de fierbere
este prea scurt, se observă că substanța obținută este un amestec
de produs de adițiune și de produs de condensare.

3. Metoxi 4. oxi-benziliden-n-aminonaftalimida este o substanță

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 385

puțin stabilă, căci se hidrolizează uşor chiar cu urme de aeizi. In
apă distilată— perfect neutră—nu se dizolvă și nu se hidrolizează
nici la fierbere, dar e de ajuns o urmă de acid pentru a o hidraliză
imediat. Se dizolvă bine în alcool fierbinte din care prin răcire se
depune în firișoare incolore lungi şi subțiri, cu punctul de fuziune
228%, identic — cum eră de prevăzut — cu acela al produsului de
adițiune.

|. o,r12r or. de subst. au dat 0,2845 gr. de CO; şi 0,0447
gr. H30.

II. 0,1128 gr. de subst. au dat 8,oce. de N la 20% şi 751 mm.

Găsit Calculat pentru CraHsOaNaC7Ha—OH-—OCHa
CO] 6921. C%/. 69,33
H*o 443 0/6 4
NO, 8,18 N, 8,09

DERIVATUL OBŢINUT CU PIPERONALUL
Piperoniliden-N-aminonaitalimida

(9) 0 CHa
/ | = ital |
P, pesU N |
/ Nar 7
Pasa N—N =CH—< =0
Z sl DA

(8)

Amestecul de piperonal şi n-aminonaftalimidă lăsat în prezenţa
acidului acetic glacial timp de două zile, chiar ia temperatura or-
dinară, dă direct produsul de condensare cu eliminare unei mole-
cule de apă sub forma de pulbere microcristalină albă:

0—CHs

p. d)

/ Ș Î |
—CN /

A DR SN—N'Ha + 0:=CH—( —0 = 504
< 0/4 AR /

(1) CI

386 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

— — —_—_

Reacţiunea are loc şi în alcool — fără prezența acidului acetie
glacial, — însă nu e complectă nici după şase zile in aceleași con-
dițiuni ca sus.

Se dizolvă bine în acid acetic la cal |, fără descompunere, nu tre-
buie însă să se încălzească până la fierbere, căci atunci se hidroli-
zează rezinilicându-se parțial. Pentru a o recristaliză, cea mai bună
metodă este de a diluă cu eter etilic o soluție acetică saturată la
rece ; se obține astfel sub forma de cristale mici aciculare incolore
fusibile la 273%.

Piperoniliden-n-aminonaftalimida este foarte greu solubil în al-
cool, în eter şi aproape insolubilă în apă la rece; fierbând-o cu apă
se dizolvă puțin, dar na se hidrolizează. Nu se dizolvă în hidrații
alcalini şi nu se hidrolizează nici la cald. In acidul sulfuric concen-
trat însă se dizolvă şi se hidrolizează prin diluare cu apă. Tot aşă
se dizolvă la cald în acilul clorhidric concentrat şi se hidrolizează,
de oarece prin neutralizarea soluțiunei răcite se depune n-amino-
naftalimida.

|. 0,1177 gr. de subst. au dat 0,3020 gr. CO; şi 0,0404 gr. HO.
II. 0,2180 gr. de subst. au dat 153,7 ce. de N la 1530, 4 şi 746 mm.

Găsit Calculat pentru CysH6OaNa:CH. UsHgOaCIla
=0 = 0 =,
C'/, 6997 C'|. 69,74.
_Ţ0 Q 0
at 3,81 lată 351.
[ lo) 0
N'|, 8,38 N, Sura.

DERIVATUL CU ALDEHIDA VERATRICĂ
3. 4: Di-metoxi-benziliden-N-aminonaitalimida

(9) O.CH,

=== N—N =GH—< D—0.CH,
< pa Sf
(N)

Acest produs se obține lăsând timp de două zile n-aminonalfta-
limida într'o soluţie alcoolică a unui esces de aldehidă veratrică.
le la început se observă cum cristalele de pn-aminonaftalimidă
sunt transformate treptat. dând loc unor cristale mici aciculare și
incolore, cari se prin în massă.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 387

i o _ocu,
| N 6 d

N. 5 Tar
i PON—N:H3+0 —CH—4 A O0CH3 = HO +
| i a /

(9) OCE,

EN SA)

Pentru a-l purihcă e de ajuns să se spele bine cu alcool, — în
care este insolubil la rece, — curățindu-l astfel de escesul de alde-
hidă. Se poate recristaliză din benzen, în care se dizolvă bine la
cald, dar e aproape insolubil la rece. Perfect curat acest produs
se prezintă cristalizat în acişvare incolore fusibile la 229".

0,2148 gr. de subst. au dat 15 cc. de Nla 18 şi 751 mm.
____ Găsit Calculat pentru CysH6ONa: GIL. HL(OCH3),
N'/, 8,09 7,78.

El este insolubil în alcool, eter, acetonă şi în apă. Se dizolvă
ușor în acid acetic glacial la cald şi prin diluare cu apă, după răcire,
se depune nealterat.

Fierbând însă soluția acetică diluată se hidrolizează. Nu se hi-
drolizează însă prin herbere cu apă. In acidul clorhidric concentrat
«ste insolubil, dar se hidrolizează imediat. In acidul sulfuric concen-
trat se dizolvă la rece dând o soluţie galbenă cu o uşoară fluores-
cență verzue, iar prin diluare cu apă se hidrolizează. In hidraţii al-
calini, concentrați sau diluați, nu se dizolvă și nici nu se hidrolizează.

Derivatul cu chinona

a N—N=/ ==)

pp —

Incălzind până la fierbere un amestec de n-aminonaftalimidă și
un exces de chinonă, în acid acetic glarial, începe să se depună
imediat un precipitat microcristalin, roșu-portocaliu, insolubil. în
“xcesul de acid,

Acesta «ste produsul de condensare între o moleculă de n-

388 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

aminonaftalimidă și una de chinonă, rezultat prin eliminarea unei
molecule de apă.

Acest produs este foarte stabil. Incălzit în tubuleț până la 293"
nu se topește şi nici nu se descompune.

Nu se dizolvă în nici unul din dizolvanţii obișnuiți (apă, alcool,
eter, benzen, ester acetic, cloroform, acetonă, acid acetic).

Se dizolvă în hidrații alcalini diluați sau concentrați, dând o so-
luţiune de coloare roşie caracteristică iar prin neutralizare cu acid
clorhidric se depune nealterată, deoarece tratată din nou cu hidrat
de sodiu se redizolvă cu aceeaş coloare. Se dizolvă în acidul
sulfuric concentrat dând o soluție tot roşie, coloare care nu
se schimbă chiar după o fierbere mai îndelungată. Diluând cu
apă multă soluția sulfurică, chiar după ce a fost fiartă, se precipită
produsul nealterat, căci, tratând acest precipitat cu un exces de
hidrat de sodiu trece în soluție cu coloarea roșie caracteristică.

Acidul clorhidric concentrat sau diluat este fără acțiune asupra lui.

0,1076 gr. de subst. au dat 9,3 ce. de N la 240și 761 mm.

Găsit Calculat pentru Ca HeO2Na. CeH40

N %/o 9,54 N %/. 9,27

— pr.

Această lucrare a fost făcută in laboratorul de chimie organică a Institutului de
Chimie de sub direcțiunea d-lui prof. Dr. C. I. Istrati..

Profit de această ocazie să aduc incă odată d-lui prof. Dr. Istrati, prinosul meu de
adâncă recunoștință și de admiratie.

In acelaș timp imi indeplinesc si plăcuta datorie mărturisind aci viua mea recuno-
ștință d-lui Dr. Adr. Ostrogovich, care mi-a propus tema acestei lucrări și care cu
cunoștințele și marea d-sale experiență m'a condus cu multă bunăvoință In tot cursul
acestei lucrări.

M. A. Mihailescu
Set de Incrări la Institutul de Chimie.

—

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE. 389

CONDENSAREA PARAMETILCICLOHEXANONULUI

Dr. V. HÂNCU

Cetonele aciclice au tendința de a se condensa sub influența
agenților deshydratanţi, cu eliminarea de una sau mai multe mole-
cule de apă; de exemplu, acetona care dă Mesitiloxidul prin eli-
minarea unei molocule de apă din două molecule de acetonă. Apoi
Foronul prin eliminarea a două moiecule de apă din trei de ace-
tonă și, în sfârşit, Mesitilenul, dacă din produsul din urmă (Foron)
se mai elimină o moleculă de apă, rezultând astfel inchiderea ci-
clului benzenic.

D-rul Mannich 1) în urmă a încercat a obține aceleași conden-
sări, pe o cetonă ciclică, urmând aceleaşi procedee ca la cetonele
aciclice, obținând rezultate cari se pot exprimă astfel :

II. 3C6Hl490 = CusFlasO + 2H0O
II. 390 = CusHaO + 3H20

Prima din aceste reacțiuni este comparabilă cu cea de la forma-
ţia Mesitiloxidului și s'a făcut cu ajutorul Etilatului de sodiu ca
condensant. Asemenea face câteva indicări Valach ?) asupra con-
densării a doua după care sar forma Foronul din aceton.

Un interes cu mult mai mare i s'ar atribui condensaţiei a treia,
care corespun le cu formula Mesitilenului format din acetonă.

Ea ar duce prin formarea unui nucleu benzenic la un nou ciclu
foarte simetric, ce ar corespunde cu formula :

CgFHoy

Dodecahidrotrifenilen

Acesta a fost preparat din ciclohexanonă (de către Mannich)
prin ajutorul acidului sulfuric şi alcoholului methilic.
Analog cu frumoasele rezultate obținute de Valach și Mannich

1) D. Berichte 29, p. 2965—1896,
2) Berichte 29, p. 2965—1906,

390 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

noi !) am realizat prin acțiunea acidului brombhidric în soluție ace-
tică asupra esterului acetic al formei enolice, al Parametilciclohe-
xanonei o con lensare mai întâiu între două molecule ce se pot
exprima cu ecuația următoare :

CH, co CH, CO
HO OCJO__ Ele CHy ES == 5 GU
se GE Ec Ga, Ec (DER IG CH
CE a Ia a IC er : e -
= C CH, C
zu A /
H CH, H CH

Aci în loc de a obține adițiunea unei molecule de acid bromhi-
dric la una de ester, după cum ne aşteptam; acidul bromhidric a
saponificat mai întâiu esterul acetic a Parametilciclohexanonei. şi
pe urmă prin scoaterea unei molecule de apă a condensat-o dând
CuqHaa0.

O altă condensare şi mai avansată am obținut-o cu parametil-
ciclohexanona prin intermediul acidului sulfuric şi a alcoholului
metilic.

Pentru aceasta am pus în prezență, într'un balon cu refrigerent
ascendent şi încălzit până la fierbere, Parametilciclohexanona cu
acid sulfuric şi alcool metilic. Lăsând lichidul să se răcească, se
observă după 43 de ore că se depun cristale aciculare ca rezultat
al condensărei a trei molecule de Parametilciclohexanona prin
eliminare de trei molecule de apă :

H CH H CH
V V
(e C
FIA GE EC CH,
I.C CH Ș CH
a Ca ac 4 = 2 La Sa 2
(6 (09) (e CHa le € C CH,
53| == |
Cl, n U HI
[Es] C (sa ze c<
HCL Sc CHI, iC SS a CIIg
Ha Ha
He i He CH,
CH, Por 2 CH, poa

HI, A
Dodecahidrotrifenilen-meta-trimetil

1) Mannich şi Hâncu, Berichte Hefte 3, 568—1908,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE o

Din punct de vedere însă, al formulei de constituție, e de remar-
cat faptul, că prin condensare am obținut o substanță în molecula
căreia se găsese paâtru cicluri hexagonale, din cari unul benzenic.

Incercările pentru condensarea celorlalți doui izomeri Metilici-
clohexanonă cu metilu, în poziția orto şi meta, au rămas fără
rezultate dacă să lucrează în aceleaşi condițiuni ; îmi rezerv insă
dreptul de a cerceta condensarea şi în alt mod.

Dodecahidrotrifenilen-meta-trimetilul se dizolvă în acid acetic
concentrat la cald. Am reuşit ca prin oxidarea lui cu acid cromic
în soluție acetică să oxidez cu multă uşurinţă radical metilici, obți-
nând în modul acesta un nou compus, a cărui formulă poate fi re-
prezentată astfel :

H
C—CH3 Cs ler
EC că, + 9.0 H,C CH,
$ CH j CH
HaC SS Ca E] HO pr 0 E]
E ci > CH = C G CH,
| |]
| |
i Li! E
SAMA ai C et lei
EC NE CH, So DA 4 COOII
IL | H,
us CH, Se i
0 iata a HOOEZ SS e
CH, CH,

Acid Dodecahidrotrifenilen-meta-tricarbonie

PARTEA EXPERIMENTALĂ

Condensarea Parametilciclohexanonei prin ajutorul acidului
brombhidric în soluţie acetică !)
CH, CO
EC NC = C CHA
Sal | | |
Ă pc e zi ar SPA Hu,

Ha A
II CH

Parametilciclohexanon-ortociclohexaniliden-para-metil

') Mannich și Hâncu, Berichte 29 pag.

392 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

S'a luat patru grame de ester acetic al parametilciclohexanonei
căruia i s'a adăugat treptat şi la rece opt grame acid bromhidrie
(soluție acetică de acid bromhidric 33 %]9).

La început mă aşteptam ca acidul bromhidric să se adiţioneze
la Parametilciclohexanonă, dar din contră, acidul bromhidric a
saponificat mai întâiu esterul și pe urmă, prin eliminarea unei mo-
lecule de apă între două molecula de cetonă, a dat produsul de
condensaţie : 2C„H,3Oa = Cy4FHaO + H3O. Acest produs de con-
densaţie a fost destilat la presiune de 13 mm. şi a trecut la tem-
peratura de 157—159, obținând o substanță aproape incoloră.
Ca probă că este cetonă sa preparat oxima sa, care după o nouă
cristalizare are punctul de topire neregulat începând la 156 şi abia
la 1640 se topeşte complect. Pentru analiză s'a luat:

0.1231 gr. substanță care a dat 0.2932 CO? şi 0.0966 [H>0.

0.1231 gr.substanță au dat 6.65 cm. N la 180 şi 755 mm. pre-
siune.

A flat E Calculat pentru C4HayON
(E) > ASo O => 73-93
070528 Ei > o
ÎN0/ = 6:30 N = 537
Produsul de condensare a trei molecule de Parametilciclohexanonă
H CH,
V
C
H,C €
el Ale CH,
E (i CH,
IC cZ sea CI Ia
He,
Esec. CH
i Pe Za Si
CH,

Dodecahidrotrifenilen-trimetil-meta

Pentru obținerea condensării am luat aci 175 gr. alcohol me-
tilic, căruia i-am adăugat 5o gr. acid sulfuric concentrat şi 50 gr.
Parametilcicluhexanonă din fabrica Poulene Freres din Paris, ce
mai întâiu a fost purificat prin ajutorul bisulfitului de sodiu. Ames-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 393

tecul pus în prezență într'un balon cu refrigerent şi încălzit până
la fierbere mai multe ceasuri (14 ore), lichidul clar la început, după
11), ore de fierbere începe să se turbure în urmă își schimbă co-
loarea devenind brun închis cu eflorescență verzuie, apoi încetul
cu încetul să separă la suprafața lichidului globule uleioase de co-
loare galbenă şi de mărime variabilă. În aceste globule, dacă se
lasă lichidul la o temperatură joasă, timp de 48 ore, se observă
niște cristale lungi aciculare insolubile în apăș alcohol, eter, etc.

Lichidul se filtrează la trompă, iar cristalele obținute se pot
spălă cu eter direct pe filtru, se recristalizează din acid acetic gla-
cial fierbinte din care imediat se obțin cristale prismatice sublima-
bile, având punctul de topire 198%—200". Apele mume se tratează
tot în aceleaşi condițiuni și cu aceeaş proporţie de alcool metilic
şi acid sulfuric și apoi se lasă să se răcească. După 48 ore de ră-
cire găsim din nou cristale, acestea după filtrare şi spălare cu eter
se prezintă sub forma de lamele de diferite mărimi insolubile în al-
cool, eter, acid sulfuric, etc., greu solubile în acid acetic glacial
la cald, din care prin răcire cristalizează ca şi primele sub forma
aciculară, având acelaș punct de topire.

Analiza a dat următoarele rezultate :

0.1222 gr. substanță a dat 0.4001 gr. CO? şi 0.0944 er. HO.

Aflat Calculat pentru CasHzo

6U/5=— 89-29 GU 280.40

HI /, == 10.56 HO/, = 10.60
OXIDAREA

Dodecahidrotrifenilen-metatrimetilului

H COOH

CH,
| II

07 a do los

HAC € CHa

CH
>C Ha
HOOC e SP

CH,
Acid Dodecahidrotrifenilen-meta-tricarbonic

394 BULETINUL SOCIEPAȚII DE STIUNȚI

2 gr. de dodecahidrotrifenilen-meta-trimetil se dizolvă în 20 gr.
acid acetic glacial la cald, căruia i se adaugă picătură cu picătură
dintr'o soluțiune de acid cromic 1 gr. la 20 în acid acetic concen-
trat. Aci oxidarea se face imediat (după fiecare picătură). Se adaugă
atâta soluție de acid cromic până când reducerea încetează, iar
soluția din verde devine roşu-brună când se lasă să se răcească.
După 1], oră soluția se filtrează și la filtrat se adaugă un egal
volum de apă, obținându-se imediat un precipitat floconos abun-
dent, ce după filtrare se cristalizează in acid acetic diluat în ace
mătăsoase foarte fine, având punctul de topire 139%— 1400.

E de notat faptul că dacă la oxidare nu se mânuește cu oare-
care precauţiune şi se adaugă de odată prea multă soluţie de acid
cromic, oxidația fiind împinsă prea departe substanța se distruge
foarte uşor, astfel că la adăugarea apei numai dă nici un precipi-
tat. Mai bine să observăm limita sau să introducem mai puțin oxi-
dant decât mai mult, de oarece substanța neoxidată cristalizează
la rece și poate fi foarte uşor separată prin filtrare. Astfel că
eroarea se poate evită. Substanţa oxidată e de o coloare albă-
gălbuie cristalizată în ace foarte fine.

Analiza ne-a dat următorul rezultat :

0.1127 substanță au dat 0.2796 CO, şi 0.0671 gr. HO.

Aflat &A Calculat pentru Ca Ha40g
CU = 57 CU ==167:80
ȘI) 2 sue Riu a e e

Am încercat de asemenea să obțin și nitroderivaţi, dar fără re-
zultat pozitiv. Substanţa în acid azotic concentrat și la cald se oxi-
dează cu mare ușurință, dar pentru moment n'am găsit mijloacele
să-l cristalizez.

Ca dovadă e faptul că, diluând cu apă acidul azotic, obținem un
precipitat galben solubil în NaOFH şi reprecipitabil în HCL. Dacă
oxidaţia se împinge mai departe, substanța se distruge complect.

Voiu continua cu cercetările în această direcție.

Lucrare făcută în laboratorul de chimie analitică (Universitatea din Bucureşti)
şi ținută la Societatea de ştiinţe în seara de 22 Fevruarie 1910.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 395

ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE

——.—

LES PEUPLES SPORADIQUES : CONTRIBUTION A L'ETUDE ANTHROPOLOGIQUE
DES ALBANAIS RENCONTRES PRINGIPALEMENT DANS LA DOBRODJA

PAR
M. EUGENE PITTARD

A lire les auteurs qui parlent des Albanais, origine de ce peuple
nous parait tout ă fait inconnue. De Hahn et Lejean les conside-
rent comme les descendants des anciens Iilyriens (ce qui ne sienifie
pas grand chose au point de vue anthropologique) refoules au
VIle sieele par les Slaves et qui refoulrent eux-memes les Grecs 1);
Il semble que ce sont les historiens bizantins qui ont parle, pour
la premiăre fois, des Albanais, connus alors sous le nom d'Ar-
vaniti. Le mot ture Arnaoute serait une corruption d Arvaniti. Les
Albanais eux-memes s'appellent Skipetars (Schkipitar, Skipitar)
ce qui voudrait dire montagnards.

On n'a gutre discute, jusqu'ă present, que Porigine historique et
lingruistique des Albanais. La premicre est complătement obscure.
La linguistique semblerait les apparenter aux anciens Pelasges.
Adami di ”) les appelle »Pelaszes du nord et pense qu'ils sont restes
stationnaires et trangers ă la langue et ă la civilisation hellene
jusqwă la domination romaine. Ils parlaient jusqu'ă ce moment lă,
leur idiome propre, commun dans toute la grande Macedoine.

Gcographiquement les Albanais sont separes en deux groupes
par le fleuve Schkoum (Scombi, Gen€sus). Le groupe du nord porte
le nom de Gh&gues (Ghâges, Guigues) celui du sud ie nom de
Toskes (oschkes). Trois religions sont professces par ce peuple:
musulmane, catholique *), grecque. Les Ghegues sont musulmans
et catholiques ; les Toskes sont musulmans et orthodoxes.

1) G. V. Hans, AM/banesische Sutien, lena 1854; LEIAN ///nogra/hie de la Turguie
, 54; 8 7
d Furape, Gotha, 1861, DUTEMPLE, Grande Fncyclof die, article Albanie.

Certain» auteurs ont pretendu que les Albanais n'avaient aucune espăce de ressemblance ni

d'alhnitt «sous le rapport de la langue, du caractire ethnique et de lapparence physique
vec aucune des autres races qui ont p-uple ou peuplent encore la Turquie d'Europe»,
3) Y, Apamini, Les Pelasgei et leurs descendanis les Albanais, le Caire, 1903,
3) Les Ghigues catholiques sont considere; comme les descendants des Albanais qui soutin-
rent les guerres du XVe sikcle contre les Turcs, et furent oblig; Vabord de s'expatrier de la

region de Scutari apres la prise de cette ville (1478).

396 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Un certain nombre d'Albanais habitent en dehors de la T urquie
d'Europe (Italie du sud, Autriche-Hongrie, Bessarabie) !).

Le total de la population albanaise est impossible a connaitre
exactement. Il parait osciller autour de 1.400.000 individus ?).

Nous ne connaissons encore que tr&s imparfaitement les carac-
teres anthropologiques des populations albanaises. Il est vrai que la
penetration scientilique en Albanie n'est pas precisement facile.
Les documents anthropometriques recueillis jusqwă ce jour sur la
population vivante 2) concernent 3o Albanais provenant en grande
partie des districts de Prizren et de Djakova mesures par Gliick *),
et 25 Albanais provenant de districts divers, mesures par nous
memes au cours de nos recherches anthropologiques dans la IDo-
brodja 5).

Pour en rester simplement aux caracteres, fournis par P&tude
du crâne, nous ajouterons que les deux series ci-dessus indiquent
la repartition suivante des divers formes crâniennes : Gliick trouve
13.309 de formes dolichoc&phales ; 401], de mesocephales ; 33.39],
de brachycephales; 13.30 d'hyperbrachycephales. — Pittard
trouve (classification Deniker): 120/, d'hyperdolichocephales; 12%/g
de sous-dolichocephales; 8%/, de mesocephales:; 20%], de sous-bra-
chyeephales ; 120%/, de brachycephales et 36%/, d'hyperbrachyce-
phales. Dans la scrie de Gliick la majorite appartient aux formes
brachyce&phales (en laissant de cote les crânes mesocephales). Il en

1) Il faudrait savoir si ces Albanais le sont simplement de nom, ou de langue ; ş'ils sont con-
sider6s comme tels par simple tradition historique, ou si, vraiment, ils se rattachent, par leurs
caractires anthropologiques, aux Albanais de Turquie.

3) Il est bien entendu qwune statistique exacte des diverses populations qui habitent la
Turquie d'Europe est, actuellemen?, impossible. Tous les chiiires publies jusqu'ă ce jour sont
sujets ă caution. Selon que les divers auteurs avaient a soutenir la thtse bulgare ou grecque.,
les m&mes populations sont inscrites sous les denominations trăs dificrentes, Entre autres pu-
blications, nous avons sous les yeux les deux suivantes qui fournissent, pour les divers peuples
balkaniques — et pour les Albanais en particulier, — des statistiques trâs varices, Ed. Stan-
tord, Cazze e/hnolozigue de la Turpuie d Euvobe et de li Grâce et memoire sur la rebartilion
actuelle des races dans la peninsule illvrigue. Paris, 1577 ; — F. Bianconi, ///nographie et
statistigue de la Turguie d! Europe et de la Grăce, Paris, 1877. On pourrait en ajouter d'autres.
La date de ces publications est interessante ă constater.

3) GIUFFRIDA-RUGGERI, Comeribu/v alPan'ropologia fisica delle regioni dinariche e danu-
biane e del Asia anteriore. Archivio per | Antropologia e LEtnologia, 1908.

1) GLUCK, Zar Physischen Anthropologie der Albanesen, Wissensch. Mitth. aus Bosnien und
der Hercegovina, Wien, 1897.

») Buc, PITTARD, Conzribution ă Vâru îe anthropologi pue des Albanais. Rev. Ecole d'Anthrop.
Paris, 1902,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 397

est de meme pour la scrie de Pittard. Cependant, dans les deux
cas, la quantite des formes allongces indique la coexistence chez
les Albanais de deux »races« !).

En dehors des deux series ci-dessus, les documents concernant
le crâne seulement n'abondent pas davantage. ]. Deniker ?), dans
son memoire sur Lin lice cephalique en Europe a rassemble ce que
Von a public sur indice cephaliqu= des Albanais. Six crânes me-
sures par Zampa ?) et Wirchow, provenant vraisemblablement tous
de Scutari ont presente indice moyen: 9o.1 indiquant lhyper-
brachycephalie. Ces crânes auraient appartenu ă des individus
Ghegues. Gliick, mesurant les crânes de ces m&mes Ghegues trouve,
pour dix individus vivants, l'indice eephalique moyen 82.6, mais la
seriation accuse des variations assez considerables allant de la do-
lichocephalie ă Phyperbrachyeephalie. Le mâme auteur, mesurant
9 crânes d'Albanais a obtenu pour Lindice cephalique moyen
87.1, ce qui, sur le vivant, €quivaut ă 89.1.

Notre premiere publication relative aux caractzres anthropologi-
ques des Albanais date de 1902. Les 25 hommes dont Vanthropo-
metrie €tait indiquce avaient ct examin6s lors de notre voyage de
19o1 dans la Dobrodja. Pendant les annces 19o2 et 1903 nous
avons eu, de nouveau, lPoccasion de mesurer des Albanais. Cette
race, si interessante pour la connaissance de Pethnogenie de la
Peninsule des Balkans et de la region mediterrancenne de Pest est
aujourd hui representee dans nos registres par 112 individus, tous
du sexe masculin, c'est-ă-dire que nous ajoutons aujourd'hui 87
individus aux 25 prece lemment €tudies. Il valait la p=ine d'appor-
ter cette nouvelle contribution ă letude de ce type humain. Au
surplus, pendant un scjour ă Sarajevo, nous avons pu ctudier tous
les crânes que posstde le musce de cette ville, et en particulier les
crânes Albanais (ce sont probablement les mâmes que ceux €xa-
mines par Gliick). Nous aurons ainsi, ă notre publication de 1902;
des adjonctions et des comparaisons qui meritaient Wâtre faites,

1) 1] est certain que ces deux races ne corespondent pas aux deux divisions gCopraphiques
des Gukgues et des Toskes,

=) ], Desinen, Lrindice câphalipu: en Europe, Assoc, frang, pour Vavancement des sciences
1899.

3) ZAMPA, Anthropologie illyrienne, Rev, d Anthrop, Paris, 1886,

395 BULETINUL SOCIETAȚII DE STINȚI

D'autant plus que certains caracteres fournis par cette ctude de
1902 seront examines de nouveau.

Nous avons dit que les Albanais ctudies ici ont te rencontres
principalement dans la Dobrodja. Ils ne forment pas dans cette
province des villages sedentaires—sauf peut-âtre ce qui sera dit plus
tard des Gagrheoutz qui sont consideres comme des Ghegues. Les
Albanais qui habitent temporairement la Roumanie viennent s'en-
gaver dans ce pays les uns — le plus rand nombre de ceux
que nous avons observes — comme terrassiers, magons, etc., les
autres comme travailleurs agricoles au moment des r&coltes. Cette
derniere occupation nous a paru ctre moins le fait des Albanais
que la premisre. Les Albanais paraissent ctre ă la Peninsule des
Bal'zans ce que sont les Piemontais ă Europe centrale. Il n'y a
pas de construction importante ou ils ne figurent. Il nous semble
inutile d'indiquer le detail des localites dans lesquelles nous les
avons rencontres.

La taille

Nous possedons la stature de 103 hommes. Nous indiquons d'a-

bord les diverses tailles sans spscification gcographique :

Hommes
Petites tailles (moins de 1-60) . . . . . . . ro soit le 9.70%)
Tailles au-dessous de la moyenne (1n:600
ă 12:649) . til RN e i,
Tailles au- a pia ie la moyenne (11:650
Ea 15 eo)) o Ia a SUR PNR A a Cite ra zrzi
Grandes tailles (12-70 et au-dessus) . . . . .40 » » 38.809

otal i log

La predominance des tailles €levees est manifeste. Si Pon addi-
tionne dun cote les tailles au-dessus de la moyenne et les
grandes tailles on obtient 68 hommes representant le 660%, de la
serie totale. D'un autre cote, Vaddition des petites tailles et des
tailles au-dessous de la moyenne nous donne 35 hommes repre-
sentant le 33.9%/, de la scrie entizre.

La taille moyenne est de 1»-678. Sur neuf groupes de ro in li-
vidus, pris au hasard, ce chiffre est depasse cinq fois.

La taille minimum est de 1m:so et la taille maximum de 12-90.

La repartition des 103 chiffres de statures nous fournit le gra-
phique suivant (fig. 1):

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

399

entui

1 m 50
îm S1| d
im $a i
1m 53

m 54

îm 55

im 56

17 “|

im 55|

1m 59
17 69
îm 61
1m 63
1m 645
17m 6%
1m 65
17 66
îm ot
1m 63
17 09
im 79
17 ți
im ţa
1m Ed
1m 4
m 45
|m 7
1m e
A m ţ3
1 m 9
4 Ti. 30
1 n 91
1 m şa

17m 55
Î m în
1m 35
1 m 46
17 97
in 49
1 ra 29
1 m 80
1mo9

Fig. 4. — La taille de 103 Albanais

+00 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Les sommets les plus €leves de la courbe sont aux tailles: 12:68 ;
12-70 et 11:75. Les individus dontla stature n'atteint pas 12:67 sont
au nombre de 44 soit le 42.700%/g; ceux qui depassent ce chiffre
de 12:67 sont au nombre de 53 soit le 51.404. Ces proportions
indiquent encore la pre lominance des grandes tailles et des tailles

au-dessus de la moyenne.
Les observations exactes sur la taille d=s Albanais sont tr&s mi-

nimes. En 1908 Deniker 1) sigenale les chifres de trois series; 17
hommes, sans Pindication de leur provenance, mesures par Weis-
bach 2), possedaient, comme taille moyenne 1*-664: 30 Albanais
Gh&gues, musulmans, avaient comme taille moyenne 1":684 5), enfin
25 Albanais, sans specification gcographique (scrie Pittard) exa-
mines dans la Dobrodja, indiquaient la stature moyenne de 1:674%).

La ssrie de Gliick comprend 15 hommes du district de Prizren,
11 de Djakova, le reste de Novi-Bazar, Ipek et Dibre, tous de
!Albanie du nord. Cette scrie comprend 50%], de grandes tailles.

Ce chiffre est depasss dans la ssrie ctudice ici.
La taille moyenne des rog hommes examines par nous meme

ne varie que de 4 milimetres, en plus, par rapport ă celle des 25
individus dejă mesures par nous et cites par Deniker. Compares
aux Albanais Ghsgues de Gliick, les Albanais de notre serie ont 6

mille:mstres de moins.
Nous n'avons pas toujours mentionn€, dans nos registres, les

qualificatifs de Tosk=s et de Ghegues dont se parent les Albanais.
Cependant ces indications existent pour 27 Gh&gues et 43 Toskes.
Voici la repartition des diverses tailles, selon ces €tiquettes natio-

nalistes :
GHEGUES TOSKES

Nombre Proportions Nombre Proportions
Petites tailles . SP A sai Anat, A ici ODC ME TE A LA 4 83300
Tailles au-dessous dela moyenne . 7 25.919 10. 20-80l9
Tailles au-dessus dela moyenne . 7 25.9%, 19 370508
Grapdesutaulles e a o a „ar 140-800 „165 a 5a5D)i

27 48

1) ]. DENIRER, Les races de VHurope, JI], La taille cn Hurope, Assoc, frang. pour Vavanc:
des sciences, 1908.

2) WEISBACE, Adzpermessungen dev, ch'e tener Menschenrassen, Zeitschriit fiir Ethnologie
t. IX, 1878.

3) Guick, dejă cite.

4) PirTARD, d€jă cite.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 401

La taille moyenne des Ghăgues est de 12-68; celle des Toskes
12:67 3. Notre serie de Gh&gues fournit une chiffre de stature mo-
yenne exactement semblable (ă un millimstre pres) ă celui indique
par Gliick. Il semblerait, de cette double constatation, que les Toskes
seraient Vune taille legrement inferieure a celle des Ghegues.
N'oublions pas, cependant, que des conclusions definitives ne pour-
ront intervenir que lorsque nous possederons des series beaucoup
plus importantes, numsriquement, que les scries mises en ligne ă
l'heure actuelle.

Le petit tableau ci-dessus nous permet de constater que la
haute stature moyenne des Ghegues provient de la petite quantite
des faibles tailles et de la grande quantite des tailles tres €levees.
Les Toskes possădent un plus grand nombre de tailles au des-
sus de la moyenne que les Ghegues mais, par contre, ils poss&-
dent un plus grand nombre de petites tailles et un plus petit
nombre de grandes tailles.

Si nous comparons la taille des Albanais avec celle des popu-
lations qui leur sont les plus voisines, nous constatons quelque
faits intcressants.

A Vouest, par delă ă la mer Adriatique, par laquelle les changes
humains n'ont pas ete trgs difhciles, se trouve une des zones de
petites tailles de PEurope. A partir d'Ancâne, toute I'lItalie mo-
yenne et meridionale forme une des regions de petites tailles les
mieux groupees de lEurope. Dans la carte de ]. Deniker repre-
sentant la repartition des tailles moyennes en Europe on ne trouve,
dans toute cette partie de Vltalie, que des »petites« et »tres peti-
tes« tailles. Meme un arrondissement, celui de Melfi dans la Basi-
licate ne possăde, comme moyenne, que 1":599, c'est-ă-dire un
chiffre ă la limite des tailles „excessivement petites«. R. Livi 1), de
qui Deniker tient le plupart des ses documents, croit pouvoir faire
intervenir, pour expliquer une partie d=s petites tailles des Italiens,
la question de influence du milieu. Nous tenons a inscrire ici
toutes nos râserves ă ce sujet.

1) Les deux volume» de R, Livi sont des sources de toute premnibre importance pour lea Gtudes
anthropomttriques en Italie, Anthropometria militare : Risultati o'tenuti dallo spoglto dei fosili
sanit, dei milit, delle cani 133, —03. Parte 1, Dati antropolo ici ed ctnolos ci, Woman, 15pb,
Parte Ii, Dati /emografici 2 Viola pici, Roma, 1703.

402 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

On sait que les Albanais sont nombreux dans la partie meri-
dionale de la peninsule italique. On assure meme que ce sont des
Toskes. Les observations anthropometriques de Livi sur ces Al-
banais d'ltalie !) fournissent des resultats en tel desaccord avec
ceux obtenus sur les Albanais de la Peninsule des Balkans qu'il
nous parait impossible d'admettre que les colonies dites albanaises
de Italie meridionale aient jamais €t€ constituces par de veritables
Albanais. La comparaison des Albanais italiens et balkaniques sera
reprise ă propos de Lindice cephalique.

Dans la terre d'Otranto (circondari di Lecce e di Taranto)
ainsi que dans la Basilicate (circondari di Melfi, Potenza e Lago-
negro) et la Calabre, la taille des Albanais italiens est egale ă celle
des populations avoisinantes dans les deux premicres provinces et
un peu plus clevee dans la troisicme. Les Albanais de Sicile sont
plus grands que les Siciliens de larrondissement de Corleone
(1=-619) mais plus petits que ceux du circondario di Palermo
(12:648). Leur taille serait done approximativement de 1-634
(Deniker). Dans le chapitre qu'il a consacre aux colonies albanaises
de Vltalie, Livi indique les proportions des diverses statures qu'il
a observces. Il publie le tableau suivant :

tions |Inferiore Da 1m 60 Da 1-65! Di 11.10 Inferior e DI 1m 70|

a 1:60 | a 1n65 | a în: -10 |_e piu |.a în:60 | el e piu |

Terra d'Otranto. | 133| 27| 44| 46) „16| 20.3 BI
("Basilicata 2 SE 6642) 74| 39] 11| 25.3] 6.6]
Calabria 90 0 IG 552 232| 191| 90| 26.7| 13.7]
Sicilia 2 ete 319| 75| 124| Si 33)/28.5| 10.3]
1.273| 286| 474| 363| 150| 22.5] 11.8|

La proportion des statures inferieures ă 12-60 est relativement
tres forte. Et celle des tailles au-dessus de 1-70 est tres faible.
Dans notre scrie, les proportions de ces das groupes de tailles
sont respectivement : 9.79], (au lieu de 22.594) et 38.80/ (au lieu
de 11.80/9). Il faut insister sur ces irina, La taille moyenne

1) Elles sont consignes ă la page 174 du fremier volume de Livi e: non du Tome II,
comme une erreur d'impression le fait dire ă ]. Deniker.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 403

est un facteur ethnologique trop important pour que les r€-
sultats anthropometriques de R. Livi ne soient pas rappeles avec
quelques details. On remarquera encore que la taille moyenne des
Albanais de Lltalie meridionale est bien au-dessous de celle que
nous avons indiquce pour notre scrie, de meme que pour celle de
Weisbach et de Gliick. Ei

Zampa *) en 1886, a indiqus, pour 59 colons Albanais du sud
de Vltalie la taille moyenne de 1*-640. Ces colons ctaient âg€s de
13 ă 45 ans et provenaient des communes de Spezano et de Storfia,
province de Potenza.

Au nord des Albanais les peuples parlant une langue Serbo-
Croate sont des hommes de grande taille. Les Bosniaques et les
Herzegoviniens nous sont surtout connus par les travaux de Weis-
bach et de Himmel. La taille moyenne de 3.803 soldats Bosniaques
est 12-726 (Weisbach). Elle est plus clevee que celle de tous les
autres Croates (Deniker). La proportion des tres grandes tailles
est enorme (70.4%|,). Deniker remarque qwapres les Ecossais, les
Bosniaques sont les hommes les plus grands de VEurope et quiils
»forment un veritable deuxime centre de population de haute
taille en Europe, celui du su l-est, oppos€ au centre septentrional«.
Comme les Bosniaques, les Herzegoviniens sont de: tres grande
stature : 180 soldats de la province de Mostar—1":751 (Himmel
et Weisbach)?); 462 soldats de la meme province=— 1-7 33 (Weis-
bach). Ces statures ne ressemblent guere ă celles que l'on trouve
de Vautre cote de la mer Adriatique.

Les Serbes sont encore peu connus. Deniker cite le chiffre
1709 pour la taille moyenne de cette population, tout en croyant
ce chiffre susceptible d'âtre augmeite par les observateurs futurs.

Les Bulgares sont d'une taille moins €levee quz les Serbes. La

1) Zampa, Vergleich, Anthropol. und Fihnographi: von Apulien Zeitsch t. Ethnol. 1886,
cite par Deniker: /.a raille en Hurope.

2) On trouvera toute la bibliographie dans ]. Deniker, d6jă cite.

Nous Vindiquons ici pour ceux que ce detail peut intâresser

W pasat, Kir permeriungen verschiedener Menschenrassen, Zeitschrift fir Ethnologie 1. IX,
jerlin 1878, avec analyse par Deniker, dans la Revue WVAnthropologie, Paris 1881.

ldem, Vie /erse poviner verpleschen mit Cechen und Deutschen aus Miăihren, nach maJ0r Ține
met Mesungen, Mith, Anthr, Gesell. Wien, 1589.

dem, Die Bornier; Mitth, Anthr. Gesell, Wien, 1895,

Hiei, Rekrutenmateriul aus Ierzegwwina, Mitth, Anthr, Gesell, Wien, 1588,

104 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

stature moyenne de 5.024 soldats, exprimee par Wateff 1), est de
11:665. La proportion des hommes de grande taille est de 29.6].
Les Bulgares de Macedonie paraissent &tre plus grands que ceux
du royaume. La taille moyenne indiquce €galement par Wateff
serait de 1.678.

Enfin les Tures doivent figurer dans cet essai de comparaisons.
La taille des Tures Osmanli est encore tres peu connue. 44 sujets
mesures par Weisbach avaient 1"-622. Bassanoviteh indique 1n-622
pour 42 hommes du district de Lom (N.S. de la Bulgarie). Les 233
Tures d'Asie Mineure mesures par Eliscef ont une moyenne de
îi 0677

La hauteur du buste

C'est la hauteur du tronc et de la tâte. Elle est representee ici
par la taille du sujet assis. Les chiffres ci-dessous sont des moyennes
de dix individus rang&s selon Pordre croissant de la taille :

Groupes Buste Groupes Buste

a Ig S49mmn. 720 săi. 884mm.
oc e OVER 69 ac (SD)
2 aaa le atitt CR ec jriranne
Ale E 0V/A5 aa: 0) ao, ca SO)
5 o SNC: Ig ae NO Aroue
6. 5970 aie Moyennes : 886m.9

La hauteur du buste est une grandeur variable ne suivant pas
>
exactement lordre croissant de la stature. Ce fait avait dejă ete
remarquc chez les Tsiganes. Les Albanais sontranges par groupes
de 10 individus et les variations du petit tableau ci-dessus s'expli-
quent facilement. Les Tsiganes ctaient ranges par groupes de so
individus. Dans ce cas, les variations individuelles avaient beaucoup
de chance de disparaitre. Et cependant sur seize groupes de 50
. . . . > .

hommes il y en avait un qui presentait legalite avec le groupe
precedent et deux qui possedaient des chiffres inferieurs ă ceux
qui les precedaient. En outre les difterences, en passant d'un

1) WATEFE, Contribution ă Vetude anthvopologigue des PBulgares, Bull. et mem. Soc. V'An-
throp. Paris, 1904.

La publication de Lazarevitch pour les Serbes est en langue serbe et celle de Bassanowiteh
sur les Bulgares du district de Lom, est en langue bulgare,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 405

groupe au suivant, €taient loin de presenter une regularite quel-
conque. Et cette dernisre observation s'applique meme aux groupes
composes de roo individus.

D'une manizre generale, le buste croit en fonction de la taille.
Voici les chiffres des deux groupes de 5o hommes, les moins grands
et les plus grands:

Groupes Buste
a Ia GO ra: Ai
207 ANOO:

Les variations que nous avons relevees ci-dessus peuvent pro-
venir d'un câte des sauts plus ou moins brusques que fait la taille
en passant d'un groupe de ro ă un autre groupe de ro etâla
macroskelie ou ă la microskelie d'une certaine quantite d'iudividus
dans chacun de ces groupes.

Nous ne possedons paş beaucoup de chiffres de comparaison
avec d'autres groupes ethniques. Les Tsiganes, mesures par nous
meme, ont un buste moyen de 861 millimetres. Mais les Tsiganes
sont un groupe humain dont la stature n'est pas €levee.

Rapport de la hauteur du buste ă la grandeur totale de la taille :
Nous avons compos€ des oroupes de 20 individus :

Groupes Taille Buste Rapport
he 2 ate) ati. 53.3
Da 10033 566mm.5 53.1
ea AU n-0 a O0 OD N ia ia
4 e 710) 888. 5 202)
i o pie LUz//6) QIORn.I 2]
i 82 048. 52.08

I! y a, sauf dans un cas — decroissance reguliere du chiffre du
rapport. La grandeur relative du buste diminue au fur et ă mesure
que la taille s'cleve, ce qui a dejă ât€ demontre.

Le troisi*me groupe presente un chiffre de rapport legerement
superieur ă celui qui !e suit. Cest le seul fait exceptionnel de ce
petit tableau. Cette modification dans le chiffre du rapport se fait
en passant de la taille de 1:63 ă la taille de 1-67.

Les Isiganes avaient presente un fait du mâme genre. Dans
cette scrie, le quatri&me groupe de 1oo avec une taille de 1»:64,

406 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

fournissait un rapport du buste ă la taille un peu plus €leve que le
troisi&me groupe. Il semble qu'il existe un point critique dans ce
rapport. Les Tsiganes €tant un groupe de plus petite taille que
les Albanais le presentent ă une moyenne de taille inferieure ă celle
ou ce point critique s'observe chez les Albanais. Il y a peut-âtre
lă un fait interessant, dordre mathemathique, ă observer de
plus pres.

La moyenne du rapport ci-dessus est 52.66. Chez les Tsiganes
du sexe masculin seul, ce rapport est 52.14. Les Tsiganes ont done
le buste relativement ă la taille plus petit que les Albanais.

Grandeur des membres inferieurs

Elle est indiquce d'abord par groupes de 10 hommes, en fonction
de la taille croissante :

Groupes Long. du m. inf. Groupes Long. du m. inf.
De UL /ininaaa 70 RR O Dr,
ya a 7 Ti PR Aia ie SS) ruga
3 î 3 - 77Oln 9 & . A E 9 25
A OB: LO 2 0400:
E N cv /anu: CĂ ici ac pa
6 ... 8oqmn. Mojennes: 792"n-6

Tous les groupes, sauf le cinquieme, marquent une augmenta-
tion dans la longueur de la jambe au fur et ă mesure de la crois-
sance de la taille.

La moyenne: 792m-6 est exactement celle que nous avions
troavee chez les Tsiganes. Or, les Tsiganes ont une taille moyenne
de 3 centimâtres inferieure ă celle des Albanais (12:649 dun cote
et 1»:679 de Vautre). Ce fait montre ă levidence que tous les
groupes ethniques n'ont pas les memes rapports dans la grandeur
relative des jambes ct du buste. Les Albanais, avec des membres
inf&rieurs de m&me longueur que ceux des Tsiganes, possădent
une taille passablement plus €levee. C'est qu'ils possădent un buste
bien plus developpe que celui des Isiganes.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 401

Rapport de la longueur des jambes ă la longueur totale de la
taille. Les groupes sont composes de 20 individus :

Groupes Taille Jambes Rapport

ia o pi e its) 772 lie 40.4
o. = Mob II: 2 2 766.5 46.9

3 IOD PAT GO RIB:E 46.7
A cae DOR (Sie 47.7
Sc ri74i6 Ga Gmm-5 47.90
O 62 (3) 7/aidate 47-91

La moyenne de ce rapport est 47.25. La moyenne du meme rap-
port, chez les Tsiganes, est 47.86. On voit que, chez ces derniers,
la jambe et relativement plus grande, par rapport ă la taille, que
chez les Albanais.

En resume, dans la formation de la stature totale des Albanais,
le segment gencral buste entre pour une part absolument et rela-
tivement plus grande que le segment forme par les jambes. II y in-
tervient pour une part plus preponderante que chez les Tsiganes.

La grande envergure

C'est aussi une mesure complexe assez dificile ă prendre exac-
tement :

Groupes Grande envergure Groupes Grande envergure
Je > 1:63 ta a p-I:7i0'2
Zi, „ 12:646 DI 0) :/740/7
ELA „1.683 OR un 62
A 20060 IC) e IUD/710)0)
Ea 11.700 NE Pi 2 10:8/4:6
Bia. DAE72I Moyenne: 12:713

On constate une augmentation reguliere du chifire de la grande
envergure au fur et ă mesure de la croissance de la taille. ]l n'y
a que le groupe 4 qui fait exception. C'est le mâme fait que celui
indiqu€ ă propos de la hauteur du buste, lorsque les hommes ont
&t€ arranges par groupes de 20. Si les chiffres de la grande enver-
gure taient ranges par series de 20, ce serait le deuxitme de ces
groupes qui ne suivrait pas Vordre croissant.

408 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

Les Tziganes, auxquels nous avons dâjă compare les Albanais,
avaient, comme moyenne de la grande envergure, 12730. C'est un
chiffre absolument supcrieur ă celui fourni par les Albanais. Il Vest
aussi relativement, puisque les Albanais sont d'une taille plus €levee
que les Tsiganes.

Rapports de la grande envergure ă la taille, par groupes de 20
individus :

Groupes Taille Grande envergure Rapport
Te n a 1.685 106.2
20 ao IAS 120-674 102.5
Di mru Du) 102.3
4. ine ZAO) 10/24! 101.4
pe 3 07/06) In 781 102.
(6) ic cu e TUR beti In-8346 101.5

Moyenne: 102.6

La moyenne du meme rapport, chez les Tsiganes, est 104.65.
De meme que les Albanais ont les jambes relativement plus pe-
tites, par rapport ă la grandeur totale de leur corps, ils ont aussi
les membres superieurs relativement moins longs que les Tsiganes.

Les diametres horizontaux et lindice cephalique.

Les chiffres des diame&tres antero-postericur, metopiqueet trans-
versal presentent de tres grandes variations et cependant les 112
Albanais de cette scrie sont ranges d'apres la taille croissante. Cette
variabilite des diametres crâniens principaux semble de&jă indiquer
une certaine heterogendite de la »race« albanaise. Cependant, elle
peut aussi provenir des pratiques de deformations qui sont loin
detre abandonnces par les populations de la Peninsule Balkanique.

Is groupes de 10 hommes, ordonnes selon la taille croissante
fournissent les chiffres suivants, comme moyennes des trois diam *-
tres crâniens. Nous y ajoutons tout de suite les moyennes de Pin-
dice cephalique :

Groupes Taille D, A. P. D.M. ID aa Indice cephalique
îi A 1.56 zi atat LB 2: 6 îi 84.73
Di 11-005 174 /na, IUR: E aL 2 87.94
E. ă 111-623 I 8 2mm.4 15.6 67 lea 836.29

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 409

Groupes Taille DD AB2 D.M. ID; Ah Indice cephalique
m 1n-643 1 80mn.:7 POR: II Ea 86.03

E > 1:664 E AC) IEC) uns 15 5mm:7, 86.82
6 . r2-678 IG Ils ti 85.78
iar -602 ISrmm.y IN 16) 07 IS Petre, 86.05
Di 1708 [8002 €) PRENRIr 3 OI i se 86.37
3 00 AA UI a ati) a sama NI CSA 84.54
DE 34 CI dă Sri 184.8 îi deo oul ACUIez 85.24
XI. -. 1m-82 182mm.9 18rmm-6 1gomm-4 87.12

Le groupe 11 n'est compos€ que de sept crânes.

En examinant le tableau, on ne voit gusre croitre les chiffres
des diametres horizontaux en fonction de la croissance de la taille.
Cependant, si nous coupons les 100 premiers hommes en deux
groupes de 30, ncus trouvons les moyennes suivantes :

Groupes Taille DB. A.B. D.M. D.1.
Ii GiriC) 1 8ommn.5 I8omn. 5 5-6
DARA 8 EG 180.6 I 55.8

Elle montrent bien une lecere augmentation des trois diametres
au fur et ă mesure que la taille s'eleve.

Les trois diametres ci-lessus peuvent ctre comparâs ă ceux
fournis par des populations ă crânes brachycephales comme ceux
des Albanais et provenant egalement de la Peninsule des Balkans:

E) A-Pi D.M. ID), 45

i50 Roumains î) . 18506 rBqamr, s153mn.03

6o Bulgares 2). . . 188mm-49 187mm-o5 155mm.74

53 Grecs3). . . . 188mm.:86 187mm.5 r154mn.r6
Albanais. . . - 18rmn-8 18omm.3 r5smm.r

Au point de vue squelettologiqu: on peut dire quc les Alba-
nais ont un crâne relativement peu developpe dans le sens antero-
posterieur. Leur forte brachyc&phalie moyenne provient d'un fort
diamâtre transversal. Nous ne connaissons pas la capacite d'une

1) Foxe PITTARD, Contribulion a bitude anthropologiguc ies Roumains du royaume, Bull,
Soc, des sc., Bucarest, et | Anthropologie, Paris, 1003.

£) |dem (avec Nemsky et Bontchefi), Contribution A Vărude anthropoligigue des Bulgares
Bull. Soc. Anthrop. Lyon, 1901.

=) [dem — Contribution ă Pitule anthropologigue des Grecs d'Eurore, Bull. Soc, des sc,

Bucarest et Rev, mens, Ecole d'Anthroj, Paris, 1902,

410 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

serie suflisante de crânes d'Albanais. A priori, elle doit €tre moins
grande que celle des autres peuples de la Peninsule des Balkans
dont les noms viennent d'etre inscrits.

[indice c&phalique varie de 72.07 ă 95.38 indiquant d'un cote
une hyperdolichoc&phalie extreme, de Vautre une hyperbrachyc€-
phalie non moins accentute. Ces deux chiffres laissent entre eux
un cart de 23 unites. Mais il faut ajouter que ce sont lă des faits
exceptionnels. Du câte de la dolichocephalie les indices de....ă
'77 ne sont quau nombre de cing. En realit€ Vindice cephalique
des Albanais est compris entre les indices 78 ă 93, ne laissant
plus, entre eux, qwun €cart de 15 unites.

La r&partition, selon la valeur de leur indice c&phalique, des
112 individus &tu lies, se fait ainsi (nomenclature Deniker):

Albanais Proportions
Hyperdolichocephales . . . 4 soitle 3.5 %Jg
iDglichocephales, . . . 0 7 0.890
Sous-dolichocephales

5, pai AB
Mesocephales 13 2) 1 I0-6UJAI
Sous-brachycephales . 161 i 48
Brachyecphales 23) 37 920.5
Hyperbrachycephales _50 » n 44.7 9

ilotali-, ee | Sr

Les formes dolichocephales additionnees = 8.9%/, seulement.
Les formes brachyc&phales — 79.3%/g. Ces chiffres sont €loquents.
Ils montrent dejă bien le caractere cranien des populations alba-
naises. La brachycephalie de ce type ethnique est tellement ac-
cusce que rien que les brachyceephales et les hyperbrachyeephales
comptent pour le 65.20], de la scrie totale. D'ailleurs, dans le petit
tableau ci-dessus, au voit croitre nettement la brachycephalie.

Cette croissance numerique des brachycephales se remarquait
dejă dans notre premiere stude de 1902. Mais la predominance
des crânes courts &tait beaucoup moins visible (68%].) qu'aujourd'hui.

L'indice c&phalique moyen (obtenu par laddition -de tous les
indices individuels) — 36,361) Il in lique I'hyperbrachyceephalie.
Gliick mesurant 30 Ghegues, avait trouve indice moyen 82.6.

1) "indice moyen obtenu par Vaddition des diamitres individuels = 86.19; le mEme, obtenu
par les moyennes des diamâtres = 86.08,

o ot dh rii sii

Neu crânes d'Albanais €tudies par le meme auteur lui avaient
donne Lindice cephalique moyen 87.1 (89.1 sur le vivant). Les six
crânes de Zampa et Wirchow, provenant vraisemblablement de
Scutari €taient, comme moyenne, hyperbrachye&phales (indice:
90.1). Ces crânes auraient appartenu ă des Ghegues.

Dans les moyennes de ro individus on entrouve sept (sur onze)
dont le chifire de indice cephalique moyen depasse 86. -Cet in-
dice cephalique eleve est donc bien la caracteristique de ce groupe
ethnique. Dailleurs, si nous €chelonnons tous les indiczs indivi-
duels d'apr&s leur valeur numerique, nous constatons, quă partir
de Pindice 85, nous trouvons encore 68 crânes (sur 112). Și la
coupure n'a lieu quă partir de Vindice 86, nous trouvons encore
50 individus.

Le graphique (figure 2) representant la valeur de indice c€-

SA, RR

SI
pe pepe die A Ţic

Sex

hex x
SR dag
XP]

a
ZII

SP XȚAX

A AA
Sa N
XIAN

ge Chea

72 72 7 25 126 72 18 79 80 81 FI) 6% 65 80 8) 38 49 90 11 9293 94 95

Fig. 2. — Indice cephalique des Albanais, dans specification

phalique montre bien Pascension numerique ă partir des indices
- $ -
785—79

M2 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Le point culminant est atteint par Pindice 85.

Nous avons separe les 78 Albanais dont nous possedons Vindi-
cation nationaliste de Toskes et de Ghegues, selon ces deux €ti-
quettes. Il y a sr Toskes et 27 Ghegues. I/indice cephalique
moyen des premiers est 87.03 (hyperbrachycephalie de Deniker);
Vindice c&phalique des seconds — 834.66 (brachycephalie de De-
niker). L/indice des Toskes est de deux unites et demie plus cleve
que celui des Gh&gues. Dans le paragraphe consacre ă Petude de
la taille, nous avons vu que ces derniers (Ghegues) possedaient
une stature plus clevee que les Toskes. Cette separation nationaliste
correspond-=lle ă Pexistence de deux groupes ethniques? La que-
stion sera discutce plus tard.

La figure 3 montre la courbe de indice cephalique dans ces
deux groupes. Le point culminant, ă lindice 85, se retrouve comme

i li

pa 03 4 52 7 e 29 99 8102 03 9 ar pie i ut [i 5 70 9 92 93 9 35

Fig. 3.—Indice cephalique compare chez les Ghegues et les Toskes.
Les Ghegues sont representes par le trait pointille.

dans le graphique precedent. Mais on remarquera que les deux
courbes sont loin d'etre paralleles.

La nomenclature Deniker repartit les 27 Ghegues et les 31
Toskes de la maniere suivantes:

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 413

GHEGUES TOSKES
=
Individus Proportions Individus Proportions
Hyperdolichoc&phales. . . . . — — i 1.9%/0
Bolichocephales , . . . . e 8 70/A — —
Sous-dolichocephales . . . . . 370 I 1.9019
NE se piese ea 25.9%]0 4 7280|6

Biela yecphales . . . . i:
Hyperbrachycephales. . . . .
fotauz 127 5I

i
1 |
7 | |

Sous-brachycephales . . . . . 5 z8-50/9 5 9.80%]
5 | |
3 | |

En reunissant les formes dolichocephales Vun câte, et les for-
mes brachyc&phales de Vautre nous obtenons les proportions:
GHEGUES TOSKES
Formes dolichocephales . . . 7.4019 3.819
Formes brachycephales . . . 66.69%] 88.20%),

Ces chiffres accentuent fortement la difference que nous avons
relatee ci-dessus. Les Albanais dits Toskes sont incomparablement
plus souvent brachycephales—et possădent un indice moyen plus
brachycephale — que les Ghegues. Ils ont aussi un crâne bien
moins souvent de forme dolichocephales !).

Encore un mot ă propos de Lindice cephalique. Si dans la tota-
lite des Albanais, les chiffres de cet indice sont arranges selon
lordre croissant de la taille, nous trouvons, pour les 100 premiers
individus, divises en deux groupes de 5o, les chiffres suivants :

Taille Indice cephalique
e 0 86.36
De E LD //ATA! 85.59

La brachycephalie diminue lorsque la taille augmente, Ce fait
confirme la loi morphoenique que nous avons exprimte autrefois

1) Les 30 Albanais mahomttans indiqus par Gliick comme Ghigues et dont il a 6t€ question
â pluaienrs reprises decomposent leur indice cephaliquede la mani?re suivante:

Albanais Proportlona
Doliciioclpialeg i ap... - 2 soit le 6,6%,
MEsoctphales .,.,.....:. 7 „n 23.3%0
Biacliyeephiales) a a. 13 nn 43:30
Hyperbrachyctphales. .. ... . 5 » 26.6%9

Les crânes brachycephales sont dans la proportion de 69.9%/p. C'est presque la proportion

qui vient d'ftre indiqute pour les Ghăgues de notre strie,

44 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

ă propos de la grande serie de Tsiganes des deux sexes, &tudice
dans la Dobrodja. Toutefois il faut ajouter qwune scrie de 100
individus n'est pas sufisante pour une confirmation definitive de
cette loi.

Nous pouvons aussi comparer lindice cephalique des colonies
albanaises de V'Italie du sud ă celui des Albanais indiqu€ dans ce
memoire. Le premier volume de Livi (page. 174) renferme les
chitfres de Pindice cephalique moyen,. des diverses regions alba-
naises du sud de la peninsule. Cet auteur a rassemble, en une petit
tableau, Pindice moyen obtenu sur les individus habitant les com-
munes albanaises de la Pouille, de la Basilicate, de la Calabre et
de la Sicile:

Nombre d'observations Ind. cephalique moyen.

Nei comuni Albanesi delle Puglie . . 126 77.9
Dir Aa „della Basilicata 105 81.—
» » » » Calabria. 638 78.4
SL n Se » Sicilia . . 319 79.6

Totale. . 1248

„ 'indice c&phalique moyen de ces quatre scries est 79. Il indique
la sous-dolichocephalie (classification Deniker). Les Albanais de
la Pouille sont en moyenne dolichocephales; ceux de la Calabre
et de la Sicile sont sous-dolichoc&phales. Seul, le groupe de la
Basilicata est mesocephale.

On voit combien les resultats ci-dessus sont loin des nâtres. Dans
nos series de ro Albanais pris au hasard, lindice cephalique mo-
yen le plus faible est 84.54. Et, dans le groupe entier, nous trou-
vons seulement 8.9%/, de formes dolichocephales.

En rapprochant ces faits de ceux qui ont Etc mis en lumiere ă
Vaide des chiffres de la taille, on voit combien il faut âtre circon-
spect quand on parle des Albanais de !lItalie du sud.

Au surplus, on pretend. que les Albanais de ce pays sont des
Toskes. Or, nous avons trouve que les Toskes de la Peninsule des
Balkans ont une taille moyenne depassant 12:67. L/indice cephali-
que moyen de ces Toskes est 87.03 indiquant !'hyperbrachycephalie.
Ils sont plus brachycephales encore que les Ghegues. Et la pro-
portion des indices caractăres dolichocephaliques ne depasse pas,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 4lă

chez eux, 3.8%/4, tandis que les indices ă caract:res brachycephali-
ques sont dans la proportion de 88.20/,. Ces resultats sont d€-
monstratifs.

La largeur du front et la hauteur du crâne

La largeur du front est representee ici par le diametre frontal
minimum ; les moyennes des deux diamâtres ci-dessus sont, dans
les divers groupes de ro individus, (toujours rangs selon la taille
croissante):

Groupes Frontal min. Hauteur du crâne
IE room ii Dotib,
DEI non. 1] pmm.c
gal o A EDEA IRI Biti)
A ioom:g IA ariile
E i DIDa 0-2 it 2 pet,
GE oo: 1,200.
| e o eo DOREA Di a6
Bo m arm. în 2
CR pna it Dies!
IO IN a e AD Ia- n 1 2202
Ia a că ID At (da teacă T 2:52

Moyennes : 111mn.07 I 23: A,

Il est difficile de constater si ces deux diametres craniens aug-
mentent de valeur au fur et ă mesure que le taille s'el&ve. Les
deux groupes de so individus donnent les moyennes:

Groupes Frontal min. Hauteur du crâne
IE IER O 1 1gmm-8
Zi fa pmm.8 1 221m.2

Le onzi&me group de 10 individus poss&de les moyennes :
02 25 n-a

accentuant les augmentations.
Les indices verticaux de longueur et de largeur, calcules par
moyennes de şo hommes sont les suivants :

1) Ecatse PITTARD, //4/luence de la taille sur Vindice cephaligue dans un groupe ahnigue
relativement pur. Bull. et Mem, Soc, d'Anthrop, Paris, 1905.

416 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Groupes Ind. vert. lung. Ind. vert. larg.
DI a m 06-37, 76.99
200 62 7 8.43

marquant dans les deux cas laugmentation relative de la hauteur
du crâne en fonction de la taille croissante.

Nous avons, de plus, essay€ d'etablir un rapport de la largeur
du front ă la largeur du crâne. Cet indice fronto-transversal est,
dans les deux groupes, de 50 individus :

E e al a cor ANII
ZI 0 ONRO Ie o ay/AIOGĂe)

La largeur absolue du frontal parait faible ch-z les Albanais.
C'est un fait que nous avions dejă signal€ dans notre publication
preliminaire. Nous comparions ă ce groupe ethnique quelques au-
tres populations mesurces par nous mâme, en particulier des po-
pulations de petite taille comme les Esquimaux du Labrador et de
la Baie d'Hudson ou de taille peu €levee comme les Tsiganes:

Esquimaux 1) rusa0/5
(Îsioanesi O e az)

auxquelles nous ajoutons deux groupes ethniques de la Peninsule
des Balkans :

Grecsid Europe 43 A
Ronmains a 4 Rar

La moyenne du frontal minimum des Albanais est vraiment tres
faible, ctant donne surtout la qualite de brachyeephalie accentute
de ce groupe ethnique.

Dhautre part, il faut rapprocher ce caractere de petitesse abso-
lue du frontal de ce que nous avons observe ă propos de la gran-
deur anttro-posterieure du crâne dans le paragraphe consacre ă
Vindice cephalique.

La hauteur du crâne (diametre auriculo-bregmatique) est ega-
lement faible chez les Albanais. Les 180 Roumains dont il vient
dâtre question possedent un diametre vertical de 129"»-96.
Les Grecs d'Europe nous ont donne, pour le m&me diamâtre,

1) EUGENE PITTARD, Conzribulion ă Petude des Eguimaux iu Lavrador et de la Baie
d' Hudson. Bull. Soc. de Geogr. Neuchâtel 19or.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 47

128.88. Ces deux series ont 3 et 7 millimătres de plus que les
Albanais.

La caracteristique du crâne de ces derniers, considere dans ses
grandeurs absolues, peut se resumer en disant qne c'est le plus
petit crâne examin€ jusqwă present parmi les groupes brachyce-
phales de la Peninsule des Balkans. Il est d'autant plus necessaire
de souligner ce fait que la taille des Albanais est, en moyenne, plus
clevee que celle de ces autres groupes ethniques. Or on sait lin-
fluence de la taille sur la croissance generale du crâne 1).

Cette petitesse du diametre auriculo-bregmatique influence les
deux indices verticaux de largeur et de longueur :

Ind. vert. long. Ind. vert. larg.
ASPRO AINS e 706 84.54
E EC CSI e e" GB.or 83.45
Les moyennes des Albanais . . 66.79 74770

Par leurs deux indices verticaux de longueur et de lacgeur, les
Albanais appartiennent ă la categorie des platycephales. Les Rou-
mains sont hypsic&phales par lindice vertical de longueur et me-
soc&phales par leur indice vertical de largeur. Il en est de măme
des Grecs.

[indice fronto-crânien (rapport du frontal minimum au diame-
tre transversal) est 7 1.44, comme moyenne. En effectuant une cou-
pure, donnent deux groupes de 5o individus, on obtient:

IA IICENMOVEn , , . 71.14
» » Dei /ALy/45

1) Cette petitesse de la tete des Albanais—au moins en ce qui concerne les diambtres qui
viennent d'âtre Eiudits— pourrait ctre exprimâe de la manitre comparative suivante:
Nous prenons les deux diambtres horizontaux : A. P. et T. et le diambtre vertical auriculo-
Iregmatique chez les Albanais, les Grecs e: les Roumains,. Pour chacun des groupes ethniques
nous multiplions» ces trois dimensions, comme s'il s'agissait d'obtenir un volume, Du produit
final de ces trois optrations nous ne gardons, pour simplifier les choses, que les quutre premiers

chifire

Albanais ,, D. A, P.XD. TB. B.=—=3436....
ea (se pt ERE NEA » > p 333724...
Roumains , 3 » . Dă 23712,

Malgre leur taille plus flevte, les Albanais sont les moins favorists

8 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTNȚE

Les Roumains du royaume et les Grecs ont, respectivement,
comme indice fronto-crânien :
180 Roumains . . . 74.24
5 a UTE CSR i n 7a 477
Ces deux chiffres marquent encore, avec une tres grande net-
tete, la petitesse du front dans son developpement transversal mi-

nimum chez les Albanais.
Les mesures du nez et l'indice nasal

Les individus sont divises par groupes de dix. N. S.—longueur
du nez; n. n.—largeur des narines :

Groupes N. $. Dn. Indice nasal
1 Sie po a 4-0 EA 70.85
2) mis d a IRI AI ADia GDI 71.20
Ci OA El ECLA BAe 65.91
7 N ARE ii [mm.3 île 65.39
[id ella o ot] lat, 70.601
Go 4 2 Sea 71.07
74 erai BA SG) 7 34-09 69.40
3 ter ea 32 tril6) 23 05.01
9 € ț i i ung) 35mm-6 08:93

10 RN e Laron Gnnaie 08.81
II cun E aj 68.23

Moyenne See e IE
Les deux diametres du nez subissent une legere augmentation
au fur et ă mesure que la taille s'eleve. En composant deux grou-
pes de 50 hommes pris en tete et en queue de la colonne, nous
trouvons les moyennes :
E CAT cl eu Oa ate ÎL IA Bate, 09.49
2 20 dai, E Da)6 2 otet 68.19

Sur les onze groupes de 10, ily en a sept quisont,en moyenne,
leptorrhiniens, et quatre qui sont mesorrhiniens, Les indices mo-
yens des deux groupes de so sont tous les deux leptorrhiniens ; le
premier avec ce caractire beaucoup moins accentue que le second.

| “indice nasal de la serie entitre est 68.84. Il îndique aussi la

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 419

leptorrhinie. On peut donc dire que les Albanais sont en moyenne

des leptorrhiniens.
Nous avons reparti les 112 indices individuels selon la nomen-

clature :
Nombre d'individus Proportions
Leptorrhiniens . . . . 65 soitle 58.030]9
Mesorrhiniens . . . .45 pa 40:180/9
Platyrrhiniens . . . . 2 » 1.780/0
112

La leptorrhinie est bien le caractere du plus grand nombre. Ce-
pendant la proportion des indices nasaux marquant cette qualite
ne depasse pas beaucoup la moitic de la scrie. Le nombre des in-
dices platyrrhiniens est tr&s petit. Nous n'avons pas ă insister ă
son gard. Les 112 indices sont compris entre les chiffres 55 et
86. Cette gamme de variations est moins €tendue que celle que
nous avons trouveeily a quelques annces en €tudiant les Roumains
(de so ă 95.12). De Sr ă 86 il n'y a, pour chaque chiffre, qu'un
seul indice represente.

Le graphique, representant ltendue de Pindice nasal (fig. 4),

“ml
=

59 să 57 60 6762 (3 de Grid 6 08 67 D071 21 paper Di DD PdIȚ 80 01 6 630 er

Fig. 4. — Indice nasal de 112 Albanais

presente une succession de secousses assez curieuse. Nous avons
dejă remarqut ce fait ă propos de Pindice nasal des Roumains, Cer-
tains chiffres sont beaucoup plus souvent representes que d'autres,

420 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Nous parlons des chiffres tout ă fait voisins. Dans le graphique, re-
presentant Pindice nasal des Roumains, les sommets de la courbe,
sucecdant ă des depressions, sont dans les m&mes relations que
dans le present graphique.

Comparaison de lindice nasal moyen avec quelques series pro-
venant de la Peninsule des Balkans :

180 Roumains . . . . 69.90
52 Cre es IE IO//a0)2
Gu Buleasesi 08-60

112 Albanais . . . . 68.84

La Grecs sont, en moyenne, un peu plus 1eptoxrhioadatiă les
Roumains le sont un peu moins.

Comparaison de la longueur et de la largeur du nez chez les
divers groupes ethniques ci-dessus :

Nu a 1 5
Roumains o rm 504
(Crese air 35.8
Bulsare sc 206 35 as
Albanals a suma 5 mia

La longueur et la largeeur absolues du nez des Albanais sont
presque les memes que celles des Roumains. La longueur est un
peu plus faible chez eux que chez les Grees et les Bulgares.

Influence de la iaille sur lindice nasal. On connait Lindica-
tion donnce par R. Collignon 1): »dans une race donnce la leptor-
rhinie est en raison directe de la taille; plus celle-ci est €levee plus
le nez est allonge ; plus elle s'abaisse, plus iltendă la mesorrhinie
en se raccourcissant«. L/auteur a verih€ ces faits sur plusieurs
groupes ethniques. Îl est interessant de poursuivre cette verili-
cation.

Nous avons constitue avec les 112 Albanais quatre series. Les
trois premieres comprennent chacune 30 individus; la quatrisme
n'en compte que 17.

1) R. COLLIGNON, Flude anthropomerrigue elimentai ve des principales aces de la France,
Bull, Soc. d'Anthrop, Paris, 1883,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 434

Groupes Taille moyenne Indice nasal
PAIR PIC 7 ui o Pe RIA ate) 1082
20 ei e i SE Ie (I-60i2 69.19
CI e az e, Lo PRI A BA) zi 67.98
71900 MGE RAR At 7 E 09 AN Muir tota! 68.52

Malgre le chiffre du quatiicme groupe, il y a bien decroissance
de lindice nasal au fur et ă mesure que la taille s'el&ve.
Le Bijugal, le Bizygomatique et les indices faciaux crâniens

Ces diamttres sont toujours classes selon la taille croissante :

Ind. facial crânien Ind. facial crânien

Groupes, B. ]. Bz No. 1 No. 2 A
Ba aimm:Aj eo) Lilittto) 76.39 90.19
Done Ia 0) Ay 78.58 89.57
înca n a ORE Ta 6) DI 760.31 98.59
Me rain: IA Di 785.58 91.01
5 Rite) NM e eul 77-77 37.93
Do EV 7100 00.54 77.84. 90.93
N room: Ia, 3 AU 76.20 88.03
DR 5 ra uunmee în A APRIL 10): 2y7 90.70
DI rgrmm: 1 42.8 76.81 90.95

oo a 00 Due) [58 10) D077 75.59 38.50

Erie I46mn.8 80.28 92.09

Moyennes: 131mm:23 14oum-7r 77.60 90.01

Le diamttre bijugal ct le diametre bizygomatique sagrandissent
en fonction de la taille croissante. En prenant les so premiers in-
dividus et les 5o derniers on obtient les moyennes suivants :

Groupes ti Al B. Z.
i azi cute Baal. 1 voi elto Al icit5) 1391.04
ZA ioni PRE PERI 01 e END 13 am, [ TA 20: I4

I/'augmentation est ă peu pres de mâme valeur dans les deux
cas, Ces deux largeurs de la face peuvent ctre comparees a celles
fournies par les autres groupes ethniques de la Peninsule des
Balkans :

Roumains .., . , . 133mm:5 1 4 1-24
CEDO, e, răagg 142.58
14

422 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Tsiganes roumains 1) . 132mm-02 139.05
isieanesitutes 2). au: 13 7-41
Albanaisi 0... - maamm-28 1 4Omm-7 1

Nous pouvons retenir le second diametre seulement et constater
que la distance bizygomatique des Albanais est un peu depassce
par celle des Roumains et surtout par celle des Grecs, mais qw'elle
est un peu plus forte que celle des Tsiganes. Ce groupe ethnique
a, W'ailleurs, la face €troite.

Comparaison des indices :

Ind. facial crânien Ind. facial crânien
No. 1. No. 2.
RORINAINS 76.01 91.77
(Eres e e 75.56 92.29
Tsiganes fuines A 72.66 2.725
Tsiganes roumains . . ui] 89.43
Albana isi MEI |N Ta 77.60 90.01

Les groupes europeens de la Peninsule ont le second indice

group p

plus €leve que les Albanais, ce qui s'explique par les moyennes du

diametre bizyomatique. Par contre, les Albanais ont le premier
Ye q pi) p

indice notablement plus <leve.

Diametre verticaux de la face et indices faciaux

Les diametres verticaux s'entendent avec lophryon comme
point de depart et non la racine des cheveux. O. M. = ophryo-
mentonnier ; O. A. = ophryo-alveolaire; O. N. = ophryo- -nasal.

Groupes O. M. O. A. O.N.
Tea aa Pe 0 Na PRD AG RA! O) 7) 7 qmm-6
Di oi Poni. ao 0 oa 4 3:6 93gmm.-a ppm.
48 scari tc Baal) 6 146.2 (95) 7 5mm-o
Lb. Noe Onttet Ne, e o 148.2 9Qgmm.2 7 8mm.5
(3 5% ata) ai DAP ADUEAi g2mm.8 7 qm. 3
(E Pi coat a 14 2: Q2mm.6 75 mm.8

1) EUGENE PITTARD, Con/ribution ă letude an hropologigue des Tsiganes di!s roumains. Bull
Soc. des Sc. Bucarest, et l'Anthropologie. Paris, 1902.

) Idem. Conzribution ă V'etude anthropologigue des Tsiganes lurcomans, Bull. Soc. des Se.,
Bucarest, et l'Anthropologie. Paris, 1902,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 423

Groupes 0.M. O. A. O.N.
Fa P PE aia ep stil 46mm.y g6mn. 7 6mm.S
ei meizoisee o i e MAO D:C) Q8mm. I 7 8mm.6

Ca aură |n Rău BABII 96mn.9 70 nui

OEI) cas 5-A SD 6 97"n-2 4733:

Pa ms rOqhihia 33.6
Moyennes: 146.7 Ș)S iza 5

Nous r&petons la remarque dejă faite autrefois que Pophryon
est un mauvais point singulier. Mais tous les individus examines
dans la Peninsule des Balkans ont eu leur face mesurce des cet
endroit et les comparaisons entre les divers groupes ethniques de
cette Peninsule reclament la mise en ceuvre de ces diametres ver-
ticaux.

Seriation de ces trois longueurs par groupes de 5o individus :

Les 5o premiers . . 145"x:9 9Q5nm.26 7 6mm.o$

Les şo derniers . . 1492 98mm.5 7 Smm.94
Comparaisons des trois longueurs moyennes :

e iteme azi a n e a 0477 aie e ui 6) 7162 2/77

ice E mrera 4 24447 0:86 100.84 7 mm. 4

1205 ta EA DR TE DROMIDO a AP dat d 96mm.5 77 isa E

Nsrpanes e |. 4505 9gmn.-8 5 76mm.47

En €liminant les Tsiganes qui ne constituent pas un groupe
nettement europeen moderne, nous constatons que les Albanais
ont les trois diametres verticaux de la face plus petits que ceux des
Grecs. ]ls poss&dent la longueur ophryo-mentonniăre plus grande
que les Roumains ainsi que la longueur ophryo-nasale. C'est la
hauteur representant en gros le diametre vertical du maxillaire in-
ferieur: A. M. (plus la hauteur des dents), qui, plus grande chez
les Albanais, donne ă ces derniers une plus grande longueur totale
O. M. Dans la longueur totale de la face, la machoire infrieure
doit entrer pour une forte part.

Les Albanais ont un visage moins allonge absolument que celui
des Grees et pourtant ils sont Vune taille moyenne superieure ă
ceux-ci. Ce resultat est interessant surtout si nous Vajoutons A celui
qui a &t£ obtenu par Vanalyse des grandeurs du crâne,

LpA/) BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Les chiffres qui vont suivre representent les indices de la face.
Pour les obtenir nous avons pris les diametres verticaux: O. M:;
O. A; O. N.; comme numerateurs et B. Z. comme denominateur.
Ce fait doit ctre indiquc car plusieurs auteurs, [louze entre autres,
obtiennent Pin lice du visage en prenant la largeur bizygomatiqu'

comme numerateur :

O. M. O. A

Groupes IBIZA E 7Z
Ti [ piel ragu MIA) 2 BL d 68.09
Due 67.07
2pazru seal gali mm. | 69. 2
dif atras de d 104.3 69.5
ice It RUDA 10 3-4 66.4
Ge zei al O E0:A 67.2
PORNEA a 105mm.8 69.5
(2 E EUL oa 104.5 05.3
Ga IRU O gata, 67.8
170) e AA ORI 104mm.3 09.5
IE i eul OZ IE R/AIEloli

Moyennes: 104.01 68.66

Sai

On
.
2)

142)

On în £€

CO Wu a n A
Nun un pp um
O = RI OD i

Un
>
Le)

Les deux premiers indices peuvent &tre compares ă ceux obte-
nus avec les Roumains, les Grecs et les Tsiganes:

Roua ns e 102.53
(Grecs 40 RE ee n 102.97
Tsiganes roumains . . 103.71

70.53

AID N

71-35

On voit apparaitre ici le fort developpement relatif de la hauteur
du visage ophryo-mentonnitre etle faible developpement relatif du
diametre bizygomatique chez les Albanais. Le premier des trois
indices ci-dessus est plus €leve chez ce dernier peuple que chez les
trois autres auxquels il est compare. Par contre, la moyenne du
deuxieme indice est plus faible chez les Albanais. Ce resultat pro-
vient de la plus petite distance O. A. que posside ce groupe eth-
nique, compare aux trois autres. Nous avons dâjă note cette par-
ticularite dans le paraoraphe consacre aux mesures absolues de la

hauteur du visage,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

=
>
o

Les documents comparatifs manquent encore pour ce qui con -
cerne le troisisme des indices ci-dessus.

Les moyennes des dix premiers groupes et des dix derniers
peuvent servir ă marquer les modilications de Pindice en fonction
de la taille croissante. Les îndices sont ranges dans Pordre ci-

dessus:
Jer groupe ap 1036) 68mm.4 E 4Unun sai
BEN ErOUPE >. TOj ura 6gmn.2 Spmim-5

Ce caractere de leptoprosopie s'accentue au fur et ă mesure que
la taille s'el&ve. Or nous savons que indice cephalique diminue en
fonction du m&me caractere. Les faces les plus leptoprosopes sont
associces aux crânes qui sont les moins brachycephales (cette corre-
lation s'entend comme moyenne). Et cette observation s'applique
aux trois longueurs de la face comparces au diametre bizygo-
matique.

Un resultat semblable avait tc fourni par l'etude des Roumains
du royaume qui ame naeint cette conclusion : il semblerait en resul-
ter que les faces c ourtes et largres sont plus souvent associces, chez
les Roumains, ă des crânes brachycephalese.

Longeur, 6tendue et indice de loreille

Nous avons dejă dit, ă propos des scries ethniques precedemment
ctudices, combien le developpement du pavillon de Poreille €tait
encore peu connu. Certains groupes humains posselent certaine-
ment, ă taille egale, des oreilles plus developpces que celles des
autres groupes. Dans la Peninsule des Balkans on peut citer, ă cet
«gard, les Tatars (peut-etre pas ceux que nous avons appeles les
- Turquises«) 1) qui sont des megalothes. En un seul tableau nous
exposons tout de suite les moyennes, par dix individus, de la lon-
gueur et de la largeur du pavillon ainsi que les chiffres des indices
moyens ct ceux de lâtendue, Cette dernitre est obtenue selon le
procede de Topinard 2) en additionnant la hauteur et la largeur
du pavillon et en divisant par deux le chifire obtenu.

*) Evotse Pirranp, E/Anologic de la Peninsule des Palhkans, Premiore purici les Romain
les Tiiganee, les Tatar:, Memoires Soc, Gtogr, Gentve, 1904,

:) TOPIsARD, Elements d' Amthropo 'ogie gânărale, Paris, 1895

426 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Groupes Longueur du pavillon Sa largeur Etendue Indice

Ii Cur un-c 34nn-8 48.3 56.2
2i 3. Goe Bra /7 47.8 56.9
De ls 1402 Digi gumm.s 48.8 57.1
Pa vie Opae6 3 4aia-G 48.7 55.9
5
6

cea, (6 34»"-3 48.7 54-3

e A o (63) 35mm.5 49.4 55.9
ă UDA. > (6 2 Guma 50.3 560.5

Sa o a (br apara. A. Za 56.07
9 & CA A Ra 65mm-9 (66) 5I.3 55.5
0) = A (6yz i BON:2 49.60 57.4

Tratat SR he (67 /7pisă 52.4 55.2
Moyennes: 63.75 36mm.1 49.9 56.6

Les moyennes des 5o moins grands et des so plus grands sont:

oo o (Obi 24: 6 48.4 56.08
Dia SINGE mana i 3G6mm.8 SII 56.12

La longueur et la largevr du pavillon croissent nettement au
fur et ă mesure que la taille s'eleve.

Nous possedons dejă quelques chiffres representant les divers
caracteres ci-dessus dans plussieurs groupes ethniques. Ils sont
indiques dans le m&me ordre:

180 Roumains. . , . . Grmm:63 35.2 48.460 5/ese
61 Buloares, 3... 102imiagpi gr 4755 alui
IO ISUS 0 e ea pour 37mm.05 49.58 59.7
53 GLECS e 000 a: AA i
4o Tsiganes roumains . 6onn.78 35mn-o5 47.91 57.48
62 Tsiganes tures. . . Grmm:6r 36mm. 409.66 58.94

La longueur du pavillon, comparee dans les divers groupes
ethniques des Balkans montre sa plus grande dimension chez les
Albanais. Apres eux ce sont les Grecs qui tiennent la tete. Les
Albanais, representant le groupe dont la taille est la plus elevee,

1) Je continue a faire figurer V'Etendue de loreille obtenue selon le proced€ de Topinard,
parce qwil existe dâjă un certain nombre de chiffres comparatifs. Mais ce procede ne donne
pas la notion vâritable de lâtendue du pavillon, Il vaudrait mieux multiplier les deux dimen-
sions: longueur et largeur. Nous reprendrons cette question lorsque nous publierons les r€-
sultats comparatifs obtenuş sur les populations de la Peninsule des Balkans,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 43

on comprend le plus grand developpement en hauteur du pavillon
de leur oreille.

La largeur de l'oreille est un peu moins grande chez les Alba-
nais que chez les Kurdes et chez les Tsiganes dits tures. Mais la
serie des Kurdes est trop faible, numeriquement, pour que la
moyenne fournie par elle soit stable. Par contre les Tsiganes dits
tures ont quelqaes fractions de millimetre (îl s'agit de moyennes)
de plus que les Albanais. Mais cette tres faible difference de largeur
est compensce par la longueur du pavillon, ainsi qu'en t&moignent
les chiffres de l'<tendue.

Dans les sept groupes ethniques mis en presence, ce sont
les Albanais qui ont Pctendue (procede Topinard) du pavillon la
plus grande. Ce resultat provient tout naturellement de la stature
plus elevee de ce peuple, stature plus €levee entrainant un plus
grand developpement en hauteur du pavillon.

Sur ces six groupes ethniques, il y en a quatre dont Lindice du
pavillon est plus €leve que celui des Albanais ; un presente un
indice €gal (les Bulgares) un possede un chiffre d'indice inferieur
de presque une unitc (les Grecs). La faiblesse de cet indice chez
les Albanais provient de la petitesse relative de la largeur de
Voreille, mais aussi de la grande longueur de cet organe.

On peut dire, pour terminer ce paragraphe, que les Albanais
poss&dent une oreille relativement longue et ctroite.

Longueur de l'ouverture palpebrale et largeur interoculaire.

L.a methode de mesure a ct dejă expliqute. Nous prenons d'abord
le diametre biangulaire externe, puis le biangulaire interne. Nous
deduisons le second du premier et nous divisons par deux.

D, biangulaire D, biangulaire Lonpueur de Vouverture

CGroupes externe interne palpâbrale

Ta, PR 9Omm.5 2) it 3 2mm.6

IA Pie: Q5mm.3 30.7 3 2mm.6

3 3 A Ş ; (5 | zmed 4 3 | 030277! 3 250)

4 po E 0/7 2Qmm.8 3 2.05

-4 mim, TI 2,

> . . 95 7 3 ] / 35

6 CATEI >, Q5mm.3 30nin.0 3 26

7 Pa Q4nn.:5 30mm.6 3 ilie [>

55
05

PRULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

D. biangulaire D. biangulaire Longueur de l'ouverture
Groupes externe interne palpebrale
Ga e NAIL a gQpmm.a 3 2mm. : B 2mm.6
9 A îi Sl Lei ui 67 20 piele n 2 po IAN,
MO) oala po 96mn.5 30mm.2 33mm.I
E: UR pis A Bl ca Q8mm.y 2Qmm.4 3qmm.3
Moyennes . . 96mm.59 30.7 2 3 2mm.03

Une premitre constatation s'impose: c'est la variation extraor-
dinaire des deux diametres biangulaire externe ct interne. Les
chiffres ci-dessus representent des moyennes de dix individus et
malgre celă ces chiffres sont loin de paraitre croitre en fonction
de la taille croissante. Au premier abord il semble meme qu'il y
ait decroissance.

Analyse par groupes de 50 individus:

Ti be iu fo SA RENO AA g6mn.7 4 30.02 Bpin:6)
ZI 0 ALO a Op 96mn.7o 3omn.66 Bou: 0)2

Les deux diametres sont ă tres peu de chose pres identiques. Îl
y a une tres legere decroissance en passant du premier au second
groupe. Et pendant ce temps-lă la taille qui, pour le premier groupe,
est de 1-617, passe ă 1"-742 pour le second. On peut done con-
clure que les diametres biangulaire externe et interne ne sont pas
influences par les modifications de la taille. ]l en est de meme de
la longueur de Pouverture palpebrale qui est identique dans les
deux groupes de 50 individus.

Comparaisonis avec quelques groupes ethniques de la Peninsule
des Balkans :

IRON ANS +0 e iu) O Nizle)l2 2 2000) 3 ati

(Grecs ph pr E a a DI QSm».08 3 pmm.12 3 2mm.03
Tsiganes roumains . 93-83 (3 0/7 33mm:05
Tsiganes GURESI 9Smn.97 3 pui: A E a giiuii 28

Des cinq groupes ethniques qui sont mis en prâsence ce sont
les Albanais qui posse lent le plus petit diametre biangulaire ex-
terne et le plus petit diametre biangulaire interne.

Quant ă la longucur de Vouverture palpebrale elle est, ă peu de
chose pres, la m&me dans les trois groupes europeens de la Pe-

PULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 429

ninsule. Nous laissons de câte les Tsiganes qui sont remarquables
par le „fendu« de leur ozil. On peut encore remarquer que cette
longueur de Pouverture palpebrale est aussi, chez les Albanais

> P pP ) PI]
plus grande que le diamâtre biangulaire interne. La longueur de
louverture palpebrale n'est pas influencce par le developpement
de la taille.

Longueur de la bouche

Cette grandeur est a connaitre pour des raisons d'ethnologie
comparative et pour la morpholozie generale des groupes hu-
mains :

Longueur Longueur
Groupes de la bouche Groupes „de la bouche

A ENE e Air ZI i dau Be Om
De 4 :C) GRI a emmar

3. ia ri Și a E ZEN)

ZI 9-6) ELOR RUG jrunmia:

Ea 4:06 TOT e Di pip 77
Gica co pt Moyenne : 56.

Les 50 premiers individus et les so derniers possident les
chiffres suivants :

DR A În cr II ce 4:68
DE o A c6an:08

La longueur de la bouche est influencee par la stature. Et dans
une proportion assez nette.
Comparaison avec quelques groupes ethniques:

E OEI PUD. ta + 520m.02
GE OS NO UcE ru 54ia
INSP AIES EEE a a e ai D4)PDI+2
SICANES roumaAns.. , , e e 5:

Is Albanais depassent tous ces chifires. Jusquă present ils
poss&dent la bouche la plus longue qui ait €t£ trouvee en €tudiant
les peuples de la Peninsule des Balkans. Nous venons de voir,
quelques lignes plus haut, que le dfveloppement de louverture
luccale ctait influence par le developpement de la taille. D*s lors
la grande bouche des Albanais se comprendrait aisment puisque

430 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

ce sont les hommes les plus grands de-ceux qui sont mis en com-
paraison.

Couleur des yeux et des cheveuzx, forme du nez

Ces trois caracteres peuvent ctre resumâs dans le petit tableau
suivant et selon les groupements par dix individus. Le dernier
groupe en comprend douze :

COULEUR DES YEUX COULEUA DES CHEVEUX FORME DU NEZ
3 E 5] |selzele
| >> = 7 2 |9elSalse
3|2|s e = | a [.=| Ş| |Ssloals=
w | w S|2|> în) || a = | Sa [Rase e
&| 2luellolalalealalalzla i RE! = [a |>2|>a|>2
a |.o|'al-al'al'alo| ella Sleloele| elelesleale=
a|a|e|5|s|e|z|ali|el5a|a]<|alilăelaglăă
Les 10 premiers 9| —| — i 3 7 —| 1]—]| 8 1 ul --
Les 10 suivants 5] 1] 3]l—| 1i—! 2] 14 21—| 1i—l— 36| 1] —l —
> 10 > 6| 2| 2|—|—|—| 4] 21—!| 31—| 11—! 21—|]6| 2] —| —
» 10 > Si zi a) dl aaa === —| 6| 2 1| —
>» 10 > ou să i = az zi oa aaa a =
> 10 » | 2 | aaa oa aaa = ==
> A9) > | 7] 2|—| 1]—|—] '3i 2| 3| 21[—l—l—| 1] 1] 7 I| —| —
> 10 > 4) =] «| —| 2] 2i—[s|-[——[=| als —| —
» 10 > 52| 5] zau (oa 4) 1] 1] 1]—| 2] 12| 5] 2 = —
> 10 > = === 2 = 5 alla I| 1] 7) 1] — SI
» 12 > e PE E d e i

Les proportions des. diverses colorations des yeux sont les
suivantes :

"Individus Proportions Roumains Tsiganes
Brans 05 tea Vll 54.010 86 9]5
Bleuss e La 9.8 %lo 0220/5 goe
Gris 25 22231100 14.5 20)0 4,60)a
Gris-brun . 5 4.4600 24) 2 9/a
Gris-bleu . . 3 4-46%]9 8.9 9/0 3 00Jă
Gris-vert . . 1 0.9 %]9 218.100 0.40%]9

Le brun correspond au marron. Les autres termes ont ct€ ex-
pliques (pour ceux qui le n&cessitaient) dans nos publications pre-
cedentes, Quelques comparaisons peuvent &tre faites avec d'autres
groupes ethniques. Les Roumains du royaume ont une proportion

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 431

d'yeux bruns un peu plus petite. On peut faire la meme remarque

pour les yeux gris. Mais les teintes intermediaires sont plus nom-

breuses chez eux que chez les Albanais. Les Tsiganes ont une pre-

dominance d'yeux ă iris fonc€ considerable. Mais la comparaison n'a

gutre d'interât ă cause de la qualite ethnique de cette population.
Pour la couleur des yeux Gliick indique :

Bleu-gris . . 3 (10 09) Brun-clair . 12 (40 9/9)
ai pa /41(22-800) Inn a (68.303)
Gris-vert . . 3 (10 0/9) Brun-fonce . 1 ( 3.3%/0)
Gris-brun. . 3 (10 %/9)

Dans notre scrie les iris ă colorations brunes (sauf le gris-brun)
—58.030/9. Dans la scrie de Gliick ils comptent pour 46.60%]. Les
iris bleus sont ă peu pres pour les deux scries dans les m&mes pro-
portions : Gliick 10%/,, Pittard 9.80]. Il en est de meme pour les
Bis Gluck. 23.30/0, Pittard 22.30/g:

Couleur des cheveux :

Individus Proportions Roumains Tsiganes
NOIES pi ct/mei29 258900 276000, 08 745740 /o
Bruns-fonces . 13 11.009 8.3a9/ă 8.20]9
Ei Sa, - .; 46 Ai 0/0 46.009 0)30/0
Châtains. . . 17 150109 5425 0//0 4500
Châtains-clairs 2 ZA Sa 0/A 0.70/0
Blonds, . .-."5 4-49]0 DIR UE 0.60],
MOI d — IE ZA0)

Les Albanais poss*dent en majorite des cheveux bruns. La reu-
nion des trois termes : noirs, bruns fonces ct bruns=—7 3.40]9. C'est
ă peu pres la proportion indiquce pour les Roumains — 76.5%],.
Les cheveux clairs sont rares. Dans examen de 112 hommes nous
n'avons pas trouve un seul individu posscdant des cheveux roux

Gliick donne des indications sur la couleur des cheveux de 30
Albanais. || decompose comme suit les individus observes (nous
avons calcul€ les proportions) ayant les cheveux :

Blonds . . . 2( 6.60]9) Noirs . . . 2(6.6%]9)
Bruns-clairs . 10(33.3%/9) 5349 ie 2(6,0015)
Bruns-fonces. 14(46.6%]9)

132 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Les deux derniers auraient pu ne pas entrer en ligne de compte,

En groupant les couleurs foncees: noir, brun-clair et brun-
fonc€, nous obtenons 86.509. (Dans notre scrie 73.4%]9 sans
compter les châtains; en les ajoutant, on trouve 95.3%]9). Les blonds
sont plus frequents dans la scrie Gliick que dans la nâtre.

La forme du nez:

Individus Proportions Roumains, Tsiganes
Acu iuRe N tus IRBUJO 5.4.) 4.199
Dino Erei Ma a ci o aa 9) 6.900 13.1 809 07590
Bi sto st pap ovi 33 Ma 7 otite Ar 63.4%]9 50:910/q- 35 7a50l
Droit legerement releve. 14 122505 24, 0 IORROJD
Droit legerement abaissc. 3 2.60], 420| 1.40/9
Droit epate ă Pextremite. — — 203 V/ 4.6%]0

Les Albanais sont caracterises par un nez generalement droit.
Les nez franchement aquilins ou avec tendance prononece ă la-
quilinie representent le 210/, de la scrie totale. La proportion des
nez droits est plus €levee que chez les Roumains. Les nez aquilins
ou droits aquilins sont a peu pres en meme nombre dans les deux
groupes ethniques.

Pendant mon scjour ă Sarajevo jai ctudie, grâce ă la parfaite
obligeance de Mr. Hărmann, directeur du Musce de cette ville, les
nombreux crânes renfermes dans le dit Musce. Parmi eux j'ai trouve
8 crânes d'Albanais. Un neuvieme crâne de ce groupe ethnique
existe dans les collections du Landesspital. Il a cte mis a ma dis-
position par Mr. Preinilsberge: medecin de cet ctablissement.

Sur ces neuf crânes, cinq peuvent ctre consideres comme femi-
nins et quatre comme masculins. Sur les cinq feminins, trois pro-
viennent de Delbeniste et deux de Kavaja. Sur les quatre mascu-
lins il y en a an de Delbeniste, deux de lKavaja. Le dernier est
sans denomination.

Depuis mon scjour ă Sarajevo, j ai eu connaissance de la publi-
cation de Gliick qui est indiquce d*s le debut de ce memoire. Je
erois que la plupart des neuf crâneş ci-deşsuș ont cte ctudi€s par

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘIIUNŢE 433

cet auteur. Toutefois les indications sexuelles et gcographiques
ne concordent pas exactement avec les nâtres, non plus que cer-
tains resultats des mesures. Ces dernitres sont aussi plus nom-
breuses dans nos registres que dans les tabelles de Gliick. Ces di-
verses raisons nous autorisent a donner un tres rapide apergu de
nos observations. Nous limiterons celles-ci au strict minimum, ren-
voyant pour le surplus au memoire de Gliick.

Les diametres horizontaux et indice cephalique fournissent les
moyennes suivantes :

Crânes masculins (Gust feminins
Oi cual 00 aci m a botul IG
DE) RDVR I> PRA pappina pna:
| Doi bibe Eoica i 0) 43-A,
Les indices cephaliques :
54.07 89.82
37.95 64-34.
81.46 86.2
94.07 88.75
92.45

Tous les crânes feminins sont brachyeephales. Ils sont m&me
d'une brachycephalie tres accentute. Les crânes masculins pre-
sentent des indices moins €leves en moyenne. Lun de ces crânes
masculins est m&me sous-brachyc&phale. La moyenne de Vindice
c&phalique obtenu par Gliick est 87.06. La notre est 36.54, Gliick
ne separe pas les sexes et obtient les moyennes de tous les indices
sans cette spfcification necessaire. Les moyennes sexuelles que
nous avons trouvees sont 54.31 pour les crânes masculins et 53.32
pour les crânes f&minins.

La brachyeâphalie clevce des neuf crânes ctudies ci-dessus
confirme celle que nous avons indiqute par nos observations sur
le vivant.

Nous r&unissons les autres indices dans un scul tableau :

434 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

INDICES :
verticalde vertical de du prog- du trou de

longueur largeur frontal facial 1 facial 2 nasal nathisme occip. l'orbite

Crânes masculins
74.73 - 88.89 81.00, 68.12, 51.45 49.02 91.35 0/19 97 su
77.06 87.02. 70.23 04-89 48.09 55-61 098.09 63.78
73.03. 809.00, 60.— 75.37 57.40 44.23 92.160) 85.06 oara
76302101 .50 821 NOS 250407 2.52 85.37 87.80

Crânes feminins
77.84 86.67 79.69 61.59 45.65 48 98 76.92 —
84.34 100.— 83.90 66.92 52.31 47.06 90.29 86.11 94.29

SHE 50 04-20) 84.07, — — — — 81.82 —
83.73. 94-37 17,3+5 5 i ză => — 85 /ANa
80.50 87.07 79.34 — — — — 88.24 94.44

L/indice nasal marque la presence de deux crânes leptorrhiniens,
de un crâne mesorrhinien et de un crâne platyrrhinien.

Les crânes feminins €taient en mauvais ctat et Lindice nasal n'a
pu tre extrait que chez deux dentre eux. L'un est mesorrhi-
nien, Vautre leptorrhinien.

Parmi ces crânes Albanais, Gliick a trouve aussi un indice de
platyrrhinie chez un homme. Son chiffre (5 3.33) est un peu moins
Sleve que le nctre. L/indice le plus bas de notre scrie est fourni
par le crâne masculin ctudi€ ă Vhâpital de Sarajevo.

I/indice orbitaire indique trois crânes me&sosemes et un crâne
megaseme chez les hommes et deux crânes megasemes chez les
femmes (les deux seuls indices obtenus).

Les courbes dont les chiffres suivent, sont indiquces dans les
meme ordre que les chiffres des indices :

COURBES :
sous ozcip. oceip. bi-auri- Partie ant,
cerebrale trontale parictale cerebrale cercbell. culaire delasuivante horizontale

Crânes masculins

250; I oo. iz) Ep: 6 zum. 5 2min. 3 230 25 Iti 5 3 7paot
240: 1140) ii (oja 5 7po 4 2. 3 20. Palate 5 | 2mm.
2500: îi Q 21. I 2 IAU: (6) ghia 7 petit 3 20lum. 25 amin. 5 2 2mm.

i Smm, II. i Oa: 7 mat „alpi 93 Ge 2530 5 A 2IB
Crânes feminins

20 100. I 2 0 5 Şase Omu: 3 2 zii 720 Ei 5 05 mm
IS$mm. (o) ptlil 120. Gomm,. Amin: 304. 2 Zipidaat 494mm.
2Smm. Q2mm. y I Om. Domn: 55 ENI: 3050. 2250: 480.

2 i 10 2m: 720: 6omu. Am: uitat 2 Toon 485:
25 mana S pumn, 125. 5 Om. 5omm. 303gmn. 24000: 486mm.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 435

Cette serie de neuf crânes est evidemment trop faible pour que
nous en puissions tirer des conclusions tres importantes. Lorsque
les serie albanaises se seront augmentees, on pourra rapprocher
les chiffres ci-dessus de ceux qwon obtiendra ă ce moment-lă sur
ce groupe ethnique. Ce dernier nous parait ctre un de ceux qui
presentent le plus d'interât dans Pensemble des peuples balka-
niques.

CONCLUSIONS

La taille moyenne des Albanais est de 12-673.

Dans ce groupe humain, les individus ă petites statures sont en
minorite (petites tailles=—9.7%]9) tandis quon remarque une pre-
dominance tres reelle des grandes tailles et des tailles au-dessus
de la moyenne.

Les Albanais (ou pretendus tels) emigres en Italie sont d'une
taille tres inferieure ă celle des Albanais de la Peninsule des Bal-
kans. Non seulement la taille moyenne de ces colons est plus pe=
tite, mais la proportion des hautes statures, si interessante a con-
stater chez les veritables Albanais, est tres inferieure.

La taille moyenne des Albanais de la Peninsule des Balkans est
inferieure ă celle de leurs voisins les Bosniaques-HHerzegoviniens ;
elle est ă peu pres semblable ă celle des Serbes et des Bulgares.
Elle parait suprieure ă celle des Tures.

La hauteur moyenne du buste (tâte et tronc) 1) est de 5869.
Le rapport du buste ă la taille = 52.66.

La longueur des membres inferieurs est de 792.6. Le rapport
de la longueur des jambes ă la taille — 47.25.

La moyenne de la grande envergure est de 1n:718. Ce chifire
est de 4 centimetres plus €leve que celui de la taille. Le rapport
de cette grande envergure ă la taille = 102.6.

Si nous comparons les Albanais dun autre groupe ethnique
mesur€ par nous mâme, les Tsiganes, nous constatons qw'ils diff&-
rent de ces derniers par des membres supcrieurs (representes
grossirement par la grande envergure) et inferieurs, plus petits,
par rapport ă la taille totale. Autrement dit, dans la formation de

1) Obtenn par taille debout et taille assise,

436 RULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

la taille totale, le buste des Albanais intervient pour une part plus
prepondsrante que chez les Tsiganes.

L'indice cephalique moyen est 86.36. Il varie de 72.07 ă 95.88
Les Albanais sont caracterises par un crâne brachycephale. Chez
eux, les formes dolichoc&phales sont rares (3.9%], dans le presente
serie), tandis que la brachycephalie est tellement accusce que rien
que les hyperbrachycephales et les brachyeephales de la presente
Sepiei 165200;

Ce caractere c&phalique des Albanais de ia Peninsule des Bal-
kans est absolument different de celui exprime par les Albanais
des colonies de lltalie meridionale. Ces pretendus Albanais sont
dolichocephales, sous-dolichocephales, et mesocephales. L/'indice
cephaliqne le plus €leve indiquc par Livi est celui des Albanais de
la Basilicate. Îl est de 81, done fort loin du chifire fourni par les
Albanais ctudi€s ici.

Par leur indice nasal, les Albanais sont en moyenne des leptorr-
hiniens (indice 68.84). Et ce caractere est bien celui de la ma-
jorite (58.030],). Les mesorrhiniens sont dans la population de
40.150]9.

Malgre leur brachycephalie aceentuce, les Albanais poss&dent
une face relativement €troite et longue. Ils poss&dent aussi un pa-
villon de Voreille long et €troit.

A la faible largeur du front et de la face, on peut ajouter le faible
developpement des diamstres biangulaires externe et interne.

Les Albanais poss&dent une bouche tr&s developpee. Cest la
plus grande que nous avons trouvec jusquă present chez les peu-
ples de la Peninsule des Balkans.

Les yeux des Albanais ont, en majorite, un iris fonce (iris
bruns — 53.03%]9) puis, apres le brun, c'est la couleur grise qui
domine (22%).

Les cheveux des Albanais sont, en tres grande majorite, for-
tement pigmentes. Les cheveux bruns, bruns-foncâs et noirs =
78.4]9. Les cheveux blonds sont rares: 4.409.

Le nez des Albanais est generalement droit (63.409). Apres
cette forme, ce sont les nez droits l&gtrement aquilins et les nez
aquilins qui sont les plus nombreux (22.3%/9).

Si nous essayons d'âtablir des comparaisons entre les deux

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 437

= =

groupes, les Gh&gues et les Toskes, les faits les plus saillants pa-
raissent tre les suivants :

La taille moyenne des Ghegues (12-683) parait &tre un peu plus
“levee que celle des Toskes (1-67 3). Les premiers possedent peu
d'hommes de petites tailles et au contraire un grand nombre
d hommes de hautes statures. Chez les Toskes c'est Linverse qui
se presente. |

indice cephalique des Gh:gues est moins €leve (84.66) que
celui des Toskes (87.03). Les premiers sont brachyeephales tandis
que les seconds sont hyperbrachycephales (classification Deniker).

Ce que lindice cephalique moyen semble indiquer est confirme
par lexamen des proportions des diverses formes crâniennes
=—Gh&gues (dolichocephales 7.40], ; brachyeephales 66.6%],) Tos-
kes (dolichocephales 3.8%/,; brachycephales 88.2%],).

Les Albanais presentent un caractere morphologique interes-
sant qu'il est necessaire de souligner .dans ces conclusions : ils ont
de petits crânes par rapport ă leur stature. Au cours de lanalyse
qui precede, nous avons eu plusicurs moyens de nous en rendre
compte. Le diamâtre antero-posterieur maximum, la largeur du
frontal (frontal minimum) la hauteur du crâne (diametre auriculo-
bregmatique) sont relativement et absolument plus petits chez cux
que chez les autres groups humains de la Peninsule des Balkans
ă qui- nous les avons compares.

Le visave des Albanais est aussi moins developpe absolument,
dans sa longucur ophryo-mentonnicre, que chez d'autres groupes
ethniques de taille pourtant plus faible (les Grecs par exemple). Il
en est de mâme du diametre bizygomatique.

On peat resumer ces faits en disant que les Albanais sont des

hommes de grande taille, mais possedant de petites tetes.

*
* E

Les colonies albanaises de Pltalie meridionale ne paraissent
pas avoir ct& compostes avec de veritables Albanais. Les individus
qui representent ces colonies sont trop differents par la taille et par
Vindice c&phalique des Albanais de la Peninsule des Balkans pour
qu'il y ait une parente anthropologique entre ces deux groupes.

Les traditions historiques în liquent que ce seraient des Loskes,

438 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

dont les descendants peupleraient Iltalie meridionale. Or nous
venons de voir que ces Toskes sont les plus brachycephales des
Albanais. Il y aurait lieu Vexaminer de tres pres origine reelle
des Albanais de PlItalie du sud et de la Sicile.

TROIS ESPECES NOUVELLES DE LA FAMILIE NAUCORIDAE

PAR

A. L. MONTANDON

—_.——

APHELOCHEIRUS DENTICEPS. n. sp.

Forme ovale, ă peine un peu plus attenuce en avant qu'en arricre,
de couleur flave jaunâtre sale sur la tete, le pronotum et les cories,
plus foncee, presque brunâtre sur labdomen.

Tete un peu plus longue que sa largeur entre les yeux en avant,
avec le bord anterieur semicirculaire, peu pro&minent au devant
des yeux, ces derniers assez fortement convergents en arricre,
espace interoculaire presque de moiti€ plus €troit en arricre qwen
avant. De chaque câte de la tete Pangle anterieur externe des yeux
est muni d'un petit processus dentiforme transversal, bien visible
qui ne se remarque chez aucune des autres esp&ces du genre. Sur-
face de la tete legerement convexe, presque lisse en avant, tr&s
faiblement granulte-ponctuse, la ponctuation plus forte sur la
partie posterieure.

Pronotum ă câtes lateraux arques, leur courbure paraissant faire
suite ă celle de la tete, avec les angles anterieurs tres obtus mais
visiblement €cartes du processus de Poeil ; les angles lateraux pos-
terieurs presque droits, tres ctroitement arrondis au sommet; le
bord posterieur un peu sinu€ de chaque cote derriere les angles
lateraux et tres obtuscment bisinuc, presque droit, sur sa partie
mediane.

Surface du pronotum, lg&rement et assez denscment mais irr€-
gulierement et ruguleusement ponctuce, rembrunie sur le disque,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 439

plus claire sur les marges; la partie posterieure tr&s stroite, faible-
ment mais visiblement deprimee derricre la partie discoidale.

Ecusson de forme tr&s &courtee, pr&s de quatre fois plus large
que long, les câtes lateraux un peu arques, puis leg&rement sinuss
de chaque câte du sommet ă peine acumin€; ă surface jaunâtre
sale comme le disque du pronotum.

Cories (forme brachyptere), conformees ă peu pres comme celles
d'A. aestivialis Fabr. et A. Montandoni Horvw. avec le meme
processus un peu aigu au câte externe, mais beaucoup moins €lar-
gies, mieux arrondies ă Pextremite et laissant entre elles derriere
Pecusson une tr&s large partie dorsale ă decouvert, une fois et
demie aussi large que la largeur de la corie. Surface des cories
mate, tres finement granuleuse, aussi pâle que les marges du pro-
notum.

Dos de abdomen brunâtre, plus clair sur les marges, assez
densement et granuleusement ponctuc, plus fortement que sur le
pronotum avec le dernier segment presque lisse et aussi plus pâle.
Connexivum jaunâtre avec Pangle posterieur du premier segment
visible, presque droit, inerme; une petite pointe acumince tres
faible ă langle posterieur du segment suivant et une assez forte
dent aux angles posterieurs des deux segments suivants. Les deux
processus lateraux posterieurs des segments genitaux & tr&s peu
procminents, sensiblement depasses en arriere par la piece cen-
trale arrondie ă son extremite.

Rostre depassant un peu les hanches intermediaires, jaunâtre
ainsi que le labre subarrondi en avant, deux fois plus large que
long. Pattes jaunâtres claires. Dessous du corps mat, cendre, un
peu brunâtre, plus clair, jaunâtre sur les câtes de la poitrine et de
Vabdomen. Pi:ce genitale d fortement convexe, lisse et brillante.

Longueur 3,6 mill.; largeur max. 6 mill.

Fou-tcheou, Chine (Siemens) un seul exemplaire Mus. Breme. Par
ses processus dentiformes saillants, lateralement pres de Vangle
externe des yeux, ses cories tr&s ctroites, et le bord anterieur
de sa tâte peu proeminent au devant des yeux, cette espece se
distingue ă premiere vue de toutes les autres formes connues. Les
angles postericurs des segrments du connexivum sont aussi moins
acumints que chez A. aestivialis Fabr. ou A. Monlandomi Llorv.

440 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

dont elle diffâre encore par sa forme un peu plus allongee, moins
€largie proportionnellement.

LIMNOCORIS UHLERI n. sp.

Forme subarrondie, un peu plus longue que large. Pun jaunâtre
ocreux pâle, presque mat, sans tâches apparentes, sauf de tres
vagues dessins sur le pronotum derritre les yeux et sur les cotes
de Pcusson, ainsi que la bordure externe de la corie tr&s ctroite-
ment noire derriere Pembolium.

Tete paraissant un peu plus longue que sa largreur entre les yeux
en avant, avec le bord anterieur tres faiblement arquc au devant
des yeux, obtusement et verticalement repli€ en avant, mais cepen-
dant d'une fagon plus accentuce que chez la plupart des autres
espăces (sauf L. Bouvieri Montand. chez lequel le bord anterieur
de la tete est un peu tranchant, le bord inferieur largement replie
en dessous). Ce rebord anterieur marqu€ de chaque cote Vune
fossette transversale assez allongee, Pespace median qui les separe,
de meme largeur qu'une des fossettes. Surface de la tete legerement
convexe, tres finement et densement ruguloso-ponctuce. Yeux
assez regulicrement divergents en avant sur toute leur longueur ;
la largeur de Pespace interoculaire en arricre ă peu pr&s de meme
dimension que la longueur du câte interne de Peeil, tres visiblement
plus &troite que la longueur mediane de la tete.

Pronotum avec les câtes lateraux assez regulicrement arqu6s,
Pangle antcrieur aigu, langle lateral posterieur presque droit, ă
peine aigu et &troitement arrondi au sommet. Disque du pronotum
un peu boursouffle devant la partie posterieure legerement depri-
mee, avec deux tâches brunâtres tr&s peu apparentes en forme d'Y
irregulier, une de chaque câte derricre les yeux. Les marges la-
terales et la partie posterieure ă granulations ponctuces, denses,
un peu plus apparentes que sur le disque et de teinte plus pâle
que ce dernier qui est aussi traverse par quelques rides tr&s super-
ficielles, subparalleles, au milieu de sa partie anterieure, derricre le
vertex, mais sans depression apparente. La longueur du pronotum
sur la ligne mediane est ă peu prăs la mâme que celle de la tete.

Ecusson jaunâtre, ă ponctuation ruguleuse, fine, ă peine un peu

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE Lu!

plus grossicre vers la base, et quelques tres fines rides transver-
sales sur le disque limite de chaque câte par une tres faible ligne
courbe, irregulicre, plus foncee le long des câtes lateraux qui sont
presque droits, tres obtusement sinus.

„ Embolium dilate en courbe assez regulicre bien accentuee, tres
brusquement tronquc en arrizre en angle presque droit, ă peine
obtus, formant une tr&s forte sinuosite sur la marge de la corie
qui laisse ensuite largement ă decouvert les segments du conne-
xivum, avec leur extreme bord seul tr&s etroitement noir. Toute la
surface des cories est couverte d'une ponctuation bien marquce
assez dense mais pas tr&s reguliere, cette ponctuation concolore
sur Pembolium et sur la base de la corie, un peu rembrânie sur le
disque et sur la partie posterieure des cories qui paraissent lisses
par places, un peu brillantes entre les ponctuations. Extremite de
la corie ă sommet largement arrondi, le câte posterieur tres fai-
blement sinuc devant la membrane peu developpee mais cepen-
dant assez valvante quoiquc d'une fagon beaucoup moins pronon-
ce que chez la plupart des autres espsces. Cette membrane jau-
nâtre, ă peine rembrunie, un peu plus vers la base. Suture du cla-
vus tr&s peu distincte; commissure des cories un peu plus courte
que la longueur de Pecusson.

Segments du connexivum concolores, mats, sans tâches; avec
leurs angles posterieurs droits, non saillants, suivant bien la courbe
abdominale.

Dessous du corps et pattes Pun jaunâtre mat sous la tete et la
poitrine, un peu brillant sur Pabdomenă pubescence tr&s peu appa-
rente. Un tubercule median dentiforme, bien accentuc, sous la tete,
derriere la base du rostre, ce dernier jaunâtre ainsi que le labre
qui est un peu ogival, aussi long que large ă la base. Carene me-
sosternale €levce, abruptement coupce en arriere, avec une fossette
un peu allongte, ă bords tranchants sur la partie posterieure du
faite un peu “largi; la partie antcrieure legerement inclince au
devant de la fossette et arrâtce antdrieurement par une petite
dent aiguă, verticale, audevant de laquelle la carene est tronqude
brusquement. Carne metasternale moins €levee et beaucoup
moins forte que la precedente, avec une pctite fossette deprimee
longitudinale sur son faite qui fait un peu cperon en arriere. Lon-

442 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

gueur 8,4 mill. ; largeur max. aux angles posterieurs des dilatations
de lembolium 6,5 mill.

Bresil. Rio-Janeiro.— Collect. U.S.N. Mus. Washington. Cet in-
secte qui provient de la collection de M. le Prof. R. P. Uhler, &tait
ctiquete Limnocoris însignis Stăl (par qui?); ce nom appartient
ă une forme macroptere dont la membrane est bien developpee ă
clavus tr&s &troit mais bien marque, et dont la dilatation de l'em-
bolium est aussi moins brusquement tronquce. On ne saurait nier
les affinites de ces deux espăces dont les carenes meso et meta-
sternales sont cependant assez distinctes; et outre la forme plus
brusquement tronquce de la partie posterieure de Pembolium chez
L. Uhleri ou les tâches brunes sur le pronotum et les cories font
aussi presque complătement defaut, etc. ce qui laisse supposer
qu'elle n'est pas seulement une forme brachyptăre de L. 2nsign1s

Stal.

AMBRYSUS CIRCUMCINCTUS n. sp.

De forme ovale, gucre plus attenuce en avant quen arricre;
teinte claire, mate, jaunâtre uniforme sur la tete et le pronotum,
ă peine rembrunie sur lecusson et les clytres. Longueur 8 mil.

Tete mediocre, plutât faible, avec les yeux assez convergents
en avant sur presque toute leur longueur, la convergence un peu
moins accentuce sur le tiers posterieur. Bord anterieur de la tete
assez regulierement arqu€ et tr&s &troitement noirâtre ă Pextreme
bord qui depasse sensiblement le niveau anterieur des yeux. Partie
superieure de la tâte au moins aussi longue que large entre les
yeux en arri€re, environ trois fois plus large entre les angles pos-
terieurs internes des yeux que la largeur de Lil sur le meme
niveau; partie posterieure de la tete enfencce dans l'echancrure
mediane du pronotum, visiblement plus longue que la partie ante-
rieure au devant des yeux. Ponctuation de la surface de la tete
tres fine, assez dense, mais irreguliăre et peu visible, ă peine un
peu plus accentuce pr&s des yeux et en avant. Vertex de teinte
uniforme pâle, sans tâches apparentes.

Pronotum avec les câtes lateraux faiblement mais assez regu-
licrement arques et divergents en arricre sur presque toute leur

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 443

longueur sauf pres des angles posterieurs ou ils sont &troitement

subparalleles ; ces angles presque droits, un peu obtus, ă peine

arrondis au sommet. Les cotes lateraux trăs &troitement noirâtres

sur leur extreme bord externe. Angles anterieurs du pronotum
assez aigus, mais non acumines au sommet. Bord anterieur du

pronotum profondement &chanerc, P&chancrure mediane assez

elargie mais assez profonde, les laterales bien accentuces derritre

les yeux ou elles sont cependant un peu moins transversales que

chez A. pulchellus Montand. et A. nitidulus Montand. Toute la

surface du pronotum assez uniformement jaunâtre, ă peine un peu
plus pâle sur la partie posterieure &troite, un peu deprimee mais”
sans sillon apparent, la depression presque nulle sur le milieu.
Ponctuation tres fine, assez dense et irreguliere sur toute la sur-

face. Sinuosite mediane bordee d'un tres faible bourrelet peu ac-
centu€ avec quelques rides transversales tres fines et superficielles,
peu visibles, derriere le milieu du bord antcrieur, sans depression
apparente, bien que cette partie mediane soit visiblement limitee

de chaque câte par une ligne oblique un peu deprimee, irregulicre,

paraissant un peu bosselce.

Fcusson ligtrement et assez uniformement rembruni, avec les
angles basilaires et le sommet plus pâles, mat, ă surface tres fine-
ment granuleuse.

Cories assez uniformement brunâtres pâles comme |'&cusson avec
l'embolium en grande partie pâle, ă bord externe tres €troitement
noirâtre, peu arquc, la marge des cories tr&s obtusement sinuce
derriere Pembolium. Commissure du clavus €troitement pâle, en-
viron de moiti€ plus courte que la longueur de l'&cusson. Bord pos-
terieur de la corie avec une tâche jaunâtre semicirculare. Disque
des cories paraissant recouvert d'une tr&s fine pubescence rare,
plus claire. Membrane brunâtre, de meme teinte que les cories.

Segments du connexivum bien visibles derritre le râtrecis-
sement de la marge €lytrale, jaunâtr :s mats, sans tâche sur les
sutures, avec Pextrâme bord externe tr&s ctroitement noirâtre ; les

angles posttrieurs des segments non saillants, suivant bien la
courbe abdominale, sauf au dernier segment ou cet angle est un
peu prolong, proeminent en arritre mais tr&s peu aigu au sommet,

de chaquce cîte des pitces penitales 9.

Welle BULETINUL SOCIEPAȚII DE ȘTIINȚE

Dessous du corps jaunâtre ocreux, mat sur la partie inferieure
de la tete et toute la poitrine, couvert sur labdomen d'une pubes-
cence soyeuse tres dense et brillante, presque dorce. Pattes pâles,
lisses, assez brillantes. Labre tres obtuscment anguleux en avant,
fortement ponctu€, jaunâtre assez fortement rembruni sur la base;
rostre brunâtre, fonce sur le dernier article.

Kerville, Texas (F. C. Pratt colector) un seul exemplaire. U.5.N.
Mus. Washington.

Cette nouvelle espece ne saurait ctre confondue avec aucune
des autres formes connues ; elle portait une €tiquette A. oblongu-
lus Montand. ? (€crite par M. O. Heidemann), mais ce nom ne
saurait lui convenir, car elle n'appartient pas ă la meme categorie;
elle se rapprocherait davantage de A. pudicus Stăl qui a aussi
une tâche jaunâtre sur le milieu du bord posterieur de la corie,
mais cette dernicre espece de teinte plus foncce, ă dessins de
points bruns sur la tete et le pronotum se distingue encore par
les segments du connexivum ă sutures rembrunies avec les angles
un peu procminents en arricre.

Bucarest, Mars 1910,

A PRUPUS DES SUL-DISANT NEUTRES CHEZ LES INSECTIS

A. L. MONTANDON

——__

Dans un remarquable discours, prononce ă la scance de la So-
cicte Entomologique de Belgique du 26 Decembre dernier et re-
produit dans le No. 13 des Annales de la Socicte (15 Mars 1910),
M. A. Lameere, erudit president de cette rcunion de savants, a
entretenu ses collezues sur les Socictes d'Insectes, Hymenopteres
et Lermites, en donnant des apergus nouveaux sur la probabilite
de leurs origines, appuyes de considerations du plus haut interet
et bas€s sur de serieuses observations qui denotent chez leur au- .
teur un esprit scientifique tr&s cultive et un rel talent de natura-
liste tres €claire.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 44

En Vetat actuel de nos connaissances il semblerait qu'il reste
tres peu ă dire sur le sujet quiil a traite de main de maitre.

Cependant je ne suis pas tout ă fait de lavis de notre honor€
confrere sur un point qui meriterait cependant des €tudes et des
observations suivies pour €tre mis completement en lumiăre.

Quelle est origine des neutres?

M. Lameere pose lui-meme cette delicate question et la resout...(?)
ă Pexemple de tous ses predecesseurs qui ont effleure le sujet, en
corcluant ă »l'Evidence d'une defectuosite dans l'alimentation
comme cause de la castration affectant la grande majorite des
îndividus qui composent ces colonies d'insectesu.

['evidence proclamee en cette circonstance me parait au con-
traire tres sujette ă caution, elle est loin d'etre prouvee. Il n'y a
qu' une chose parfaitement €vidente, c'estla constatation d'un nom-
bre considerable de neutres par rapport ă celui des individus se-
xucs; mais que ces neutres soient une simple consequence d'un
defaut de nourriture dans lalimentation des larves, c'est lă une
autre question, et une si simple explication d'un pareil phenomene
ne me parait pas d'une logique irreprochable.

Dans nos socictes humaines, pardonnez-moi cette comparaison
qui ne saurait atteindre notre prestige, ni faire descendre Phomme
du fragile piedestal ou il s'est si peniblement et silentement juche,
ce ne sont pas les mieux nourris qui donnent les meilleurs repro-
ducteurs, ni surtout les plus ardents; ces derniers se rencontrent
plutot chez ceux que la fortune n'a pas comble de ses faveurs et
que les privations ont au contraire souvent contribu€ ă faire dc-
generer sous tous les autres rapports, physiquement et moralement,
comme une bonne partie des hystcriques et des phthisiques par
exemple.

IWautre part, si nous avons acquis une si incontestable superio-
rit dans Pechelle animale, nous avons cependant le grand tort de
nous attribucer le monopole de l'intelligence dont nous faisons si
souvent un bien mauvais emploi, surtout lorsque nous refusons
methodiquement den accorder la moindre €tincelle A tout ce qui
vit autour de nous: animaux, insectes, plantes (Javais envie d'a-
jouter aussi... et mincraux),

446 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Tous ceux qui ont €tudi€ les insectes, sont aujourd'hui d'accord
pour ne plus laisser au seul instinct, le soin de les conluire; des
faits nombreux, bien constates, se sont accumules pour nous obli-
ger Waccorder ă ces €tres un certain raisonnement, une dose quel-
conque dintelligence. Dans ce sens on est, je crois, sur la bonne
voie. En descendant un peu du piedestal ou nous ctions hisses,
nous pourrons certainement mieux observer, en regardant de plus
pres.

[| est certain que les observations ne sont pas toujours faciles ă
faire ; que les faits ă verifier presentent eux-memes de tres grandes
difficultes ă surmonter pour en permettre une interpretation plau-
sible et logique. Trop souvent, nos vues bornces, notre intelli-
gence trop imparfaite, n'arrivent pas ă tirer des deductions de ce
que nous pouvons saisir des mysteres qui nous entourent; notre
patience se lassc ă ce labeur qui semble se compliquer toujours de
plus en plus, ă moins que nous laissions parfois aussi ă notre ima-
gination le soin de combler les vides laisses par Pinsuffisance de
nos moyens d'observations.

Ce procede sort siirement du domaine purement scientifique, il
peut souvent nous induire en erreur; mais si ou sait soumettre son
imagination ă une certaine discipline et !'Etayer d'observations s6-
rieuses ayant quelque analogie avec les faits qu'on est en train
d'etudier, on arrive parfois ă dexcellents resultats qui peuvent se
contrâler scientifiquement par la suite, et nous rendre, par conse-
quent, de cette fagon, de reels services en nous facilitant inter-
pretation de certains phenoin&nes ou notre savoir se trouvait
momentanement accul€.

Depuis longtemps, Pexplication des ncutres dans les colonies
d insectes, diis ă un simple detaut de nourriture des larves, m'avait
paru d'une insuffisance absolue et je me refusais ă laccepter sans
discussion ; j avais lintime conviction que les observations n'avaient
pas pu âtre faites avec toute attention et la sârete necessaires et
je me surprenais ă rever de tempsă autre aux moyens ă employer
pour tudier les abeilles de plus pres et arriver peut ctre ă mieux
interprâter leurs faits et gestes.

On ne fait pas toujours ce qu'on vouirait lorsqu'on est assujetti
aux necessites du pain quotidien et le projet, comme tant d'autres

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 447

helas! est reste en souffrance; je n'ai pas eu ce qu'il fallait pour
lui donner meme un commencement d'execution, mais les circons=
tances m'ont permis de faire Vautres observations qui ont fini par
donner une forme moins vague ă ma premiere idee.

Ce qui semble bien certain, c'est que les neutres n'existent pas
dans la nature, ă letat isole; ils y seraient une inutile superfeta-
tion et M. Lameere fait tres justement remarquer ă ce propos que
»cet accident se produisant chez une espece d insecte ordinatre
dans leguel les enfants n'ont aucun raport, ni avec leurs pa-
rents, ni avec leurs freres aurait eu simplement pour resultat
Peatinction progressive de la race“. Tous les observateurs de la
nature seront certainement daccord sur ce point mais je ne par-
tage plus completement les convictions de lauteur lorsqu'il ajoute:
»chez les Termites cet accident fut lorigine de la Socicte«,
car il me parait probable qu'il n'en a ctc qu une des consequences.

Ne vous est-il jamais arrive d'observer, au crepuscule d'une de
ces belles journces printanitres ou toute la nature semble comme
impregnce de violents parfums de rât, ces vols d'innombrables
hannetons qui bourdonnent en tous sens, en quâte de quoi?... de
nourriture? Sfirement non, puisquelle est ă leur portee dans le
champ couvert de verdure au-dessus duquel ils cvoluent ou sur les
branches de la forât toute proche; ils n'auraient done nullement
besoin d'une pareille gymnastique pour satisfaire leur appetit. Ils
sont guides par un tout autre besoin, celui de la reproduction et
ils cherchent tout bonnement des femelles pour proceder aussi vite
que possible au grand acte de laccouplement. Un certain soir, A
la nuit tombante, il y a dejă quelques annces, je revenais, ă bonne
allure, Pune longue course aux environs de Macin (Dobroudja),
dans une de ces carulză nationales, attelee de trois vigoureux
petits chevaux et apres les fatigues de la journec qui avait 6tc tres
chaude je m'etais ă moitic assoupi sur une botte de foin, lorsquc
mon attention fut mise en &veil par de forts bourdonnements d'in-
scetes, Mes instincts d'entomologpiste eurent vite dissipc la douce
nonchalance ou je me complaisais et ă peine sur mon scant j ctais
litteralement crible de projectiles, des hannetons excessivement
nombreux se heurtaient aux chevaux qui faisaient de brusques
carts ; ils nous cinglaient le visage, on ne pouvait presque pas

448 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STUNȚE

tenir les yeux ouverts; en un instant j en avais toute une nuce sur
moi, pris dans mes cheveux, cramponnes ă mes vătements; mon
cocher subissait les memes attaques en maugreant et malgre ses
furieuses gesticulations ne parvenait pas ă se debarrasser des pau-
vres bestioles qu'il injuriait de tout le riche vocabulaire oriental.
De mon câte jen garnissais vivement une boite que je rapportais
avec moi. L'€tape ctait longue, pendant tout le reste du trajet c'€-
tait, dans la boite, un grouillement insense que je voulus contem-
pler en arrivant ă lauberge ou j'avais ctabli mon quartier general.
Quelle ne fut pas ma surprise de constater que tous ces insectes
&taient des mâles et que dans Pexasperation amoureuse ou ils se
trouvaient, ils cherchaient ă s'accoupler les uns les autres !... quelles
scenes de pederastie dont les homosexucls auraient ete jaloux!

Un pareil spectacle permet de concevoir assez ncttement ce qui
a dă fatalement se produire au debut des socistes d'insectes: les
mâles toujours trop nombreux pour le nombre beaucoup plus res-
treint des femelles ; les luttes qui en ont te la conscquence, ct le
desarroi complet de toute la colonie dont le sort se trouvait com-
promis par tous ces affames «l'amour qui ne laissaient plus travail-
ler les autres.

On comprend tr&s bien que de pareilles scenes repetees aient
forcement fait germer lidce de la castration d'une grande partie
des in lividus qui composaient ces socictes. Comment s'opera-t-elle
au debut? Comment s'opere-t-elle encore?

II est tout ă fait inadmissible, comme je le disais dejă, il y a un
instant, que cette castration ait pu ctre obtenue seulement par un
rezime special dans la nourriture des larves et jai acquis la con-
viction que ces dernisres sont bel et bien operces dans toutes les
regles par Vablation des organes genitaux, independamment du
regime auquel elles sont ensuite soumises.

Je citerai encore ă Pappui de cette hypothese, qui se contrâlera
un jour jen ai la certitude, une autre observation qui me Lavait
suggerce, bien complete celle-ci et tout ă fait €difiante.

J'&tais alors ă Broșteni dans les Carpathes du Nord de la Mol-
davie, avec quelques bons amis, dans une grande exploitation fo-
restiere dont les soins administratifs nous laissaient cependant assez
de loisirs pour nous permettre d'elever des lapins. L'un d'entre

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 449

nous s'etait procure, ă grands frais, deux paires de magnifiques
bâtes primees ă une exposition d'occident, et, avec une bonne s6-
lection €tait arrive ă constituer une superbe race dont les nom-
breux descendants prenaient leurs €bats dans une espăce de serre
qui leur avait €te destince.

Un jour je le trouvais anxieux, fouillant tous les recoins de sa
lapiniere, sondant les trous. Je ne sais pas ce qui se passe ici, me
dit-il en m'apercevant, mais j'ai trouve une quantit€ de mes jeunes
lapins castres. En effet une nouvelle visite individuelle et minu-
tieuse nous permettait de constater que Vablation des testicules
avait cte pratiquce sur bon nombre de jeunes, complăte chez les
uns, ă moitie chez d'autres, mais par qui? quand ? et comment? Chez
plusieurs Ventre cux les plaies staient dejă cicatrisces, chez d'au-
tres en bonne voie de gucrison ; toutes fraiches chez quelques-uns.
Les operations avaient done t€ faites successivement. S'etait-il
glissc une bâte ctrangăre dans la colonie? Mais pourquoi se serait-
elle attaqu€ seulement aux testicules des jeunes? Impossible aussi
de supposer une mauvaise farce, aucun domestique ne penctrait
dans la serre toujours soigneusement fermee. Il y avait lă un mys-
tere qu'il s'agissait d'approfondir.

Ouelques journees d'observations discretes et suivies donnerent
enfin la clef de Venigme. I/operateur €tait tout bonnement un
vieux mâle encore assez vigoureux et qu'on avait conserve, pour
ses belles formes, comme reproducteur en chef. Pour €vincer une
concurrence qui parait-il commengait ă le gener, il attrapait les
jeunes qui passaient ă sa portee, les roulait, et d'un coup de dent
tr&s assure, les privait de leurs testicules, sans jamais s'attaquer A
dWautres parties.

Avec le peu d'intelligence que nous nous plaisons ă accorder
aux animaux, on se demande pourquoi s'attaquait-il seulement aux
testicules pas toujours si faciles ă trouver chez les lapins, ou ils ne
pendent pas en bourses comme chez Wautres quadrupedes, et sans
jamais faire le moindre mal au penis de Pun Weux ! Qui donc avait
appris, ă ce vieux lapin, ou reside le mal d'amour?

Et pourquoi refuserait-on aux termites, aux fourmis et abeilles
sociales, d'avoir eux aussi trouve la clef de ce mystâre. Les objec-
tions qwon peut soulever en se basant sur les differences fonda-

450 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

mentales qui separent les fourmis des lapins, et les larves des pre-
mieres si differentes de leurs parents, sont des arguments qui n'ont
qu'une valeur de mots sans portee; ces larves n'en sont pas moins
les enfants de la race, bien reconnus puisqu'on leur prodigue tous
les soins necessaires, qu'ils sont nourris et €leves par les soins de
la communaute.

QOuand et comment se pratique Lablation du sexe chez ces in-
sectes? Voilă le point qui reste ă celaircir! Mais que cette abla-
tion soit faite dans toutes les regles, celă est certainement incon-
testable. Elle fait sans doute partie d'un des coles ou peut-âtre
dun des rites religieux de ces socictes qui n'ont pas grand'chose
ă envier aux nctres; on retrouve du reste quelquechose d'ă peu
pres analogue chez les adeptes de cette secte lipovane que nous
connaissons tous ici.

Ne font-ils pas aussi un peu de chimie, ces hymenopteres qui
anesthesient leurs victimes pour en conserver la viande fraiche
pendant longtemps?—Sont ils insensibles aux lois de la meteoro-
logie, ces freles insectes qui savent prevoir les temps propices
pour sortir ou se mettre ă labri?—Et ces soi-disant parasites des
fourmilicres qui ne sont autres que les troupeaux dW'animaux do-
mestiqucs par les fourmis pour servir ă leurs usaves journaliers,
qwont-ils ă envier aux savantes selections de nos €leveurs de bes-
tiaux ?

Ceux qui ont observe les inseetes, sans parti-pris, et qui les ont
vus ă l'ceuvre, sont en droit de mettre en doute la valeur de cer-
tains prejuges humains.

Tout recemment je faisais part de ces diverses observations ă
M. le Dr. Constantin Istrati dont Pinlassable activit€ se partage non
seulement entre les nombreuses occupations varices, publiques et
privees, dont il s'acquitte si magistralement, mais qui trouve en-
core le moyen d'tlever et d'tudier les abeilles dans sa petite pro-
priete de Câmpina.

Comment expliquerait-on—me faisait-il fort judicieusement ob-
server—en refusant lintelligence aux abeilles, le massacre impito-
yable de tous les mâles, des que la reine est jugee suffisamment
fecondee. Jai assiste moi-meme ă une de ces St. Barthelemy, od
les pauvres mâles blottis dans tous les coins ctaient traques sans

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 451

merci, mis ă mort et rejetes hors de la ruche par les ouvrieres. N'y
aurait-il pas dans ce fait, outre lidce de se debarrasser de bouches
devenues inutiles, une vengeance des neutres pour la mutilation
dont ils sont les victimes?

Ce n'est pas instinct seul qui fait agir les insectes et les autres
animaux ; ils obeissent tout comme nous aux necessites du mo-
ment, et tout comme nous aussi, sont bien souvent trompes dans
les deductions plus ou moins logiques qw'ils tirent de leur propre
experience.

Ainsi les migrations des hirondelles si bien concertees dans
leurs rcunions plenicres, que nous avons tous pu maintes fois con-
templer, ne sont pas dues aux previsions du froid ă venir, mais
bien seulement ă la disparition progressive des insectes dont elles
font leur nourriture. Il y a deux ans, le mois doctobre 1908 avait
encore ete tres chaud, les insectes ctaient abondants et je faisais
pour ma part, ă cette &poque, des chasses assez fructueuses dans
la vallee du Berlad (Moldavie) ou les hirondelles ne paraissaient
nullement se preparer au depart ; lorsquune brusque sautee du
vent dans la derniere semaine du mois, refroidit subitement la tem-
perature, et la neige se mit tout ă coup ă tomber, abondante.

Les pauvres hirondelles completement desorientees, entraient
dans les maisons, on en avait par dizaine dans toutes les pi&ces
des habitations ou elles s'ctaient refugices, anxicusement perchees
sur les cadres des glaces ou des tableaux, des corniches des meu-
bles, manifestant leurs inquictudes par de petits vols autour des
chambres, venant de temps ă autre aupres des fenctres, qwon
avait du refermer, constater la chute des flocons blancs qui ne ces-
saient de tomber, et retournant melancoliquement ă leurs perchoirs
doccasion. La bourrasque dura peu, quelques heures, et le lende-
main matin le soleil se montrait de nouveau. Aussi avec quel clan
les hirondelles prirent leur essor pour ne plus reparaitre; mais
helas ! aussi combien de victimes avaient succombe ă ce brusque
cart de la temperature qui les avait subitement privces de toute
nourriture. C'est par douzaines qu'on ramassait ensuite leurs ca-
davres sous une &paisse vigne vierge tapissant la maison, ou
beaucoup d'entre elles ctaient venues se refugier, moins audacicuses

459 BULETINULŞSOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

que celles qui avaient penctre dans les chambres, leur timidite ou
leur prudence leur fut fatale.

Et cette annce encore, apr&s un hiver exceptionnellement doux,
comme on en a bien rarement observe en Roumanie, puisque nous
n'avons presque pas vu de neige et seulement quelques rares ge-
les blanches parfois le matin ; que les pissenlits, dans les. cours
abritees, feurissaient vers la fin de Decembre (au moment des
fetes' de Noil, jen ai cueilli dans mon jardin ă Filaret); on a
apergu les premitres hirondelles, quelques avant coureurs venus en
€claireurs sans doute, vers le 20 Mars. Que sont elles devenues,
les pauvrettes? pendant les journces froides et les nuits neigeuses
que nous avons eues depuis. Est-ce Pinstinct seul qui les avait
amences si prematurement dans nos climats? II est probable que
les contrces ou elles avaient pass€ Lhiver, souffraient de la seche-
resse et que le manque d'insectes qui en ctait la fatale consequence,
les avait obligces de revenir vers le Nord plus tât que de coutume
pour y chercher leur subsistance. II faut bien se nourrir pour vivre,
et ce besoin imperieux pousse ă toutes les audaces que Linstinet
seul ne suflirait pas ă expliquer.

bucarest ce 3o Mars 1910.

BULETINUL SOCIETAŢII DE STINȚE 453

KATALOG DER MACROLEPIDOPTEREN RUMANIENS
MIT BERUCASICATIGUNG DER NACEBARLÂNDER UND DER BALKANRALBINSEL,

2009. Kadenii Frr.

2014. Respersa Ilb.

VON

EI RR ASIINI ZIS ASE A

(Fortsetzung und Schluss)

3. Gebiet: Tulcea V. VI. Mn.— Sulina 3/LX.
Sal. (graue Form).

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel ausser Montenegro
und Albanien, sonst iiberall in Osteuropa.
Selini B. Dalmatien, Bosnien, Griechenland
Sarepta. y

v. et ab. Nochvaga Bell. Griechenland.

v. [et ab.) Minor Kalch. Dalmatien, Griechen-
land.

1. Gebiet: Azuga 6|VII. und VI. FI.

ZA » Dulceşti 4/IX. Horm. — Comanești
in Coll. Kem.

» Bucarest 5|VI.Hab.—BăneasaV.VI.
Hab. und Sal. — Chitila 22/VI. Sal.

5. » Măcin 20/V. Mont.

»
3

Bucowina, Ungarn I. Il. Il]. VII. Dalmatien,
Herzegowina, Ostrumelien, Odessa, Siidruss-
land, Sarepta, Kleinasien.

Terrea Ir. Ungarn |. Dalmatien, Siidrussland.
ab. Dubiosa Stgr. Ungarn |.

Gilva Donz. Herzegowina.

1. Gebiet: Azuga 3o|VII. FI.
5. » Nordl. Dobrogea VI. Mn.

Galizien, Ungarn |—V. Dalmatien, Bosnien,
Ilerzegowina, Griechenland, Moskau, Brussa,
Armenien.

Superstes Ir. Bucowina, Ungarn l—V. Siid-
westl. Russland, Sarepta, Armenien.

454 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

2016. Morpheus klufn.

2017. Alsines Brahm.

20418. Taraxaci Hb.

2019. Ambigua E.

2020. Pulmonaris Esp.

2022. Lenta Lr.

1. Gebiet: Azuga VI. VII. X. FI. hăufig.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III—VII. Her-
zegowina, Central und Ost-Russland, Tagan-
rog, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. nicht selten.
2.» Grumăzeşti 5|VI. Carad.— Dulcești
20| VIII. und 5/1X. Horm. selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII.

Bosnien, Herzegowina, Westbulgarien, Siid-
russland, Armenien.

1. Gebiet: Azuga IX. X. FI. ziemlich hăufig.

Bucowina, Ungarn l—VII. Bosnien, Herze-
gowina, Ostrumelien, Armenien, Ural.

1. Gebiet: Azuga 30|VIII. FI.

2, »* Grumăzeşti IX. Carad. ADU ae
Văleni VIII. IX. Horm.—Comă-
neşti in Coll. Kem.

3, +». Bucarest 1/IX. Sal. Coll. Ster. und
].— Mogoșoaia 2|/VI. Filaret 5/VI.
Gu otiers | Sali

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Dal-

matien, Bosnien, Herzegowina, Serbien, Bul-
garien, Griechenland, Odessa, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VII bisVIII. FI. ziemlich hăufig..

Galizien, Bucow ina,Ungarn I. 1ll—V. Bosnien,
Herzegowina, Griechenland.

1. Gebiet : Azuga FI.

Ungarn |. [l. V. VII. Sarepta, Armenien, Altai,
Amur, Kaukas und Ciskaukas.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 455

312. BEydrilla B. 1840.
2023. Gluteosa Tr. ae Gebiet: Amara 12/VIII. Sal.

Ungarn |. V—VII. Wallis, Siidrussland, Ar-
menien. |

» Grumăzești VI. Carad. selten.

» Amara 17 und 20/VIII. Sal. selten.
» Grumăzeşti VI. Carad.

2024. Pallustris Hb.

9UyU

b) v. Melanochroa
Star. trans. ad.

Ungarn IV. V. Bosnien, Herzegowina, Wolga-
gebiet, Armenien.
var. Melanochroa Stgr. Amur.
Hospes Frr. Dalmatien.
Lepigone Moschl. Ungarn I. Sarepta, Tagan-
rog, Armenien.

313. Petilampa Auriv. 1890.

2034. Arcuosa Ilw. 2. Gebiet: Slănic Mold. VII. Carad.

Bucowina.

315. Acosmetia Stph. 1829.

2035. Caliginosa [lb. 2. Gebiet: Grumăzeşti 10| VI. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. Il. IV. V. VII.
Bosnien, Siidrussland, Taganrog.

316. itusina Siph. 1829.

2037.Umbratica (soeze.—|1. Gebiet: Azuga VI. VII. und VIII. FI. ge-
Tenebrosa Ilb. | mein— Roterturmpass Czek.
SA Tekirghiol VI. ].— Murfatlar V. ].
Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII. bosnien,
Bulgarien, Ostrumelien, Siidrussland, Ar-
menien.

456 BULETINUL SOCIBTAȚIL DI STIINTI

315. Amphipyra 0. 1816.

2047. Tragopoginis L.

2049. Livida FE.

a) v. Corvina Motsch.

2053. Perflua F.

2054. Pyramidea L.

2055. Cinnamomea (Goze.

Vom August bis October iiberall gemein.

Galizien, Bucovina, Ungarn iiberall, Bosnien.
Herzegovina, Ostrumelien, Siidrussland, Ar-
menien. -

Eriopoda IIS. Ostrumelien.

Micans Ld. Ungarn (Mehadia 1 Stiick 1823)
Ostrumelien.

Tetra F. Bucowina, Ungarn 1—III. VII. Ar-
menien.

2. Gebiet: Grumăzeşti, Agapia VIII. und IX.
Carad. — Dulceşti, Valeni bis 4/X.
Horm. hăufig.— Comăneşti in Coll.
Kem.

2.» Nordl. Moldau FHorm.

Bucovina, Ungarn I— VII. Herzegowina, Bul-
garien, Ostrumelien, Griechenland, Podolien,
Charkow, Armenien.

var. Corwina Motsch Corea, Japan, China.

2. Gebiet: Grumăzeşti Ende VII. Rpe Ende
V. Carad.

Bucovina, Ungarn III. V. Bosnien, Uralgebiet,
Armenien.

Gemein im ganzen lLande.

Bucovina, Ungarn iiberall, auf der ganzen
Balkanhalbinsel ausser Montenegro und Al-
banien. Armenien.

3. Gebiet: Afumaţi 30| VIII. 1880. Siebrecht.

Ungarn |. |]. IV. Bosnien, Serbien, Amasia.
Effusa B. Dalmatien, Griechenland, Syrien.
v. et ab. Sciaphila Ster. Dalmatien, Grie-
chenland.

Perigrapha Cincta F. Ungarn |. Il. III.

HUEDIN SOCIEDA ŢII DE STIINȚE 457

322. 'Faeniccampa Gn. 1839.

2062. Gothica |.

b) v. Askoldensis Stgr.

2065. Miniosa k.

2066. Pulverulenta Esp.

2067. Populeti Tr.

2068. Stabilis View.

2070. Incerta Ilufn.

1. Gebiet: Azuga IV. bis V. FI. hăufig.

Grumăzeşti IV und V. Carad.

hăufig-.

Aud axa Bucarest 12|VI. Comana 5/VII.
Amara 28|VII. Sal.

2, Gebiet: Grumăzești. Carad.

189)

Ungarn 1—VII. VIII. Dalmatien, Bosnien,
Ostrumelien, Siidrussland, Uralgebiet.

3. Gebiet: Bucarest 14/V. Sal. und Coll. J.—
Brăneşti 21/IV. Sal.

Galizien, Ungarn iiberall, Dalmatien, Bosnien,
Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Siidrussland.

1. Gebiet : Azuga 4 und 7/LV. FI.
2 Grumăzeşti IV. Carad.

Bucovina, Ungarn |— VII Dalmatien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Griechenland, Siidrussland,
Armenien.

1. Gebiet : Roterturmpass 23/1ll. Czek.

Galizien, Bucovina, Ungarn |. II]. IV. V. Po-
dolien, Moskau, Siidrussland.

1. Gebiet: Azuga V. FI.
pa) Bucarest 12/1V. Sal.

Bucovina, Ungarn l—V. VIII. Dalmatien, bos-
nien, llerzegowina, Bulgarien, Griechenland.
Siidlrussland, Amasia.

Rorida |!S. Dalmatien, Istricn, DBulyarien,
Ostrumelien, Siidtiirkei.

1. Gebiet: Azuga V. VI. und 15/VII. FI.
Zi Grumăzești. Anfang IV. bis Ende
V. Carad. sehr hăufig.

458 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

5. Gebiet: Tulcea V. Mn.

a) ab. Fuscata Hw. » Grumăzeşti Carad.

Bucowina, Ungarn l— VIL.VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Armenien.

ab. Fuscata Hlw. Ungarn |. Il. IV. V.
Opima [lb. Ungarn ]. IV. Herzegowina, Podo-
lien, Siidrussland, Uralgebiet.

2072. Gracilis F. 1. Gebiet: Azuga V. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Bos-
nien, Siidrussland, Armenien.

2073. Munda Esp. 1. Gebiet : Azuga IV. FI.
a) ab. Immaculata Stgr. 2.» Grumăzeşti 29JIll. Carad.

Bucowina, Ungarn |—V. Siidrussland.
ab. Immaculata Stgr. Ungarn |. Il. IV. V.
323. Panolis Hb. 1899.

2074. Griseovariegata 2. Gebiet: Broşteni-Barnar Seemann. Neu
Goeze. fur Rumânien.

Galizien, Bucowina, Ungarn |l—V. Siidwest-
russland.
826. Mesogona B. 1840.

2077. Oxalina Hb.

1, Gebiet : Azuga 5 und 7/IX. und ş|X. FI.
Di n Gura Humora Horm.
09 (02) Filaret—Expos. 9/IX. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III. IV. V.
Ural.

2078. Acetosellae F. 1. Gebiet: Azuga 1/X. FI.

» Dulcești, Văleni 8 bis 24/1X. Horm.
hăufig.

BA Filaret—Expos. 20/1X. Sal.

Li)

BULETINUL SOCLEPAȚII DE STIUNȚŢE 159

2085. 0o L.

2087. Pyralina View.

a) ab. Cuprea Horm.

2088. Affinis |.

2089. Diftinis L.

Galizien, Ungarn l—IV. V. VII. Bosnien, Dal-
matien, Ostrumelien, Podolien, Armenien.
Hiptelia Aptelbecki Rbl. Bosnien.

32s. Micycla Gn. 1852.

3. Gebiet: Bucarest in Coll. ].
Dei E Ciucorova anfangs VI. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VI. VIII. Bos-
nien, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Siidwestrussland, Wolgagebiet, Ar-
menien.

ab. Renago Hw. Ungarn |. Il. VIII. Ostru-
melien.

330. Calymnia Hb. 1899.

2. Gebiet: Comanesti in Coll. Kem. — Buco-
winaer Grenzgebiet Horm.
24 » Valeni 11/1X. Horm.

Galizien, Bucowina, Ungarn Il—V. Podolien,
Siidrussland, Armenien.

2, Gebiet: Văleni, Dulcesti vom 16/VIII. bis
X. Horm. sehr hăufig.— Comănești
în Coll. Kem.

Zi » Bucarest 30|VI. Sal.

Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
25 » Comănești in Coll. Kem.

Galizien, Ungarn |—1V. VIII. Herzegowina,
Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Podolien,
Charkow, Laganrog.

ver Confims IS, Ostrumelien, Siidtiirkei,
Sarepta,

460 BULETINUL SOCIETAȚII DE STINȚE

2098. Trapezina L..

a) ab. Badiofasciata
Teich.
b) v. Saturata Styr.

2099. Paleacea Esp.

1. Gebiet: Azuga VIII. und IX. FI. nicht selten.
2) » Grumăzeşti, Kl. Neamţu VII. und
VII.Carad. hâufig.— Dulceşti Horm.
hăufig.— Comăneşti in Coll. Kem.—
Bucarest 15/VIII. Sal. — Comuna
30J1X. Mont.

(95)

1. Gebiet: Azuga FI.

Ge » Bucarest Mont.

E » Azuga FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien, Podolien, Armenien.

231. Cosmia 0. 1816.

2. Gebiet: Grumăzești VIII. Carad. selten.
Comăneşti in Coll. Kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn ll—V. Bosnien,
Siidrussland, Moskau, Krim.

Abluta Hb. Ungarn 1. II. Ural

ab. Glaucula Gn. Ungarn |.

332. Dyschorista Li. 1857.

2109. Suspecta Ilb.
a) ab. et v. Jners Tr.

2111. Fissipuncta IHw.

3. Gebiet: Bucarest Mont. selten.
2 » Grumăzeşti Anfang VIII. Carad.

Galizien, Ungarn ]. II]. VI. V. Bosnien, Dal-
matien, Uralgebiet, Armenien.
var. et-ab. Jners Tr. Ungarn |.

1. Gebiet: Azuga 26/VIl. bis 4/VIII. FI.
2 » Grumăzeşti, Văratic Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bos-
nien, [Herzegowina, Bulgarien, Ostrumelien,
Siidrussland, Armenien.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 461

333 Plastenis B. 1840.

2114. Retusa |.

1. Gebiet: Azuga 2/IX. FI.
2 » Grumăzeşti 28/VII. Carad. — Dul-
ceşti 9| VIII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Siidrussland,
Altai.

Subtusa F. Bucowina, Ungarn |—V. Sarepta,
Armenien.

331. Cirrhoedia Gn. 1839.

2116. Ambusta F.

2117. Xerampelina Hb.

2. Gebiet: Grumăzești 22/VIII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. Il. IV. V. Bos-
nien, Siidrussland, (Odessa Kijew) Amasia.

2, Gebiet: Dulceşti 18/1V. Horm.
Ungarn 1. Ostrumelien, Siidwestrussland, Ta-

ganrog, Kaukas, Krim, Armenien.
var. Unicolor Stgr. Ostrumelien.

337. Orthosia 0. 1816.

2122. Lota Cl.

2123. Macilenta |lb.

1. Gebiet: Azuga IX. und X. FI. hăufig.
2; » Grumăzești Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn |—V. bosnien,
Herzegowina, Amasia, Armenien, Altai.
Ruticilla Esp. Ungarn 1—V. Bosnien, Dalma-
tien, Amasia, Syrien.

1. Gebiet: Azuga IX. und X. FI. nicht hăulig.
Zi » Grumăzești IX. X. Carad. — Dul-
cești, Văleni Horm.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. Bosnien,
Serbien, Podolien, Amasia.

462 BULETINUL SUCIETAȚII DE STIINȚIE

2124. Circellaris Ilufn.

2125. Helvola L.

2127. Pistacina E.

2130. Nitida F.

2133. Laevis Ilb.

2138. Litura L.

1. Gebiet: Azuga IX. X. FI. sehr hăufig-.

2: » Grumăzeşti IX. X. Carad. sehr
hăufig.— Dulcești, Văleni Horm.—
Comăneşti in Coll. Kem.

3 » Bucarest 7|VII. Filaret—Expos.
14/VIII. Sal. und Duma.

Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Bosnien, Siid-
russland, Amasia, Armenien.

I. Gebiet : Azuga 2 und 3|X. FI.
2 lb Dulceşti Ende IX. Horm.

Ungarn |—V. Bosnien, Bulgarien, Ostrumce-
lien, Amasia, Armenien.

3. Gebiet: Chitila 8 und 25/VI. Sal.
Ungarn Il—V. Dalmatien, Bulgarien, Ostru-.
melien, Armenien.

ab. Rubetra Esp. Ungarn V.

1. Gebiet: Azuga 15/VIII. bis 8/lX. FI.

2 na Grumăzești 20/VIII. bis 8/1X. Ca-
* rad. zahlreich.— Dulceşti gemein bis
X. Horm.
Gl ie Bucarest 2/VII. Jilava 1o/V. Sal.
hăufig-.

Ungarn 1—V. VII. Bosnien, Herzegowina,
Ostrumelien, Odessa, Amasia, Armenien.
Humilis F. Ungarn |—V. VII. Bosnien, Ser-
bien.

1. Gebiet: Azuga 4|X. FI.
Ungar |—V. Siidwestrussland.

Kindermanii F. Ungarn VIII. Ostciasa LIRE
Kleinasien, Armenien.

1. Gebiet: Azuga IX. und X. FI.
A ile Grumăzeșşti Carad. Dulceşti einzeln

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 463

Văleni zahlreich Horm.— Comănești
in Coll. Kem.
3. Gebiet: Comana 9|VII. Sal.
» laşi Carad.

4.
a) v. Meridionalis Stgr. 4. „laşi Carad.

trans. ad.

2143. Citrago L.

2144. Sulphurago F.:

2145. Aurago F

a) ab. Fucata sp.

2146. Lutea Strâm |
Danske —

Plavago /. |

2148. Fulvago F.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. Bosnien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Sidrussland, A masta, Ar
menien.

338. Xanthia 0. 1816,

2. Gebiet: Grumăzeşti Ende IX. und X. Carad.
Dulcești vom 8 bis 30/IX. Horm.
hăufig.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. Herzegowina,
Ostrumelien, Siidostrussland, Amasia.

2. Gebiet: Dulceşti vom 4 bis 29/IX. Horm.
hăufig.

Ungar |—V. Ostrumelien, Podolien, Amasia,
Armenien.

2. Gebiet: Dulceşti IX. und X. [Horm. sehr
hăufig.

Zap 7 Dulceşti Horm. selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. INI—V. VII.
Bosnien, Moskau.

Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. sehr local
und selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn |—V. Bosnien,
Podolien, Siidrussland, Altai.

1. Gebiet: Azuga VIII. IX. und X. [],

Z, , Grumăzeşti Ende VIII, bis X. Cara.
Dulceşti 12/1X. Ilorm. sehr sel-
ten.— Comănești in Coll. Kem,

464

a) ab. Flavescens Esp.

2150. Palleago Ilb.

2151. Gilvago Esp.

2152. Ocellaris Bkh.
a) ab. Lineago Gn.

b) ab. Intermedhia klab.

BULE

TINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

is Va Azuga FI.
2, Vu Grumăzeşti Carad.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien,
Bulgarien, Ostrumelien, Siidrussland, Wol-
gagebiet, Armenien.

ab. Flavescens Esp. Ungarn l—V. Bulgarien.

2. Gebiet: Grumăzeşti Ende IX. bis XI. Carad.
hăufig,,

Galizien, Bucowina, Ungarn |. IV. V. Siidwest-
russland, Kaukas.

2. Gebiet: Grumăzeşti IX. bis XI. Carad.—
Comăneşti in Coll. Kem.— Dulcești
Horm.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bul-
garien, Ostrumelien, Armenien.

2, Gebiet: Dulceşti, Văleni 14 und 22/ XI. Horm.
Comănești in Coll. Kem.

2.» Dulceşti, Văleni FHorm. —- Comă-
neşti in Coll. Kem.

(ea a Azure PASE

Bucowina, Ungarn |. IIl— V. Podolien, Odessa,
Sarepta, Sii lrussland.
ab. Lineago Gn. Ungarn III.

339. Moporina Blanc. 1840,

2155. Croceago Ii.

„ Gebiet : Comăneşti in Coll. Kem.

3. » Bucarest 15/IX. Sal. und X. Mont.
5 » Tulcea V. Mn.

Bucowina, Ungarn 1—V. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Ostrumelien, Amasia,
Armenien.

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 465

3140. Orrhodia HI. 1822.

2156. Fragariae Esp.

2157. Erythrocephala F.

a) ab. Glabra Hb.

2159. Vau punctatum
Esp.

2164. Vacinii |.

a! ab. Spadicea Hb.—|
|

Vacinii Esp.

b! ab. Miala Stgr.

1. Gebiet: Azuga FI.

2 Euumizeştii 4/1. Carad.

3 » Bucarest 1/X. Sal. — Afumaţi LX.
Habich. nicht selten.

Galizien, Ungarn |—V. VII. Sarepta, Siidost-
russland.

1. Gebiet: Azuga IX. und X. FI.

ip Grumăzeşti V und IX. X. Carad.
gemein.— Dulceşti Horm.

Azuga IX. und X. FI.

Grumăzeşti V. IX und X. Carad.
gemein.

_
.
3

Bucowina, Ungarn l—V. Bulgarien, Ostrume-
lien, Siidrussland, Amasia.

ab. Glabra Hb. Ungarn l—V. Bosnien, Ost-
rumelien.

Veronicae Hb. Ungarn I—V. Bulgarien, Ost-
rumelien, Makedonien, Amasia.

2. Gebiet: Grumăzeşti IX. und X. Carad. hâufig._

Galizien, Ungarn |—V. Bosnien, Ostrumelien,
Bessarabien.

ab. Immaculata Stgr. Ungarn 1. Bosnien,
Siidostrussland.

1. Gebiet: Azuga FI.

2, » Grumăzești Carad.—lDulcești, Vă-
leni V. VI. Horm. gemein. (Coll.
Kem.).

3,» Chitila, Periş 8/VIII. Sal.

i » Azuga FI.

2 » Grumăzeşti Carad.—lDulcești, Vă-

leni, Form. und in Coll. Kem.
i Azuga Fl.
2 » Grumăzeşti Carad,

Bucowina, Ungarn ]—V. Bosnien, Bulgarien,
Ostrumelien, Siidrussland, Amasia, Armenien,.

46b

2165. Ligula Esp.

a)ab. Subspadicea Stgr.

e) ab. Polita Hb.

2167. Rubiginea IE.

2169. Satellitia L.

24172. Socia Rott.

BULETINUL SOCIEPAȚII DE STIINȚE

sul.

ab. Spadicea Hb. Ungarn 1—V. Bosnien,
Bulgarien, Ostrumelien.
ab. Mizta Ster. Ungarn |—V. Bosnien.

3. Gebiet: Bucarest 15/VII. und 20/VII. Sal.
3 ujilava sro Sal.
3, Bucarest 1 und 2|VII. Sal.

Ungarn l—V. VII. Amasia, Armenien.
ab. Subspadicea Stgr. Ungarn |l—V. Ost-
rumelien.

ab. Pohta kb. Ungarn l—V. Bosnien.

1. Gebiet: Azuga X. FI.
2. » Grum. im III. X. und XI. Carad.
nicht selten.

Bucowina, Ungarn |—V. Bosnien, Herzego-
wina, Bulgarien, Ostrumelien, Amasia, Ar-
menien.

ab. Umicolor Stgr. Ungarn |.

Torrida Ld. Krain, Bosnien, Ostrumelien.

scopelosoma Curt. 1836.

1. Gebiet: Azuga IX und X. FI.

2,» Grumăzeşti Carad. — Dulceşti,
IX. und X. Horm. — Coll. Kem.

3,» Bucarest 28|VIII. Chitila 17/VIll.
Comana 1|V. Sal.

Bucowina, Ungarn |—VII. Bosnien, Serbien,
Siidrussland, Amasia, Armenien.
ab. Trabanta Huene. Bosnien.

Xylina Tr. 1826.

I. Gebiet: Azuga IV. IX. X. FI.

2,» Grumăzeşti Carad.—Dulcești, Vă-
leni III. 1V. und IX. X. Horm. ge-
mein.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 467

Bucowina, Ungarn 1. II. IV. V. VIE VIII.

| Bosnien, Herzegowina, Siidrussland, Sibirien.
Semibrunnea Hw. Ungarn |. III. IV. Ostru-
melien.

2173. Furcifera Hufn. 1. Gebiet: Azuga FI. hăufigr.
2, n» Grumăzeşti IV. und IX. X. Carad.
hăufig— Dulceşti, Văleni, Horm.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. Bosnien,
Moskau, Wolgagebiet, Ural, Altai.

2174. Ingrica IIS. I. Gebiet: Azuga IX. und X. FI. — Roter-
turmpass Czek.
2. » "* Grumăzești IV. Carad.—Gura Hu-
mora Horm.
a) v. Pexala Grote —| 1. Gebiet: Azuga IX. und X. FI.
Obscura Carad.
Bucowina, Ungarn III. V. Centralrussland,
Sibirien.
Obscura Carad. Amur.

2177. Ornitopus Rott. 1. Gebiet: Azuga IX. und X. FI.
20 Grumăzeşti IV. und IX. X. gemein
Carad.—Dulceşti, Văleni, Horm.—
Comănești in Coll. Kem.
3. » Comana 8|IX. Bucarest 25/VIII.
Sal.

Bucowina, Ungarn |— VII. Bosnien, Dalmatien,
Serbien, Bulgrarien, Brussa, Siidrussland, Klein-
asien.

Lapidea var. Cupressivora Stgr. Dalmatien.
Merkii Rbr. Ungarn VI. Ostrumelien.

313. Calocampa Stph. 1829.

2180. Vetusta IIb. 1. Gebiet: Azuga IV. und X. hâufig FI.
2. » Grumăzești IV.undIX. X. hăufig
Horm,
Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Ostru-

melien, Korfu, Siidrussland, Amasia.

468

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE,

2181. Exoleta L.

1. Gebiet: Azuga IV. IX. X. FI.
2. m Grumăzeşti VI. IX. X. Carad.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII. Bosnien,
Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Griechenland,
Kleinasien, Armenien.

34. Xylomyges Gn. 1852.

2183. Conspicillaris L..

a) ab. Melaleuca View.

2187. Ramosa Esp.

2194. Casta bkh.

2. Gebiet: Grumăzești IV. Carad.
2) Bucarestin Col.
2 » Grumăzeşti Carad.
3 » Bucarest 4/V. Wagner.

Bucowina, Ungarn 1—V. VIII. Bosnien, Siid-
russland.

ab. Melaleuca View. Ungarn 1—III. V. VIII.
Bosnien, Ostrumelien, Armenien.
Scotochrosta Pulla [lb. Ungarn |. Siidwest-
russland.

Xylocampa Areola Esp. Ungarn III. IV. Cen-
tralrussland.

348. Lithocampa (n. 1852.

354.

1. Gebiet: Azuga 8|/VI. und 29/V. FI.

Ungarn Il. 1V. V. Bosnien, Herzegowina.
Epimecia Ustula Fir. Ungarn 1. VII. Dal-
matien, Ostrumelien, Sarepta.

Calophasia Siph. 1829.

2. Gebiet: Grumăzeşti VIII. Rpe. Carad.
SE » Nârdl. Dobrogea VII. Mn.

Ungarn |. Il. 1V. VIII. Herzegowina, Dalma-
tien, Ostrumelien, Sarepta, und in ganz Siid-
russland, Armenien.

ab. Biroi Aig. Ungarn 1. (Isoszegh.)

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 469

2195. Platyptera Esp.

2199. Lunula Hufn.

5. Gebiet : Tulcea VII. Mn.

Ungarn VII. VIII. Herzegowina, Dalmatien,
Kreta.

1. Gebiet : Azuga VIII. FI. — R.-Vâlcea Pet.
Zi Văratic, Kl. Neamţu, Grumăzeşti
VII. und Anfang VIII. Carad. —
Comăneşti in Coll. Kem.

Comana 25|V. Mont. — Bucarest
2]VI. Sal.

4 Yi Berladfluss Coll. ].

3- »

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien,
Ostrumelien, Amasia, Armenien.

Cleophana Antirrhinii [Hb. Ungarn I—Ill.
V—VIII. Bosnien, Dalmatien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Griechenland, Kleinasien, Armenien,
Sarepta.

Cleophana Olivina HS. Herzegowina, Dalma-
tien, Ostrumelien, Kleinasien.

Cleophana Opposita L. Ostrumelien, Makedo-
nien; Armenien.

Cleophana Pectinicornis Stger. Bulgarien, Ma-
kedonien.

356. Cucullia Schik. 1801.

2220. Prenanthis |.

2221. Verbasci |.

1. Gebiet: Azuga VII. FI.

2 Rip Grumăzeşti 15| V. Slănic Mol. VIII.
Dealul Pufului VIII. Rpe. Carad.—
Comănești in Coll. Kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn II. V. VIII. Sid-
russland, Ukraine.

Celsiae IIS. Ungarn VI. Ostrumelien, Siid-
tiirkei.

1. Gebiet: [Severin Ilhr.
Grumăzeşti, Văratic, Neamţu, Slă-
47

păi

-. n

io “BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

nic Mold. V.und VI. Rpe VII-VIII,
Carad. hăufig.

4. Gebiet: Iași Carad.

[ta sa Tulcea VII. Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Serbien, Ostrumelien, Siid und Siid-
westrussland, Gallipoli, Armenien.

2222. Scrophulariae Ca- 2. Gebiet: Grumăzeşti, KI. Neamţu, Văratic,

. pieux.

2224. Lychnitis Rbr.

Slănic Mold. V. VI. hăufig, Ceahlău
VIII Carad.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien,

Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Siidruss-
land, Armenien.

I. Gebiet: Azuga 6/VII. FI.

2, » VăraticEnde VIII. und Anfang IX.
Carad.
vit ut Chitila 30/V. Sal.

„ Galizien, Bucowina, Ungarn I-IV. VII. Odessa,

2225. Thapsiphaga Tr.

2929. Asteris Schiff.

2240. Lactea F.

Siidrussland, Armenien.
1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.

Galizien, Ungarn III. VII. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Siidrussland, Armenien.
Blattariae Esp. Ungarn I—VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostru-
melien, Siidrussland, Kaukas, Armenien.

2, Gebiet: Grumăzeşti VI. Carad selten.

Galizien, Ungarn |. III. IV. V. Krain, Siid=-
russland, Taganrog.
Mixta Frr. Ungarn |. Sarepta, Ural.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI.
2. » Grumăzeşti, Neamţu VI.bis 11/VII.
Rpe. VIII, Carad.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTUNŢE Au

2244. Tanaceti Schiff.

2245. Umbratica L.

2247. Lucifuga Hb.

2250. Chamomillae Schiff.
a) ab. [et v?) Chrysam-
themi lb.

Bucowina, Siidrussland, Armenien.
Balsamitae B. Galizien, Ungarn 1. Siidrussland.

2. Gebiet: Văratic Rpe VII. Carad.
3. » Bucarest, Amara 6|VIII. Sal.

Bucowina, Ungarn I—III. V. VII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Armenien.

I. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.— Azuga VII.

VIII. FI. hăufig.

» Grumăzeşti V. VI. Carad. und in

Coll. Kem.

3, » „Filaret 20/V. 22|VIII. Comana
27] VII. Sal. Bucarest Mont. — Fi-
laret-Exposition 22|VII. und 5/LX.
Sal. und Duma.

LI)

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Korlu,
Naxos, Limos, Podolien, Bessarabien, Arme-
nien.

Campanulae Frr. Ungarn III. IV. Armenien.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI. nicht selten.

2, n Văratie Rpe. 21/VII. Carad.

3 » Comana 4/VII. Dealul Spirei VIII.
Sal.

5 » Tulcea VII. Mn.

Bucowina, Ungarn IN—V. VII. VIII. Krain,

Siidrussland, Armenien.

Lactucae Esp. Bucowina, Ungarn l—V. VII.

VIII. Herzegowina, Siidrussland, Armenien.

1. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.
2ijvin ucarest 4|V. Wagner.

Galizien, Ungarn |—V. Podolien, Bessarabien,
ab. Chrysamthemi |lb. Ungarn |. III.

ab. Calendulae Ir. Ungarn |. Dalmatien.
Santonici [b. Herzegowina, Bulgarien, Sii l-
russland, Armenien.

412 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

2265. Xeranthemi B.

2271. Fraudatrix Ev.

2274. Absinthii L..

2281. Adulatrix Hb.

Gnaphalii Hb. Ungarn I. V. Siidrussland, Ar-

menien.
5. Gebiet: Tulcea VII. Mn.

Ungarn Il. Siidrussland, Taganrog, Kaukas,

Ural.

2. Gebiet: Grumăzești Ende VI. Slănic Mold.
Văratic Ende VIII. und IX Rpe,
Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn I]. V. VII. Sid-
russland.

Scopariae Dorfmstr. Ungarn? Siidwestruss-
land.

Artemisiae Hufn. Galizien, Bucowina, Ungarn
1—V. Podolien, Bessarabien, Armenien.

2. Gebiet: Văratic Ende VIII. bis IX. Rpe
Carad.
ge bi Amara 24 VII Sal

Bucowina, Ungarn l—VI. Bosnien, Bulgaricn,
Ostrumelien, Siidrussland.

Formosa Rehfr. Ungarn II.

Argentea Hufn. Ungarn |. Il. IV. Dalmatien,
Central und Siidrussland.

Argentina F. Ungarn III. (1 Stk) Siidrussland.

337. Eutelia Hb. 1892

[(Euwvhipia B.)
5. Gebiet: Nord, Dobrogea Mn.

Ungarn ]. Il. III. VII. VIII. Bosnien, Herzo-
gowina, Dalmaticn, Ostrumelien, Griechenland,
Odessa, Krim, Armenien.

Anarta Myrtilli L. Ungarn II. II. IV.
Anarta Cordigera Ihnbg. Bucowina.

Anarta Melanopa Ihnbg. var. Rupestralis
Hb. Ostrumelien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

=
%

2302. Tenebrata Sc.

2304. Rupicola Flb.

2314. Cognata Fir.

2315. Cardiu Hb.

2320. Ononis F.

363. Meliaca HS, 1852.

1. Gebiet: Azuga 15/V. bis VI. FI. nicht sel-
ten.—R. Vâlcea Pet.

2; » Grumăzeşti V. VI. in Mehrxahl
Carad.

a » , Bucarest, Cotroceni V.VI. Sal. nicht
„selten.

5. » - “Tulcea VI. Mn.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII. Bosnien,
Dalmantien, Ostrumelien, Griechenland.

364. Meliodes (Gu. 1541.

5. Gebiet : Ilglitza 25/V. Mn.

Ungarn I—IIl. Bulgarien, Sarepta.

Omia Cymbalariae Hb. Ungarn VI. Bosnien,
Herzegrowina.

Janthinea Frivaldszki Dup. Ostrumelien.

36$. Meliothis 0. 1816.

1. Gebiet: Turnu-Severin Hr.
5. » Tulcea Mn.

Ungarn |. 1V. VII. Bosnien, Ostrumelien, Po-
dolien, Bessarabien, Taganrog.

1. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.
3, » Comana 8/VII. Mont.
4. » Berladtal VII. Mont.
5 » - Tulcea Mn.

Ungarn |. III. IV. V. VIII. Siidrussland, Ar-
menien.

1, Gebiet: Azuga FI.
4 » Berladtal Ende VIII, Mont,

4714 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

2321. Dipsacea L.

„2323. Scutosa Schiff.

Galizien, Ungarn I—V. VII. VIII. Bosnien,
Dalmatien, Siidrussland, Sarepta, Armenien.
Cora Ev. Ungarn, Sarepta, Siidostrussland.

2
PA)

(95)

„ Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI.— Turnu-

Severin Hhr.

Grumăzeşti, Văratic, Kl. Neamţu
Ende VI. bis VIII. Carad. nicht sel-
țen. — Dulceşti 7/VIII. Horm. —
Comănești in Coll. Kem.

Bucarest in Coll. ].— Expos.—Fila-
ret 26]VII. 12/VIII. Șal. — Chitila
2]VI. Bufta 4|V. Comana 15|VI.
Amara 9 bis 24/VIII. Sal. hăufig.
Brăila 14/VI. FI. — Stânca—lași
12| VI. Carad.—Berladtal Mont.
Tulcea VI. Rpe VII. Mn. hăufig.
Mangalia 20| VI. Fl.—Iglitza 25/V.
Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
Balkanhalbinsel iiberall ausser Montenegro.
Siidrussland und Armenien.

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI.— Turnu-

Severin Hhr.

Grumăzeşti Anfang VII. Carad.—
Dulceşti 3/IX FHorm.— Comăneşti
in Coll. Kem.

Bucarest Siebrecht und 23| VIII. Sal.
Băneasa 5|V. Wagner. — Dealul
Spirei 22|V. Chitila 16/VI. Amara
30| VII. Periş 18/VIII. Sal.
Berladtal Mont. — Brăila 19/VI.
E.
Tulcea VI. VII. Mn.— Mangalia 19
u. 20/|VI. FI.— Marfatlar VIII. Soc.
Nat.— Cernavoda VI. ]. — Tekir-
ghiol VI. ].

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VII. Bosnien,
Herzegowina, Bulgarien, Ostrumelien, Galli-
poli, Armenien,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 475

2325. Peltigera Schiff.

2327. Armigera Hb.

2329. Incarnata Frr.

2332. Puniceago b.

2346. Rhodites Ev.

371.

I. Gebiet: Azuga IX. u. X. FI:— Turnu-Seve-
rin Hhr.

23 » Grumăzesti V.und 13/IX. Carad.—
Dulcești 11/1X, Horm.— Comăneşti
in Coll. Kem.

ZI » Filaret-Expos. 19/VIII. Sal.:

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Griechenland, Kleinasien, Armenien.
Nubigera HS. Siidrussland, Kaukas, Tagan-
rog, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 3/X. FI.

2. n Dulceşti r1/IX. Form.

3 » Bucarest 19/IX. Habich und in Coll.
].— Filaret-Expos. 19 und 21|X.
Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn | — VIII. Bosnien,
Herzegrowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Gallipoli, Podo-
lien, Siidrussland, Armenien.

5. Gebiet: Tulcea VI. Mn.

Ungarn VI. Bulgarien, Ostrumelien, Sarepta,
Krim, Armenien.

Mycteroplus HS. 1849.

3. Gebiet; Amara 7|VIII. Sal.

FIR Berladtal VIII. und 3/IX. Mont.

[a ata Tulcea VII. Mn.

Siidrussland, Podolien, Krim, Armenien.

57. Aedophron Li. 1357.

4. Gebiet: Stânca-laşi 14 und 27/VI. Carad.

Siidostrussland, Kleinsien, Armenien,

416 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINTE

379. Chariclea Curt. 1895.

2352. Delphinii L..

2357. Purpurites Lr.

2358. Umbra lHufn.

1. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.

Gilu Bucarest 15/VIl. 12/VIII. Ciurel
30| VII. Sal. und Coll. ].

CARU Nârdl. Dobrogea VII. Mn.—Man-
galia 20| VI.FI.— Măcin 3/ VI.Mont.

Bucowina, Ungarn |—III. V. Serbien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Armenien.

Victorina Sodof. Serbien, Ostrumelien, Kaukas,
Armenien.

Treitschkei Friv. Ostrumelien.

380. Pyrrhia HI. 1892.

5. Gebiet: Tulcea VII. Mn.
Ungarn |. lil. IV. Altaigebirge.

1. Gebiet: Azuga 3/IX. FI.—Șcăeni IX. Soc.
Nat.

2,» Grumăzeşti VI. Văratic anfangs VII.
Rpe anfangs IX. Carad. — Comă-
neşti in Coll. Kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Brussa, Siid-
russland.

Xanthodes Malvae Esp. Dalmatien, Syrien.
Euterpia Laudeti B. Ostrumelien, Makedonien,
Siidrussland, Armenien.

337. Acontia (0. 1816) La.

2377. Titania Esp.

3. Gebiet: Amara 26| VII. bis 18/VIII. Sal.

Ungarn I. VI. Bosnien, Ostrumelien, Siidruss-
land, Amasia, Armenien.
Urania Friv. Ostrumelien, Armenien.

Die Angabe des Herrn Dr. Rebel »Rumă-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE i

2378. Lucida [lufn.

a) v. ei ab. |aestiv.)

Albicolhs F.

2380. Luctuosa FEsp.

nien« fiir Urania beruht auf einem Irrtum,
es soll richtig „Titania Esp.« heissen.

1. Gebiet: Turnu-Severin Hhr. R.-Vâleca Pet.
» Grumăzeşti Carad.—Comăneşti in
Coll. Kem.

3. » Bucarest Mont.und 24/V. 12/VIII.
Sal.—Comana 4/VI. Amara 23/VII.
bis 3oJVIII. Sal — Șegarcea VIII.
Soc. Nat.

2 pai sa Berladtal Mont.

(ENI sete Nordl. Dobrogea V.—VII. Mn. —

Tekirghiol VI. Murfatlar V. ]. —

Constanţa 18/VIII. Sal.

cost io Bucarest 18/VII. Sal. und Habich.

Amara 23| VII bis. 30| VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Unoarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Tiirkri, Griechenland, Podolien,
Charkov und ganz Siidrussland, Armenien.
v. et ab. Albicoliis F. Ungarn I—VII. Bos-
nien, Herzegowina, Bulgarien, Charkov, Siid-
russland.

ab. Insolalrix Hb. Ungarn |.

1. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.—Scăeni VIII.
Soc. Nat. — Monăstirea-Dealului
|V. Sal.

2.» Grumăzeşti 12 und 18|VI. VIII.

Carad.—Dulceşti, VăleniV. bis. 3/1X.
Horm.— Comăneşti in Coll. Kem.

3, » Bucarest 30/V. Chitila 14/VI. Sal.
— Comana 10/VIII. Sal. und Mont.
— Amara 23| VII. bis. 20| VIII. Sal.

sehr hăufig — Comana Coll. |].
4 - Berladtal VIII. Mont. — Brăila

14| VI. FI.—Stânca-lași VI. Carad.
R - Tekirghiol V. ].

Bucowina, Ungarn iiberall, auf der ganzen
Balkanhalbinsel ausser Montenegro. Ganz
Siidrussland, Kleinasien,

BULETINUL SOCIETAȚII DIE ȘTIINȚE

2384. Moldavicola HS.

2391. Suava lLlb.

388. Acontiola Sigr. 1899.

2. Gebiet: Grumăzeşti Carad.

Herzegowina, Dalmatien, Griechenland und
siid. Kleinasien.

391. Eublemma Hi. 1892.

2, Gebiet: Văratic Carad,

Ungarn ]. VI — VIII. Herzegowina, Dalma-
tien, Ostrumelien, Griechenland, Armenien.
Arciunna Hb. Ungarn 1. Il. IV. VIII. Dalma-
tien, Serbien, Bulgarien.

Jucunda [Hb. Ungarn VII.

392. Y'halpochares La. 1354.

2395. Dardouini B.

2403. Respersa Hb.

„ Gebiet: R.-Sărat in Coll. ].
5. » Nârdl. Dobrogea VI. Mn.

Ungarn |. IV. VII. VIII. Herzegowina, Dal-
matien, Ostrumelien, Kleinasien.

Velox Hb. Istrien, Dalmatien, Serbien, Alb
nien.

Lacernaria Hb. Dalmatien, Griechenland, Ar-
menien.

1. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.
gl Piaret-Expos. 12| VIII Sale
5 » Tulcea VII. Mn.

Ungarn I—IIl. IV. VIII. Dalmatien, Ostru-
melien, Brussa, Siidwestrussland, Taganrog,
Armenien.

Parallela Frr. Bulgarien, Siidostrussland, Ar-
menien.

Concinnula B. Bulearien, Siidostrussland, Ar-
menien,

BULETINUL SOCIETAȚII DE SLIINȚE 479

2423. Pannonica Frr.

2425. Rosea lb.

2426. Purpurina Hb.

2428. Ostrina Ilb.

2429. Parva III.

Polygramma Dup. Ungarn VI—VIII. Dal-
matien, Siidrussland, Armenien.
Communimacula Hb. Ungarn I—V. Bosnien,
Dalmatien, Ostrumelien, Griechenland, Podo-
lien, Armenien.

I. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.

Ungarn ]. Il. IV. Altai, Armenien.
Amasina Ev. siidrussland.

3. Gebiet: Nârdl. Dobrogea, Anfang VII. Mn.

Dalmatien, Ostrumelien, Bulgarien, Brussa, La-
ganrog, Kaukas, siidliches Vorgebirge des

Ural.

3. Gebiet: Bucarest 3/IX. Chitila 18/VIII.
Amara 15/VIII. Filaret-Expos.
12/VIII. Sal. und Duma.

5 siidlich von Tulcea, Iglitza, Ciu-
curova Mn.

Bucowina, Ungarn |. Il. IV—VIII. Herzego-
wina, Dalmatien, Ostrumelien, Makedonien,
Griechenland, Podolien, Krim, Siidrussland
und Armenien.

1. Gebiet: Turnu-Severin Llhr.
2 » Tulcea VII. Mn.

Ungarn VIII. Dalmatien, Ostrunlien, La-
ganrog, Kleinasien, Armenicen.

5. Gebiet: siidlich von Tulcea VII. Mn.

Galizien (Lemberg), Ungarn VIII. Armenien.
Paula Hb. Galizien, Ungarn ]. 1]. Siidrussland,
Armenien.

Viridula Gn. Ungarn VIII, Dalmatien, Grie-
chenland, Armenien.

Elychrysi Rbr. Ungarn VIII,

430 BULETINUL SOCIETAȚII DE STLINȚIE

2453. Argentula [Hb.

2454. Uncula Cl.

2455. Obliterata Rbr.

2458. Venustula lb.

2460. Pusilla View —|
Candidula [Hb. |

395. Erastria 0. 1816.

2, Gebiet: Grumăzești 26| V. bis. 3o/VI. recht
hăufig, Slănic Mold. Carad.

3. n Păd. Călugăreasca 3/VIII. Amara

3 VAII Sale

siidlich von Tulcea VI. Mn.—Mă-

cin 15 bis. 20/V. Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—IV. VI. VII.
Bosnien, Siilrussland, Armenien.

. Gebiet: KI. Neamţu 14/VI. Carad.

» Bucarest 17/VII. Amara 1o/VIII.
Sal.

ia » Tulcea VI. Mn.

2
5
IE

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II. IV. VII.
Moskau, Wolgagebiet.

3. Gebiet: Amara 22/VII. bis. 26]VII. Sal.
4. » Berladtal Mont. und in Coll ].

Ungarn V. VII, Serbien, Ostrumelien, Bulea-
rien, Armenien.

3. Gebiet: Amara 23/VII. Sal.
5 » Nordl. Dobrogea VII. Mn.

Bucowina, Ungarn |. Serbien, Wolgagebiet,
Siidrussland, Armenien.

2. Gebiet : Grumăzeşti, Costişa VI. und VII. reeht
hăufi> Carad.— Văleni IX. Horm.
Văratie 4/VIII. Sal.

» Bucarest Mont. Habich u. 30/VII.
Sal.— Dealul Spirei 2/VI. Chitila
3/VII. Amara 13| VIII bis. 24| VIII.
Sal.

PR e Berladtal VIII. Mont.—Stânca —

lași 27| VI. Carad.

(5)

Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bosnien, Dal-
matien, Siidrussland, Armenien,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 451

2462. Deceptoria Sc.

2464. Fasciana L.

a) ab Guenei Fallou.

24715. Sericealis Sc.

2482. Viridaria Cl.

1 Gebiet: Slănic Prahova VIII. Mont.

Grumăzeşti, Vărati: Ende V. bis
Anfang VII. Carad. hăufig.
Comana Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. Central-
Russland, Ural.

(95)

(93)

2. Gebist : Grumăzeşti, Văratic, KI. Neamţu.

Ende V. bis VI. sehr hăufig, Slănic
Mold. VIII. Carad.

Dealul Spirei 22 | VII. Amara
10| VIII. Sal.

Bucarest VI. Mont. — Amara
10| VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien.
Ostrumelien, Podolien, Siidrussland.
ab. Guenei Fallou. Ungarn VII. Armenien.

397. îtivula Gun. 1854.

102.

. Gebiet: Azuga 23|VI. und 3o/VIII. FI.

Grumăzeşti VIII. IX. Carad. nicht
selten. — Agapia 20|VIII. Sal. —
Dulceşti, Văleni, Horm.

Bucarest Sal. und in Coll. ].— Co-
mana Mont.

Nordl. Dobrogea Mn.

Bucowina, Ungarn ]—VIII. Bosnien, IHerze-
cowina, Dalmatien, Westbulgarien, Siidruss-
land, Armenien.

Prothymnia II. 1592.

Li]

Gebict : Azuga V. VI. FI. nicht selten.

Grumăzeşti, Văratic, KI. Neamţu,
Slănie Mold., Ceahlău VII. VIII.
Carad.

Ciucorova VI. Mn. hăuhig.

482 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

a) ab. Modesta Carad.

2490. Trabealis Src.

1. Gebiet: Azuga FI.
2, » Văratic Carad.

Bucovina, Ungarn 1—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostru-
melien, Griechenland, Siidrussland, Armenien.
ab. Modesta Carad. Bosnien, Herzegovina.
trans. ad. ab. Modesta Ostrumelien. Carad.
Mesotrosta Signalis Tr. Ungarn |. VII. Ser-
bien, Ural.

AO6. Emmelia Hb. 1829.

(Agrophila B.)

1. Gebiet: Azuga VI. FI. — R.-Vâlcea Pet.—
Scăeni VIII. Soc. Nat.
» Grumăzești, Văratic, Agapia, KI.
Neamţu, Ceahlău V. VI. VIII. und
IX. Carad. iiberall hăufig, — Dul-
ceşti, Văleni, Horm. — Comănești
in Coll. Kem.
3.» Bucarest Habich, Sal. Mont. —
Amara 22|VII. Sal. — Băneasa
29] VI. Wagner

Ii)

4. » Berladthal (Zorleni) Mont. — Bră-
ila FI. — Tekirghiol ].
5. » Tulcea V. VI. Mn.— Mangalia VI.

FI. — Tekirghiol ].
Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel ausser Montenegro.
Kleinasien und Armenien.
Haemerosia Renalis Hb. Bulgarien, Bithynien
und Westasien.

NOS. Metoponia (n. 1852.

2493. Koekeritziana |
Ip
Flava Hb.

3. Gebiet: Bucarest 8| VI. Chitila 12/V. Amara:
22] VII. Sal. — Băneasa Wagner
29] VI. Habich. |

5. n Tulcea VI. Mn.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE:ȘTUINŢE 483

2496. Vespertalis Hb.

Ungarn ]. Il. V. Bulgarien, siidliches Krain,
Siidrussland, Armenien.

3. Gebiet: Bucarest 6/ VI. Amara 28| VII. Chi-
tila 1 | VI. Filaret-Expos. 29| VII. Sal.
5. » Nordl. Dobrogea VII. Mn.

Ungarn VIII. (Zengy), Kărnthen, Tiirkei, Grie-
chenland, Kleinasien, Armenien.

C. Gonopierinae.

410. Scoliopteryx Germ. 1811.

2502. Libatrix L.

2507. Capucina Esp.

(Gonoptera Latr. 1825.)

1. Gebiet: Azuga VI. bis X. FI. hăufig.

2. » Grumăzeşti V bis IX. Slănic Mold.
Anfang VIII. Carad. — Dulcești
9| VIII. bis X. Horm. — Comăneşti
in Coll. Kem. — Valea Pufului Soc.
Nat.

Bucarest 20/VII. Comana 18/V.
Ciurel 22| VII. Sal. Bucarest Mont.
und in Coll. ].

Aa lași Col, L.

5. » Tulcea VI. Mn.

(93)

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel ausser Montenegro,
Albanien, Griechenland. Russland, Kleinasien,
Armenien.

D. Guadrifinae.

HIA. Calpe Ir. 1325.

3. Gebiet: Afumaţi 28| VIII. Habich und 3/LX.
Siebrecht.

4 » Bacău Carad.

5, » Tulcea VII. Mn.

484 BULETINUL SOCIETĂȚII -DE ȘTIINȚE

2512. Amethystina Hb.

2515. Triplasia L.

2517. Tripartita llufn.

Bucowina, Ungarn |. Il. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Serbien, Bulgarien, Syrmien, Siid-
russland, Kaukas.

ALZ. 'Kelesilla HS. 1855.

2. Gebiet: Grumăzeşti, Văratic, Kl. Neamţu,
Slănic Mold. Anfang VII. und Ende
VIII. Carad.

3. 5 Amara 31| VI. bis 1 3 NOISE

Ungarn V. VII. VIII. Nordbosnien, Dalma-
tien, Serbien, Wolgagebiet, Siidwestrussland.
Virgo Ir. Ungarn VI. VII. Ostrumelien.

H19. Abrostola 0. 1816.

1. Gebiet: Azuga VII. FI. nicht selten.
2,» Văleni VIII. Horm. — Slănic Mold.
VIII. Rpe. Carad.

Bucarest (coll. ]. — Filaret-Expos.
12. und 22/VIII Sal.

Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Serbien, Bulgarien, Morea, Siid-
russland, Armenien.

Asclepiadis Schiff. Galizien, Ungarn 1—VI.
Dalmatien, Siidostrussland.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI.

» Grumăzesti, Kl. Neamţu, Văratic,
Slănic Mold. VI. VII. Carad.

3 amara na VIII Sal.

Se 25 ulcea Mn:

Li9]

Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII. Bosnien,
Dalmatien, Westbulgarien, Siidrussland, Ama-
sia. Armenien,

[ZI]

BULETINUL SOCIETAȚII DE STUNȚE 48

120. Plusia 0. 1816.

2518. Caureum Knoch. 2. Gebiet: Grumăzeşti 3/VIII. Rpe. Anfang
VI. Carad.

Bucowina, Ungarn 1—V. Bosnien, Central und
Siidwestrussland, Armenien, Altai.

Deaurata Esp. Ungarn 1. Il. V. VII. Sidost-
russland, Armenien,

2524. Moneta F. I. Gebiet: 19/VII. Azuga FI.
2.» 2]IX. Grumăzeşti Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—IV. VI. Sid-
ostrussland, Armenien.

2524. Cheirânti Tausch. 3. Gebiet: Bucarest 5/VIL. und 13/VIII. Sal.

Galizien, Ungarn VI. Siidrussland, Armenien.

2530. Variabilis ea) 1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI. hăufig.

Illustris F.
re Schneeberg bei Wien, Ungarn 1—IIl. VI—

VIII. Ural, Armenien.
2531. Modesta [Hb. 1. Gebiet. Azuga VII. und VIII. FI. nicht

selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. Il. III, V. VI.
Ural, Armenien.

Consona F. Ungarn |]. Il. IV. V. Bulgarien,
Sudostrussland, Armenien.

2539. Chrysitis L.. 1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI. hăufig, —
Turnu-Severin Fhr. — R.-Vâlcea

Pet.
2. » Grumăzeşti, Sl. Neamţu, Văratic V,

bis VII. und Ende VIII. Carad.
hăufig, — Comăneşti in Coll. Kem.
Broșteni-Barnar Pax.
3. m Bucarest 27|V. Dealul-Spirei 18/V.
Sal. — Bucarest Mont.
5. » Tulcea Mn.
Bucowina, Unparn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Serbien, Bulgarien, Armenien.
1%

486

2540. Zosimi Hb.

2542. Chryson Ep.

2543. Bractea F.

2546. Festucae |.

2554. Gutta Gh.

BULIIPINUL SOCIIPAȚIL Dl STIINŢI:

3. Gebiet: Tulcea Mn.

Galizien, Ural.

. Gebiet: Slănic Mold. 3/VIII. Grumăzești
17] VII. Carad.

» Bucarest 23/VII. Sal.

E) Tulcea Mn.

On o
aia

Galizien, Bucowina, Ungarn I.1V. V. Bosnien,
Herzegowina, Kaukas, Ural, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 28/VII. 4] VIII. und:13/VIII.
FI. — Rucăr 18/ VIII. Sal,
2, _ » Ceahlău VIII. Carad.

Galizien, Bucovina, Ungarn I—YV. Siidruss-
land, Kaukas, Ural, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 3/VI. FI.

2. » Broşteni-Barnar ş/IX. bis 22/1X.
Seeman.

Bucarest Siebrecht und Sal.— Co-
mana Mont.—Chitila 1o/ VIII. Sal.

03
3

Bucowina, Ungarn I—VIl. Bosnien, Serbien,
Bulgarien, Armenien, Altai.
V. Argentum Esp. Ungarn VIII. selten.

1. Gebiet: Azuga 24/VIII. und 2/1X. FI. sel-

ten.— R.- Vâlcea Pet.— Turnu-Se=

verin Hhr.—Scăeni IX. Soc. Nat.

Grumăzeşti, Costişa VIII. und IX.

Carad. hăufig.— Dulceşti, Văleni,

Horm.— Comăneşti in Coll. Kem.

3. Gebie:: Bucarest Coll |. und Wagner
14|V. 20/VIII. bis. 30/X. Sal. hău-
fig. Amara 14/VIII. Comana 22/V.
Sal,

IE » Berladtal VIII, Mont,

Tulcea VII Mn,

Li5]
=ă

“n

BULE

PINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 481

2559. Pulchrina Hw.

2560. Jota L.

a) ab. Percontationts Tr.

2562. Gamma L.
a) v. (ab.2) Gammina
Star.

2571. Ni Hb.

2573. Interrogationis L.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Bulgarien, Syrien, Armenien.
Chalcytes Esp. Ungarn VIII. selten.

I. Gebiet: Azuga VI und VII. FI. hăufig.
ea » Grumăzeşti, Văratic, Ceahlău VII.
VIII. Rpe IV. V. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. V. Herzego-
wina, Bulgarien.

1. Gebiet: Azuga VIlund VIII. FI. nicht selten.
Roterturmpass Czek.
I. Gebiet : Azuga ebenso FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. Dalmatien,
Bulgarien, Siidrussland, Armenien.
ab. Percontationis Tr. Ungarn |. V.

In ganzen Lande von Mai bis October hăufig.
I. Gebiet: Azuga FI.

2) » Grumăzeşti Carad.

3,» Amara 14/VIII. Sulina 2/VIII. Sal.

Uberall in der palăarktischen Region ver-
breitet.

1. Gebiet: Azuga 7 und 12|VIII. FI.
» Bucarestin Coll. ].
» Tulcea VI. Mn.

Un 03

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegrowina, Dalmatien, Serbien, Westbul-
garien, Griechenland, Siidrussland, Kleinasien,
Armenien.

1. Gebiet: Azuga 20/VII. FI.
d » Grumăzeşti VII bis Anfang IX.
Carad,— Comăneşti in Coll. Kem.

Galizien, Puvowina, Unoarnl. II]. V. VI. Bos-
nien, Centralrussland, Wolgagebiet, Ural,
Ain Hochenw. Ungarn IV, Altai, Siberien.

188 BULETINUL SOCIETAȚII DIE SPIUNŢI

2586. Mi Cl.

a) v. [et ab.) Iitterata
Cyr.

2589. Glyphica L.

2591. Tiquestra F.

H26. Euclidia 0. 1816.

1. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.

SA Noârdliche Dobrogea Mn.
i Azuga V. FI.

2) » Comăneşti in Coll: IKem.
zi, 03 asul

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, Bulgarien, Dei salt Ar-
inegal

v. Latterata Cyr. Ungarn V.

Im ganzen Lande gemein von Mai bis No-
vember.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Grie-
chenland und weiter in Osteuropa verbreitet.

I. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.

4. » Stânca-lași 14 bis. 27/VI. Carad.
Berladtal 1/V. Mont.

SE » Tulcea VI. Mn.

Ungarn |—IIl. VI. VII. Bosnien, Serbien, Bul-
garien, Ostrumelien, Sii lrussland, Kaukas, Ar-
menien.
Zethes Insularis Rbr. Ungarn VIII. sehr sel-
ten. Dalmatien, Griechenland, Kleinasien, Ar-
menien.

139. Leucanitis (n. 1852

2637. Caucasica Kol.

2642, Stolida F.

1. Gebiet: Azuga FI.

Armenien: Kurdistan.
Das Stiick hatte s. Z. bei Habich und Dr. Re-
bel vorgelegen. FI.

1, Gebiet: Turnu-Severin Hhr.—Scăeni IX.
Soc, Nat,

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 459

3. Gebiet: Amara 7 und 15|VIII. Sal.

4. » Berladtal VIII. Mont.

CE Măcin 3/VI. FI.— Cernavoda VIII.
"Soc. Nat.

Ungarn VII. VIII. Herzegowina, Dalmatien,
Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Tiirkei, Grie-
chenland. Armenien.

410. Grammodes (Cu. 1852.

2644. Algira L.

2655. Lunaris Schiff.

2660. Leucomelas L.

3. Gebiet: Bucerest Hab. Mont.—23||VII. und
5 VIII. Sal.
SI: » Tulcea VI. Mn.

Ungarn II. VI. VII. VIII. Herzegowina, Dal-
matien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Gal-
lipoli, Griechenland, Kleinasien, Krim, Kau-
kas, Armenien.

413. Pseudophia (u. 185.

2. Gebiet: ISI. Neamţu 15| VII. Rpe Carad. —
Comăneşti in Coll. Kem.

3. » Bucarest 30|VIII. Mont. Comana
23]VIL. Chitila 15/VIII. Sal. —
Chitila V. Soc. Nat.

GA » Nordliche Dobrogea VI. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien,
Griechenland, Podolien, Wolgagebiet, 'la-
ganrog, Armenien.

Tirhaca Cr. Herzegowina, Dalmatien, Grie-
chenland.

145. Anophia (n. 1541.

3. Gebiet : Bucarest Habich.
5, » Tulcea VI. Mn.

Ungarn VIII. Bosnien, Dalmatien, brussa,
Siudrussland, Armenien,

490

2661. Funesta lsp.

DULETINUI, SOCIETAȚIL DE ŞTIINŢE

ANS. Aedia II. 18%,

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.—Scăeni VIII. Soc.

2
PAT)

Nat.

Grumăzeşti VI. Carad. — Văleni
10/IX. Horm.— Comănești in Coll.
Kem.—

Bucarest 22/V. Amara 31| VII. bis
4|VIII. Sal.—Coll. ].—Filaret- Ex-
pos. 12/VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—VII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Ostrume-
lien, Sarepta, Siidrussland, Armenien.

146. Catephia 0. 1816.

2662 Alchymista Schiff. 1. Gebiet: Azuga 16/VII. FI.

2667. Fraxini L.

Comăneşti in Coll. kem.
Bucarest Habich und Mont. —
20| VII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Makedonien,
Charkow, Krim, IKaukas, Armenien.

NI. Catocala Schr. 1802.

. Gebiet : Azuga VIII. IX. X. FI. — Roter-

Li9)

2
De

turmpass Czek.— Turnu-Severin
Hhr.—

Grumăzești VIII. bis X. Carad.
Dulcești, Văleni, Horm.— Conă-
neşti in Coll. Kem.

Afumaţi VIII. Sal.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bosnien, Herze-
gowina, Serbien, Westbulgarien, Siidostruss-
land, Armenien.

BULETINUL SOCIETAŢ,I DE ŞTIINŢE

49|

2669. Electa Bkh. *

2670. Elocata Esp.

2678. Nupta L.

2. Gebiet: Grumăzeşti, Slănic Mold. VIII. bis X.

n
De

Bucowina,
menien.

Li5)

(95)

. Gebiet:

Carad. hăufig.— Dulceşti Horm.—
Comăneşti in Coll. Kem.
Bucarest Coll. ]. Mont. und Sal.

Ungarn I—VII. Siidrussland, Ar-

AzugaVIIl. bis X. FI. hăufig.—Scă-
eni VIII. Soc. Nat.

Grumăzeşti, Slănic Mold. ISI. Neam-
țu 6/VII. bis X. Carad.— Dulceşti,
Văleni Horm.— Comăneşti in Coll.
IKem.— Rotopănești, Orbeni VIII.
Soc, Nat.

Bucarest Mont. — 22| VIII Sal. —
Coll. ]. und VIII. Soc. Nat.—Co-
mana VII. und VIII. Mont.— Amara
15| VIII. Sal.

Berladtal VIII. Mont. — Cucuteni
VII. Soc. Nat.

Tulcea Mn.—Constanţa VII. Cer-
navoda VIII. Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Gricchenland, Siidrussland, Taganrog,
Kaukas.
Puerpera Giorna. Ungarn 1-—III. Bosnien, Dal-
matien, Ostrumelien, Siidrussland, Armenien.

u>
.

Gebiet:

Azuga FI.— Lurnu-Severin Hhr.
Grumăzești, Kl. Neamţu VIII. bis X.
Carad.— Dulceşti, Văleni Horm.—
Comănești in Coll. Kem. Broşteni-
Barnar Seemann.

Comana Mont. und Sal.— Bucarest
Coll. ]. und Sal.

Tulcea VII. Mn.

sucowina, Ungrarn iiberall, Bosnien, Dalmatien,
Serbien, Bulgarien, Ostrumelien? Brussa.

492 BULETINUL, SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

2681. Dilecta Hb.

2682. Sponsa L..

2684. Promissa sp.

2694. Hymenaea Schiff.

2696. Fulminea Scop.=—
Paramympha L.,

| Goblet Azuga 7|VIII. FI.
32 pda Bucarest, Comana 7 bis 24/VII.
Mont.

Bucowina, Ungarn 1—III. V. VI. Herzegowina,
Dalmatien, Ostrumelien, Griechenland, Ar-
menien.

2. Gebiet: Grumăzeşti 12/1X. Carad. — Dul-
ceşti 18 und 22/ VIII. Horm.—Co-
măneşti in Coll. Kem.

3.» Comană 22|VIII. Sal. Mont.—Bu-
carest Coll. ]. und 7/VIII. Sal.

Bucowina, Ungarn | — VII. Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Ostrumelien, Griechen-
land, Siidwestrussland, Amasia, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 14|VII. FI.

» Grumăzeşti Rpe Carad.— Comăne-
ști in Coll. Kem.—Broşteni-Barnar
Seemann.
Bucarest Mont. in Coll. ].—16/VIII.
und 3/lX. Sal. — Comana 7 bis
24] VII. Mont.—Cocioc 2/VII. Sal.

Li5)

Bucowina, Ungarn l— VII. Dalmatien, Serbien,
Ostrumelien, Podolien. Sarepta, Taganrog,
Kaukas, Armenien.

Lupina HS. Krain, Ostrumelien, sidl. Ural.
Armenien.

2. Gebiet: Nagy Sândor Carad.
a » Tulcea VII. Mn.

Bucowina, Ungarn 1l—IV. VI—VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrume-
lien, Gallipoli, Griechenland, Odessa, Sarepta,

Armenien.

2. Gebiet: Grunăzeşti 21/VII. Slănic Mold.
Anfang VIII. Carad. selten.

DULEIINUL SOCIETĂȚII DE ŞIIINŢE 93

2713. Conversa Esp.
b) v. Agamos Hb.

2718. Diversa IIG.

2735. Lusoria |,

3... m Bucarest ş/VIII. Sal. — Comana
2 bis 14/VII. Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VII. Bosnien,
Herzegrowina, Po 1olien, Charkow, Siidrussland.

3. Gebiet: Tulcea VII. Mn.
gi bip Bucarest 14/VII. Sal. — Comana
2 bis 6/VIII. Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—IV. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrume-
lien. Tiirkei, Griechenland, Sarepta.

v. Agamos Hb. Ungarn |—1V. Herzezowina,
Siidostrussland, Armenien.

Eutychea Tr. Dalmatien ( siidl. Balcan) Ster.
Griechenland, Kleinasien, Armenien.
Nymphagoga Esp. Ungarn I—IIIl. V. Herze-
gowina, Dalmatien, Ostrumeli=n, Griechen-
land, Armenien.

Disjuncta HG. Herzegowina, Dalmatien, Ost-:
rumelien, Griechenland.

5. Gebiet: Tulcea Mn. VII.

Ungarn l|—Ill. VI. Herzegowina, Dalmatien,
Ostrumeli=n, Griechenland, Brussa, Malatia.
Apopestes Spectrum Esp. Ungarn V. VIII.
selten. Bosnien, Dalmatien, Griechenland ,
ISrim, Kaukas.

Cataphanes lb. Ungarn VIII selten.
Dilucida Hb. Ungarn V. VIII selten. Siidwest-
russland.

Exophyla Rectangularis HG. Dalmatien, Ma-
kedonien, Armenien.

Eccrita Ludrica Ilb. Ungarn |. II. III. Ural.

155. Toxocampa Gin. 1541.

1. Gebiet: Azuga 14/VII. [l.
Să ia Nor/ll. Dobrogea VI. Mn,

ȚĂ A
(N

DULEIINUL SOCIETĂȚII DIE STIINIE

2741. Pastinum Tr

Lusoria Ilb.

2142. Viciae Ilb.

27143. Craccae FE.

2747. Plexula Schiff.

Ungarn 1—V. VIII. Ostrumelien, Siidrussland,
Wolgagebiet.

I. Gebiet: Azuga FI.

3.» Bucarest 1/VI. Dealul-Spirea 7/VI.
Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn |—V,. Bosnien,

Krim.

1. Gebiet: Azuga 12/VII. und 14/VII. FI.
gi u Ciopleais| VIE Sal:

Galizien, Bucowina, Ungarn lL—V. VII. Bos-
nein, FHerzegowina, Siidrussland, Uralgebiet,

3. Gebiet: Bucarest Mont. und in Coll. ].
5.» Tulcea VII. Mn.

Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien, Herzego-
vina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Siid-
russland, Armenien.

Limosa Tr. Ungarn [. Il. VIII]. Herzegowina,
Dalmatien, Ostrumelien,

E. Hypeninae

Nă6. Laspeyria Germ. 1514.

(Aventia Dup.)

1. Gebiet : Azuga im VII. und VIII. FI. hăufig.

» Grumăzeșşti, Văratic, Slănic Mold.
3 bis 20| VII. selten Cara4.--— Văleni
8/IX. Horm.

3. m Filaret-Expos. 22/VIIL. Sal.

Li)

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bos-
nien, Moskau, Wolgagebiet, Kaukas, Arme-
nien,

BULETINUL SOCIETPAȚII DE ȘTIINȚE +95

2752. Fuliginaria |.

2756. Calvaria F.

2762. Rectalis Ev.

160. Parascotia HI. 1892.
(Boletobiu B.)

On F

. Gebiet: Azuga VII und VIII. FI. |

Slănic Mold. r1o0JVIII. Carad.
Bucarest 12/1Vund 5 VIII bis 15/1X.
Sal. hăufig.

laşi Carad.

Tulcea VII. Mn.

Bucowina,Ungarn iiberall, Bosnien, Dalmatien,
Bulgarien, Brussa, Wolgagebiet, Ural, Arme-
nien,

H6I. Epizeuxis [. 13%.
[IHelia Gu.)

2
în]
95

„ Gebiet: Grumăzeşti 5. und 1 I/VII. Carad,

Filaret 25/VIII. Sal. — Comana
24| VII. Mont. und 16| VII. Sal.
Iaşi Coll. ].

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland,
Siilrussland, Armenien.

163. Simplicia Gu. 1854.

„ Gebiet: Azuga 8/IX. FL.iselten.

Grumăzeşti 30| VII. Carad.
Băneasa VII. Hab. und Mont.
Bucarest 24|VII. Sal. — Amara
31| VII bis 6/VIII. Sal.

laşi, Bacău, Carad.

Galizien, Ungarn ]. IV. V. VII. Bosnien, [Her-
zegowina, Ostrumelien, Taganrog, Wolgage-
biet bis Korea, Brussa.

Nodaria Nodosalis [HS. Ungarn VII. Herze-

zowina,

496 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

163. Zanclognatha |. 1857.

2765. Tarsiplumalis Hb.

2766. Tarsipennalis Ir.

2767. Tarsicrinalis
Kunaoch.

2768. Grisealis Ilb.

1 Gebiet: Monast. Tismana 28/ VIII. Sal. —
Lăculeţi FI.

2708) Mda Grumăzești, Kl. Neamţu, Văratic,
Slănic Mold. VII. und VIII. Carad.
hăufig.

3. » Bucarest Mont.—25/VII. Sal.

4.» Iaşi, Stânca VI. Rădiu VI. Carad.

5 » Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VILl. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, .Westbulgarien,
Brussa, Wolgagebiet, Taganrog, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 8/1X. FI. — Mon. Tismana
26]VIII. Sal.

2. » Grumăzeşti VI. und VII. Slănic
Mold. VIII. Carad. nicht selten.

3.» Bnfta 3o|VI. Bucarest Sal. — Co-
mana Mont.

Galizien, Bucowina, Unoarn |. II. VI. VII.
VIII. Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Ar-
menien.

ab. Bidentalis Hein. Ungarn IV. selten.

2. Gebiet : Grumăzeşti 16| VI. Carad.
5. » Nordliche Dobrogea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I— VII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Ostrumelien, Make-
donien, Wolgagebiet, Armenien.
Tarsicristalis HS. Ungarn II. VII. VIII. Her-
zegowina, Dalmatien, Ostrumelien, Morea,
Brussa.

1, Gebiet: Azuga 7 und 20/VII. FI. selten.
2.» Grumăzeşti8bis 15| VI. Carad. sel-
ten.

Galizien, Bucowina. Ungarn I—IV, VI. VII,
Bosnicn, Siidrussland,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIHNŢE 497

2781. Emortualis Schift.

Stramentacealis Brem. Ungarn VII. sehr sel-
ten. Ussuri.

Tenuialis Rbl. Ungarn VII. (Lipik 1 Stick),
Bosnien, Siidtirol, Bono

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. Slănic Pra-
hova FI.

2.» Grumăzeşti 28/VI. KI. Neamţu
VII. Slănic Mold. VIII. Carad. nicht
selten.

Galizien, Bucowina., Ungarn iiberall, Dalma-
tien, Wolgagebiet, Brussa, Armenien.

169. Madopa Stpli. 1899.

2790. Salicalis Schiff.

2. Gebiet : Grumăzeşti Anfang VI. Carad.
3. » Comana IX. Mont.—Chitila ].

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII
Bosnien, Dalmatien, Siidrussland, Armenien.

HZO. Merminia Latr. 1802.

2797. Crinalis Tr.

2800. Derivalis I[b.

3. Gebiet : Tulcea VI. Mn.

Galizien, Ungarn ]. Ill—-VI. VIII. Herzego-
wina, Dalmatien, Ostrumelien.

Cibrumalis Hb. Ungarn II. IV. V. Siidruss-
land, Charkow,

Gryphalis HS. Ungarn VI. VII. Bosnien, Siid-

armenien.

1. Gebiet: Azuga FI.—Lăculeţi VII. ].
Du Grumăzești, Văratic, Kl. Neamţu
von VI. bis Anfang VIII. Carad.
Dulcești 15 bis 18/ VIII. Horm. und
Coll. Kem. hăufig.

Comana Mont. — Filaret 18/VI. Sal.
Bucarest Mont. in Coll. ]. und Sal.
4. m Stânca-lași VI. Carad,

G>
3

(hai

2801. Tentacularia L.

b)v. [et ab.) Carpathica
Horm.

2803. Barbalis Cl.

2804. Fontis Ihnb.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘILIINȚE

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien.
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Siidruss-
land, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VI.bis VIII. FI. hăufig.

2400000) Grumăzeşti, Văratic, Kl. Neamţu
VII. und VIII. Slănic Mold. Carad.
Comănești in Coll. Kem. hăufig.

ot » Buftea 5]VII. Sal.

1. Gebiet : Azuga FI.—Mon. L:smana 27/VIII.
Sal.

2, m Grumăzeşti Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostru-
melien, Podolien, Charkow, Armenien.
Modestalis Heyd. trans. ad vas. Ungarn VII.
Bosnien, Herzegowina, Bulearien.

v. [et ab.) Carpathica Horm. Bucowina.

+ Pechipogon [Hb. 1822.

1, Gebiet : Azuga, Prahova FI. gemein.
2. » Grumăzeşti V. VI. Slănic Mold.
VIII. Carad.— Comănești Item. ge-

mein.
3, » Comana 1ş|VII. Buftea 4|VI.Sal.
4.» laşi L. — Radiu, Stânca-laşi VI.
Carad.

5, » Tulcea VI. Mn. einzeln.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Westbulgarien, Bessarabien, Siidrussland.

A79. Bomolocha H. 1823,

2. Gebiet : Grumăzeşti 6| VI. Carad.

Galizien, Ungarn IIl—V. VIII. Armenien,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞIINȚE

ATU. Wypena Schi. 1802.

2814. Proboscidalis |.

2816. Obesalis Ir.

2819. Rostralis L.

a) ab. Rahatalis |lb.

I. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.—Azuga VII. und
VIII. FI. hăufig.

2. » Văleni, Dulceşti 15/VIII bis 2o/LX.
Horm.— Comăneşti Coll. Kem. hău-
fig.— Cruce und Broşteni— Barnar
Pax.

Bucowina, Ungarn |. IlL—VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Brussa, Siidwestruss-
land.

Munitalis Mn. Bulgarien, Armenien.

I. Gebiet : Piatra-Arsă 6|/ VIII. Mont. selten.

2, » Grumăzeşti, Kl. Neamţu V. VIII.
und IX. Carad.— Comăneşti Coll.
Kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III. V. VIII.,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostru-
melien, Siidrussland, Armenien.

Palpalis Hb. Galizien, Ungarn VII. Bosnien,
Da!matien, Griechenland, Podolien.

1. Gebiet : Azuga X. FI. selten.

2,» Grumăzeşti, Văratic AnfangVIII. bis
25]1X. Carad. — Dulceşti, Văleni
Horm. nicht selten.—Broşteni-Bar-

nar Pax.
3,» BucarestMont.inColl. ].u. 18/VIII.
Sal.
Sincai Tulcea VII. Mn. nicht selten.
RE Dulceşti, Văleni, Horm. — Comă-

nești in Coll. Kem.
3, » Bucarest Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Ostrume-
lien, Bulgarien, Podolien und ganz Siilruss-
land, Armenien.

ab, Radiatalis Hb, Ungarn |. Il. II,

500 BULIVTINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

2825. Antiqualis Hb. 3. Gebiet: Siidlich von Tulcea VII. Mn.

Ungaârn VI. VIII. Herzegowina, Dalmatien,
Krain, Ostrumelien, Griechenland, Kleinasien,
Armenien, Bessarabien.

Obsitalis [lb. Ungarn VII. VIII. Herzegowina,
Dalmatien, Griechenland, Armenien.

Orectis Proboscidata HS. Ungarn VI. VIII.
selten. Bosnien, Dalmatien, Morea, Kleinasien.

476. Hypenodes (Gu. 1854.

2828. Costaestrigalis 2. Gebiet: Dulcești 24/1X. Horm.
Stph.
Galizien, Bucowina, Ungarn |. Il. 1V. VII.
Herzegowina, Syrien, Armenien.
Taenialis Hb. — |Galizien, Ungarn I. IV. Ar-
Albistrigatis Hw.] menien.

RX RBEE. Cymatophoridae.

AS0. Mabrosyne II. 1322.

[Gonophova Brd.)

2834. Derasa |. 1. Gebiet: Azuga VIII. FI. selten.

2,» Slănic Mold. 25/VII. und VIII. Ca-
rad. selten.

33 Amara 3/VINS Sali

Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bosnien, Her-

zegowina, Central und Siidrussland, Armenien.

ASI. Ehyatira HI. 1892,

2836. Batis 1. 1. Gebiet: Azuga VIII. FI. hăufig.
2.» Grumăzeşti V. VI. und VIII. Slănic

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 501

Mold. VI. und VIII. Carad.—Bro-
șteni-Barnar Pax.
3. Gebiet : Bucarest 3/VI. Sal.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bosnien, Herze-
gowina, Ostrumelien, Korfu, Siidrussland, Ar-
menien.

AS2. Cymatophora Tr. 1895.
(Palimpsestis (Hb.) Meyr.

2843. Or F. I. Gebiet: R.-Vâlcea Pet. — Azuga 7 und
14|VIL. FI.
2. » Grumăzeşti V. und VIII. Carad.
Dulceşti VIII. Form.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Siidruss-
land, Sarepta. Armenien.

2844. Octogesima lb. 2. Gebiet: Comăneşti L.
3. » Bucarest Siebrecht 1880.

Bucowina, Ungarn Il—IV. VII. VIII. Podolien,
Wolgagebiet.

Fluctuosa Hb. Galizien, Ungarn III. IV. V.
Siidostrussland, Stanislaw.

2848. Duplaris |.. 1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet. — Azuga VI. VII.
u. 13|X. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VI. Bosnien,
Herzegowina, Central und Siidostrussland,

Altai.
AS3, Polyploca Hb. 1822.
(Asphalia La.)
2352. Plavicornis |.. 2. Gebiet: Grumăzeşti 15/Ill. bis V. Carad.
Bucowina, Ungarn |—VI. Pudolien, Wolya=

gebiet.

502 BULETINUI, SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

2853. Ridens F. 2. Gebiet: KI. Neamţu 15/VI. Rpe Carad.

Galizien, Ungarn |—V. VIII. Serbien, Po-
dolien.

Diluta F. Galizien, Ungarn 1. Il. IV. V. Bul-
garien, Amasia.

Ruficollis F. Ungarn 1. Il. IV. VI. Ostrumelien,
Griechenland, Podolien.

AREV. itrephidae.

ASA. Brephos 0. 1816.

2854. Parthenias L. 2. Gebiet: Grumăzeşti recht hăulig im Friih-
jahre Carad. — Comănești in Coll.
Kem.— Broşteni-Barnar Seeman.

Bucowina, Ungarn |—V. Podolien, Wolga-
gebiet.

Nothum (-a) Hb. Bucowina, Unoarn I—V.
Bosnien, Ostrumelien, Siidrussland, Armenien.
Puella Esp. Ungarn |—VI. Siidwestrussland.

AAV. Gicometridae.
A. Geometrinae.

AS. Aplasta [I. 1529.

2859. Ononaria Fuessl. |

a) v. Rubra Str. | 2. Gebiet : KI. Neamţu VI/92 Cara |.

Galizien, Ungarn IV. V. VII. VIII. Herzego-
wina, Dalmatien, Bulgarien, Gricchenland,
Kleinasien, Armenien.

AS6G Pseudoterpna HI. 1822.

2860. Priunata Hufn.

2866. Papilionaria L.

2867. Vernaria lb.

2879. Pustulata Ilufn,

2. Gebiet: Văratic 16/VII. Grumăzești Rpe
Ende VI. Carad. selten.

Galizien, Bacowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Griechen-
land, Podolien, Charkow und ganz Siidruss-
land, Kleinasien, Armenien.

ASS. Geometra |. 1767.

2. Gebiet: Grumăzeşti Văratic, KI. Neamţu,
Slănic Mold.VII. und VIII.Carad.—
Văleni Rpe. Horm.— Comănești in
Coll. Kem.—Broșteni-Barnar Pax.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—VI. Bosnien,
Herzegowina, Podolien, Wolgagebiet, A masia, -
Armenien.

2. Gebiet: Grumăzești 4 und 53| VII. Carad.—
Văratic Rpe. VIII. Carad.

nârdl. Dobrogea VII. Mn.— Măcin
VI. Mont.

sucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Podolien und ganz Siidrussland, Ar-
menien.

192. Euchloris HI. 1899.

(Phovodesma B.).

1. Gebiet: R.- Vâlcea Pet.
5. » Tulcea VII. Mn.

Galizien, Ungarn I—VII. Dalmaticn, Ostru-
melien, Siidrussland, kleinasien.

2885. Smaragdaria F.

2904. Viridata L.

2906 Porrinata 7.

4 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.—bBuzeu ].—Scăeni,
VIII. Soc. Nat.

2: » Grumăzeşti 14 und 17| VII.Carad.—
Comănești in Coll. Kem.

3.» Chitila 18/VII. Amara 25/VII. bis
20, VIII. Ciorăgârlei 30| VI. Sal.

4. » Berladtal VIII. Mont.

5. m nordl. Dobrogea VI. Mn. — Man-
galia FI.— Horozlar VII. Soc. Nat.

Bucowina. Ungarn 1—VII. Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Grie-
chenland, Podolien, Charkow und ganz Siid-
russland, Armenien.

var. Prasinaria Ev. Sarepta, Charkow, Sii l-
russland, Armenien.

Eucrostes Herbaria [lb. Ungarn VIII. selten.
Dalmatien, Bulgarien, Griechenland, Ar-
menien. -

Euccostes Indigenata Vill. Ungarn |. VI. sel-
ten. Dalmatien, Griechenland.

ADA. Nemoria Hi. 1822.

2. Gebiet: Grumăzeşti 15/V. bis 15/Vl. Ca-

rad.

4. « Stânca-laşi 14. 18. und 27/VI.
Carad.

Șă » Dobrogea VI. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrume-
lien, Griechenland, Siidrussland, Armenien.

1. Gebiet: Scăeni VIII. Soc. Nat.

2; » Grumăzești, Văratie Anfang VI.
bis VII. Slanic Mold: VI unl VII.
Carad.— Comăneşti in Coll. kem.

3.» Amara 26/VIL. bis 3/VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—I1V. VI. VII.
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Griechen -
land, Siidwestrussland, Armenien.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 5U5

2907. Pulmentaria Gu I. ft Lăculeți ].

2, Grumăzeşti 25|IV. bis V. und Ende
VII. bis 15/VIII. Rpe 28/VIII. Ca-
rad.

3. Amara 30/VII. Sal.

3. Tulcea VI. Mn.

Ungarn l—IIl. V. VII. VIII. Dalmatien, Ost-
rumelien, Griechenland, Sarepta und ganz
Sudrussland, Armenien.

196. 'Whalera HI. 1592

2914. Fimbrialis Sc. 2. Gebiet: Grumăzești Anfang VII. Văratic
17/VII. Carad. und .2/VIII. Sal.
Comăneşti in Coll. Kem.
Ş » * Chitila 24JVII. Sal.
5, » Tulcea VII. Mn.
Galizien, Bucowina, Unvarn iiberal!, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostru-
melien, Gallipoli, Griechenland, Podolien, Bes-
sarabien, Sarepta und ganz Siidrusslan 1, Ar-
menien.
Putata IL. Galizien, Ungarn I—VII. Siid-
russland, Armenien.

2918. Lactearia |. 1. Gebiet: Azuoa VI. FI. selten.

» Gromăzeșşti, Văratic, Kl. Neamţu
Ende V. VI. und.VIII. hăufig. Ceah-
lău Carad.

Mangalia 20/VI. FI. — Ciucorova
VI. Mn.

oi
.

Galizien, Bucowina, Ungarn III—VI. VII.
sosnien, lalmatien, Ostrumelien, Siidrussland,
Armenien.

497. Biemithea Dup. 1529.
2919. Strigata Mull. 1, Gebiet: R.- Vâlcea Pet.
2, » Grumăzeşti 25]VI.bis 1o/VIL. Ca-

rad. hăuher.

506 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

3. Gebiet: Cioplea 2/VI. Comana 21/VI.

Sal. 18/VI. und Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Dalmatien, Bulgarien, Charkov und
ganz Siidrussland, Armenien.

B. Acidaliinae

199. Acidalia Ir. 1395.

2929. Trilineata Sc. 2. Gebiet: Grumăzești, Văratie Ende VI. bis

15| VI. local. Slănic Mold. 1ş/VIII.
Carad.— Comăneşti in Coll. Kem.
Stănca-laşi 14. bis 27/VI. Carad.
in Menge.

Ciucurova VI. Mn. zahlreich.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Serbien, Siidrussland, Armenien.

Pygmaearia Hb. Ungarn Il. selten. Dalmatien.
Filacearia HS. Herzegowina, Ostrumelien,
Griechenland, Sarepta, Siidrussland, Arme-
nien.
Flaveolaria Hb. Ungarn IV. selten, Armenien.

2933. Similata Ihnbg.=—] 1. Gebiet: Buşteni VII. und VIII. Soc. Nat.

Perochraria FE. R. | 2.

Grumăzeşti, Văratic, Slănie Mold.
von 20/VI. bis VII. und VIII. IX.
Carad. iiberall sehr hăufig.— Dul-
cești Horm. — Agapia 22/VIl.
Sal.— Pietrele Roșii, Tarniţa und
Vârfu Barnarului Pax.
Nord. Dobrogea im V. VI. Mn.

Bucowina, Ungarn 1. IIl— VIII. Bosnien, Dal-
matien, Siidrussland. Armenien.

2934. Ochrata Sc. 1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI.

EA)

Grumăzești, Slănic Mold. Carad,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 507

2938 Ruiaria HD.

2949. Sericeata Hb.

2951. Moniliata F

2952. Muricata Hufn.

sehr hăufig.— Agapia 27/VII. Sal.—
Comăneşti in Coll. Kem.

3. Gebiet: Comana 30/IX. Brăneşti, Periş
Vii. Sal:

4. » Berladtal 7/VII. Mont.

Se » Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I— VII. Bosnien,
Herzegowina, Bulgarien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Siidrussland, Kleinasien, Armenien.

3. Gebiet: Amara 4/ VIII. Sal. selten.
La » Tulcea VI. Mn. nicht selten, Baba-
dag 17|VI. FI.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Galli-
poli, Griechenland, Siidrussland, Kleinasien,
Armenien.

Consanguinaria Ld. Ungarn VI. sehr selten,
Bosnien, Dalmatien, Serbien, Griechenland,
Sudrussland, Kleinasien.

I. Gebiet: Rucăr VIII. Sal.
să » Ciucorova VII. Mn.

Ungarn |—V. VIII. Dalmatien, Sarepta, Ta-

ganrog, Armenien.

2. Gebiet : Kl. Neamţu 17/VII. Carad.
5, > Nârdl. Dobrogea VII. Mn.

Galizien, Ungarn 1—V. VII. VIII Bosnien,
Dalmatien, Muntenegro, Bulgarien, Ostrume-
lien, Griechenland, Tiirkei, Sarepta, Charkov,
Kaukas, Armenien.

2. Gebiet: Dulceşti von 9 bis 25/VIII. Horm.
sehr hăulig, âusserst local.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II. IV. VI—
VIII. Bosnien, Dalmatien, Siidrussland, Arme-
nien.

2953, Dimidiata I[lufn.

2968. Contiguaria IHb.

2980. Camparia IIS.

2983. Virgularia |Ib.

2990. Pallidata bkh.

508 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

2. Gebiet : Văratic 8|VIII. Cara 1.— Dulcești,
Văleni VIII. Horm.

PIB » laşi Carad,

5 » Nârdl. Dobrogea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I. Il. IV. V—
VII. Bosnien, Dalmatien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Siidrussland, Kaukas, Armenien.

1. Gebiet : Zărneşti 17/VIl. 1889 Sal.

Ungarn V.

Consolidata L.d. LDalmatien, Griechenland.
Methohiensis Rbl Bosnien, Herzegowina, Dal-
matien.

4. Gebiet: Jaşi Carad.

Ungarn VI. Dalmatien, Herzegowina, Ostru-
melien, Griechenland, Kleinasien.

Sodaliaria HS. Ungarn VI. VIII. Herzegowina,
Dalmatien, Makedonien, Syrien.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.

2,5, ua, > Grumăzeşti V. VII. VIU IX

Carad. hăufig.

» Amara 30|VII. und 2/VIII. Sal.

» Tulcea V. VI. Mn.—Horozlar VII.
Soc. Nat.

On ua

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bos-
nien, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Siidrussland.

ab. [et var.2) Bischojfaria Lah. Ungarn |.
(Budapest).

var. [et ab.2) Canteneraria B. Ungarn |. IV.

1. Gebiet: Lăculeţi ]. — Azuga V. VI. FI.
2,» Grumăzeşti Ende V. bis Mitte VI.
Carad. nicht selten.

Comana 14 VII. Mont.— Țigănești
26|VI. Sal.

Nărdl, Dobrogea VI, Mn,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 509

2995. Subsericeata Ilw.

3002. Laevigata Sc. — |

Laeviaria Hb.

3020. Herbariata F.

Ungarn |. IIl— VIII. Bosnien, Dalmatien, Bul-
garien, Ostrumelien, Armenien.

3. Gebiet: Comana 27|VII. Mont. und 3:VII.
Sal.
5.» Nordl. Dobrogea V. VI. Mn. einzeln.

Ungarn 1. II. VI—VIII. Herzegowina, Dal-
matien, Serbien, Ostrumelien, Gallipoli, Grie-
chenland, Kleinasien, Armenien.

var. Mancuniata Knaggs. Ungarn VII.
Straminata Ir. Galizien, Ungarn |. III. IV.
VI. Dalmatien, Armenien.

v. [ab.2) Carcellata Gn. Galizien, Ungarn IV.

2. Gebiet : Rotenturmpass Czek.
4. » laşi Carad. selten.

Ungarn |. |]. V. VII. Herzegowina, Dalma-
tien, Ostrumelien, Griechenland, Armenien.
Extarsaria IS. Ungarn VII. selten. Podolien.
Obcoletaria Rbr. Galizien, Ungarn 1. III. IV.
VII. VIII. Bosnien, Herzegowina, Dalmatien,
Griechenland, Armenien.

Incarnaria HS. Ungarn VIII. sehr selten.
Dalmatien, Griechenland.

Ostrinaria lb. Dalmatien, Bulgarien, Grie-
chenland, ISleinasien, Armenien.

Eugeniata Mill. Ungarn VI.

2. Gebiet : Bucarest Mont. und Coll. |. local.
7 RET Stânca-lași 27|VI. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—IV. VII. VIII.
|lerzegowina, Dalmatien, Westbulgarien, Ost-
rumelien, Griechenland, Wolgagebiet, ISlein-
asien, Armenien,

Elongaria Rbr. Ungarn VI. (Mehadia) selten.
Siiawestrussland, Armenien.

w. Pecharia Stger. Ungarn |, (Budapest) sel-
ten, Siidostrussland,

510

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

3025. Bisetata [lu?n.

a) v. [et ab.) Eatincta
Stgr.

3026. Trigeminata Ilw.

3034. Politata ||.

a) v. [et ab.) Abmargi- 3

nata Bhtsch.

3032. Filieata lb.

3034. Rusticata F.

1. Gebiet: Azuga 3|VIII. FI.

zii Grumăzeşti VII. sehr hăufig. Văra-
tic und Slănic Mold. Anfang VIII.

Carad. ;

Tulcea VI. Mn.

3. » Comana Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II. IV. V.
VII. Bosnien, Dalmatien, Bulgarien, Podolien,
Sarepta, Siidrussland, Brussa, Armenien.

3. Gebiet : Comana 14/VII. Mont.
A i Ră liu 21|VI Carad.

Ungarn iiberall, Herzegowina, Ostrumelien,
Griechenland, Wolgagebiet, Siidrussland, Ar-
menien.

3. Gebiet : Comana 2/VII. Mont.

A Stânca-laşi Carad.

DAI Me Tulcea VII. Mn.

3 » Comana Mont. — Țigănești VI.
Sal.

5. Nord. Dobrogea Mn.

Ungarn V—VIII. Bosnien, Herzegowina, Dal-
matien, Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland,
Wolgagebiet, Kleinasien.

var. [et ab.) Abmarginata Bhtsch. Ungarn
VI. VII. Bulgarien.

3. Gebiet : Nărdl. Dobrogea Mn. iiberall.

Ungarn |. Il. IV. V. VIII. Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien,
Griechenland, Kleinasien.

3. Gebiet: Amara 3o0/VII. bis 20/VIII. Afu-
mați 27/VII. und Bucarest Sal. —
Coll. .

3. » Tulcea VII. Mn. einzeln.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE dl

3038. Dilutaria IHb.—
Holosericata Dup.

3039. Interjectaria b.

3040. Humiliata |! lufn.

Galizien, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Ma-
kedonien, Griechenland, Wolgagebiet, Arme-
nien.

var. Vulpinaria HS. Ungarn I—I1V. VIII.
Bosnien, Griechenland.

1. Gebiet : R.-Sărat Coll. ].—Rucăr 18/VIII.
Sal.

220540 Grumăzeşti 10 bis 24/VIIl. Văratic
VII. hăufig. Slănic Mold. ş/VIIL
Carad. — Agapia 21/VII. Sal.

2 -ioifu Comana Mont. — Chitila 20/VI.
Amara 3|VIII. Sal.

Ta Stânca-lași VI. Carad. — Berlad-
tal Mont. — Coll. ].

Sa Tulcea VI. und VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn, |. Il. IV.VI—VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien,
Siidrussland, Kleinasien, Armenien.

var. Pracustaria Mn. Ungarn |. IV. VII.
VIII. Herzegrowina, Dalmatiea.

1. Gebiet: R.-Sărat Coll. ].
Zap Grumăzeşti Carad.
de mtit Berladtal Mont.
Ely Tulcea Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—III. V—VII.
Bosnien, Ilerzegowina, Dalmatien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Griechenland, Siidrussland,
Kleinasien.

2. Gebiet : Grumăzeşti, KI. Neamţu ziemlich
hăufig. Văratic massenhaft Carad.
— Agapia 21/VII. Sal. iiberall.
5, » Nârdl, Dobrogea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Westbulgarien, Bessarabien,
Podolien, Kleinasien, Armenien,

512 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3041. Nitidata HS.

3043. Degeneraria Il.

3046. Inornata !lw.

3047. Deversaria LIS.

a)v.elab. Dif fluata OS.

3048. Aversata |..

1. Gebiet : Rucăru 20/VIII. Sal.
23 cap Grumăzeşti 14 bis 23|VII. Carad.
3 » Țigănești VII. Sal.

Siidl. Galizien, Bucowina, Ungarn V. VI. VII.
Armenien.

2. Gebiet : Dulcești 17 und 18/VIII. Horm.
pa Nârdl. Dobrogea VI. Mn.

Ungarn |. VI—VIII. Bosnien, Herzegowina,
Dalmatien, Serbien, Westbulgarien, Ostrume-
lien, Griechenland, Siidwestrussland, Pavarog,
Transkaukas

Rubraria Ster. | Ungarn |. Herzegowina,
Bilinearia lFuchs. | Dalmatien, Griechenlan |.

1. Gebiet: Azuga 18/VII. FI.

» Grumăzești im VI. und 6/VII. Slă-
nic Mold. 11/ VIII. Carad. — Vă-
leni IX. Horm.

ai Mangalia 20/VI. FI.

Li5)

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Siidrussland, Lranskaukas.

1. Gebiet: Azuca 6/VII. FI.

3.» Nordl. Dobrogea VI. Mn. nicht
selten.

Deci va Tulcea VII. Mn.

Galizien, Ungarn iiberall, Bosnien, klerzegro-
wina, Dalmatien, Bulearien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Sarepta, Kleinasien, Armenien.

v. et ab. Diffluata HS. Ungarn V. VI. bBul-
garien, Kleinasien.

1. Gebiet : Azuga VII. und VIII. FI. —
R.- Vâlcea Pet. nicht selten.

22 Grumăzeşti 7|VI. Slănic Moll. an-
fangs VIII. Carad nicht selten. —
Dulceşti und Văleni von 20/VIII,

bis 1|X. Horm,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 513

a) ab. Spolhata Ster.

3050. Emarginata |.

3051. Immorata |.

a) v. Tessellaria B.

3. Gebiet: Filaret S. und 25 /VII. Pădurea Că-
lugărească 3 VIII. Sal. — Comana
Mont.

Tulcea VI. Mn.

» Azuza VII. und VIII. EL. hăufe.

» Slănic Mold. VIII. Carad selten.—
Dulceşti und Văleni von 20/VIII.
bis 1/X. Horm. — Comănești in
Coll. kKem. — Cruce Bistrițatul
Pax.

ză » Bucarest 15/VII. Sal.

Do Cn
Lă . Li
3

Galizien, Ungarn iiberall (auch ab.), Bosnien,
Herzegowina (auch ab.), Dalmatien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Griechenland, Podolien,

Charkov.

2, Gebiet: KI. Neamţu Mitte VII. Slănic Mold.
Anfang VIII. Carad.

pa lasi Carad:

Sia E) Sulina 4jIX. Săi

Galizien, Ungarn |. II]. IV. V. VII. Sarepta,
Charkov.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI. nicht selten.

2. n» Grumăzeşti Ende V. und im VIII.
Carad. hăufig. — Văleni und Dul-
cești IX. Horm. Văratie 25/VIIl.
Sal. — Rotopănești VIII. Soc. Nat.

» Cioplea 2JVI. Amara 31/VII. Sal.

„ Berladtal VIII. Mont.

» Dobrogea VII. Mn.

» Comana ş|VI. Sal.—27|VII. Mont.
Amara 31/VII. Sal.

4. n Stânca-lași 18/VI. Carad.

5. » Nordl. Dobrogea VII. Mn.

GO n PP >

bucowina, Ungarn iiberall (var. VII.), Bosnien,
Herzegowina (auch var), Dalmatien, Bulgarien,
Ostrumelien (auch var.). Grivchenland, Podo-
lien, Sarepta (auch var.), Charkov, Kleinasien,

Lă

dl BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3053. Rubiginata Ilufn.

a)v. [et ab.) Ochraceata
Ster.

3054. Turbidaria IIS.
trans. ad.

3064. Marginepunctata

(Goze.

2. Gebiet: Grumăzeşti VI. VIII. IX. Slănic
Mold. Carad.hăufig. Dulceşti Horm.

3. » Bucarest Mont. in Coll. ]. und Sal.
Bufta 9|V. Amara 3| VIII Sal.
5. m Nârdl. Dobrogea Mn. — Horozlar

VII. Soc. Nat.

3. Grebiet: Bucarest Mont. — Amara 3/VIII.
Sal.

4,» Stânca-laşi 18 und 27/VI. Carad.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina (auch var.), Dalmatien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Griechenland, Sid und Siidwest-
russland (auch var.), Armenien,

3. Gebiet: Bucarest Ende IX. Mont.
Dalmatien, Syrien, Wolgagebiet, Armenien.

1. Gebiet: Scăeni IX. Soc. Nat.— Monastirea
Tismana 26/VIII. Sal.
Grumăzeşti 4/|VI. 8|VII. und VIII.
Carad. hăufig. Dulceşti IX. Horm.
Băneasa 5/Vl. Wagner — Bucarest
Coll. ]. — Filaret-Expos. 12/VIII,
Duma. — Comana 3/VIII. Bufta
20| VI. Amara 31/VIL. bis 11/VIII.
Sal. hăulig.
4.» Stânca-laşi 27/VI. Carad. — laşi
Coll. ].—Berladtal VIII. Mont.
5.» Nord. Dobrogea V. und VIII. Mn.
Mangalia 20/VI. FI.

LI)

(3)

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Griechenland, Siidrussland,Klein-
asien.

var. Pastoraria loan. Herzegowina.
Luridata Z. Ungarn VI. Ostrumelien, Klein-
asien.

var. Confinaria HS. Ungarn VI. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Griechen-
land, Brussa.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE dl

3069. Incanata L..

3072. Fumata Stph.

3074. Remutaria Hb.

3078. Punctata Sc.

3079. Caricaria Rcutti.

3081. Immutata |.

1. Gebiet: Azuga VII. FI. nicht selten.

2. n Grumăzeşti VIII. Slănic Mold. Vă-
ratic VIII. Carad. nicht selten —
Agapia 28/VII. Sal.— Văleni, Dul-
cești IX. Horm.

3. » Nord. Dobrogea VI. VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostru-
melien, Griechenlând, Wolgagebit, Kleinasien,
Armenien.
Submutata Ir. Ungarn II. VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Griechenland, Klein-
asien.

2, Gebiet: Nagy-Scândor Anfang VIII. Carad.
Galizien, Bucowina, Ungarn III. IV. V.

2. Gebiet: Grumăzeşti im VI. sehr gemein
auch Costișa, Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. IIl— VIII. Bos-
nien, Uralgebiet.

1. Gebiet: Lăculeţi Anfang VII. ].

2. » Grumăzeşti 12/VII. bis 23/VII. Ca-
rad. local und hăufig.

3,» Comana 14/VII. Mont.

St. Egyd. Ungarn 1. III—VII. Bosnien, Ural,
Armenien.

2. Gebiet: Văratic Rpe. IX. Carad. Schm. lo-
cal und selten.

Bucowina, Ungarn |. IV. VI. VII. Bosnien,
Westrussland.

2, Grebiet: KI. Neamţu 14/VI. bis 25/VI Carad.
nicht selten. — Rotopănești VIII.
Soc, Nat.

3, » Comana 27/VII. Mont,

516 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

3083. Strigaria Ilb.

3085. Umbelaria Ilb.

3086. Strigilaria Hb.

3091. Flaccidaria 7.

a) v. [gen. aest? ab?)
Albidaria Ster.

3093. Imitaria |lb.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. IIl—VIII. Bos-
nien, Dalmatien, Westbulgarien, Siidwestruss-
land, Armenien.

3. Gebiet: Pădurea-Călugărească 3/VIII. Sal.
4.» Rădiu, Stânca-laşi 20|VI. Carad.

Galizien, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalmatien,
Wohlhynien, Moskau, Sibirien.

5. Gebiet: Nârd. Dobrogea Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn, |. IN. 1V. V, VII.
VIII. Bosnien, Altai.

2. Gebiet: Grumăzeşti 14 bis 23/ VII. ziemlich
selten. Slănic Mold. VIII. Carad.—
Dulceşti Horm. — Agapia VIII.
Sal.— Comăneşti in Coll. Kem.
Bucarest Comana Mont. in Coll.
]. — Periș, Comana 21|VII. Sal.

(93)
.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien. Bulgarien, Siidruss-
land, Lranskaukas.

Emutaria Hb. Ungarn |. II. V. VIII.

2, Gebiet: Grumăzeşti 23| VI. und VIII. Carad.
selten. — Văleni 27/VIII. Horm.

a MS Amara 6ibis a VIII "Sale

4. » Iaşi Coll. L. und Carad.

2,» Grumăzeşti, Carad.

3) » Amara 11/VIII. Sal.

Bucowina, Ungarn I. Il. IV —VII. Bulgarien,
Griechenland, Siidrussland, Kleinasien.
ab. Doseata Aig. Ungarn |. (Budaf6k).

3. Gebiet: Amara 20| VII. Sal.
3 » Nord. Dobrogea VII. Mn.

Bucowina, Ungarn V. VI—VIII. Bosnien, Dal-
matien, Bulgarien, Serbien, Griechenland, Po-
dolien, Kleinasien, Armenien.

“ BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 517

3095. Ornata Sc.

3097. Violata Thnbe.
a) v. Decorata Bkh.

3108. Pendaularia Cl.

Ende Mai bis September hăufig.

1. Gebiet : Azuga FI.

aaa Grumăzești, Văratic, Slănic Mold.

Ceahlău Carad. — Agapia 5| VIII.

Sal. — Rotopăneşti VIII. Soc.
Nat. — Vârful Barnarului Pax.
Broşteni-Barnar Seeman.

» Bufta 4|VI. Comana VII. Amara

I5/VIII. Sal.

Tulcea V. bis VII. Mn. hăulig. —

Horozlar VIII. Soc. Nat.

Oi
-
3

Galizien, Bucowina, Ungarn lL—V. VII. VIII.
auf der ganzen Balkanhalbinsel ausser Monte-
negro. Nârdl. und sidl. Russland, Kleinasien.

. Gebiet : Azuga 30| VIII. und 11/1X. FI.

1
| A > Stânca-lași 27| VII. Carad.
5

> Nordl. Dobrogea VI. Mn. einzeln.

Ungarn |l—V. VII. VIII. Bosnien, Dalmatien,
Ostrumelien, Griechenland, Sarepta, Charkow,
und iiberall in Russland, Kleinasien.

504. Ephyra Dup. 1829

|Zonosonn, Ld.]

1. Gebict : Grumăzeşti, Il. Neamţu, Văratic,
Slănie Mold. IV. und V. VII und
VIII Gaz ac

Galizien, Ducowina, Ungarn |. III. IV. V. Sa-
repta, Siidostrussland.

Orbicularia Hb. Ungarn V. VI. VII. Bos-
nien, Siidrussland.

3110. Albiocellaria |lb. 3. Gebict: Bucarest Siebrecht, Mont. und

Sal. Filaret-Expos. 22JVIII,
Sal. und Duma. — Chitila 25/VIl.
Sal.

5, » Nord. Dobrogea VII. Mn.

518 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3111. Annulata Schulze.

3112. Pupillaria Hb.
a) ab. Badiaria Ster.

31413. Porata F.

3145. Punctaria |.

var. Naevata Bastelbgr.

Galizien, Ungarn |. III. V—VIII, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrume-
lien, Morea, Siidwestrussland, Kleinasien.
gen. aest. Therinata Bastelbgr. Bosnien.

2. Gebiet : Grumăzeşti, Slănic Mold. V—VIII.
Carad. — Dulceşti Horm.

3.» Chitila 3] VI. Amara 26| VII. Sal. —
Comana 2| VII. Mont. und Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Serbien, Dalmatien, Westbulgarien, Podolien,
Siudrussland, Brussa.

2. Gebiet : Grumăzeşti 18| VIII. Carad. recht
selten.

Bucowina, Ungarn VII. VIII. Herzegowina,
Dalmatien, Griechenland, Siidwestrussland,
Armenien.

ab. Gyrata Hb. Ungarn 1. VIII.

ab. Nolaria FHb. Ungarn VIII. Herzegowina

1. Gebiet : Azuga 21/VI. FI.

DIA a Grumăzeşti in Anzahl. Kl. Neamţu
VIII. Carad.
e RI (30) Pădurea Călugărească 3/VIII. Fi-
" laret-Exp. 22| VIII. Sal. und Duma.
5. » Nordl. Dobrogea VI. VII. Mn,

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. Ill— VIII. Bos-
nien, Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien,
Siidwestrussland, Armenien.

Quercimontaria Bastelbgar. Bosnien.

2. Gebiet : Grumăzeşti und Văratic im Friih-
ling und Sommer hăufig. Carad.

Bart A Comana 27| VII. Mont.

2. Gebiet : Grumăzeşti VII. VIII. Carad.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-
tien, Bulgarien, Lranskaukas.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTILNȚE 519

3116. Ruficiliaria HS.

3447. Linearia Hb.

3. Gebiet : Comana 27| VII. Mont.

Ungarn I. Il. IV. VII. Herzegowina, Dalma-
tien, Bulgarien, Krim, Kleinasien.

1. Gebiet: Azuga V. VI. und VIII. FI. hăufig.
2.» Grumăzeşti und Slănic Mold. in
zwci Gen. Carad. hăufig.

Galizien, Bucowina, Ungarn | —V. VII. Bos-
nien, Ferzegowina, Siidrussland, Transkau-
kas.

var. Strabonaria Z. Ungarn VII. Bosnien.
Suppunctaria Z. Ungarn |. III. VII. Bosnien,
Dalmatien.

506. Ithodostrophia Hi). 1822.
[Pellonia Dup. + Eusurea aut.)

3122. Vibicaria Cl.

a) v. [et a.) Strigata
Ster.

1. Gebiet : R.-Vâlcea Pet.— Azuga Ende VII.
FI. — Scăeni VIII. Soc. Nat.

» Grumăzești, Văratic Ende VI. VII.
VIII. Carad. nicht selten. — Dul-
ceşti 21| VIII. Horm.— Comăneşti
in Coll. Kem.

ZE in Comana Mont.—1| VII. Sal.—Bu-

carest Mont. in Coll. ].20/VII. Sal.
Bufta 4| VI. Periş 15/VI. Sal.

Si Tulcea VI. und VII. Mn. — Baba-
dag 16JVI. FI.

» Bufta 4| VI, Comana 1|VII. Sal.

4. » Stânca-laşi 27/VI. Carad. — Ber-

ladtal VIII. Mont.

5. » Babadag 17|VL.FIl.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Hei ze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Amasia, Wolgagcebiet, Armenien.
var. Simgata Stger. Ungarn ]. Il. bosnien,
sulgrarien,

ab. Iposeata Frsch. Ungarn |,

520

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

3124. Calabraria Z.

a) v. (et ab.) Tabidaria 3.

3139. Amata L.

5. Gebiet : Nordl. Dobrogea VI. VII. Mn. —

(A:

Măcin 15 bis 20| V. Mont.
Nordl. Dobrogea VI. und VII.
Mn.—Babadag 16/VI. FI.

Galizien, Ungarn III. IV. VI. VII. Herzegro-
_wina, Dalmatien, Serbien, Lranskaukas.

var. Tabidaria Z. Ungarn VI. Bulgarien,

Ostrumelien, Gallipoli, Kleinasien, Armenien.

517. Mimandra Dup. 1829.

Mai bis Ende September iiberall gemein.
1. Gebiet : R.-Vâlcea Pet.—Azuga 5|'Vl. sel-

ten FI. — Rucăru 25| Vli. Sal. —
“Scăeni VIII. Soc. Nat.
Grumăzeşti, Văratic Kl. Neamţu
von V. bis IX. gemein Carad. —
Văleni, Dulcești Horm. — Comă-
neşti in Coll. lkem.

Bucarest Mont. in Coll ]. Wag-
ner.— Comana Vl. Amara 26/VIl.
Sal. — Bucarest IX. Craiova VIII.
Soc. Nat.

Berladtal VIII. Mont. — Botoşani
VIII. Soc. Nat.

Nârdl. Dobrogea VII. Mn.—Con-
stanța, Enişenlia VIII. Soc. Nat.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
Balkanhalbinsel ausser Serbien und Monte-
negro. Siidrussland, Transkaukas.

C. Larentiinae.

309. Sterrha IS. 1847 (nec. Hb.)

3143. Sacraria |.

3. Gebiet: Nârdl. Dobrogea VII. Mn. sehr

selten.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 521

Krain, Ungarn VII. VIII. Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Makedonien, Gallipoli, Griechenland,
Sii lrussland, Ararat, Ordubad.

ab. Ochracearia Fuchs. Bosnien.
Anthophilaria Ilb. Unoarn VII. Siudrussland,
Armenien,

510. Lythria [. 1822.

3147. Purpuraria |.

a) gen. vern. Rotaria F.

b) ab. (gen. aest. mer.)
Lutearia Stgr.

2. Gebiet: Grumăzeşti, Rosnov III. IV. Carad.
hăufig.— Văleni, Dulceşti VIII. IX.
Horm. massenhaft.— Comăneşti in
Coll. Kem.

3. » Afumaţi Hab. und Sal. — Bucarest
Mont. in Coll. ]. und Sal. — Bufta
9 V. Amara 27|VII. bis 20| VIII. Sal.
massenhaft.— Tg.-Viste VII. Co-
mana, Cocioc, Grădiştea VII. Sal.
und Duma.

4. » laşi Carad. — Berladtal zojlă.
Mont. — Stânca-Ștefăneşti VIII.

Soc. Nat.

5. » Nord]. Dobrogea Mn.—Mangalia
20'VII. Cernavoda, Murfatlar, Con-
stanța, Enișenlia VIII. Soc. Nat.

2 jo Grumăzești ete. Carad.

3. » Bucarest5/V.Comana 3o;VI.Amara
VII. Sal.

4. » Iaşi Carad. und].

3. » Cernavoda Soc. Nat. — Constanţa
VII. Sal.

271, Grumăzeşti Carad.

3. Bucarest Mont. und Sal. — Amara
25]VII. bis 1/VIII. Sal.— Comana-
Dadilov VIII. Segarcea VIII. Soc.
Naţ.

A A laşi Carad. und ].

5, , Dobrogea Mn. — Constanţa VIII.

Soc. Nat.

522 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Bucowina, Ungarn iiberall, auf der Balkanhalb-
insel ausser Montenegro. Siidrussland, Klein-
asien.

gen. vern. Rotaria F. Ungarn |—III, Herze-
gowina, Bulgarien.

312. Ortholitha Hb. 1822.

3151. Plumbaria F.

31£2. Cervinata Schiff.

3155. Limitata Sc.

2, Gebiet: Slănic Mold. Anfang VIII. Ceah-
lău, Nagy-Sândor, Pleschberg bei
KI. Neamţu Ende VII. Grumăzești

Carad.

3.» Comana Mont. und VIII. Sal.

5. » Tulcea undCiucorova VI. Mn. nicht
selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel, Siidrussland, Ar-

-menien.

“Coarctata F. Ungarn |. IIlL—V. VII. VIII.

Bosnien, Dalmatien, Makedonien, Siidrussland,
Kleinasien.

1. Gebiet: Azuga 12|VIII. FI.

Ungarn |. III. IV. Bosnien, Siidrussland, Ar-
menien.

In der montanen und submontanen Region

iiberall gemein

1. Gebiet: Azuga VI. VII. VIII. FL.— Buşteni,

Valea-Jepi, Poiana- Țapului VIII.

Soc. Naţ.

Grumăzești, Văratic, Kl. Neamţu,

Slănic Mold. Carad. — Dulceșşti,

Văleni, Horm.

5, » Im Gebirge der nârdl. Dobro-
gea Mn.

Li5)
.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Amasia, Wolgagebiet, Armenien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 523

3156. Moeniata Sc. 5. Gebiet: Nârdl. Dobrogea VII. Mn. einzeln.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Charkow,
Kaukas, Armenien.

3159. Peribolata Hb. Banater Grenzgebirge Viertl.

In keinem der Nachbarlănder bis jetzt be-
obachtet.
Vicinaria Dup. Bulgarien, Wallis, Armenien.

3174. Bipunctaria Schiff. 1. Gebiet: Azuga FI.
2.» Grumăzeşti, KI. Neamţu, Văratic,
Ende VII. und VIII. Carad, selten.
Comăneşti in Coll. Kem. — Bro-
șten-Barnar Pax.
5. » Dobrogea Mn.
(ab. Gachtaria Frr.) 2. » Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Văratic,
Carad. hăufig.

Bucowina, Ungarn iiberall, auf der Balkan-
halbinsel iiberall ausser Montenegro. Kaukas.

515. Mesotype (HI). 1822) H5.

3180. Virgata Rott, 3. Gebiet: Tulcea und im Gebirge der nord.
Dobrogea V. Mn. -

Galizien, Ungarn I—VI. VIII. Bulgarien, Sa-
repta, vanz Siidrussland, Armenien.

516. Minoa Tr. 1815.

3183. Murinata Sc. Im Mai bis August sehr hăufig.
1, Gebiet: R.-Vâlcea Pet.— Azuga FI.
2. » Grumăzeşti, Văratic, Ceahlău etc.
Carad.
» Bufta, Comana, Periş V. VI, Sal.
» Nord. Dobrogea Mn.

524 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

b) ab. (et var.) Cimerea- 1. Gebiet: Azuga FI.

via Star.

ec) v. Monochroaria LIS.

3191. Atrata L.

3192. Tibiale Esp.

b) 7. (et ab.) Ewvers-
mannaria HSS.

3193. Decussata Bkh.

Di » Grumăzeşti, Văratic ete. Carad.
5. m Nord. Dobrogea Mn.
E » Comana Mont.

Bucowina, Ungarn iiberall hâuhg, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgrarien, Ostrume-
lien, Siidrussland, Armenien.

ab. Cinerearia Stgr. Ungarn VII.

var. Monochroaria k15. Dalmatien, Sarepta,
Armenien.

var. (et ab.) Cyparissaria Mn. Krain, Istrien,
Ungarn VII. VIII. Bosnien, Sarepta.

521. Odezia P. 1840.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI. hăufig —
Buşteni VII. Soc. Nat.

Bucowinaer Grenzgebirge, Ilorm.
hăufig.— Grumăzeșşti, ISI. Neamţu,
Văratic, Slănic Mold. Carad. hăulig
und in Coll. kem.

115)
.
a
3

Galizien, Bucowina, Ungarn III—VI. Bosnien,
Herzegowina, Serbien, Bulgarien, Wolgage-
biet, Armenien.

1. Gebiet: Azuga Goldschmidt.

2. » Slănic Mold. Ende VII. Nagy-
Sandor, Carad. sehr selten.

2, » Nagy-Sândor Carad.

St. Egyd, Galizien, Ungarn IV und VI.
var. (et ab.) Eversmannania IIS. Ladoga-
See, Ural, Sibirien.

522. Siona Dup. 1329.

3. Gebiet: Comana 18/VI. Mont. und zo/VI.
Sal.
5. » Ciucurova 6|VI. FI.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

[Ai
LI]
St

3194. Nvbilaria IHb.

a) v. (et ab.) Exalbata
Hb.

Galizien, Ungarn I. III. VI. VII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Griechenland.

ab. (et v.) Fortificata Tr. Ungarn |.

2. Gebiet: Grumăzeşti, Văratic 11 bls 23/VII.
KI. Neamţu, Carad.

» Grumăzeşti, Văratic, Kl. Neamţu
Carad.

Ii)

Sarepta, Siidrussland, Ural, Armenien.

523. Eiithostege II. 1522.

3195. Farinata klufn.

3197. Griseata Schiff.

(var. Infuscata Ev.)

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.

2, _» Grumăzeşti 23/V. Carad.—Comă-

neşti in Coll. kem.

Bucarest 4|V. Bufta 16/V. Amara

28/VII. Sal.

5, » Noârdl. Dobrogea VII. Mn. Lichir-
ghiol V. J.—bBeș-Lepe ro/V. Hab.
Mangalia 20/VI. FI.

(95)
ri
3

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII,
Serbien, Bularien, Ostrumelien, Podolien,
Odessa, Krim, Armenien.

2. Gebiet: Grumăzeşti Carad.
Z, » Bucarest 12/1V.bis8/V. Bufta 26/V.
Sal.

4. » Berladtal 1ş/V. Mont.

3. » Nârdl. Dobrogea V. Tulcea V. Mn.
Cernavoda VII. Mont.

3. » Bucarest 12 und 13/IV. Sal.

Galizien, Pucowina, Ungarn 1—1V. VIII. Dal-
matien, Bulgrarien, Ostrumelien, Odessa, Irim
und Transkaukas.

ab, Abafii Uhr. Ungarn 1. (Budapest).

526 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3199. Duplcata Hb.
trans. ad.
a) ab. Asinata Frr.
trans. ad.

3218. Praeformata |lb.

3220. Plagiata L.

a) ab. (et var?) Palh-
data Stgr.

3. Gebiet: Bucarest 12 und 13/J1V. Sal.
3.» ii Bucarest ve und 1 3/1V Sal

Sudrussland, Armenien.

521. Anaitis Dup. 1844.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.— Azuga VII. VIII
IX. FI. hăufig.

2, » Transilvanische Alpen bei Santa
Czek.
5.» Gebirgedernărdl. Dobrogea Mn.—

Cernavoda VIII. Soc. Nat.

Galizien, Bucowina, Ungarn Il—VII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Siidwestrussland, Lranskaukas.

Lythoxylata [b. Ungarn V. Bosnien, Herze-
gowina, Amasia, Armenien.

Boisduvaliata Dup. Ungarn VI. Odessa, Klein-
asien, Armenien.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.— Azuga FI.

Grumăzești, KI. Neamţu, Văratie

V. VI. VIII. bis X. Carad. hăulig.—

Comănești in Coll. Kem.

3. » Bucarest X. Mont. in Coll. J. und”
25] VI Sal.

5. » Dobrogea Mn. — Măcin V. Mont.

Cernavoda VIII. Soc. Nat.

Grumăzești Carad.

2e »

Li5)

Bucowina, Ungarn iiberall, auf der Palkan-
halbinsel ausser Montenegro. Siidrussland,
Kleinasien.

ab. Pallidata Stgr. Ungarn |. VI. Griechen-
land. i

Fraudulentata FHS. Bulgarien, Brussa, Arme-
nien.

Simpliciata Tr. Ungarn VI. Bosnien, Herze-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 527

gowina, Dalmatien, Bulgarien, Griechenland,
A ien

Paludata Ihnb. var. iz a Hb. Ungarn
I. IV—VI. Mittelrussland.

325. Chesias Tr. 1825.
3230. Rufata F. 3. Gebiet: Dobrogea V. Mn.

Galizien, Ungarn |. IV. VIII. Bulgarien, Brussa.
Spartiata Fuesl. Ungarn IV. (Eperjes) Po-
dolien.

527. Sobophora Curt. 1895.
3240. Sertata Hb. 1. Gebiet: Azuga IX. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn III. V. VII. Sid-
westrussland.

Externata HS. Bulg-arien, Griechenland, Klein-
asien.

Internata Piing. Makedonien.

Polycommata Hb. Bucowina, Ungarn l—IV.
Siilwestrussland.

3241. Carpinata Bkh. 1. Gebiet: Azuga 15/V. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III. IV. Bos-
nien, Uralgebiet.

3243. Halterata Hufn. 2. Gebiet: Grumăzeşti IV. hăufig, Slănic Mold.
3] VIII. Carad.
a) ab. Zonata Ihnbg. 2. Gebiet : Grumăzeşti IV. Slănic Mold. 3] VIII.
Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Bos-
nien, Bulgarien, Podolien, Sarepta, Taganrog,
Transkaukas.

ab. Zonata Ihnbg. Ungarn II.

Sexalisata Hb. Ungarn III. IV. VII. Siidruss-
land,

528 BULETINUL SOCIEPAȚIL DE ȘTIINȚE

3246. Viretata Ilb. 2, Gebiet : Slănic Mold, Ende VII. Rpe Cara].

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. VIII. Siid-
russland, Ural,

536. Cheimatobia Sipl. 1829,

3255. Boreata lb. 1. Gebiet: Azuga FI.

Ungarn [l—1V. VII. Podolien, Siidrussland.

3256. Brumata L. 2. Gebiet : Grumăzeşti X. Carad.— Comăneşti
in Coll. Kem.
Bi ăia Comana Mont. in Coll. ]. und 20/X.

Sal.— Bucarest 2|XI. Sal.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Serbien,
Dulgarien, Siidrussland, Armenien.

337. Wriphosa Slip 1399.
|

3258. Sabaudiata Dup. 1. Gebiet : Azuga 20/VIII. FI.

Ungarn ]. VI. Dosnien, Herzegowina, Wolga-
gebiet.

3259. Dubitata L. 1. Gebiet: Azuga 27/VII. FI.—Piatra-Arsă
6/VIII. Mont.
» Costişa IV. Carad.
zi Tulcea VII. Mn.
Grebiet : Piatra: Arsă 6/VIII. Mont.

at 155)
. . .

a) ab. (et v.) Cinereata
Stph.
Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Podolien, Siidruss-
land, Kaukas, Armenien.

ab. Cinereata Stph. Ungarn VII.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 529

338. Eucosmia Stph. 1829.

3264. Certata lb.

I. Gebiet : Azuga 14|VIII. FI.
5 » Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Kas-
pisches Meer, Armenien.
Undulata L.. Ungarn ]. [Il —V. Ural, Armenien.

510. Seotosia Stph. 1829.

3278. Vetulata Schiff.

3281. Rhamnata Schifi.

1. Gebiet: Azuga FI.

Galizien, Ungarn iiberall (? Bosnien), Bulga-
rien, Kaukas, Armenien.

3. Gebiet : Bucarest Mont. in Coll. ].
Es be bla Tulcea VII Mn.

Galizien, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, în ae aeiea, O taur, Charkow, und
ganz Siidrussland, Armenien.

513. Lygris HD. 1822.

3287. Reticulata UL fu 1. Gebiet: Azuga 19| VII. 2] VIII. Fl.in Anzahl.

3291. Prunata L.

» Grumăzești, Kl. Neamţu VII. Slă-
nic Mold. VIII. Carad. selten und
local. — Văratie Rpe Ala IX.
Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn II—V. VII. Bos-
nien, Uralgebiet, Siberien.

1, Gebiet: Azuga VII. VIII. [l. nicht ganz
selten.
Zi ip Văratic 17|VII. Carad.

Galizien, Bucowina, Unparn l—V. VII. VIII.
Bosnien, Ilerzegrowina, Dalmatien, Serbien,
Siidwestrussland, Uralrebiet, Transkaykas,

530

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3293. Populata L.

3300. Dotata L..

3302. Fulvata Forst.

3304. Ocellata L.

Testata L. Galizien, Ungarn III. IV. Podolien,
Uralgebiet.

2. Gebiet : Grumăzeşti Carad. — Transil. Al-
pen bei Schanta Czek,. selten. —
Broşteni-Barnar Pax.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bos-
nien, Herzegowina, Westbulgarien, Siidruss-
land, Uralgebiet.

ab. Musauaria Frr. Bucowina, Ungarn II. V.
Associata Bkh. Bucowina, Ungarn IV. Siid-
russland, Transkaukas.

SAH. Marentia Tr. 1898.

[Cidania Tr.)

1. Gebiet: Azuga VII. FI. hăufig. — Lăcu-
leţi ].

ZA ua Grumăzeşti, Văratic VII. Carad.
hăufig. — Comăneşti in Coll. Kem.

2 ue, Comana VII. VIII. Sal. hăufig,
18/VII. Mont.

Ş.. » Nârdl. Dobrogea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Siidwest-
russland, Brussa, Laganrog, Lranskaukas.

1. Gebiet: Azuga 22|VIL. und 4/VIII. FI.
2, » Grumăzești 1l/VII. Carad.
a 9 Tulcea VII. Mn.

Galizien, Ungarn 1|—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Siidruss-
land, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 11/VI. FI.

2. » Grumăzești, Văratic, V. VI. und
VIII. Carad.

Bi Comana Mont. und 5/VIII. Sal.

e dit Nord. Dobrogea VII. Mn.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 53

3305. Bicolorata Ilu(n.

3306. Variata Schiff.

a) var. Stragulata Hb:

3310. Juniperata L.

3313. Siterata Ilufn.

3314. Miata |.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Serbien,
Bulgarien, Griechenland, Siidrussland.

1. Gebiet : Azuga 11/VII. bis 3/VIII. FI. —
R.- Vâlcea Pet.
ZA ridic Slănic Mold. VII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. II. V. VII.
VIII. Bosnien, Central und Siidwestrussland,
Sibirien.

1. Gebiet: Azuga von VI. bis X. FI.

Dal 15 Grumăzești, Kl. Neamţu, Văratic,
von V. bis X. Carad.— Broşteni-
Barnar Pax.

TE a Azuca El.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. II. V. VII.
VIII. Bosnien; FHerzegowina, Griechenland,
Kaukas. |
var. Stragulata Hb. Ungarn III. V. Bosnien,
Armenien.

var. (et ab.) Obehscata Hb. Ungarn II. V.
Armenien.

2. Gebiet : Văratie Rpe. Ende VIII. Carad.

Galizien, Ungarn III. IV. V. VII.
Cupressata HG. Ungarn VIII. Dalmatien, Is-
trien.

1. Gebiet: Azuga VI. VII. FI.

2,0 ip Grumăzești, Văratic, ISI. Neamţu,
Slănic Mold. V. bis X. Carad.

Văleni, Dulceşti Horm. — Comăneşti in Coll.

em.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Herzegrowina, Ostrumelien, Lranskaukas.

1, Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. selten,
ie » Ciucorova VI. Mn,

532 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3319. Truncata Ilufn.

a) ab. Perfuscata Hw.

3320. Immanata kw.

3327. Munitata lb.

3332. Olivata Blkh.

3333. Viridaria F.

Galizien, Ungarn 1—IV. Siidwestrussland,
Transkaukas.

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. hăufig.

2) » Grumăzești, Slănie Mold. von
6JVII. bis X. Carad.

1. Gebiet: Azuga FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn IIIL—V. VII.
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Siidwest-
russland, Armenien.

ab. Perfuscata [lw. Ungarn V.

1. Gebiet: Azuga VI. VII. VIII. E]. nicht
selten.

2) » Grumăzeşti, Slânic Mold. KI. Neam-
tu VII. VIII. Carad. — Comăneşti
in Coll Kem.

Bucowina, Ungarn V. Siidrussland, Transkau-
kas.

Firmata Hb. Galizien, Ungarn III. IV.
Taeniata Stph. Galizien, Ungarn III. V. Mit-
telrussland.

Aptata llb. Galizien, Bucowina, Ungarn III.
V. Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Siidrus-
sland Ural.

2. Gebiet : Grumăzeşti VII. Carad.

St. Egyd. Galizien.

1. Gebiet: Brebu Prahova 14/VIII. Mont.

2. » Grumăzeşti 3/VII. Slănie Mold.
VII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. II—VII. Bos-

nien, Herzegowina, Westbulgarien, Morea,
Amasia, Armenien, Ural.

1. Gebiet: Azuga VI und VII. FI. ziemlich
hăulig.— Buşteni VII. Soc. Nat.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 533

3340. Salicata Hb.

3344. Fluctuata L.

3358, Didymata L.

3359. Cambrica Curt.

2, Gebiet: Grumăzeşti 5/VI. bis VII. Văratic
2|VIII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Bosnien, Dalmatien, Westbulgarien, Armenien.
Turbata Hb. Schneeberg bei Wien, Galizien,
Bosnien, Altai.

Kollariaria FHS. Bosnien. -

Aqueata Hb. Schneeberg bei Wien, Galizien,
Bosnien, Herzegowina.

Aqueata [Hb. var Herzegowinensis Rbl. Bos-
nien, Herzegowina,

2. Gebiet: Slănic Mold. VIII. Carad.

Galizien, Ungarn IlI—VII. Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien.

var. Ablutaria B. FHerzegowina, Dalmatien,
Griechenland.

var. Probaria HS. Ungarn VII. VIII. Dal-
matien, Griechenland.

Im ganzen Lande gemein von Mai bis Ende
November.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII.
Auf der ganzen Balkanhalbinsel ausser Serbien
und Montenegro. Siid und Westrussland,
Kleinasien.

ab. Neapolhsata Mill. Ungarn V.

1. Gebiet: Azuga 25/VI. FI.
2, » Grumăzeşti 10/VI. Carad. selten.

Galizien, Ungarn IIIL—V. Bosnien, IHerzego-
wina, Uralgrebiet.

1. Gebiet: Azugu VI. and VII. FI.
Bucowina, Ungarn IV. VIII. sehr selten. Nord,

Russland.
21

534 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3360. Vespertaria Bkh.

3363. Montanata Bkh.

3367. Sufttumata Hb.

3368. Quadrifasciaria Cl.

3369. Ferrugata Cl.

a) ab Spadicearia Bkh.

1. Gebiet: Azuga VII. VIII. FI. und Soc.
Nat. hăufig.

2. » KI. Neamţu Carad. hăufig.— Dul-
cești Horm.

Galizien, Bucowina, Ungarn I. IllL—V. Bos-
nien, Herzegowina, Ural.

Incursata Hb. Galizien, Ungarn IV. V. VII.
Bosnien, Nârdlrussland.

I. Gebiet: Azuga VI. VII. und VIII. FI. hău-
Ag.

2) » Tarniţa VIII. Pax.

!
Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien.
Siidrussland, Armenien.

1. Gebiet: Azuga IV. und V. FI. nicht selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. V. Herzego-
wina, Westbulgarien, Siidăstlrussland, Arme-
nien.

1. Gebiet: Azuga 18/V. FIL—Govora 15/VIII.
Duma.

2,» Grumăzeşti 3|VIlL.und S8/VII. Ca-
rad.— Agapia 28/VII. Sal.—Comă-
neşti in Coll. Kem.

5 » Nordl. Dobrogea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn Il—V. VII. VIII.
Siudwestl-Russland, Ural, Armenien.

Im ganzen Lande gemein von April bis Mai

und August bis October.

1. Gebiet: Azuga FI.—R.- Vâlcea Pet.

2 » Grumăzeşti, ISI. Neamţu, Văratie
ete. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II—V. VII.
VIII. Bosnien, Herzegowina, Dalmatien,
Brussa, Altai.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 535

3370. Unidentaria Hyw.

3373. Pomoeriaria Ev.

3374. Designata Rott.

3378. Fluviata Hb.

ab. Spadicearia Bkh. Ungarn III. IV. Bos-
nien Herzegowina.

Im ganzen Lande von Mai bis November ge-
mein.

Bucowina, Ungarn |. III. IV. VI. Siidruss-
land.

1. Gebiet: Azuga 11|VI. FI.
2,» Grumăzeşti V. Slănic Mold. An-
fang VIII. Văratic Rpe IX. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn IN—V. VII. VIII.
Bosnien, Dalmatien, Westbulgarien, Siidruss-
land, Armenien.

1. Gebiet : R.- Vâlcea Pet.— Azuga 3| VII. und
6]VII. FI.

2) » Grumăzeşti 29/VI. und 4/VII. Ca-
rad.

25 » Bucarest V. VI. und 5/VII. Sal.—
Comana V. und VI. Sal.

4. » Iaşi in Coll ].

5 » Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn II—V. VII. Bos-
nien, Siidrussland, Transkaukas.

1. Gebiet: Azuga VII. FI.

2, » Grumăzeşti 11/IX. bis 17/X. Ca=
rad.

3. » Bucarest Habich, Sal. Mont. —
Chitila 3|VIII. Amara 28/VII.
Sal. — Filaret-Exp. 12/VIII. und
5|IX. Sal. und Duma.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. IV. V. VII.
VIII. Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Bul-
garien, Ostrumelien, Griechenland, Siidruss-
land, Kleinasien.

Vittata Bkh. Galizien, Bucowina, Ungarn IV,
Besarabien, Siidrussland,

536 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

3380. Dilutata Bkh.

a) ab. Obscurata Stgr.

3385. Caesiata Lang.

3390. Cyanata Hb.

3398. Verberata Sc.

3399. Nebulata Tr.

1. Gebiet: Azuga X. FI. hăufig.

DE) Grumăzeşti X. Carad.

3 » Bucarest 3o|VIII. Periş 21/VIIl.
Sal.

Ip 2 Azuga.

25 Grumăzeşti Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. Bosnien,
Bulgarien, Ostrumelien, Podolien, Ural, Trans-
kaukas.

ab. Obscurata Stgr. Ungarn I—IV.

ab. Autumnata Gn. Bucowina, Ungarn IV.

1. Gebiet: Azuga 20|VII. 8|X. und 12/X. Fl.
2, » Ceahlău Anfang VIII. Carad. —
Răreu Horm.

Bucowina, Ungarn IlI—V. Bosnien, Bulgarien,
Kaukas.

Flavicinetata Hb. Schneeberg bei Wien, Gali-
zien, Bosnien, Ferzegowina.

1. Gebiet: Azuga 26| VIII. FI.

Ungarn III. VI. Bosnien, Apenninen.
Tophaceata Hb. Ungarn III. IV. VI. VII. Bos-
nien, Herzegowina.

Nobiliaria FHS. Ungarn V. Bosnien.
Adumbraria HS. Ungarn VII. Bosnien, Dal-

matien, siidăstl. Taurusgebiet, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 15/VII. Caraiman VIII.
Soc. Nat.
2, o Văratic 7/VII. Carad. — Bucowi-
" naer Grenzgebirge Horm.— Vârfu
Barnarului VIII. Pax.

Galizien, Bucowina, Ungarn III—V. Bosnien,
Armenien.

2, Gebiet: Nagy-Sândor. Anfang VIII. Carad.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 537

Galizien, Ungarn IV. V. VII. VIII. Bosnien
Herzegowina, Dalmatien.

Achromaria Lah. Ungarn VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Westbulgarien,
Griechenland, Amasia.

Incultraria HS. Galizien, Ungarn VI. Bosnien.
Senectaria HS. Ungarn VII. VIII.

Ludificata Stgr. Griechenland.

Frustata Tr. Ungarn |. IV. V. Bosnien, Her-
zegowina, Bulgarien, Ostrumelien, Griechen-
land.

var. Fulvocinctata Rbr. Bucowina, Ungarn
I. VI. Uebergânge Bosnien, Herzegowina, Bul-

garien.
Scripturata Hb. Ungarn |. V—VIII. Bosnien,
Herzegowina.

3417. Riguata Hb. 2. Gebiet: Văratic. Ende VII. Rpe. Anfang

IX. Carad.
pain Comana 9|V. und 23/VII. Sal.
Ie Nord. Dobrogea V. Mn.

Galizien, Ungarn 1|—IV. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrume-
lien, Korfu, Sarepta, Siidrussland.

3429. Putridaria HS. |
1 De PRI PERDEA
a) 0.2 (08.2) Pulga- ! 5 Gebiet : Tulcea Mn.
riata Mill.
Bulgarien.
Unicata Gn. Bulgarien, Griechenland, Arme-
nien.

3432. Cuculata Ilufn. 2. Gebiet: Grumăzeşti 24/VI. 1JVIL. und
4 VII. Carad.—R.-Sărat in Coll. ].

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Dalmatien, Siidrussland, Armenien.

3434. Galiata Hb. 2, Gebiet : KI. Neamţu VIII. Văratic VII. Rpe
Carad.

a). n Nârdl. Dobrogea VI—VII, Mn,
hăufigr,

538 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3436. Rivata Hb.

3437. Sociata Bkh.

3438. Unangulata IHyw.

3439. Picata Hb.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien,
Herzegrowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrume-
lien, Siidrussland, Kleinasien, Armenien.

2. Gebiet: Grumăzeşti Ende V. und Anfang
VI. und wieder VIII. Kl. Neamţu,
Slănic Mold. Carad. — Dulceşti
Horm.— Comăneşti in Coll. Kem.
local aber hâufig.

3) » Bucarest Mont. Sal. — Comana
25]V. Bufta 4|VI. Chitila 25/V.
Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. NI—V. VII.
VIII. Bosnien, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Brussa, Siidrussland, Uralgebiet.

1. Gebiet: Azuga VI. FI.

Zi a ce Grumăzeşti, Văratic, Kl. Neamţu,
Slănic Mold. V. bis VIII. Carad.—
Văleni, Dulceşti Anfang V. bis

9|IX. Horm. — Broşteni-Barnar,
Tarniţa Pax.
3. î» Bucarest J. Chitila 17/VI. Peciş

28/V. Comana 30| VIII. Sal.
> Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn Il—V. VII. Bos-
nien, Herzegowina, Dalmatien, Korfu, Siid-
russland, Armenien.

I. Gebiet: Azuga FI.

Bucowina, Ungarn |. III. IV. VII. Bosnien,
Podolien, Bessarabien.

1. Gebiet: Azuga VI. VII. FI. nicht selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn II. IV—VII. Bos-
nien, Westbulgarien, Uralgebiet, Armenien.
Alaudaria Frr. Oestl. Galizien, Ungarn III.
IV. Siidwestrussland.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 539

3442. Albicillata L.

3443. Procellata F.

3444. Lugubrata Stgr.

3447. Hastata |.

3449. Tristata L.

I. Gebiet: Azuga VI. VII. FI. nicht selten.

22 Grumăzeşti von 30|V. bis 4/VII.
Carad. nicht selten.

3. » Cioplea 8/VI. Afumaţi 18/VI. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Podolien, Siidrussland.

1. Gebiet : Azuga 2/VII. FI.

2. » Grumăzeşti 24/VI. und 8|VII. Ca-
rad. — Comănești in Coll. Kem.
local und selten.

Bucowina, Ungarn I—IIl. V. VII. Bosnien,

*» Westbulgarien, Podolien, Bessarabien, Ama-

sia, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 25/V. und 25/VIL. FI.
Di Grumăzeşti 5/VI. Văratic 2/VIII.
Rpe. Carad. selten.

Galizien, Bucowina, UngarnIIl. IV. VII. Siid-
russland, Ural, Armenien.

2. Gebiet: Slănic Mold. Ende VII. Carad. —
Schantatal 3 VII. Czek. selten und
local.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II—V. Ural,

Armenien.
var. Subhastata Nolck. Ungarn |. III. IV.

1. Gebiet: Azuga V. und VI. FI.

20000 La Grumăzești, Kl. Neamţu, Văratic,
Slănic Mold. Carad. gemein.—Co-
mănești in Coll. Kem.

[SURE Ciucorova VI. Mn.

Galizien, Pucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
sosnien, Herzegrowina, Dalmatien, Serbien,
Bulgarien, Armenien.

ab. Kerteszi Aig. Ungarn IV.

540 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3450. Luctuata Hb.

3454. Molluginata Hb.

3455. Aitinitata Stph.

3456. Alchemillata L.

3457. Hydrata Ir.

3459. Unifasciata Hw.

(ab. Aguilaria HS.)

1. Gebiet: Azuga FI.

23 Uli Grumăzeşti 24| V. Kl. Neamţu
28]VII. Nagy-Sândor Anfang VIII.
Carad. — Agapia 26|VII. und
5]VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn l|l—V. VII. Bos-
nien, Herzegowina, Armenien.
Corydalaria Graes. Ungarn VII. Bosnien

1. Gebiet: Azuga: 14/VII. FI.

Ungarn |l—V. VII. Bosnien, Westbulgarien,
Armenien.

4. Gebiet : laşi Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. VI. VII.
Bosnien.

var. (et ab.) Turbaria Stph. Ungarn IV. VI.
VII. Bosnien.

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI. hăufig.

» Grumăzeşti, Văratic VI und VII.
Rpe. VIII. Carad. sehr hăufig.

US it Tasiin Coll: I]-

135)

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Siidruss-
land, Kleinasien, Armenien.

2, Gebiet: Grumăzești 25/1V. Rpe VIII. Carad.

Ungarn |. IV. VIII. Bosnien, Dalmatien, Siid-
russland, Armenien.

Lugdunaria HS. Bucowina, Ungarn |. IV. V.
VII. Bosnien, Sarepta.

2. Gebiet: Văratic 15/1X. Rpe. Carad.
1 » Monăstirea Tismana 26|VIII. Sal.

Galizien, Dalmatien, Taganrog.
ab. Aguilana HS. Ungarn 1. III. IV.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 5

3463. Minorata Ir.

3464. Adaequata Bkh.

3465. Albulata Schiff.

3471. Testaceata Don.

3472. Blomeri Curt.

3474. Obliterata Iufn.

Rumâănien Staundinger Catalog.

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. V. Herzego-
wina, Westbulgarien.

I. Gebiet: Azuga V und VI. FI. nicht selten.
2. % Răreu Horm.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. INI—V. VII.
VIII. Herzegowina, Westbulgarien, Brussa,
Armenien.

1. Gebiet: Azuga 14/V. bis Mitte VI. FI. hăufig.

2. » Grumăzeşti V. und VI. Slănic Mold.
Carad. recht hăufig —Schanta Czek.
Răreu Horm. — Vârful Barnarului
Pax.

5. _» Nârdl. Dobrogea V. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I. IIl— VIII. Bos-
nien, Herzegowina, Westbulgarien, Siidruss-
land, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VI. FI.
2, » Grumăzeşti, Slănic Mold. g9/VI. bis
27|VII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. V.
4. Gebiet: laşi Carad. und in Coll. [..

Schnecberg bei Wien, nârdl. Galizien, Un-
garn IV. Ural.

1. Gebiet: Azuga VI.und VII. FI... Vâlcea Pet.

2. » Grumăzeşti Kl. Neamţu, Slănic
Mold. Văratic Ende V. und VI. und
wieder Ende VII. und VIII. Carad.
hăufig-.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II. 1V. VII,
Bosnien, Siidrussland, Armenien.

542 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

3475. Luteata Schiff. 1. Gebiet: Lăculeţi ].
3. ru lo Grumăz. Slănic Mold. Kl. Neamţu
V. VI. VII. VIII. Carad. hăufig.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Herzegro-
wina, Westbulgarien, Siidrussland, Armenien.
3416. Flavotasciata
Thnbg. — 3. Gebiet: Bucarest in Coll. ].
Decolorata [Hb. | 3 » Tulcea V. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II. V. VII.
VIII. Bosnien, Dalmatien, Siidostrussland.

3481. Bilineata |. Im ganzen Lande von Mitte Mai bis Mitte
November gemein.

a)ab. Testaceolata Stgr. 2. Gebiet: Gr umăzeşti Carad.
22 Comana VAL Mont:
5. ». Murfatlar Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel ausser Serbien und
Montenegro. Siidrussland, Kleinasien, Ar-

menien.
3485. Sorditata F. 1. Gebiet: Azuga VII. und Anfang VIII. FI.
: hăufig.
2. o» Comănești in Coll. Kem. — Tran-

silvanische Alpen bei Schanta
5] VIII. Czek.
a) ab. Fusco-undalo 1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI.
Don.
b)ab.(etv?) Infuscata 1. » Azuga 4|VIIL. FI.
Ster.
- Galizien, Bucowina, Ungarn |l—VI. Bosnien,
Herzegrowina, Westbulgarien, Armenien.
ab. Fusco-undato Don. Ungarn IV. V.
ab. Infuscata Stgr. Ungarn III. IV. Bosnien,
Herzegrowina.

3486. Autumnalis Strâm.
'Trifasciata Bkh.

. Gebiet: Azuga V. bis VIII. FI. hăufig.
2 in Grumăzeşti, Agapia, Kl. Neamţu
ete. 18|V. bis Ende VI. und wieder

VII. und VIII. Carad. hăufig,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 543

3488. Capitata HS.

3489. Silaceata Hb.

b) o. (et ab.) Defla-
vata Ster.

3491. Corylata Thnbg.

3494. Badiata Ilb.

3498. Berberata Schiff.

3500. Nigrofasciaria

(Goeze,

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II—V. VII.
VIII. Ural.
Literata Spr. Ungarn III.

1. Gebiet: Azuga 6. und 15/VII. FI. local und
selten.

2. » Grumăzeşti -21/VII. Slănic Mold.
Mitte VIII. Carad.

Nârdl. Galizien, Bucowina, Ungarn III. V. VI.
Sudrussland.

I. Gebiet: Azuga 23|V. VII. und VIII. nicht
selten.

2 » Grumăzeşti Anfang VI. Slănic Mold. -
VIII. Carad. -— Govora 15/VIIl.
Duma.

2. Gebiet: Grumăzeşti 3| V)II. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn III — VII. Bosnien
Armenien.

var. Deflavata Stgr. Lranskaukas.

ab. Insulata Hw. Ungarn IV.

1. Gebiet: Azuga V. VI. VII. FI. sehr hăufig.
2, » Grumăzeşti, KI. Neamţu V. Carad.

Galizien, Ungarn 1|—V. VII. VIII. Bosnien,
Uralgebiet.

2, Gebiet: Grumăzeşti V. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VIII. Bos-
nien, Dalmatien, Siidrussland, Amasia.

5. Gebiet: Tulcea VI. Mn.

Nord. Galizien, Ungarn |. III. IV. V. VIII.
Dalmatien, Kleinasien, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 1/VI. FI.

Ungarn 1—V. VIII. Bosnien, Dalmatien, Ser-
bien, Siidrussland, Armenien, Uralgebiet,

dh BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

3502. Rubidata F.

2. Gebiet: Grumăzeşti V. VI. Carad,
4 » Berladtal 7/VII. Mont.
5. » Nord. Dobrogea VI. Mn.

a) v. [et ab.) Fumata Ev. 2. Gebiet: Grumăzești V. VI. Carad.

trans ad.

3503. Comitata L.

a) ab. Moldavinata
Carad.

3505. Candidata Schiff.

Ungarn |—V. VII. VIII. Bosnien, Dalmatien,
Siidrussland. i

var. [et ab.) Fumata Ev. Sarepta, Ural, Ar-
menien.

1. Gebiet: Azuga VII. FI. selten.

25 » Grumăzești, Slănic Mold. Văratic,
Nagy-Sândor Ende VII. und VIII.
iiberall sehr hăufig. Carad. — Dul-
cești, Văleni Horm.— Comănești in
Coll. Kem.—Bistriţatal, Broşteni—
Barnar Pax.

îl » Bufta 7]VII. Comana 5/VIII. Amara

10 bis 17/VIII. Sal.

» Berladtal VIII. Mont.

» Nârdl. Dobrogea VII. Mn. .

» Grumăzești Carad.—Agapia 4 VIII.

Sal.
4. » Berladtal Mont.

SD A i =ss

Galizien, Bucowina (auch ab.), Ungarn l—
VIII. Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Siid-
russland, Armenien, Taurus, Sibirien.
Sagittata F. Galizien, Ungarn III. IV. V. Siid-
russland.

dud. Asthena Hb. 1822.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.

2) > Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Varatic,
Slănic Mold. und im Gebirge bis
zur Baumgrenze hochst gemein von
V. bis VIII. Carad.

» Roman Carad.

» Tulcea Mn,

Un PP

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 545

3507. Anseraria HS.— |
Soldaria Tur. |

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Podolien,
Siidrussland, Armenien.

2. Gebiet: Grumăzeşti 19|VI. und 12/VI.
Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn VII. sehr selten.

346. Tephroclystia Hb. 1822.

3510. Gratiosata HS.

3514. Oblongata Ihnbg.

3512. Breviculata l)onz.

3513. Extremata F. —
Glaucomictata Mn.

[Eupithecia Curt 1825).
2. Gebiet: KI. Neamţu, Văratic, Grumăzeşti
Rpe Carad.

Ungarn V. Taganrog, Transkaukas, Trans-
kaspien, Ural.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.— Govora 15/VIII.

Duma.

Z » Văratie Ende VIII. Rpe, Grumă-
zeşti V. VI. und Ende VIII. Rpe
IX. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien.
Dalmatien, Westbulgarien, Tiirkei, Griechen-
land, Podolien und ganz Siidrussland, Arme-
nien.

5. Gebiet: Nărdl. Dobrogea VII. Mn.

sulgarien, Podolien, Siidrussland, Kleinasien,
Armenien.

3. Gebiet: Pitesti 18/VI. Habich.

Ungarn III. (1 Stiick bekannt) Kleinasien, Ar-
menien.

Gueneata Mill. Ungarn I.I]. VI. selten, Ama-
sia, Armenien.

546 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚA

3520. Linariata F. 2. Gebiet: Grumăzești 17| VIII. und 23/VIII.
Carad.
2 » Bucarest in Coll. ].
Id » Nordl. Dobrogea VI. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Her-
zegowina, Bulgarien, Podolien, Siidrussland,
Armenien.

3521. Pyreneata Mab.—|2. Gebiet: Grumăzești, Slănic Mold. KI.
Digitaliata Dietze Neamţu VII. und Anfang VIII.
Rpe Carad.

Galizien, Ungarn VI. sehr selten.

Pulchelata Stph. Ungarn VI. sehr selten.
Laquaearia HS. Bosnien, Amasia.

Iriguata Hb. Ungarn I—III. VIII. Dalmatien,

Siidrussland.
3535. Pusillata FE. 1. Gebiet : Azuga FI.
2) » Grumăzeşti Ende IV. und Anfang
VI. Carad.
a)v.etab. Tantillaria B. 1. » Azuga FI.

Bucowina, Ungarn 1. III. IV. VII. Bosnien,
Griechenland, Armenien.

3536. Conterminata Z. 1. Gebiet: Azuga Habich.
Oesterreich, Boehmen, Nordrussland.
3537. Indigata Hb. 1. Gebiet: Azuga FI.
Ungarn 1. V. Syrien.
3538. Abietaria Goeze. 2. Gebiet: Grumăzeşti Mitte V. und VI. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn I..INI. IV. V. VII.
Bosnien, Volhynien, Siidrussland.

3539. TogataHb. 2. Gebiet: Vârful Barnarului Pax. sehr hăufig.
Neu fir Rumânien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 54

3543. Venosata F.

3556. Distinctaria HS.

3557. Extraversaria HS.

3558. Expallidata Gn.

3559. Assimilata (n.

3560. Absinthiata Cl.

Bucowina, Ungarn V. Bosnien.

Insigniata Hb. Bucowina, Ungarn 1—V. VIII.
Dalmatien, Podolien.

Silenicolata Mab. Ostrumelien, Brussa, Amasia.

1. Gebiet: Azuga FI.

2, » Grumăzeşti, Văratic,6|V.undo|VI.
Rpe VII. VIII. Carad.

So » Tulcea VI. Mn.

Galizien, Ungarn III. V. Bosnien, Dalmatien,
Podolien, Westrussland, Kleinasien, Armenien.
Alliaria Stgr. Ungarn |. V. selten.
Euphrasiata HS. Ungarn Il. II. Dalmatien,
Mittelrussland.

Pimpinellata Hb. Ungarn ]. IV. V. Siid und
Siidwestrussland.

Gemellata FHS. Ungarn VI. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Morea.

2. Gebiet: Văratie 14|VI. und 12|VII. Rpe
Mitte VIII. Carad. sehr selten.

St. Egyd, Ungarn III. VI. selten, Armenien.
1. Gebiet: Azuga FI.
Zi » Grumăzești, Il. Neamţu, Văratic,

VII. Rpe Ende VIII. Carad.

St. Egyd, Ungarn 1. (ein Stiick) Siidâstlruss-
land, Armenien.

2, Gebiet : Grumăzeşti VIII. und Anfang IX.
Rpe Carad.

Oesterreich, Steiermark.
2. Gebiet: Grumăzești Ende IX. Rpe. Carad.

Bucowina, Ungarn, V. VII. Bosnien, lerzego-
wina, Charkow, Transkaukas.

2, Gebiet: Grumăzeşti, KI. Neamţu, Rpe VII,

VIII. Carad.

548 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3563. Denotata Hb. — |
Campanulata HS.

a) var. (ad.) Atraria HS.

3567. Albipunctata Hyw.

3569. Vulgata Flw.

3571. Virgaureata Dbld.

3573. Trisignaria H$S.

3574. Lariciata Frr.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
Dalmatien, Armenien.
Goossensiata Mab. Ungarn Il. Nordrussland.

2. Gebiet: Grumăzești, Slănic Mold. Văratic

20| VI. und 1/VII. Rpe IX. Carad.
1055 ii Azuga 13 und 25| VIB
2. » Grumăzeşti, Slănic Mold. Carad.

Bucowina, Bosnien, Siidrussland, Brussa, Ar-
menien.
Actaeata Waldersdorff Ungarn I. 1V. V. Bos-

nien.

2. Gebiet: Văratic, Grumăzești 20/V. Rpen
VIII. und Anfang IX. Carad.

Bucowina, Ungarn II]. IV. Bosnien, Armenien.

1. Gebiet: Azuga FI. hăufig.

2, » Grumăzeşti, Văratie V. VI. und
18/VIII. Carad. sehr hăufig.

4. n aul) aşi Caratl.

Bucowina, Ungarn, ]. III. IV. VII. Bosnien,
Herzegowina, Siidrussland, Armenien.

2. Gebiet: Văratic 28/VIII. Rpe VIII. und IX.
Carad.

Bucowina, Ungarn III. IV. Armenien.
Selinata HS. Ungarn IV. VII. Dalmatien.

2. Gebiet: Grumăzești V.. Văratie V. Rpeu
VII. VIII. Carad. ziemlich hăufig.

Schneeberg bei Wien, St. Egyd, Bucowina,
Siidrussland, Armenien.

1. Gebiet: Azuga FI.

Bucowina, Ungarn IV. Armenien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 549

3575

3580

3591

3594

3595

a) ab

ab. Callunavria DbLl.

. Castigata Hb.

. Subnotata Hb.

. Veratraria HS.

„ Cauchyata Dup.

„ Satyrata Ilb.

(7.2) Subătrata
Stgr. und

1. Gebiet: Azuga V. und VI. FI. hăufig.

2. » Grumăzeşti, Văratic, KI. Neamţu,
gemein, Rpen. Mitte VII. und VIII.
Carad.

5. » Dobrogea Mn.

Bucowina, Ungarn |. III—V. VII. Bosnien,
Dalmatien, Westbulgarien, Armenien.

2. Gebiet: Văratic 9|VIII. Sal.

3.» Bucarest, Habich — Dealul-Spirea
12|VII. Amara 15/VIII. Sal.

5. » Tulcea Mn.—Sulina 2/VIII Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Bul-
garien, Podolien, Siidrussland, Sarepta, Ar-
menien.

Fenestrata Mill. Ungarn VII.

I. Gebiet: Azuga 18/VI. 6/VII. FI.
2.» KI. Neamţu Mitte VII. Rpe. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. V. VI.
Helveticaria B. Ungarn IV. VII. selten, Dal-
matien, Armenien.

Helveticaria ab. Arceuthata Frr. Ungarn IV.
VI. VII.

2. Gebiet: Grumăzeşti VIII. und IX. Rpe.
Carad.

Sehneeherg bei Wien, Galizien, Herzegrowina,
Piemont.

1. Gebiet: Azuga V. VI. FI. gemein.
2, » Grumăzești, KI. Neamţu, Văratic,
V. VI. Carad. hâchst gemein.
» Azuga FI,
n» Grumăzești, Carad,.

“Galizien, Bucowina, Ungarn IN—V. VIII. Bos-

nien, Dalmatien, Armenien,
Scopariata Rbr. var. Guinardaria B. Un-
varn (?) selten.

550 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3600. Succenturiata |.

c) var.? Subfulvata lHw.

d) ab. (et v.) Oaydata 1.

3603. Millefoliata Rossl.

3604. Scabiosata Bkh.

3620. Spissilineata
Metzner.

GA Cl Nordl. Dobrogea VI. Mn.

IE Azuga 23]VII. El.

2 » Grumăzeşti VII. Slănic Mold. VIII.
Văratic VII. Carad.

Azuga 2|VII. FI.

Grumăzeşti VII. Slănic Mold. VIII.
Văratic VII. Carad.

LI)

Bucowina, Ungarn I—IV. VIII. Dalmatien,
Siidrussland.

var. Subfulvata Ew. Galizien, Bucowina, Un-
garn ]. Siidostliches Russland.

ab. Oaydata Tr. Galizien, Bucowina, Ungarn
]. V. Bosnien, Westbulgarien, Siidrussland.

2. Gebiet: Grumăzești 12|IV. und 16/VI.
Carad.

Schneeberg bei Wien, Ungarn |. Il. IV. Siidl.-
Russland, Armenien.

2. Gebiet: Grumăzeşti 16/VI. Rpen. im VIII.
und IX. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn IV. Bosnien, Ar-
menien.

ab. Obrutaria HS. Ungarn VIII. Dalmatien.
ab. Orphnata Bhtsch. Ungarn II.
Denticulata Tr. Ungarn |. III. IV. V.
Impurata Hb. Ungarn III. 1V. VIII. Bosnien.

Semigraphata Bra. Ungarn IV. selten, Bos-

nien, Dalmatien, Armenien.

Graphata Ir. Ungarn ]. II. V. Bosnien, Ar-
menien.

Graphata 40. Brunnea Aig.Ungarn 1 (Bdpest).
Mayeri Mn. Ungarn IV. sehr selten.
Scriptaria HS. Bosnien, Amasia, Armenien.
Riparia HS. Ungarn VIII. selten, Dalmatien.
Cuculliaria Rbl. Ungarn VII. VIII. Herzego-

wina, Dalmatien, Morea, Konia, Armenien.
5. Gebiet: Nârdl. Dobrogea Mitte VII. Mn.

Dalmatien, Griechenland, Amasia, Kleinasien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 551

3623. Plumbeolata Hw.

3624. Immundata 7.

3625. Isogrammaria HS.

3620. Tenuiata Hb.

3636. Innotata IHufn.

b) var. FrazinataCrewe

1. Gebiet: Azuga VI. FI. in Anzahl.
2. » Grumăzeşti Mitte VI.Văratic 28/VI.
Rpe IX. Carad.

Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII. Bosnien,
Dalmatieni, Siidwestrussland, Amasia, Arme-
nien.

3. Gebiet: Tulcea VII. Mn.
Ungarn IV. selten. Siidrussland.

2. Gebiet: Grumăzești und Văratic 25|V. bis
10|VI. Rpe VII. Carad.

Ungarn |. Il. VI— VIII. Ostrumelien, Podolien,
Bessarabien, Griechenland, Amasia.
Valerianata Hb. Ungarn IV. V. Siidwestruss-
land.

Pygmaeata Hb. Bucowina (bei Kupka) sehr
selten.

1. Gebiet: Azuga 15/VI. bis ro/VII. FI.
2. » Grumăzești ebenso Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn ]. V. Armenien.
Inturbata [Hb. Ungarn |. sehr selten.
Nanata Hb. Ungarn III. IV. VII. Dalmatien.

1. Gebiet: Azuga VI. FI. in Anzahl.

2 » Grumăzeşti 12/Vl.und 2/V. Carad.
e ERIE Bucarest, Dealul-Spirea 3/V. Sal.
5. » Tulcea VII. Mn.— Sulina 2/IX. Sal.
Is Azuga].

5. Gebiet: Sulina 3/IX. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—IV. VII. VIII.
ulgarien, Siidwestrussland, Armenien.

var. Fraxinala Crewe Ungarn |. Il.
Rosmarinata Mill. Ungarn VIII.

Exiguata Ilb. Ungarn V.

559 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3653. Lanceata Ib. 1. Gebiet: Azuga 1/V. und 12/V. FI.

Galizien, Ungarn IV. Centralrussland.

3656. Sobrinata Ilb. 1. Gebiet: Azuga VII. FI.
(dati) Tulcea VII. Mn.

Galizien, Ungarn |. VIL. Bosnien, Uralgebict,
Armenien.

3658. Pumilata IIb. 2, Gebiet: Grumăzești Carad.
5 » Tulcea V. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—IIl. VI—VIII.
Herzegowina, Dalmatien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Siidwestrussland, Kleinasien, Ar-
menien.

var. Tempestivata 7. Ungarn Il (Papa).

5A47. Chioroclystis [HI. 1599.

[Eupithecia Curt. 1825).

3660. Rectangulata L. 2. Gebiet: Grumăzeşti 9/VI, bis 24/VI. Carad,
5 atei Lo Tulcea VI. Mn.

a) ab. Subaerata Hlb. 2. » Grumăzeşti 9/VI. bis 24/VI. Carad.

b) ab. Cydomata Bkh. 2.

c) ab. Nigrosericeata 2

Hw.

n» » » > » »

+9 » » - » »

Bucowina, Unoarn l—V. VII. VIII. Dosnien,
Ostrumelien, Siilrussland, Armenien.

ab. Subaerata Hb. Ungarn L. III. Bosnien.
ab. Cydoniata Bkh. Unsarn III. V. Bosnien.
ab. Nigrosericeata Hw. Ungarn IV.
Coronata Hb. Unoarn VI. VII. Bosnien, Siid-
russland, Armenien.

Debiliata [Hb. Ungarn II. Bosnien, Siidruss=
land, Ural.

Chloerata Mab. Ungarn IV. V. VII,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 553

519. Collix Gn. 1857.

3665. Sparsata Tr.

2. Gebiet : Grumăzeşti 25/VI. Văratic, KI.
Neamţu Rpe V. VIII. Carad.

Galizien, Ungarn 1. IV— VII. Dalmatien, Bos-
nien, Siidostrussland.

350. Phibalapieryx Stph. 1829.

3666. Polygrammata
Bkh.
a) var. [ct.ab.) Conjunc-
taria Ld.

3671. Vitalbata [lb.

3673. Corticata Ir.

3674. Tersata Ilb.

2. Gebiet : Grumăzeşti VIII. Carad.

2 dual pe Amara 25|VII. Sal.

7 irttalle Grumăzeşti 18/IX. Carad.

iza aie Amara 25/VIl. und 2/VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. Il—V. VII.
VIII. Herzegrowina, Dalmatien, Podolien, Siid-
russland, Kleinasien.

Lapidata [Hb. Ungarn IV—VI.

Aquata !lb. Galizien, Bucowina, Ungarn IV.
Ural.

5. Gebiet : Nordl. Dobrogea VI. Mn.

Galizien, Ungarn I—: V. VII. VIII Bosnien.
Dalmatien, Siidrussland, Kleinasien.

5. Gebiet : Tulcea VI. Mn.

Ungarn ]—IV. VII. VIII. Bosnien, Dalmatien,
Ostrumelien, Kleinasien.

2. Gebict : Văratic 7 und 9|/VI. Rpe Ende VIII.
und Anfang IX. Carad. — Comă-

neşti in Coll. Kem.

Nord. Dobrogea VI. VII. Mn.

> zi
Galizien, Bucowina, Ungarn 1l—V. VII. VIII.
Bosmen, Herzegowina, Dalmatien, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland, Siid-
russland, Klcinasien, Armenien.

ab. Tersulata Star. Ungarn IV. Bosnien,

Do%

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

3683. Cibraria Hb.

Aemulata Hb. Ungarn III. 1V. Steiermark.
Calligraphata HS. Ungarn VIII. Istrien, siidl.
Ural, Armenien.

D. Ortostizinae.

351. Orthostixis Hb. 1889.

3. Gebiet : Comana 18/|Vl. Mont. in Mehr-
zahl.

5. » Nordl. Dobrogea VI. Mn. — Ba-
badag 16|VI. FI. hăufig.

Ungarn II. VI. Herzegowina, Serbien, Donau-
bulgarien, Ostrumelien, Makedonien, Grie-
chenland, Siidrussland, Krim, Armenien.
Epirranthis Pulverata Ihnbg. Bucovina, Un-
garn IV. Siidâstlrussland.

E. Boarmiinae.

360. Abraxas Leach. 1805.

3697. Grossulariata L. 2. Gebiet: Costișa Rpe. Carad.— Comăneşti

in Coll. Kem.

albi Bucarest 31|VI. 24/VI. Mogoşoaia
3oIVI. Comana 2|VII. Sal.

je ip Berladtal VII. Mont.— lași, Rădiu,
Stânca- laşi von 15 bis 21|VI. Ca-
rad.— Broşteni, Barnar Seemann.

5. » Ciucorova VI. Mn. — Babadag
16|VI. FI.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Siidrussland, Armenien.

Sylvata Scott. Ungarn Il—VII. VIII. Siidruss-
land, Armenien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 555

3700. Marginata L.

a) ab. Pollutaria Hb.

b)ab.2 [v.2) Nigrofas-
ciata Schâyen.

3701. Adustata Schiff.

3703. Bimaculata F.

1. Gebiet: Azuga V. bis VII. FI. hăufig.—R.-

Lam]
Ea să

Vâlcea. Pet.— Lăculeți ].

Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Văratic,

Slănie Mold. V. bis IX. Carad. sehr

hăufig.— Comăneşti in Coll. Kem.
Grădiştea 5|VIII. Bucarest 20/V.

Ciurel 6/VI. Dealul Spirea 7|VI.

Sal.

Azusa FI.

Grumăzești, Kl. Neamţu, Carad.

Azuga FI.

Bucowina, Ungarn l— VII. Bosnien, Bulgarien,
Sudrussland, Armenien.

ab. Pollutaria Hb. Ungarn 1—1V. VII.

ab. Nigrofasciata Schâyen. Bosnien.

2. Gebiet: Grumăzeşti Anfang VI. Slănic

SE »

Mold. Ende VIII. Carad.—Comă-
neşti in Coll. Kem.

Bufta 9/V. Chitila 12/VI. Amara
27| VII. Comana 30|/V. Pădurea
Călugărească 3|VIII. Sal. hăufig. -
Comana 14/VII. Mont.

Tulcea VI. Mn. nicht selten.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Ma-
kedonien, Podolien, Charkow, Siidrussland,

Kaulkas.

561. Mapta Siph. 1829.

1, Gebiet: R.-Vâlcea, Pet.

2 »

Galizien,
Bosnien,

Kaukas.

Grumăzești Anfang VI. und am
23] VI. 1o0JVII. und 24/VIII. Ca-
rad.— Comăneşti in Coll. Kem,

Bucowina, Ungarn LI. III—VII.
Prussa, Podolien, Siidostrussland,

Pictaria Curt. Ungarn II. VII.

556 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

3704. Temerata Hb.

561.

3713. Pusaria L.

3714, Exanthemata Sc.

2, Gebiet : Grumăzești, Kl. Neamţu, Ende V.
und Anfang VI. Slănic Mold. VII.
Carad.— Comăneşti in Coll. Kem.
4 asi an Col IE:

Bucowina, Ungarn ]. III— VIII. Bosnien, Siil-
russland, Armenien.

Stegania Dilectaria Hb. Ungarn I—III. V. VI.
Armenien.

Stegania Cararia lb. Ungarn IV. sehr selten.
Sarepta.

Meilinia (H). 1892) Imp:.
[Cabeva 'Tr.)

1. Gebiet : R.- Vâlcea Pet.— Azuga V. bis VII.
FI. hăufig.

» Grumăzești, Kl. Neamţu, Slănic
Mold. V. bis VIII. Carad. gemein.-

„ Comăneşti în Coll. Kem.
zum Chitila 5/VII. Comana 20/VESală
nicht hăulg.
IS DNOL ATD Ciucorova Mn.

Li)
-

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Siidrussland, Armenier.

1. Gebiet : Azuga V. VI. VII. FI.—R.-Vâlcea
ai

Du Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Agapia,
Slănic Mold. Ende V. bis Anfang
VII. Nagy Sândor 11/VIII. Ca-
rad. — Dulcești 8/ VIII. Horm. —
Comăneşti in Coll. Kem.

3.» Chitila 26|VII. . Țigănești 26/NE
Comana 25/VI. Sal.

FE - Ciucorova VI. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,

Herzegrowina, Bulgarien, nârdl. Podolien, Siid-

russland, Brussa, Armenien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 557

565. Numeria Dup. 1829.

3715. Pulveraria L.

3716. Capreolaria F.

I. Gebiet: Azuga VI. FI. —Omul 14/VI. Sal.
2 Grumăzeşti VI. Carad. nicht sel-

ten. — Comăneşti in Coll. Kem.
5. » Măcin ro|/VI. Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. Ill— VII. Bos=
nien, Ural, Sibirien.

1. Gebiet: Azuga VII. bis IX. FI. ziemlich
hăufig.

2, » Schanta 3/[X. transilv. Alpen Ca-
rad.

Galizien, Bucowina, Ungarn III--V. VIII. Bos-
nien, Griechenland.

568. Eliopia Tr. 1895.

3720. Prosapiaria L.

b) var. (ct ab.) Prast-
naria Hb.

569,

3723. Margaritata |.

1. Gebiet : Azuga VIl.und VIII. FI. nicht hău-

fig.
ze EU Comăneşti in Coll. Kem.
RE Azusao VI und VILEI.
ZE Mal Vârfu Barnarului, Grenţieş Pax.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. Ural, Ar-
menien.

var. Prasinaria Hb. Bucowina, Ungarn |.

111—YV, Bosnien, Herzegowina, Griechenland.

Metrocampa Lalr. 1525.

1, Gebicet: Azuga VII. und VIII. FI. sehr hău-
fig. — R.- Vâlcea Pet,

DA io Grumăzeşti 4/VI. Carad.— Agapia

veche 20/VII. Sal.—Comănești in

Coll. Kem.

Nord. Dobrogea Mn,

5b8 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Serbien, Westbulgarien, siidl.
Russland, Amasia, Armenien.

Honoraria Schiff. Ungarn II. III. IV. Dalma-
ten,

570. Ennomos Tr. 1825.

3725. Autumnaria
Wernb.

3726. Quercinaria Hufn.

c) ab. Equestraria F.

3727. Alniaria L.

(Bugonia HD.)

2 Gebiet: Grumăzeşti 283| VIII Carad.—Vă-
leni, Dulcești 3 und 21/1X. Horm.
sehr selten.

3 Rhin Comana 22/VII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. IIl— VI. Podo-
lien, Siidrussland, Ural.

1. Gebiet : Azuga VIII. und IX. FI. nicht selten.
220 tip Grumăzești, Văratic, Ende VII.
VIII. Carad. — Dulveşti VII. VIII.
Horm. — Comăneşti in Coll. kem.

3, m Bufta 12/VIII. Comana 10/VIl.
Sal. und in Coll. ].
Biata Comana 6/VI. Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VIII. Bos-
nien, Westbulgarien, Podolien, Taurus, Ar-
menlen.

ab. Infuscata Stgr. Ungarn III.

ab. Carpinaria Hb. Ungarn VII. Bosnien.
ab. Eguestraria F. Galizien, Bucowina.

2. Gebiet : Slănic Mold 27/VIII. Grumăzeşti
29]IX. Carad.— Comănești in Coll.
Kem.—Broşteni-Dorna Seemann.

Galizien, Ungarn |—IV. Siidrussland.
Fuscantaria Hw. Ungarn V. Galizien, Bos-
nien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 559

3730. Erosaria Hb.

3733. Bilunaria Esp.
a) gen. aest. luliaria
Hw.

3734. Lunaria Schiff.

a) gen. aest. [et. :b.) De-

lunaria lb.

3735. Tetralunaria Hufn.

a) gen. aest. Aestiva
Star.

1. Gebict: Azuga VIII. und IX. FI. nicht selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VIII. Bul-
garien, Siidrussland, Armenien.

ab. Tiharia Hb. Ungarn I—V. VII.

ab. Umicoloria Esp. Ungarn II.

Quercaria Hb. Ungarn l—IV. VIII. Herzego-
wina, Dalmatien, Ostrumelien, Podolien, Ar-
menien.

12. Selenia Hb. 189%.

I. Gebiet: Azuga V. und VI. FI. nicht selten.
2. _» Slănic Mold. Anfang VIII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn, L—V. VII. VIII.
Bosnien, Westbulgarien, Podolien, Siidruss-
land, Armenien.

1. Gebiet: Azuga von 20/V. bis 1/VII. FI. in
Anzahl.

2. _» Grumăzeşti V. Carad.— Comăneşti
in Coll. Kem.

4, » Berladtal 1ş/V. Mont.

5 » Tulcea Mn.

2 » Grumăzeşti VIII. Carad.

Bucowina, Ungarn I—V. VII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien,
Morea, Amasia, Armenien:

1. Gebiet: Azuga 29/V. und 6/VII. FI.

Di pri Grumăzeşti V. Carad. hăulig. Co-
măneşti in Coll. Kem.

Ii „ Azuza VII. FI.

Zi Grumăzești VIII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn II—V. Dalma-
tien, Podolien, Siid- und siidâstl. Russland,
Armenien.

560 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

373. Măygrochroa lb. 1822.

[Pevicallia Stph,)

3736. Syringaria L.. 2, Gebiet : Grumăzești 14| VIII. Carad.
2 VEI Comana 18/VI. Mont.

Galizien, Ungarn I—V. VII. Bosnien, Siid-
westrussland, Armenien.

575. 'Vherapis II). 1822.

3738. Evony maria I. Gebiet: Scăeni IX. Soc. Nat. .
Schiff. 3. » Chitila 8/VIII. Ciozăneşti 2/1X. Sal.

Galizien, Ungarn |—V. Siidwestrussland.
ab. Exguisita Aig. Ungarn IV.

571171 Gonodontis HI). 1822.

(Odontopteva Stph.)

3743. Bidentata Cl. I. Gebiet: Azuga V. und VI. FI. hăufig.
2,» Slănic Mold. Ende VII. Cara1. local.

a) ab. Ochracea FI. caii i sai Azuerau7i| VI Ile

Galizien, Ungarn |. III—V. VII. Bosnien, Siid-
russland, Altai.

518. Mimera Dup. 1829.

3746. Pennaria L. 2. Gebiet: Grumăzești X. Carad. Rpe Grumă-

zeşti und Kl. Neamţu, Carad.
3.» Bufta S/VIII. Ciocăneşti 2/1X. Sal.
400 Galaţi FI.

Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII. Bosnien,
Serbien, Ostrumelien, Transkaukas.
Dasycephala Modesta Ster. Dalmatien, Bos-
nien, Taurus, Syrien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 561

380. Crocallis Tr. 1826.

3749. Elinguaria L.

. Gebiet: Azuga V. VII. und VIII. FI. ziem-

lich hăufig.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—VII. VIII. Bos-
nien, lease Dalmatien, Serbien, Mo-
rea, Amasia, Armenien.

ab. Trapezaria B. Ungarn III. Dalmatien.
Tusciaria Bkh. Ungarn |. IV. Bulgarien, Krim,

Armenien.

ar. Gatgeri Stei. Dalmatien, Amasia, Ar-

menien.

3S1. Angerona Dup. 1844

3754. Prunaria L.

a) ab. Sordhata Fiiessl.

52,

3757. Sambucaria |..

„ Gebiet: Azuga FI.

Grumăzești, Văratic, Kl. Neamţu,
Carad. hăufig — Comăneşti in Coll.
IKem.

Babadag FI.

Azuga FI.—Lăculeți ].
Grumăzești. Văratic, II. Neamţu,
Carad. — Comănești in Coll. em.

sucowinz, Ungarn iiberali, Bosnien, Bulgarien,
Siidostrussland, Armenien.

ab. Sordala Fuessl. Ungarn I—IV. VII.

bosnien.

Suzrapteryx Leach. 1515,

2. Gebiet: Grumăzeşti 17/VII. Carad. — Co-
mâneşti in Coll. em.

de » ași Cosmovici,

Galizien,

ucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,

Dalmatien, Serbien, Westbulgarien, Podolien,
Sarepta, Siidrussland, Kaukas,

562 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

583. Eurymene Dup. 1844.

3760. Dolabraria L. 1. Gebict: Azuga 19 und 25/V. FI.
2. » Grumăzeşti V. Carad.— Comănești

in Coll. Kem.
2 pi Comana Cole).
Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Bulgarien,
Podolien, Siidrussland, Armenien.

5SA4. Opisthograptis HI. 1822.
(Rhumia Dup.)

3761. Luteolata L. 1. Gebiet: Azuga VI. FI.—R.-Vâlcea Pet.
2. » Grumăzeşti, Kl. Neamţu V. und
Anfang VI. Carad. nicht hăulig —
Comăneşti in Coll. Kem.
3. n Comana 18|V. Sal. und Mont.
5.» Nordl. Dobrogea VI. Mn.

Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII. Bosnien,
Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien,
europ. Liirkei, Griechenland, Armenien.

586. Epione, Dup. 1844

3763. Apiciaria Schiff. 1. Gebict: Lăculeţi Anfang VII. ].
2 » Grumăzeşti, Văratie 30/VL. 24/VII.

28]1X. ea ad selten.— Comăneşti
in Coll. kem.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1. IN—V. VII.
VIII. Bosnien, Dalmatien, Siidrussland, Ar-
menien.

3764. Paralellaria Schiff. 1. Gebiet: Azuga 9/VIII. FI.

Galizien, Ungarn III. IV. V. Siidostrussland,
Armenien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 563

3765. Advenaria Hb. 2. Gebiet: Grumăzeşti Ende V. bis Anfang
VII. Carad. sehr hăufi
Aaaa ala stu Col. IL.

o Că
>

Galizien, Bucowina, Ungarn Il—V. VII. Bos-
nien. Westbulgarien, Armenien.

557. Hypoplectis HI. 1822.

3769. Adspersaria Hb.
a) ab. (et var.) Sylva- | 2. Gebiet: Grumăzeşti Ende IV. und Anfang
naria HS. V. Carad.— Dulceşti, Horm.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III—VI. VIII.
Bosnien, Brussa, Siidrussland, Sarepta, Ar-
menien.

588. Caustoloma Ld. 1853.

3771. Flavicaria Hb. 2. Gebiet: Grumăzești V. VI. VII. und VIII.

Slănic Mold. Carad. — Dulceşti
Horm. — Comănești in Coll. Kem.

3. n» Chitila 5/VI. Comana 14/VIII. Bu-
carest 28|1V. 9|V. 7]VI Sal.

4. _» Berladtal ViII. Mont.—Stânca-lași
18/VI. Carad.

5. » Nord]. Dobrogea V.Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn l— VII. Bosnien,

Dulgarien, bBessarabien, Podolien, Siidruss-
land, Armenien.

589. Venilia Dup. 1844.

3773. Macularia L. 1. Gebiet: Azuga V. VI. FI. haunig.
2. » Grumăzești V. VI. Carad. hăufig.
Comănești in Coll. Kem.
3, » Comana Mont. Sal. und in Coll. ].
Chitila 5/VI. Brăneşti 30/V. Bufta
15|V. Sal.

Dobrogea Mn.

IS ai

564% BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, europ. Tiirkei, Bessarabien, Po-
dolien, Siidrussland, Armenien.

ab. Quadrimaculata Hatchett. Ungarn |.

391. Eilicrinia Hb. 1592.

3777. Cordiaria EHlb.

a) gen. vern. (et var.)
loeslerstammaria
Stgr.

3780. Trinotata Metzner.

3. Gebiet: Amara 28/VII. bis 3/VIII. Coeioc

2] VII. Sal.
ii. » + R. Vâlcea Pet.
a » Băneasa bei Bucarest 5/ VI. Wagner.

Galizien, Bucowina, Uugarn I. III. VI. VII.
Dalmatien, Armenien.

var. Roelerstammaria Stgr. Ungarn |. II. INI.
VI. VIII.

1. Gebiet: Scăeni IX. Soc. Nat.

2. ui) + Bo Sărat in Col: ].

3,» Bukarest ]. — Mont. und Sal.
Amara 4/VIII. Sal.

5. Nord. Dobrogea VII. Mn.

"Bulgarien, Makedonien, Griechenland, Klein-

asien.

593. Semiothisa HI 1892

37182. Notata L..

|Macavia Cuwvt 1823)

2. Gebiet: Grumăzeşti, Agapia, Kl. Neamţu
IV. V. VII. VIII. Carad. sehr hău-
fig.

Amara 25| VII. bis 3/VIII. Filaret-
Expos. 12|VIIl. Sal.

Bucowina, Ungarn |— VII. Bosnien, Sii lruss-
land, Armenien.

Alternaria Hb. Ungarn 1—V. VII. VIII. Bos-
nien, Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Siid-
russland, Armenien.

DULETINUL SOCIETAŢII DE Ş:IINŢE 362

3785. Signaria Hb.

3790. Liturata Cl.

I. Gebiet: Azuga 6/VII. FI. — Jalomitzatal
Mont.

Bucowina, Ungarn IIl—V. VIII. Siidostruss-
land, Armenien.

I. Gebiet: Azuga Ende VI. und VII. FI. in
Anzahl.
4 » laşi in Coll. ].

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II. IV. VII.
Bosnien, Podolien, Siidostrussland, Griechen-
land, Armenien.

Aestimaria Hb. Ungarn IV. Siidrussland, Ar-
rnenien.

Lignyoptera Fumidaria Hb. Ungarn IL. (Bipst)
Siidostrussland.

Lignyoptera Thaumastaria Rbl. Bosnien.

593. Hybernia Latir. 1895.

3796. Bajaria Schiff.

3797. Leucephaearia
Schiff.

3798. Aurantiaria Esp.

4. Gebiet: lași XI. Carad.
5 » Tulcea Mn.

Galizien, Ungarn I—V. Bosnien, Ostrumelien,
Makedonien, Podolien, Siidrussland. Arme-
nien.

Rupicapraria Hb. Ungarn 1. Ill—V. Bosnien,
Podolien, Amasia, Armenien.

2. Gebiet: Grumăzeși III. und IV. Carad.
nicht selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn |—V. Podolien.
1. Gebiet : Bălcești (Argeș) in Coll. ].

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. Bosnien,
Ostrumelien, Makedonien, Podolien, Siidost-

russland, Armenien,
23

566 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3799. Marginaria Bkh.

3802. Detoliaria Cl.

a) ab. Obscurata Stgr.

598.

3807. Aceraria Schiff.

3809. Aesculavia Schiff.

2. Gebiet : Grumăzești III. IV. Carad. sehr
hăufig.

25 » Comana in Coll. J.und 1/V. Sal.—
Periş 25) V= Sal.

q. „laşi Carad.

Bucowina, Ungarn I—V. VII. Bosnien, Bul-
garien, Ostrumelien, Armenien.
Ankeraria Ster. Ungarn I. sehr selten.

1. Gebiet: Azuga IX. X. FI.

o. » Grumăzeşti X. Carad. hăufig.

3 » Comana in Coll ].und g9/IX. Sal.—
Bukarest 5|X. und 7/XI. Sal.

» laşi Carad.

Azuga 29|X. FI.

[IS SS

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Serbien, Ostrumelien. Siidrussland, Ar-
menien.

Declinans Stgr. Ostrumelicn, Amasia.

Anisopteryx Stph. 1829.

3. Gebiet: Comana 15/X. Sal. und in Coll. ].
4. is ulași XI. Caracd,

Galizien, Ungarn l—V. Ostrumelien, Podolien.

2. Gebiet : Grumăzeşti III. bis AnfangVI. Ca-
rad. hăufig.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Bosnien, Ostrumelien, Podolien, Armenien. .

599. Phigalia Dup. 1829.

3812. Pedaria F.

1. Gebiet: Azuga r1/IV. FI.
2, » Grumăzești III. und IV. Carad.
hăufig;

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 567

Bucowina, Ungarn i—V. VII. Podolien, Ural-
gebiet, Sibirien.

Chondrosoma Fiduciaria Anker. Ungarn |.
(Budapest) sehr selten.

601. Biston Leach. 1815.
[Apocheima Hb.]

3814. Hispidaria F. 2. Gebiet: Grumăzeşti Anfang IV. Carad.
Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. Bulgarien,

Podolien, siidâstl. Sibirien.
Pomonaria Hb. Ungarn |. III. IV. Siidwest-

russland.
3819. Zonaria Schiff. 2. Gebiet: Văratic Ende VI. Rpe Carad.
A 2 luleca Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. III. IV. VIII.
Podolien, Siidrussland, Ural.
Alpina Sulz. Ungarn VIII. selten.
Graecarius Ster. Ungarn VIII. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Westbulgarien, Make-
donien, Griechenland.

3825. Hirtaria Cl. 1, Gebiet : Azuga FI.

2) » Grumăzeşti IV. Carad. selten.

3 » Bucarest 20/IV. und zojlV. Sal.

und in Coll. ].

Bucowina, Ungarn I—III. V—VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Siidostrussland, Brussa, Amasia,.
Necessaria Z. Bulgarien, Lydien, Armenien.

3826. Strataria Hufn. | 1. Gebiet: Azuga: 18/IV. FI.
a) ab. Terrarius
W eymer. | 2 » Grumăzeşti 12|/IV. Carad. selten.
Rpe IX. Carad.

2 » Băneasa b/Bucarest 4|V. Wagner,

568 BULEMNUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE
Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Dal-
matien, Serbien, Ostrumelien, Podolien, Siid-
russland, Armenien.
603. Amphidasis 1. 1895.
3832. Betularia L. 1. Gebiet: Azuga V. bis VII. FI. sehr hăufig.
2 » Grumăzeşti VI. KI. Neamţu VII.
Carad.— Comăneşti in Coll. Kem.
Bucowina, Ungarn |—VI. VIII. Bosnien. Ser-
bien, Podolien, Siidrussland, Armenien.
Nychiodes Lividaria Hb. Ungarn VIII. selten.
Herzegowina, Dalmatien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Kleinasien. Armenien.
Nychiodes Amygdalaria HS. Bulgarien, Make
donien, kreta.
610. aiemerophila Stph. 1529.
3845. Abruptaria 5. Gebiet: siidlich von Tulcea VII. Mn.

Thnbg.
Herzegrowina, Dalmatien, Bulgarien, Griecher-
land, Brussa, Kleinasien.

611. Synopsia (Ii. 1899) Ld.

3853. Sociaria lb. „ Gebiet : Grumăzeşti Rpe. Carad.
„ Gebiet: Berladtal in Coll. ].

» Tulcea VII. Mn.

UP n»

Galizien, Ungarn 1—IIl. VI—VIII. Herzegro-
wina, Dalmatien, Montenegro, Bulgarien, Ost-
rumelien, Makedonien, Griechenland, Podo-
lien, Sarepta und ganz Siidrussland, Armenien.
var. Propinguaria Gn. Ungarn III. Siidruss-
land, Griechenland, Kleinasien,

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 569

6i2. Boarznia Ir. 1825.

3864. Perversaria b.

3874. Cinctaria Schiff.
ab. Pascuaria Brahm.

a) ab. Consimilaria Dup.

3876. Gemmaria brahm.

3882. Secundaria Esp.

3. Gebiet: Filaret-Expos. 19/X. Sal. Neu fur
Rumânien.

Krain, Ungarn VIII. Herzegowina, Krim.
var. Correptaria Z. Krain, Ungarn VIII.
Dalmatien, Cypern.

. Gebiet: Azuga FI.
» Grumăzeşti IV. und V. Carad. sehr
hăufig.— Comâneşti in Coll. Kem.
DANA 6 Tulcea VII. Mn.
2 » Grumăzeşti IV. und V. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Daimatien, Ostrumelien, Siid-
westrussland.

Viertlii Bhtsch. Ungarn 1. Il. Bucowina.

ab. Rebeli Aig. Ungarn (IKassa).

2. Crebiet: Grumăzeşti VII. Rpe V. Carad. —
Dulceşti, Văleni IX. Horm. hăufig.

iba a Bucarest 5/VI. Periş 30|V. Co-
mana 8/IX. Ciocăneşti 2/VI. Sal.
Filaret-Expos. 5 bis 14/IX. Sal.
und Duma. — Bucarest 30/VIII.
Habich. — Comana 53| VI. Mont.

iza ag Stânca-lași 27|VIl. Carad. und in
Coll ].

E PDA te Tulcea VI. und VII. Mn.

Galizien, Bucowina, (auch ab. Abstersaria B.).

Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegowina, Dal-

matien, Eee, Ostrumelien, Grie chenland,

Keidasien, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VIII. FI. nicht selten.

2, » Comăneşti in Coll. Kem.

zi » sucarest 283/VII. und 2/VIII. Sal.
Galizien, Bucowina, Un arn |—V. Bosnien,
Podolien, Griechenlanl.

ab, 7 gen II. Aterrima borm, bucowina,

570 DULIPINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

3883. Ribeata Cl. = |
Abietaria Hb. |

3891. Repandata L.

c) ab. (et v.2) Conversa-
ria Hb.

d) var. (et ab.) Macu- 2

lata Stgr.

2894. Roboraria Schiff.

3895. Consortaria F.

1. Gebiet: Azuga VII. und VIII. FI.
» KI. Neamţu VII. Văratic, Slănic
Mold. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn III. IV. Siidruss-
land.

Umbraria Hb. Ungarn Il. Dalmatien, Grie-
chenland, Sarepta, Armenien.

1. Gebiet: Azuga VII. bis Ende VIII. FI. sehr
hăufig. /

Zi de d Grumăzeşti, KI. Neamţu VI. und
VII. Slănic Mold. 22| VIII. Carad.--
Comănești in Coll. Kem.—Schanta
trans. Alpen CzEk. — Cruce und
Broşteni-Barnar VIII. Pax.

3 Comana 15/V. Sal. und Mont. —
Amara 2/VIII. Sal.

Lb ui Berladtal VIII. Mont.
Tie Nordl. Dobrogea VI. Mn.
2) » Grumăzeşti Carad.

2 » Grumăzeşti 28|VII. Carad. -

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegrowina, Westbulgarien, Podo-
lien, Charkow, Siilrussland, Brussa, Arme-
nien, Uralgebiet.

ab. Conversaria Hb. Ungarn III. IV.

v. Maculata Stgr. Ungarn l|—V. Bucowina.
ab. Destrigaria Hw. Bucowina.

1. Gebiet: Azuga VII. bis Anfang VIII. FI.
23 mea Grumăzeşti Mitte VII. Carad.
3 » Dealul Spirea 2/VI. Sal.

Bucowina, Ungarn |—V. Podolien, Siidruss-
land, Armenien.
ab. et v. Infuscata Stgr. Bucowina.

2. Gebiet: Grumăzeşti Carad.— Comăneşti in
Coll. Kem.
GM Comana 15/V. Sal. und in Coll.

571

5. Gebiet:
a) ab. Consobrinaria 3. »
Bkh.
c) var. Conferenda Butl. 3.

Bucowina,

].— Amara 31|VII. Filaret-Expos.
19| VIII. Sal.

Tulcea VI Mn.
Comana 15/V.
Amara 30|VII.
Comana 13|V.

Sal und Monte =
Sal)
Mont.

Ungarn iiberall, Bosnien, IHerze-

gowina, Dalmatien, Bulgarien, Siidrussland,
Brussa, Armenien.

3896. Angularia Ihnbg. 1. Gebiet:

Azuga 20|VI. und 11/VII. FI.

Galizien, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina.

3897. Lichenaria Hufn. 2. Gebiet:

Grumăzeşti VII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—V. VII. Bos-
nien, Herzegowina, Bulgarien, Makedonien,
Griechenland. Podolien, Armenien.

39009. Jubata Thnbg.=—|

iii ao EIB. | Gebieț:

Bucowina,
russland.

I. Gebiet:

3901. Selenaria Hb.

(3)

E »

a) var. (et ab.?) Diana- 3.

ria Hb.
Bucowina,

Azuga 6|VII. und 11/VIII. FI.

Ungarn lil. 1V. VII. Bosnien, Siid-

Cucuteni VII. Soc. Nat.

Comana 2/VII. Mont.

Ungarn iiberall, Bosnien, Dalma-

tien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Sarepta,
Siidrussland, Armenien.
var. Dianaria Hb. Ungarn VIII. Dalmatien,

Armenien,

572 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

3903. Crepuscularia [Hb. 1. Gebiet: Azuga V. VI. und VIII. FI. nicht

a) ab. Defessaria Fir.
ab. Schillei Klem.

3904. Bistortata Goeze

Biundularia Bkh.

3906. Consonaria Hb.

3908. Luridata Bkh.

3910. Punctularia Hb.

=
[2.

23 »

4. »
IL 5
2,

selten.

(ărumăzeşti Ende III. bis IV. und
VIII. Carad. gemein.— Văleni, Dul-
ceşti, VI. VIII. und bis z20/lX.
Horm. — Comănești in Coll. Kem.
Iași 25/VI. Carad.

Azuga FI.

Grumăzeşti Carad.— Văleni Horm.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Bulgarien,
Siidrussland, Armenien.

ab. Defessaria Frr. Bucowina, Ungarn I—yV.
ab. Striata Aig. Ungarn IV.

| 1. Gebiet: Azuga VI. FI.

In RKeinem der Nachbarlănder.

1. Gebiet:

Azuga V. und VI. FI. nicht selten.
Grumăzesti IV. und Anfan> V.
Carad hăufig. — Schanta transilv.
Alpen Czek.

Tulcea VI. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn IlI—V. Sarepta.

2. Gebiet:

Grumăzeşti V. und VI. Carad.
selten.

Galizien, Bucowina, Ungarn III—V. Siidriss-

1. Gebiet:

2. »

land.

Azuga V. FI. nicht selten. — .
R.- Vâlcea Pet.

Grumăzeşti IV. V. Carad. in An-
zahl.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Herzegowina, SiiAwestrussland, Uralgebiet.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 573

613. Fephronia HD. 1822.

3941. Sepiaria Hufn.

3922. Stevenaria B.

3925. Furvata F.

3929. Sartata Tr.

3931. Obscuraria Hb.

2. Gebiet : Azuga V. FI.

Galizien, Ungarn |. I—V. VII. VIII. Dalma-
tien, Makedonien.

Oppositaria Mn. Dalmatien, Makedonien,
Kleinasien.

Pachycnemia Hippocastanaria Hb. Ungarn
VI, Bosnien, Dalmatien, Griechenland,

617. Gnophos Tr. 1827.

. Gebiet : Amara S/VIII. Sal.

3
Ta a Nordl. Dobrogea VII. Mn.
Ungarn VIII. sehr selten. Dalmatien, Bulga-
rien, Griechenland, Siidrussland, Armenien.
Dumetata Ir. Ungarn |—IIl. V. Herzegowina,
Dalmatien, Siidostrussland, Armenien.

2. Gebiet : Grumăzeşti 20|VIII. Slănie Mold.
3 VII. Carad.— Comăneşti in Coll.
Rem. — Schanta transilv. Alpen
Czek.

A MIE Berladtal VIII. Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn |—VIl. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien, Bessarabien, Siidwestrussland.
Respersaria Hb. Ungarn VIII. Palmatien,
Siidwestrussland.

4. Gebiet : Huși Carad.
Ungarn V. VIII. Herzegowina, Dalmatien,
Ostrumelien, Griechenland, Bessarabien, Isrim,

Kleinasien, Armenien.

1. Gebiet: Azuga FI. — Scăeni IX, Soc. Nat,
2; » Slănic Mold, VIII. Carad,

Did BULELINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

3933. Ambiguata Dup.

3940. Glaucinaria Hb.

3964. Dilucidaria [Hb.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII.
sosnien, Herzegowina, Dalmatien, Westbul-
garien, Charkow, Armenien.

trans. ad var. [et ab.) Calceata Stgr. Bos-
nien, Dalmatien, Armenien. .

var. [et ab.) Argillacearia Stgr. Bosnien,
Herzegrowina.

Onustaria HS. Herzegowina, Dalmatien, Ost-
rumelien, Griechenland, Morea.

I. Gebiet: Azuga 3. 7. und 10/VI Re

St. Eoyd, Ungarn IV. Bosnien, Griecheland,
Altai.

Pullata Tr. Ungarn 1. 1V—VI. Bosnien, Her-
zegowina, Westbulgarien, Sii lwestrusslan,
Kleinasien.

Pentheri Rbl. Bosnien.

1. Gebiet : Buceci FI.

Ungarn III— VII. Bosnien, Herzegrowina, Dal- *
matien, Ostrumelien, Armenien.

v. [et ab.) Falconaria Frr. Ungarn VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien.

Variegata Dup. Ungarn |. IV. VI—VIII. Bos-
nien, Herzegowina, Dalmatien, Ostrumelien,
Griechenland, Armenien.

Mucidaria Hb. Ungarn IV. V. VII.
Serotinaria Hb. Ungarn IV. V.

Sordaria Thngb. var Mendicaria HS. Ungarn
III. IV. V. VII. Bosnien, Altai.

1. Gebiet: Azuga 15|VII. FI.

7 ie Văratic VII. Carad. Răreu und
Bistritzatal Horm. hăufig. — Schanta Grenz-
gebiet Czek. — Broșteni-Barnar, Grenţieș,

Tarniţa Pax.

Galizien, Bucowina, Ungarn Il—V. VII, Bos-
nien, Westbulgarien, Uralgebiet,

BULETINUL SUCIETAŢIL DE ȘTIINȚE dd

3965. Myrtillata Thnbe.
a) var. jet ab.) Obfus-
caria. [Hb.

3971. Operaria Hb.

3977. Coracina Esp.

3978. Trepidaria Hb.

3991. Fasciolaria Rott.

3997. Roraria E.

| 1 u. 2. Gebiet der montanen Regionen Ster.

Ungarn V. selten, Bosnien, Herzegowina,
Sudwestrussland, Armenien.

Zelleraria Frr. Oestreichische Alpen, Bosnien.
1. Gebiet: Buceci FI.

Oestr. Alpen. Ungarn III. sehr selten,

619. Psodos Tr. 1828.

1. Gebiet : Omul (Buceci) cs VIII. ISI.
Galizien, Ungarn III—V.
1. Gebiet : Omul (Buceci) VIII. Soc. Nat.

Ungarn III. V. Bosnien, Herzegowina, Mon-
tenegro.

Alpinata Sc. Ungarn III. IV. V.

Quadrifaria Sulz. Galizien, Bucowina, Ungarn
III

627. Fidonia Tr. 1895.

3. Gebiet : Tulcea Mn. V.

Ungarn |. V. VI. VIII. Serbien, Bulgarien,
Sarepta, Kleinasien, Armenien.

var. [et ab.) Tessularia Metzaer. Ungarn VI.
Bulgarien, Armenien, Ural.

Carbonaria Cl. Galizien, Ungarn |. III. V.
Noărdl. Rusland.

Limbaria F. var. Rablensis Z. Ostrumelien.

5, Gebiet : Im. Gebirge der nord. Dobrogea
VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn III—V. VII. Bos-
nien, Serbien, Ostrumelien, Siidrussland, Ar-
menien.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

4000. Atomaria L.

4001. Piniarius L.

4013. Wauaria |..

4023. Petraria Elb.

629. Einaturga Ld. 1853.

Im ganzen Lande gemein von April, Mai,
luni und wieder luli und August.

Bucovina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Dalmatien, Serbien, Westbulgarien,
Griechenland, Siidrussland, Armenien.

ab. 3 Umicoloraria Stgr. Ungarn 1— III.
V. VII.

630. Bupalus Leach 1819.

2. Gebiet : Dealul Pufului bei Slănic Mold.
Rpe Ende VIII. Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1|—V. Bosnien,
Herzegowina, Wolhynien, Charkow, Ar-
menien.

Selidosema Ericetaria Vill. Galizien, Bucowina,
Ungarn |—V. Bosnien, Dalmatien (var.) Bul-
garien, Ostrumelien, Morea, ? Sarepta, Ar-
menien.

632. Vhamnonoma Ld. 1853.

[Halia Dup.)
2. Gebiet : Grumăzaști VI. und VII. Carad.

Bucowina, Ungarn 1—V. VIII. Herzegowina,
Dalmatien, Westbulgarien, Griechenland, Siid-
russland, Armenien.

Brunneata Ihnbg. Ungarn |l—V. Galizien,
Bucowina, Siidrussland, Altai.

Diastictis Artesiaria F. Galizien, Ungam |.
IN—YV. VII. Siidrussland, Armenien.

631. Phasiane (Dup. 1844) HS.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.
2 Grumăzeşti Ende V. und Anfang
VI. Garad,

BULE

TINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE BI

4032. Clathrata L.

“a)ab. Nocturnata Fuclis.
b) ab. Cingulata Hb.

c) ab. Cancellaria Hb.

4033. Glarearia Brahm.

Galizien, Bucovina, Ungarn 1—V. VII. Bosnien,
Herzegovina, Westbulgarien, Siidrussland, Ar-
menien.

1. Gebiet: Azuga FI.—R.-Vâlcea Pet.—Scă-
eni Soc. Nat.

» Grumăzeşti, Il. Neamţu, Slănic
Mold. VI. und VIII. Carad.—Broş-
teni-Barnar VIII. Seemann.

3 » Comana 15/V. Chitila 23/VI. Pă-
durea Călugăreasca 3/VIII. Periş
2|VI. Bucarest 7| VI. Cocioc 2/VII.
Sal.

Ie Pi laşi, Berladtal VIII. Mont.

5 53 Tulcea VI. Mn.— Mangalia VI. FI.

Iza n Omul (Buceci) FI. — Scăeni VIII.
Soc. Nat.

IE Gebiet Azuga FI.

DE Fotie Grumăzeşti VI. Carad.

E cin 107 Azuga 5|VI. FI. — Scăeni. VIII.

Soc. Nat.—Lăculeţi Anfang VII. ].
» Slănic Mold. Carad.
» Mangalia VI. FI.

Wu 53

Galizien, Bucovina, Ungarn iiberall, in allen
Balkanlândern ausser Montenegro. Russland,
Armenien.

1. Gebiet : Scăeni VIII. Soc. Nat.

25 "la Grumăzești, KI. Neamţu, Slănic
Mold. VI. und VIII. Carad. ge-
mein— Comăneşti in Coll. Kem.

pp Bucarest 12/VI. Sal. und in Coll. ].

4. » Stânca-lași 27|VI. Carad. — Ber-

ladtal VIII. Mont.—lași ].

Ei Tulcea Mn.-— Mangalia 20/VI. FI.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Serbien, Ostrume-
ien, Bulgarien, Griechenland, Siidrussland, Ar-
menien,

ot
=
%

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

636. Eubolia (Dup. 1829) [ad.

4037. Arenacearia Hb.

a) gen. aest. Flavidaria
Ev.

4038. Murinaria F.

a) ab. Cineraria Dup.

1. Gebiet : Scăeni VIII. Soc. Nat.

Bucarest 22|V. und 7/VI. Sal. und
in Coll. ]. — Chitila Habich. und
5] VI. Sal.— Comana 12/VI. Sal.
Amara 31|VIl. bis 17/VIII. Fila-
ret-Expos. 14/VIII. Cocioc 2/VII.
Sal.

Ro »

(5)

Galizien, Ungarn 1—IV. VI, VII. Dalmatien,
Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Siidruss-
land.

gen. aest. Flavidaria Ev. Ungarn |. VI. VII.

4. Gebiet: Berladtal Mont. — Stânca-laşi
27 |VI. Carad.

Noârdl. Dobrogea V. VII. Mn.
iiberall.—Horozlar VII. Soc. Nat.
„ Gebiet : Grumăzeşti V. Carad.

» Filaret-Expos. 18/VIII. Sal.

» Mangalia 20/V. FI.

2
:
io Îi
5

Ungarn |—V. VII. VIII. Dalmatien, Serbien,
Bulgarien, Ostrumelien, Podolien, Sarepta,
Kleinasien.

ab. Cineraria Dup. Ungarn I—III.

610. Scodiona B. 1840.

4059. Conspersaria F.
a) ab. [et v.) Turtura-
ria B.
b) ab. et v. Cuniculina
Hb. Zrans. ad.

„ Gebiet : Nârdl. Dobrogea VI. Mn.
2 Grumăzeşti Carad.

Don

2) Ni» Grumăzeşti Carad.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien.
Herzegowina, Dalmatien,? Serbien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Griechenland, Sarepta, Siid-
westrussland, Kleinasien.

ab. Turturaria B. Ungarn |.

ab. et var. Cuniculina Hb. Ostrumelien, Siid-
russland.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 579

Fagaria Thnbg. var. Favillacearia Hb. Un-
garn V.

Cleogene Lutearia F. Bucowina, Ungarn |.
III. selten.

Niveata Sc. Ungarn V. sehr selten.

642. Scoria Stph. 1829.

4067. Lineata Sc.

„1. Gebiet: Azuga FI. nicht hăufig. — R.-Vâl-

cea Pet.

» Grumăzeşti Kl. Neamţu, Văratic
V. VI. und VII. Carad. sehr hău-
fig— Comăneşti in Coll. Kem.

(POLE Nord]. Dobrogea VI. Mn.

145]

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
vina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, Siidwestrussland, Armenien.

645. Aspilates Tr. 1895.

4077. Ochrearia Rossi.

2. Gebiet : Grumăzeşti Rpe IX. Carad.
SA Nordl. Dobrogea V. und VI. Mn.

Ungarn VII. Herzegowina, Dalmatien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Gallipoli, Griechenland.
Mundataria Cr. Ungarn V. Siidrussland.
Formosaria Ev. Ungarn |.

Gilvaria F. Galizien, Bucowina, Ungarn |.
III. IV. VI. Bosnien, Montenegro, Bulgarien,
Gallipoli, Siidrussland, Armenien.

616. Perconia IH). 1822.

4079. Strigillaria I1b.

5. Gebiet : Nordl. Dobrogea VI. Mn. nicht
selten.

Ungarn |. III — VIII. Bosnien, Dalmatien,
Serbien, Gallipoli, Siidrussland, Armenien.

550 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

AX VARII. Nolidae.

4098. Togatulalis Hb.

4103. Cucullatella L.

4404. Cicatricalis Tr.

4105. Strigula Schitf..

4106. Contusalis HS.

44140. Chlamitulalis Hb.

635. Nola Leach 1815.

3. Gebiet : Filaret-Expos. 18/VIII. Sal.
CAI Aa Tulcea Mn.

Ungarn Il—IV. VIII. Dalmatien.

2. Gebiet: Grumăzeşti 2 und 3/VII. Rpe V.
Carad.

Bucowina, Ungarn 1-—V. VII. VIII. Dalma-
tien, Ostrumelien, Podolien, Brussa

1. Gebiet : R.-Vâlcea 20/1V. Pet.
2 pipe Grumăzeşti IV. Carad.

Galizien, Ungarn |. II. Il. VIII. Dalmatien. Sa-
repta, Siidrussland.

I. Gebiet: Azuga 19 und 20/VII. FI.
isa eu Tulcea V. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn |.—V. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Ostrume-
lien, Brussa.

2. Gebiet: Grumăzeşti 2. bis 15/1V. Carad.

Siidgalizien, Ungarn 1. II]. IV. VI. Dalmatien,
Bulg-arien.

3. Gebiet: Amara 11. bis 17/VIII. Sal.
5 MID Tulcea VI. Mn.

Ungarn III. Dalmatien, Ostrumelien, Klein-
asien, Syrien.

Ancipitalis HS. Ungarn VII. Dalmatien.
Christatula Hb. Siidgalizien, Ungarn VIII.
Herzegowina, Dalmatien, Siidrussland,

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞIIINȚE il)

Albula Schiff. Galizien, Ungarn Î. IV. V. VII.
Dalmatien, Siidrussland.

4447. Centonalis Hb. 2. Gebiet: Grumăzeşti 15/Vl. Văratic 18/VII.
Carad.
a) var. Atomosa Brem. 2. » Grumăzești 30| VI. Carad.

Bucowina, Ungarn IV. VIII.

XXIX. Cymbidac.
657. Sarrothripus Curt. 1824.

4126. Revayana Sc.— | 1. Gebiet: Azuga 12/V. und 13|V. Fl.

Undulana Hb. |2. » Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Slănic
Mold. V. und Mitte VII. bis zum
Herbst Carad. — Dulcești Horm.
Filaret-Exposition 5. bis 20/IX.
Sal. und Duma.

U>
ri
>
=

b) ab. Dilutana Hb. 1. Gebiet: Azuga FI.
200 o Grumăzeşti Carad.
Ei aie Nordl. Dobrogea Mn.
e) ab. Ilicana F.=— | 1. Gebiet: Azuga FI.
Punctana HD. [IE Grumăzeşti, Văratic Carad.
f) ab. Ramosana lb. 1. Gebiet : Azuga FI.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. VIII. Dalma-
tien, Siidrussland, Kleinasien.

ab. Dilutana lb. Bucowina, Ungarn II. III.
V. VII. VIII. Bosnien, Dalmatien, Ostrumelien.
ab. Ihcana F. Bucowina, Ungarn |. Il. V.
ab. Ramosana lb. Bucowina, Ungarn Il. V.
var. Degenerana lb. Bucowina, Ungarn II.
V. VIII. Dalmatien.

GG1. Earias HI. 18%.

4136. Clorana |. 2. Gebiet : Grumăzești 10/ VIII. Carad.
ZU Bucarest 2/VII. Cioru = Gârlei

15 VIII. Cioplea, Afumaţi 30/VI,
Amara 13/VIII. Sal.

5389

BULEPINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

5. Gebiet: An der Donau nsrdlich von Lul-

cea VI. Mn.

Bucowină, Ungarn l—V. VII. VIII. Bulgarien,
Ostrumelien, Amazia.

Vernana lHb. Galizien, Bucowina, Ungarn |.
III. IV. VIII. Podolien.

Nycteola Falsalis HS.

Ungarn VIII. Dalma-

tien, Syrien.

662. mylophila HI. 1882.

4141. Prasinana L.

1. Gebiet: Azuga V. bis Anfang VIII. FI.—

R.- Vâlcea Pet.

Grumăzeşti, Kl. Neamţu,
Mold. V. bis 14/VII. Carad.

Afumați 26|VIl. Cioru-Gârlei
5]VIII. Amara VII. und VIII. Bu-
carest 25/VII. Sal. nicht selten.

Slănie

Galizien, Bucowina, Ungarn nicht selten, Bos-
nien, Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Siid-
russland, Sarepta, Sibirien.

44142. Bicolorana Fuessl.]1. Gebiet :

Quercana Schiff. [2. »
za

R.- Vâlcea Pet.

KI. Neamţu Anfang VI. Rpe Carad.
Afumaţi 3|X1. Siebrecht im Natio-
nal Museum.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Siidruss-
land, Kleinasien, Armenien.

X*X. Syntomidae.

603. Symtomis 0. 1308.

4146. Phegea L..

2 »

1. Gebiet : R.-Vâlcea Pet.—lăculeți FI.

Slănic Mold. VII. und VIII. Carad.
Comăneşti în Coll. Kem.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞIIINȚE 5să

a) ab. Phegeus Esp.
b) ab. Cloeha Bkh.

3. Gebiet: Bucarest Mont. VI.und VII. Sal.—

Comana 30/VI. Chitila 19/VII. Co-

cioc 2|VII. Sal. — Dadilov VII.
Pantilimoneasa VIII. Soc. Nat.

Ș Stânca-laşi 15/und 18/VI. Carad.

Dă ip Tulcea VI. Mn.—Babadag VI. FI.
DEI» Slănic Mold. 24/VIII. Carad.

20 1 Banater Grenzgebiet Horm,

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ost-
rumelien, Griechenland, Armenien.

ab. Phegeus Esp. Ungarn Il—1V. VIII. Bul-
garien.

ab. Cloeha Bkh. Ungarn 1—III. VI. VIII. Dal-

matien.
ab. Iphimedia Esp. Ungarn I—IIl. VII.

661. Dysauxes Hb. 18%.

4155. Ancilla L.

4156. Punctata F.
d) var. [et ab.) Hyalhina
Frr.

[Naclia B. 4840).

2. Gebiet : Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Văratic,
Slănic Mold. VII. und VIII. Ca-
rad, hăufig.— Broşteni-Barnar Pax.
zahlreich.

Că dl Comana VII. Mont. — Afumaţi
5 VIII. Siebrecht. — Chitila 15/VII.
Sal.

Asa ia Stânca-lași 27|Vl. Carad.

(0 Tulcea Mn.—Babadag FI.

Galizien, Ungarn iiberall, nicht selten. bos-
nien, Herzegowina, Dalmatien, Serbien, bul-
garien, Ostrumelien, siidl. Bessarabien, Siid-
russland.

| 5, Gebiet: Tulcea VI. VII. Mn.

Ungarn IIl—I1V. VIII. Dalmatien, Ostrume-
lien. Griechenland, Armenien.

var. [et ab.) Famula Frr. Ungarn V. VIII.
Dalmatien, Kleinasien.

8/4 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

XAXE. Arctiidae.

A. Arctinae.

665. Spilosoma. Stph.

4158. Mendica Cl. ie
a) ab. 3 Rustica Hb.

Li)

4
Flybr.Standfussi Carad

var. Clara 5 A
» Mus » sp
» Înversa »

Bucowina,

1828.

Gebiet : Azuga FI.

KI. Neamţu, Grumăzești 12/V. bis
Ende VI. un ll VIII. Costișa Carad.
hăufig. — Comănești in Coll Kem.
Bucarest Habich.— Chitila V. Soc.
Nat.—Filaret-Expos. 26/VII. und
12| VIII. Sal. und Duma.

Huşi, lași, Dorohoi und in Coll. ].

Grumăzești Cara].

Ungarn iiberall, Bosnien, Herze-

gowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien,
Griechenland, Siidrussland, Kleinasien.

4159. Lubricipeda |. 1.

Vi)

LI5)

Bucowina, Ungarn nicht selt: n:

Gebiet : Azuga 12/VII. FI.

Grumăzești Kl. Neamţu, Slănic
Mold. VI. und VII. Carad. nicht
selten.

Bucarest VI. und VII. Grădiştea
5] VIII. Sal. ziemlich haufig.
Tulcea Mn.

„osni-n, Hero

zegowina, l)almatien, Morea, Siilwestrussland.

4163. Menthastri I:sp.

(Gebiet :

R.-Vâlcea Pet.—Azuga V. VI. Fl.
Grumăzești, Văratic, Kl. Neamţu
etc. Ende V. bis VII. und Mitte
VIII. Carad hăufig.

Bucarest 6|VII. Comana 3/V. Sal.
und in Coll. ].

lași, Berladtal VII. Mont.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 555

4164. Urticae Esp.

667.

4168. Fuliginosa L..

a) var. Porealis Stor.
b) var. Fervida Stgr.

4171. Luctuosa HG.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien, Ostru=
melien, Gallipoli, Kleinasien.

Im ganzen Lande sehr hăufig im Mai, luni,
luli, August.

Bucowina, Ungarn lL—YV. VII. VIII. Bosnien,
Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Sarepta.

Phragmatobia Siph. 1528.

Im ganzen Lande vertreten von Mai bis No-
vember.

1. Gebiet: Azuga FI.

Ti Aaa Azuga FI.

Bucowina, Ungarn iiberall, hăuhig.

In allen Balkanlăndern ausser Montenegro und
Albanien. Russland.

var. Fervida Stgr. Ungarn |. III. IV.
Placida Friv. Bosnien, Bulgarien, Ostrume-
lien, europ. Siidtiirkei, Armenien.

1. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.

E IC, Grumăzeşti Carad.—bBanater Grenz
gebiet Viertl.

Ungarn Il. VI. VIII. Bosnien, Herzegowina,

Dalmatien, nârdl. Griechenland.

665. Parasemia Hb. 1822.

4177. Plantaginis L.

| Nemeophila Stph.)

1. Gebiet : Azuga Anfang VI. bis VII. FI.—
Roterturmpass Czek.— Piatra Cra-
iului 30/1X. Sal. — Valea Jepei VIII.
Soc. Nat.

Grumăzeşti VI. und VII. Slănic
Mold. VI, Ceahlâu VIII, Nagy-
Sândor VIII.—Carad. Comăneşti
in Coll. Kem.

Ah a laşi in Coll. ]

Lis]
3

D586 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

a) var. etab. 3 Hospita

Schiff.

b) var. [etab.) Floccosa
Graes.

e) var.etab. Caucasica
Men.

1. Gebiet: Azuga FI.— Piatra Craiului 30/IX.
Sal.

ZA Ceahlău, Nagy-Sândor Carad.—
Broşteni-Barnar Seemann.

1. Gebiet: Azuga FI.

2 oz Nagy-Saândor Carad.
et) Limbuseltal bei Azuga FI.

Bucowina, Ungarn iiberall, Bosnien, Herzegro-
wina, Westbulgarien, Nordgriechenland, West-
russland, Armenien.

v. et ab. 3 Hospita Schiff. Ungarn 1. Ill—V.
Bulgarien, Bosnien, Herzegowina.

669. Ihyparia H). 1892.

4179. Purpurata L.

2. Gebiet: Grumăzeşti Anfang VII. Rpe V.
Carad.— Comănești in Coll. Kem.
25000 Comana 30| VI. Mont. — Pantili-
moneasa VI. Dadilov VII. Soc. Nat.

Bucowina, Ungarn |l— VII. VIII. Bosnien, Dal-

matien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien, Gal-

lipoli, Kleinasien, Armenien.

Rhyparioides Metelkana Ld — | Ungarn |.
Plavida Brem | selten

672. Diacrisia HI). 1822.

4486. Sanio L. —|
Russula L.. |

1. Gebiet: Azuga VI. FI.—R.-Vâlcea Pet.—
Slănic Prahova |].

2alaz KI. Neamţu, Slănic Mold. Plesch-
berg Ceahlău, Grumăzeşti Ende V.
bis 12|VI. und wieder VIII. Ca-
rad.— Dulcești Horm.— Comăneşti
in Coll. Kem. — Broşteni-Barnar
Seemann.

Bucarest 30/V. Comana 6/VI. Chi-
tila 18/V. Pădurea Călugărească

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 257

a) var. Pallida Stgr.

20| VI. Pădurea Cioranca 2/VIII.

Sal.
3. Gebiet :; Dobrogea Mn.
Est boi Azuga FI.
2 pap Grumăzeşti, Slănic-Mold. Ceahlău

ete. Carad.
d dti45 Rufta 9/V. Sal.

Bucowina, Ungarn nicht selten. Bosnien, Her-
zegowina, Dalmatien, Westbulgarien, Korfu,
Amasia.

var. Palhda Stgr. Ungarn VI.

trans. ad v. Palhda Stgr. Bosnien, Herze-
gowina.

13. Arctinia Eichwald 1831.

4187. Caesarea Goeze—]1. Gebiet: Azuga 5/V. FI.

Luctifera Esp.

4194. Parasita Hb.

4201. Caja L.

[2 Grumăzeşti VI. Slănic Mold.
27 | VIII. Carad.— Comăneşti L.
Era » Ciucorova Mn.

Ungarn |—V. VIII. Bosnien, Dalmatien, Bul-
garien Siidlrussland, Brussa, Armenien.

671. Ocnogyna Ld. 1852.
5. Gebiet : Tulcea V. und VI. Rpe Mn.

Ungarn |—IV. Bulgarien, Serbien, Kleinasien.

676. Arectia Schrk. 1801.

1. Gebiet: Azuga VIII.FI. Turnu-Severin Hhr.

246 ao Grumăzeşti, KL. Neamţu, Slănic
Mold. Carad.—Comănești L. —
Slănic Mold. Soc. Nat.—bBroşteni-
Barnar VIII. Pax.

2 » Filaret - Expos. 12| VIII. und
22| VIII. Sal. und Duma.
4 laşi Cosmovici— Berladtal Mont.—

Stânca-laşi Rpe 15/VI. Carad.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

4203. Villica L.

4207. Aulica L.

4915. Hehe |.

Bucowina, Ungarn iiberall gemein. Bosnien,
Herzegowina, Serbien, Dalmatien, Bulgarien,
Ostrumelien.

ab. Flava Aig. Ungarn unter der Stammform
nicht selten

1. Gebiet. Buzău |].

Zi in Grumăzeşti Ende IV. Carad. —
Văleni Horm. — Comăneşti LL. —
Broşteni-Barnar Seemann.

Ge Ip Bucarest Mont. und Sal. — Afu-
maţi 13/VI. Chitila V. Filaret
20| VI. Sal.

Aaaa 8 laşi 21/VI. Cosmovici.

SN lea Tulcea Mn. nicht selten.

Bucowina, Ungarn iiberall hâufig. Bosnien,
Herzegrowina, Dalmatien, Montenegro, Bul-
garien, Ostrumelien, Griechenland, Gallipoli,
Siidrussland, Kleinasien, Armenien.

ab. Angelica B. Ungarn II. Griechenland.
var. Confluens Rom. Ungarn Il. Armenien.

1. Gebiet: T.-Severin Hhr.

2.» Grumăzeşti Ende V. Carad.— Co-
mănești L.

Ze n Chitila V. Soc. Nat. und 18/V. Sal.

AR e Dorohoi Cosmovici.

sp o) Telitza V. Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien, Ostru=
mălien, Siidrussland, Ileinasien, Armenien.

2, Gebiet: Comănești L.

A ma Berladtal 15/V. Mont.

5 » Tulcea V. Mn. — Beș-Tepe V.
Habich.

Bucowina, Ungarn |—Ill. V—VII. Herzego-
wina. Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Po-
dolien,Charkow, Griechenland, Gallipoli, Ar-
menien.
ab. Wassi Aig. Ungarn. (Nezsider Com,
Moson).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 559

4217. Maculosa Gerning. 4. Gebiet: Tecuci Habich.
Şiișn Dobrogea Stgr.

Bucowina, Ungarn, Bosnien, Montenegro, Bul-
garien, Siidrussland, Armenien.
var. Mannerheimii Dup. Siidrussland, Ar-

menien.
trans. ad. var. Mannerheimii Dup. Bulga-
rien. :

var. Shunotnsis Rbl. Ostrumelien.

ab. Palhda Aig. Ungarn |. (Budapest).
Casta Esp. Ungarn I.I. III. Bosnien, Sarepta.
Euprepia Pudica Esp. Herzegowina, Dalma-
tien, Korfu, Griechenland.

679. Pericallia HI. 1892.
(Plevetes Ld.)

4241. Matronula L. 2. Gebiet: Grumăzeşti 14/X. Rpe V. Carad.—
Comăneşti L.
Asi sp Stânca—laşi Rpe 27/VI. Carad.

Bucowina, Ungarn l—V. Podolien.

6852. Callimorpha Latr. 1809.

4245. Dominula |. 1. Gebiet: Azuga Ende VII und. VIII. FI.
hăufig.

zi in Slănie Mold. 21|VIl. Carad. —
Agapia 27 | VII. Sal.— Comănești L..
sehr selten. —Broşteni-Barnar Pax.
Bucarest 26|VII. Comana 20|VI.—
Sal. und. Mont.
SA jig Tulcea Beș-Tepe Mn.

(93)
3

Bucovina, Ungarn. |—VII. Bosnien, llerze-
gowina, Dalmatien, Montenegro, Westbulga-
rien, Siidrussland.

var. jet. ab.) Rossica holl. Bulgarien, Arme-
nien, Ubergănge in Bosnien und Herzegowina.

590 BULEPINUL SOCIETĂȚII DE ŞELNȚE

4248. Quadripunctaria |

Poda. Hera L.

4249. Striata L.=— |
Grammica L. |

4251. Cibrum L.

b) var. [et ab.) Punc-

1. Gebiet: Azuga 11/VIIII. selten.— Govora

15) VIII. Duma.

Grumăzeşti, KI. Neamţu. Slănic
Mold. Carad. hăufig.— Broşteni-
Barnar Seemann.

Bucarest ].—Filaret 12/VIII. Sal.
sehr selten.

Berladtal VIII. Mont.

Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien, Herzego-
wina, Dalmatien, Serbien, Westbulgrarien, Ost-
rumelien, Gallipoli, Griechenland.

ab. Lutescens Stgr. Ungarn |. IV.

653. Coscinia Hb. 1899.
[Emadiu B. 1829).

2
E]
>

„ Gebiet: Comănești L.

Bucarest Habich und Mont. —
Bufta 4|VI. Chitila 3o/VI. Periş
6|VI. Sal.—Băneasa 26/VI. Wag-
ner.

Tulcea VII. Mn. — Constanţa
23] VIII. Sal.— Tekir-Ghiol VI. ].
Murfatlar VIII. Soc. Nat.

Bucovina, Ungarn 1l—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegovina, Dalmatien, Serbien, Montene-
gro, Bulgarien, Ostrumelien, Gallipoli, Korfu,
Kleinasien, Armenien.

ab. (et v.) Melanoptera Brahm. Ungarn |. VII.
Bosnien, Herzegovina, Montenegro, Bulga-

Higera Frr.

d) var. [et ab.) Candida 1.

Cyr

en.

I. Gebiet: Roterturmpass Czek.

Szurdukpass Czek.— Jiutal FI.

Ungarn Il. IV. VIII. Dalmatien, Podolien,
Siidrussland, Ural.
p. (et ab.) Punctigera Fir. Ungarn IV, VII,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 59|

v. [et ab.) Candida Cyr. Ungarn VI. Bos-
nien, Dalmatien, ? Westbulearien, Brussa.
var. Inguinata Rbr. Ungarn |.

6S6. Mipocrita Hb. 1806?

4255. Jacohaeae L.

693.

4266. Miniata Forst.

[Euchelia B. 1829)

1. Gebiet: Turnu-Severin Hhr..

Zi air Grumăzeşti 26/VI. und 5/VII. Cos-
tişa 15| VI. Văratic Rpe VIII. mas-
senhaft Carad. local. — Agapia
26| VII. Sal. — Comăneşti. L. —
Broşteni-Barnar Seemann.

iza Di Gebiet: Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegrowina, Dalmatien, Serbien, Montene-
gro, Bulgarien, Ostrumelien, Griechenland,
Kleinasien, Armenien.

Deiopeia Pulchella L. Ungarn |—V. VII.
VIII. Westgalizien, Herzegowina, Dalmatien,
Westbulgarien, Griechenland, Siidrussland,
Kleinasien, Armenien.

B. Lithosiinae.

Miltochrista HI. 1822.
[Caligenia Dup.)

1. Gebiet: Azuga 27/VII. FI. selten.—lăcu-
leţi ].

Zu d Grumăzeşti, Văratic, ISI. Neamţu,
Slănic Mold. VII. VIII. Carad. iiber-
all hăufig.

Bucowina, Ungarn I—VII. selten. Bosnien,
Herzegovina, Dalmatien, Serbien, bulgarien,
Ostrumelien, Siidrussland, Sibirien,

592 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

4278. Irrorella Cl.

a) ab. Signata Bkh.

c) var. Freyeri Nick.

4219. Roscida Esp.

4282. Mesomella L.

Nudaria Mundana L. Galizien, Bucowina, Un-
garn III. IV. VI—VIII. Bosnien, Ferzego-
wina, Dalmatien, Ostrumelien, Brussa. -

Paidia Murina lb. Ungarn 1—I1V.

69$s. Endrosa Hb. 18%.

(Setina aut.)

[. Gebiet: Azuga 15/VIII. FI.

» Grumăzeşti, ISI. Neamţu, Slănic
Mold. Ceahlău VI. bis VIII. Carad.
nicht selten. — Dulcești Horm. —
Comăneşti in Coll. kem.— Pietrele
Roșii, Bistriţatal Pax.

» Slănic Mold. Carad.

2 Grumăzeşti 28|VII. Carad.

159 1)

Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien,
Siidrussland.

var. Flavicans B. Bosnien, Amasia, Armenicen.

I. Gebiet: Turnu-Severin Hhr.

Ungarn |—V. VII. VIII. Bosnien, Dalmatien,
Ostrumelien, Siidlrussland. Brussa, Armenien.
Aurita Esp. Ungarn III. 1V.

Kuhlweini Hb. und ab. Compluta Hb. Siid-

russland, Armenien.

699. Cybosia [. 18.

2. Gebiet : Girumăzeşti, Kl. Neamţu, Slănic
Mold. Anfang VIII. Carad. nicht
selten.— Comănești Rpe IV. L.

E) Mogoșoaia 25|VI. Țigănești 2/VI.
Sal.

Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien, Dalma-
tien, Serbien, Korfu, Brussa, Sibirien.

4286. Senex Hh.

4289. Rubricollis L.

4290. Quadra L..

4292. Deplana !:sp.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 595

103. Comaecla WI. 1864.

4. Gebiet :

5+ z:

Socola bei lași in Coll. L.

Sulina 4/IX. Sal.

Ungarn IV. selten (Nordeuropa bis zur Wolga).

705. Gnophria Sp. 1899.

1. Gebiet:

3 »

Azuga 7/VIL uni VIII. FI.

Slănic Mold. Nagy-Sândor. An-

fang VIII. Grumăzeşti 2/ VI. Carad.
Bucarest 26|VI. Sal.

Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII. Bosnien,
Dalmatien, Westbulgarien, Podolien, Char-

kow, Brussa, Ural.

106. Deonistis HI. 18%.

Im ganzen Lande von luli bis November, in
den Laub- und Nadelholz-Regionen sehr ge-

mein.

Bucowina,
Dalmatien, Montenegro, fetal,

gowina,

Ungarn iberall. Besnien, Ilerze-

Ostrumelien, Siidrussland, Animenien.

705. Lithosia Il. 1798.

DR —

Vucowina.

russland.

(uebict:

Azuca VII. und VIII. FI. hăufig-.
Grumăzeşti, ISI. Neamţu, Agapia,
Slănic Mold. Ende VI. bis VIII.
Carad. iiberâll sehr hăufig. — Dul-
cești, Văleni llorm.

Ungarn iiberall. Bulgarien, Siid-

DU BULETPINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

4294. Griseola Hb. 2. Gebiet : Slănic Mold. 5/VIII. Carad.

Bucowina, Ungarn |—V. VII. Bosnien, Ost-
rumelien, Siidrussland, Ural.

4296. Lurideola Zinck. 1. Gebiet: Azuga VIl.und VIII. FI. hăufig.—
Roterturmpass Czek.
2,» Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Slănic
Mold. VII. VIII. Carad.

Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegrowina, Dalmatien, Serbien, Bulgarien,
Ostrumelien. Siidrussland, Kleinasien, Arme-
nien.

Morosina HS. Ostrumelien, Brussa.

4299. Complana |. 2. Gebiet: Grumăzeşti Carad. — Agapia
23]VIII. Sal. — Comăneşti L. —
Banater Grenzgebiet Viertl.
A io Iaşi in Coll. L.
5. » Tulcea V. Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien, Herze-
gowina, Dalmatien, Serbien, Ostrumelien,
Griechenland, Kleinasien, Armenien.

4301. Caniola H). 5. Gebiet: Tulcea VI. Mn.
„Ungarn V. VI—VIII. Bosnien, Herzegowina,

Dalmatien, Ostrumelien, Gallipoli, Morea, Siid-
russland, Kleinasien.

4302. Unita Ilb. 3. Gebiet : Comana Mont.
b) var. (et ab.) Palleola 2. » Costişa VIII. Carad.
Hb. 3. » Comana 27/VII. Mont. — 4/VIII.

und 18/VIII. Sal.

Galizien, Ungarn l—V. Sarepta.

var. Palleola Hb. Ungarn VII. Bosnien, Dal-
matien, Herzegowina, Westbulgarien, Ostru-
melien, Siidrussland, Armenien.

ab. Vittellina Tr. Ungarn |.

var. Arideola Hering. Galizien, Ungarn IV.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 595

4306. Lutarella L. 2. Gebiet : Grumăzeşti, Kl. Neamţu V. VII.
Carad. sehr local.

Galizien, Bucowina, Ungarn 1—V. VII. Bos-
nien, Dalmatien, Bulgarien, Podolien, Sarepta,
Armenien.

ab. Nigrocincta Spr. Ungarn ÎN. IV.

4307. Pallitrons 7. 2. Gebiet : Nl. Neamţu Carad.

Ungarn Î. Bosnien, Dalmatien, Gricchenland,
Armenien.

4314. Sororcula Hufn. 1. Gebiet: Azuga VI. FI.—R.-Vâlcea Pet.

2 » Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Slănic
Mold. 19/V. bis 27/VI. Carad. nicht
selten.
Comana 3/VI. Sal. und Mont.
> Nord. Dobrogea Mn.

(9195)
aie

Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien, Dalma-
tien, Bulgarien, Siidrussland, Armenien.

109. Pelosia HI. 1892.

|Paidina Stgr. 1887)

4314. Muscerda Hufn. 3. Gebiet: Comana 21/VII. Mont.

Ungarn ]. Il. IV. VI. VII. Dalmatien, Bosnien,
Siidrussland.

4315. Obtusa IS. 5. Gebiet : Sulina 3 unl 3/IX. Sal. in Mehr-
zahl.

Unparn VI. schr selten. Sarepta, Armenien.
Heterogynis Penella |Ib. Krain, Istrien, Hler-
zegowina, Morea.

596 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

AN NIEIE. Zygaenidae.

A. Zygaeninae:

111, Zygaena FE. 1775.

4323. Purpuralis Brii-
nich.—
Pilosellae Esp.|

D) ab. (et var.) Pluto O.

4324. Brizae Esp.

4327. Scabiosae Sche-

Wen.

a) ab. (et var.) Divisa
Stgr.

|Anthmocera Se. 1777).

1. Gebiet: Azuga V. bis VII. FI. hăufig. Lurn-
Severin Hhr.

23 ba Grumăzești, Costișa, KI. Neamţu
17|VI. bis VII. Carad.

» Bufta V. Cocioc 12/VI. Sal.—Co-
mana 7/ VII. Mont.

» Dobrogea Mn.

» Azuga FI.

» Grumăzești, Costişa, KI. Neamţu,

Carad.

Stânca-laşi 14/VI. Carad.

» Dobrogea Mn.

D= Ca

(Op ds
3

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall. auf der
Balkanhalbinsel ausser Serbien, Kleinasien und
Armenien.

ab. Pluto O. Ungarn |—IV. Bosnien.

ab. Interrupta Ster. Ungarn II. V.

ab. Latoconfluens Kel. Ungarn III.

var. Nubigena Ld. Bucowina, Ungarn 1. II.
IV.

1. Gebiet: Lurn-Severin Hhr.
po siidl. von Tulcea VIII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn. |. II. IV. VI.
Bosnien, Dalmatien, Griechenland, Siidruss-
and, Armenien.

>. Gebiet : Grumăzeşti, Kl. Neamţu 20/VI. bis
VII. Carad. selten.— Comănești in
Coll. Kem.

ebenso Carad.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 597

4333. Punctum O.

4337. Achilleae Esp.

a) ab. Vicrae Hb.

Bucowina, Ungarn I— VII. Bosnien, Herzego-
wina, Westbulgarien, Siidrussland, Armenien.

. Gebiet: Grumăzeşti 21| VII. Carad.
» Comana VII. Mont.
» Tulcea VI. VII. Ma.— Mangalia FI.

OU 59

Galizien, Ungarn 1—III. V. VII. VIII. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostru-
melien, Griechenland, Gallipoli, Siidrussland,
Kleinasien, Armenien.

var. (ct ab.) Dystrepta F. d. W. Bulgarien,
Griechenland, Siidrussland, Kleinasien.

Ende luni bis Anfang August im ganzen
Lande gemein.

b)var. (et ab.) Bellis Hb.i Unter der Stammform hăufig.

e) ab. Confluens Christ.

4342. Exulans lochenw.

4346. Meliloti Esp.

a) var. (et.ab.) Stentzii
Frr.
b) var. Duharica BB.
trans. ad.

ab. Annulata Carad.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel ausser Montenegro
und Albanien. Siidrussland, Armenien.
Cynarae Esp. Galizien, Ungarn Il—IIl. V—VII.
Siidrussland, Armenien.

var. Turatii Stndf. Ungarn I. Dalmatien.
var. Centaureae F. d. W. Wolgagebiet.

1. Gebiet: Caraiman 30|Vl. FI.— Valea Cer-
bului VIII. Soc. Nat.

Ungarn V.

4. Gebiet: Turn-Severin Hhr.

2. » Grumăzești, Kl. Neamţu, Slănic,
Mold. 22|VI. bis 25]VII. Carad.
Comănești in Coll. Kem.

» Comana Mont.

Stânca-lași 24 bis 27|VI. Carad.

» Tulcea Mn.

mp
3

2, » Grumăzești, KI. Neamţu, Slănic
| Mold. VI. und VII. Carad.

598 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

4348. Tritolii Esp.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien,
Dalmatien, Bulgarien, Ostrumelien, Siidruss-
land, Armenien.

1. Gebiet: Azuga 23/VII. FI.— Turn-Severin

Hhr.

2.» Kl. Neamţu, Carad. selten und
local.

5. » Ciucorova VI. Mn.

Sidl. Galizien, Bucowina, Ungarn I. IIl—V.
VII. Bulgarien, Bessarabien, Podolien.

ab. Confluens Stgr. Ungarn II—V.

ab. Orobi Hb. Ungarn III—V. Podolien.

4350. Lonicerae Scheven. 1. Gebiet: Azuga Ende VI. und VII. FI. R.-

4351. Stoechadis Bkh.

b) var. Dubia Ster.
trans. ad.

4352. Filipendulae L.

a) ab. Cyhisi Hb.

e) var. Ochsenheimeri 7.

Vâlcea, Pet. — Turn-Severin Hhr.

2, m KI. Neamţu, Pleschberg, Grumă-
zeşti, Slănic Mold. Anfang VII.
Carad. — Comăneşti L. — Vârful
Barnarului Pax.

3. » Bufta 5|VII. Comana 23|VII. Sal.
Comana VII. Mont.
$. » Tulcea VI. Mn:

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel ausser Montenegro.
Russland, Amasia, Armenien.

Iă Gebiet: KI. Neamţu Mitte VII. Carad.

Bucowina, Ungarn V. Bosnien, Herzegowina,
Dalmatien. Griechenland.

Im ganzen Lande hâchst gemein im Juli und
August.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI.

2. » Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Văratic,
Carad. — Grenţieş. Pax.
3. n Periş 18/VIL Sal.

» Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Văraticu.

trans. ad. s. w. Carad.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 599

4355. Angelicae O.

4358. Ephialtes L.

a) ab.

b) ab

c) ah

d) ah

Medusa Pall.

„ct w. Coronillae
Esp.

„ Trigonellae Esp.

„ Aeacus Esp.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel, Russland und Arme-
nien.

ab. Cytisi Hb. Bucowina, Ungarn 1—V. VII.
var. Ochsenheimeri Z.

Bucovina, Ungarn VIII. Herzegowina, Grie-
chenland.

2. Gebiet: KI. Neamţu, Grumăzeşti, Anfang
VII. Carad.

3. » Bucarest/VII. Comana 25/VII.Sal.
und Mont.

4. » Berladtal VIII. Mont.

Ei luleea Vii: Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien,
Herzegowina, Dalmatien, Bulgarien, Ostru-
melien, Griechenland, Siidrussland.
Transalpina Esp. Ungarn III. IV. VII. VIII.
Bosnien, Herzegowina, Dalmatien, Monte-
negro.

2. Gebiet: Grumăzeşti 17| VII. Carad.

sa liulcea Ma.

2. » KI. Neamţu, Grumăzești, Hango,
Costișa, Slănic Mold. Ende VI. und
VII. Carad. hăulig— Dulcești Horm.
Comănești in Coll. Kem.—Banater
Grenzgebirge Aigner.

3. » Comana Mont.—Periş 14|VII. Sal.
Dadilov VII. Soc. Nat.

2. » KI. Neamţu, Grumăzești, Hango,
Costișa, Slănic Mold. Carad. ver-
einzelt — Dulcești Horm.

E e Tuleea Mn.

2. » KI. Neamţu, Grumăzești, Hango,
Costișa, Slănic Mold. Cara. hăufig.
Comănești in Coll. Kem.

z) » ucarest 8|VII. Sal. Comana 1/VII.
Sal. und Mont.

za » Comana Mont.

600 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

e)var. Peucedani Esp.| = Ah =
Viza 003 | 1. Gebiet: Roterturmpass Czek.
3 e Chitilasa und 5 VII Sal:

f) var. Athamanthae » Comănești in Coll. Kem.

Esp.

i Galizien, Bucowina, Ungarn I—V. VII. VIII.
Dalmatien, Griechenland, Siidrussland, S:- -
birien.
ab. Medusa Pall. Bucowina, Ungarn I- i
Griechenland.
ab. et var. Coromillae Esp. Bucowina, Un-
garn I—V. VII. VIII. Dalmatien, Griechen-
land.
ab. Trigonellae Esp. Bucowina, Ungarn
iiberall. Bosnien, Herzegowina, Dalmatien,
Bulgarien.
ab. Aeacus Esp. Galizien, Bucowina, Ungarn
01 00 Ve
ab. Peucedami Esp. Ungarn II-—V. VIII.
Dalmatien, Makedonien.
ab. Athamanthae Esp. Ungarn II—V.
Sedi F. Buloarien, Gallipoli, Siidrussland,
IKleinasien, Armenien.

Laeta tlb. Ungarn |. III. IV. Dalmatien, Bul-
garien, Gallipoli, Siidrussland, Kleinasien.
Fausta L. Ungarn IV. (1 Stiick).

4388. Carniolica Sc. 1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.—Govora 15/VIIl.
Duma.

2 » Comăneşti L.
3. » Bucarest 14/VI. Sal.— Comana Sal.
und Mont. — Chitila 16/VII. Sal.
hăufig.

5. _» Geb. der nârdl. Dobrogea VII. Mn.
aj ab. Dimieusis H$S. 2. » Grumăzești Carad.

cl » Comana 2|VII. Mont.
f) var. (et ab.) Beroli- 3. _» Comana VII. Mont. — Țigăneşti

nensis Stgr. 5] VII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien.
Herzegowina, Montenegro, Bulgarien, Sii-
drussland, Kleinasien, Armenien.

ab. Dimiensis HS. Ungarn V. Bucowina.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 601

4394. Ampelophaga
Bayle.

4402. Pruni Schiff.

4405. Chloros Hb.
a) var. |etab.) Sepium B.

ab. [et var.) Hedysari FHb. Bucovina, Ungarn
I. Il. V. VI. VIII. Bosnien, FHerzegowina,
Dalmatien, Bulgarien.

ab. Flaveola Esp. Ungarn |.

ab. Amoena Stgr. Ungarn |. Herzegrowina.
var. [et ab.) DBerolinensis Stgr. Bucowina,
Ungarn |. V.

var. Graeca Stgr. Bulgarien, Griechenland.
var. let. ab.) Amasina, Bulgarien.

ab. Vangeli Aig. Ungarn (com. Năgrâd).
Occitanica Vill. Ungarn VII. selten.

116. 1no Leach. 1815.

[Adscita Kirb).

>»

2. Gebiet: Costişa 15 und 28/VII. Carad. —
Banater Grenzgeb. Aigner und
Pavel.

Ei Tulcea Mn.

Ungarn |—III. VI. VIII. Dalmatien, Serbien,
Bulgarien, Griechenland, Wolgagebiet, Klein-
asien.

1. Gebiet: Turn-Severin Hhr.
2 vai Grumăzeşti Ende V. Cara.
5 » Tulcea Mn. Tekirghiol VI. ].

Ungarn nicht selten. Dalmatien, Bosnien, Her-
zegowina, Serbien, Ostrumelien, Griechen-

land, Altai.

3. Gebiet : Măcin 1 bis 1o0/VI. Mont.
a bas Comana 18/VI. Mont.

Galizien, Ungarn |—VI Dalmatien, Ostrume-
lien, Brussa.

var. Sepium B. Bucowina, Ungarn V. VII.
Herzegrowina, Westbulgarien, Ostrumelien,
Griechenland, Siidrussland,

602

BULEIINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

4406. Tenuicornis Z.

4407. Globulariae [HI

4409. Cognata Rbr.

avar. Subsolana Ster.

4412. Budensis Spr.

4414. Statices L.

b) var. Heydenreichii

4416. Geryon Hb.

3. Gebiet : siidlich von Tulcea Mn.

Ungarn I. Il. V. VI. VII. Dalmatien, Herze-
gowina, Ostrumelien, Griechenland, Siidruss-
land, Kleinasien.

1. Gebiet: T.-Severin Hhr.

2. Atiioa Grumăzeşti, Slănic Mold. VI. und
Anfang VIII. Carad. — Comă-
neşti L. — Agapia 22/VII. Sal.

fe 1 Je 3) Cincurova VI. Mn.

Bucowina, Ungarn I— VII. Dalmatien, Bosnien
Herzegowina, Ostrumelien, Siidrussland, Ar-
menien.

5. Gebiet : Mangalia 1o/VI. FI.

Galizien, Ungarn |. Il. VI. VIII. Dalmaten,
Bosnien, Herzegowina, Ostrumelien, Grie-
chenland, Siidrussland.

2. Gebiet: Grumăzeşti Ende VI. Dealul Pufului,
Slănic Mold. Ende VII. Carad.

Bucowina, Ungarn |. Il. Bulgarien, Sarepta.

Im ganzen Lande gemein im luni und Juli.
1. Gebiet : Azugatal FI.
SA 33 Ciucurova VI Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, auf der
ganzen Balkanhalbinsel. Siidrussland, Arme-
nien.

var. Mamnii Ld. Dalmatien, Bulgarien, Grie-
chenland.

„ Gebiet : Grumăzeşti VII. Carad recht selten.
» Comana VI. Mont. und Sal.
» Tulcea VI. Mn.

WOW bn
pt re

Bucowina, Dalmatien, Bosnien, Herzegowina,
Montenegro, Serbien, Ostrumelien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTUNȚE 603

XXXV. Cochlididae.
[Limacodidae |.

728. Cochlidior HI. 1806.

2 Gebiet: Grumăzeşti, Slănic Mold. KI.
Neamţu Ende VI. und VII. Carad.—

Transilv. Alpen Czek.
Tulcea Mn.

4440. Limocades Hufn.

SE »

Bucowina, Ungarn iiberall. Dalmatien, Bos-
nien, Herzegowina, Westbulgarien, Ostrume-
lien, Griechenland, Armenien.

729. Eieterogenea Knoch 1783.

4443. Asella Schilf. 1. Gebiet: Azuga 16|VI. und 1/VII. FI.

Ungarn III. IV. V. VII. Sarepta Armenien.

+XX VE. Psychidae.

730. Acanthopsyche Heyl. 1881.

2, Gebiet : Grumăzeşti 2|VI. Slănic Mold,

4446. Opacella H5.
Carad.

Ungurn |. II]. VI. VII. VIII. Armenien.
var. Senez Star. Ostrumelien, Armenien.
Zelleri Mn. Ungarn 1. VIII. Dalmatien.

132. Pachytelia Westw. 1848.

2, Gebiet: Grumăzești, Slănic Mold. KI.
Neamţu etc. VI. VII. Carad. iiber-
all gemein. — Auf den Bergen

des Bistritzagebietes Pax,

4450. Unicolor Ilufn.

604 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

3. Gebiet: Afumaţi 14/VIII. Cotroceni 5/VI.
Comana 8/VII. Sal.
3 muia ună Golul:
E i Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn iiberall. Dalmatien, bBos-
nien, Herzegowina, Serbien, Bulgarien, Grie-
chenland, Westrussland, Armenien.

4451. Villosella O. 2. Gebiet : Grumăzeşti, Slănic - Mold. KI.
Neamţu 15/VI. and 27/VI. Carad.

= Bilacete uri VS ale

» Tulcea Mn.

On 02

Galizien, Ungarn I-V. VII. VIII. Dalmatien,
Bosnien, Ostrumelien, Siidrussland, Armenien.
Amicta Ecksteini Ld. Ungarn |. II. III. V.
Herzegowina, Ostrumelien.

Uralensis Frr. Siidrussland.

var. Demissa Ld. Bulgarien.

735. Vreopsyche Spr. 1865.

4412. Muscella FE. I. Gebiet : T.-Severin Hhr.
2. » Grumăzeşti 30|/V. ro|VI. Carad.

Bucowina, Ungarn I—V Bulgarien, Central-
russland, Armenien.
Mediterranea Ld. Ungarn VIII.

4418. Atra L. = |

Plumitera O. | 5. Gebiet: Tulcea V. Mn. — Măcin 14/VI.

Mont.
Ungarn 1. III—V. VII. Bosnien. Herzegowina,

Bulgarien, Ostrumelien, Siidrussland, Arme-
nien.

131. Psyche Schri. 1802.

4483. Viciella Schiif. 2. Gebiet : Slănic Mold. Văratic Rpe VIII.
Carad.

4484. Viadrina Stgr.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 605

Bucowina, Ungarn I—V. Dalmatien, Bosnien,
Herzegowina, Bulgarien, Ostrumelien, Cen-
tral-Russland.

2. Gebiet: Grumăzeşti, KI. Neamţu 17|VI. bis
10| VII. Carad.

Bucowina, Ungarn VI.

13S. Sierrhopterix (H. 1822) Kirb.

4488. Hirsutella Hb.

4504. Sapho Mill.

4505. Plumella [IS

4506. Nudella O.

|Gymna Rbr. 1866)

2, Gebiet : Slănic Mold. Rpe Carad.

Galizien, Ungarn |. IIl—V. VII. Bulgarien,
Nordwestrussland.

Graslinella B. Ungarn V. selten.

Apterona Crenulella Brd. Ungarn III. VII.
VIII. Dalmatien, Bosnien, Herzegowina, Ost-
rumelien.

112. Mtebelia Heyl. 1900.

5. Gebiet : Tulcea V. Mn.

Ungarn |. V. VII. Dalmatien, Bulgarien, Ost-
rumelien.

Nocturnella Alph. Siidrussland.

Surientella brd. Galizien, Ungarn VII. Dal-
matien, Bosnien.

Rumânien Cat. Stgr.
Ungarn IV. V.

1. Gebiet : R.-Vâlcea Pet.

2, » Grumăzeşti VI. Carad. hâufig.

3 Bucarest 24|V. Amara 27|VII. bis
11| VIII. Sal. gemein.

4. » Berladtal 1|V. Mont.

606 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Galizien, Bucowina,Ungarn I—VI. Sidrussland.
var, Vestalis Stgr. Ungarn |. Bulgarien,
Siidrussland.

113. Epichnopterix (11. 1822) Hein.

4513. Pulla Esp.

1. Gebiet: R.-Vâlcea Pet.

2) INN E Grumăzeşti V und Ende VI. Slă-
nic Mold. Carad. gemein.

5. Gebiet : Tulcea Mn.

Bucowina, Ungarn ] --V. VII. VIII. Dalmatien,
Bosnien, Serbien, Bulgarien, Ostrumelien,
Siidrussland, Armenien.

var. SSieboldii Reutti. Ungarn V. Bosnien.
Undulella F. R. Ungarn |. VI. Sidrussland.

AU. Psychidea Pr. 1866.

|Bijugis Heyl. 1879),

4517. Bombycella Schiff. 2. Gebiet : Banater Grenzgebiet Pavel.
3

a) ab. Rotundella Brd.

4518. Pectinella F.

» Bucarest Mont. — Dealu Spirei
9|V. Sal.

Grumăzești 28| VII. Nagy-Sândor
Anfang VIII. Carad.

4. » lași IE:

LI)
3

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VII. Dalmatien,
Bosnien, Herzegowina, Siidrussland, Brussa.
ab. Rotundella Brd. Ungarn VII. Bosnien.

2. Gebiet : Grumăzeşti 19/VI. Nagy Sândor

Carad.
dei 2) Bucarest Mont.
4. » laşi bă
E, Io Tulcea V Mn.

Galizien, Ungarn |. IV. V. VIII. Bosnien,
Dalmatien, Sarepta, Armenien.

var. Periucidella Brd. Ungarn VIII. Dal-
matien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 607

115. Fuinea (Hw.) Stph. 1829.

4526. Crassiorella Brd. | 2. Gebiet: Slănic Mold. Anfang VII. bis
Aifinis Reutti. 17]VII. Carad.

Galizien, Ungarn |. V. VI. Dalmatien, Bos-
nien Herzegowina, Ostrumelien, europ. Tiir-
lei (Prinzeninsel).

Reticulatella Brd. Flerzegowina, Dalmatien,
Sarepta, Brussa.

Comitella Brd. Bucowina, Bosnien, Armenien.

4527. Casta- Pall —|] 2. Gebiet: Grumăzeşti V. und VII. Carad.—
Intermediella Brd. Von Dorna bis Broşteni Pax. sehr
Nitidella Hofm. | hăufig.

Bucowina, Ungarn l—V. VII. VIII. Dalmatien,
Bulgarien, Griechenland, ? Sarepta, Brussa.

4529. Betulina 7. 2. Gebiet: Grumăzeşti 3|VIL. Slănic Mold.
Carad. hăufig.

Bucowina, Podolien, Westrussland.

716. Bacotia Tutt. 1899.

4531. Sepium Spr. 2. Gebiet : Grumăzeşti, Kl. Neamţu Mitte VI.
Rpe IV. V. VI. Carad.

Galizien, Ungarn VII. Westrussland.

AXĂ VIE. Sesiidae.
117. Wrochiliuna Sc. 1777.

4532. Apiformis Cl, 2, Gebiet : Grumăzeşti von 3 bis 1o/VII. în
Anzahl. Slănic Mold. 17/VII. Ca-
rad, — Comănești in Coll. Kem,

605 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTUNȚIE

Bucowina, Ungarn iiberall. Bosnien, Herze-
gowina, Serbien, Westbulgarien. Ostrumelien,
Brussa.

ab. Sireciformis Esp. Ungarn |. V.

ab. Tenebrioniformis Esp. Ungarn |. II.
TV |

4536. Melanocephala 2. Gebiet: Grumăzești S/VII. Carad.
Dalm.
Ungarn |. sehr selten. Sarepta.

11S. Sciapteron Sier. 1856.

4538. Tabanitormis Rott. 2. Gebiet : 25/VI. Puppe Carad.
3. m Chitila 18]VIL. Sal.

Galizien, Bucowina Ungarn I—IV. VII. VIII.
Dalmatien, Serbien, Bosnien, Centralrussland.
var. Rhingiaeformis Hb. Ungarn |.

119. Sesia F. 1775

4546. Spheciformis Ger- 2. Gebiet: Grumăzești Carad. — Broşteni-
ning. Barnar Seemann.

Galizien, Bucowina, Ungarn |. II—V. VII.
Herzegowina, Siidrussland.

4549. Mesiaeformis HS. 2. Gebiet: Banater Grenze Viertl.

Ungarn V. selten. Herzegowina, Sarepta.
Andrenaetormis Lasp. Ungarn ]. III. Bos-
nien, Siidrussland, Kleinasien.

4551. Cephitormis O. 1. Gebiet: Azuga FI.
ela 2 Văratic 5/VIII. Kl. Neamţu Ca-
rad.— Agapia 22/VIII. Sal.

Galizien, Bucowina, Ungarn II. III. V. VII.
Dalmatien, Griechenland.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 609

4552. Tipuliformis Cl.

4555. Vespitormis L.
Asiliformis Rott.]

4557. Myopaetformis
Bkh.

4563. Culiciformis L.

4573. Ichneumoniformis
F.

2. Gebiet: Grumăzești V. Carad. sehr hău-
fig.— Comăneşti in Coll. Kem. —
Broşteni-Barnar Seemann.

Bucowina, Ungarn nicht selten. Dalmatien,
Bosnien, Herzegowina, Serbien, Ostrumelien,
Siidrussland, Armenien.
Conopiformis Esp. Bucowina, Ungarn |. II.
VII. Dalmatien, Sarepta.

1. Gebiet: Azuga 12/VII. FI.

2 » Grumăzeşti 7 |V. bis 1/VI. Carad.

ERE Mogoşoaia 25/VI. Sal.— Comana
14| VII. Mont.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall. Dalma-
tien, Herzegowina, Serbien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Kleinasien.

2. Gebiet: Grumăzești Mitte VI. Carad.

Ungarn |—V. VII. Dalmatien, Herzegrowina,
Serbien, Griechenland, Siidwestrussland.
Typhiaeformis Bkh. Dalmatien.

>. Gebiet: KI. Neamţu Rpe Ende VIII. Ca-
rad. — Broşteni-Barnar Seemann.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—IV. VIII. Dal-
matien, Bosnien, Serbien, Siidrussland, Ar-
menien.

Stomoxyformis Hb. Ungarn I. Il. III. V. Ost-
rumelien, Sarepta, Armenien.
Formicaeformis Esp. Ungarn I—V.VII. Dal-
matien, Bosnien, Griechenland, Siidrussland.

2. Gebiet : Văratic 1 und 5/ VIII. Grumăzești
17| VII. Carad.

Ungarn I—III. V. VII. VIII. Bosnien, Dal-
matien, Ostrumelien, Griechenland, Arme-
nien.

610 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

4580. Masariformis O.

4586. Annellata Z.

a) ab. Omybeliformis HS.

4587. Empitormis sp.

4592. Astatiftormis IS.

var. Megillaeformis lb. Ungarn |. VIII.
Griechenland.
Uroceriformis Tr. Ungarn |. VII. Dalmatien,
Bosnien, Herzegowina, Bulgarien, Griechen-
land, Syrien.

4. Gebiet : Stânca-lași VI. Carad.
ie UE) Tulcea VI. Mn.

Ungarn 1. II. VI. VIII. Dalmatien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Siidrussland, Griechenland,
Kleinasien.

3. Gsbiet : Comana 8 bis 22/VII. Mont. —
23| VI. Sal.

AN Stânca-lași 24 bis 27|VI. Carad.

(se (că Tulcea VII. Mn.

Zi AN Stânca-lași 24 bis 27/VI. Carad.

Galizien, Ungarn I—VII. Dalmatien, Bulga-
rien, Ostrumelien, Griechenland, Siidrussland,
Kleinasien, Armenien.

var. (et ab.) Ceriaeformis Ld. Bulgarien, Ost-
rumelien, Griechenlan 1], Kleinasien.

ab. Minorata Stgr. Ungarn |. IV. VII.

ab. Oxybehformis HS. Ungari: l—VII. Bos-

nien, Ostrumelien, Siidrussland, Armenien.

1. Gebiet: T.-Severin Hhu.
20 Grumăzeşti V. VI. Văratie VII.
Carad. hăufig.-Agapia 22| VII. Șal.
201 ip Comana 24/VII. Mont. — Bufta,
Țigăneşti VII. Sal.
» laşi Cosmovici.
ui nordl. Dobrogea Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn iiberall, in allen
Balkanlândern, Siidrussland, Kleinasien, Ar-
menien.

2. Gebiet: Văratic VII. bis 11/VIII. Carad.
hăufig.
Ep Stânca—laşi 27| VI. Carad.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 611

4593. Triannuliformis
Frr.

4598. Stelidiformis Frr.

4604. Bibioniformis Esp

4605. Muscaeformis

View.

4606. Leucomelaena 7.

4608. Alfinis Ster.

Ungarn l—IV. Bulgarien, Ostrumelien, Siid-
russland, Amasia, Altai.

2. Gebiet: Stânca-laşi 26|VI. Carad.
pe: Ciucorova Mn.

Ungarn 1. Il. VI. VII. Dalmatien, Bosnien,
Herzegowina, Ostrumelien, Griechenland,
ISleinasien.
Doleriformis IS. Ungarn VII. Dalmatien,
Bulearien, Griechenland.

Colpiformis Ster. Ungarn VII. Griechenland.

2. Gebiet: Grumăzeşti 12/VI. Carad.

Supa Comana, 8 bis 14/VII. Mont.
Ungarn, ]. II. VIII. Dalmatien, Siidrussland.
var. Icteropus HS. Ungarn I. (Budapest) Dal-
matien, Siidrussland.

Lanipes Ld. Ostrumelien.

Agadistitormis Ster. Sarepta.

„1. Gebiet: Lurn-Severin. Hhr.

53 A Tulcea VII. Mn.

Ungarn I. Il. VI. VII. Ostrumelien, Sii lruss-
land, Armenien.

2. Gebiet: KI. Neamţu 11| VIII. Carad.
TIN Comana 2|VII. Sal.und VI. Mont.
APTE, Stânca-laşi VI. Carad.

5 » Tulcea VII. Mn.

Galizien, Bucowina, Ungarn l—IV. Dalmatien,
Central und Siidlrussland.

2, Gebiet : Grumăzești Carad.

Ungarn |. selten. Dalmatien, Ostrumelien,
Griechenland, Kleinasien.

2. Gebiet: 17/VI. Cărad.

Ungarn |. VII. Dalmatien,

612 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTANȚE

4610. Aerifrons Z.

4612. Leucopsiformis
Esp.

4629. Chalcidiformis Hb.

a)var. Schmidhiif ormis
Big ce

2. Gebiet : 17] VI. Carad.
Dalmatien.
2. Gebiet: KI. Neamţu 2/1X. Carad.

Galizien, Ungarn Il. VII. Bulgarien,
Alysoniformis HS. Dalmatien, Ostrumelien,
Kleinasien.

Chrysidiformis Esp. Ungarn V. VIII. Dal-

matien.
Minianitormis Frr. Dalmatien, Ostrumelien,

Griechenland.

3. Gebiet: Comana VIII. Mont. und ].
i da Tulcea VII. Mn.
23 Vhirea Stânca-lași 14 bis 27/VI. Carad.

Ungarn |. IV VI. Serbien, Siidrussland,
Kreta, Armenien.

var. Schmidtiiformis Frr. Ungarn VIII.
Dalmatien, Bosnien, Serbien, Ostrumelien,
Griechenland.

750. Membecia HI). 1892.

4632. Hylaeitormis Lasp

„1, Gebiet: Spiraia 15/VIII. FI.
Di A KI. Neamţu 5/VIII. Carad.

Galizien, Bucovina, Ungarn 1. II. IV. V. VII.
VIII. Dalmatien, Herzegowina.

151. Paranthrene Hb. 1822

4634. Tineitormis Esp.
a) var. Brosiformis Hb

5. Gebiet: Nărdl. Dobrogea Mitte VII. Mn.
selten.

Ungarn |. Dalmatien, Ostrumelien, Griechen-
land, Brussa, Kleinasien.

var. Brosiformis Hb. Ungarn |. Il. VII. Bul-
garien, Brussa, Lydien.

Myrmosaeformis HS. Ostrumelien, Griechen-.
land, europ. Tiirkei.

ab. (et v.) Cingulata Stgr. Griechenland,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 613

644. Cossus L.

550. Terebra F.

685. Caestrum [Hb.

589. Ulula bkh.

XX X VERBE. Cossidae.

152. Cossus FE. 1794.

1. Gebiet: Azuga VI. und VII. FI.—R.-Vâl-
cea Pet.

ao Grumăzeşti, Kl. Neamţu, Slănic
Mold. VII. und VIII. Carad. sehr
hăufig.— Broşteni-Barnar. Tarniţa
Pax. Seemann.

3 pia Bucarest 16| VI. Mont.—Periş9|VI.
Cioru-Gârlei 12|VII. Bucarest VII.
und VIII. Sal. nicht hăufig.—

4. » lași L.

Bucowina, Ungarn iiberall. Dalmatien, Bos-
nien, Herzegovina, Bulgarien, Ostrumelien,
Griechenland, Siidrussland, Armenien.
Balcanicus Ld. Ostrumelien.

2. Gebiet: Grumăzești 10|VI. Carad.

Ungarn VII. VIII. Bosnien, Siidrussland, Ar-
menien.

758. Mypopta Il. 1822,

3. Gebiet: Bucarest Mont.
Sau) ed Tulcea VI. Mn.

Ungarn I—III. V. VIII. Bulgarien, Ostrume-
lien, Siidrussland, Kleinasien, Armenien.
Thrips Hb. Ungarn V. VII. Siidrussland, Ar-

menien.

759. Dyspessa [II 1899,

[kndagria b. 1834)

5. Gebiet. Tuleea V. Mn

6414

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Bucowina, Ungarn I—III. V. VII. VIII. Dal-
matien, Bosnien, Bulgarien, Ostrumelien, Grie-
chenland, Siidrussland, Kleinasien, Armenien.

161. Phragmataecia Newman 1850.

3. Gebiet: Afumaţi Habich. — Bucarest 3/VI.
Sal.— Ploieşti 31/V. Habich.
5. » Tulcea Mn.

41413. Castaneae lb.

Ungarn ]. VI. VII. Mittel und Siidrussland,
Armenien.

162. Zeuzera Latr. 1804.

„Gebiet: R.-Vâlcea Pet.

4718. Pyrina |. 1
2. » Grumăzești 27|VII. Carad.
3.» Bucarest. 1|VII. und 26|VII. Periş
15]VI. Sal.— Bucarest 2/VI. Mont.
4. » Stânca-laşi 27/VI. Carad. — Ber-

ladtal VII. Mont.

Bucowina, Ungarn iiberall. Dalmatien, bos-
nien, Herzegowina, Serbien, Bulgarien, Ostru-
melien, ( riechenland, Lydien.

XA RES. Erepialidae.
161. Mepialus FE. 1775.

4726. Humuli L. 1. Gebiet: Azuga VI. Caraiman FI.

2) KI. Neamţu 3/ VII. Ceahlău Anfang
VIII. Carad.— Comăneşti L.— Roterturmpass.
Czek.

Galizien, Bucowina, Ungarn I—VI. Bosnien,
Westbulearien, Mittelrussland, Kaukas, Ar-

...
MeNIen.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 615

4727. Sylvina L.

47130. Fusconebulosa De.
(Gcer. — Velleda Hb.

41736. Carna Isp.

4138. Lupulina L.

a) var. Dacicus Carad.

4143. Hecta |.

I. Gebiet: Scăeni IX. Soc. Nat. — Sinaia IX
Canisius.

2. » Grumăzeşti Kl. Neamţu, Văratic,
Slănie Mold. Ende VIII. und IX.
Carad. nicht hăufig.— Văleni Horm.
— Comăneşti L.

Bucarest Mont. und Sal. — Periş
24) VIII. Sal. :

93
=

Bucowina, Ungarn 1—V. VII. VIII. Dalma-
tien, Bosnien, Herzegowina, Serbien, Siidruss-
land, Amasia, Armenien.

2. Gebiet: Transilv. Alpen Czek.

Galizien, Bucowina, Ungarn III—VI. Podo-

lien, Siidwestrussland.

ab. Gallicus Ld. Bucowina, Bosnien.

1. Gebiet: Azuga FI.

2,» Comăneşti L.— Transilv. Alpen
Czek. — Răreu VII. Horm.

Galizien, Ungarn III—VI. Bosnien, Ural.

2. Gebiet: Grumăzești, Kl. Neamţu 26/V. bis
Ende VIII. Carad. hăufig.— Co-

mănești in Coll. Kem.

Ungarn |—V. VII. VIII, Dalmatien, Bosnien,
Kaukas.

[. Gebier: Azuga 13/VII. FI.

2, > Grumăzeşti 3/ VII. Carad.— Comă-
neşti |.. — Banater Grenzgebiet.
Viertl.

Galizicn, Bucowina, Ungarn 1l—VI. VII. Bos-
nien, Wolgagebiet,

616 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

UEBERSICAT DER RUMANISCHEN LEPIDOPTERENFAUNA NACH FAMILIEN GEORDNET

i Papilio ni ae RISE RI 0 Ea e 5
9. $Pheridprezi 07 SARE e m pat i ao 14
32 Nyimphalidaei EP an So aaa ii .85
A Pibythei dace a e 1
5. Erycinidae sit pt 0 să MOS IE aci edu arde 1
6.4 ycaenidae 5 SR i e mata te i 4.6
ya lesperate ae IS DR E NU A IEDAi TO
8. Sphingidae 1 Ma e cico a Ei e e PUI te La 320
95 INotodontidae 31
10. Thaumetopoeidae. NUL 7 Ea D a E 2
119 9Iey mantra CR N 0 e N e ee 16
[Ola siucarm pila e RR a DN a UA 16

13. Endromididae .

14. Lemoniidae .

15. Saturniidae . .

48. Drepanidae . ar ae

90 hi dida ei e

94. Noctuidae

93. Cymatophoridae .

94. Brephidae AMA a A Mea Bai e Me ala

25. Geometridae . . . - aie ae se Aia

og. Nolidae

29. Cymbidae

30. Syntomidae .

34. Arctiidae .

3:3. Zygaenidae .

35, Cochlididae .

36. Psychidae

37, Sesiidae .

38. Cossiidae. Atel e PAI în: iat

500 Elepraida CR : i Do Due 6
Zusammen . . 1115 AĂrten

b
I95)
i.e)

IS) 2 cp
ON PE OWPINI NE-AU n =

9 —

ohne Beriicksichtigung der Varietăten und Aberationen.

—————..d_—

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE : 617

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTII
LUNA MARTIE 1910 st. n.
Director: N. COCULESCU.

Inălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

2 Temperatura me- | az so.|| Temp. || 3 Mani NEI E
za z5E anului CP i sealali zE EL s9 Estera. a s e leg SE :
= 552 | 52| SEE —| 2%] 2 8 |sElsales FENOMENE DIVERSE
sisszsl ||. = | 3 |S2l25|32Adâncimelzo| e a |=lse|a5
SEsl E |£ |£ | |s| ese Else — 2 ZE |5.la« les
-|=|z|z|2 |2lg |z5 *jem. em] z || > s 5" |
|
5.410.5| 3.4] 7.4)5.9| 87) 3.516.7]-1.0) 6.7] 6-2 5] ENE | 7.0) —[0.9|—
0.6) 3.7|-0.9| 4.64.0| 82| 0.112.6|-5.9| 5.1 6.2] 63| exe [4.4] —[0.6|—
0.| 4.8|-3.2| 8.0)3.5| 72| 2.80128|-9.5| 3.7] 5.7] 5.3| exe [24| — [0.9|—ra
1.8| 6.3]-1.3 7.6)3.5| 67) 8.215.5|-7.5| 3.7] 5.4] 5.7] exe [3.8] —[[1.4|—%a
.2) 1.9] 6.6]-2.0 863.4 63| 4.9)17.6|-7.5| 3.4] 4.9] 9.0] ww |2.9| —[1.2|—
61.7) 4.0) 7.9| 0.7] 7.2)4.5| 70| 2.9)15.0|-5.7] 4.3] 5.0| 9.7] Var [1.3] —[0.8|—
3.4] 75| 24| 5.4142) 70) 4 4[18.0]-3.0] 4.9] 5.2 6.3] exe |4.3[0.7[1.2]014-14'15,001415-17
1.3| 2.6|-3.5| 6.4)2.5| 60| 6.9[17.8|-8.2] 3.4| 5.2] 6.7] exe [5.1] — |1.9|27%*9"50-11»45
12| 3.4|-3.8| 6.9)2.7| 62] 7.2015.9-7.6| 2.9| 4-8] 4.3] ex |3.1|0.0|0.8|%X 710-840
1.3| 82|-3.9112.112.9| 574 3.7|19.8|-10.1] 3.0| 4.6| 6.0 ww |4.9| — [1.0|—%a
2.4] 7.4|-2.6| 9.7)2.5| 46111.0|18.9]-10.9] 3.5] 46| 03| exe [3.2] —['1.:5|—%a
3.4110.1]-3.043.1|2.8| 48/11.6[26.4-12.2] 3.8| 4.7] 0.0) mwsw |1.3] —]|1.8j—a
3.5)12.8]-3.3116.12.8| 45111.6|28.0|-11.0]] 4.2] 5.0] 0.0] Var |1.4|—[|1.8|—%a
6.6/16.2|-3.0)19.213.4| 4410.430.0]-11.5] 5.2] 5.2] 4.3] swsw| 2.0] — [3.7] a
62.7) 8.5/16.0| 0.6/15.414.5| 54| 4.9)26.3]-7.3] 6.5| 5.7] 8.0 exe |2.1] —[1.9|—
8.0|14.6| 1.7[12.9|5.1| 63) 1.0|24.8]-6.4| 7.2] 6.2] 9.7] wsw [2.3] — | 2.0]-a-%a
10.3)19.4| 4.4(17.7)4.8| 54| 9.9|34.0]-6.0| 7.9] 6.6| 2.7] wsw |2.9| —[2.8/|-a%a
10.5119.2] 4.0145.2)5.4| 57] 6.0|34.3)- 4.4] 8.9] 7.2] 6.7] wsw [2.3] —|2.0]-a0a
2.1149.4] 6.0113.4)5.8| 53 8 642.7 0.3)10.3| 7.8] 7.0) ssw |2.0]| — 2.32%. D%
11.9)20.2| 3.417.4|5.5| 51) 7.3|35.0) 1.010.8| 8.5] 4.3] ese [29| — 48-a?
8.014.0| 4-9] 9.1/7.3| 88| — |20.0|-2.2[10.0| 8.9h10.0| une [5.5[3.50.5|99-10%5,0%17%50-21,22050 24"
7.0) 8.8| 64| 2.7)5.9| 78) — 114.0) 2.2] 8.9] 8.7[10.0| e [7.2|1.0|0:6 900'-21:,43h- 14, y79h.30-1610
7.3110.4| 5.4] 5.047 61) — [24.4] 0.7] 8.4] 830.0] xrussw | 2.4] — | 1.4|—
3.9) 6.6] 1.9| 4.715.0| 81 —[17.81-4.0] 7.3| 8.4]10.0| exe |6.4[7.6|0 4]000%25-8'50.930-1410,14115-14)
5.2] 8.6] 2.9| 5.703.4| 51) 9.4118.7]-2.6) 6.5] 7.5] 5.0] Ene |8:5|— | 4.8|975E4"-1c"50
5.9]41.0|-0.2144.213.6| 50)10.8]29.2|-6.8]] 6.4] 7.3] 5.7] wsw | 4.4] — 2.4 |ra?a
6.7|13.8|-0.3114.414.0| 54| 8.6/30.5-7.1| 7.5| 7.5) 3.0) nese [2.2] — | 1.4] —
5.6115.0)-1.3 16.544-4| 60) 9.3125.8/-8.1| 7.9| 7.6) 4.0| wsw |5.5|3.1|3.1|—u p7121-18"45, 3021-24
24| 7.2]-2.5| 9.713.5| 63) 5.9)21.0)-4.0| 7.2] 7.8] 3.7] Var [1.9] 0.4| 1.1|[2894.X%01-4"30
4.2)10.0)-4.3141.304.6) 74) 2.0)25.2)-6.6] 66| 7.5] 8.0] Var |2.7]—|1.2|—”a
5.8/10.5| 1.0 9.544 64| 22|25.0|-4.5| 6.9] 7.4] 9.7| ee [5.0| —[1.4|—
5.0)40.7] 0.3110.414.2] 62412.1192.9)- 5.6] 6.2] 6.5] 5.9] exe 13.646.345.4)

Luna Martie, prima lună a primăverii, a avul in general la Bucureşti un timp frumos-— mai alos în cele dintâiu două decade,
vhbisnui! de cald şi cu mal puţine precipitațiuni atmosferice. Temperatura lunară, 50, este numai cu o jumătate de arad nai ridicată
ca valoarea normală și cu un grad ca aceea a lunii p lente, care a fost extraordinar de caldă, De la 4574 această Llemporaluriă a
pacila! la Bucnrești Intre PA 41882) și —205 (1875), C a făcut ca temperatura lunii de care ne ocupiun si lie atăt de coborit,
su tot timpul cald din unele zile din a doua şi a treia decadă, a fost timpul rece de ln 8 lu 11 și de la 24 la finele lunii. Intwadovăr,
in aceste zile și mai cu seamă In acelea ce au urmat zilei de %, când a căzut zăpadă destul de ubondentă, temperatura su coborit
mult, valorile mijlocii ziluice Hind cu 10 la PP mal mici ca cele normale corespunzătoare, Temperatura minimă abaolută, —3.09, a uvul
ine în ziua de 10, jar acea maximă abrolută, 2002, In ziua de 20, In alţi ani, de la 1877 incoace, termometrul su ridicat în Martie pâni
la 2704 in 18% jar cu un an mai târziu el s'a coborit la —19%, Au ont 16 zile 'cu Inghej, tocmai câte sunt în mod normul. Nu u
lost nici a zi de iarnă, pe când în general sunt două. Totalul precipitațiunilor utmosferice, 10 mim, cu 000/p mui mic ca col ee no
adună de obicelu în Marile. De la 48% incoace, adică în interval de 46 de ani, numai În 7 ani ucenantă lună a font si mai lipalta de
Ei pitauani atmoalerice ca acum; cea mal mică cantitate de apă adunulă a loal 10 mm în 4531. lu scara de 95, după o zi Lrumonau

relativ caldă, timpul s'a cit brusc și a început a câdeă ninsoare ca În toiul lernel, continuând și după miezul nopţii; ou ua dat un
4 de zăpadă de î em grosime, dar s'a topit repede, De obicelu în Martie avem 4 zile eu ninsoare, lar în 6 zile pământul rămâne
rii ca zăpadă. Presiunea atmosferică lunară, 755 min, este cu h mm mai mare ca valoarea normală, Coloana biromolrică n va»
i între 767 mm în ziua de A gi 74 mm În zina de 94, Direcţiunea dominantă a vântului a font [NI 4Urhvițul), Ba aullut în pro=
Viape de aproape 100/g si a atins cea mal mare luțeală din cursul aceatei luni (1% metri pe necunda) în ziua de 25, Umezonla aa
ui a fost cu 420/g mal mică ca In general. Cerul obisnuit de inuorat, Heparlizale după pradul'de innorare, nu log 4 zile nonine, Ab
case şi 10 acoperite, pe când în mod normal munt respectiv 9, 10 ni 12 de anomenea zile. Sourele mu arilat în 27 de zile pe o du-
totală de 472 ore: de obicelu el ntrâlucegie 426 de ore în Zi de zile In 9 zile wa notat bruma, lar în 0 vouă, Vogotaţiunea care
sase foarte malt incă din luna lrecată, a font oprită din avântul co-pi lunne de timpul rece din cole doua perioude dim ncouată
Coraul și ulmul au inflorit, lar unii pomi fructileri ca: zarzării, cainii, prunii, ete, n tinele lunii sunt apronpe de inflorire. Găum=
au inverzii. Semăânăturile, atât cele de toamnă cât şi ccle de primăvară, sunt lonrie humoave şi viguroune, Urâul din pureul Ob=
atorulul a fost tuns din caaza prea marei sale creșteri, Orzul semânat În ultima decadă n lunii precedente n răpărit cale ju-
tea acesteca. Viile s'au densgropat

618 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

OBSERVAȚIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI

LUNA APRILIE 1910 st. n.
Director: N. COCULESCU

Inălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

i a El Temperatura Une; =a 3 a | 'Temp. |z ie îVanta |£ E e

| ca a. £| aerului CO aerului 25 = 3 5 9 solului cz a vei ERE = E
2522] au] se ea a || = E 22| E ea FENOMENE. DIVERSE
SI EI S & | Şi || 23 E|Adancimelzo| e E 25| 5 [es

2Ea| e | |£|=|s | |o2l"EleEl —r—le |3 E |==] = Isa
ie || SA a | 3222 Vl er, |6 ca, z 3
1|760.9]| 1.4] 6.9] 0.6] 6.3] 4.6] 92] lu 6.4] 7.410.0| Ex la 3.30.4]|,721030-31..X06%40,p19%40-16:45
2] 64.8] 2.9] 5.0| 0.8| 4.2] 3.9| 67] — | 9.8]-2.5] 49| 6.8[10.0| exe [3.3] 0.7|0.8/00-3250,/774015-10h95
3] 66.5] 4.0]10.0|-1.5]11.5| 4.3] 65| 9 2|26.4-8.0| 5.3| 6.4] 3.3] se 13.0) — |0.8.—0a
4] 61.1) 6.3]10.7| 1.6] 9.4] 5.0| 65| — |20.2||-4.0| 6.4] 6.6100] exe 12.7] — 1.5) 9023)25-24i
5|| 56.7] 9.7|16.4| 4.0[12.4|| 7.2] 7411.6|28.3|-2.8]| 8.4] 7.4] 2.0] wsw 12.0] 4.41 1.6) 9%0"-0:30,2h10-3/145
6 52.5|12.0|21.8| 3.9]17.9] 7.1 . 65] 9.6|34.0 -2.5|10-1 7.9] 3.7] “ese [9.7] —|1.9]-a-*i,420b-p
7! 48.8|12.3]18.7| 3.6/15.1]| 6.2] 54 9.9]35.1|-0.4111.6| 8.9] 3.7 wsw [3.3] 0.4 2.5|9%6135-6045., 7121 16h
3] 49 0|11.9)17.2| 7.1ho.4]| 5.8]. 5413.0|36.0]| 1.2]h2.0| 9.6] 0.3] wsw 15.7] — |5.6)-204. 7755-1740
9) 49.7|10.117.8| 3.014.8| 6.2] 63[10.140.0|-2.5]11.8/10.0| 2.7] wsw 12.0 — | 1.8]-ata
10) 48.10.0h17.6| 2.5h5.4 6.2] 65| 5.7|35.9]-5 0l|11.710.3] 7.0) exe - [1.7] 04]|1.4)-aa,

i KE ral 9.5h4.6| 7.5] 4.4 7.7] sa] o.5)6.8]-2.4h1,2ho.1h0.0] se [3.7] 9.9 1.1e02'55-11:45,2019%40-p.9%p
19) 51.6] 7.5|10.4| 5.9] 4.2] 7.2| 91] — [[14.0]| 3.2110.2110.2]| 7.7] exe,sse[1.3|13.1]0.2|9%410"-1"50, 9031-5:20,41:20 7155,
13| 52.3] 8.7|15.6| 1 3|14.3]| 6.1] 66|13.2|27.4]-3.8|10.0] 9.7] 2.7] wsw [27] —|2.4|—
14|] 52.8|13.0|24.41| 3.1|18.0] 6.9] 56|10.9|35 2|-2.9111.2| 9.9] 4.7] wsw [1.3] — |2.4-ata
15| 49.7[18.1|26.3]10.7]15.6| &.3| 50| 7.9]41.0]| 4.2]13.8/10.7] 6.0) sse [1.0] — | 2.5]-n-0a
16| 48.5|19.0|25.3112.612.7| 8.0| 47] 9.3141.0]| 6.5|15.4[14.8] 4.7] wsw [3.3] — 14 s|—
147| 46.417.5|26.9]11.4]15.5] 8.0] 51|] 9.442.2] 4.5|15.4[12.5| 4.7] sse [1.7] — |2.6]-a-0a ;

M8| 45 6|14.7118.6]10.0| 8.6] 8.7] 65| 0.424.8]] 2.914.9]12.6|| 7.7] exe |2.7] 0.6 1.8) 0%10'40-10150,41"-14015,

19] 47.5|14.0|20.0]14.5| 8.5| 9.0| 74 5.8|33.9]| 5.714.1]12.6] 7.0] uxe |2.3] 2.0)2.6)9%625-7:37,901047h15-17130,4%
20) 46.1]|14.4]21.5| 5.9|15.6|| 8.8] 66/10.3|41.0|-1.2)14.1]12.6]| 3.3) wsw [1.7 2.8|-a!a :
21|] 49.410 5/15.3| 8.5],6.8)] 71| 75) 0.626.411] 4.5)13.7119.7|10.0| wsw 11.3] 2.10.9]905:10-1045,20'15-20130

29| 18.9]12.3]1R.0| 7.3]10.5] 7.0] 631| 6.3|36.0]| 1.013.2119.5] 6.3] wsw [1.0] 0.1] 1.6/(D919'50-p

23| 47.511.249.0) 4.5|14.5] 7.6] 721| 3.2|32.6]|-1.5113.0|12.4|| 9.3] wsw 11.0] 2.9] 4.5/-a1a, 9%16n15-20:50

24] 53.3] 9.9415.1| 5.5| 96] 4.4] 44112.9|32.0]| 0.7113.1112.3]| 3.0] xwaw [1.0] 0.8|1.6|—

25] 53.411.5|20.3| 2.1]18.2]| 4.7] 43|13.8|38 1|-4.613.0112.2]| 0.0 se,sw ]0.3] — || 1.9|—ta

26| 53.5|14.4|23.9| 4.7[19.2] 7.3| 5612.746.0|-0.4|14.41]12.5| 0.7] exe,esc]1.3]| — || 14.4|-a ta

21] 51.5|14.8|24.5| 6.4118.4]| 8.2| 67| 7.8|46.2]| 1.3|15.3113.0| 7.0] exe . [2.0] 4.5) 1.7|-04a,9012091915-22:20,19412
28] 52.413.1|19:4| 8.9/10.21| 6.6] 57[12.3|33.2 4.415.7]13.3| 2.3] wsw 13.3] 0.9] 4.1] 713210-17,45

29] 56.9]11.2117.8| 2.7[15.1|:5.3| 49]14.0140.4]-3.5|14.3/13.4|| 0.7) wsw [1.3] — 2.1]-ata

30| 54.810.9]16.7| 5.0|11.7| 7.5| 74| — [22.8] 1.0]12.6113.3]10.0| ese 13.0) 0.3] 1.4]9%13'50 14"35,18"35-18"50

Î 52.2|11.2|17.6| 5.4]12 2] 6.7] 64220.4]31.3]-0.3]111.91*0.71| 5.4] pe wsw [2.2145 859.4

Luna Aprilie :910 la Bucureșii a fos! în general obişnuit de caldă, cu tot timpul rece care a fos! in unele zile din cursul ei.
Precipitaţiunile atmosferice au căzu! la timp şi în cantităţi mulţumitoare. Temperatura lunarii, 1102, este numai cu o jumătate de
vrad mai ridicală ca valoarea normală. De la 1871 încoace această temperatură a variat intre 1401 (1872) şi 700 (1593). Ceeace a lăcul |
ca temperalura acestei Inni să fie lotuş mai ridicată ca valoarea normală, cu tot timpul rece din primele 4 zile şi din acelea de la
12 la 13, 23 la24şi 29 la 30,a fost timpul cald din cele două per'oade de la 6 la 1 şi de la 14 la 20, în cari temperaturile zilnice au
fost cu 2 la 8 mai ridicate ca valnrile normale corespunzătoare. La 45 a lost ziua cea ma! caldă, cu toate că temperatura maxi
absolută, 2609, s'a înscris în ziua următoare. Prima zi a lunii în care a căzul pulini ninsoare a fost ziua cea mai rece, temperatură
minimă absolută — 1%, înscriindu-se după 2 zile. Alăl această din urmă lemperalură, cât şi cea maximă absolută sunt cuprinse În
limite normale, căci în alți ani, de la 1577 incoace, termometrul sta ridicat în luna Aprilie până la 3207 în 1859, iar în 1882 s'a coborit!
la — 600. Am avul o singură zi de îngheţ şi 3 zile de vară. Inţelezem prin zile de insheţ acelea în cari termometrul atinge sau se
coboară sub 00, iar prin zile de vari acelea în cari termometrul atinge sau depăşeşte 25 De obiceiu în luna Aprilie aveni 3 zile din prima
categorie şi 2 din cea de a doua. Cantilntea totală a precipilaţiunilor atmosferice, 46 mm, este normală. Au fos! 16 zile cu cantități
apreciabile de apă : la 1 şi 2 apa a provenit din puţină ninsoure, care sa topit repede. Lu 1U, şi mai cu deosebire la 27, ploaia a fost
însoţită de puternice manifeslaliuni eleclrice. Presiunea almosferică lunară. 752 mm,.a fost de asemenea normală. Coloana barometrică
a varial în cursul acestei luni între ;68 mm în ziua de 3, şi 74% mm li 20. Vânturile dominante au fost Crivaţul ENE) şi Austrul
(WSW), cari au suflat în proporțiuni egale de câte 330/p din numărul lolal de observațiuni. Vânt tare a suflat în 6zile, în ziua de
N Austrul atingând cea mai mare iuțeală din cursul lunei, de aproape 15 metri pe secundă. Umezesla aerului u fost normală (640/0),
De asemenea cerul a fost ubişnvil de înorat, zile senine au fost 41. noroase 10 şi acoperite 9: în general în luna Apr lie sunt respec îY!
8, 12 şi 10 asemeni zile. Soarele s'a arătat în 25 zile pe o durată totală de 22 ore, adică cu 30 ore mai mult decât el străluceşte del
obiceiu. Rouă s'a notat în 12 zile; brumă, tunete şi fulzeve în câte 2, iarin 3 seri fulgere depărtate. Sub inflvența limpului cald din
cele 2 perioade amintite, vegetațiunea a luat o desvoltare foarte rețede. Toţi arborii, arbuştii şi pomii roditori su înflorit şi înfrunzil
Iarba pe câmpii a crescul cu vigoare şi s'a cosit pe la finele lunii. Semănăturile din parcul Observatorului, atât cele de toamnă că
şi cele de primăvară, sunl cât se poate de frumoase. La finele lunii grâul aveă o înălţime de 60 cm, iar orzul de 20 em. Porunibul,
semănat la 22, nu răsărise la sfârşitul lunil. ş

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 619

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI

LUNA MAI 1910 st.n.
Director: N. COCULESCU

Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

EREI a || Ume- |23]=. e. men „IE Vântul a Sa
ae) momen | cei: [selselSel dentale | eale |SE
252 I—a = ES >E| Za —|55| 2 e laalsslsa
a En SINE IERES ERIEE Se EpEE Ea EN = E ze Fe s= FENOMENE DIVERSE
= E Isla | 5 sees] — — = a salas
sli ==|=|=|2|2|2|25]**|* "juca ae | 5 $ [se] |ă-]
4/751.9444.2]22.3| 7.215.1| 7.9] 59 10.438. 0.2[12.8/12.7| 3.7] exe [2.7] — || 2.2|—
46.2110.6/15.9| 6.5| 9.4] 8.7] s6| —|19.0| 1.913.6[13.1|10.0| em [5.3] — | 0.9]7744:50-20%7,0023:10-23120
37.5112.3)15.7| 9.5| 6.2] 8.7] 79] 0 9]30.0| 5.3[13.0[12.8(10.0|exa,wsw| 2.3 1.5] 4.4|0010215-10"25,14:40-15:5
39 ma zhao:A 5.6/10.8: 6.9] 62[11.2]35.0| 0.0[12.9[12.56.3] wsw |4.0)| —| 3.2|—
41 6)12.8/18.0| 9.2] 8.8] 6.6| 58] 8.8|34.9| 4.8]14.0[12.6[9.0] wsw [5.7] — | 3.4[p”10n-16»30
46.2442.4/185| 6.2|12.3] 7.2| 63)13.2|37.4] 1.0[14.4143.0) 4.0] wsw [4.3] —] 5.1|—
32.013 2120.6| 8.0)12.6) 8.7] 70| 4.4354] 2.5|14.3|13.2] 8.0|wsw,ese | 0.7] 0.0] 2.3] e 7n-9030,18'-185
50.8.46.4123.6| 9.0/14.6] 8.3] 57|13.1)45.3| 1.0015.5[13.5|2.7| ese [1.7] —| 3.0|.aa
50.2116.9|23.7| 8.8|14.9) 8.0| 50| 8.5|30.5| 1.4[16.6|14.0) 3.7] mene [1.0 — || 2.9l.ata
50 8/19.2|26.7|11.9]14.3/10.0| 54| 5.4148.0| 4.2]16.7[14.5| 9.3] exe [2.7] 0.0) 3.2|12019440-21":40, 0120252130,
29415-94 1
53.744.0|20.8/13.0| 7.810.4| 87| 0.9)27.2] 8.0|16.7|14.8| 8.7] exe |2.7[10.8] 1.0|00%0:-015,4+15-6u25
i 53.8.17.2|25.6/10.6/15.0741.3| 70) 8.0140.0| 4.2]16.1]14.7[6.7] exe [0.7] — | 1.5|10117h35-18*20,7947%50-1815,2p
53.6)46.8]24.3]13.2| 8.441.5| 17] 7.8)35.8| 8.1|17.0[15.1]8.0| exe [3.0] —| 1.6|—
33.6114.1]19.4[11.3| 8.110.0| 80| 2.6[32.8] 8.4|16.3]15.2|6.7| me [2.7] —]| 1.3|—
50.747.2|23.8]12.0|11.8111.6| 74| 2.8|40.0| 5.3116.4[15.1] 9.1] exec |1.0| — | 1.0|'7015n-16"30
49.9148.2]25.3]12.7112.6) 9.9] 61| 3.8)45.0| 7.0[17.6[15.3] 9.7|ene,nnw | 2.3] — || 2.3|.a-0a,12048%4.0-19150
50.8.20.4|27.4/14.3112.9) 9.9] 53) 9.2147.010.0)18.9[15.9]7.0| es [0.7] — | 2.5|— 4
8 51.3.20.8]29.0 sala 10.8| 56) 7.7|49.910.0|20.2[16.57.3| wsw [1.3] — | 4.1|(D%-a
| 54.7149.0|28.5113.5,15.0112.0| 70| 7.4]41.4| 7.2|20.3]17.2]5.7] var [1.3] — | 2.0|—
53.1116.3|20.913.y| 7.0] 9.2| 66| 5.3140.0]| 9.5049.4147.5]8.0| ee |2.0] 6.0] 2.0|e+5u20-7"20
|
| 53.1470]23.6| 9.4|14.2) 7.8 solut. 47.0) 2.9]18.4]17.2|6.0| zse [1.0] —| 2.3|—
53.6.16.5/22.0| 9.3142.5| 8.0. 524 9.0)41.3| 2.7]18.8]47.2|5.3] ne [2.0] — || 2.1-a-ta,(00%p-a
56.843.4147.6| 9.9) 7.1) 6.9] 57| — [25.6] 6.2|17.4|17.4]9.7| exe |4.7| — | 2.8|—
58.5113.5/20,5| 5.5/15.0) 5.7] 45411.6|36.6] 6.8]16.8|16.5]3.7| ese |2.0| —| 2.4|—
55.3442.8117.9| 65111.4] 6.7) 55| 5.4]37.2]-05117.4116.5]8.7] ese |1.0| —| 2.2|—
| 53.916.4/24.0| 6.147.3) 7.3) 47115140) 0.5|17.8(16.5|6.7| wsw 11.0] — | 2.9|F20419-21+30, 9 120:5-20450
32.0)18.2)26.2]11.544.7) 9.3) 36| 9.5142.6] 6.2]19.3]16.9) 5.0] enr,ese | 0.7] 5.5] 4.9)—
30.3148.1|23.9/10.6/13.3,10.6| 59/12.5 45.4 4.9149.9|17.4|5.0] wsw [1.3] —] 3.3]—
49.419.0/25.5/13.8/11.7741.2) 65| 9.2)45.8| 8.5120.2117.3]6.7] wsw [2.3] 5.2] 3.57z0114%5-15423, 9214130-15:23
49.5/20.0|28.1]13.0/15.1410.8). 5712.4)45.0| 7.120.1]17.9] 6.0] Var |1.0] — | 2.4|—
47.448.2)24.5)14.9) 9.6)43.4) 81) 3.0)42.9| 9.5120.218.2| 8.3] axe [4.7] 0.4] 1.6 907:25-7:351704113*40-181 9047) -
| | e 2] [20-18110,7117445
50.6446.0)22.6/40.4/12.2) 9.2) 63/225.1.39.7]] 5.017.1145.4] 6.9] exe |2.2]29.4|73.2

Ca și precedenta sa, luna Mai 191Y a foal în general obişnuit de caldă, cu tot timpul rece care a avut loc, mai ales în unele
sie din prima Și uliima decadă. Precipitaţiunile atmosferice au căzut în foarte mici cantitate. Temperatura lunară, 100.0, diferă numai
su trei zecimi de grad în minus de valoarea normală ; limitele intre cari aceasti temperatură a variat de la 1871 încoace sunt: 216
11572) și 4500 (4002), in mersul zilnic al temperaturii am avut două perioade reci loarte bine distincte ; cea dintâi a cuprins zilele de la
2 ln 7, var cea de a dona de la Z la 24; în ziua de 74 va înregistrat cea mai coborâtă temperatură din cursul acestei luni, 5, Zilele
e la 42, 45 și de la 45 la 19 an fost cele mal calde; la 48 a avut loc temperatura cea mai ridicată din cursul lunei, 2900, Atât această
din urme temperatură, cât şi acea minimă abaclată Inregistrati în ziua de 25, sunt cuprinse în limite normale; căci, înalţi ani, de la
1577 încoace, termometrul sa ridicat în Mal mult mai sus ca acuin, ajungând până la 350,7 în 1908 şi wa coborit în alții până la —100
În 40. Zile de vara, adică zile în cari termometrul atinge sau depâgeşie 2%, au fost 10; cu una mai puţin ca în general, Cantitatea
totală de apă căzută, 23 mmm, este cu pente 50/0 mai mică ca aceea ce se adună de obiceiu în această lună, In intervalul ultimilor 40
de ani de când se lac la Bucuresti obmervaţiuni udometrice, nu nai în Y ani cantitatea totală de apă adunată în această lună a loat
sai mică ca acum. (a mal ploloasă lună Mai din acoat interval a fost în 1897 (157 mm), iar cea mai peceloasă în 1899 (9 mm), ln
ioial au lost 6 zile de ploaie; în 4 zile ploaia a float însolita de manifeatațiuni elecirice, Presiunea atimoaterică lunară, 7b1 mm, este
sa 2 mm, mai cuborită ca valoarea normală Coloana barometrică a avut în cursut acestei luni o variațiune de 25 mm, intre 737 mm,
n ziua de 3 și 70) mm, la 24, Vântul dominant a lost Crivălul (I5NI) care a nullat în proporțiune de aproupe 600/0 din numărul total
de obmervațiuni. In zilele de 2 şi ba sula! vânt tare; în cea dintâi din ecente zile Crivăjul u atins cen mai mare iuțeală din curaul
Hanii, da 32 metri pe secunda. Umezeala nerului a [oat normală (6/4), Nu am avut nici o zi în curuul acentei luni în care umezeala
să fi ajuns la saturațiune, Cerul a fost mult mal inorat ca de obicelu, Am avut o singură zi venină, 17 noroage şi 4 acoperile; în

normal sant în acoaală lună respectiv 94 şi 7 din acente zile. Sonrole ua atrălucit 226 de ore în 29 de zile, udică cu 22 de ore
pațin ca de obieciu. Din ultimii 2» de ani de când me fac ari ob ap abi heliovralice, numi în 6 ani durata da atvălucire a
rolui a fost mal mică ca acum, În 4 zile Wa notat ronă, în 7 tunete şi fulgere, lar intruna, la 31, un frumon curcubeu dublu, Cu
tă lipsa ploilor din cursul acestei luni, vegelajiunea a continuat a na desvoltă mult, Toţi arborii i arbugtii târzii au întrunzit vi
4. Semânăturile, atăt cele de toamnă câ și cela de primăvară, sunt cât ve poate de lruimonno; grâul și orzul le-au dat apieul gi
inflorit, lar pocalul care a răsărit în primale zile alo lunii cati gata do prâșit pentru prima oară,

UL Vă CĂ A ap Ş Aa A i VOIA. vuadă
A DDR oma MID NISA IER

d dez mă
sei Ș E.

ia
3 zi

BY AMI ÎN i
A AI

A ai [e a, od Tod: pată AP f
a, ial Se E sa] În cdel [pi 2 go
ni Prea MI de LU y Sri ph A VAR CULCA mit 3 4
[N RU jr UN 8 ta die Mi gta ÎN 0 ui tat EI tg Ad) U,
E) NI ot tu spite ji Îlp ne ii Varul Sie A ide i ăsta Ai (be ură ip ui
d 0 PAD a a Piri Ah a pi Ai LU A U da PR) LS

4 Îy esa o

Par, N au Ph

A Ă pt o N ME Alu:
le, feb. fe Dor gti VA CAT ji a Ii

debai d foeh ul dat
ă > abac (LLă

PP Da 4
VA Și «7 | put ti vi LA PE

dit, re A A DER e ui
tei Aaa za cada 0:38

De Altai ,

[POPE
M A au

Vl pe talie

1 Amt ma ia
TI BALL:

i De i.) își

dor beta Poet
i Ub Fa diva. pt
ie al eră dig | Ă PȚ PA iai ai în aburi az
; A Artă ai il N LU 3 dă 46 Sp MT "Aura le fe îi beti
a ab i Nei tă că up o bot 0
Li S Du i dârit să

PREŞEDINTE DE ONOARE

M. S. REGELE CAROL |.
MEMBRII DE ONOARE

ANDRUSSOW NICOLAE, Dr. Professeur ă VUniversite, Kiev, (Elu le 8 Mars 1910).

BERTRARD GARRIEL, Protesseur ă la Sorbonne, Rue de S&vres 102 Paris. (Elu le 8 Mars 1910).

BAEYER, Dr. A. von, Geheim-Rath, Professeur ă Laica Areis-Strasse 1, Miinchen. (Elu
le 15 Mars 1891).

BLANCHARD, Dr. R. Professeur ă la Faculte de Medicine. Paris. (Elu le 17 Novembre 1908).

CROOEKES, W. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897).

DEBOVE, Dr. A Membre de l'Acad. de Med., Rue la Bostie 53 Paris. (Elu le 8 Mars
1910).

'DUPARC LOUIS, Professeur ă lUniversite, Ecole de Chimie, Geneve (Elu le 8 Mars 1910).

ENGLER, Dr. C. Protesseur ă LUniversite de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909).

FISCHER, Dr. EMIL, Geheim-Rath. Protesseur ă LUniversite de Berlin. (Elu le 17 Novembre
1908).

GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie cet de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-London.
(Elu le 5 Avril 1899).

GLEY EUGENIU, Dr. Professeur au College de France.; Rue Monsieur le Prince 14 Paris ; (Elu
le 8 Mars 1910).

GUYE PHILIP. Dr. Professeur ă l'Universite, Ecole de Chimie, Geneve. (Elu le 8 Mars 1910).

HAECKEL, Dr. E. Professeur ă PUniversite, Iena. (Elu le 5 Avril 1900).

HALLER A. Professeur de chimie organique ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1905).

HENRY, Dr. L. Professeur ă PUniversits, 2 Rue du Mantge, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899).

HENEQUI FELIX, Professeur au College de France, Rue Thenard 9 Paris. (Elu le S Mars
1910).

HAUG EMILE, Professcur de Gtologie ă la Sorhonne, Rue de Conde 14 Paris. (Elu le 27 Sept,
1909).

LE CHATELIER HENRI, Professeur ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908).

LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de VInstitut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900).

LOSANITSCH, SIMA M. Professeur ă Ecole royale superieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899).

PATERNO, Dr. E. Professeur ă | Institut chimique de lUniversite, Rome. (Elu le 13 Mars 1891).

PETROVICI, Dr. M. Matermaticien, Belgrade. (Elu le 30 Juin 1908).

PICARD, EMILE, Professeur, Membre de V'Institut, Rue loseph Bara 2. Paris. (lu le 27 Sept.
1909),

RAMSAY, Dr. W., Professeur â Universily-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 1899).

SUESS, Dr. ED. Professeur ă VUniversite, President de PAcadâmie des Sciences, Afrikanergasse,
Vienne. (Elu le 5 Avril 1900).

SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO. Istituto di Studii superiori in ki-
renze. (Eletto il 4 febbraio 1904).

TSCHERMAK, Dr. Geh.-Hotrath, Professeur ă VUniversite de Vienne. Grin-Anastasius-(rasse GU,
+Elu le 15 Jaillet 1904),

TECLU N, Dr. Professcur, Wiener Handels Academie, Wien. (Elu le 27 Sept. 1909).

UHLIG VICTOR, Dr. Profesaeur ă l'Universite, Wien. (Elu le 8 Mars 1910).

MEMBRII DE ONOARE AI SOCIETĂȚII DECEDAȚI

MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE

BECHAMP, A. Protesseur &merite, Docteur en mâdicin et &s-seiences physiques. Paris. (Elu
Je 5 Avril 1894).

BERTHELOT, M. S&nateur, Professeur au College de France, Secretaire perpetuel du lAcade-
mie des Sciences. Paris. (Elu le 13 Mars 1891).

CANNIZZARO, S. Senatore del ltegno, Professore, Direttore del Instituto Chimico della li.

„Universită, Roma. (lu le 15 Mars 1891).

FRIEDEL, CH. Professeur ă la Facultă des Sciences, Membre de Institut. Paris. (lu le
15 Mars 1891).

HOFMANN, Aug. Wilh. von. Professor. Berlin. (Elu 15 Mars 1891).

KEKULE, A. F. Geh.-Reg.-Rath und Professor. Bonn. (Elu le 25 Nov. 1891).

MENDELEJEFF, Dr. D. Professeur ă l'Universile de Pâtersbourg. (Ilu le 5 Avril 1899).

MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (lilu Je 5 Avril 1900).

MASCART, (E). Directeur du Bureau Central Metsorologique de France, Professeuv au College
de France. Paris, (Elu le 15 Mars 1891).

—— [rr ——

BULETINUL
RO CLIETA PI DE SILINŢE

BUCUREȘTI

ANUL XIX-lea. IULIE—SEPTEMVRIE 1910 No. 4.

— —

PROCES-VERBAL
Al sedintei de la 3 Maiu 1910

——_._.—

Ședinţa se deschide la orele 9 seara, sub preşedinţia d-lui A. G.
OACHIMESCU.

Se votează ca membrii noui d-nii: Gr. Orășanu şi A. Smân-
ânescu. Se citeşte procesul-verbal al ședinței precedente şi se
aprobă.

La ordinea zilei comunicările :

D-l D. Geoncescv face o comunicare asupra unei aplicațiuni a
calculului variațiunilor, tratând chestiunea dea găsi curba plană ce
trece prin două puncte A şi B, pentru care integrala

Il = r2"ds
(AB)

este minimum ; d-sa tratează aceeaş problemă şi pentru curbe si-
tuate pe suprafeţe.
D-l T. LaLescu face o comunicare asupra ecuațiunilor integrale
lineare de ordin infinit. Această comunicare s'a publicat în Buletin
Ședința se ridică la orele 101/, seara.

Vice-președinte, A. G. Ioachimescu.
Secretar, T. Lalescu.

ma ———

622 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

PROCES-VERBAL
Al ședinlei din 24 Maiu 1910, sectiunea de științe fizico-chimice și naturale

—.—.—

Şedinţa se deschide la orele 9 p. m., sub președinția d-lui vice=
“preşedinte SAva ATANASIU.

Se citeşte procesul-verbal al ședinței precedente şi se admite
nemodificat.

D-l DR. C. 1. ISTRATI, secretar perpetuu, prezintă numeroasele
publicaţii noui sosite societăţii, atât din țară cât şi din străinătate.

Tot d-sa citeşte mai multe scrisori de mulțumire din partea mem-
brilor de onoare ai Societăţii din străinătate pentru diplomele ce
li s'au trimis şi relevează faptul că mai în toate aceste scrisori se
găsesc laude pentru desemnul artistic și național românesc cu care
sunt împodobite acele diplome.

Printre scrisorile sosite este și una din partea familiei chimistului
italian Canizaro, prin care se vestește Societăţii încetarea sa din
vieață. D-l secretar perpetuu propune, şi Societatea aprobă, să se
trimită o scrisoare de condoleanță familiei ilustrului membru de-
cedat. |

“Trecând la altă ordine de idei, d-sa expune rezultatul lucrărilor
comisiunii însărcinată cu anchetarea şi judecarea cazului d-lui Mi-
hail Popescu. Intre altele spune, că de și d-l Popescu a retractat
înaintea comisiunii toate acuzaţiile și injuriile aduse unor persoane
şi instituțiuni, continuă totuș injuriile pe acelaş ton în revista sa,
iscălind tot în numele unei » Asociaţiuni a chimiștilor români«. Do-
vedindu-se că această asociaţiune nu constă decât din d-l M. Po-
pescu și cu un singur colaborator, comisiunea a hotărit să se anunțe
ministerul ca să ia măsuri, că acest titlu de »Asociaţiunea chimiș-
tilor români« să nu inducă în eroare publicul, având în vedere mai
ales elasa puțin cultă a comercianților la cari se adresează.

Se dă cuvântul d-lui PRoresox C. Micurescv, pentru a-și des-
voltă comunicarea sa intitulată : „Măsura coeficientului de elasti-
citate de tracțiune prin o metodă acustică«.

După o scurtă introducere relativă metoadele întrebuințate până
în prezent pentru determinarea acelui coeficient, d-sa arată că
metoda ce a imaginat e o metodă indirectă şi constă in măsurarea

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 623

numărului de vibrațiuni transversale şi longitudinale a unui fir de
lungime şi secțiune cunoscută, făcut din metalul al cărui coeficient
de elasticitate voeşte a-l cunoaște. Firul îl fixează la unul din ca-
pete prin un dispozitiv special, iar la celălalt capăt îl întinde cu o
greutate cunoscută.

Numărul de vibrațiuni transversale îl cunoaşte aranjând lungi-:
mea firului şi greutatea ce-l întinde, în așa mod ca sunetul produs
să fie identic cu al unui diapazon cunoscut. Numărul de vibrațiuni
longitudinale îl cunoaște de asemenea, lăsând lungimea. firului
aceeaș, dar modificând greutatea ce-l întinde, până când sunetul
produs prin vibrațiuni longitudinale devine identic cu sunetul altui
diapazon cunoscut.

Făcând raportul între aceste două numere de vibraţiuni, şi ega-
lându-l cu expresia sa analitică în funcțiune de secțiunea firului,
greutatea ce-l întinde şi coeficientul său de elasticitate, poate a.
duce cu ușurință acest coeficient.

Comunicarea d-lui PRorgsoR MIcuLEScU, cu detaliile sale de ex=
periență și cu formulele teoretice respective, se va publică în Bu-
letinul Societății.

Se dă cuvântul d-lui INGINER I. loxescu. D-sa, în calitate de pre-
şedinte al Societăţii, face o mică dare de seamă asupra activităţii
comitetului însărcinat cu strângerea fondului pentru ridicarea unui
bust decedatului Alfons Sahgni.

Ne mai fiind nimic la ordinea zilei, şedinţa se ridică la orele 1o p. m.

Vice-președinte, Sava Atanasiu.
Secretar, Vasile V. Crasu.

———nzdi—

PROCES-VERBAL

Al sedintei de la 7 Iunie 1910

Ședința se deschide la orele g seara, sub președinția d-lui A. G.
loacuimEscu, Se citește procesul-verbal al ședinței precedente şi
se aprobă.

le ordinea zilei comunicările.

D-l N. Pearoncescu studiază o chestiune de teoria numerelor
începută de d-l A. G. loacuimescv în »Gazeta Matematică“, I)-sa

624 BULETINUL SOCIETAȚIL DE ȘTIINȚE,

se ocupă de rezolvarea în domeniul real a ecuațiunii care dă rădă-
cina n-a a unui număr întreg complex.

D-l T. Larescv arată cum teoria ecuaţiunii lui Volterra permite
a se obține pe o cale lesnicioasă rezultatele noui obținute de d-l O.
PERRON asupra ecuațiunilor diferențiale lineare, având de coefi-
cienți polinoame.

Sedinţa se ridică la orele 1o 1/4 seara.

Vice-președinte, A. G. loachimescu.
Secretar, T. Lalescu.

——zj——

SUR L'ROUATION DE LAME, 7=+

(Communication faite î la Socictt dans la stance de 1 Fevrier 1910)
PAR
TR. LALESCO

1. Proposons-nous de trouver l'equation differentielle lincaire
du second ordre ayant la forme

d2u
(1) de:

— hu==o

et que verifient les coordonnees de la courbe

(2) Pr(x,y) 1
fonctions d'un paramttre s qu'il s'agit de determiner ; P,„(xy) est
un polyn6me homogene de degre m en et y.

Partons pour cela de l'equation

Lu ul
LA Țu =
YAYA 310
[igo ea ie

u''(xy' Ea yx”) pei u'(xy7 5 yx'”) - u(x'y” Spa pe) — O
la variable independante ctant desience par £; on peut encore
cerire cette &quation

Lă

Lă Lă “d
(5 Ala e s0)ari (e mă

) — u(x'y” 5 A Abd) —o0
Il suffit donc de faire la changement de variable :

(3) CS (0 ya el Xa

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 625

pour obtenir Pequation

2 13
jad

(4) (E E ai (i XEO
qui est bien de la forme E

Il reste donc ă exprimer les coordonnces de la courbe (2) en
fonction d'un parametre, ce qui se fait simplement A Paide des
formules :

I t

aa Ei ai at aă AȘ Ii 133

VPa(t) VP)

La nouvelle variable s est donc dans ce cas d'apr&s (3) donnce
par la formule:

(6) ds == P(.t) iicie.
2. En prenant pour Pa (xy) le polynome.
P(acy) = 4 — gay? — Say,
on tire de cette iii bien simple, Pintegration de lPequation

de Lame pour le cas n En effet dans ce cas la formule (6)

devient :
ITU pă Nae ta ADI. iii
(7)ds —x*dt == SE PATE III 3)
on en posant. t= —
(8) SR AA dv TE
d PAT rara
on a donc:

v = pl)
p(s) designant la foction €lliptique de Weierstrass.
Les expressions (5) donnent d&s lors lintegrale generale de (4)
qu'il s'agit maintenant d'exprimer ă Vaide de la seule variable
Remarquon pour cela que lequation (4) peut encore s'crire :

d?u 1d2x

E 0 E pei il o
ds? x ds?

626 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

puisque a en est une integrale. On a dailleurs:

E ds DE „sira ds __ p*(s)
pt ERA a (a BE 7 p“(s)
On en d=duit par differentiation :
2% app"
x p p'
ax? 2x12 2p 7 324 292 pe
— o o e
x x p p p" p-
dou:
20 000 Ap e pe VA 3p) 2
me
> 2p* p 2p2 i
377 I 179
aja =pl = sptas)
[Equation (4) devient donc:
d?u
(9) E 2 3p(2s)u = o

Posons 2s = s, on obtient l'eEquation de Lame cherchee.
clu se

= == G)u=—0

cozii PAS)

dont deux interales independantes sont ainsi donnces par les ex:
pressions tr&s simples :

i
ES > GE SI =
/ Ala Ș/(c;
Ve) ve)
3. Dans les cas general correspondant ă m =— 4, le resultat est
le meme.
Pour arriver ă la forme normale de Weierstras (8) il suffit de
faire un chanxzement de variable du type
eur ay + b
Tev+d
On aura dans ce cas:
x2 = JI IEC) ate 2”)
p'(5)

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 627

ad-b=
haut conduit exactementă la m&me &quation (9). On aura donc dans

Du RES eta i et le calcul de differentiation indique plus

ce cas:

i eee ASI ls == VE. ap(s) + b.
m (E Asa pti re 2/5%e)

————_ Dr

INTRODUCERE LA TEORIA ECUAȚIUNILOR INTEGRALE

INTRODUCERE

1. De vre-o zece ani încoace studiul unei clase de ecuaţii fune-
ționale a luat o desvoltare așă de mare şi s'a arătat aşă de rodnie
in consecințe importante şi diverse în cât putem spune cu sigu-
ranță că în curând el va formă unul din capitolele cele mai frumoase
ale analizei. Acest capitol se găseşte în plină perioadă de con-
strucțiune ; de aceea am crezut că este util de a strânge la un loc
rezultatele obținute până acum și de a indică direcţiunile cari au
rămas încă deschise cercetătorilor.

Toate chestiunile pe cari le vom trată sunt cazuri particulare ale
problemei următoare :

Să introducem o nouă operațiune efectuată asupra funcţiunii
2 (x) şi definită prin expresianea :

(1) - N(xs)p(s)ds

Această operaţiune e perfect definită dacă se dă drumul de in-
tegrare ab, funcțiunea N (xy) pe care o vom numi sâmburele ope=
rațiunii și dacă integrala definită (1) are un sens. Să considerăm
acum o relațiune oarecare între 2(x), derivatele sale de diferite or-
dine şi un număr oarecare de operaţii (1) şi să ne propunem a găsi
o funcțiune care să verifice o asemenea relațiune.

Avem aface cu un nou gen de ecuaţii mai generale ca ecuaţiu-
nile diferențiale fiindcă conțin o operaţie care în cazul general este
esențial diferită ; le vom da numirea generală de ecuații integrale.

După această definiție o ecuaţie diferenţială care conţine o o-

628 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

peraţie integrală (1) va fi o ecuaţie integrală ; operaţia de diferen-
țiare rămâne în al doilea plan față de noua operațiune, întocmai
ca operaţiile de rezolvare a ecuaţiilor ordinare, algebrice sau trans-
cendente, față de operaţia de diferenţiare.
Problema generală pe care o avem îm vedere este rezolvarea
ecuațiilor integrale.
Din punct de vedere istoric, prima ecuaţie integrală rezolvată
a"fost :
"x
| Se (5) (oieri)
întâlnită şi rezolvată de Abel în 1312 într'o problemă elementară
de mecanică.
Mult timp după aceea, un matematician rus N. Sonine în 1884
reluă studiul unei ecuaţii de aceeaș formă ca aceea a lui Abel, însă
ceva mai generală, considerând cazul

chestiunea pare închisă, fiindcă artiliciul lui Abeleră oarecum epui-
zat de Sonine, când în 1896, D-l /. Volterra într'o serie de note
prezentate Academiilor de ştiinţe din Turin şi Roma, reluă cu un
succes complect şi cu ajutorul unei metode fecunde studiul general
al ecuaţiei integrale.

| Nias)e(s)ds — F(x)

Frumoasele rezultate obținute au fost imediat urmate în 1900 de
o lucrare strălucită datorită D-lui 7. Fredholm asupra ecuaţiunii:

as) -+ | Nes)als)ăs = Bta)

a cărei importanță în analiză a fost pusă în lumină de D-nii 7.
Fredholm, D. Hilbert şi E. Picard. De atunci lucrările se ur-
mează fără întrerupere. Intr'o serie de comunicări prezentate so-
cietății ştiinţifice din Goâttingen, d-l D. Hilbert întrebuințează ca
element de demonstraţie rezolvarea unei anumite clase de ecua-
ţii lineare cu o infinitate de variabile, pune în lumină printr'un stu-

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 629

diu aprofundat rolul simetriei sâmburelui și studiază aplicațiunile
cele mai importante.

In acelaş timp, d-l E. Picard semnalează importanța acestei
ecuațiuni integrale arătând numeroasele sale aplicaţiuni în Fizica
matematică.

Ne mărginim deocamdată la aceste linii esenţiale relative la is-
toricul chestiunii ; în corpul lucrării vom da la locurile cuvenite toate
indicațiunile istorice şi bibliografice necesare.

Vom spune că o ecuaţie integrală este Jineară dacă ea e de
gradul întâi în raport cu operaţiile integrale pe cari le conţine.

Tipurile:

(3) | Nes)a(s)ds = Fo)

(3) z(3) + Ii ÎN(as)e(5)ds = F(x)

în care una cel puțin din limitele integralei este variabilă vor fi nu-
mite ecuațiuni integrale lineare de tipul Volterra sau mai sim-
plu ecuațiile lui Volterra ; vom spune că ecuaţia (3) e de prima
speță, iar (3”) de speța doua.

(4) fi N(s)o(s)ds = Re)
(4) at) ++ | Ns)a(s)ds = RO)

vor Îi numite ecuațiuni integrale lhneare de tipul Fredholm
sau mai simplu ecuațiile iui Fredholm ; în mod analog (4) e de
prima speţă, iar (4) de speța doua.

Aceste tipuri caracterizează noile elemente analitice ; în jurul
lor se poate construi teoria celorlalte cazuri lineare întâlnite în
aplicații și studiate succesiv de diferiţi autori.

Vom împărți lucrarea noastră în patru părți. In prima parte
vom expune teoria ecuaţiei lui Volterra; partea doua va fi
consacrată ecuațiunii lui Fredholm, iar partea a treia va trată des-
pre ecuațiile integrale singulare. In sfârșit în partea patra vom
schiță rezultatele obținute până acum asupra ecuaţiunilor inte-
grale nelineare.

630 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

PARTEA |

ECUAŢIA LUI VOLTERRA

—_..—

I.— STADIUL EMBRIONAR

1. Lucrările d-lui Volterra au apărut de la 1896 in 4 note, pre-
zentate Academiei din Turin 1), două aceleia din Roma?) şi un
memoriu de ausamblu inserat în Annalh di Matematica 2). Este
esențial de a pune mai întâiu în lumină ideea care a călăuzit pe
d-l V. Volterra în cercetările sale; în acest capitol nu va fi vorba
decât despre funcțiuni finite şi integrabile.

Să presupunem variabilele reale și limitate întrun interval finit,
de ex.: intervalul (0,1). Să considerăm punctele de diviziune:

(1) SE

şi să exprimăm că ecuația

—
i
—

fo Ness)e(s)as = 1262)

este verificată în aceste puncte, înlocuind integrala prin sumele
apropiate corespunzătoare punctelor de diviziune (1). Obţinem
astfel ecuaţiunile apropiate:

jo) |ji=i alia

a pă sapa ra

însemnând pentru prescurtare N, = N (3 a) Pp=9 £) et p=

bg. 33
=[P!
(e)

1) V. VOLTERRA. Sulla inversione degli integrali definiti (Atti della reale Acc. della Scienze
di Torino) 12 lanuarie, 8 Martie, 26 Aprilie 1896, pag. 311, 400, 557, 693.

2) V. VOLTERRA. Rendiconti della reale Accademia dei Lincei (17. Sem. 1896, pag. 177, 239).

3) V. VOLTERRA. Sopra alcuni questioni di inversioni di integrali definiti (Seria 2-a, t. 25,
1597, pag. 165),

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 631

Am obținut astfel un sistem foarte simplu de n ecuații cu n ne-
cunoscute cari ne permit să calculăm succesiv valorile apoxima-
tive ale funcțiunii necunoscute în punctele (1). Exactitatea acestor
valori creşte cu n; trecând deci la limită, căpătăm o infinitate con-
tinuă de necunoscute, cari sunt tocmai diferitele valori ale func-
țiunii o(x) în intervalul (0,1).

O lată acest rezultat obţinut, o verificare este necesară. Această
metodă constructivă prezintă o analogie completă cu aceea care
conduce la noțiunea de integrală, unde de asemenea e necesară o
verificare. Ea descoperă două caractere fundamentale ale problemei:

Prezența unui mecanism de aproximații succesive şi introdu-
cerea condițiunii N(x,x) + o.

Nu cunoaştem în toate detaliile meto la d-lui V. Volterra care
sa mărginit a desvoltă verificările necesare. Procedeul său laborios
dă o aparență misterioasă rezultatelor sale; deși are darul de a
reînviă practicele vechilor analiști, el nu mulțumește pe deplin
spiritul.

In această lucrare vom întrebuință direct metoda aproximațiu-
nilor succesive după indicaţiunile d-lui E. Picard”).

II. — TEOREMA D-lui VOLTERRA

2. Să luăm variabille reale şi să presupunem că sâmburele şi
F (x) sunt funcțiuni odată derivabile într'un interval oarecare (0, a).
Dacă derivăm relațiunea (2) obținem:

(4) Neca)etr) + | Nu s)e(s)ăs E (5).

Dacă N [a a) nu se anulează în intervalul (O, a), putem
împărți această relațiune prin N (x x), ceeace ne dă o ecuaţie de
forma

(5) 00) -+ [Nurs)a(s)ăs = Fa). -

Această formă este foarte favorabilă pentru aplicarea aproxi-
mațiunilor succ 'sive ; să introducem un parametru ? înaintea înte-

3) T, Lauesco, Sur lequation de Volterra, (JI, de math, pures et appliquces 1905).

632 BULETINUL SOCIELAȚII DE STIINȚE

eralei primului membru și să căutăm a satisface ecuaţiei (5) printr'o
desvoltare de forma

(6) 9(x) = po(x) iza) Apa) ee e apus) -
0o(X)o4(x) . - . u(x)... fiind diferitele aproximaţii succesive
pe cari trebuie să le determinăm. Identificarea ne dă imediat rela-
țiunile
Qo(x) = F(x)
px) = — | N(xs)po(s)ds.
(7) = MN
pu) = — zl N, (5), —4(5)ds.

care ne permit să calculăm într'un mod succesiv diferitele aproxi-
maţiuni.

Seria aproximaţiunilor (7) convergează uniform în intervalul
(0, a). Intr'adevăr fie M şi N modulele maxime ale funcțiunilor
F,(x) et. N,(xs) în aceast interval; avem evident inegalitățile :

| 0(X) | <M
ls) | < MN
(7 ) i MN

Ele ne arată că seria (6) reprezintă o funcţiune întreagă de A,
de ordin cel mult egal cu 1; ea convergează deci absolut şi uni-
form în intervalul considerat.

Seria (6) fiind uniform convergentă în raport cu x, integrala
care figurează în ecuația (3) are un sens perfect de bine determinat;
pe de altă parte această serie verilică formal ecuaţiunea (5) şi e
absolut convergentă. Ea va fi, prin urmare, o soluție. finită şi bine
determinată a ecuaţiei (5).

Putem demonstră acum că această soluțiune este şi singura so-
laţiune finită a ecuației (2). Intr'adevăr dacă ar mai există încă una,
ecuația (5) fără membru al doilea.

(8) 2(x) + |, Nes)z(s)ds =,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 633

ar aveă o soluțiune neidentic nulă, ceeace e imposibil, fiindcă din
(7) şi (8) se aeduce prin scădere

2(x)— 9"(x) = — sf; N,(x5)|a(5) — on —a(5)]ds.

Se obțin deci inegalităţi identice cu (7) în care trebuie numai să
inlocuim pe 2, (x) prin 9(x) — 2 (*). In „virtutea raţionamentului
precedent rezultă că expresiunea

A [p() — ea (x)]
este termenul general al unei serii, funcțiune întreagă de A și, prin
urmare

lin [af — gu(x)] = o.

NIZZOO

De la ecuaţia (3) sau (4) ne ridicăm iarăş la ecuaţia (2) printr”o
integrare, ceeace ne dă:

(9) ja N(as)o(s)ds = F(x) — F(o).

Ecuația (2) nu admite deci soluţia o(x) decât dacă F(o)=—o,
condițiune necesară şi evident suficientă 1).

Am obținut astfel teorema următoare:

Dacă N(xy) şi F(x) sunt funchuni odată derivabile în ra-
port cu x în intervalul (0,3) şi dacă N(xx)+o şi F(o)=—o, ecua-
tia lui Volterra de prima speță.

| Nes)els)ds ==)

admite o singură soluție finită şi continuă în acest interval.
3. Dacă considerăm ecuaţia lui Volterra de a doua speță,

(10) (x) FA J N(s)u(s)ds = F(x)

Condiţiunile restrictive ale teoremei precedente nu mai sunt
evident necesare. Ecuația cea mai simplă este deci aceasta; am
păstrat cu toate acestea terminologia D-lui D. Hilbert, pentru a
evită orice confuzie.

1) Această teoremă a fost stabilită pentru întAia oară de d-l [, le Roux în teza sa de doc-

torat Asupra integralelor ccuațiunilor liniare cu derivare parțiale de ordinul ul doilea cu 2
variabile independente (pag, 19—22) 1894,

634 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

III. FORMULA D-LUI V. VOLTERRA ; SÂMBURELE
j RESOLVANT

4. Se poate serie 2(x) mai simplu în modul următor:
Dacă considerăm ecuaţia de speța a doua (10):

(2) = — | Ntco)F(o)da

0(X) = ( — 1 [o N(ss)as] 5 (;7)F(o) lo

sau aplicând o formulă bine cunoscută a lui Dirichlet:
px) = =] "E(o)de ji “N(xs)N(s0)ds — | Nuro)P(e)da
însemnând pentru prescurtare:
NIy) = |, NON)

In mod general: fa
162) (= 2) | Ness) TA Na—4(52):i(o)dz
(a) "Fade If N(xs)Na—2(50)ds
(=) |N au(xo)E(e)de
unde în mod general avem:
Nu(9) = | Nas) Na—a(59) ds

Dacă însemnăm deci:

A (xy) — N(axy) — AN (ay) e (DAN (ay)...

vedem că soluțiunea ecuaţiunii (5) sau (10) se poate scrie sub forma :
(11) e(1) = R(z)— A] O (xsA)P(s)ds

Fa se prezintă sub o formă analoagă cu membrul întâi al
ecuaţiei (5); vom spune pentru aceasta că 9 (xyA) este sâmburele
rezolvant al ecuaţiei (10).

Sâmburii Ny(xy) joacă şi ei un rol important în teoria ecuațiu-
nilor integrale; ei poartă numele de sâmburii 7feraț.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 635

Rezultatul obținut se poate rezumă în teorema următoare :

Ecuația lui Volterra de speța doua are o singură soluțiune
finită şi continuă dată de formula [11]. Această soluțiune e o
funcțiune întreagă de A de ordin cel mult egal cu 1.

Ecuația lui Volterra de speța doua nu este rezolubilă în do-
meniul finit şi real decât în anumite condițiuni.

IV. — LEGĂTURA DINTRE ECUAȚIA LUI VOLTERRA ȘI
ECUAȚIILE DIFERENŢIALE LINIARE

3. Există o strânsă legătură între ecuaţia lui Volterra și ecuaţiile
diferențiale liniarc, care e necesar a fi pusă în evidență.

Putem mai întâiu reduce orice ecuație diferențială lineară la
0 ecuație a lui Volterra. Să considerăm într'adevăr ecuaţia de
ordinul ș.

(02) Ya) PY Faul)y 10)
x N

și să luăm ca funcțiune necunoscută în locul lui y, derivata de or-
dinul cel mai înalt:

CA
dxn
vom aveă
di—! 7 x
a lraaule
x j 3 XN s xn—1 .
aja pete. ca
JO N. n—1] ]

cări transformă (12) în

(13) z+ za(3)) "zdx iei aa) zA=1)+ Cofu(),
o 0 |

p=!
insemnând în general
xn—p

x
f(x) = ay(x) + am (RF + an(x).

Ne
E de ajuns acum a aplică formula cunoscută

. (x —s—l
Jo (n—r)! i

i, z(s)dsn =

(n)

(s)ds

636 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

pentru a obține astfel ecuaţia lui Volterra
| (x—s)—1]
zor], [as 2 ae) ef aul) ar [PR
(14) n
= 109) + Beats).
p=1

Am presupus, bine înțeles, că origina este un punct regulat
pentru coeficienţii a;(x). Să observăm, în treacăt, că proprietățile
elementare ale ecuaţiilor diferențiale lineare, cu sau fâră membru
al doilea, decurg imediat din teorema precedentă.

Pentru ca membrul al doilea din (14) să aibă o valoare perfect
determinată, trebuie ca constantele C; să aibă valori date. Deci,
invers, rezolvarea unei ecuaţii a lui Volterra (14) este echivalentă
cu rezolvarea unei probleme a lui Cauchy pentru ecuația dife-
rențială lineară (12). Unicitatea soluţiunii în teoria ecuației lui Vol-
terra corespunde faptului că problema lui Cauchy nu admite, în-
tun punct regulat, decât o singură soluțiune.

6. Vom obține un rezultat interesant care ne va lămuri natura
analitică a ecuaţiei lui Volterra, făcând n—c= în ecuaţia diferen-
țială (13). Căpătăm, astfel, ecuația diferențială lineară de ordin
în final.

z-+ au(0)] ză + 2305) zac E e e au) “za MR -)

al 5) Cpfp(=),
Deal

în care

(=) = > apr)

care e echivalentă cu ecuaţia lui Volterra.
x SE e ——sin—il
2 | aut a... [Eee
[3] I (n— I) .

(15)
i MU, last =109+ ef).

p=l

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 63

Să presupunem că funcțiunile a,(x) sunt toate finite în inter-
valul (oa) și că într'un mod mai precis avem

a,(x)<A,.
| f„(=) | aie Şi

[2,2]
Sb Cpeâna.

p=i1

atunci vom aveă

Dacă, deci, seria

e convergentă, suma membrului al doilea (15) reprezintă o serie

absolut și uniform convergentă în intervalul (oa); vom fi în parti-
co

cular, în acest caz, dacă 5 C, este convergentă. Să observăm, în
p=il

sfârșit, în acelaș mod că seria care dă sâmburele lui (15) e de ase-

menea o serie uniform și absolut convergentă în acelaș interval.
Această trecere la limită ne arată deci că, în unele cazuri, ecuaţia

lui Volterra este echivalentă cu rezolvarea unei probleme a lui

Cauchy pentru o ecuație diferenţială lineară de ordin infinit, ceeace

e de ajuns pentru a ne da seama ile rolul și natura acestui nou

instrument analitic.

V. — ECUAȚIA LUI VOLTERRA CU MAI MULTE VARIABILE
INDEPENDENTE
7. Ecuațiile lui Volterra cu mai multe variabile independente
sunt tot așă de importante ca acelea cu o singură variabilă din
cauza aplicațiunilor lor în teoria ecuaţiunilor cu derivate parțiale şi
cu caracteristice reale. Vom studiă tipul următor :

(16) z(xy)+ | Ass) 2(sy)ds + | Boyss) o(xs)ds +

[> | Cocyst) a(st)asde = Fxy),

care corespunde ecuației de speța doua din paragrafele prece-
dente.

Funcțiunile A(xyz) B(xyz) şi C(xyz) sunt prin ipoteză finite și
<M, iar F(xy)<<F şi integrabile întrun domeniu oarecare D al ar-

v umentelor lor.

638 AU ETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIIN: PE

Pentru a găsi o soluțiune a ecuaţiei (16) vom aplică metoda
aproximaţiilor succesive luând

P(xy) = Foy).
Ve(xy) = — JA (xys) o,(sy)ds — | "B(xys) o,(xs)ds —

(27) | “le C(xyst)p,(St)dsdt = Da,(xy).

9n(*Y) = Den-a(xy).
In dreptunghiul (1) de laturi a şi f, cuprins în D, vom aveă:

şi, în general
| Du(Xy) | <FMu(a ++ af).

Rezultă de aci că seria aproximațiilor converge complet 1) în
dreptunghiul (1) dacă vom luă pe z şi f suficient de mici, aşa că:

M(a-f+af)<r.

Obţinem astfel o soluțiune, de altfel singura în dreptunghiul (1),
in virtutea unui raționament dejă repetat.

Pentru a prelungi această soluțiune în tot domeniul D, să con-
siderăm dreptunghiul (2) situat la dreapta dreptunghiului (1) şi
având aceleaşi dimensiuni. Dacă facem schimbarea 'de variabile
Xa x şi y =y', ecuaţia (16) se poate pune sub forma

p(y+], ; Ace vs)elsy)ds+-] B(x"y's)p(x's) ls4+
(13) iu in Y
jhA [. C(x"y'st)o(st)dsdt=F+-b

„0

membrul întâi având aceeaş formă ca (16), iar b fiind o fune-
țiune ușor de determinat care depinde şi de valorile lui 2(xy) în
dreptunghiul (1) acum cunoscute noă. Vom puteă deci aplică acelaș
mecanism ele aproximaţii succesive, inlocuind pe F prin F+&:

1) Vom spune adesea «complet», în loc de «unitorm şi absolut»,

BULETINUL SOCIETAȚII DE STUNŢE 639

aproximațţiile astfel obținute vor converge cu siguranță în (2), de
oarece membrul întâi al ecuației (16) rămânând invariabil, constanta
M a rămas aceeaş; vom puteă deci, după un număr finit de ope-
rațiuni să parcurgem tot domeniul D cu ajutorul acestai dreptunghiu
de dimensiuni invariabile (2,3); obținem astfel teorema următoare :

Ecuația [16) are o singură soluție finită în tot domeniul în
care funcțiunile A[axyz), C'xy,zit) şi F [ay] sunt finite şi în-
tegrabile.

3. D-l Volterra consileră d: asem=a-a şi cazul ecuației de prima

speță :
(19) [IN xy; st) o(st)dsdt=F(xy)

Să însemnăm

Nixyst)=N(axy)--N(xys) (x—s)4- Na(xyt) (y —t)4Na(xyst)
(x—s) (y—t)

Ecuația (19) se scrie atunci:
x [y x [y A
Neo) [| z(st)dsdt+-| fi N,(xys) (x—s)o(st)ds +['] Na(xys)
v 0/0 0/0 „7 0./0
(y—ce(st)de- [| Nacyst) — s)(y—the(st)dsde=Ftey)
Luând ca necunoscută funcțiunea

7 (Xy)= ji “false )dsdt

ecuația (19) devine
Necro) [N ooys)ealsy)as- | Nafooyszus)ds-+
[| Naorst)eu(st)dsde=Fory)

Divizând prin N(xy) se obține o ecuaţie de speța doua. De
oarece 3,(0,0)—o este necesar ca şi F(0,0)-—o; de asemenea con-
dițiunea N(xy)—N(xy; xy)+o intervine de asemenea ca condițiune
necesară și sulicientă pentru ca coeficienții ecuaţiei de speța doua
să fie finiți. Obţinem deci pe altă cale aceleaşi particularități ca și
la ecuația lui Volterra cu o singură variabilă,

640 BULETINUL SOCIETAȚII DE STLIINȚE

VI. — SISTEMELE DE ECUAȚII A LUI VOLTERRA
9. Metoda aproximaţiilor succesive permite să tratăm tot așa
de simplu și un sistem de n ecuaţii liniare a lui Volterra de speța
doua cu n funcțiuni necunoscute. Vom numi astfel un sistem de

tipul .
pi(x)+ | AG) zu(s)as=fi0e) (1==122)
DEA

Aplicarea metodei e evidentă; primele aproximaţii vor fi
Dio(X)=—f;(x), iar ecuaţiile de recurenţă vor fi:

Pi(3)=— A (xs)p(s)ds (i —1, 2-2)
> , i p,k—A

Acelaş procedeu, intrebuințat până acum de mai multe ori, ne
arată că seriile de aproximaţii converg complet în tot domeniul de
existență al coeficienţilor A(xy).

10. Se poate reduce imediat un sisrem de ecuaţii diferențiale li-
neare de ordin finit de tipul
n

dz; 74
2 pe asp(2z(0) fi (ian)
dx + , | li

Ă 7 dzi
la un sistem de ecuaţii a lui Volterra luând ca necunoscute da ui
Se pot de asemenea consideră sisteme de ecuaţii lineare de ordin
infinit cărora li se poate aplică acelaș procedeu, având în vedere
numai ca condiţiunile inițiale să asigure convergența primilor
membrii ai ecuației considerate. A

VII. — OBSERVĂRI FINALE

11. Din cele precedente s'a putut constată puterea admirabilului
instrument analitic pe care îl constitue metoda aproximațiilor sue-
cesive şi fecunditatea sa variată în toate chestiunile de existență
relative la ecuaţiile diferențiale lineare şi la ecuaţiile integrale li-
neare. cari sunt după cum am văzut, o adevărată generalizare a
celor dintâiu.

Ecuațiile integrale tratate până acum se pot numi regulate ;
o parte specială va fi consacrată ecuaţiilor integrale singulare unde
vom trată în acelaș timp şi ecuațiile singulare ale lui Fredholm.

(Va umna).

— rr .——.—

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 641

QUELQUES DONNEES NOUVELLES SUR LA PREPARATION DE LA BIGUANIDE

PAR
A, OSTROGOVICH

E...

Dans la litterature chimique on trouve decrites plusieurs me€-
thodes de synthese pour la biguanide, qui se basent, presque
exclusivement, sur la transformation de la dicyandiamide (cyan-
guanidine) en biguanide par addition d'une molscule d'ammo-
niaque.

Cependant, lorsqwon veut preparer une quantite assez grande
de biguanide, la seule methode qui soit applicable, est la modifi-
cation apportee par Bamberger et Dieckmann 1) ă la methode de
Smolka et Friedreich?) et nanmoins on ne rcussit ă obtenir que
21 ă 230/; du rendement theorique 5).

Ayant besoin, pour -mes recherches sur les triazines symme-
triques, d'une assez grande quantite de biguanide, jai employe
naturellement, tout d'abord, cette methode de Smolka et Friedreich
modifice par Bamberger et Dieckmann, qui consiste ă chauffer,
pendant 5 minutes, ă 190W—195V, un melange parfaitement sec
de 5 gr. de cyanguanidine avec 8 gr. de chlorure d'ammonium.
Pai pu confirmer completement les resultats obtenus par les au-
teurs, mais je me suis convaincu qu'il faut beacoup d'attention
pour que la temperature se maintienne entre 1900 et 1950 et plu-
sieurs fois il arrive qu'elle monte ă 2200 et meme audessus, sans
que Pon puisse moderer la reaction. En ce cas, le rendement en
biguanide baisse beaucoup, parce que, comme Pont demontre
Bamberger et Dieckmann !), le chlorhydrate de biguanide se de-
compose audessus de 195” en donnant de Vammeline.

1) Ber, 25. 545 (1892)

3; M, î. Ch. 40. 87 (1889)

) BAMDERORR et DIECKMANN, dans leur memoire, ont publi€ avoir obtenu une quantite de sul-
fate de biguanide cuivrique correspondante ă 45 —s0%/, de la cyanpuanidine employte, ce qui
revient jusiement & 24--23,2-%/, en biguanide, par rapportă la quantite th6oriquemen!

possible,

642 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Je me suis effore€, par consequent, de modiher encore une fois
cette mâthode, en tâchant de baisser la temperature de reaction,
pour empecher la decomposition dela biguanide, et, puisque Bam-
berger et Dieckmann ont demontre, quwen travaillant avec le
chlorure d'ammonium, la temperature de 160%— 1639, donnee par
Smolka et Friedreich, est trop basse, jai eu lidce de substituer le
chlorure, par un autre sel dammonium.

En effet, en employant liodure d'ammonium, on arrive ă aug-
menter beaucoup le rendement en biguanide, puisque dans les
conditions les plus favorables on rcussit ă obtenir, presque cons-
tamment, un rendement double de celui obtenu par Bamberger et
Dieckmann.

C'est aprăs un nombre considerable d'operations que j'ai pu
fixer les conditions les meilleures pour cette preparation et, dans
le but d 'eliminer Perreur personelle, jai prie plusieurs ctudiants,
maintenant en grande partie licencics &s sciences, de repeter cette
preparation. Je tiens ă donner ici le resultat obtenu par chacun
deux.

Afin de rendre les resultats comparables entre eux et avec ceux
obtenus par Bamberxer et Dieckmann, tous les essais ont ete faits
avec 5 grammes de ecyanguanidine, en exprimant les rendements,
comme lont fait les deux auteurs precedents, en grammes de
sulfate anhydre de biguanide cuivrique, obtenus des cinq grammes
de cyanguanidine employes. Cependant jy ai ajoute aussi le ren-
dement en pourcent de biguanide en le calculant ă partir de la
quantite de sel complexe obtenue.

D'autre part, ilm'a semble interessant «'examiner aussi la facon
de se comporter du bromure d'ammonium et comme Lon peut
se rendre compte, meme par le petit mombre d'essais que jai
execute, les rendements obtenus avec ce sel, quoique de beau-
coup inferieurs ă ceux qu'on obtient au moyen de liodure, sont
tout de meme legerement superieurs ă ceux de Bamberger et
Dieckmann (avec CI.NI1,).

Enfin, je dois ajouter quapres plusieurs essais, j ai trouve re-
cessaire de modifier completement la methode d'echauffement du

1) Loc. cit.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIUNŢE 643

melange, afin de pouvoir regler avec precision la temperature de
la masse fondue ; chose qui a aussi une grande importance pour
la bonne rcussite de operation. En suivant, la methode que je
vais decrire, on rcussit tres facilement ă maintenir absolument con-
stante la temperature au degre voulu, avec une courte variation
de tout au plus un degre ou deux.

Voici le procede que jai trouve le plus convenable :

Dans un tube ă essais — d'environs 15 mm. de diametre et 20
centimetres de longueur, avec le fond legcrement renfore€, pour.
Eviter qu'il puisse &tre perfore par le thermometre, qui sert d'agi-
tateur — on introduit un melange intime et parfaitement sec de
5 grammes de cyanguanidine et 10 grammes d'iodure d'ammo-
nium. Pour que la fusion se fasse regulicrement, il est necessaire
que les substances soient pulverisces le plus finement possible.

Apres celă, on allume un bec Bunsen, ou un Leclu de petites
dimensions, sous une toile mstallique „(en laiton) disposce sur un
trepied. La toile doit tre assez dense et assez €paisse pour que
la flamme ne se forme pas audessus. Si l'on ne possele pas une
toile pareille on peut se servir de deux morceaux, en les dispo-
sant Pun sur l'autre.

On approche alors, de la partie chauffee de la toile, le tube con-
tenant le melange, en le tenant dans une position tres inclince.

On aura soin d'agiter continuellement la substance avec le ther_
mometre, en tournant le tube entre les doigts pour quc toute la
massc soit regulicrement chaufiee. Lorsqwon observe sur les pa-
rois du tube un commencement de fusion, on tâche de bien re-
muer le melange pour empecher un surchauffement possible, en
ayant soin d'eloigner un petit peu le tube de la source de chaleur,
si la temperature montait trop rapidement. En reglant la distance
entre le tube et la toile chauffee, on arrive facilement ă fondre
complitement le mclange et ă maintenir constante la temperature
au degre voulu.

Une longue serie d'essais, dont je ne donne ă la fin qwune pe-
tite partie, a demontre que le rendement le plus fort en biguanide
“obtient en reglant la temperature ă 1730 et en la tenant cons-
tante pendant 5 minutes, Toute Voperation dure environ une de-

644 BULETINUL SOCIETAȚII DE SIIINȚE

mie heure et mâme moins, lorsqwon a acquis une certaine pra-
tique.

On laisse apres refroidir la masse, en opsrant de fagon ă ce
qu'elle se solidifie en une couche mince, autour des parois du tube.
De cette maniere, en versant de leau froide sur cette masse, le
produit se dissout tres facilement. La solution ainsi obtenue, est
filtree, pour s&parer. une petite quantite d'ammeline, . qu'on lave
ensuite, toujours ă Peau froide, en recueillant tout le liquide dans
un ballon d'environ trois quarts de litre.

Aprăs cela, on dilue la solution filtre jusquwă 350—400 ce.c.,
on Palcalinise avec de P!ammomagque et Pon y ajoute, par peti-
tes portions, une solution concentree de sulfate de cuprammonium.
On observe que la quantite est suffisante des que le precipite rose,
forme preecdemment, prend une couleur violacee, die ă un petit
exces de solution cuprammonique. On aura soin, aprăs chaque
adjonction de cette solution, d'agiter fortement le ballon afin que
le sulfate de biguanide cuivrique se precipite ă letat finement di-
vise. Si par hazard, il se formait une masse trop pâteuse, îl est
convenable d'ajouter encore une certaine quantite dV'eau, pour que
Vagitation puisse se faire convenablement. De cette fagon on a un
produit beacoup plus pur etla perte n'en est que minime puisque la
solubilite du sel complexe est tr&s petite ă froid. Il est dW'autre part
n&cessaire de rendre legerement ammoniacale la solution primi-
tive, avant d'ajouter la solution cuprammonique, pour cviter la
formation d'iodure cuivreux insoluble.

Pour s&parer complstement le precipite des eaux-meres, il est
convenable de le filtrer dVabord sur un grand filtre ordinaire et,
apres Lavoir bien €goutte, le transvaser dans un verre ă parois
&paisses avec le jet de la pissette. On agite bien, pour en faire une
masse homogene, et Pon filtre sous pression reduite sur un en-
tonnoir en porcelaine, en lavant apres, une ou deux fois, avec un
peu deau distillee.

De ce sel complexe cuivrique, on obtient facilement, comme Pon
sait, le sulfate de biguanide en precipitant le cuivre, par l'hydro-
gene sulfure, en presence d'un leger excăs dacide sulfurique.

Voilă les rendements obtenus:

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 645

Preparation de la biguanide au moyen de Liodure
d'ammonium F

(5 gr. de CHAN, et 10 gr. I.NH,)

fa EESTI z) n 4.0

id, » » 44
Mr spas e » » 43
= sea Aa » » 44 47 38,781]
Sa IULIU cae 2 2 4-3 W
» Moroșanu . - | - 3,8
„ Musceleanu .. » | 7 3 40
„ Cantacuzino .. » » 4,2 |

|
]
id. . . .|1680——170"| ro minutes 42 |
|

th [Pg E] » 41

Comme on le voit, îl resulte de ces experiences:

1% Oue le rendement le plus fort (44,73%p du theorique) s'ob-
tient en reglant la temperature ă 1730 et en la maintenant con-
stante pendant 3 minutes.

2% Oue si Von prolonge lechauffement jusqwă ro minutes le
rendement baisse (33,1 30/).

1) test le rendement le plus fort que nous ayons obtenul Il est possible que le el

cuivrique n'ait pas 66 completement stcht avant la peste,

646 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

30% Ou en faisant la reaction ă la temperature de 168%—1700,
le rendement devient toujours plus faible (33.94— 38,73%); mais
en ce cas, au contraire, il augmente beaucoup en prolongeant
Pechauffement.

Si Pon deduit maintenant, du rendement donne par Bamberser
et Dieckmann dans leur memoire 1), le 9, en biguanide par rap-
port ă la quantite theoriquement possibl=, on obtient, comme je
Vai mentionn€ plus haut, le 21—23,250/,:; c'est la moiti€ du ren-
dement que j'ai obtenu dans les conditions les plus favorables.

Il ma semble en outre interessant de faire aussi un essai en
employant une quantite plus grande des deux produits. A cet
effet j'ai chauffe, de la mâme maniere, ă 1730 pendant 20 mi-
nutes, un melange de 23 gr. de cyanguanidin: et 3o gr. de io-
dure d'ammonium, en obtenant 18,5 gr. de sel complexe cuivri-
que, ce qui, rapporte ă 3 gr. d: cyan xuanidine, corresponlă

erammes 3,7 de sel complexe,

c'est-ă- lire ă 34.400, de biguanide par rapport au theorique.
De cette experience il resulterait que m&me avec liodure l'ammo-
nium le rendement est plus fort lorsqu'on emploie de petites quan-
tites de melange. Cependant il faut observer que ce ren dement est
quand meme plus fort que celui obtenu par les deux autcurs pr€-
cedents, qui ont employe seulement cinqg grammes de cyanguani-
dine, c'est-ă-dire la cinquieme partie. En outre il ne serait pas im-
possible que la duree de Pechauffement, que j'ai adoptee pour cet
essai, ne soit pas la plus convenable et qu'en maltipliant le nom-
bre d'experiences, avec la me&me quantite de melange, Lon puisse
trouver des conditions de temps meilleures et obtenir un rende-
ment plus fort. Si dans la suite je pouvais trouver des conditions
favorables, permettant d'obtenir un rendement meilleur, je ne:
manquerai pas de les rendre publiques; on aurait lavantage
de ne pas âtre obliges de repeter tant de fois la meme op€-
ration.

1) Loco cit.

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 641

Dans le tableau suivant je rcunis les quelques experiences que
j'ai faites dans le but de transformer la cyanguanidine en bigua-
nide au moyen du bromure d'ammonium

r. de C,H,N, et 9 gr. de Br.NH,)

[EA
>

“Temps | Quantite de A
dW'echuulfement + sulfate anhydre , 3 E GU=NIDE
E e i Moyennes %/9
TEMPERATURE apresmela lusion de biguanide | s za preț
| de la inusse est | cuivrique obtenue (er.) Dar Fapp
| Fă | ? au theorique |
| IE, (gr.) | |
= E == ——— = |
| arT ERIE IRT) REA ra A
1780—1800. . 5 minutes sl 18 28,820],
2 pe ZI | 3.0 ] Ţ |
| Li
|
—30—73809 | i S 3
178Y—1809. .| 10 minutes Deta 223 20,929]
- zii - 22) 3i] i
| | | i
| 680 [1] Zi |
—1700. . 5 minutes 2 | = |
i 170 5 minutes i 2.20 20,45],
2 pi ia E) | 2-2
Dea 0 : |
168'—1700. .| 10 minutes 2,55 | 2.62 24,36%]
2 . « 2 A |

De ces experiences, quoiqwen nombre un peu restreint, on peut
conclure quand m&me que la transformation dela cyanguanidine en
biguanide au moyen du bromure dV'ammonium se fait avec un ren-
dement leg&rement superieur qwau moyen du chlorure, mais ce-
pen lant bien inferieur ă celui qu'on obtient avec liodure et qu:
les conditions les plus fuvorables ont lieu en maintenant la masse
fonue, pendant 5 minutes ă 1783—13500.

Avant de terminer, je tiens ă remercier vivement lous m:s col-
laborateurs et surtout Mr. Satinover.

Bucarest.— Institut chimique de la Faculte des Scienc»>.

———..—

648 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

CONTRIBUTIONS A LA FAUNE ENTOMOLOGIQUE DE LA ROUMANIE

——_——

FORMICIDES
Capturees par Mr. A. L. MONTANDON et determinees par Mr. le Dr. F. SANTSCHI

—_—.—

].—Sous famille PONERINES Mavyr.
I section. Prodorylinae Em.
non representee.

II section. Proponerinae Em.

1. SSysphincta europea For.

Comana Vlasca 1 9, esp&ce rare ă vie cachee ct fort mal connue.
III section Euponerinae Em.

2. Euponera | Pseudoponera |ochracea, Mayr. Bucarest, 2, 9.

3. Ponera coarctata Latr. Bucarest 9, Comana Vlasca 9, 9,
Moldavie, Vallce du Berlad 9, 9.

4. Var. Testacea Em. Bucarest 9.

II. —Sous famille DORYLINES Shuck.

non representee.

I.—Sous îamille MYRMICINES Mayr.
Myrmicii

5. Myrmecina latreillei Curt. Bucarest 9 9, Comana 9 9,
Vallee du Berlad o.

6. Leptothorax tuberum Fab. Comana Vlasca 9.

7. L. tuberum, Fab. st. migriceps Mayr. Moldavie Ivallee du
Berlad) 9 o.

3. L.tuberum, Fab. st. nylanderi Forst. Comana p, Vallee du
Berlad 9.

9. Var. parvula Schenk. Comana Vlasca p 9.

10. [.. tuberum, Fab. st. umifasciatus Latr. Comana Vlasca P 9.

11. L. tuberum, Fab. st. interruptus Schenk. Comana Vlasca
pă Sa
12. Pheidale pallidula Nyl. Macin Dobroudja d. 9 9.
13. Var, arenartum, Ruzsk. Mangalia Dobroudja 9 i.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE SIIINŢE 649

14. Stenamma Westuoodi, Curt. var. striatule Em. Comana
Vlasca 9, Mangalia, Dobroudja 9 9, Vallee du Berlad 9.

15. APhaenogaster subterranea Lat. Comana Vlasca 3 9.

16. Messor barbarus L. st. structor Latr. var. orientalis Em.
Macin Dobroudja 9, Comana Vlasca 9, Bucarest 9 9, ces der-
niers presque noirs et la 9 a les ailes hyalines.

17. Myrmica scabrinodis Nyl. Comana Vlasca O.

18. Var. Sabuleti Meinert. Moldavie Vallee du Berlad.

19. M. scabrinodis Nyl. st. rugulosa Nyl. Bucarest 9 O.

Cremastogastrii

20. Cremastogaster sordidula Nyl. var. flachi For. Mangalia
Dobroudja 9.

Solenopsidii

21. Solenopsis fuga, Latr. Bucarest 9. Comana 9 . Mangalia
O 9 3. Vallee du Berlad 9 93.

Hermaphrodite. Mr. Montandon a capture avec ses exem-
plaires provenant 'de Mangalia un curieux hermaphrodite frontal
c'est-ă-dire, que la partie antcrieure de insecte appartient ă un
sexe different de la partie postetieure.

Dans le cas particulier la tete et le thorax sont 9 tandis que
le petiole et labdomen sont 3. La tete, quoique lEgerement
plus petite que chez la femelle ordinaire est tres caracteristique
avec les autennes ă massues si differentes de celles des mâles. Quant
ă Vappareil copulateur il est normalement developpe. Il serait
curieux d'observer la conduite, au point de vue de la psychicite
sexuelle, chez un parcil individu dou€ dun cerveau femelle et d'un
appareil copulateur mâle.

Mr. W. M. Wheeler qui a public en 1903 (Bull. oi. Ame-
rican Mus. of. Nah. Hist. Vol. XIX, p.653 — 683) une âtude
complete des 17 cas d'hermaphrodisme connus jusqu'alors chez
les fourmis divise ces differentes formes en 4 groupes comme suit :

|. Gynandromorphe lateral

1. Cote gauche mâle, cote droit femelle. [să el ATi ter
| e) Pabdomen seul.
i i E ş ) (4) tete et thorax,
3. Entrecrois€. En partie mâle ă gauche en e) tete et abdomen.
A A > f) thorax et abdomen.
partie mâle ă droite, etc, ş) tout le corps,

Li]

„Câte gauche femelle, câte droit mâle.

650 BULETINUL SOCIETAȚII DE SIIUNŢE

II. Gynandromorphe transversal
| 4) la tete seule.
|) le thorax seul.

1, Cote dorsal mâle, cote ventral femelle. | e) Pabdomen seul.
d) tete el Lhorax.

A FA A | A za
2, Cotă dorsal femelle, câte ventral mâle. | E) tele et abdomen.
| £) thorax et abdomen.

g) tout le corps.

III. Gynandromo: phe frontal

| u) tete seule.

1. Anterieurement mâle. A ia a

2. Anterieurement femelle. c) thorax d'un sexe, tete el
abdomen de Pautre.

1V.— Gynandromorphe m:ate

(Combinaison plus ou moins varice des trois groupes prectdents)

Dans cette classification le mot femelle est pris dans son sens
large et indique aussi bien l'ouvriere qui n'est qu une femelle atro-
phice, que la femelle normale. La fourmi decouverte par Mr.
Montandon appartient donc au troisizme groupe: (Gynandro-
morphe frontal.

Tetramorii

22. Tetramorium cospitum L. Bucarest 9 Comana Vlasca > 9 3.
Mangalia 9, Vallce du Berlad.

23. Var. fortis For. Bucarest 9 Vallee du Berlad.

24. V. flavidula Em. Bucarest 9. Un peu plus grands que la
forme type d'Asie mineure.

25. T. cespitum L. st. semileve Andre; Macin, Dobroudja 9.

IV. — Sous famille DOLICHODENINES Forel

26. Dohchoderus | Hypoclinea) 4 punctata L. Comana 9 9.
Vallee du Berlad 9.

27. Liometopum microcephalum Panz. Comana 9.

23. Tapinema erraticum Latr. Comana P. Mangalia 9 9. Val-
lee du Berlad 9.

V. — Sous famille CAMPONOTINES Forel
Plagiolepidii
29. Plagiolepis pygmaca L. Bucarest > 9 3. Comana p.

BULETINUL SOCIETAȚII DE SIIINȚE 651

OA Di

U> 03 >

45.
46.

45.

Formicii

. Prenolepis imparis Say. Var. mitens Mayr. Comana Vlasca %p..
„ Lasius niger L. Comana. 9 Vallee du Berlad 9 9.
„L. niger L. st. alienus Forst. Bucarest, Comana, Valle du

Berlad (abondant partout).

.L. niger. L. st. bruneus Latr. Comana 9.

„L. miger L. st. emarginalus Oliv. Comana .

. L. flavus Fab. Comana 9 Valle du Berlad O.

„L. umbratus Nyl. Comana 9. Valle du Berlad.

„ L. fuliginosus Latr. Comana 9.

. Polyergus rufecens Latr. Vallce du Berlad 9.

„ Formica rufa L. st. pratensis Retz. Comana ( Valle du

Berlad 7.

„F. fusca L. var. rubescens For. Comana 9.
„F. fusca L.st. rufibarbis Fabr. Valle du Berlad. Moldavie 9.
_F. fusca L. st. cinerea Mayr. Var. armemaca Ruzs. Buca-

rest 9, Valle du Berlad.

„ Formica | Proformica) nasuta Nyl. Dobroudja, Mangalia 9.
„ Moyrmecocystus | Cataglyphis) cursor Fonsc. st. aenecens

Nyl. Macin, Dobroudja 9. Comana 9. Valle du Berlad 9.

Camponotii

Camponotus maculatus Fab. st. aethiops Latr. Comana 9.
C. herculeanus L. st. Vagus Scop. Comana, Vlasca 9. Valle
du Berlad 9.

„C. fallax Nyl. v. ruszkyi Em. Bucarest 9. Un exemplaire fai-

sant passage ă la forme type, le pronotum est encore rouge
jaunâtre tandis que le reste du thorax et Pecaille sont brun
noirs.

C. lateralis Oliv. v. atricolor Nyl. Comana 9.

49. C. | Colobopsis) truncatus Spin. Comana “|..

La liste des fourmis ci-dessus est loin de representer la moitie

ou mâme le tiers des espăces, races et varictes existant en Rou-

manie, Un pays aussi varic que celui-ci doit forcement offrir asile

a de plus nombreuses formes. La Dobroudja et la vallee du Danube

sont riches en espăces mâridionales contrastant avec celles des r&-

652 BULETINUL SOCIETAŢII DE SIIINȚE,

gions montagneuses. Les interessantes espăces decouvertes par
le Dr. A. Forel en Bulgarie, doivent aussi se retrouver dans les
provinces limitrophes du Danube et la Dobroudja. Il est donc ă
souhaiter que les chasses ulterieures de Mr. Montandon me per-
mettront de complăter de plus en plus cette premitre liste dejă si
interessante.

nn ——

ESPEGES NOUVELLES OU PEU CONNUES D'HYDROCORISES DE L'INDE

PAR
A. L. MONTANDON

————_—

IN EPID A E

Ranatra Distanti. n. sp. Forme tres voisin: de R. parmata
Mayr et R. Stali Montand., ele en diffire franchement par les
dents medianes des femurs anterieurs, toutes deux aigiies et bien
visibles quoique peu prononcces ; par la partie mediane du bord
antsrieur du pronotum un peu plus relevee, mais pas franchement
bi-tuberculee comme chez R. Stali Montd. ; par Lextremite de la
membrane recouvrant un peu plus de la moitic de Vavant dernier
segment abdominal ; par les pattes proportionnellement un peu
plus courtes, | extremite des femurs posterieurs paraissant ă peine
atteindre avant derniere suture abdominale.

La tâte tuberculce entre les yeux, le tubercule bien accentuc
subconique, ă peine aplati lateralement, ct, subarrondi au sommet.

Le femur anterieur est faiblement bidente vers Vextremite, sans
sinuosite bien apparente devant les dents.

L'opercule genital de&passe Pextremite de Pabdomen du tiers
de sa longueur.

Le pronotum, pas plus <largi en arricre squen avant, comme
chez f. Stali Montd. est cependant proportionnellement plus
court que chez cette espăce, environ comme chez R. parmata
Mayr mais il est en outre orn€ de deux forts tubercules sur le
milieu de sa partie posterieure ă peine renflee, un de chaque câte
de la line mediane ; ces deux tubercules sont sillonnes transver-
salement sur leur sommct obtus.

Le metasternum assez fortement sillonne transversalement au
niveau anterieur des hanches posterieures, se prolonge en arricre

[or$
Or
[I+)

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE |

de chaque cote jusqu'au milieu des hanches posterieures, profon-
dement sinu€ au milieu ou le premier segment abdominal ressort
comme un peu carene, aussi long que les processus terminaux du
metasternum de chaque cot& pres des hanches. Ce sillon transver-
sal du metasternum peut tr&s facilement ctre pris pour une cou-
pure qui terminerait posterieurement le metasternum.

Appendices courts et assez robustes, environ moiti€ de la lon-
gueur de Pabdomen.

Yeux globulaires, ă peine transverses, environ de meme largeur
que l'espace interoculaire. |

Joues en relief, assez saillantes, subparalleles en avant trâs vi-
siblement quoique obtusement sinuces sur leur bord externe au
devant des yeux, tylus un peu plus long et aussi un peu plus r€-
leve que les joues ; cette partie antcrieure de la tâte separe de la
partie posterieure interoculaire par une assez forte depression de
la partie anterieure du vertex, formant comme un sillon transversal.

Pattes claires, annelces de vagues anneaux un peu plus fonc€s,
ă peine visibles, sur les femurs intermediaires et posterieurs.

Longueur du corps 30 mill.; des appendices, ă peine un peu
plus de ro mill.

Nicobar ; un seul exempl 9, coll. iz M. le Prof. W. L. Distant
auquel je me fais un plaisir de dedier cette nouvelle forme, comme
un bien faible hommage de ma gratitude envers le grand maitre
Hemipteriste pour la communication des materiaux qui font l'objet
de ce memoire.

NAUCORIDAE

Ileleocoris Bengalensis n. sp. De forme ovale, ă peu pres gale-
ment attenuce en arritre comme en avant, avec toute la surface
finement granuleuse.

Tete transversale, plus de deux fois plus large avec les yeux et
leurs processus lateraux que longue sur la ligne mediane. Cotes
internes des yeux legcrement convergents au moins en avant,
subparalleles sur leurs deux tiers posterieurs. Partie anterieure de
la tâte tres faiblement proeminente, ltgerement arquce au devant
des yeux; ă surface jaanâtre un peu brillante, faiblement ruguleuse,
avec deux taches brunâtres foncces, tres rapprochees, irregulitres
sur la base de la tâte, „ presque connexes, une de chaque câte, en-

654 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

voyant des.prolongements tres ctroits, irreguliers, en avant dont
deux subconnexes et mieux accentuss, un de chaque câte de la
line mediane qu'elles resserrent stroitement. Des points noirâtres,
disposes en lignes longitudinales assez irr€ zulicres de chaque câte
atteignant plus ou moins le bord anterieur. Deux fossettes trans-
versales noirâtres ă la partie anterieure du rebord antdrieur obtus
de la tete, plus ou moins relices entre elles par des points bruns
moins visibles ; ce rebord jaunâtre, immacul€, derriere la ligne des
fossettes et points bruns.

Pronotum tr3s transversal, un peu plus de deux fois plus large
en avant, et environ deux fois et demie plus large en arrisre que
long sur la line mediane; ă cotes lateraux faiblement arquss,
presque droits, langle antcrieur cache sous le processus lateral des
yeux, Pangle posterieur assez largement arrondi, non proeminent
en arrisre; les bords anterieur et posterieur droits, ce dernier ob-
tus&ment sinu€ de chaque cote derriere les yeux. Surface du pro-
notum assez finement mais tr5s visiblzment granuleuse, ces granu-
lations formant par places des rides transversales, mieux accen-
tues sur le milieu, derriere le bord anterieur; ă taches et points
noirs irreguliers laissant entre eux des espaces jaunâtres sur le
disque, dont un mieux marqu sur le milieu devant la partie pos-
terieure, et des lienes longitudinales pâles derritre les yeux. Mar-
ges assez &troitement jaunâtres, marqutes ă leur partie interne
dune ponctuation noire moins dense que sur le disque. Partie
posterieure du pronotum avec la meme granulation que le disque,
non limitee ă sa partie anterieure, mais generalement plus. claire
que le disque.

Ecusson tr&s finement. granuleux et uniformement brunâtre
avec extreme sommet ctroitement jaunâtre.

Cories uniformement brunâtres et tr&s finement granuleuses, un
peu brillantes avec lembolium assez largement jaunâtre ă la base
et au bord externe, marque ă son câte interne de deux assez gran-
des taches brunâtres rcunies sur la moiti€ posterieure de lembo-
lium, Papicale plus clargie que la precedente. Bord externe de
!embolium leg&rement arque, la courbure mieux accentuce ă sa
partie posterieure qui ne forme cependant qu'un angle tr&s obtus
peu accentu€ avec la partie posterieure du bord externe de la

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINTE 5 655

corie. Membrane peu developpee, legerement valvante, non dis-
tinctement separee de Pextremite de la corie. Commissure du cla-
vus un peu moins longue que lEcusson.

Connexivum. ctroitement visible en dessus, apres lPembolium,
jaunâtre avec quelques points bruns, rares sur les deux tiers ant€-
rieurs des segments, plus denses ă la partie posterieure des :seg-
ments ou ils forment une petite bande brunâtre &troite, peu accen-
tuee. Angles posterieurs des segments non saillants, suivant bien
la courbe abdominale.

Tout le dessous du corps jaunâtre, recouvert d'une pubescence
blanchâtre. Pattes assez uniformement jaunâtres pâles. Labre jaune
pâle, transversal, subarrondi en avant. Longueur 8,5—8,7 millim.

Manbhum. Bengale, Collections de M. le Prof. W. L. Distant
et la mienne.

Cette esp&ce ne saurait se rapporter ă aucune des autres for-
mes connues; au premier coup d'oeil on serait tente de la prendre
pour une varicte foncee des Laccocoris lhmmnicola Stăl et Auri-
rillii Montand.

Jai vu aussi deux nymphes de cette espece qui presentent ă
peu pres les m&mes caracteres que Pimago, mais avec les angles
posterieurs du pronotum un peu plus aigus, moins largement ar-
rondis au sommet.

Ieleocoris vicinus n. sp. res voisin de lespăce precedente
H. Bengalensis Montand dont il a ă peu pres exactement la
meme forme et la meme coloration, n'en differe que par la taille
un p=u plus forte 9,3—9,7 millim.; par la bordure jaunâtre de Pem-
bolium un peu plus retrecie ; et surtout par la forme dela tete dont
les cotes internes des yeux sont franchement divergents en arricre
sur toute leur longucur, et par les angles lateraux posterieurs du
pronotum un peu acumines et plus ctroitement arrondis au sommet.

Les soies pâles jaunâtres de la partie inferieure du corps parais-
sent aussi un peu plus longues sur labdomen.

Mâme membrane, tr&s &troitement valvante, non limite sur
l'extremite de la corie.

Tenmalai, Travancore. Collections de M. le Prof. W. L. Distant

et la mienne.

656 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

L'exemplaire de ma collection est une varicte sans importance
dont Pecusson est marqut d'une fine ligne mediane longitudinale
&troitement jaunâtre.

Heleocoris breviceps Montand. Cette espăce a cte decrite en
1897. Ann. Soc. Ent. Belg. TXLI. p. 55, sur un exemplaire de
la colection Signoret du K. K. Hofmuseum Wien, €tiquete des
Indes Orientales. M. le Prof. Distant en possede un nouvel exem-
plaire provenant de Pocna, Bombay, repondant en tous points ă
la description, sauf la taille ă peine un peu plus forte, ro mill.

Jajouterai seulement ici que la partie supsrieure de la tete de
cet insecte, est assez convexe avec son bord anterieur lisse, tres
obtusement arrondi, marqu€ de deux fossettes transversales, une
de chaque câte pres des yeux, par consequent tres €loignces Pune
de Lautre sur le bord antero-inferieur de la partic inclince en des-
sous de la tete, outre les deux fossettes situces de chaque câte
pres des yeux sur la partie superieure de la tete indiquces dans la
description.

La commissure du clavus est un peu plus courte que Pecnsson,
avec une petite tache pâle ă son extremit€ posterieure,

La membrane, quoique peu developpee et pas tres valvante ne
se confond pas ă sa base avec le disque de la corie, la suture en
est faiblement mais tres visiblement indiquce par une nervure tres
arquce surtout ă ses extremitâs.

Heleocoris obliquatus Spinola? Montand. — De forme ovale,
assez €galement attenuce en arricre comme en avant.

Tete jaunâtre, presque mate, ă surface legerement convexe,
tres finement granuleuse, ă ponctuation brunâtre sur le milieu et
en arritre avec deux points foncâs, assez gros, plus visibles sur le
milieu de vertex, sans ponctuation noire et presque lisse de chagque
câte pră&s de yeux et en avant. La pariie interoculaire est un peu
transversale, bien visiblement plus large posterieurement que
longue sur sa ligne mediane qui est subegale ă la largeur entre
les yeux en avant ou le bord anterieur est faiblement arquc au
devant des yeux. Yeux assez &troits deux fois plus longs que
arges, legerement divergents en arri€re sur tovte leur longueur.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 657

Processus lateral de Poeil en triangle bien accusc, formant ă son
sommet externe un angle presque droit, ă peine obtus, les deux
cotes lateraux du triangle presque €gaux, l'anterieur ă peine plus
long que le posterieur, la base de ce processus, colle ă Poeil, trăs
sensiblement plus grande que le câte anterieur.

Pronotum tr&s transversal, presque deux fois et demi plus large
en avant et plus de trois fois et demi plus large en arritre que
long sur sa line mediane; ă cotes lateraux legerement arqu6s,
tres divergents en arricre, avec langle anterieur cache sous le
processus lateral des yeux, Vangle posterieur tronqu€ oblique-
ment, formant un angle lateral bien accuse, legerement obtus.
Surface du pronotum jaunâtre ă ponctuation noirâtre peu regu-
lire, tres fine et assez dense, formant quelques petites stries
transversales tres fines, irregulieres sur le milieu derricre le bord
anterieur. Quelques points noirs, epars, un peu mieux accus&s
s'ctendent aussi sur les marges jaunâtres.

Ecusson brunâtre fonc€ avec Pextreme sommet jaunâtre. Cories
de m&me teinte que lecusson, ă peine plus foncees vers Vextre-
mite. Commissure du clavus un peu plus courte que PEcusson avec
une petite tache jaune ă son extremit€ posterieure. Embolium
assez dilat€, avec son bord externe l&g&rement arqu€, fortement
et brusquement coupe en angle presque droit ă son extremite ou
la marge de la partie posterieure de la corie se continue, formant
un angle ă peine obtus avec le retrait brusque de lembolium.
Surface de lembolium assez largement jaunâtre sur la marge avec
une grande tache brune couvrant langle posterieur interne de
mâme teinte que la corie avec laquelle elle se confond, cette tache
tr&s râtrecie en avant le long de la suture avec la coric, mal li-
mitce, sur le disque de Pembolium ou elle se continue en une
ponctuation noire et fine, de plus en plus espacee, n'atteignant
pas le bord externe. Membrane tres peu developpee, legerement
valvante, sans suture de scparation avec le disque de la corie.

Connexivum pâle avec les bords des segments tr&s €troitement
brunâtres, les angles posterieurs des segments legtrement saillants
et quelques tr&s petits points bruns pars au cât6 interne des
segments.

Dessous du corps et pattes jaunâtres pâles; labdomen mat ă

658 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

peine rembruni sur les bords des segments, couvert d'une tres fine
pubescence serrce; dessous du connexivum lisse, pâle, marqu€ de
taches brunes longitudinales le long de son cote interne.

Bourrelet de la partie antcrieure de la tete, marqut en avant de
deux petits traits bruns tres transversaux, anguleusement replic
en dessous au devant des traits bruns. Labre tres transversal,
arrondi en avant ou il parait cependant legerement ogival.

Femurs anterieurs assez developpes, deux fois plus €largis que
les posterieurs.

Carenes meso et metasternales bien visibles mais obtuses. Lon-
gueur 9,9 mill. Largeur max. 6,3 millim.

Un seul exemplaire, Birmanie Dawna Hills, Coll. de M. le Prof.
Distant.

Ce n'est pas sans quelque doute que je rapporte cet insecte ă
Vespece crece par Spinola, dont le type n'existe probablement
plus ; mais en tous cas elle repond tr&s bien aux caracteres assez
vagues que son auteur lui avait attribus. Îl ressemble beaucoup
au premier coup d'oeil ă Laccocoris marginatus Montand, dont
il a le mode de coloration et la forme du pronotum, mais il sen
separe franchement par la forme du labre des Feleocoris, par sa
taille plus faible, ses yeux plus stroits, langle lateral du pronotum
plus franchement accusc, Pembolium plus largement jaunâtre et
surtout coupe tres franchement et fortement en angle presque
droit ă lextremite.

On ne saurait non plus le confondre avec Heleocoris strabus
Montand. de Tenasserim qui a aussi la marge de la corie tres for-
tement sinuce derricre l'embolium, mais dont la taille de rr mill.
est beaucoup plus forte, avec la surface sensiblement plus granu-
leuse, le pronotum proportionnellement moins clargi en arricre avec
ses angles lateraux posterieurs plus obtus; la marge jaune de
!'embolium proportionnellement un peu plus €troite et un peu plus
reguliere, aussi attenuce en avant qu'en arritre.

Bucarest, Septembre 1910,

BULETINUL SOCIETĂŢII DE SIIINȚE 659

ORNIS ROMANIE )

————

DIE VOGELWELI RUMÂNIEN'S
SYSTENATISCE UND BIOLOGISCH-GEOGRAPHISCH BESCERIEBEN

VON

ROBERI RITIER VON DOMBROWSKI

Bukarest 1910.
EINLEITUNG

Die Ornis Rumiiniens ist in zoogeographischer Hinsicht sehr
interessant, nicht nur weil sie in Folge der grossen Mannigfal-
tigkeit der Terrains einen b:deutenden Artenreichtum aufweist,
sondern auch deshalb weil sich hier die mitteleuropischen Arten
mit den orientalischen treffen. Ein grosser Teil der mitteleuro-
pzeischen Formen kommt hier nicht în typischen Exemplaren vor,
sondern weisen intermediăre Charaktere aut.

Die Aufgabe dieses Werkesist in erster Linie festzustellen
welche Yogelarten im Lende vorkommen, welche Sub=pezien Ru-
mânien aufweist oder es im Durchzug beriihren und zwar alles
auf Grund von, durch 14 Jahren gefiihrten Tagebiichern und
einem Belegmaterial von iber 5000 rumănischen Vâgeln, wvelche
sich teils im naturhistorischen Museum in Bucarest, meiner Privat-
sammlung, sowie in verschiedenen anderen Sammlungen betin-
den. În Weitecrem werde ich genauen Aufschluss iiber das Brut-
geschătt, die Nahrung, den Nutzen und Schaden, den Zug, etc.
g«ben. Besonderes Augenmerk habe ich uuch aut das Sammeln
der Volksnamen gelegt. Diejenigen Arten welche keinen rumăni-
schen Namen hatten wurden neu benant, diese sind durch
Klammen kenntlich.

Dus Haupteontingent der rumânischen Vogel wird durch mittel-
europeis-he Formen gebildet, zahlreich sind aber auch Ai sid-

1) Der Antor behâlt sich alle BRechţe vor,

660 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

osteuropischen vorhanden. Merkwiirdig ist das vollkommene,
Fehlen siidlicher Sănger, welche der Breite und des Clima's nach,
ganz gut den sidlichen Teil der Dobrogea bewohnen kânnten.

Alle Vogelarten deren Vorkommen nicht durch Belegexemplare
erwiesen sind, habe ich aus dem „Speciellen Teil« dieses Buches
weggelassen, dafiir aber am Schluss alle jenen Arten besprochen,
welche mâglicher Weise vorgekommen sind.

Alle Zeitangaben sind nach neuem Stiel gerechnet.

Die Namen der Ortlichkeiten sind in rumânischer Nomenklatur
angegeben.

Als Basis fir die Zusammenstellung der Synonymik diente mir
der Catalog des British Museum (Cat. Bird. Mus. I.—XXVII.),
habe aber wo es mir nătig schien einige Anderungen gemacht.

Fur die Beschreibung der Kennzeichen der Art und der Ver-
breitung, wurden folgende Werke verwendet: Naumann, »Natur-
gesch. d. Vâgel Mitteleuropa's« 1905; Dr. 1. von Madarăsz »VO-
gel Ungarn's« 1903 und 0. von Hiesenthal »Kennzeichen der
Raubvâgel, Wasservâgel, Tauben-, Scharr- und Stelzvâgel«.

Das vorliegende Werk zerfăllt in folgende Absehnitte :

. Binleitung.

. Allgemeine Naturgeschichte der Vâgal..

„ Specieller Teil.

„ Literaturverzeicnniss.
. Inhaltverzeichniss.

. Index.

Die Bedingungen unter welehen sich die Tierwelt eines Landes
bis zum heutigen Stande entwickelt hat, fuhren uns naturgemăss
in erster Reihe dazu, diejenigen Faktoren in Betrachtung zu zie-
hen welche auf den Charalkter einer Fauna bestimmend einwirken
und durch welche die Entstehung, das Bestehen und die Zusam-
mensetzung der Art bedingt werden, — es ist dies in erster
Reihe die geographische Formation und die climatischen Verhălt-
nisse des Gebietes

Ein solches Gesammtbild dieser Verhiltnisse kann selbstver-
stăndlich fir meinen Zweck nur in einigen, aber scharfen Linien
gezeichnet werden.

Rumănien hat eine răumliche Ausdehnung von 131, 393 km,

O OV N

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 661

von welchen etwa 400, der Gebirgszone, der Rest zu gleichen
Teilen der Hiigellandzone und der Zone der Ebene angehâren.

1. Gebirgszone. Im grossem Bogen von der Donau beginnend,
umscehliessen die Karpathen die westliche, zum Leile auch die
nârdliche Grenze Ruminiens. Ihr Grat zieht sich fast iberall
lângs der Landesgrenze hin, mit Erhebungen bis zu 2500".

Tiet eingeschnittene Schluchten und Tăler durchziehen das
Gebirge. Viel grâssere und kleinere Wasserfălle und allenthalben
W'ildbăche bewissern das Gebiet.

Bis zur Hâhe von 600”, ist die kiche (Quercus rubor, serili-
florus und puberceus) vorherrschend, von da bis 1200" finden
wir die Buche (Fagus sylvaticus [L.) wo etwas zu ihrer Schonung
getan wird, olt in prachtvollen Bestănden; wo sie aber verwiistet
wurde hat die Birke (Betula alba) ihre Stelle eingenommen, dies
gilt hauptsăchlich von den unteren Teilen ihrer Region. Nach der
Buchenregion nimmt bis 1600" die Tanne (Picea excelsa) zum
Teile in grossen reinen Bestănden, welehe nur teilweise Abies
pectinata und Pinus umbra eingesprengt haben. Von 1600" aut-
wărts, gelangen wir in die Krummholzregion mit Pinus pumilio
Hânke und Juniperus nana Wild; die Erstere finden wir noch
in einer Hâhe von 1930", von da ab wird die Vegetation durch
verschiedene Alpenkrăuter gebildet.

Die Wâlder der Karpathen sind im Vergleiche zu jenen der l-
bene stumm und tot. Sobald die Balzzeit des Auerhahnes voriiber
ist, vernimmt man nur noch den tesang der Singdrossel und der
Amsel, das Lied der Grasmiicke, Weisen der Laubvogel, den Lock-
ruf der Meisen und den Ruf des Kuckuckes. Das Krăchzen der
Krâhe und des Kolkraben gewinnt an Reiz, der Lockrut der
Spechte wirkt geradezu erquicklich.

Wer sich der Holtnung hingeben wiiwde in den Karpathen mit
leichter Miihe erfolgreich jagen und sammeln zu kânnen, wiirde
schmerzlich enttăuscht werden. *icher bevâlkern weit mehr
Tiere als wir annehmen all die zusammenhingenden Waldge-
biete, aber diese Tiere verteilen sich so gleichmiissig iiber die
grosse Flăche, unternehmen auch so weite Wanderungen, dass
man keinen richtigen Massstab fur ihre Schitzung finden kann.
Grosse Strecken sind oder erscheinen mindestens zeitweilig so

662 BULETINUL SOCIETĂȚII VE ȘTIINȚE

tierleer, so ode, dass der Forscher und Jăger verzweifeln mochte
wenn er fort und fort seine Erwartungen vereitelt sieht.

2. Hugelzone. Zu divser sind alle Auslănfer der Karpathen zu
rechnen und umtasst den grossten Teil der nordlichen Moldau
und der westlichen Muntenia. Der verherrschende Baum ist hier
die Eiche, bald in reinen Bestinden, bald mit anderen Holzarten
gemischt.

Diese Wilder sind schon beiweiten mehr von Vâgeln aller Art
bevlkert als die des hâheren Gebirges, wenn sie auch an dem
Vogelreichtum der Sumpfwălder der Donau nicht annăhernd
heranreichen.

3. Ebene. Von den Karpathen einerseits, von der Donau an-
derseits begrenzt, dehnt sich die grosse ruminische Tiefebene aus,
welche in ihrem siidostlichem Winkel ganz den Steppencharakter
annimmt und hier Baragan heist. Eintonig wobhl, aber eigen-
artig im hochsten Masse ist dies weite Gebiet der Ebene.

Mit Ausnahme des Baragans, finden wir auch în den ebenen
Teilen grossere Wiălder, meist aus Eiche bestehend. Vollstândig
waldlos ist der Baragan aber auch nicht. Den breiteren und tie-
fer eingeschnittenen Flusstălern mangeln weder Băume noch h6-
here Gestrăucher und auch mitten in der Ebene finden wir klei-
nere Eichen oder Akazienwălder vor.

Wie bei allen rumânischen Flissen, so ist auch beim gewalti-
gen Donaustrome das linke Ufer meist verflacht, wăhrend das
rechte sehr hoch liegt und steil abfăllt. Infolgedessen wird das
linke Donanufer alljăhrlich iberflutet und ist der Strom in zahl-
lose Arme geteilt. Uppig aufgeschossener Wald bedeckt deren
Uter und die Inseln dazwischen; dichte Utersăume welche dem
Auge jeden Einblick in das Innere dieses Auwaldes, welcher auf
weite Strecken ringsum den Gesichtskreis abschliest Weiden
und Pappelarten bilden den Hauptbestand, Ulmen, Eschen und
Eichen sind spărlich eingesprengt; nur an wenig Stellen ist dieser
Wald im Frihjahr zugănglich weil im grossen Ganzen nichts
anderes als ein ungeheurer Bruch. An trockenen Stellen bedekt
dichter Unterwuchs von Nesseln und Brombeeren welche sich
mit allen moglichen Schlinggewăchsen so vollstăndig verschlin-
gen, dass ein Durchkommen kaum mâglich. An anderen Punkten

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 663

wird der Wald zum vollkommenen Bruch, măchtige Stămme,
vom Alter, vom Sturm, vom leichtsinnig entzindeten Feuer
der Hirten gefăllt liegen vermorschend im Wasser, andere noch
weniger von Verwesung ergriffene, sperren Weg -und Steg. Er-
hâhte Schlammbiinke, auf vwvelchen Weiden und Pappelarten
den geeigneten Boden fir ihre Samen fanden, stellen undurch-
dringliche Dickichte her und machen selbst den Hohrywăldern
welche mitunter mehrere Quadratkilometer bedecken den von
ihnen bewachsenen Grund streitig.

Die Dobrogea. Ich muss hier die Dobrogea einer ganz speciellen
Betrachtung unterziehen da ihr ganzer Charakter sehr verschie-
den ist mit dem ubrigen Rumănien, trotzdem dieselbe nur der
_ Donaustrom trennt.

Die erst seit dem Jahre 1878 zu PRuminien gehorige Provinz
ist politisch in zwei Prefekturen eingeteilt. Nahezu den Grenzen
dieser Einteilung entsprechend, weist die Dobrogea zwei ganz
verschiedene Bodengestaltungen auf.

In dem gegen Siiden gelegenen Bezirk Constanţa ist der Steppen-
charakter vorherrschend. Monoton breitet sich das regenarme
Land aus; im Friihjahr eine gute Weide, zum Teil auch recht
gutes Ackerland. Die Oberflăche gliedert sich in viele Hiigelketten,
welche durch die tieten Einschnitte der ausser im Frihjahr wasser-
leeren Regenschluchten entstanden sind ; die breitgewâlbten, bis
zu 200" ansteigenden Hiugel schmickt nur selten ein verkiiippel-
ter Baum oder Strauch. Die Bevolkerung ist in dieser wasserar-
men Gegend sehr dinn. Nur die siidwestliche Ecke dieses Judeţ
weist grâssere Wilder auf, welche jenen von Babadagh im Judeţ
Tulcea gleichen, nur nicht eine so grosse Ausdehnung besitzen.
Pittoreske Kalksteinfelsen durchziehen dieselben, oft senkrecht,
in die Tăler abfallend. An der Donau liegen einige grâssere und
kleinere Scen ; die grossten sind der Gârliţa und der Oltinasee.

Sehr verschieden sind die Verhăltnisse in dem nordlich gelege-
nem Judeţ Tulcea. Manigfaltig ist hier die Oberflăche gegliedert,
Hohenzuge der verschiedensten Formation durchziehen das Land
mit einer meist nordwest-siidâstlichen Richtung. Die hochste
Erhebung licgt im Măciner Gneisgebirge, der Tuţniat 450” hoch;
cine relativ bedeutende Erhebung wenn man nimmt dass hier

664 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

das Donautal nur 10—20 Meter iiber dem Meeresspiegel liegt.
An diesen Gneisstock schliessen sich andere Bergketten aus Griin-
stein Melaphyr oder alten Tonschiefer bestehend an, mit Erhe-
bungen von 2—400" gegen Siidosten allmiălig verlaufend. Ein
langgestreckter Bergriicken triosischer Bildung aus Kalk und
Sandstein zusammen gesetzt, erstreckt sich im Nordosten mit
einer Culmination von 242" dem Beștepe. Der nârdliche Teil der
Dobrogea ist also wie wir sehen ein Bergland mit verhăltniss-
măssig viel Wald so haben die Wilder bei Babadag eine beilău-
fige Ausdehunng von 1800 [] Kilometer. Der Wald besteht
vorherrschend aus Eichen, Linden, Eschen, Weissbuchen, wilde
Birn. Apfel- und Kirschbiumen, der nahezu undurehdringliche
Unterwuchs wird vorziiglich am Hasel- Weissdorn- und Hartri-
gelstrăuchern gebildet. In den Tălern welche meist von kleinen
Băchen durchflossen werden, finden wir Erlen- Weiden- und
Pappelarten. Der Boden ist im Allgemeinen recht gut und wird
Acker und Weimbau betrieben.

Fast dieselbe Ausdehnung wie das Bergland nimmt das Uber-
schwemmungsgebiet der Donau und das Miindungsdelta ein,
sowie auch die Meeresdiinen welche dureh grâssere und kleinere
Salzseen unter welchen der Razim der grâsste ist, unterbrochen
werden. În enormer Ausdehnung breiten sich diese alljăhrlich
von Hochwassern iiberschwemmten Sumpf- und Waldgebiete
aus, welch letztere von Weiden- und Pappelarten gebildet wer-
den. Nur an zwei Stellen geben die Siimpfe grâssern Landwăldern
Raum, dem von Kara- Orman und dem von Lethe; diese ent-
halten auch harte Holzarten. Beide verlieren aber durch Flugsand
der Meeresdiinen von Jahr zu Jahr an Ausdehnung. Bewohnt ist
dieses riesige Sumpfgebiet nur sehr spărlich, an vielen Stellen
iiberhaupt ganz unzugănglich und bildet mit seinen Seen, Teichen,
Lachen, von toten und strâmenden Girlen, von Weideninseln,
Landbinken, Rohrfeldern und Wiesen ein Elderado fir alle
Sumpf- und Wasservâgel. Grosses Interresse beanspruchen die
im Delta an vielen Stellen vorkommenden schwimmenden Inseln.
Wurzelstocke, altes Rohr und alle mâglichen anderen Pflanzen-
reste ballen und verfilzen sich untereinander und formen sich im
Laufe der Jahre zu Inseln, welche mitunter einen Flăchenraum

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 665

von hundert und mehr Quadratmetern erreichen. Wehe dem
Kahn welcher bei Sturm in dieses Gewirr von Inseln und Insel-
chen gerăt, er ist bestimmt verloren.

Die Lagunen welche an der Ostkiiste dem Festland vorgelagert
sind, verdanken ihre Entstehung der Diinenbildung des Meeres.
Friiher hat das Meer bis an die Hiugelketten gereicht und ist
durch die tiefeingeschnittenen Tăler bis tief in das Land einge-
drungen, wie an manchen noch nicht genigend versandeten
Stellen noch heute zu sehen ist; als Beispiel will ich nur den See
von Babadag anfiihren, wo man auf 30 Kilometer landeinwărts
noch Salzwasser vorfindet.

Das Klima ist im Allgemeinen gemăssigt, jedoch ziemlich
trocken, besonders im Herbst wo oft Monate vergehen ohne dass
ein Tropfen Regen făllt.

Die mittlere Jahrestemperatur in Bucarest betrăgt: 10,6%C.;
die Mitteltemperatur im Winter 17C.; im Sommer + 21,9,
im Fribjahr und Herbst + 11,10C. Es gibt aber viele Extreme;
absolutes Maximum + 42,80%C, absolutes Minimum — 30,5'C.
Mit den Lândern Mittel- und Westeuropas verglichen, ist Hu-
mâănien in climatischer Hinsicht grossen Schwankungen unter-
worfen, keine Regelmiăssigkeit, weder in den Niederschlăgen,
noch in dem Temperaturwechsel.

Bedingt durch die Bodengestaltung sind die Winde besonders
im Herbst und Winter sehr heftig, meist aus nordâstlicher
Richtung.

Von Interesse sind auch die 6fters, besonders am Baragan
und in der Dobrogea auftretenden Wirbelwinde, welche zu
merkwiirdigen Erscheinungen Anlass geben, insotern sie sich
durch Erfassen leichter Gegenstânde Staub, Stroh etc., welche
sie hoch in die Luft fiihren als fortschreitende mannigfaltige Ge-
stalten darstellen.

Es bleibt mir zam Schlusse nur noch iibrig kurz meinen Stand-
punkt gegeniiber der modernen Systematik klar zu legen.

Im grossen Ganzen schliesse ich mich dem Standpunkt an,
welchen Victor Ritter von Tschusi zu Schmidhoffen einnimmt.
Ornith. Jahrb. L. p. 185.

Die Ansichten der Ornitholegen waren und werden stets geteilt

666 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

bleiben, was unter Species, Subspecies, Varietăt oder Form zu
verstehen sei. Wâhrend Einige alle Abănderungen vom Typus fir
Arten ansprechen und fiir bestândig halten, gibt es Andere, welche
zwar von des Variabilitit derselben iiberzeugt sind, aber nicht
recht wissen wie selbe zu bezeichnen sind und sie bald binăr,
bald trinăr benennen.

In den letzten Decenien hat sich die Systematik stark ausgebaut.
Die îlteren Systematiker definirten jede Art fir ein unverănder-
liches abgeschlossenes Ganzes und gibt zum Beispiel Linne fol-
gende Definiton der Art: »Species tot sunt diversă, quot diverse
formas ab imitio creavit infinitum eus«. Jetzt haben uns aber
Darwin, Hskel und Andere neue Wege gewiesen, wir haben ein-
gesehen dass die verschiedenen Arten nur als Bruchteile eines ein-
zigen zusammenhăngenden Reiches zu betrachten sind. Wăren alle
ausgestorbenen und jetzt lebenden Tiere bekannt, konnte man
kaum mehr Grenzen zwischen den Arten ziehen. Jede einzelne
Form mag selbe uns heute auch noch so charakteristisch erschei-
nen, wiirde ohne seharfe Grenzen in die andere iibergehen und
jede Gattung einen vollstăndigen Stammbaum geben, in welchem
natiirlich Abgrenzungen nicht zu constatieren wăren.

Es ast ja fir die Wissenschaft von wenig Belang ob man eine
Form als Species oder Subspecies beneant, wenn sie nur als ver-
schieden gekennzeichnet wird, trotzdem sollte: man sich aber
hiemit nicht begniigen sondern trachten die beiden Benennungen
richtig zu deuten und eine entsprechende Nomenclatur zu finden.

Das einzig Richtige ist die Stammtorm, Species binăr und ihre
geographischen Formen trinăr zu benennen.

Es handelt sich jetzt darum zu definieren was der Begritt »Spe-
cies« und was der Begrift »Subspecies« ist.

»Als Art »Species« wăren diejenigen Individuen aufzufassen,
welche gleiche plastische Merkmale bei, im Allgemeinen gleicher
Zeichnung autweisen «.

„Die „Subspecies« umfasst eine Individuenreihe, deren Făr-
bungs- und Grossenverhăltnisse, zum Teile auch die der Zeich-
nung bei gleichen plastischen Kennzeichen der Art von dieser
abweichenc.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 667

»Die Subspecies, welche in erster Linie die Farbenextreme der
Species darstelit, tritt nur în ihrem Verbreitungs-Centrum rein
(typisch) auf und zeigt an ihren Grenzen, wenn dort das Gebiet
einer anderen verwandten Form beginnt, durch Vermischung bei-
der. alle măglichen Uberginge, so dassan solehen Localităten in-
termediire Formen die typischen, zu denen sie die Briicken bilden
erseizen«.

ALLGEMEINE NATURGESCHICHTE DER VOGEL

Die Vogel bilden zusammen mit den Săugetieren, Fischen, Rep-
tilien und Amphibien die Wirbeltiere.

Die Vogel zeigen zwar in den Einrichtungen, welche zur Wâr-
melonomie Bezirhung huben, năhere Ubereinstimmung mit den
Săngetieren, weshalb man beide Classen als homootherme Tiere
(warmbliitige Tiere) zusammen fasst und alle iibrigen als pâhilo-
therme Tiere (wechselwarme Tiere) gegeniiber stellt, trotzdem
sind aber die verwandtschaftlichen Beziehungen der Vâgel zu den
Reptilien so bedeutend dass beide mit dem gemeinsamen Namen
Sauropoiden bezeichnet werden kânnen. Aber nur in friiheren
Erdperioden waren Vogel und Reptilien durch directe Ubergangs-
glieder verbunden, in der Gegenwart bilden die Vogel eine test
abgeschlossene Classe.

Nur im Jugendstadium sind die Schădellnochen dureh Năhte
getrennt, spăter verwachsen dieselben zu einer festen Schădelkap-
sel. Der unpaare Zwischenkiefer ist mit den Oberkieferlknochen
verwa hsen und bilden den Obersehnabel ; der Untersehnabel vom
Unterkieter gebildet, hângt durch das quadratbein mit dem Schă-
del zusammen. Das Zungenbein besteht aus dem Zungenbeinlkor-
per und aus den Hornern welche sich bei manchen, zum Beispiel
den Spechten iiber den ganzen Schădel verlăngern. | ie Wirbelsăule
zerfălit in ein Hals-Piicken-Kreuzbein und Schwanzregion. Die
Zahl der Halswirbel betrâgt 9—24; die Brustwirbel sind stels
nur in geringer Zahl 6—11 vorhanden und tragen die Rippen.
Das Brustbein hat eine kammartige Leiste aufgsetzt an welcher
die Flugmuskeln angeheftet sind. Die Kreuzbeinregion besteht

665

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

aus 16—20, welche unter sich und mit den Darmbeinen des Beck-
ens fest verwachsen sind. Die Schwanzwirbel 7—5 sind beweg-

Scelett von Neephron perenopterus. 1. Halswirbel, 2. Dornforisătze, 3. Clavicula, 4. Coro-
coideum, 5. Scapula, 6. Sternum, 7.
iscii, 114. Os pubis, 42. Humerus, 13. Radius. 14. Ulna, 15. Curpus, 16. Matacurpus, 17. Pha-

laugender drei Finger, 18. Pemur, 19. Libia, 20. Pihulu. 21. Lavsomelatarsus, 22. Intertar-

Sternocostalia, $. Processus uncinati, 9. Os ilce, 10. Os

saleelenk, 23. Zehen.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 669

lich. Die vorderen Gliedmassen sind mit dem Rumpf durch den -
Schultergiirtel fest verbunden. Dieser besteht aus den Schulter-
blătterr, die paraleli der Wirbelsăule dem Brustkorb aufliegen,
den Schliisselbeinen, die zum Gabelbein verwachsen sind und aus
den beiden Rabenbeinen. Aut den kurzen Oberarmknochen folgt
der Unterarm. Die verkiimmerte Hand weist 2 Handwurzelkno-
chen, einen Mittelhandknochen und 3 Finger auf. Das Becken ist
durch die Darmbeine fest mit dem Kreuzbein verwachsen, in sei-
ner Vertiefung sind die Nierenabschnitte eingewaschsen. Die Sitz-
und Schambeine verlaufen paralell zu einander nach hinten. Nur
bei den Straussen sind die Schambeine verwachsen. Der Ober-
schenkel ist nach vorne gerichtet, der Unterschenkel besteht aus
einem Schienbein, an dessen Aussenseite das verkiimmerte Wa-
denbein angewachsen ist; auf diesen folgt der Lauf (Tarsus).
Zehen sind 3—4 vorhanden.

Das Gehirn z=igt zwei platte Hemisphăren des Grosshirns, wel-
che noch ohne Wendungen sind, aber die Vierhiigelregion voll-
stândig bedeclen. Das Kleingehirn setzt sich aus einem gutge-
furchten Mittelstiicke und den seitlichen Anhăngen zusammen.

Das Sehvermogen ist ausserordentlich scharf. Der Angapfel der
Vogel ist weniger beweglich als der der Săugetiere. Durch eine
Niclkhaut, die im inneren Augenwinkel entspringt und die iiber
den vorderen Teil des Augapfels gezogen werden kann, wird das
Auge angefeuchtet. Die undurchsichtige Hornhaut wird am Rande
von einem Knochenring eingefasst. Die Aderhaut durcehsetzt in
schrăger Richtung den Glaskorper und ist mit der Linsenkapsel
verwachsen.

Auch das Gehor ist ungemein scharf. Eine Ohrmuschel haben
nur die Eulen angedeutet. Das mittlere Ohr hat an Stelle der Ge-
horknâchelehen nur einen stabtormigen Knochen (Columella) der
das Trommelfell mit dem Fenster verbindet. Das innere Ohr zeigt
eine schr wenig gewundene Schnecke, aber gut entwickelte Bo-
genginge.

Der Geschmack und Geruchsinn sind nur sehr wenig ausgebildet.

Die Verdanungsorgane sind bei den verschiedenen Vogeln ziem-
lich einheitlich. Statt der fehlenden Zâihne sind die Kiefer mit

Hornscheiden iiberzogen. Die Kante des Oberschnabels heisst
D

670 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Firste, die Gegend zwischen Auge und Schnabelbasis Ziigel. Die
Zunge ist die fleischige Uberkleidung der beiden Zungenbein-
Inorpel. Die Speiserâhre ist liingegefaltet und bildet bei manchen
Vâgeln eine Erweiterung welche Kropf heisst. Die Speiserohre
miindte in den driisenreichen Vormagen, auf welchen der eigent-
liche Magen folgt. In den vorderen Abschnitt des Diinndarmes
miinden die beiden Ausfiihrungscanăle der Gallenblase, sowie die
der langen, von ihm umfassten Bauchspeicheldriisen. Als Grenze
des Diinndarmes ist die Einmiindungstelle zweier Blinddirme an-
zusehen. Der kurze Dickdarm wird durch Aufnahme der Harn
und Eileiter zur Kloake. Die Nieren sind in den Vertiefungen
des Kreuzbeines eingebettet.

Die Vâgel haben ein kegelformiges Herz mit zwei Kammern ;
seine Muskelwânde sind sehr stark und krăftig. Die Arterien und
Venen sind dickwangig, und librâs. Die Temperatur des Blutes,
betrăgt 34—380 Reaumir.

Die Luftrohre hat geschlossene Knorpelringe. Dem oberen Kehl-
kopf fehlt gewâhnlich der Declel. Der untere Kehlkopf ist eine
Ewweiterung der Luftrohre an der Stelle wo sie sich in einen rech-
ten und linlken Ast teilt. Das Ende der Luttrohre wird meist von
einer horizontal gerichteten Knochenleiste, dem Steg durehsetzt ;
iiber diesen ist eine Falte der Innenhaut, die sogenannte innere
Pankenhaut ausgespannt. Bei den Singvâgeln setzt sich dieselbe în
eine halbmondformige Membrane fort. Die beiden Lungenfliigel
sind in die Zwischenrăume der Rippen eingebettet. Die Luft der
Lungen dringt nicht nur in die Hohlriiume der Knochen, sondern
auch in zahlreiche sackartige Erweiterungen ein, die in der Leibes-
hohle liegen.

Ein ganz besonderes Kennzeichen ist die Bekleidung der Vogel,
das Gelieder,

Der Vogul trăgt ein doppeltes Kleid, ein aus Dunnen- und
Flaumfedern bestehendes Unterkleid und ein aus grosseren Deck-
federn bestehendes Oberkleid. Die grossen Federn am Hinterrande
der Fligel werden Schwungfedern genannt, jene des Schwanzes
Steuerfedern. Jede ausgebildete Feder besteht aus dem Kiel und
der Fahne, der untere Teil des Kieles, welcher die sogenannte
Seele, ein zartes Hăutchen enthilt, heist Spule; der obere mark-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

haltige, S:haft. Die Fahne besteht aus einer Menge schrăg am.
Schaft stehender Hornplăttechen, den Strahlen, die wieder Neben-
strahlen aussenden. Letztere sind dureh Hăckchen verbunden.

Dic us
3. Ziugel
ko

usseren Hegioncn des Vozelkârpers mil deren Bezeichnungen : 1. Pirste, 2, Drille;
„4. Ohrgezend, 5. Wange, 6. Bavistreiten, 7. Kinn, 8 Stirn, 9. Scheitel, 10. Ilinter-
£, 41. Oberkoţt, 42. Genick, 13. Oberhals, 4%. Nacken, 15. Vorderriieken, 46. Iinterriic-
en, 47. Dinrzel, 48. Hieken, 49. Oberseite, 20. Oberschwanzdecken, 21. Sehwanz,
shwanzlecken, 23. Sleiss, 24, Baueh,-25. Schenkel, 26. Weiche, 27. Unterkorper,
ite, 29, Olu

99, Unter-
25. Unter-
viust, 30. Hinterbrust, 31. Vorderbrust, 32. Brust, 33. Kopf, 3%. Unterhuls,
35, keh
dec)

„36. Flăgelimg, 37. Malsseite, 38. Avrmrand, 39. Schulterfedern, 40. Kleine Pliigel-
en, M. Mitlere Fligeldecken, 42. Grosse Pligeldecken, 43. Afteriliigel, 4, Arinsehwin-
zen, 45. Handdecken, 46, Handschwiugen, 47. Laut, (Larsus), 48, Minterzehe, 49, Innenzehe,
50. Mittelzehe, 51, Aussenzehe,

672 BULETINUL SOCIETĂȚII DI: ȘTIINȚE

Die Mauser, der Vorgang wo das Gefieder gewechselt wird, făllt
in der Hegel in den Spitsommer.

Die Fortpflanzung geschieht bei allen Vogeln durch das Le-
gen von Eiern. Dieselben entstehen in einem linksseitigen, vor
den Nieren gelagertem, traubenformigem Eierstock. Sie bestehen
zunăchst nur aus der Dotterkugel und werden erst auf ihrer
Wanderung durch den langen, vielfach gewundenen Eileiter zu-
erst von Eiweiss, spăter mit einer Hihaut und zuletzt mit einer
Kalkschale umgeben. Am frisch gelegten Ei bemerkt man im
Dotter einen weissen Fleck. Hier nimmt die Entwicklung des
Embryo ihren Anfang. Derselbe wird als Keimscheibe angelegt
und besteht anfangs nur aus zwei Schichten von kugelligen Zel-
len, von denen dic cine als Endoderm, die Andere als Ektoderm
bezeichnet wird. Aus diesen beiden Keimblăttern entwickelt sich
der Embryo, wobei der Dotter und das Eiweiss nach und nach
aufgebraucht werden. Mit einem scharfen, am Obersehnabel sit-
zendem Zahn sprengt der junge Vogel die Eihiille und verlăsst
dann sofort das Nest. (Nestfliichter), oder er ist noch nackt und
wird von den Eltern, bis er fliigge ist, gefiittert. (Nesthocker).

1. ORDO PASSERIFORMIES.

Die Ordnung der Singvogel steht im System der Vogel an
hochster Stelle, d. îi. philogenetisch am entferntesten von den
Reptilien. Diese Ordnung, welche ungefihr 6500 Arten umfasst,
ist auf dem ganzen Erdenrund verbreitet und wird gegenwărtig
in vier Unterordnungen eingestellt : Aeromyodi, Desmodactyli,
Oligomyodi und Tracheophones, von welchen bloss Erstere in
Europa vertreten ist.

Charaktere ; Die Zahl der Muskeln der tracheobronchialen
Syrinx betrăgt 5—7 Paare. Der Tarsus ist geschildert ; die Fiisse
sind zum gehen, springen und zum sitzen auf Băumen geeignet ;
die II. III. 1V. Zehen sind nach vorn, die IL. Zehe (hallux) aber
nach hinten gerichtet (Anysodactyli). Die Birzeldriise ist nackt
und der Blinddarm (caeca) stets vorhanden ; die Anzahl der Hals-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 673

wirbel iiberschreitet nie 15. Die Jungen sind anfănglich nackt
und verlassen das Nest erst dann wenn sie fligge werden.

I. FAM. CORVIDAE.

Die Familie der rabenartigen Vogel nimmt zufolge der beson-
deren Entwicklung des Gehirnsystem's und der Inteligenz den
ersten Pla!z unter den Singvâge!n ein und ist hinsichtlich der
morphologisehen und biologischen Unterschiede in drei gutbe-
grenzte Subfamilien einzuteilen.

Charaktere : Der Schnabel ist krăfttig, schwach gebogen, oben
rundlich, seitlich zusammengedriickt, mit scharfen Schneiden ;
vor der Spitze des Oberschnabels bei manchen Arten mit einem
kleinen Aussehnitt. Die Nasenlâcher rundlich, nahe der Stirn mit
Borstenfedern bedeckt, eine Ausnahme macht nur die alte Saat-
krăhe, deren Gesicht im Alter kahl wird. Die Fiisse stark, die
Zehen frei ; der Lauf in der hegel lănger als die Mittelzehe, vorn
getăfelt, die Zehen stark, mit unten zweischneidigen Krallen. Der
Fliigel ziemnlich lang, die erste Schwinge verschiedener Lânge,
doch immer wenigstens halb so lang als die Zweite ; die vierte
Schwinge gewâhnlich am lăngsten. Der Schwanz mittellang, ab-
gerundet oder keilformig.

Die rabenartigen Vogel sind omnivoren, ziehen aber animali-
sche Stoffe den vegetabilischen vor. Ihre Nester bauen sie auf
Biume, in Felsenhohlen, in Ruinen, auf Gebâude u. s. w. Sie le-
gen in der Hegel drei bis neun griine oder bliulichweisse, mit
schwarzen, braunen oder grauen Flecken gezeichnete Fier, welche
in 17—20 Tagen ausgebriitet werden. Die Jungen kommen nackti
oder doch nur mit wenigen Dunnen bedeckt auf die Welt und
verlassen das Nest erst wenn sie fliegen konnen.

CORVUS.

LINNE, SYST. NAT. 1. p. 155, (1766).

CORVUS CORAX LINNE.

Corvus corax Linne, 5. N. IL. p. 155. (1766).
Corvus maximus, Scop. Ann. |. p. 3%. (1769).

674 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Corvus leucophaeus ] Vieill., N. Dict. d'Historie Nat. VIII. p. 27.
Corvus major | (1827).
Corvus leucomelas, Wagl, Syst. Av. 4. (1827).

Corvus cacoloti, Wagl. Isis, 1831, p. 527.

Corvus sylvestris,

Corvus littoralis, | + 3 400

Corvus peregrinus, i sehrae Vâg. Deutschl. p. 163-165 (1831).

Corvus montanus, ]

Corvus ferroensis, Schl. Bijdr. Dierk. Amsterd. p. 6. (1858).

Kennzeichen der Art.— Hauptfarbe schwarz, mit starkem, stahl-
blauem, violettem und griinem Schimmer. Der Schnabel ist stark
gewolbt, von oben allmăhlich herabgebogen, an der Spitze etwas
gezahnt, von Farbe schwarz. Fiisse und Krallen schwarz. Iris
dunkelnussbraun.

Verbreitung.— Bewohnt die palăarktische und nearktische Re-
gion, d. i. ganz Europa, Nord- und Central-Asien- und Nord-
Amerika bis Mexiko. (Sharpe, C. B. Br. Mus. Voll. III. p. 16.
1877).

Volksnamen.—Corb, Corac, Groncan, Croncău, Corcan.

Systematisches.— Von zweiundsechzig, im iaufe der Jahre er-
haltenen Kolkraben liegen mir heute noch fiinfzehn vor. Die
Exemplare welche in der Ebene briiten sind immer etwas schwă-
cher als jene aus den Karpathen.

Einen sehr interessanten partiellen Albino erhielt ich im Friih-
jahr 1900 von fiiulnița, Jud. Jalomiţa zugesendet ; bei diesem war
der ganze Oberkopf und zum Teile die Bartborsten weiss, ebenso
je zwei Krallen auf beiden Fiissen. Ich hielt dieses Exemplar lân-
gere Zeit lebend, leider ging es durch einen ungliicklichen Zufall
zu Grunde. Der Jăger, welcher dieses Exemplar brachte, versi-
cherte mir, dass noch ein zweites, âhnlich gelârbtes im Horste
war. Im Jahre 1906 erhielt ich aus derselben Gegend wieder
einen jungen Vogel, welcher partiellen Albinismus zeigte, und zwar
sind bei diesem acht Krallen, sowie ein Teil der Zehen, am rechten
Fligel eine Schwungfeder und drei Deckfedern, am linken Fliigel
drei Deckfedern und die Schnabelspitze weiss. Jedenfalls stammen
diese Exemplare alle von einem Elternpaar ab und vererbt sich
also, wie man sieht der Albinismus doch in mauchen Fiăllen.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 675

Die Kolkraben der ebenen Teile des Landes und der Dobro-
gea, haben schon Anklănge an den, in Griechenland vorkom-
menden Corvus corax lawrencei indem der Kopf besonders aut
der Kopfplatte âfters stark in purpurbraun abgetânt ist.

| Geschlecht und Grâssen- 4 Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
Lănge Tarsus
Alter diterenzen lânge linge lănge

20 & aa, $| Masim-| 725 | 47 27 6.5 |. 68

a ad. > | Minim. | 64 425 | 24 6.6 5

DO auto Maxim. | 70 45 25 6.7 6.5

E 90| Minim. | 635 42 23.5 5.83 4.9 |
Vorkommen und Lebensweise. — Sein Vorlkommen erstreclkt

sich iiber das ganze Land, am hiiufigsten bewohnt er die Vor-
berge der Karpathen, aber auch alle grâsseren Wălder der Ebene
beherbergen ein oder zwei Paare. Im Flachland sah ich hier beim
Aas nie mehr als zwei bis drei Raben, wihrend ich in den Kar-
pathen deren oft zwanzig bis dreissig beobachtete.

Das Paar hiălt sein ganzes Leben eng zusammen und sind die
einzelnen Stiiclke, xvelche man sieht, junge, noch ungepaarte
Vâgel. Trotzdem er hier garnicht verfolgt wird, ist er immer
scheu und vorsichtig und ist es sehr schwer ihn zu beschleichen.

Dass der Babe das Aas durch den Geruchsinn findet, ist sicher
ganz falsch, denn viele Versuche welche ich mit zahmen Vâgeln,
sowohl als auch in der Freiheit angestellt habe, iiberzeugen mich
dass der Geruchsinn bei allen Vogeln sehr wenig ausgebildet ist,
dafiir ist aber das Sehvermâgen ein viel ausgebildeteres als bei
irgend einem Tier.

Dass jung eingefangene Raben sehr zahm werden, ist allge-
mein bekannt. Ich hielt mehrere lebend und fand sie immer sehr
vertrăglich, so habe ich in einer Voli&re beisammen, einen Schrei-
adler, einen egyptischen Aasgeier, zwei Bussarde und einen Kolk-
raben ; in einer zweiten zwei Kutten-, zwei Weisskopfgeier, einen
Sceadler und einen Kolkraben. Einer meiner Kolkraben bellt
tiuschend wie ein Hund und spricht seinen Namen Jakob.

Ein anderer Rabe, welcher sich jetzt im Besitze meiner Schwi-
gerin befindet, spricht in drei Sprachen und hat einen sehr rei-

676 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

chen Wortschatz, welchen er mit voller Uberlegung zu gebrau-
chen versteht.

Fortpflanzungsgeschăit.— Im Mittelgebirge, hiufig in der E-
bene, regelmăssig aber seltener briitend. Sein Horst steht immer
auf sehr hohen, alten Biumen und wird durch viele Jahre immer
von demselben Paar beniitzt und kenne ich Horste welche eine
enorme Grâsse erreicht haben. Das Gelege fand ich von viel ge-
ringerer Eierzahl als wie fiir andere Linder angegeben wird und
zwar nur in drei Făllen fiinf Eier, sonst immer nur zwei bis vier
Stick. Ich sammelte:

1896 21. Februar Gelege 3 Fier frisch

1897 47. » A »
1897 3. Mărz » A» schwach bebriitet
1898 24. Februar 2 ia) » »

1 899 20. » » Da frisch
4 9 00 2 8 . » b) PA » »
1900 1. Mărz » 2» schwach bebriitet |
4 902 S » » 2 22) » »
1903 19. Februar 0 Dita frisch
1904 2. Mărz » d» sehwach bebriitet
1905 94. Februar la) frisch

1906 3. Mărz »

1908 27. Februar »

Wird das erste Gelege zerstârt, machen die Raben manchmal'
noch ein zweites Nachgelege, dies ist aber durchaus nicht Regel.
Niemals fand ich ein solches im selben Horst, sondern es wird
ein, in der Nâhe befindlicher Raubvogelhorst adoptiert; im fol-
genden Jahr legt das Paar wieder in dem alten Horst. Wird einer
der Gatten erlegt, so wird derselbe in sehr kurzer Zeit ersetzt, oft
schon in 1—2 Tagen. Unter den gesammelten Eiern befinden
sich auch solche von fast einfărbig, lichtblaugriiner Farbe. Ein-
undzwanzig gemessene Eier ergeben cinen Durchschnitt von
46.2 x 33.5; Maximum: 497 x 35; Minimum : 43,2Xx32"".
Die Brutzeit dauert 21—23 age. So lange die Jungen noch klein
sind, verlisst das Weibchen nur selten den Horst und schafit das
Mânnchen allein die Nahrung herbei. Fliigge Junge beobachtete
ich am 12. 14. 20. und 22. Mai.

[e
3

» »

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 677

Nahrung. — Die untersuchten Măgen zeigen mir den reichen
Speisezettel dieses Vogels und ist er ein richtiger Allesfresser.
Ich fand bei einundăreissig untersuchten Măgen in dreizehn Făl-
len Aas grăsserer Tiere, in vier Fische, in finf Vogel und Eier,
(junge Haushihner,. Moorente, Wasserhuhn,) in drei Getreide
(Weizen, Meis,) in finf Insekten (Răfer, Heuschrecken,) in zwei
Frâsche, in vier Săugetiere, (Hamster, Feldmăuse, Eichhârnchen).
Wo er nicht in grosser Zahl auftritr und keine geregelten Jagd-
verhăltnisse sind, wird er nicht allzu schădlich.

CORVUS FRUGILEGUS LINNE

Corvus frugilegus, Linne, Syst. Nat. |. p. 156 (1766).

Colceus frugilegus, Linne, Kaup. Natiirl. Syst. p. 114 (1829).
Corvus agrorum, |

Corvus granorum, | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 170—171 (1831).
Corvus advena,

Corvus agricola, Tristr., Proc. Zool. Soc. 1864. p. 444.
Trypanocorax frugilegus Linne, Bp. Consp. Gen. Av. I. p. 384 (1850)

Kennzeihen der Art. — Hauptfarbe schwarz, mit stahlblauem
und violettem Schimmer. Der sehr gestreckte Schnabel ist lănger,
oder doch von gleicher Lănge mit der Fusswurzel und schwarz
gefărbt, Fisse und Krallen schwarz. Der Fliigel bedeckt den ab-
gerundeten Schwanz; die vierte Schwinge die lăngste, die sechste
kiurzer als die zweite. Das kleine Gefieder am Kopf und Hals zer-
schlissen. Die Nasenfedern sind nur bei den jungen Vâgeln vor-
handen, bei den alten ist das Gesicht kah) und weisslich. Iris
dunkelbraun.

Verbreitung.— Bewohnt ganz Europa, Nord-Ost-Afrika, West-
Sibirien, Persien und den nordăstlichen Teil von Indien. In den
nordischen Lândern, ist sie Zug-, in den sidlichen, Standvogel.

Volksnamen. — Cioară, Cioară neagră, Cioară de câmpie,
Cioroiu.

Systematisches.— Viele hundert Saatkrihen habe ich im Laufe
der Jahre untersucht und gemessen, und mit Exemplaren aus
Deutschland, Nieder- Osterreich, Russland und Japan verglichen;
aber keine constanten Unterschiede finden konnen. Die japani-

678 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

schen Vogel haben allerdings einen sehr starken, purpurfarbigen
Glanz am Gefieder und sind kleinwiiehsig, aber ebensolche liegen
mir auch aus Ruminien vor. Ziemlich hăufig kommen Farben-
varietăten und Schnabelabnormalităten vor und erhielt ich im
Laufe von 15 Jahren folgende eingeliefert.

Minnchen, (ohne genaue Fundortangabe im National Museum.)
Der ganze Vogel ist eintărbig lichtgrau, an den Federrăndern et-
was dunkler,

Mânnchen, (ohne genaue Fundortangabe im National Museum.)
Der ganze Vogel ist einfărbig braun, an den Federrăndern etwas
dunkler, die Fliigel und der Schwanz in weiss ausgebleicht.

Weibehen, (ohne genaue Fundortangabe im National Museum.)
Kehle, Ohren und ein Teil der Fliigelfedern, sowie Fligeldeckfe-
dern weiss.

Minnchen, erlegt im December 1907 von Gr. Pârvulescu bei
Gara Elena besitzt ebenfalls einen Teil der Fliigelfedern, Fligel-
deckfedern, Kehic, Bauch, Bartborsten und Krallen wveiss. (Natio-
nal Museum).

Weibchen, (ohne Fundortangabe im National Museum.) Kehle,
Ohren und ein Teil der Fliigelfeder sowie Fliigeldeckfedern weiss.

Weibchen, mit um 4"* verlângertem Oberschnabel.

Mănnchen, erlegt bei Cernavoda am 22 December 1902. Der
Oberschnabel iiberragt im Bogen den normalen Unterschnabel
um 5.5"; Ersterer ist also 11.8** lang.

Weibchen, erlegt bei Fetesci am 5. Januar 1903. Der Ober-
sehnabel iiberragt bei diesem den Unterschnabel nur um 2.7;
Ersterer ist also 9.2*" lang.

Miănnchen, erlegt bei Cernavoda 14. December 1902. (Kreuz-
schnabel) Untersechnabel nach links und Obersehnabel nach
rechts gedreht, Letzterer um 2” verlângert.

Minnchen (ohne genaue Fundortangabe im National-Museum.)
Der stark verlâingerte Ober- und Unterschnabel sind voneinander
abstehend, in der Mitte bis zu 5"", um sich an der Spitze wieder
zu vereinigen.

Beobachtet wurden einigemale ganz weisse Exemplare.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 679

E |
[5S; e pleci Grâssen- | Flugel- | Sehwanz- Schnabel-
und [i | “Lânze pă: A Tarsus E)
Alter |dite renzen lânge lânge | lânge
=
25 6 aa ji peer: 52 34.5 21 5.5 5.5 |
a 20.) |-Minim. | 47 31.5 | 48 5.3 52 |
4 . 1Q (3) | 90 5, | 5.5
Ec Au Macri US oz pO ul
) | Minim. | 45.5 29.5 78 5.3 ul

| | y

Vorkommen und Lebensweise: Ich glaube wohl kaum fehl zu
gehen wenn ich die Saathrâhe als den hăufigsten Vogel des Landes
bezeichne. Die heimischen Saatkrăhen erhalten im Winter noch
bedeutenden Zuzug nordischer Vâgel und ver die nach tausenden
zâhlenden Schwărme nicht gesehen hat, kann sich wohl kaum einen
Beorift ihrer Hâufigkeit machen, ganze weite Strecken Landes
sind fârmlich bedeckt von ihnen. Im Winter ziehen sie sich in
die Dârfer und Stădte. Interessant sind die tăglichen Ziige dieser
Krâhe, jeder Schwarm hat seine bestimmte Richtung, in welche
er am Morgen unter grossem Lărm aufbricht und am Abend
senau denselben Weg wieder ziiriickkommt. Zur Mittagszeit
kreisen sie oft in srossen Schwărmen hoch in der Luft. Ihr Auft-
ecnthalt ist das Feld und nur in der Fortpflanzungszeit und zum
Schlafen suchen sie die Wâălder, am liebsten kleinere Feldge-
hâlze auf.

Fortpflanzungsgeschăft : In der Regel briiten sie in Colonien,
aber auch in den Dârfern zu einzelnen Paaren verstreut, beson-
ders am Baragan, wo es an Băumen mancelt ist dies der Fall.
Ich kenne im Lande siebenundvierzig grosse Brutcolonien, von
welchen einige an die tausend Nester zâhlen. Das Gelete, welches
aus 4—6 in seltenen Făllen aus 7 Eiern besteht, ist Anfang April
vollzâhlig. Friihestes Gelege 1900 am 24 Mărz.

Hundert Eier meiner Sammlung ergeben im Durchschnitt
40.1 x<26.8; Maximum : 43.2Xx29; Minimum: 3% X 25.2””. In
der Fârbung varieren die Eier sehr, auch hălt es oft schwer, die-
selben von jenen der Nebelkrâhe zu unterscheiden.

Nahrung: Es war ein schweres Stiick Arbeit die ganze gewal-
tize Literatur, welche iiber die Nahrung und den Nutzen als auch
Schaden der Saatkrâhe besteht, durchzustudieren und mit eige-

680 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

nen Beobachtungen in freier Natur, sowie meinen Tabellen des
Mageninhaltes zu vergleichen. Nach allem muss ich mich jenen
Autoren anschliesen, welche die Saatkrăhe, wo selbe nicht in
grossen Massen auftritt, als indiferent anzusehen. Hier zu Lande
ist sie, aber besonders im Friihjahr der Landwirtschaft dadurch
sehr schădlich, dass sie den angekeimten Mais aus der Erde holt;
bei den nach tausenden zăhlenden Schwărmen kânnen sie grosse
Strecken vollkommen ausklauben, so dass eine zweite Aussaat
notwendig wird. Zu dieser Zeit untersuchte Krăhen hatten bis
zu vierzig Maiskorner im Kropf. Es ist ja nicht zu lăugnen dass
sie durch Vertilgen von schădlichen Insekten auch bedeutenden
Nutzen bringen, dieser ist aber nicht so gross als er meistens
dargestellt wird, da auch viele niitzliche Arten mitverzehrt wer-
den. Naumann schreibt dass die Saatkrihe niemals anderen Vă-
seln Eier oder Junge raubt, ich kann aber viele Fălle anfiihren
welche das Gegenteil beweisen, besonders den Feldvâgeln, wie
Wachteln, Lerchen etc. raubt sie, wo sie nur kann, sowohl Eier
als Junge. Auch Aas nimmt sie im Winter gerne an, aber auch im
Sommer wenn auch seltener, nach Naumann, soll sie in Deutsch-
land niemals, oder doch nur sehr selten im Winter Aas fressen.

Wo die Saatkrihe in măssicer Zahl auftritt, kann man sie
ruhig leben lassen, bei uns aber miisste man entschieden etwas
tun um sie zu decimieren.

CORVUS CORNIX VALACHUS TSCHUSI.

Corwus cornix valachus, Ritter von Tschusi, Ornith. Jahrb.
XV..p. 424.

Kennzeichen der Subspecies: Die, bei der typischen Nebelkrăhe
aschgrauen Partien der Ober- und Unterseite ganz lichtgerau,
mit dunkleren Schăften. Aussenfahnen der Sekundarien mit deut-
lichem violettem Schimmer, bei typischen von mehr blăulicher
Tendenz.

Verbreitung: Sudostliches Unvarn, Buloarien, Rumănien,
Bessarabien und Kaulkasus.

Systematisches: Um iiber die von, von Tschusi aufgestellte Sub-
species Klarheit zu bekommen, verschaffte ich mir hundertăreissig

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 681

Nebelkrăhen aus dem Lande und zwar aus allen Teilen und zu
allen Zeiten erlegt; ausser diesen liegen mir noch drei deutsche,
vier siebenbirgische, fiint bulgarische und zwei bessarabische
Exemplare vor. Alle Nebelkrăhen aus Siidost-Europa welche ich
untersuchte, weichen zwar dureh ihre bedeutend lichter grauen
Partien der Ober- und Unterseite, von jenen aus Mittel- und
Nord-Europa ab, ein so lichtes (lichtweiss) (silbergrau) Stick,
wie Tschusi von Macin, Jud. Tulcea erhielt, befindet sich in mei-
ner Suite aber nicht. Der grâsste Teil meiner Exemplare ist in-
termediăr, die eigentliche Terra typica scheint der Kaukasus zu
sein. Radde gibt an, dass die Nebelkrăhen aus dem Kaukasus
heller sind als die europaeischen ; noch hellere Vâgel fand er am
Sidabhang des grossen Kaulkasus in bedeutender Meereshshe, 7.
B. bei Mleti im Juni. Das Hellgrau bei diesen Vâgeln war fast
schmutzigweiss zu nennen. Wie wir sehen, werden die Nebelkrăhen,
je weiter wir nach Siidosten vordringen, lichter, das heisst die
grauen Federpartien, bis wir endlich in Perzien Krâhen, (Corvus
capellanus Sharpe) finden, bei welchen die sonst grauen Partien
weiss sind.

Im hiesigen Museum befindet sich ein von mir gesammelter
junger Vogel mit entenartig breitem Schnabel.

Geschlecht Grâssen- 4 Fliigel- | Sehwanz- Sehnabel-
und i . Lange s Ea Tarsus A
Alter diferenzen lânge linae linge

20 6 ad $ | Maxim. | 50.5 34.5 23 6 5

ca 3-9 | Minim. | 47 31.5. | 19 5.4 4.7

20 Q ad, (| Maxim.| 48 34.4 | 22 A A
"| Minim. | 46.5 29.8 18.5 5.4 4.3

Vorkommen und Lebensweise : Wenn auch nicht in solchen un-
geheneren Mengen wic die Saatkrâhe, so ist auch die Nebelkrăhe
doch sehr lâufig und zwar hâufiger als in irgend einem Lande,
welches ich zu bereisen Gelegenheit hatte. Im Herbst und Winter
kann man oft grossere Schwirme zu mehreren hundert beisam-
men sehen. Da die Nebelkrihe hier gar nicht verfolgt wird, ist
sie auch gar nicht scheu und bleibt selbst vor Fussgingern bis
aul wenige Schritte sitzen. Sic ist Standvogel.

682 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTUNȚE

Fortpflanzungsgeschăft : Sehr hăufiger Brutvogel, sowohl in der
Ebene als auch in den Vorbergen der Karpathen. Das Gelege be-
steht in der Regel aus finf, seltener aus vier, aber auch dlters
aus sechs, sehr selten aus sieben Eiern. Das Gelege ist je nach
der Witterung Ende Mărz, spătestens în den ersten Apriltagen
vollzăhlig. Das erste aus fiint Eiern bestehende Gelege wurde
am 23. Mărz 1903 gesammelt. Die Eier varieren in Form und
Farbe sehr ; eines besitzt am spitzen Ende einen schonen Flecken-
kranz, ein anderes an beiden Seiten je einen Fleckenkranz. Die
Durchshnittsmasse von hundert Kiern meiner Sammlung sind
folgende: 41.1X28.9; Maximum: 45.1><29; Minimum:
3.18><27.5 und 24>x<416.1**.

Nahrung : Die Nebelkrăhe ist ein ausgesprochener Omnivor.
Wo unser Vogel in grâsserer Menge auftritt, ist er der Jagd
und Gefliigelzucht sehr sehădlich, mitunter auch der Landwirt-
schaft, welcher er aber auf anderer Seite wieder niitzt ; jedenfalls
soll man ihn aber nicht allzusehr uberhand nehmen lassen.

SUS

BOIE, ISIS 1822. P. 535.

LYCUS MONEDULA LINNE.

Corvus monedula, Linne, Syst. Nat. 1. p. 196. (1766.)
Corvus spermolegus, Vieill, N. Diet. dllist. Nat. VIII. p. 40.

(1517.)

Lycus monedula, Linne, Boie, Isis 1892. p. 531.
Monedula spermolegus, (Vicill. Brehm, Vogelf, p. 60. (1755.)
Monedula turrium, | f

Ă Brehm, Vâg. Deutsch].
Monedula arborea, qi
Monedula septentrionalis, | n e (ls)

_ Corvus collaris, Drummond, Ann. N. H. XVIII. p. 11. (18%6.)
Lycos collaris, Bonap., Consp. Gen. Av. [. p. 384. (1850.)
Monedula daurica, (nec. Pall.) Brehm, Vogelf. p. 60. (1555.)
Corvus monedula, Severtz , Turlkest. Jevotn. p. 63. (1873.)
Corvus monedula collaris, Richm., Proc. U. St. Nat. Mus.

XVIII. p. 457. (1896.)

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 183

Kennzeichen der Art: Scheitel, Fligel, Riicken und Schwanz
sehwarz mit blăulichem Schimmer; Hinterkopt und Naclken
asehgrau ; sehr alte Vogel besitzen ein weisses halbmondfârmiges
Halsband. Unterseite schiefer- oder grausechwarz. Schnabel und
Fiisse sehwarz. Iris beim jungen Vogel hellblau, beim alten-
silberweiss.

Verbreitung: Europa, mit Ausnahme von Island und Lappland,
sowie einen grossen Teil von Asien.

Volksnamen : Ciocă, Stancă, Stăncuţă, Cioară gulerată, Papa-
gal țigănesc.

Systematisches: Meine Dohiensuite besteht aus hundertzwei-
undsiebzig im Lande erlegten Exemplaren, sowie fiinf aus Deutsch-
land, drei aus Nieder- Oesterreich, vier aus Siebenbiirgen und
zwei aus Spanien.

Jeh bin vollkommen der Ansicht von, von Tschusis, dass
die sogenannte Lycos collaris Drumm. oder Lycos monedula
collaris Drumm. weder als Subspecies noch viel weniger aber als
Species aufrecht gehalten werden kann. Die sogenannten collaris
sind nichts anderes als sehr alte Vâgel im Frihjahrskleide und
lkommen sowohl in West- und Ost- Europa als auch in Sid-
und Nord- Europa vor. Von Tschusi erwâhnt auch ein westsibi-
risches Stiick, welches sich in seiner Sammlung befindet und die
collaris- Fărbung nicht so typiseh, wie manches Salzburger Stiicl,
zeigt. (Ornith. Jahrb. X. p. 183.) Auch H. Dresser (Birds Eur.
1V.) Zieht die Existenzberechtigung des Namens collaris in Zwei-
fel, da er englische und scandinavische Exemplare sah, die der
Drummond'schen Beschreibung glichen und auch Nordrussland
beide sogenannten Species oder Subspecies aufweist.

In meiner Sammlung befinden sich einundsechzig lixemplare,
welche sehr typisch die collaris Firbung zeigen und mit den, von
Otto Bamberg an der Wolga am Kaspischen Meer und im Kau-
asus gesammelten Voveln iibereinstimmen.

Die Unterseite ist hell schiefergrau, besonders die Federspitzen
der ganze Nacken und die Haisseiten sind silberoerau und werden
gegen unten dureh einen halbmondformigen, weissen lleck abge-
sehlossen. Die schwarzen Riickenfedern haben lichteraue Feder-
rander.

684 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

No. 29. Junges Minnchen, erlegt am 17. September 1900 bei
Elena, Jud. Ialomiţa, zeiet unter den normalen Federn viele von
calteebrauner Farbe.

No. 38. Altes Weibchen, erlegt im December 1902 bei Cerna-
voda. Kreuzsechnabel nach links, Ober- und Untersechnabel 0.9,
respective 1.2" verlângert.

Vorkommen und Lebensweise.— Auch die Dohle gehârt zu den
hăufigsten Standvâgeln des Landes und erreicht beinahe die In-
dividuenzahl der Saatkrăhe. Im Winter ist ihre Zahl noch bedeu-
tender, da die heimischen Schwirme noch durch nordische, we-
sentlich vermehrt werden. Im Sommer und Herbst halten sie sich
mit Saatkrăhen zu grossen Schwărmen vereint auf den Feldern
auf; zur Mittagszeit findet man sie dann an dem Ufer der Fliisse,
um dort zu trinken und zu baden. Am Abend bevor sie schlafen
gehen, aber auch des morgens fiihren die Schwârme unter gros-
sem Lirm ihre Flugspiele aus und entwickeln sie dabei eine
Schnelligkeit, welche alle ihre Gattungsverwandten bei weiten
ubertrittt.

Fortpflanzungsgeschăft.—Ihre Nester findet man an sehr ver-
schiedenen Orten, in alten Ruinen, Hausboden, Rauchfângen,
hohlen Biumen, Lehm- und Felswânden, verlassenen Brunnen.
Wo es angeht briiten sie colonienweise. Einige von mir unter-
suchte Nester will ich năher beschreiben.

1) Das Nest befand sich in einem alten verlassenen Brunnen,
etwa 2 tief, gerade dort wo ein grosserer Stein heraus gefal-
len war.

2) Dieses Nest war in ein, im selben Jahr bewohntes, enorm
grosses Storehnest eingebaut und sind die Jungen ausgeflogen.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 685

3) In einem verlazsenen Tatarendorf in der Dobrogea _waren
alle Hăuser von Dohlennestern besetzt; besonders viele in den
1—1.50m hohen Gartenmauern angelegt, zwei Nester in alten
Backâfen, nur fiinfzehn, respective zwanzige vom Boden ent-
fernt.

Viele Nester, besonders solche welche in Felsen gebaut, sind
sorgfăltiger gebaut und oft eine grosse Menge Zweige, Wolle,
Haare, Federn, Stroh und Fetzen zusammen getragen.

Das Gelege besteht in der Regel aus fiint bis sechs, seltener aus
vier bis sieben Eiern ; in zwei Făllen fand ich aber auch Gelege
zu acht Stiick.

Hundert gemessene Eier ergaben im Durchsehnitt 37.6<23.5 ;
Maximum 37.4><26.4 und 34>x29.2; Minimum 30.5Xx22.5mn,

Bei giinstiger Witterung beginnen sie schon Anfangs Mărz mit
dem Nestbau und in den letzten Mărztagen ist dann das Gelege
gewohnlich vollzăhlig, spătestens anfangs April.

Die Eier varieren sehr in der Fleckung, bald sind dieselben
dicht, bald nur spărlich gefleckt, bald sind die Flecken gross, bald
klein. Constanter ist die Grundfarbe, ein blasses Blaugriin, selte-
ner Lichtblau. In meiner Sammlung finden sich mehrere, ganz
einfărbige Eier.

Nahrung.—Auch die Dohle ist ein Allesfresser. Durch das Ver-
tilgen von schădlichen Insekten, sowie Schnecken, Wiirmern etc.
wird sie niitzlich durch das Pliindern von Vogelnestern, sowie
Rauben auch ausgewachsener kleiner Vogel schădlich. Auch macht
sie, wo sie in grosserer Zahl, wie hier in Rumănien vorkommt,
auf den Feldern grossen Schaden, man dart sie also keineswegs
sehr iiberhand nehmen lassen.

NUCIFRAGA.

BHISSON, ORN. II. P. 68. (1760).

NUCIFRAGA CARYOCATACTES LINNE.

Corvus caryocatactes, Linne, Syst. Nat. 1 p. 157. (1766).
Caryocatactes maculatus, Koch, Syst. baier. Zool. p. 93. (1816).
Nucifraga guttata, Vieill., N. Dict. v. 354. (1817).

edu

686 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINȚII

Caryocatactes nucifraga, Nils. Orn. Suec. p. 90. (1817).

Nucifraga brachyrhynchos, Brehm, Lehrb. Naturg. europ. Văg.
p. 104. (1823).

Nucifraga minor,

Nucifraga platyi hynchos,

Caryocatactes guttatus, Nilss., Skand. Faun. I. p. 149. (1835).

Caryocatactes cayocatactes (Linn€), Schl., Rev. Crit. IV. (1844).

Nucifraga caryocatactes pachyrhynchus, Blasius, Ornis II. p.
543. (1886).

Kennzeichen der Art.—Hauptfarbe dunkelbraun mit weisser
tropfenfârmiger Zeichnung. Fliigel schwarz, mit blăulichem Glanz;
Deckfedern mit weissen Endspitzen, Sehwanz schwarz mit weisser
Endbinde. Bau krăftig und plump. Kopf dick und breit, grâsste
Breite betrăgt durchschnittlich 33.4» Sechnabel plump, an der
Basis breit; die beiden Unterkieterăste kurz, vor der Mitte des
Unterschnabels zusammenlaufend, einen weiten Bogen zwischen
sich lassend. Der Obersehnabel krăhenartig gekriimmt, den Un-
terschnabel durchschnitilich ca 1" iiberragend ; beide Schnăbel
meistens vorne quer abgestutzt, die Hohe des Schnabels in der
Mitte fast 1/, der ganzen Schnabellănge betragend. Die Fusswur-
zel krăftig und plump. (R. Blasius, Ornis II. p. 548).

Verbreitung.—Briitet im Westen der palăarktischen Region, im
nordlichen Teile der gemissigten Zone, in den Wâăldern, Lapp-
lands, Skandinaviens der russischen Ostseeprovinzen, Ostpreus-
sens des Harzes, Riesengebirges, des Schwarzwaldes, der Karpa-
then und den Alpen.

Volksnamen.— Gaiţă de munte, Alunar, Nucar.

Systematisches.— Die mir vorliegenden neunundzwanzig Tan-
nenhăher stimmen gut mit jenen der Alpen iiberein. Die weisse
Schwanzspitze variert in ihrer Breite bei manchen Exemplaren,
erreicht aber niemals die Ausdehnung wie bei der diinnschnăbli-
gen Form.

| Brehm, Isis, 1833. p. 970—975.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 687

Dig

| Geschlecht E si A Unter- Mitte
iuid iai Flugel-| Sehwanz- | Fusswur- | Sehnabel- sehnabal, Schâa. i
| ia | lănge lânge zel linge Diriginte belhâhe
Ea |
ied | 34 |185| 195 3.7 3.8 00.8 | 1.4
ici | 34 |189)| 404 | 384 EBA 00.843
[6 ad. . .| 342119 | 125 | 39 | 3.9 00.9 | 1.3
ad. .| 345| 48:4|.48 3.84 PA 04.2 |..1.52
6 aa. Sp i acuz || sole aie) A | OAO Rai
6 ad. pet as) le nule ale cual 3.9 01.4 | 1.4
6 ad 36 |19.5| 135| 4 4.9 02.1 | 4.35
9 ad 515)|1418.9 5349.33 33.57 4 3 IMOAOs alb 4
9 aa 32 |47.5| 125 3.63 3.85 04.8, | 1.43
9 aa. 394| 48 | 193 3.63 3.91 0.2 | 1.48
9 aa. | 32:8|-18.3||. 12.5 | 3.7 4.2 01.9 | 1.3
9 ad. [53.5 IMA 700 11333 06 4 04.5, |. 1.44
9 ad. |34 |49 | 143 3.74 4.2 0.4 | 4.38
9 aq. | 34.2| 48.8] 43 4 3.95 00.8 | 4.5
9 aa. |345|485| 128 | 4 4 00.7 |. 1:44
9 aa. | 34.8] 48.5] 43.5 | '3.9 4 02.2 | 4.4
| 6 juv. . [32.5] 17.6]: 42.4 | 3.89.| 3.84 00.6 -| 1.29
o 28 | 478| 424 |, 3.094.388 | 00.7 |, 4.84.

Vorkommen und Lebensweise.— Die Tannenwălder der Karpa-
then sind sein Wohngebiet ; er besucht aber, besonders im Herbst
und Winter, auch die angrenzenden Buchenwălder, in der Ebene
habe ich den Tannenhiher niemals beobachtet. Er ist ein ziem-
lich hăufiger Standvogel und streicht nur im Herbst von einem
Futterplatz zam anderen, gewohnlich in kleineren Gesellsehaften.

Fortpflanzungsgeschâft.— Regelmissiger Brutvogel der Karpa-
then. Ich erhielt aus der Gegend von Slanic, Prahova, am 10.
April 1908 ein frisches, und am 5. Mai 1908 vier stark bebrii-
tete ier, diese messen: 36.5X26.2; 35.2XX29.3; 35.1X25.3;
35.2Xx25.2 ; 35.4>x25.3 mn.

Nahrung.— Die untersuchten 'Tannenhâher belehrten mich, dass
die Nahrung derselben nach der Jahreszeit sehr variert; im Friih-
jahr und Sommer bestanden die vorgefundenen Uberreste. vor-
ziiglich aus jungen Vâgeln und Insekten aller Art, weniger Sa-
men von Tannen, Fichten etc. Im Herbst und Winter ist die
Hauptnahrung Eichen, Buchecker, Haselniissen, Lannensamen,

688 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

im Herbst fand ich zweimal auch Apfelsticke im Kropf. Jeden-
falls gehârt er zu den mehr schădlichen als niitzlichen Vogelarten.

NUCIFRAGA CARYOCATACTES MACRORHYNCHA
BREHM.

Nucifraga macrorhynchos, Brehm, Lehr. Naturg. eur. Vog.
p. 103 (1823).

Nucifraga hamata, Brehm, Isis 1833, p. 975.

Nucifraga alpestris,

Nucifraga arquata,

Nucifraga caryocatactes leptorhynchus, Blasius, Ornis II. p.
543 (1886).

Nucifraga caryocatactes macrorhyncha, Kollibay, Journ. f.
Orn. XLIII. p. 25 (1895).

Kennzeichen der Subspecies. — Unterscheidet sich von Nuci-
fraga caryocatactes typicus durch folgende Merlkmale : Schnabel
schlank und diinner, der Oberschnabel iiberragt den Untersehna-
bel bis zu 3*". Die weisse Schwanzspitze ist bedeutend breiter.

Verbreitung. — Sibirien und Japan. Zuweilen kommt er auf
dem Zuge nach Europa.

Systematisches. — Mir liegt aus Rumânien nur ein Exemplar
dieser Form vor, selbes wurde im October 1890 bei Comarnic
erlegt und ist sehr typisch. Jedenfalls haben alle die grossen
Tannenhăherziige, welche im iibrigen in Europa von Jahr zu
Jahr auftreten, auch Rumânien berihrt, es war aber eben nie-
mand da, der darauf Acbt hatte.

Jedenfalls gehârt auch der, von Sintenis in der Dobrogea
am 929. October 1872 geschossene Tannenhăher dieser Form an;

-leider ging dieses Stiick in der Sammlung von Homeyer verloren.

Die, am ausgestopften Vogel aus Comarnic abgenommenen
Masse sind folgende:

Flugellinge : 18.8.

Schwanzlănge: 12.6.

Fusswurzel: 3.9.

Schnabellănge: 4.5,

Obersehnabel iiberragt den Unterschnabel : 0.4.

Sehnabelh6he : 09.

| Brehm, Vogelf. p. 66 (1855).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 689

II (EA

BRISSON ORN. II. P. 35. (1760)

PICA CAUDATA LINNE

Corvus pica, Linne, Syst. Nat. E p. 157 (1766).

i NI | Gerini, Orn. Meth. Dig. II. p. 40 (4769).

Corvus rustieus, Scop., Ann. I. Hist. Nat. p. 38 (1769).

Pica rusticorum, Forst., Syn. Cat. Br. B. p. 48 (1817).

Pica melanoleuca, Vieill, N. Dict. d'Hist. Nat. XXVI. p. 121
(1818).

Pica europaea, Boie, Isis, 1822. p. 551.

Pica albiventris, Vieill., Fauna Franc. p. 119 (1828).

E aa | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 177—78

ica septentrionalis, /

Pica hiemalis, | (1832).

Garrulus picus, Temm., Man., W'Orn. III. p. 63 (1835).

Pica bottanensis, Deless., Rev. Zool. 1840 p. 100.

Pica megaloptera, Blyth, Journ. As. Soc. Beng. XI. p. 193. -
(1842). |

Pica media, Blyth, Journ. As. Soc. Beng. XIII. p. 393 (1844).

Pica sericea, Gould. Proc. Zool. Soc. 1845. p. 2.

Pica tibetana, Hodges. Amn. Nat. Hist. II. p. 203 (1849).

Pica varia japonica, Pemm., et Schl. Faun. Jap. Aves p. 81.
(1849).

Pica japonica, (Schleg.) fide Bonap. Consp. Gen. Av. 1. p.

Pica chinensis, | 383. (1850).

Cleptes pica, (Linn6), Cab. Mus. Hein. I. p. 229 (1851).

Pica leuconata, Brehm. Vogelf. p. 62 (1855).

Pica rustica (Scop.) Dresser B. Eur. IV. p. 509 (1873).

Pica pica (Linn6), Sharpe, Cat. B Br. Mus. III. p. 62 (1877).

Kennzeichen der Art. — Unterbrust, Unterriicken, Schulter-
federn und Innenfahne der grossen Schwingen weiss; alle iibri-
gen Teile glânzend schwarz; auf Hals und Riicken mit blauem,
auf den Flugeln mit griinem, auf dem Schwanz mit gold, blau
und purpurnem Metallschimmer. Schnabel und Fiissc schwarz.
Iris dunkelbraun. Fliigel kurz. Schwanz sehr lang, keilformig.

690 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

Verbreitung. — Bewohnt die ganze palăarktische Region; von
der mediterranen Subregion nârdlich bis zum Polarkreis, ostlich
bis Syrien, Sid-Persien, Beludschistan, Himalaya, Japan, Sud-
China, Formosa und Hainau, ferner im westlichen Teile:der Ver-
einigten Staaten von Nord-Amerika.

Volksnamen. — Coţofană, Caragaţă, Caragască, Ciorcobară,
Trașcă, Ţarcă, Sârcă, Sirică.

Systematisches. — Von den, nach hunderten zăihlenden Exem-
plaren, welche ich zu untersuchen Gelegenheit hatte, liegen mir
heute noch einundachtzig Vâgel vor. Die rumănischen Elstern
beanspruchen wegen ihrer, besonders bei einigen Exemplaren
stark bemerkbaren Ubergăngen zu der sibirischen Form Pica
caudata leucoptera Gould, das heisst Pica caudata leucoptera Br.,
welch Letztere vielleicht eine Zwischenform von beiden darstellen
durfte, einer eingehenden Besprechung.

Die Ruickenfărbung ist fast bei allen untersuchten Elstern
weiss, nur bei sehr wenigen etwas în grau getriibt, bei einigen
auch in der Ausdehnung bedeutender als bei den Westeuropăern.

Auf den Flugeltedern ist das Weiss in der Regel sehr ausge-
breitet und habe ich Exemplare bei welchen die grossen Sehwung-
federn nur noch schmale, grauschwarze, griinglănzende Siăume
haben, welche sich nur an der Spitze etwas erweitern.

Pica caudata leucoptera soll sich auch dureh grâsseren Wuchs
und lăngeren Schwanz von der europaeischen Elster unterschei-
den ; wie dem ist kann ich nicht entscheiden, da mein Vergleiehs-
material von leucoptera viel zu klein ist, was aber die rumăni-
schen Elstern anbelangt, so varieren selbe ungemein in der
Grâsse und ganz besonders in der Linge des Schwanzes. Ich be-
sitze Exemplare welche in vielen Stiicken sehr an leucoptera
erinnern, dabei aber sehr kleinwiichsig sind, wăhrend andere
mehr zur Stammform Pica caudata neigende, sehr gross in den
Massen sind und umgelkehrt.

Ein, am 16. November 1900 bei Mivceavoda erlegtes altes
Mănnchen, hat einen lichteafleebraunen Schwanz und ebensolche
Fliigelspitzen. A

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 691

Geschlecht Grâssen- : Fliigel- | Sehwan- Sehnahel-
und : Lânge Tarsus
Alter diferenzen | lânge lânge lânge
suc aa Maxim. | 48.5 20 28 4.3 3.92
sa Re Minim. | 45.5 | 18.5 | 21.5 | 4.2 3
40 AI Maxim. 44.5 19.5 25 4.9 3.1
| 9 a Minim. |. 42 18.3 | 21.5 44 9.7 |
|

Vorkommen und Lebensweise. — Die Elster gehort zu den
sehr hăufigen Vâgeln des Landes und sieht man sie besonders im
Winter dfters in grâsseren Gesellschaften beisammen. In den Kar-
pathen gehen sie nicht hoch hinauf und halten sich dort mehr in
der Năhe der Dorfer auf, sind aber iiberhaupt beiweiten nicht so
zahlreich vertreten als in der Ebene.

Fortpflanzungsgeschăft.— Wie viele rabenartige Vâgel, so glaube
ich, dass auch die Elster in Monogamie lebt, wenigstens sieht man
sie auch im Winter sehr oft paarweise. Schon in den ersten Ta-
gen April ist das, in der Regel aus sieben kiern bestehende
Gelece vollzăhlig ; es kommen aber auch solehe zu fiinf und sechs,
selten acht Eiern vor. Hundert gemessene Eier ergaben im Durch-
schnitt: 33><23.1; Maximum : 36.2><24.5; Minimum: 3122
Das Nest bauen sie bald in hohe Băume, bald in niedrige Dorn-
biische. Ich sah in der Dobrogea wiederholt Nester, welche
0.50—1'" vom Boden entfernt standen.

Nahrung.— Diese besteht aus Insekten, Miusen, Aas, kleinen
Vogeln, Sâmereien, Frichten, etc. etc. Im Frihjahr wird sie durch
das Vertilgen einer grossen Zahl von Bruten sehr schădlich.

GARRULUS

BRISSON, ORN. II. P. 46. (1760).

GARRULUS GLANDARIUS LINNE

Corvus glandarius, Linnă, Syst. Nat. IL. p. 156. (1766).

Glandarius pictus, Koch Syst. baier. Zool. L. p. 99. (1866).

Garrulus glandarius, Linn6, Leach, Syst. Cat. Mamm. ect. Br.
M. p. 18. (1816).

692 * BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Lanius glandarius, Linne, Nilss. Orn. Suec. |. p. 75. (1817).
Glandarius germanicus, | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 180.
Glandarius septentrionalis, j (4832).

Glandarius robustus, |

Glandarius taeniurus, ]

Kennzeichen der Art.—Hauptfirbung râtlichgrau ; die Declkfe-
dern der Handschwingen und Aussenfahnen der Mittelschwingen
an der Basis mit schwarzen, blauen und weissen kurzen quer-
binden geziert ; Schwanzdecken weiss; Schwanz schwarz ; an der
Wurzel grau mit schwachen, blauen Grundstreifen. Die bewegliche
Holle mit schwarzen Schaftstrichen ; ein schwarzer Lăngsstreifen
am Unterschnabel abwărts; die Mittelschwingen in der Mitte mit
weisser Aussenfahne und tiefschwarzem Enddrittel wie die Ge-
sammtfărbung der Hinterschwingen, deren Letzte einen braun-
roten Fleck hat. Schnabel stark, schwarzgefărbt, die Spitzen der
Kiefern gegeneinander gebogen. Fiisse graurâtlich. Die ovalen
Nasenlocher mit Federborsten bedeckt. Schwanz abgerundet. Ge-
fieder zerschlissen. Iris blăulichweiss.

Verbreitung. — Europa.

Volkesnamen. — Gaiţă, Zaiţă, Galiţă, Zaică, Ghindar, Matiaș,
Matieș.

Systematisches.— Ein bedeutendes Material wurde im Laufe der
Jahre gesammelt und konnte ich gegen finfhundert rumănische
Eichelhiher untersuchen. Auser meinen rumânischen Vâgeln lie-
gen mir zum Vergleiche vor: 11 Garrulus glandarius typicus und
zwar einer aus Nieder-Oesterreich, zwei aus Ungarn, zwei aus
Serbien und sechs aus Deutschland, zwei Garrulus glandarius
brandti aus dem Amurgebiet und ein Garrulus glandarius japo-
nicus aus Japan.

Unsere Vâgel zerfallen in drei gut unterschiedene Farbenvarie-
tăten, welche sich sogar schen in den Jugendkleidern deutlich
kennzeichnen.

1. Varietăt mit dunklem Scheitel nigrans- Kleinschmidt. Schon
der junge Vogel wenn er kaum das Nest verlassen hat, zeichnet
sich durch den, mit vielen schwarzen Lingsflecken gezeichneten
Scheitel aus. Je ălter der Vogel wird, desto breiter und lănger
werden die schwarzen Flecke, welche endlich fast den ganzen

Brehm, Vogelfang. p. 63. (1855).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 693

Scheitel und Hinterkopf einnehmen, so dass nur der vordere Teil
des Scheitels und die Stirne weiss erscheint, mit schwarzen, klei-
nen Lăngsflecken ; die schwarzen Flecken sind 5fters blau gebin-
dert. Das Gesammtcolorit ist dunkel, der Riicken grau, das guer-
band auf der Brust wie ruszig iiberflogen. Der Sechwanz an der
Basis blau gebăndert.

2. Varietăt. In Mittel-Europa die am hăufigsten auftretenden
rufina Kleinschmidt, Oberkopf weiss mit schmăleren und kiirze-
ren Lăngsflecken, Hinterkopf und Nacken oft stark weinrâtlich
iiberflogen.

3. Varietăt mit lichtem Scheitel, albida. Bei diesen ist der Ober-
kopf auf weissem Grunde und spărlich schwarz gefleckt, so dass
die weisse Farbe stark prăvaliert und die sehwarze kaum 30|
ausmacht, bei manchen sogar noch weniger. Nacken und Ober-
riicken stark weinrot. Die weisse Kehle stark abgesetzt.

Die Varietăt mit dem dunklen Scheitel erinnert schon bis zu
einem gewissen Grade an den, in Kleinasien und Kaukasus vor-
kommenden Garrulus glandarius krynicki und wăren diese fast
schon als Ubergânge zu dieser Form anzusehen.

Ich vermute dass die Hăher der Dobrogea, des dstlichen Bul-
garien und der Tirkei jedenfalls einer Subspecies angehâren diirf-
ten, deren typischesten Stiicke in der Tirkei zu finden sein diirf-
ten; meine Untersuchungen sind aber in dieser Hinsicht noch
nicht abgeschlossen.

Die plastischen Unterschiede bei unserem Eichelhăher beschrăn-
ken sich fast nur auf den Schnabel, welcher sowobhl in der Lânge
als auch Stârke, ziemlichen Schwankungen unterworfen ist,
auch ist er an der Spitze bald mehr oder weniger nach abwirts
gekriimmt ; diese Variationen sind aber alle individuell, oder auch,
wie bei den Spechten auf die verschiedene Ernihrung zuriickzu-
fuhren, haben also bei Aufstellung von Species oder Subspecies gar
keinen Wert.

Der Eichelhâher gehârt zu jenen Vâgeln welche individuell sehr
zar Variation inclinieren; bis jetzt hat man in Europa noch keine
constante Form prâcisieren kânnen und daher alle Europer
zu der Stammform Garrulus glandarius Linne gerechnet. Die li-
chelhăher der osteuropaischen Lănder der palăarktischen Region

694 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

stehen alle der Stammform sehr nahe und haben hăchstens den
Anspruch als Subspecies gelten zu kânnen, niemals kann man
aber selbe als Arten gelten lassen.

Die Iris ist blăulichweiss, an der Peripherie bald rotlich, bald
wieder mehr braun als râtlich.

Die Mauser beginnt bei den alten Vâgeln schon Ende Juni und
wird vor September nicht beendet; die der Jungen' vom vorigen
Jahr in der Regel erst um ein volles Monat spăter, da selbe noch
spăter zu mausern beginnen.

Ein, am 12. Januar 1896 von mir bei Mătăsaru, Jud. Dâmboviţa
erlegtes altes Mănnchen zeigt eine sehr interessante Sehnabel-
monstrosităt, indem der Unterschnabel um 6" iiber den ganz
verkirzten Oberschnabel hinausreicht.

Goschlecht Grâssen- Flugel- | Schwanz- Sehnabel-

und | Lănge E E Tarsus E
Alter diferenzen lânge linge lânge
Maxim. | 37.5 18.2 18.5 4.9 2.6
10 6 ad. | Minim. | vă 47 451 | aa 2.9
Maxim. | 34.5 47/27] 16.5 4 2.4
4 ae
0 9 ad 1 | Minim. | 30.4 | 165 | 15. | 4 2

| |

Vorkommen und Lebensweise.—Er bewohnt das ganze Land als
hăufiger Standvogel. Die Bergwălder zieht er jenen der Ebene bei
weitem vor und ist dort viel hăufiger; er steigt im Gebirge bis
za einer Hohe von 2300. Im Herbst und Winter kommt er in
die Weingărten und in die, am Walde gelegenen Ortschaften. Die
Varietăt rufina ist die Hăufigste und Verbreiteteste, etwa 50%]
der Gesammtzahl; auf nigrans und albida entfallen je etwa 25%]9.
Bei der versteckten Lebensweise des Eichelhăhers entging es mir
in den ersten Jahren, dass auch die beiden letzteren Farbenva-
rietâten zu unseren Brutvâgeln gehâren und zwar prădominiert
nigrans entschieden in der Dobrogea, albida in der ndrdlichen
Moldau. Der Ansicht Kleinschmidts, dass nigrans mehr dem Fich-
tenwalde, rufina dem Kiefernwalde angehârt und endlich albida
sich mehr in Laubwăldern aufhălt, kann ich mich nicht anschlies-
sen, denn ich fand dieselbe in Rumănien nirgends bestătigt.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 695

Der Zug, oder richtiger gesagt der Strich des Eichelhăhers, be-
ansprucht grâsseres Interesse, leider wurden iiber denselben. bis
jetzt nur wenige exacte Beobachtungen gemacht; die meisten
Autoren gehen mit wenigen Worten iiber die Sache weg. Die
meisten ălteren Ornithologen nehmen an, dass die nordischen
Hăher im Winter nach sudlich gelegenen Lăndern wandern, die
siidlichen dagegen Standvâgel sind. Kleinschmidt spricht sich in
seiner vorziiglichen Arbeit »Uber das Varieren des Garrulus glan-
darius, und der ihm nahestehenden Arten«, (Ornith. Jahrb. IV.
p. 214) dahin aus, dass das Wandern der Eichelhăher Nahrungs-
zug sei ; ich bin im grossen Ganzen auch ziemlich dieser Ansicht
und gehe nun zur Zusammenstellung meiner speciellen Beobach-
tungen.

1898. Schon zu Anfang October wurden in der Dobrogea in
ziermlich freiem Terrain kleinere Ziige von Eichelhăhern beobach-
tet, xelche von einem zum anderen, dort iiberall vereinzelt ste=
henden Feldbăumen in der Richtung von Siidosten nach Nord-
westen zogen ; am 14. October erreichte der Zug seinen H5he-
punkt und sah ich zwischen der Donau und der bulgarischen
Grenze den ganzen Tag ziehende Eichelhăher und kann mich nie
erinnern einen so grossen Durchzug beobachtet zu haben. Unter
den erlegten Stiicken fanden sich viele, zur Varietăt nigrans ge-
hărige, und scheinen diese das Gros gebildet zu haben. Am dar-
auffolgenden Tage sah ich nur mehr wenige, und am 19. war
der Zug voriiber.

1899. Mitte Mărz wurden wieder ziehende Eichelhăher beo-
bachtet, aber nur in viel geringerer Zahl als im Herbst und zwar
bewegte sich der Zug jetzt vorziiglich lings der Donau, an den,
mit dichtem Gebiisch bewachsenen Abhingen der Dobrogea
und bogen dann in das Tal bei Oltina in siudlicher Richtung ab,
andere zogen noch weiter in ein anderes Tal abbiegend, immer
aber die sudliche Bichtung einhaltend. Von sieben, am 13. und
14. Mârz erlegten Stiicken, gehârten vier zur Varietăt nigrans
und drei zur rufina, aber auch bei diesen war der Scheitel auf-
fallend dunkel gefârbt.

1904. Mitte October, am meisten am 15. und 16. beobachtete
ich am, fast baumlosen Baragan kleine Fliige zu sieben bis acht

uz) BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE

Sticken în einer Hohe von etwa 100 = in nordâstlicher Richtung
dahin streichen ; mich nahm die Sache umsomehr W under, als
ich den Eichelhăher sonst niemals in so freier Gegend beobach-
tete, auch von vielen anderen Orten wurde mir der Durchzug
der Fichelhăher signalisiert, immer so ziemlich die erwâhlte Rich-
tung einhaltend. Wieder gehârte der grâsste Teil der erlegten
Siiicke nigrans an.

In den anderen sieben Peobachtungsjahren konnte ich im Herbst
nur den normalen Sirich der Hâher beobachten, welcher aber în
ganz anderer Weise vor sich geht als der Zug ; die Hâăher sind bei
Lsizteren viel fichiiger und verweilen nie lange an einem Ort,

Nach Gâtke lăsst sich auf Helgoland manchmal zehn bis fiinf-
zehn Jahre lane kein einziger Hâher blicken, dann erscheinen
wieder die Vogel în solch unzâhlbaren Massen, dass man kaum
begreifen kann, wo sie alle herkommen ; âhnliche Beobachtungen
wurden auch von mehreren anderen Peobachtern gemacht.

Der Eichelhâher imitiert die verschiedensten Tierstimmen nach
und finde ich în meinen Tagebiichern folgende angefuhrt : Bus-
sard, Schreiadler, Sechlangenadler, Kolkrabe, Amsel, Staar, Grau-
wiirger, Goldpirolweibchen und einmal genau das Heulen des
W'olfes, wenn auch natiirlich nicht so laut, trotzdem war es aber
zut zu erkennen.

Fortpflanzungsgeschâft. — Hâufiger Prutvogel, besonders im
Waldzelirge. Er bezinnt în giinstigen Jahren schon Ende Mârz
mit dem Nestbau, und Anfangs April, spâtestens um die Mitte
dieses Monats îst das Gelege zu fiunf bis sechs, selten sieben Eiern
completi. Das friiheste Gelege wurde am 3. April, das spâteste
am 16. Mai gesammelt; Ersteres mit sechs, Letzteres mit fânf
Eiern ; die ersten fluggen Jungen sah ich am 17. Mai. Die Form
und Farbe der Fier variert ziernlich stark, auf dem stumpfen
Ende finden sich Ofters schwarze oder schwarzbraune Schnorke-
leien und Fâden. Ein, am 44%. April gesammeltes Gelege ist sehr
stark gringrau gefârbt, fast ohne Flecken; die Eier sind auffal-
lenă klein. Funizig Eier ergeben ein Durchschnittsmass von
38.1>23.6; Maximum 35X<23.2; Minimum 28.7><20.5 ma

Nahrung.— Der Fichelhâher ist Allesfresser und leider muss ich
sagen dass dieser schmucke Vogel, welchen îch în keinem Walde

BUEETENUL. SOCIEFĂȚIE DE ŞIIENȚE a97

missen mochie, ein sehr schădheher Vogel ist, hesondere îm Fri
jahr durch das Zerstăren von vielen Bruten nitzlieher Văgel, îm
Herhst macht er sich durch das Fressen von Feldfrichien, heson-—
ders Mais, unliebsam hemerkhar. Nichi za liagnen isi es aber,
dass er auch viele schădliche ÎInsekien verzehri; den Nuizen,
welchen er al Forstgăriner durch Veriragen von Samen maehen
soll, ist so lăcherlich das man wohl kzum im Ernsi dzvon spre—
chen Eann.

ORIOLUS.

TESNE, SESE. NAT E E sa (ee).
ORIOLUS GALBULA LINNE

Oriolus galhula, Linne, Syst. Nat. | p. 160 (1766).

Coracias oriolus, Scop. Ann. | Est. Nat. p 41 (1769).

Coracias galbula (Linne), Bechst. Naiurg. Deatsehl | p. 1292
(1805).

Oriolus galbula var. virescens, Hempr. et Ehrb. Symb. Phys.
Aves. fol. (1329).

al = ul Brehm. Văg. Deatsehl p. 436—4ă7 (1831).

Kennzeichen der Art. — Altes Mănnchen: Hocheslb Zăgel,
Fiugel und Schwanz sehwarz, Sehnabel braunritlich. Fie
schmutzig lichtblau. Iris blutrot. Die alten Weibehen ună jaum-
gen Vâgel oben zeisiggrin, unten we'sslih mit schwărzlichen
Schaftstrichen ; Schwanz oliveneriin mii gelber Spitze.

Verbreitung. — Bewobnt Eunropa, die mediterrane Subregion
mit inbegriiien und Central-Asien.

Volksnamen. — Grangure, Grangure Grangor, Pişeă 'n fiori,
Domnişor, Cinflor, Zamiră.

Systematisches. — Alle meine Goldpirole, hundertsiebenună-
fânfzig ruminische Exemplare, verglichen mit centraleuropaei-
schen, stimmen voilkommen nach Alter uni Gesehlecht mit ihnen
iuberein. Ich Sann allenfalis nur erwăhnen dass die Hochreitsklei-
der aus Rumânien mir intensiver orangegelb erseheinen, als die
der centraleuropaeischen Exemplare.

698 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Vorkommen und Lebensweise. — Der Goldpirol gehârt zu den
sehr hăufigen Sommervâgeln des Landes, besonders hăufig ist er
in den Wăldern der Ebene, aber auch im Mittelgebirge fehlt er
nirgends und steigt in den Karpathen bis zu einer [Hohe von
1400" herauf. Den pfeifenden Laut habe ich sehr oft auch von
alten Weibchen gehort, er ist also durehaus nicht nur dem Miinn-
chen eigen. Ihre Ankunft erfolgt selten vor Ende April, der Ab-
zug verteilt sich auf die Monate August, September; zuerst zie-
hen die alten Vogel ab, zum Schluss erst die Jungen. Der Zug
wird immer des nachts ausgefiihrt.

1896 erstes Exemplar 27/1V. letzter alter Vogel 4/IX. letzter junger Vogel 20/1X.

1897» 7 CVA A n» A3/1X,

189» > = o Aaaa AIR ITI a i >

1899» > 19/1V. Nat 000 /(E a a 2 491X,
1900» : 291.» ti EVA 80 el te 7 1/X.
1904» E PN in 9071,

1902»; - 250. 3) ban ala A8/I e ea la 2 49/X,
1903» , 21/1V. n am A9IX,

1994» > 23 IV. dejucat y 241,
1995» » 2)V n lg i fst »

1906» > 27/1V. n a i 0040 /106 oaa ă a » 98/1X,
1907» > 251V. n na cyp n 90/AX.
1908» » AV» DC EVi Bica o oma » o 94IIX,
1909» ă 9G/V. palti

Fortpflanzungsgeschăft. — Dieser schâne Vogel gehârt za den
sehr hăiufigen Brutvogeln aller Wă'der des Landes, besonders in
den Anwăldern der Fliisse. Das, aus vier bis fiunf Eiern beste-
hende. Gelege fand ich in der Regel in den letzten Tagen April
oder anfangs Mai vollzăhlig, in der zweiten Hălfte Juli sind die
Jungen fliigge. Das Nest fand ich aus sehr verschiedenem Mate-
rial gearbeitet, so besitz ich Nester welche fast nur aus Schafwolle
und wenig Grashalmen hergestellt sind, andere bestehen fast nur

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 699

aus Bast, wieder andere aus Grashalmen, Papier, Stofistiicken,
etc. Fiinfzig gemessene Eier ergaben in Durchschnitt : 30.3><21.29;
Maximum : 3221 ; Minimum: 27.3Xx20.

Nahrung. — Diese besteht aus allen mâglichen ÎInsekten in
entwickeltem oder Larvenzustande und zwar meistens schădli-
chen Arten. Im Sommer und Herbst besucht er die Obstgărten
und Weinberge und macht besonders auf Kirschbiumen oft gros-
sen Schaden. Jedenfalls iiberwiegt aber im Allgemeinen sein
Nutzen den Schaden welchen er anrichtet.

III. FAM. STURNIDAE.

Die Arten dieser Familie bewohnen die alte Welt, wo sie in
Colonien leben, in ausserordentlich grossen Scharen umherziehen
und in erstaunlicher Weise zusammenhalten. Dabei zeigen sie ei-
nen grossen Wandertrieb. Sie nisten in hohlen Băumen, în Bau-
lichkeiten und Felzenrissen und legen 4—7 ungezeichnete, ein-
fărbige, weissliche, oder lichtblaue Fier. Ihr Gang ist ein leichtes
Schreiten oder Laufen. Ihre Nahrung bilden Insekten, Raupen;
W urmer und Frichte.

Charaktere. — Die erste Schwinge ist ăusserst verkiirzt, kiir-
zer als die Deckfedern 1. Ordnung, die zweite Sechwinge dagegen
ist am lângsten. Die Mundwinkelborsten fehlen gănzlich ; die Na-
senlocher sind nicht mit Borsten, sondern mit einer weichen, der
Lânge nach oflenen, hornartigen Platte (operculum), bedeckt.
Sie mausern jâhrlich nur einmal. Das erste Kleid der Jungen ist
ganz verschieden, nach der ersten herbstlichen Mauserung aber
legen sie ein Kleid an, welches dem der Alten âhnlich ist.

STURNUS

LINNE, SYST. NAT. 1. P. 290 (1766)

TYPUS: STURNUS VULGARIS LINNI
ALLGEMEINE VORBEMERKUNGEN ZU DEN STAAREN

Als ich vor acht Tagen mein gesammtes Staarmaterial zusam-
men trug, so wie auf zwei grossen Tischen die Literatur aufge-

700 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

schlagen hatte, dachte ich wohl kaum dass ich heute, nach ach-
tăgigem Studium und Vergleichungen erst so halbwegs Licht in
meine Staare bringen wiirde. Oft verzweifelte ich schon die Ar-
beit zu Ende zu bringen, denn immer fand sich wieder das eine
oder das andere Exemplar, welche sich in keine der bisher aut-
gestellten, sogenannten Species und Subspecies unterbringen.
lassen wollte. Immer musste ich an die Worte Raddes denken,
welcher sagt: „diese Formen, welche ich beim besten Willen
doch nicht im Stande bin auseinander zu halten und welche
alle, wenigstens zur Winterszeit miteinander leben«. Jeden-
falls ware das Studium der verschiedenen Formen von Sturnus
vulgaris und die Verfassung einer Monographie derselben eine
sehr interessante und zeitgemăsse Arbeit.

Vom typischen nordischen Sturnus vulgaris L. hat man bis
heute sechzehn Formen abgetrennt und dieselben bald als eigene
Species, bald als Subspecies der Stammform vulgaris oder fir
Stammformen „gehalten, welche aber als solche vollkommen
unhaltbar sind und dann von diesen wieder neue Subspecies
creirt. Wie weit nun alle aufgestellten Subspecies ihre Berechti-
gung haben, dariibe» kann ich mir heute kein Urteil erlauben,
da mir das Vergleichsmaterial mangelt. So viel ist mir aber schon
heute klar, dass wir es nur mit einer Stammform zu tun haben
welche als Art gelten kann und zwar Sturnus vulgaris L.; alle -
anderen Formen sind nur als Subspecies dieser anzusehen, da von
einer zur anderen Form alle iiberbriickende Uberginge vor-
lommen und es bei vielen lxemplaren iiberhaupt vollkommen
ausgeschlossen ist, dieselben dieser oder jener Form zurechnen
zu kânnen, es sind eben intermediăire Stiiele, welche sich bald der
einen, bald der anderen Form năhern.

Mit gutem Gewissen kann ich nicht einmal Sturnus vulgaris
unicolor Mar. als Art anerkennen, da im Kaukasus deutliche
Ubergănge im Gefieder von diesem zu Sturnus vulgaris purpuras-
cens Gould gefunden werden. Plastische, oder biologische Unter-
schiede lassen sich iiberhaupt zwischen den einzelnen Staarfor-
men nicht finden, zu mindestens nicht so bedeutende dass man
auf selbe riickschliessend Arten trennen kânnte. Sturnus vulgaris
unicolor ist iibrigens von allen Staarformen schon die ausgeprăg-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 704

teste und kânnt= unter allen am ehesten als Art gelten, trotzdem
fihre ich sie aber, wie es auch Keyerling und Blasius (Wirbeltiere
Europa's p. XLVI. No. 159. Schlegel (Degland Ornithologie euro-
pienne T. ]. p. 344), Nordmann (Demidow Voyage ete. Tome III.
p. 123) Radde (Ornis Cauc. p. 147.) und Kleinschmidt tun, nur
als Subspecies auf.

Die sechzehn, von der typischen Stammform Sturnus vulgaris
abgetrennten Subspecies, sind folgende.

1. Sturnus- vulgaris intermedius Prazak

2. » menzbieri Sharpe
3. îi » graecus Tschusi & Reiser
B. » » purpurascens Gould
3. » » polteratzkyi Finsch
6. » » jitkowi Buturlin
- » » satunini Buturlin
8. » . zaidamensis Buturlin (Als spec. nov. be-
zeichnet)
E - » dzungaricus Buturlin (Als spec. nov. be-
zeiehnet)
10. - » deresseri Buturlin
11. » - johanseni Buturlin
12, » » tauricus Butarlin (Als spec. nov. bezeichnet)
13. » » harterti Buturlin
14. - » laudoni Buturlin
15. - - caucasicus Buturlin
16. » » unicolor Marmora.

Ich habe mich bei Beschreibung der Staarformen derselben
Methode wie sie S. A. Buturlin (Ornith. Jahrb. XV. p. 206.) an-
gibt, bedient. Ich hatte den Vogel mit dem Kopfe zum Licht, d.
h. zwischen mir und dem Fenster, dabei moglichst nahe zum
Licht gehalten, mit anderen Worten so, dass das Licht in einem
sehr stumpfen Winkel dem Auge des Beschauers zuriickgewor-
fen wird. Nur in besonders angefuhrten Făllen halte ich den Vo-
gel so, dass das Auge des Beschauers sich zwischen der Lichtquelle
und dem Vogel befindet, dabei den Vogel gleichfalls mit dem
Kopfe vom Licht fort.

702 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

STURNUS VULGARIS POLTERATZKYI FINSCH.

Sturnus polteratzkyi, Dr. Finsch Proc. Zool. Soc. p. 712 (1878).
(Bei der ersten Beschreibung steht nach
einer brieflichen Mitteilung von Dr.
Finsch an Dr. Radde in Folge eines
Druckfehlers poltaratzayi statt polter-
atzkyi.)

Kennzeichen der Subspecies.— Alter Vogel. Schwarz mit violet-
tem Oberkopf und Wangen, blaugriinem Nacken, griinem Mittel-
riicken, von da abwiărts, sowie der Fliigel purpurblau, Unterseite
blaupurpurglinzend ; im Herbst besitzt jede Feder einen weissen
oder gelblichweissen Spitzflecl, welcher im Friihjahr dureh Ab-
reiben zum grossten Teil verschwindet. Unterfliigeldeclken grau,
mit breiten braunen Federrândern.

Junger Vogel: Braungrau, mit weisslicher Kehle und weissli-
cher, braungrau gefleclter Brust.

Verbreitung. — Brutvogel in Rumănien, Bulgarien und Sid-
Russland.

Volksnamen. — Graure, Graur.

Systematisches.— Vor mir liegt eine ausgewăhlte Suite von hun-
dertvierundzwanzig Exemplaren in allen Federkleidern. Unsere
Brutvogel finde ich sehr gleichmissig gefirbt, weniger ist dies
bei den, im Herbstzug erlegten Vâgein der Fall, welche ofter
Anklănge an andere Staarformen aufweisen, so z. B. an St. vul-
garis jitkowi und intermedius, ich fiihre diese aber nicht speciell
auf, da es keine typischen, sondern intermediăre Vogel sind. In-
teressant sind die Ubergangskleider vom Jugend in das Alterskleid,
welche ich besitze und mir zeigen, dass schon im Juli oder Au-
gust der junge Vogel sein Jugendkleid mit dem Alterskleid ver-
tauscht, je nachdem er im Mai oder Juni das Nest verlassen hat.
Zuerst wird das ganze Kleingefieder, dann die Fliigel- und
Schwanztedern gewechselt, zum Schlusse erst die Behederung des
Kopfes und des Halses, so dass man Otters Staare sieht, die auf
dem ganzen Korper schon das dunkle Kleid angelegt haben, mit
dem verblichenen Kopt und Halse des graubraunen Jugendgefie-
ders. Anfangs, spiitestens Ende October sind die jungen Vogel

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 703

mit der Mauser fertig. Die weissen Flecken auf der Unterseite,
sowie die selblichweissen der Oberseite, sind viel umfangreicher
als die der alten Vogel und nehmen auf der Unterseite die Hălfte
der Befiederung ein. Die alten Vogel beginnen mit der Mauser
schon Ende Juni oder Anfangs Juli und beenden dieselbe bis
Ende September ; in dem frischen Federkleide sind dieselben mit
denselben xwveissen, respective gelblichweissen Flecken gezeichnet
wie die Jungen, nur sind die Fleclen um vieles kleiner und spitz-
zulaufend ; schon im Februar sind durch Abreiben dieselben am
Kopt und Hals verloren gegangen und bis April ist das fast fleck-
enlose Hochzeitskleid zum Vorschein gekommen. Jiingere
Vogel sind aber selten ganz ohne Flecken, da diese eben grosser
waren und nicht vollstindig abgerieben wurden. Einige sehr
alte Vogel meiner Sammlung; sind ganz ohne Flecken, nur
an den unteren Schwanzdecken stehen noch einige schmale
Siume; einer dieser Vogel, ein altes Minnchen, hat an der Kehle
eine schneeweisse Feder stehen.

Verkommen und Lebensweise.—Der Staar gehort zu den hiufigen
Vogeln des Landes. Im Friihjahr erscheint er schon Ende Februar
und zicht im October siidlich. In milden Wintern iiberwintern
aber auch einzelne Fliige; besonders in der Nihe des Meeres, ge-
wohnlich suchen sie dann die Gesellschaft der Dohlen.

Wie es in anderen Gegenden ist, weiss ich nicht, aber bei uns
ziehen alte und junge Vogel zusammen und zwar, in nach tausen-
den zâhlenden Schwârmen ; ich beobachtete oft Schwârme, des-
sen Slickzahl unmoglich zu schătzen war, den grossten von allen
am 21. Octoher 1900 am Mecresufer bei Karaorman, Jud. Con-
stanța, derselbe bedeckte das Ufer und die anschliessenden Dunen

104 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

auf Kilometer, es waren eigentlich mehrere Schwărme in losem
Verband; nach einem abgegebenen Schuss erhoben sich diese
anglaublichen Vogelmassen unter donnerâhnlichem Getose, fielen
aber bald wieder ein, sie machten den Eindruck von grosser Er-
miidung. Am Abend waren alle Rohrbestânde von ihnen formlich
ausgefullt und noch bevor die Sonne aufgegangen war, begannen
sie in sidâztlicher Richtung abzuziehen, und zwar immer in
Schwărmen, von schătzungsweise zwei bis dreitausend Stiicken ;
gegen acht Uhr waren bis auf einige Nachzigler alle verschwun-
den. Im Friihjahr ist der Durchzug der Staare ein viel geringerer,
auch sieht man niemals so grosse Fliige beisammen wie im Herbst ;
in der Regel bestehen dieselben nur aus vier — bis fiinfhundert
Stiicken. În seinem sehr modulationsfăhigen Gesang nimmt er
eine Menge Vogelstimmen aus seiner Umgebung auf. Ich horte
ihn die Stimmen von folgenden Vogeln nachahmen : Cerchneis
tinnunculus, Milvus ater, Falco laniarius, Aquila imperialis, nae-
via et pennata, Haliaetus albicilla, Circus aeruginosus, Merops
apiaster, Coracias garrula, Oriolus galbula, Pica candata, Picus
major, Sitta caesia, Lanius minor, Acrocephalus turdoides, Merula
vulgaris, Ourdus musicus, Alauda arvensis, Ligurinus chloris,
Coturnix comunis, Nyeticorax griseus, Ardetta minuta, Totanus
calidris, Gallinago scolopacina, Fulica atra, Vanellus cristatus,
Anas boschas et querquedula, Larus ridibundus, Sterna fiuviatilis,
Hydrochelidon nigra, Podiceps cristatus.

Fortpflanzungsgeschăit. — W ie schon beim Vorkommen bemerkt,
briitet der Staar sehr hăufig im Lande. Die meisten Nester werden
in Baumhohlen angelegt, aber auch in hohen Lehmwănden fand
ich ihn ofters briitend vor. Er briitet in der Regel nur einmal im
Jahr, mir sind aber auch Fălle bekannt, wo von ein und dem-
selben Paar zwei Bruten gemacht wurden. Das Gelege besteht aus
5—"7 Eiern und ist je nach der Witterung, anfangs, oft aber auch
erst Ende April vollzăhlig. Die, von jungen Vogeln gelegten Eier
sind lănglicher und kleiner, die Farbe eine mehr griine als blaue.
Hundert gemessene Bier ergaben als Durchschnitt: 28.5<20.3;
Maximum 31.4><20.4 und 3122; Minimum 27>20.2. Das
Nest ist je nach der Anlage bald sorgfăltiger gebaut, bald besteht
es nur aus wenigen Halmen, Federn etc. Die Brutzeit dauert 14
Tage und beteiligen sich beide Gatten an derselben.

BULETINUL, SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 705

Nahrung.— Die Hauptnahrung des Staares bilden Inselkten, im
Herbst nimmt er aber auch vegetabilische Nahrung, wie ver-
schiedene Friichte und Sămereien. Sein Nutzen iberwiegt den
kleinen Schaden welchen er ab und zu zufugt, bei weitem und
ist er besonders fir die Landwirtschatt der allerniitzlichste Vogel..
Im Herbst fand ich oft auch den ganzen Magen mit kleinen
Schnecken angefillt.

STURNUS VULGARIS PURPURASCENS GOULD.

Sturnus purpurascens, Gould, P. Z. S. 1868, p. 219.
Sturnus purpurascens, Gould, B. of Asia, v. pl. 44.
Sturnus purpurascens, Dresser, iv. p. 419, pl. 249.
Sturnus purpurascens Sharpe, Cat. B. Br. Mus. Xiii p. 37.
Sturnus porphironotus Sharpe, Ibis, 1888, p. 438.
Kennzeichen der Subspecies.—Scapular, Brust und Bauch pur- -
pur glânzend, Riicken broncefarben, Bauch und Flanken purpur-
bronce schillernd. |

Verbreitung.— Siid-Europa, Cypern, Klein-Asien und Afghani-
stan ; uberwintert in Indien.

Systematisches.—lIch besitreaus dem Lande vierzehn Exem-
plare, zwei derselben tragen schon das Alterskleid und gebe ich in
Nachstehendem die Beschreibung.

Altes Mânnchen, erlegt am 1. April 1904, Hotar bei Cernavoda.
Kopf und Hals purpurviolett, Kropf und Hinterhals broncegriin,
purpurfărbig iiberflogen. Brust, Bauch und untere Schwanzdeck-
federn violettblau mit starkem purpurnem Bronceschiller ; beson-
ders intensiv an den Flanken und der Oberbrust. Secundarien
und Schultern mit blauviolettenbraunem Schiller Unterriicken
und obere Schwanzdeckfedern in jeder Beleuchtung purpurviolett
schimmernd ; sogar die Aussenfahnen der Schwanzfedern tragen
deutlich rotvioletten Schimmer.

Altes Weibchen, erlegt am 5. April 1904, Hotar bei Cernavoda.
Genau so gefirbt wie das eben beschriebene Mâinnchen, nur viel
matter, auch sind die weissen Federspitzen noch viel stărker vor-
handen als wie bei diesem.

Selbst die Jungen desselben Jahres, welche ich aus den Monaten

706 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

October und November besitze, tragen deutlich schon alle Kenn-
zeichen dieser guten Subspecies an sich.

Geschlecht| ș |ue|Sa| +3 |Ee

un 2 |>2|e%|35|e2 DATUM UND PUNDORTL
Alter | [E |sS ee |
= Zi IsZ) za Da
5) ad. |929.4|13.1| 7 2.7 | 2.213. Oct. 1900, Vladeni, jud. lalomiţa.

J ț

ad. |21.8]13.2| 7.2 | 2.6] 2 |21. » 2, Mir.- Voda, jud. Const.
6 ad 13.2| 7.2| 2.6] 2 [21 1902, Mir.-Voda, jud. C
G ad. |22.5]12.8] 7.1| 2.7|2 | 3. „ 1906, Oltina, Pe
6 ad. [23 [43.3] 7.4] 2.8] 2.1| 1.Apr.1904, Cernavoda » 2

[

9 ad. |22.5]13 |7.3| 2.7['2 | 5. „ 1904, : 7 bai
9 ad. |241.5|12.5| 7.1| 2.6| 1.9|21. Oct. 1902, Mir.-Voda, » »
9 ad. [22 [497| 7.3] 2.7] 9 | 7. „ 1906.
& juv. |24.5|12.5| 7. | 2.6| 1.8|24. » 1902, » ua
& juv. [22 [125| 72| 2.7| 1.9| 4.Nov.1905, Mangalia, > »
5 juv. | 24.5] 19.8| 7.1 | 92.6 | 1.8 |30.Sept.1907, Tulcea, Ub le
9 juv. [20.5|12.6| 7 | 2.7 | 1.8|21. Oct. 1902, Mir.-Voda, » Const.
9 juy. [24 |19.7| 7 |26|'4.9|24. » 1902, » ri
9 juv. |20.6/12.6| 7.1| 2.6| 1.8] 5. » 1906, Oltina, au
9 juv. | 21.5] 12.4] 6.9 | 92.5| 1.8|17. » 1908, Fetești, » lalom.

Vorkommen und Lebensweise.—Diese Form scheint am Dureh-
zug, besonders im Herbst, das Land regelmiăssig zu berihren. Am
21. October 1906 erlegte ich bei Mircea-Vodă aus einem grossen
Sehwarm finf Exemplare, jedenfalls bestand derselbe also aus-
schliesslich aus Vâgeln dieser Form.

IP AS) LO) ist

TEMM, MAN D'ORNITH. 1. P. 83. (1815).

PASTOR ROSEUS LINNE.

" Turdus roseus, Linn6, Syst. Nat. I. p. 294. (1766).
Sturnus roseus, Scopoli, Ann. I. p. 130. (1769).
Turdus selensis, Toskăl, Deser. Anim. p. VI. n. 16. (1775).
Psaroides roseus, Vieill, Analyse, p. 42. (1816).
Merula rosea, Koch, Syst. baier. Zool. p. 242. (1816).
Pastor roscus, Temm. Man. d'Orn. I. p. 136. (1820).

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 707

Acridotheres roseus, Banzani, Elem. Zool. III. pt. V. p. 177.
(1823).

Boscis rosea, Brehm, Isis, 1898, p. (1282).

Gracula rosea, Cuv., Regn. Anim. I. p. 378. (1829).

Pecuarius roseus, Temm, Man. d'Orn. III. p. 76. (1835).

Thremnophilus roseus, Macgill., Hist. Br. B. 1. p. 613. (1837).

Nomadites roseus, »Petinez« (recte Petenyi) Bonap. Cas. Met.
Nec. Eur. p. 44%. (1842).

Boscis rosans, Brehm, Naumannia, 1855. p. 282.

Kennzeichen der Art.—Scheitelfedern sehr lang, schmal und
seidenartig weich und bilden einen grossen Federbusch ; diese, so
wie der iibrige Kopf schwarz, mit violettem Metallglanz, ebenso
der Hals die Fliigel und der Schwanz; der iibrige Teil des korpers
rosenrot. Schnabel fleischfarben mit hornsehwarzer, Spitze. Iris
hellbraun. Fisse schmutzig fleischfarben.

Junger Vogel.—Oberseite braungrau, unten heller; auf Kehle
und Bauch weisslich.

Verbreitung.—Briitet regelmăssig in Kleinasien, Siidrussland,
Syrien, Arabien, Persien bis Vorder-Indien, unregelmăssig in Ru-
miinien, Bulgarien, Tirkei und einmal wurde er sogar in Italien
als Brutvogel gefunden.

Volksnamen. — Locustar.

Systematisches. — Von diesem sehonem Vogel habe ich eine
orosse Anzahl untersuchen kânnen. Die sehr alten Mănnchen
zeiehmen sich durch eine ausserordentlich lebhafte, rosenrote Făr-
bung aus; die Holle ist 4 cm. lang.

Vorkommen und Lebensweise.—In manchen Jahren erscheint der
Rosenstaar in grossen Scharen, in anderen wieder nur in ver-

708 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

einzelnten Stiicken, die sich dann den grossen Schwărmen des
gemeinen Staares anschliessen. Ich habe den Rosenstaar stets nur
in den Monaten Mai, Juni und Juli beobachtet. Jahre, in welcher
er in grosser Menge aufgetreten ist, sind 1899, 1900, 1903, 1906,
1908 und 1909. Die ersten Rosenstaare beobachtete ich am 10. Mai
1903, die spătesten am 29. Juli 1906.
Fortpflanzungsgeschătt.— Uber dieses kann ich aus eigener Er-
fahrung nichts berichten da ich den Rosenstaar in den letzten
Beobachtungsjahren trotz angelegentlichster Suche nach einer
Brutcolonie nicht briitend fand und muss ich mich daraut be-
schrănken, die, aut diese bezughabende Literatur zu citieren. O,
Reiser besitzt ein, von Ed. Hodek sen. am 15. Juni 1871 în einer
hohen sehr harten Lehmuferwand des vertroekneten Flusses
Cernavoda (Jud. Constanţa), gesammeltes Gelege zu drei Eiern.
Reiser gibt die Masse und Gewichte der Eier, wie folgt an :

Iinee 3295000288 anina)
Breite 23 3020160 D002 4 airni
Gewicht . „44 . .43 . .43 cer.

Die beiden Englânder Elwes und Bukley fanden unweit Milchova
eine grosse Brutcolonie. Die Eier lagen dort in Erdlochern, oft în
bedeutender 'Tiefe.

Die Gebriider Sintenis trafen 1875 grosse Scharen, welche în
den Steilufern bei Megidia, Zurilovka etc. gebriitet haben.

1883 untersuchte Seebohm in der Dobrogea vorjăhrige Nester.

Radakoft beobachtete in der Walachei dass sie unter aufge-
schichteten Bausteinen gebriitet haben. |

Nahrung. — Diese besteht zum grâssten Teile in Insekten, ins-
hesondere aus Hemiopteren und Orthopteren aber auch aus
Friichten, besonders Maulbeeren. Jedenfalls ist der Rosenstaar
ein sehr niitzlicher Vogel.

IV. FAM. FRINGILLIDAE

Der zum Aufbrechen und Verzehren von Kârnern geeignete
kegelformige, krăftige Sehnabel ist dasjenige Merkmal der Glie-
der dieser Familie, wodurch sich dieselben von allen anderen V6-
geln auffallend unterscheiden. Schon vermâge dieses einzigen

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 709

Merkmales bilden dieselben eine gut umschriebene und unver-
kennbare Gruppe unter den Singvâgeln. Das einzige Band, wel-
ches diese Familie mit den Lerchenarten verbindet, ist jene Ver-
wandtschaft, welehe zwischen den Sehnee-Ammern (Plectrophe-
nax) und den Alpenlerchen (Otocorys) besteht.

Bei den Finkenarten fehlt die erste Schwinge gânzlich; die-
selben besitzen bloss neun Sehwingen I. Ordnung. Die zweite,
dritte und vierte Schwinge sind ungefăhr gleich gross und am
lângsten. Sie mausern jăhrlich einmal im Herbst. Die lebhafte
Fărbung ihres Hochzeitskleides entsteht dadurch, dass die am
Ende der Federn befindlichen Anhăngsel im Friuihling abfallen
oder abgerieben werden und die darunter verborgene lebhafte
Fărbung nun zum Vorschein tritt. An dem ersten Kleide der
Jungen sind die Flecken und Streifen weit stărker als bei den
Alten, allein sie verlieren dies Jugendkleid schon bei der ersten
herbstlichen Mauserung.

Diese Vogel sind iiber die ganze Erde verbreitet, mit Ausnahme
der australischen Region. Es sind bisher iiber 500 Arten bekannt.

Wegen der auftfallenden, zweifachen Gestaltung des Sehnabels,
werden die Finkenarten in zwei Subfamilien eingeteilt. Sharpe
(Cat. B. Br. Mus. Vol. XII. p. 2. 1888) unterscheidet drei Subfa-
milien und zwar Cocothraustinae, Fringillinae und Emberizinae.

SUBFAM. FRINGILLINAE

LOXIA

LINNE, SYST. NAT. I. P. 299 (1766)
LOXIA CURVIROSTRA LINNE

Loxia curvirostra, Linne, Syst. Nat. I. p. 299 (1766).

Crucirostra abictina, Mey., Vog. Liv. und Esthl. p. 72.(1815).

Crucirostra europaea, Leach, Syst. Cat. Mamm. ect. Br. Mus.
p. 12. (1816).

Crucirostra media, |

Crucirostra montana, + Brehm, Vâg. Deutschl. p. 242. (1831).

Crucirostra pinetorum, |

710 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Crucirostra intercedeus,

Crucirostra paradoxa,

Crucirostra macrorhynchos,

Crucirostra longirostris, Brehm, Vogelfang, p. 86. (1855).

Crucirostra curvirostra, var. balearica, Homeyer, Journ. f. Or-
nith. X. p. 224. (1862).

Kennzeichen der Art. —- Der Schnabel gestreckt, sanft gebo-
gen, an der Wurzel nur ein Centimeter breit, die sich kreuzen-
den Spitzen lang und schwach, so dass die des Unterschnabels
meistens iiber den Riicken des Obersehnabels emporragt. Die
Fligel ohne deutliche Binde.

Altes Mânnchen: Der Unterkorper, von der Kehle bis zum
Bauch carminrot, die lichtgerauen Federwurzeln nur beim ver-
schobenen Gefieder etwas sichtbar. Der Vorderteil der Wangen,
der Oberkopt und Nacken ebenso, der Oberriicken etwas dunkler
carminrot aber mit vorleuchtendem, dunkelbraungrauem Fe-
dergrunde; die Schulter-, kleinen Fliigel- und Obersehwanzdeck-
federn mit dunkelroten Kanten; die Schwanz- und Fligeltedern
mit dunkelrotbraunen Siumen ; der Steiss hellearminrot, die Af-
ter- und Unterschwanzdeckfedern weiss, mit sechwărzlichen
Schaftflecken. Iris dunkelnussbraun.

Altes Weibchen: Scheitel und Oberriicken duakelbrăunlich-
grau, jede Feder am Rande mit griinlichgelbem Anfluge; Nacken
hell- und dunkelgrau gemischt; Wangen vorn weissgrau, hinten
dunkelgrau; Kehle grauweiss, abwărts undeutlich hellgrau ge-
strichelt; die Brust hellgrau, mit griingelben, breiten Kanten ;
Bauch, After und untere Schwanzdeckfedern grauweiss, Letztere
mit schwărzlichbraungrauen Schaftflecken; Steiss griingelb; obere
Sehwanzdeckfedern sechwărzlichbraungrau mit gelbgriinen Kan-
ten; ebensolche Săume haben auch alle Fliigel- und Schwanz- -
federn. Îris nussbraun.

Die jungen Vogel sehen den alten Weibchen ăhnlich, sind aber
unansehnlicher.

Verbreitung. — Bewohnt ganz Europa, Nord-Afrika und
Nord-Asien.

Volksnamen. — Foriecuţa, Pasărea lui Cristos.

Brehm, Naumannia, IIL., p.
187—192 (1853).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE Ti

Systematisches. — Von diesem Vogel liegt mir leider nur ein
sehr bescheidenes Material von zwei alten Mănnchen, einem alten
Weibchen und einem jungen Vogel vor und zwar erhielt ich selbe
alle sehon in Bălgen aus der Gegend zwischen Sinaia und Predeal
gesammelt und kann ich daher auch nur die, von den Biălgen
abgenommenen Masse angeben.

Gesonleehe Fligel- | Schwanz-| Fuss- | Schnabel-
un
Alter lânge lănge wurzel lânge

6 ad. 9.5 6.4 1.8 1.7

6 ad. 9.55 6.5 1.8 1.6
9 aa. 9.1 6.3 1.8 1.5
jung. 8.9 6.1 1.175 1.3

Vorkommen und Lebensweise. — Standvogel der Nadelwălder
der Karpathen. In manchen Jahren erhalten die hiesigen Brut-
vogel noch bedeutenden Zuzug nordlicher wohnender Kreuz-
schniibel, so in den Jahren, respective Wintern 1889/90, 189495
und 1897/98.

Fortpflanzungsgeschăit. — Regelmissiger Brutvogel der Tan-
nenwâălder der Karpathen.

LOXIA CURVIROSTRA PYTIOPSITTACUS, BECHST.

Loxia pytiopsittacus, Bechst., Orn- Taschb. p. 106 (1809).
Crucirostra pinetorum, Mey., Vog. Liv. und Esthl. p. 71 (1815).
Crucirostra pytiopsittacus, Brehm, Vog. Deutsch. p.
Crucirostra subpytiopsittacus, | 241—242 (1831).
Crucirostra major, 3
Crucirostra pseudopytiopeittacus, lise, pie fete
Crucirostra brachyrhynchos, Alo (10a)
Kennzeichen der Subspecies.—Der dicke, hohe, papageiartige
Sclinabel ist unten an der Wurzel 1.4" breit und jede Kinnlade
lănit în einen hohen, kurzen Hacken aus, so dass die Spitze der
unteren, sehr selten uber den Riicken des Oberschnabels vorract,
Durch seine bedeutendere Grosse und Stărke aller Korperteile,

712 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

unterscheidet er sich leicht von der vorigen Art. In der Fărbung
ist er der vorigen Art sehr ăhnlich.

Verbreitung.— Bewohnt Nord- Europa, besonders Scandinavien
und wandert in manchen Jahren in siidlicher gelegene Lânder
Europas.

Von dieser Form ist mir nur ein einziges, im Lande erlegtes
Exemplar bekannt und befindet sich selbes im Naturhistorischen
Museum in Jassy.

LOXIA CURVIROSTRA BIFASCIATA BREHM.

Crucirostra bisfasciata, Brehm, Ornis. III. p. 85. (1827.)

Loxia taenioptera, Gloger, Isis 1827. p. 411.

Loxia leucoptera, (nec. Gmel.), Middend, Reis. Sib. Zool. p. 154.
(1851.)

Crucirostra trifasciata,

Crucirostra orientalis,

Crucirostra assimilis,

Kennzeichen der Subspecies. —Der Sehnabel gestreckt, sanft ge-
bogen, mit langen, sich kreuzenden Spitzen, von denen die des
Unterkiefers iiber den Oberkieferriieken vorsteht. Im Fligel zwei
weisse guerbinden die beim Mănnehen ebwas breiter sind. In der
iibrigen Gesammtfirbung den vorhergehenden Formen ăhnlich.

Verbreitung. — Nord-Europa und Nord-Asien. Zieht ausnahms-
weise nach siidlicher gelegenen Lăndern.

Ich kann aus persânlicher Erfahrung nichts iiber diesen Vogel
berichten und muss mich beschrănken, das, in der Literatur ent-
haltende, iiber ihn, hier wiederzugeben.

Eduard von Czynk sehreibt iiber diese Form im Ornith- Jahrb.
I. Jahrg. p. 176., wie folgt: »In Rumănien beobachtete sie mein
Amtscollege, der an der Grenze stationierte Postamtsleiter Wolf,
in dem wunderbaren, mărchenhaft gelegenen Sommeraufenthalte
Carmen Sylvas in Sinaia. An ein sidlicheres Streichen, als es die
Nadelwaldungen der Karpathen erlauben, glaube ich nicht und
so kann beinahe mit Bestimmtheit angenommen werden dass der
Weissbinden- Kreuzsehnabel iiber das IJnnere Rumăniens nicht
gezogen ist«. Winter 1899/1900.

Brehm, Naumannia, III. p. 241 —253.
(1853.)

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE "143

D. 1. Luzecki berichtet im Ornith. Jahrb. INI. p. 201 aus der
benachbarten Bukowina: »Heuer wurden hier zwei Stick (We.ss-
binden- Kreuzschnăbel) xvelche in einer Schar mit L. curvirostra
und pityopsittacus mitflogen, gefangen und im August (1891)
sah ich in einem Flug der beiden genannten Arten ebenfalls zwei
Stuck Bindenkreuzsehnăbel, die hier zu den seltenen Erscheinun-
gen gehâren.

PYRRHULA.

BRISSON, ORN. III. P. 808. (1760.)

VORBEMERKUNGEN ZU DEN EUROPAEISCHEN GIMPELN

Die verschiedenen Ansichten der Autoren, welche sich mit
diesem Gegenstand befassten hier zu besprechen, wiirde mich zu
weit fihren und will ich nur meine Ansicht hier klar zu legen
“ suchen, welche ich mir nach eingehendem Studium der bestehen-
den Literatur, so wie meiner, aus dreihunderteinundsiebzig Exem-
plaren bestehenden Suite europăischer Vâgel gebildet habe, wel-
che ich aber natirlich nicht fiir unbedingt massgebend halte.

Mein Material verteilt sich auf folgende Fundorte, EEE Be tljie
Jahreszeiten :

21 Brutvâgel (Mai— August)

317 Exemplare aus Ruminien (296 Wintervogel (Septem-

ber— April)
2 Brutvogel,

10 Exemplare aus Niederăstereicl Elan el

14 Exemplare aus Hessen, Wintervogel,

2 Brutvosel
5 ohne Datumsangabe

20 Exemplare aus Ungarn, Wintervogel

3 Exemplare aus Serbien, Wintervogel.

Genaue Masse konnte ich von hundertdreiundneunzig Exem-
plaren noch im Fleisch abnehmen.

Die Grosse kann meiner Ansicht nach, absolut nicht als Un-
terseheidungsmerkmal zwischen der nordischen und der mittel-
europeischen Form gelten, denn es gibt in Schweden ebenso

1 Exemplare aus ezite

TA BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

klein, als auch grosswitchsige Exemplare wie bei uns, wenn auch
die Grosswiichsigen im Norden prăvalieren.

Wie aus meiner Massentabelle ersichtlich ist, lăsst sich eine
Grenze zwischen beiden Formen der Grosse nach, absolut nicht
ziehen und wir finden, dass gerade die Mittelgrosse am Hiăufig-
sten vorkommt und es ergeben sich also die Fragen: 1) Welche
constanten Merkmale kommen nur der nordischen Pyrrhula ma-
jor genannten Form zu ? 2) Ist die nordische Form so verschieden
von der mitteleuropischen dass sie jederzeit erkannt werden
lkann, also haltbar ?

Aut die erste Frage lkann, da die Grâsse wie oben schon ange-
fuhrt nicht massgebend ist, nur die Antwort werden, dass con-
stante Merhkmale nicht bestehen, dass runi Beispiel der sogenannte
Cassinische Streifen aut den îiussersten Schwanztedern, sowohl
bei den grossen, als auch bei den kleinen Exemplaren gefunden
wird, sowohl bei nordischen, als auch bei mitteleuropeischen
Brutvogeln, wenn auch bei Letzteren seltener und nicht so aus-
gebreitet ; ebenso verhălt es sich mit der Intensitiit der Firbung
als auch mit der Fliigelformel.

Die Antwort auf die zweite Frage wird eigentlich sechon durch
die erste illusorisch, denn wie kann man eine Form aufrecht er-
halten, wenn keine sicheren, in allen Făllen zutreftenden Merk-
male bestehen.

Ich werde also in Nachfolgendem nur von einer Gimpeltorin
sprechen, aber auf alle Abiinderungen ii Gefieder niiher eingehen.

PIRINEI E SSE OIROP ACES A AVAL SIE

Loxia pyrrhula, Linne, Syst. Nat. I. p. 300. (1766.)

Pyrrhula rubicilla, Pall., Zoogr. Rosso-Asiat. II. p. 7. (1811.)

Fringilla pyrrhula, (Linne), Mey., Vog. Liv- und Esthl. p. S1.
(1515.)

Pyrrhula europa, Vieill., N. Diet. d'Hist. Nat. 1V. p. 286.
(1816.)

Pyerhula ruta, Koch, Lyst. baier. Zool. p. 227. (1816.)

Pyrrhula vulgaris, Temm., Man. V'Orn. |. p. 338. (1820.)

Pyrrhula major, Brehm, Vog. Deutschl. p. 252. (1831.)

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 715

Pyrrhula germanica, | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 252—2953.

Pyrrhula peregrina, / (1831.)

Pyrrhula vulgaris, Mânstr., Cat. rais. Cauc. p. 43. (1832.)

Pyrrhula pileata, Macgill., Hist. Br. B. |. p. 407. (1837.)

Pyrrhula cocinea, Selys- Longeh., Faun. Belg. p. 79. (1842.)

Pyrrhula pyrrhula, (Linn6), Lichtst. Momencl. Av. Berol. p.
48. (1854).

Pvyrrhula vulgaris var. minor, Schleg., Vog. Nederl. pl. 174.
(1854).

Pyrrhula minor, Brehm, Vogelf., p. 91. (1855).

Pyrrhula pyrrhula europaea, Stejn., Proc. N. S. Nat. M. 1887.
p. 105.

Kennzeichen der Art. — Biirzel und Unterschwanzdecktedern
reinweiss, der am Ende gerade Schwanz mit seinen oberen Deck-
federn glănzend schwarz. Mănnchen oben aschgrau, Kehle und
Brust sanft cinoberfarben. Weibchen auf der Brust grau, mit
rotlichem Schimmer.

Verbreitung. — Bewohnt fast ganz Europa und Sipinien und
kommt auf seinen Streifzigen im Winter bis zum Kaukasus nach
Turkestan und Sid-Sibirien.

Volksnamen. Botgros, Botgros roșu, Pasăre domnească, Dom-
nișor, Lugacii, Căldăraș.

Systematisches.— Sehr alte Mânnchen haben auch auf der Ober-
seite einen zinnoberfarbenen Anflug ; solche Exemplare sind sel-
ten und besitze ich nur vierzehn davon. Die graue Fligelbinde ist
bei manchen meiner Vogel sehr licht, fast weiss; solche Exem-
plare zeigen dann auch breitere weisse Siume auf den Aussen-
fahnen der grossen Schwungfedern. Das interessanteste ist jeden-
falls der sogenannte cassinische Streifen, weisse Liingsflecken aut
den. Aussenfahnen der ăussersten Schwanzfedern. Ich besitze
neunundzwanzig Exemplare, welche bald nur auf einer, bald aut
beiden iiussersten Schwanzfedern weisse Streifen aufweisen, bald
schmăler, bald breiter, und zwar zwolf Minnchen und fiinfzehu
Weibehen. Diese weissen Streifen erreichen bei einigen Stiicken
25 mm Liinge und 3mm Breite und laufen gegen die Federbasis
spitz zu.

716 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

|
| Gesehlecht, Grâssen- bi Fligel- | Schwanz- Sehnabel-
| R i Lânge 4 Tarsus
| Alter, Jahreszeit | diferenzen lânge lânge linge
pa
9 Gad. || Maxim. 18 9.3 755 4.7 1.2
Brutvâgel î | Minim. 16.7 8.9 7] Pe
12 9 ad. Maxim. 47 9.2 75 4.7 1.2
Brutvăgel Minim. 15.5 8.7 6.9 1.6 1.1
12 6 ad. Masim. 19 9.6 8.1 2 1.3
mit cassin. Streif Minim. 417/ 9.1 7.5 1.6 ah
15 9 aa. Maxim. 17.5 9.4 748 1.9 1.9
mit cassin. Streif Minim. 16.5 8.9 Tal A, dd
50 6 ad. Maxim. 19 9.7 8.2 1.8 1.3
Wintervâgel Minim. 16.6 8.9 7 1.6 hal
Maxim. 18.5 9.4 7/8 ala 1.9
| 0 d Minim. 15.5 8.6 6.8 1.6 alu

Vorkommen und Lebensweise.— In den Karpathen ist er regel-
măssiger Sommervogel; in der Ebene erscheint er erst im Octo-
ber um anfangs April wieder in das Gebirge zuriick zu kehren.
Im Winter vermehrt sich die Zahl unserer heimischen Vogel noch
bedeutend durch Zuzug nordischer Exemplare. Die Hăufigkeit
der Gimpel im Winter variert sehr und wăhrend in manchen
Jahren nur sehr wenige zu sehen sind, iiberschwemmen sie das
Land in anderen in collosaler Menge.

Fortpflanzungsgeschăit.—Ihre Brutplătze liegen ausschliesslich
"în den zusammenhăngenden Waldungen der Karpathen und kann
man dort den Gimpel zu den hiufigen Brutvâgeln rechnen. Das,
aus vier bis fiint Eiern bestehende Gelege findet man in der Re-
gel in der zweiten Hălfte April. Erster Funddatum eines Geleges
zu fiinf Eiern: 17. Âpril 1901. |

Ich besitze aus dem Lande nur zwei Gelege und zwar eines zu
fiinf, das andere zu sechs Eiern, welche ich năher besprechen will.

No. 1. Gelege zu fiint Eiern, gefunden am 17. April 1901 bei
Tazlau, Jud. Neamţu. Form kurzoval, Schale glatt und glănzend,
Farbe blăulichgriin, mit grauvioletten Wolkenunterflecken und
rotbraunen Oberflecken, welche sich am stumpfen Ende hăufen.

20.2 20.1 20442013, 204
19 14.8 ls De Re) 45

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 747

No. 2. Gelege zu sechs Eiern, gefunden im Mai 1903 bei Si-
naia, Jud. Prahova. Form kurzoval, Schale glatt und glănzend,
Farbe bleicheriin mit grauvioletten Wolkenunterflecken - und
dunkelrotbraunen Oberflecken wie bespritzt, an den Răndern der
Letzteren etwas lichter, in purpurbraun iibergehend.

24 1190.55520,7020:4 Sal o 20 aia
AES a A AIE ASA ADN e ie

Nahrung.—Diese besteht zum grâssten Teile aus Sămereien,
Beeren, Knospen, von Străuchern und Băumen. Die, in den Som-
mermonaten untersuchten Gimpel hatten aber auch Insekten-
iiberreste in sich.

SERINUS.

KOCH, SYST. BAIER. ZOOL. P. 228. (1816).
SERINUS SERINUS LINNE.

Fringilla serinus, Linne, Syst. Nat. ]. p. 320. (1766).

Loxia serinus, Linn€, Scop. Ann. IL. p. 140. (1769).

Fringilla citrinella (nec Linne), Bechst., Orn. Taschb. p. 124.
tab. 15. (1802).

Serinus hortulanus, Koch, Syst. baier. Zool. p. 229. (1816),

DIN esse a li; | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 254—295.

Serinus meridionalis,

Serinus islandicus, | Sau):

Serinus flavescens, Gould B. E. III. pl. 195. (1837).

Dryospiza serinus, Linne, Cab., în Ersch und Gruber Encycl.
p. 217. (1849).

Serinus occidentalis, Brehm, Vogelfang, p. 93. (1855).

Crithagra serinus, Linne, Heugl. Orn. N. O. Afr. IL. p. 647. (1870).

Serinus luteolus, Homeyer, Journ. f. Orn. XXI. p. 223. (1873).

Kennzeichen der Art.—Schnabel kurz und dick; Kehle weiss-
lich oder hellgelb; Burzel und Unterseite gelb, Oberkorper griin-
lich; Riucken und Seiten des Unterkorpers schwărzlich gefleckt ;
uber dem Flugel zwei lichte Binden ; die grossen Schwingen bis
zur vierten verengt ; die erste Schwinge grosser als die vierte, die
„weite und dritte arm lăngsten.

718 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Verbreitung.— Mittel- und Siid-Europa, nordâstlicher Teil von
Afrika, Klein-Asien, Palăstina und Kaukasus.

Volksnamen.—Inăriţă verde.

Systematisches.— Der Girlitz ist fiir unser Land nur ein sehr
seltener Durchzigler und liegen mir nur zwei, anfangs Januar
1903 bei Cernavoda, Jud. Constanța erlegte Mânnchen vor, als
einzige Beleo exemplare.

In der Dobrogea haben ihn die Briider Sintenis 1875—1876
hăufig zu beiden Zugzeiten beobachtet :

LINARIA

BECHST. ORN. TASCHB. P. 121. (1802. PART.)

TYPUS: LINARIA CANNABINA (LINNE).
LINARIA FLAMMEA LINNE

Fringilla linaria, i il da

Fringilla flammea, | Linne, Syst. Nat. IL. p. 322. (1766).

Fringilla vitis, P. L. Ș. Mull., Syst. Nat. Anh. p. 163. (1776).

Passer linaria, (Linne), Pall., Zoogr. Rosso. Asiat., Il. p.25. (1811).

Spinus linaria, (Linn6), Boch, Syst. baier. Zool. p. 233. (1816).

Linaria borealis, Vieill., Mem. R. acad. Sc. Torino XXIII. p. 199:
(1816).

Linaria minor, Leach, Syst. Cat. Mamm. ete. Br. M. p.15.(1816).

Linaria alnorum,

Linaria agrorum, |

Linaria betularum, |

Acanthis linaria (Linn6), Bonap. & Schl., Monogr. Lox. pl. 92.
(1850).

Algiothus linaria (Linne) Cab., Mus. Hein. p. 161. (1850).

Brehm, Vâg. Deutschl. p. 281—282 (1531).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 119

Linaria robusta,

Linaria canigularis,

Linaria dubia, Ş

Linaria assimilis, Brehm, Vogelfang, p. 107. (1855).

Linaria leuconotus,

Linaria septentrionalis,

Linaria pusilla,

Cannabina iinaria (Linn6), Swinhoe, Ibis III. p. 335. (1861).

Fringilla linaria brevirostris, Holmegr., Skand. Fogl. 1. p. 328.

(1866).

Linaria linaria (Linn€), Gray, Handl. B. Il. p.109.(1870).

Acanthis intermedius, |

Acanthis innonminatus, |

Linota ordinaria, |

Linota parvirostris, |

Kennzeichent der Art. — Zigel und Kehle braunschwarz ; der

Scheitel glânzend rot oder rotgelb ; der Biirzel weisslich ; die mitt-
leren Schwungfedern mit feinen lichtbraunen Siumen; iiber die
Fliigel zwei weisse Streifen.

Altes Mânnchen. Brust und Biirzei carminrot.

Verbreitung.— Nord-Europa und ganz Sibirien, iiberwintert in

den entsprechenden siidlicheren Gegenden.

Volksnamen.—'Țintar, Inăriţă, Pasărea inului.

Systematisches.—In der Voraussetzung, unter den Ruminien

besuchenden Birkenzeisigen mehrere Formen zu finden, sammelte
ich jedes Jahr, und in allen Monaten ihres Aufenthaltes eine grâs-
sere Anzahl von Exemplaren und liegt mir heute eine ausgewăhlte
Suite von siebenundachtzig Birkenzeisigen vor und zwar sechs-
undfinfzig alte Mânnchen und einunddreissig alte Weibchen.

Zwei Exemplare meiner Sammlung werde ich, ihrer interes-

santen Fârbung halber, hier năher.besprechen.

No. 42. Altes Mânnchen, erlegt bei Dudești, Jud. Ilfov, am 29|X1.
1903, ist auf der Oberseite viel mehr braun als alle meine
anderen Exemplare welche mehr in's Graue ziehen, auch
finde ich die rote Firbung auf der Unterseite viel inten-
siver, Masse: Lânge: 12.5; Fliigellânge 7.4; Schwanz-
lânge 5.2; Fusswurzel 1.4; Sehnabellănge 0.3"

Dyb., Bull. 3.Z.Fr. VIII. p. 366. (1883).

Stejn, Ank. I. p. 147. (1884).

720 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

No. 71. Altes Weibchen, erlegt bei Colentina am 10./1. 1906,
ist auf der Oberseite merkwiirdig matt und dunkel gefârbt
und besitzt vor der roten Kopfplatte eine 3" breite,
reinweisse Blăsse. Masse: Linge 12.53; Flugellânge 7.5;
Schwanzlănge 5.3; Fusswurzel 1.4; Schnabellănge 0.8"

Geschleeht bi fest /
dă (enossene Lânge li lige - Supune TEI Sea
Alee diferenzen lânge linge lânge
Maxim. | 142.9 7.5 5.6 1.4 4
30 6 ad... Minim. |. 42.6 7.2 4.9 1.4 0.8
! Maxin 7.4 5.4 1.4 0.9
30 SELO Maxim. 12.6 7.4
9 a Minim. | 149.5 74 4.7 1.4 0.7

Vorkommen und Lebensweise.— Fast jedes Jahr erscheint der
Birkenzeisig bei uns und oft in grossen Scharen. Die Ankunft der
ersten kleineren Trupps erfolgt im November und bald erschei-
nen dann die, nach hunderten zăhlenden Sehwărme, welche ihren
Aufenthalt auf den Feldern und besonders in grâsseren Gemiise-
giărten, wo viel Unkraut zuriiclgeblieben ist, nehmen. Ende Fe-
bruar oder Anfang Mărz versehwinden sie dann eben so plâtzlich
wie sie erscheinen, selten sieht man noch kleinere Fliige bis An-
fang, April. Besonders zahlreich waren sie in den Jahren 1897/95.
1900/1, 1903/4, 1905]6.

LINARIA FLAMMEA HOLBOELLI BREHM.

Linania holboelii, Brehm., Vâg. Deutschl. p. 280. (1831).

Acanthis holboelli (Br.), Bonap. & Schl., Monogr. Lox. pl. 53.
(1850).

iara omeniri | Brehm, Vogelfang, p. 107. (4855)

Linaria alnorum magnirostris, Meves, teste Homeyer, Journ. |.
Orn. XNĂXVIII. p. 55. (1880).

Acanthis linaria halboelli, Stejn, Ank. |. p. 153. (1884).

Acanthis brunnescens (nec. Homey.), Sharpe Cat. B. Br. Mus.
vol. XII. p.250. (1888). Linaria brunnescens Homey. typ. in Mus.
Hung. Nat.—L. rostata (Cones).

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 721

Kennzeichen der Subspecies. — Die Kărpermasse sind etwas
stărker als bei flammea, Fliigellănge 75—79""*-, gegen 73—76""
dort, dann ist der Sehnabel bedeutend stărker und lănger, er misst
9—11"**- Im grossen ganzen ist auch die Zeichnung etwas krăftiger
und duvkler.

Verbreitung.— Norwegen, nârdliches Lappland, allgemein âst-
liches Skandinavien, (noch nicht genan festgestellt), iiberwintert
in Siid-S -hweden, mitunter in Fliigen fir sich oder auch mit typ-
ischer flammea gemischt, in Deutsehland, Ungarn und dem west-
lichen Russland.

Systematisches.— Vor mir liegen ein altes Mânnchen und drei
alte We'bchen in typischen Exemplaren.

Die Musse von drei Exemplaren sind folgende :

21.4 10.95] Moara-Săr., Jud. Ilfov, 16/X11903.
4 1.4A|4 Cernavoda, Jud. Const ,1|X11904.
3] 1.4 4 | Pantelimon, Jud. Iov, 47/114904.|

Gad. . [13.574 |
9 ad. . [13.7|7.5
9 ad. . |13.6/7.45|

Vorkommen.—Zwischen den grossen Sehwirmen des typischen
fammea finden sich ab und zu auch der grosse Birkenzeisig, je-
denfalls gehârt er aber zu den seltenen Erscheinungen.

LINARIA FLAMMEA RUFESCENS VIEILL.

Linaria rufescens, Vieill., Mem. R. Ac. Torino XXIII. p. 202.
(1816).

Linaria minor, Leach, Syst. Cat. Mamm. ect. B. M.p.15. (1816).

Acanthis rufescens (Vieill.), Bp. & Sehl., Mongr. Lox. pl. 54. (1850)

Aegiothus rufescens (Vieill.), Cab., Mus. Hein. p. 161. (1850).

Linacanthis rufescens (Vieill.), Des Murs, Encycl., H. N.v. p.
304 (4855—58).

Linaria minima, Doderl., Avif. Sic. p. 85. (1869).

Aegiothus caberet, Salvad., Fun. It. Uce. p. 157. (1871).

732 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Fringilla rufescens (Vieill.), Tschusi, Journ. f. Orn. XXIV.
p. 331. (1876).

Acanthis linaria caberet, Stejn., Ank. I. p. 153. (1884).

Kenuzeichen der Subspecies.—Bedeutend kleiner als die typi-
sche Linaria. Die gesammte Farbentonung lebhafter, auf der
Oberseite rotbrauner, auf der Brust intensiver rot. Die Federn
des Riuickens haben dunkle, fast sehwarze Schaftflecken und
sehmale, hellgelbe Săume. Schnabel schwach und schlank, im
Sommer dunkel, im Winter wachsgelb.

Verbreitung.— Alpen, (italienische, franzosische, schweizer, tiro-
ler und salzburger).

Vorkommen. — Ich besitze nicht. ein einziges Belegexemplar,
trotzdem ich in den fiinfzehn Beobachtungsjahren Gelegenheit
hatte hunderte von Birkenzeisigen zu untersuchen.

Dass diese Form, wie von manchen Autoren (Adam von Buda,
Dr. Chr. Deichler) vermutet wird, in den Karpathen briiten soll,
glaube ich schon aus dem Grunde nicht, weil doch sonst die Form
in Rumănien nicht so selten gefunden werden kânnte.

Weiters citiere ich die Angaben. iiber das Vorkommen dieser
Form in der Dobrogea, muss aber bemerken, dass Belegexem-
plare nicht angegeben werden, diese Angaben daher nur wenig.
Wert besitzen.

Comte A. Alleon schreibt dass diese Form in der Dobrogea
zur strengen Winterszeit unregelmăssig, erscheint. (Memoire sur
le oiseaux dans la Dobrodja et la Bulgarie, Ornis II. Jahrg.i Wien
1886, p. 397—4298.

LINARIA CANNABINA LINNE.

Fringilla cannabina, Linns, Syst. Nat. 1. p. 322. (1766).

Fringilla linota, Gmel., Syst. Nat. 1. p. 916. (1781).

Linaria linota (Gmel.), Bechst., Natg. Deutschl. II. p. 141.
(1807). :

Passer cannabina (Linn6), Pall. Zoogr. Rosso-As., II. p. 26.
(1811).

Passer papaverina, Pall., Zoogr. Ross. As. Il. p. 27. (1811).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 723

Ligurinus cannabinus (Linn6), Koch, Syst. bayer. Zool. p. 231.
(1816).

Linaria cannabina, (Linn6), Boie, Isis, 1828. p. 594.

Aa e COC | Brehm, Isis, 1828. p. 1277.

annabina arbustorum,

Linaria vulgaris, Rupp., Neue Wirb. p. 131. (1835).

Linota cannabina, Linn6, Bonap., Comp. L.B. E. & N. Am. p.
539. (1850).

Cannabina major,

Cannabina minor,

Kennzeichen der Art.—Alle Schwanzfedern, die mittleren ausge-
nommen, in der Mitte, dem Schafte entlang schwarz, an der
ăusseren Fahne und an der inneren sehr breit weiss; die neun
grossen Schwingen mit weissem Aussensaum. Fiisse fleischfarbig.
Schnabel grau.

Altes Mânnchen. —Hinterkopf, Halsseiten und Nacken aschgrau;
Mantel zimmetbraun; Brust carminrot. Weibchen und Junge
ohne Rot auf der Brust.

Verbreitung.— Europa, einen Teil von Central-Asien und die
mediterrane Sub-Region.

Volksnamen. — Pietrușel, P. roșu, Cinepar, Cimpioară.

Systematisches.—Alle meine zweiundsechzig Hănflinge sehăren
zur typischen cannabina und konnte ich die Formen flavirostris
und brevirostris, welche doch beide im Nachbarlande Ungarn
mehrfach gefunden wurden, nicht nachweisen.

Brehm, Vogelfang., p. 106. (1855).

Gesctileci Grâssen- FI Pligel- | Schwanz- Sehnabel-
und A j Lânge 74 7 Tarsus .

| Alta diferenzen linge linge linge

[- Bă —- =
TE o & Maxim. | 442 | 8.4 5.9 1.6 4
| 30 O ad. | Minim. | 13.1 7io| 5.2 1.5 0.9
( G) J, | Maxim. 14 =] 5.9 1.6 1
903 Sti a Aţi ap aaet | 45 glie 1.5 | 0.8

Vorkommen und Lebensweise.— Hiufiger Stand- und Strichvo-
gel, welcher sich im Herbst zu grossen Schwâărmen vereint. Sein
Hanuptanfenthaltsort sind buschige Waldrânder, Wein- und Obst-
gârten.

124 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Fortpflanzungsgeschăft.—-Als Brutplătze bevorzugt er die Vor-
berge der Karpathen, briitet aber auch, wenn auch seltener, in
der Ebene. Das Gelege besteht aus vier bis sechs, selten aus sieben
kiern ; das der ersten Brut findet man schon Anfangs April, das
der zweiten gewohnlich Ende Mai. Siebenundvierzig gemessene Eier
ergeben im Durehsehnitt : 18.35Xx13.1; Maximum: 19.5X14.1 ;
Minimum : 16.5>X< 12.4:

Nahrung.— Seine Nahrung besteht zum grossen Teile aus Să-
mereien, aber im Frithjahr und Sommer auch aus Insekten.

PASSER

BRISSON, ORN. III. P. 741. (14760).

PASSER MONTANUS LINNE.

Fringilla montana, Linn, Syst. Nat. 1. p. 324. (1766).

Loxia hamburgia, Gmel., Syst. Nat. L. p. 854. (1788).

Fringilla campestris, Schrank, Fauna Boica p. 181. (1798).

Passer montania, Linn6, Pall., Zoogr., Rosso-As. II. p. 30.
(1811).

Passer montanus, Linn6, Koch, Syst. baier Zool. p. 219.
(1816).

Pyrgita montana Linne, Cuv. R. An. |. p. 385. (1817).

Pyrgita campestris, Brehm, Vog. Deutschl. p. 267—268.

Pyrgita septentrionalis, | (1831).

Passer arboreus, Blyth in Remie's Field Nat. L. p. 467. (1833).

Salicipasser montanus, Linn6, Bogdau., B. Cauc. p. 60. (1879).

Kennzeichen der Art.— Den Oberkopt bis aut den Nacken be-
deckt ein einfaches, mattes Kupferrot; Ziigel, Kehle und ein Fleck
aut den Wangen schwarz, das iibrige der Kopfseiten weiss; iiber
dem Fligel zwei weisse Querbinden.

Verbreitung. — Bewohnt die ganze palăarktische Region.

Volksnamen.— Vrabia, V. de mălai, V. de cimp, V. de mă-
răcini.

Systematisches.— Vor mir liegt eine Suite von hundertundzwei
Feldsperlingen, welche mir zu keiner Bemerkung Anlass geben.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 795

| pac cca Grâssen- ” Fligel- | Sehwanz- Sehnabel-
| und (sa. Lânge L 5 Tarsus îi
| Alter aseze lânge lânge _ lânge
| |
: |
A $ | Maxim.| 15.2 7 | 6 1.8 13
30 6 ad. ) Minim. | 13.8 6.5 | 5.3 1.8 1
|
an | | Maxim.| 148 6.8 [6 1.8 als
30 d. |
9) Minim. | 13.4 | 6.4 | 53 1.8 1
|
Verkommen und Lebensweise. — Die Feldsperlinge bewohnen

besonders in grosser Anzahl die Auwaldungen der Donau, so wie
alle Gegenden welche hohe Lehmwănde aufweisen. Im Herbst
vereinigen sie sich dann zu grossen Sehwărmen und leben in den
Dornenhecken neben den Feldern und kommen im Winter in die
Ortschaften. :

Fortpflanzungsgeschătt.— Briitet in allen, fiir ihn passenden Ort-
lichkeiten in grosser Zahl. Sein Nest legt er entweder in hohlen
Băumen an, vorziiglich in Weiden oder in Erdlâchern an Lehm-
wânden ; ebenso enthalten fast alle Horste der grâsseren Raub-
vâgel, besonders jene des Kaiseradlers stets eine grâssere Anzahl
von Feldsperlingsnestern eingebaut. In einem Waldstorehneste
fand ich einmal einundzwanzig, teils mit Eiern, teils mit Jungen
besetzte Nester. Bruten werden zwei bis drei gemacht, so dass man
vom Mârz bis in den Juli hinein, frische Gelege finden kann. Das
friiheste Gelege fand ich am 25. Mărz, das spăteste am 28 Juli.
Das erste Gelege besteht aus fiinf his sechs, seltener aus sieben
Eiern ; die der spătern Bruten, aus drei bis finf Eiern. Die Eier
varieren sehr in der Grâsse, Form und Farbe. Die Brutzeit dauert
/WOlf bis vierzehn Tage. Die Nesthohle wird sehr weich mit
Grăsera, Moos, Tierhaaren und Federn ausgepolstert. Interessant
ist die Tatsache dass der Feldsperling sein Nest mit bliihenden
und oft stark riechenden Blumen schmickt, welche Beobachtung
ibrigens auch schon von Kleinschmidt gemacht wurde.

Hundert von mir gemessene Eier ergaben im Durehschuitt
19.8>x14.2**; Maximum 22.3><14.4""; Minimum 12.5Xx 10.4".

Nahrung. — Dieze besteht aus Săâmereien, verschiedener
junger Pflanzen, Insekten etc. Wo der Feldsperling in grosserer
Anzahl auftritt, kann er auch empfindlichen Schaden anrichten.

726 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTUNŢE

PASSER DOMESTICUS LINNE.

Fringilla domestica, Linne, Lyst. Nat. |. p. 323. (1766.)

Passer domesticus, Linn€, Pall. Zoogr. Rosso-As. II. p.29. (1811).

Pyrgita domestica, Linn6, Cuv. R. An. 1. p. 385. (1817.)

Pyrgita pagorum,|

Pyrgita rustica,

Fringilla pyrrhoptera, Less., Belang, Vog, Ind. Orient, p. 274.
(1834.)

Pyrgita valida,

Pyrgita minor, ' Brehm, Vogelfang, p. 98. (1855.)

Pyrgita brachyrhynchos, |

iri Rt (i pet să, | Brehm, Naumannia VI.

asser rufidorsalis megarhyncehos, i

Passer rufidorsalis microrhynehos, | ze EI SIT ella,

Passer domesticus subsp. caucasicus Bogd., B. Cauc. p. 60.
(1879.)

Kennzeichen der Art.—Die Mitte des Scheitels ist duster asch-
orau oder braungrau. Die Seiten des Kopfes hinter den Augen
sind beim Mănnchen castanienbraun, an welcher Stelle sich beim
Weibehen und den Jungen ein schmutzigrostgelber Streif befindet.

Verbreitung.— Bewohnt die ganze palăarktische Region und
Indien. Wurde kiinstlich auch in Nord- Amerika und Australien
cingebiurgert. |

Volksnamen.— Vrabie, V. de casă, Brăbete, Brabet, Hrăbete,
Sporghite, Cionă.

Systematisches.— Ich besitze dreiundachtzig rumănisehe Haus-
sperlinge, finde aber keine constanten Unterschiede zu den mittel-
europ&ischen und geben mir selbe keine Veranlassung zu Bemer-
kungen systematischer Art.

Brehm, Vâg. Deutschl. p. 265. (1831.)

RULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 197

Vorkommen und Lebensweise.— Unser Haussperline ist im gan-
zen Lande verbreitet.

Fortpflanzungsgeschait.—-Briitet sehr hăufig in allen Ortsehaften
des Landes, aber auch oft ausserhalb in Baumgărten und Allee-
băumen, ebenso enthalten fast alle Storechnester, Sperlingsnester
eingebaut, oft findet man in einem Storehnest bis zu zehn Sper-
lingsnester. Die Bauart des Nestes ist je nach dem Standorte sehr
verschieden, die Grâssten sind die Baumnester. Diese sind meis-
tens rund und haben nur ein Einflugloch an der Seite. Jiingere
Paare machen nur zwei Bruten, ăltere aber deren drei. Das frii-

heste Gelege fand ich am 16 Mărz, das spăteste am 5. August.
Das Gelege hesteht in der Regel aus fiinf bis sechs, seltener

sieben Eiern.

Hundert von mir gemessene Eier ergeben im Durchschnitt:
22.95xx15.52; Maximum 2515.63, resp. 23.7>16.5; Mini -
-mum 16.2>13.7 resp. 16>x14"**.

Nahrung.— Diese besteht je nach der Jahreszeit aus sehr ver-
schiedenen Dingen und kann man ihn mit Recht einen Allestres-
ser nennen. Im Friihjahr und Sommer sind es zum grossten Teile
junge zarte Pflanzen, Knospen und Bliăten, so wie Friichte aller
Art; im Herbst und Winter werden besonders alle Arten von
Sâmereien aufgenommen.

Durch das Vertilgen einer grossen Zahl von schădlichen In-
sekten werden sie niitzlich, bereiten aber besonders dort wo sie
in grâsserer Anzahl auftreten, durch das Abfressen von Knospen,
Bliiten und verschiedener Frichte, sowie in Getreidefeldern be- .
deutenden Schaden.

PASSER HISPANIOLENSIS TEM.

Passer hisponiolensis, Temninck, Man d'Orn. |. p. 353. (1820).
III. p. 257. (1835.)

Fringilla salicaria, Vieillot, Faun. franc. p. 417. (1828.

Passer domesticus var. salicarius. Keys u. Blas. Wirb. Eur.
p. 40. (1840.)

Passer salicarius, Schlegel, Rev. crit. p. 64. (1844.)

Pascer hispaniolensis, Degl. et Gerbe. Orn. Eur. 1. p. 244. (1867).

798 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Passer hispaniolensis, Dresser, Birds. Eur. III. p. 393. pl. 177.
(1876.)

Passer hispaniolensis, Sharpe, Cat. B. Brit. Mus. XII. p. 318.
(1888.)

Passer hispaniolensis, Giglioli, Avif. ital. S. 24. (1886.)

Kennzeichen der Art. — Scheitel castanienrot, die Seiten des
weissen Bauches mit starken, schwarzen Strichen bedeckt. Das
Weibchen ist von dem des gewâhnlichen Haussperlings nicht
zu unterscheiden.

Verbreitung.— Diese erstreckt sich von den Cap Verdischen In-
seln und Canaren iiber Spanien und das iibrige Siid- Europa, so-
wie iiber Nord- Afrika und Vorder- Asien.

Ich selbst habe den Weidensperling aus dem Lande, nicht er-
halten und beschrănkte mich also, nur Dr. G. V. von Almâsy zu
citieren, welcher in seinem Werk »Ornithologische Recognoscie-
ruug der rumănischen Dobrogea« 1898 p. 120, wie folet, sehreibt: -
„Am 28 Mărz fiel mir beim Abstreifen einer alten Dornhecke bei
Pascha- Kazla ein einzelner, scheuer Sperling auf. Endlich, mit Vo-
geldunst leicht, gefliigelt, fliichtete derselbe in eine andere Dorn-
hecke und wusste hier mit măuseartiger Gewandtheit aller unse-
rer Bemiihungen, ihn mit den Hânden zu ergreifen, zu spotten.
Wăhrenddem war ich ihm wiederholt so nahe, dass ich mit
voller Sicherheit die charakteristische Kopfzeichnung dieser Art
zu erkennen vermochte«.

CPA ROD UE E Si

BRISSON, ORN. III. P. 53. (1760).

TYPUS: CARDUELIS ELEGANS LINNE.
CARDUELIS ELEGANS LINNE.

Frinigilla carduelis, Linn, Syst. Nat. [. p. 318. (1766).

Acanthis carduelis, Linn6, Bechst., Ornith. Taschb. p. 195.
(1802).

Spinus carduelis, Linn6, Koch. Syst. baier. Zool. 233. (1816).

Carduelis carduelis, Linne, Boie, Isis 1822. p. 554.

Carduelis elegans, Steph., Shaw., Gen. Zol. XIV. p. 30. (1826).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 129

Carduelis AI Brehm, Vâg. Deutschl. p. 288—289.

Carduelis germanica, (1831).

Carduelis aurata, Eyton, Cat. Br. B. p. 20. (1836).

Carduelis comunis, Blyth. Journ. A. S. Beng. XIV. p. 554.(1848).

Carduelis accedens,

Carduelisaurantiipennis,: Brehm, Vogelfang, p. 109. (1855).

Carduelis meridionalis, |

Carduelis vulgaris, Dâderl., Avif. Sic. p. 81. (1869).

Carduelis europaeus, Severtz., Turk. Jev. p. 64. (1873).

Fringilla albigularis, | Madar., Zeitsehr. f. Ges. Orn. I. p. 145.

Carduelis albigularis, pl. UL. (1884).

Kennzeichen der Art.—Ziigel und Halftern schwarz; eine breite
Umgebung der Letzteren von der Kehle bis an das Auge und
ebenso oben iiber den Ziigeln, wo es die Stirn und den Vorder-
kopt einnimmt, carminrot. Auf dem schwarzen Fliigel ein hoch-
gelbes Feld; die schwarzen Schwanzfedern haben weisse Spitzen
und zwar die Ausseren auf jeder Seite des Schwanzes, in der Mitte
auf der Innenfahne einen grossen, weissen Fleck.

Verbreitung. — Europa, die mediterrane Sub-Region und den
nordwestlichen Teil von Asien.

Volksnamen. — Sticlete, Stiglete, Stigleţ, Cuconiţă, Logocel,
Scăiecior, Furculeţ, Şcăier.

Systematisches.—Ich behandle ein Material von vierundfiinfzia
rumânischen Wintervâgeln. zu welchen sich noch siebenund-
dreissig Vogel aus anderen Lăndern als Vergleichsmaterial gesellen.

Da sich unter meinen Stieglitzen eine grâssere Anzahl von Exem-
plaren finden, die sich teils in den Farben selbst, teils in deren
Verteilung auszeichnen, will ich einen Teil derselben hier năher
besprechen.

No. 17. Altes Mânnchen, erlegt bei Cernavoda, jud. Constanţa,
am 26. Februar 1899. Eines der schânsten und am inten-
sivsten gefârbten Exemplare welche ich je gesehen habe.
Die rote Zeichnung am Kopf ist sehr ausgebreitet und er-
reicht auf der Stirne eine Breite von 14; ebenso reicht
dieselbe bis tief auf die Kehle herab; die Fliigeldeckfedern
II. Ordnung haben einen deutlichen, rotlichen Schimmer.

No. 26. Junges Mânnchen, erlegt bei Comana, jud. Vlașca, am

730 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

20. November. Die rote Kopffărbung licht carminrot;
rechts und links von der Sehnabelwurzel ausgehend ,
ziehen nach abwărts zwei weisse Streifen. Die weissen
Fligel und Schwanzflecken sehr gross.

No. 31. Junges Mânnchen, erlegt bei Pantelimon, Jud. Ilfov am
1. December 1900. Der vanze Oberkopf last ohne Rot, so-
wie der Hinterkopf schwarz, ebenso das Kinn. Im Nacken
gar kein Weiss, sondern nur eine etwas lichtere Stelle.

No. 37. Junges Mânnchen, erlegt bei Murfatlar, Jud. Constanţa,
am 19. Januar 1904. Ahnlich No. 31, nur ist bei diesem
auch die Kehle schwarz.

No. 44. Altes Mănnchen, erlegt bei Mircea-Vodă, Jud. Con-
stanţa, am 4. Mărz 1903. Der Riicken dieses sehr interes-
santen Stiickes fahl graubraun, am lichtesten im Nacken
und am Hinterhals, die weisse Unterseite an der Ober-
brust und den Flanken leicht lichtgeelbbraun anseflogen,
die Fliigeldeckfedern II. Ordnung mit gelblichweissen
Spitzen ; die weisse Farbe auf der Innenfahne der drei
ăussersten Sehwanzfedern sehr ausgebreitet.

Das Genick ist bei einem grossen Teil weiss oder schmutzig-
weiss mit allen Ubergăngen bis zum weisslichbraun, bei
manchen hellbraun.

Vorkommen und Lebensweise. — Diese Form erscheint Anfane
October und verlăsst das Land wieder im Mărz, sie ist aber dureh-
aus nicht so hăufig als wie C. c. rumaeniae.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 731

CARDUELIS ELEGANS RUMAENIAE TSCHUSI.

CARDUELIS CARDUELIS ROUMAENIAE TSCHUSI, 0. 1. XX. P. 78. (1909).

Kennzeichen der Subspezies : Oben: Rotbraun iberflogener,
weisslicher Nackenfleck; Oberseite râtliehbraun, ohne grauen
Ton; Sehwanzdecken, mit Ausnahme der Lângsten, rostbraun
iiberflogen. Unten: Weiss, Brust und Korperseiten bis herunter
heller rostbraun, Kopfseiten weiss, nur an der Ohrpartie etwas
brăunlieh iiberfiogen. Die rumănisehen Stieglitze sind die dunkels-
ten aller bekannten Formen.

Verbreitung.— Rumânien, Bulgarien und Bessarabien.

Volksnemen : Sticlete, Stiglete, Stigleţ, Cuconiţă, Logocel, Scaici
cior, Furculeţ, Scăier.

Systematisches. — Mir liegen hunderteinundzwanzig Exemplare
dieser Form vor, welehe”eine sehr constante Fărbung zeigen. Von
Carduelis elegans volgensis Butur], welcher Form die Rumănen
sehr nahe stehen, unterscheidet sie die dunklere Seitenfărbune,
welche eine grâssere Ausdehnung hat und das vollstândige Fehlen
von grauer Farbe in der braunen Riickenfărbung.

| Geschlecht Grâssen- E Fliigel- | Sehwanz- Schnabel- |

und , ange Ă E arsus j
Alter diferenzen linge linge linge

30 6 ad ( | Maxim.| 14.2 8.4 5.8 43) Ala)
D ad. | Minim. | 135 | 7.3 5.2 1.3 44
30 0 aa. $| Maxim] 44. 8.3 5.6 1.5 1.3
Pad. ș| Minim. | 43.4 | 7.2 54 1.3 14

Vorkommen und Lebensweise. — Unser Stieglitz bewohnt im
Sommer besonders die Auen, kleinen Feldholzer und Gărten; im
W inter schwârmen sie oft, in nach hunderten zăhlenden Fliigen
im Lande herur, vereint mit typischen Carduelis elegans.

Fortpflanzungsgeschâit. — Hâufiger Brutvogel, sowohl der E-
bene, als auch der Vorberge der Karpathen. Die erste Brut macht
er im Mai, (friihestes Gelege am 4 Mai); die zweite im Juli (spă-
testes frisches Gelege am 10 Juli). Das Gelege der ersten Brut be-
steht aus 4—5, das der zweiten aus 3—4 Eiern. Sechsunddreissig

732 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

gemessene Bier ergeben in Durehschnitt 17.5>xx12.6; Maximum
19><13; Minimum 16.5Xxx12.3».

Nahrung. — Diese besteht im Winter fast aussehliesslich nur
in kleinen Sâmereien, in den ibrigen Jahreszeiten aber auch zum
Teil aus Insekten.

CARDUELIS ELEGANS MAJOR, TACZ.

Carduelis major, Taczanowski, Proc. Zool. Soc. p. 672. (1879)

Kennzeichen der Subspezies. — Viel grosser als der typische
elegans, mit lângerem, etwas bogigem Schnabel. Das Rot am
Kopt ist um mehrere Tâne diinkler, der ganze Nacken weiss. Die
Unterseite schmutzigweiss, ein hellbraunes Band zieht iber die
Brust, die Flanken mit selber Farbe, nur sehr sehwach an-
geflogen.

Verbreitung. — Von Central-Asien bis in das Wolgagebiet.

Systematisches. — Aus einem grâsseren Fluge schoss ich am
13 Februar bei Cernavoda, Jud. Constanţa, eine Anzahl von
Stieglitzen, unter welchen sich ein wahrer Riese mit stark ab-
weichender Firbung fand und von mir nur fir die ostliche Form
major gehalten werden kann.

Die rote Farbe am Kopf ist sehr ausgebreitet und viel diinkler
als bei allen, mir vorliegenden Exemplaren; der Nacken weiss
der Oberriicken hellgelbbraun, der Unterricken grau. Die ganze
Unterseite schmutzigweiss, nur iiber die Brust zieht ein gelb-
braunes Band. Die Fliigeldeckfedern II. Ordnung besitzen breite,
weisse Spitzen.

Lânge: 15; Flugellănge: 8.8; Schwanzlânge: 5.5; Fusswur-
zel: 1.51; Sehnabellănge: 1 5”.

CHRYSOMITRIS

BOIE, ISIS, 1828. P. 322

CHRYSOMITRIS SPINUS LINNE
Fringilla spinus, Linn6, Syst. Nat. 1 p. 322 (1766).
Emberiza spinus, Linn6, Scop. An. 1 p. 145 (1769).
Fringilla fasciata, P. L. S. Muli., Syst. N. Auhg. p. 165 (1776).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 133

Spinus viridis, Koch, baier. Zool. p. 235 (1316).

Chrysomitris spinus; Linne Boie, Isis, 1822 p. 322.

Spinus alnorum,

Spinus medius, : Brehm, Vâg. Deutschl. p. 284—9286 (1831).

Spinus Da)

Spinus obscurus, Brehm, Vogelfang, p. 108 (1855).

Kennzeichen der Art. — Die fiinf ăiussersten Schwanzfedern,
so wie die Schwingen von der vierten, bis zur vorletzten an der
Wurzel gelb; in den Weichen deutliche, schwărzliche Schaft-
striche. ,

Altes Mânnchen: Stirn und Scheitel schwarz, Ohrengegend,
der Hinterteil des Halses, Oberriicken und Schultern olivengriin,
mit dunkleren Schaftstrichev, Biirzel gelbgriin, Ziigel graulich;
hehle sehiwarz, ein Strich iiber dem Auge, der Vorderteil der
Wanzen, Gurgel und Oberbrust griinlichgelb, an den Seiten blei-
cher, mit schwarzen Schaftstrichen. Unterbrust, Bauch und Schen-
kel weiss; After und Unterschwanzdeckfedern hellgelb.

Den Weibchen und jungen Vâgeln fehlt die schwarze Kehle
und iiberhaupt sind selbe viel matter gefărbt.

Verbreitung. — Nord-Europa und Nord-Asien, zieht im Win-
ter in die entsprechenden siidlicheren Lănder.

Volksnamen. — Scatiu, Scatiaș, Cis, Ciz, Cintizoiă, poala
S-tei Maria.
Systematisches. — Vor mir liegen zweiundsiebzig ruminische

Erlenzeisige, welche ich mit vierund/wanzig mitteleuropaeischen
vergleichen kann. |

Der schwarze Kehlfleck ist bei manchen meiner Minnchen
sehr ausgesprăgt und erstreckt sich bis weit auf die Kehle herab ;
bei anderen fehlt er vollstândig.

| Geschlecht | Grossen- Fligel- | Sechwanz- DA
und IN Lange , Tarsus i
Alter | diferenzen lânge lânge linge
20 8 ad, $| Maxim.| 12.7 | 7.3 44 | 14 | 0.9
200 ad. )| Minim. | 42 7 AA 1 0.5
20 O ad, $ | Maxim.| 12.4 | 7.1 44 1.4 0.8
| a ? | Minim. UA 7 6.9 4 (3 0.79

734 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Vorkommen und Lebensweise. — sehr hăufiger Vosel, beson-
ders im Herbst und im Friihjahr, wo er scharenweise in allen
Wildern zu finden ist; in strengen Wintern nimmt ihre Zahl et-
was ab, doch wird die Witterung milder, sind die alten Scharen
wieder da.

Fortpflanzungsgeschăit. — Recelmăssiger Brutvogel der Tan-
nenwaldungen der Karpathen. Am 20 Juli 1900 sah ich bei Pre-
deal eben fliiage gewordene Junge, welche von den Alten eifrig
gefittert wurden.

Nahruug. — Seine Hauptnahrung besteht in Baumsămereien,
namentlich von Erlen und Birken, aber auch den Samen anderer
Pflanzen, wie hauptsăchlich Mohn, Hanf, Disteln etc. verschmâht
er nicht. Die Jungen werden zum grosten 'Leile mit kleinen Rau-
pen und Insektenlarven gross gezogen. Von Schaden kann wohl
kaum die Rede sein, eher wird er durch das Vertilgen von schăd-
lichen Însekten niitzlich.

CHLORIS

CUVIER. LEGONS D'ANAT. COMP. I. TAB. 2 (1800)

LINGURINUS CHLORIS LINNE

Loxia chloris, Linne, Syst. Nat. L. p. 304 (1766).

Cocothraustes ehloris, Linn6, Pall., Zoogr. Rosso-As., II. p. 13
(1311). |

Fringilla chloris, Linne, Temm., Man. d'Orn. p. 346 (1815).

Ligurinus chloris, Linne, Koch, Syst. baier. Zool. p. 230. (1816).

Serinis chloris, Linne, Boie, Isis, 1822. p. 555.

Csi pinetoru; | Brehm, Vog. Deutschl. 259 — 201.

Chloris hortensis,

Chloris septentrionalis, | (si

Chloris flavigaster, Swanis, Class. B. IL. p. 281. (1837).

Chlorospiza chloris, Linne, Bonap., Comp. List. B. Eu & N.
Am. p. 36. (1838).

Chloris montana,

Chloris brachyrhynchos, |

Chloris curvirostris,

Chloris incerta,

Brehm, Voseltang. p. 95. (1855).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 135

Chloris viridis, Doderl, Avit. Sic. p. 27. (1869).

Kennzeichen der Art.— Der dice Schnabel ist hell fleischfarbig.
Haupltarbe gelberiin ; der Fliigelrand, die grossen Schwingen aut
der Aussenfahne und die meisten Schwanzledern an der Wurzel-
hăltte. Weibchen mehr graugriin.

Verbreitung.— Europa, die mediterrane Subregion, den Kauka-
sus, sowie Klein-Asien und Palăstina.

Volksnamen.—Florinte, Florant, Verdoniu, Păunior.

Systematisches.—Die vor mir liegenden achtundvierzig Exem-
plare sowohl Minnchen als Weibchen, unterscheiden sich in keiner
Weise von den, mir zum Vergleiche vorliegenden mittel- und
nordeuropaeischen Vâgeln. Auch untereinander varieren die Griin-
linge nur sehr wenig.

Geschlecht
Groâssen- = Fligel- | Schwanz- | „ Sehnabel-

20 C )

20 9 ad. -)| Minim. | 149 8.1 5.4 4.7 1.9

Vorkommen und Lebensweise.— Sehr hiufiger Standvocel im
ganzen Lande, sie wihlen zu ihrem Aufenthalte besonders die
Auen und Feldgeholze.

Fortpflanzungsgeschăit.— Der Griinling gehort mit, zu den
hiufigsten Brutvogeln des Landes. Das, aus fiint bis sechs Eiern
bestehende Gelege der ersten Brut, findet man in der Recel Mitte
April, das der zweiten, nur aus vier bis finf Eiern bestehende,
Mitte Juni. Das friiheste, Irische Gelege wurde am 13. April 1900
gefunden.

Funizig gemessene Fier ergeben im Durchsehnitt : 20.15><14.45;
Maximum 22.6><15.5 ; Minimum 1612. 7mm.

Nahrung.— Seine Hauptnahrung besteht aus Sămereien, im
Sommer auch aus Insekten.

136 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

FRINGILLA.

LINNE, SYST. NAT. I. P. 318. (1768).
TYPUS: FRINGILLA COELEBS.
FRINGILLA COELEBS LINNE.

Fringiila coelebs, Linne, Syst. Nat. 1. p. 318. (1766).

Fringilla mobilis, Sehrank, Fauna Boica, p. 176. (1798).

Passer spiza, Pall., Zoogr. Rosso. As. II. p. 17. (1811).

Struthus coelebs, Boie, Isis 1828. p. 223.

Fringilla hortensis, Brehm, Vog. Deutschl. p. 272. (1831).

Fringilla sylvestris, |

Fringilla alpestris, Brehm, Vogelfang, p. 102. (1855).

Fringilla minor, | :

Kennzeichen der Art.—Uber dem Fliigel eine breite weisse und
eine schmale gelbweisse Querbinde; der Biirzel gelbgriin. Die
erste Schwinge kiirzer als die vierte.

Altes Mânnchen.—Oberkopf, Nacken und Halsseiten blaugrau ;
Stirn sechwarz; Kopfseiten und ganze Unterseite hellbraunrot ;
Steiss weiss; Rucken râtlichbraun; Biurzel gelbgriin; Flugel
schwarz ; Schultern, so wie eine Querbinde iiber dem Fliigel
weiss. Schwanz schwarz, die beiden mittelsten Federn tief schie-
fergrau ; die beien îussersten mit einem ziemlich grossen, weissen
Keilfleck.

„Altes Weibchen.—Kopf, Hals und Oberriiclen griinlichbraun-
grau, Unterseite schmutzigweiss, aul der Brust râtlichgrau.

Verbreitung.— Europa und Central-Asien.

Volksnamen.— Cinteză, Cintezoiu, Cintiţă, Penchiu, Cimpiţă.

Systematisches. — Meine, aus fiintundneunzig rumănischen
Vogeln bestehende Suite, besteht aus achtundsechzig alten Mânn-
chen, vierzehn alten Weibchen und dreizehn jungen Vogeln. Die
alten Mănnchen zeigen mit solchen aus Deutschland verglichen,
viel intensivere Farben.

Am 21. Februar 1904 wurde bei Tazlau, Jud. Neamţu ein
partieller Albino, welcher einen Teil des Kopfes, der Schwanz-
und Fliigelfedermm weiss hatte, erlegt.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 737

Vorkommen und Lebensweise.— Sehr hăufiger Standvogel im
ganzen Lande, steigt in den Karpathen bis zur Tannenregion. Im
Winter bei hohem Schnee ziehen sich die im Gebirge briitenden
Vâgel mehr in die Tăler und die Ebene und vereinigen sich mit
den Vâgeln der Ebene zu kleinen Fligen, oft auch grosseren
Schwărmen, kommen in die Ortschaften, ja selbst grosseren
Stădte. In milden Wintern hârte ich Gfters schon Mitte Februar
Finken schlagen.

Fortpflanzungsgeschăit. — Sehr hăufiger Brutvogel, sowohl
des Gebirges, als auch der Ebene. Sie machen zwei Bruten im
Jahr und zwar die Erste Ende April mit vier bis finf, seltener
sechs Eiern, die Zweite Mitte luni, nur mit drei bis vier Eiern.
Das friiheste Gelege mit fiinf frischen Eiern fand ich am 14. April
1901, das spăteste mit vier frischen Eiern am 28. luni 1899.

Hundert gemessene Fier ergeben im Durchschnitt: 19.25>Xx1 4.55;
Maximum 22.5>Xxx15.6 ; Minimum 15>X<11.5"»:

Nahrung.—Im Sommer besteht dieselbe meist aus Insekten, im
Winter vorziiglich aus Sâmereien.

FRINGILLA MONTIFRINGILLA LINNE,

Fringilla montifringilla

lia pnl & | Linne, Syst. Nat. 1. p. 318. (4766).

Passer montifringilla, Linne, Pall., Zoogr. Rosso-As. II. p. 18.
(1811).

Fringilla flarnmea, Beseke, Vâg. Kurl. p. 79. (1821).

Struthus montifringilla, Linne, Boie, Isis, 1828. p. 323.

Fringilla septentrionalis, Brehm, Vog. Deutsch. p. 274. (1831).

Fringilla major,

| pre 10 celf di 5
Montifringilla borealis, |. Prehra, Vogelf., p. 101 —102. (1859).

138 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Kennzeichen der Art.—Unterriicken in der Mitte weiss, an den
Seiten sehwarz; die unteren Fliigeldecktedern schwefelgelb, in
den Weichen stehen ovale, mattsechwarze Flecken, iiber dem
Fliigel eine gelbrote und eine weissliche Querbinde; die erste
Schwinge grâsser als die vierte; nur die erste Schwanzteder je-
derseits mit weisser Keilzeichnung.

Altes Mănnchen: Kopf, Nacken, Riicken, Schwanz und gross-
ter Teil der Fiiigel schwarz, im Winter durch hellbraune Feder-
rânder getriibt; Kehle, Brust und kleine Fliigeldecken rostbraun ;
iibriger Unterkârper und Biirzel weiss; zwei rostbriunlichweisse
Binden iiber dem Flugel. Schwanz sehwarz, die ăussersten Fe-
dern mit triibweissem Keilfleck, die mitt'eren mit gelblichgrauen
Săumen.

Das Weibchen ist mehr graubraun und unansehnlicher ge-
fărbt.

Verbreitung.— Bewohnt die nârdliche Hălfte der paliarktischen
Region und zieht iiber den Winter nach entsprechend siidliche-
ren Lăndern.

Volksnamen. — Cinteză de iarnă, Penchiu pestriţ.

Systematisches. — Meine vierundsiebzig rumănischen Berglinken
wurden zum grossen Teile im Herbst und Winter erlegt; eine
Anzahl stammt aber auch aus den Monaten Mirz und April und
zeigen die Minnchen zum Teil schon fast sehwarze Kople. Nur
ein Mânnchen stammt aus dem Monat September.

Nâher bespreche ich sieben Exemplare:

No. 21. Altes Mânnchen, erlegt Ende September 1901 bei
Tazlau, Jud. Neamţu. Von der schwarzen Farbe am kopt
und Riicken ist wegen der breiten hellbraunen Feder-
rănder nichts zu sehen und erscheinen diese Korperteile
gelbgraubraun, auch aut der rostgelben Kehle und Brust
sind die lichten Federriinder sehr breit und sehen wie
iiberpudert aus. |

No. 38. Altes Mănnchen, erlegt am 1. November 1903 bei Ol-
tina, Jud. Constanţa. Im Nacken steht ein ausgebreiteter
grauweisser Fleck, die Wangen und Halsseiten haben statt
hellbraune, hellgraue Spitzen.

No. 39 und 51. Alte Mânnchen, erlegt am 21. April 1904, bei

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 739

Tazlau, Jud. Neamţu. Oberkopt, Wangen und Riicken
sehwarz, nur ab und zu sind an den Federn noch kleine,
selblichgraue Federrănder; Kehle und Brust leuchtend
rostgelbrot.

No. 42. Altes Minnchen, erlegt am 5. November 1904, bei
Pantelimon, Jud. Ilfov, basitzt eine breite 1.7”* schwarze
Rehle, welche von rostgelbroten Federspitzen zum Teile
verdeckt wird ; im Nacken steht ein weisser Flecl.

No. 59. Altes Mănnchen, erlegt am 17. Dezember 1903 bei
Cernica, Jud. Ilfov, besitzt ebenfalls eine 1.8“ lange
sehwarze Kehle, weleche von gelblichgrauen Federspitzen
bedeckt ist.

No. 65. Altes Mânnchen, erlegt im Januar bei Sintesci, Jud.
Iltov, hat nur die reshte Seite der Kehle sehwarz, mit
wenisen, graugelben Federspitzen.

Gesehlecht

Grossen- = Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und = lee Lânge îi i Tarsus Ţ

Altei diferenzen lânge linge linge
25 & A Maxim. | 17.1 9.4 6.4 1.8 1.4
5 a: Minim. | 16.4 | 8.6 6 1.6 1.3
25 ( | Maxim. | 16.5 0) 6.3 1.8 1.4
ai | aia 45 8.5 5.7 1.6 1.9

Vorkommen und Lebensweise.--Sehr hăiufiger Wintervogel, aber
nicht in jedem Jahre in gleicher Zahl. In manchen Wintern er-
scheinen sie schon Anfangs October in kleinen Trupps, bald aber
in ungeheueren Scharen, welche oft nach tausenden zăblen und
bleiben bis zum Mârz oder Anfang April hier. Besonders starke
Zugjahre waren das Jahr 1897/8; 1899/1900; 1902/3 und
1905/6.

Bei hohem Schnee kommen sie mit Ammern, Stieglitzen etc.
in die Gărten und Dorfer, sowie an die Landstrassen.

Fortpflanzungsgeschâft.— Ob diese Art in den rumânischen Kar-
pathen buiitet oder nicht, kann ich bis heute nicht mit Sicherheit
angeben und kann nur jene Beobachtungen hier antiihren, welche
„stark dafiir sprechen dass diese Art zu unseren Brutvâgeln ge-
rechnet werden musz.

740 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1) Wurde ein altes Mănnchen am 21. September 1901 bei
Tazlau, Jud. Neamţu, erlegt.

2) Am 21. April 1901 an derselben Localităt zwei Mânnchen
erlegt und am 1. Mai ein gepaartes Paar beobachtet.

Otto I. Luzecki schreibt iiber diese Art: »Briutet in den hâher
gelegenen Teilen der Bukowina. 1884 land ich bei Dragoscha ein
Nest. (Ein Brutpaar befindet sich in der Sammlung des Herrn V.
Ritter von Tschusi zu Schmidhoften). Onith. Jahrb. II. Jahrg.
p. 250.

Edward Czynk berichtet aus dem Fagarascher Comitat : »„Nach-
dem ich ihn einst Mitte August mit dem Gratfen Rudolt Schall-
gotsch in der Tannenregion fand, so vermute ich, dass einzelne
Paare auch bei uns briiten«. Mitth. d, ornith. Ver. XX. Jahrg.
p98.

CO0SCOIL IRA USA S:

BRISSON, ORN. III. p. 218. (14760).

COCCOTHRAUSTES COCCOTHRAUSTES (LINNE).

Loxia coceothraustes, Linne, Syst. Nat. [. p. 299. (1766).

Coccothraustes vulgaris, Pall., Zoogr. Rosso-As., II. p. 12.
(1811).

Fringilla coccothraustes (Linn), Mey., Văg.: Liv- und Esthl.
p. 73. (1815).

Coccothraustes deformis, Koch, Syst. baier. Zool. p. 226. (1816).

Coccothraustes fagorum, 4)

Coccothraustes cerasorum, Brehm, Vâg. Deutechi. p. 256—258

Coccothraustes planiceps, (524);

Coccothraustes atrigularis, Macgill., Hist. Br. B. IL. p. 356.
(1837).

Coccothraustes europaeus, Swains., Class. B. IL. p. 227. (1837).

Coccothraustes coccothraustes. Linn6, Bonap. Consp. Av. LI.
p. 506. (1850).

Ceccothraustes minor, Brehm, Vogelfang, p. 94. (1855).

Kennzeichen der Art. — Die mittleren Schwungfedern sind am
Ende bedeutend breiter als in der Mitte und stumpfwinkelig aus-
geschnitten. Schnabel auftallend dick und stark.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 74

Altes Mănnchen: Oberkopf und Wangen gelbbraun, an der
Stirne in dunkel rostgelb iibergehend; Sehnabelwurzel, Ziisel
und Kehle schwarz. Genick und Nacken aschgrau, an den Hals-
seiten fleischrotlich uberflogen. Oberricken und Schultern cho-
koladenbraun ; Unterriicken lichter, am Birzel in gelbbraun iiber-
gehend. Unterseite graulich fleischfarben. Schenkel, After und
Untersehwanzdeckfedern weiss. Der kurze Sechwanz wurzelwărts
sehwarz mit weissen Enden, die mittelsten Federn aschgrau, aus-
sen gelbbraun. Schwungfedern sechwarz, stahlblau und violett
glănzend, die II. Ordnung mit weissen Wurzelhălften.

Das Welbchen hat die gleiche Zeichnung, aber matter und
triiber.

Verbreituna.— Bewohnt ganz Europa, Nord- Asien, Klein- Asien
und den Kaukasus.

Volksnamen. — Botgros, Ciocgros, Puiugros, Cireșar, Clonţar,
Simburar.

Systematisches.— Von dieser, im Gefieder sehr constanten Art
besitze ich achtundvierzig Exemplare welche mir zu keinen wei-
teren Bemerkungen Anlass geben, als dass das Braun auf dem
Kopfe bald sehr dunkel, fast rostbraun, bei anderen wieder, be-
sonders gegen die Stirne hin, licht rostgelblich braun gefărbt ist.

Geschecht Grâssen- Flăgel- | Sechwanz- Sehnabel-
und ) Lânge : Tarsus A
Alter |diferenzen lânge lânge lânge

|
5 aa | atu. 19;51|540:5»||/6 2.2 2.2
> 0 06| Minim. | 189 99 | 5.6 2.4 24
E, Maxim. | 18.9 9.9 | 5.7 2.2 2.2
25 9 ad. | Minim. | 48.4 | 9.8 | 5.5 | 24 | 24

Vorkommen und Lebensweise.—Hiiufiger Standvogel des Landes,
welcher im Gebirge nicht iiber die Buchenregion geht. Besonders
lieben sie solche Wâlder wo viele Hainbuchen und Ahorne zu
finden sind. Nach der Brutzeit hălt sich die Familie in der Regel
bis zur l'aarungezeit zusammen, grossere Schwirme wie von an-
deren Finkenarten, sieht man niemals.

742 BULISTINUL SOCIIPAȚIL DI ȘILINȚIE

Fortpflanzungsgeschâft. — Regelmissiger Brutvogel in allen gros-
seren Wildern der Ebene, als auch des Gebirges, hier aber nur
bis zur Buchenregion. Das, aus fiinf bis seehs, mitunter auch aus
sieben Biern bestehende Gelege findet man Ende April oder An-
fangs Mai, das friiheste Gelege zu fiint Eiern fand ich am 19. April
1906. Das Nest steht gewohnlich auf einem niedrigen Baum oder
hohen Strauch, niemals unter 2"; ich sah aber auch solehe wel-
che 6—'7" hoch vom Boden entfernt waren. Sein Nest ist sehr
charakteristisch und vergleicht es W. Capek sehr richtig mit
jenem des Garrulus glandarius, welchem es wirklich in der Bau-
art sehr ăhnlich ist. Es ist, sehr flach, aus lose zusammengeleg-
ten, schwachen, trockenen Astchen, welche der alte Vogel selbst
mit dem Schnabel abbeisst, zusammenfiiot und mit grauem
Baummoos und einigen Tierhaaren auslegt.

Einunddreissig gemessene Kier ergeben im Durehschnitt:
24.4 ><17.45; Maximum: 27.2xx17 und Minimum: 22.617.159.

Nahrung.—Seine Hauptnahrung besteht in Hainbuchen- Ahorn-
und anderen grâsseren Baumsamen, sowie Korner verschiedener
Friiehte, Sonnenblumensamen etc. Im Sommer frisst er aber auch
viel Insekten und die Jungen werden fast ausschliesslich mit die-
sen gefiittert.

SUBFAM. EMBERIZINAE

EMBERIZA.

BRISSON, ORN. III. P. 257. (1760.)

TYPUS: EMBERIZA CITRINELLA (LINNE.)
EMBERIZA CITRINELLA PALUKAE, PARROT.

Emberiza citrinella palukae, Parrot, O. 1. XVI. p. 45. (1905.)

Kennzeichen der Subspecies.—Ohberlopf leuchtend citronengelb
von welchen die dunkel graugriinen Stricheln lebhatt abstechen,
oft fehlen selbe aber auch vollstăndig ; von der Stirne zieht sich
ein dunlkel graugriiner Streif bis iiber das Auge hinaus; S-hei-
telrand und Nacken olivengriinlich, Wangen und Ohrengegend
citronengelb olivengriunlichbraun untermischt und ebenso breit
eingesăumt; Nackenband graugriin, setzt sich ununterbrochen

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 143

iiber die Oberbrust fort, dort breite, diinklere, fast sehwarze
Flecken zeigend ; Kinn und Kehle leuchtend citronengelb; an den
Seiten, bei sehr alten Minnchen ein breiter, rostroter Backen-
streif, bei jiingeren nur angedeutet; Brustsciten intensiv rostrot
und nur in der Mitte die gelbe Farbe als schmalen Streifen frei-
lassend ; Weibchen stark rostbraunrot mit sechwarzbraunen Lăngs-
fleclen ; Unterseite citronengelb, Riiclken ammerfarben rostrotlich
iiberfloven ; Obersehwanzdecken lebhaft rotbraun, Selkundăren
krăftig dunkel rotbraun.

Verbreitung. —Tiirkei, Bulgarien und Rumănien.

Volksnamen. — Presură, Presura galbenă, P. de câmp.

Systematisches.— Von vielen hundert gesammelten Vogeln liegt

mir heute eine ausgewâăhlte Suite von hundertacht Exemplaren
vor und werde ich einige im Gefieder star abweichende Stiicke
hier năher besprechen.

No. 7. Altes Mânnchen, erlegt am 29. Mai 1906 bei Bucu, Jud
Ialomiţa ; roter Typus. Dieses Exemplar erreicht den hăch-
sten Grad von Rostfarbe auf der Unterseite etwa 8090,
so dass nur die Mitte des Bauches gelb bleibt. Die unteren
Schwanzdeckfedern rotbraun, mit sehwarzen Kielen und
gelblichweissen Spitzen. Die grauolivengriine Farbe an
der Oberbrust ist kaum angedeutet. Der rotbraune Backen-
streif sehr deutlich und breit. Die Schulter- und Fliigel-
deckfedern mit rotbraunen Băndern.

No. 16. Altes Mânnchen, erlegt am 7. Juni 1906 bei Cernica,
Jud. Ilfov. Gelber Typus: An diesem Exemplar ist auf der
ganzen Unterseite kaum eine Spur von Rostfarbe vor-
handen, auch das Grauolivengriin an der Brust ist nur
sehr schwach angedeutet ; die dunkelbraunen Lângsflecken
heben sich vom goldgelben Grunde krăttig ab. Die Ober-
seite grauolivengriin, mit breiten, dunkelbraanen Lings-
flecken, welche etwa 75%] der Gesammtlărbung aus-
machen. Obere Schwanzdecken sehr licht rostbraun mit
gelblichen Spitzen. Auch bei diesem Exenplar ist der
rostbraune Backenstreifen sehr ausgeprigt vorhanden.

No. 55. Altes Mânnchen, erlegt am 14 Juni 1906, bei Bucu,
Jud. Jalomiţa. Graugriiner Typus. Der ganze Vogel macht

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

einen matten, wie verbleichten Eindruck. Die ganze Un-
terseite lichtgelb, an der Gurgel graugriin angeflogen ; die
Rostfarbe an der Brust matt, mit gelblichen Spitzen; die
Unterschwanzdecken mit breiten, graubraunen Lăngs-
Hecken. Oberseite mit stark graubraunem Ton, nur wenig
in's Griuinliche ziehend ; diese Farbe dafiir aber im Nacken
und an den Wangen vorherrschend. Der rote Backenstreif
nur undeutlich.

No. 91. Altes Mânnchen, erlegt am 10 Juni 1906 bei Colen-

tina, Jud. Ilfov. Dem No. 16 ăhnlich, nur ist an diesem
Vogel der Nacken und die Halsseiten diinkler und griiner;
iiber die Brust zieht ein schmales, schwărzliches Band,
mit derselben Farbe sind auch die Enden der Wangen
gesiumt. Der rote Backenstreif nur schwach angedeutet.

No. 94. Altes Mânnchen, erlegt am 18 April 1906 bei Velikioj,

Jud. Constanţa. Bei sonst typischer Fărbung zieht neben
dem rotbraunen! Backenstreif, noch ein, aus braunen
Punkten gebildeter Streifen. Diese Zeichnung tritt iibri-
gens noch bei vielen meiner Exemplare, wenn auch nicht
immer so ausgeprăgt, auf.

Am hăufigsten ist der rote Typus, wâhrend der gelbe ună der

graugriine, seltener vorkommen.

An den Herbst- und Wintergefiedern sind die roten und gelben

Tone durch graugriinliche Federspitzen fast verdeckt, welche
sich gegen das Friihjahr sucsesive abreiben.

Die Weibchen varieren ebenfalls ziemlich stark, wăhrend die

Einen stark gelb gefărbt sind, sind die Anderen von mehr matt-
grauer Fărbung.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 145

Verkommen und Lebensweise. — Sehr hăufiger Standvogel des
Landes, dessen Zahl sich in den Wintermonaten noch vermehrt.

Fortpflanzungsgeschăit. — Hăufiger Brutvogel des Landes, so-
xohl der Wălder der Ebene, als auch der Gebirge. Besonders be-
vorzugt er kleinere Feldgehâlze, sowie auch Hecken zur Anlage
seines Nestes. Sie machen zwei Bruten, die Erste in der zweiten
Hălfte April, die Zweite im Juni. Das Gelege besteht bei Ersterer
aus fiinf his sechs, bei Letzterer nur aus drei bis vier, seltener
fiint Eiern. Das friiheste, aus fiinf Eiern bestehende Gelege fand
ich am 18 April 1900. Die Eier sind in Bezug auf Form, Zeich-
nung und Farbe sehr variabel.

Die Durchschnittsmasse von 100 Eier betragen: 21X15.8;
Maximum : 23.6Xx17; Minimum : 18.2Xxx15.4**.

Nahrung. — Im Friihjahr und Sommer besteht diese fast aus-
schliesslich aus Insekten und kleinen Schnecken, im Herbst und
Winter zum grossen Teile aus Sămereien. Den Schaden welchen
er ab und zu macht, wird durch den Nutzen aufgehoben.

EMBERIZA HORTULANA, LINNE.

Emberiza hortulana, Linne, Syst. Nat. I. p. 309 (1766).
Emberiza chlorocephala, Gmel. Syst. Nat. I. p. 837 (1788).
Emberiza tunstalli, Lath., Iad. Orn. |. p. 418 (1790).
Emberiza pinquescens, Brehm, Vog. Deutschl. p. 295 (1831).
Emberiza shah, Bonap., Consp. gen. Av. I. p. 465 (1850).
Glycispina hortulana, Linne, Cab., Mus. Hein. I. p. 128 (1850).
Emberiza delicata,

Emberiza antiquorum,: Brehm, Vogelf. p. 113 (1855).

Emberiza intercedens,

Hortulanus chlorocephalus, Bonap., Cat. Parzud. p. 4 (1856).

Kennzeichen der Art. — Schnabel und Fiisse fleischfarben.
Iris lebhaft braun.

Altes Mânnchen: Kehle blasegelb; Kopf, Bartstreif und Einfas-
sung der Kehle grau mit griinlichem Anflug; Unterkorper zim-
metbraun ; Biicken auf rotbraunem Grunde schwarz gestrichelt;
vom unteren Schnabelwinkel lăuft neben der Kehle ein grauer
Streit herab.

146 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Altes Weibehen : Scheitel und Hinterhals sind brăunlichaseh-
erau mit dunkleren Schaftflecken; in der Mitte des Kroples
stehen mehrere kleine braune Fleckehen und Federschiifte, die
Brust und der Unterleib sind blass ockergelb, die Brustseiten und
Weichen rostrotlichgelb. Der Riicken ist rotlicheraubraun mit
schwarzbraunen Fleclken ; der Biirzel hellbraungrau.

Verbreitung. — Europa, zieht im Winter bis Nord-Afrilka.

Volksnamen. — Presuară de vară.

Systematisches. — Zweiundsiebzig Exemplare stellen meine
rumănische Suite dar. Vergleiche ich meine Vogel mit solchen
aus Deutschland, so finde ich, dass das sesammte Gefieder reiner
und etwas heller gefirbt ist, was Radde auch von den Kaulkasi-
ern gegeniiber den Schweden fand. Besonders auftallend ist
aber der starke griine Anflug am Scheitel, -welchen ich an den
deutschen Exemplaren nicht bemerke. Minnchen im hohen Alter
haben die ganze Unterseite, mit Ausnahme der graugriinen Ober-
brust und gelben Kehle, rostfarben, die Unterschwanzdecken nur
etwas weniger lichter.

Gesehlecht und Grossen- aa Plugel- | Sechwanz- - Sehnabel-
Alter diperăzi zen] Ma i. lânge - |. lânse 93P E |nga e
ARE Maxim. | 17 9.4 „5 2 152)
20 6 ad. să «e a aia
Minim. 16.2 3.5 6.5 1.7 al

20 9 aa | | Maxim. 16.6 3.9 RO, 1.9 1.2 |

i Minim. | 16.1 8.6 6.5 1.3 gl i

Verkommen und Lebensweise. — Mit Ausnalhme der Gebirgs-

oegenden im ganzen Lande hiiuliger Sommervosel, welcher in
der ersten Hiiltte April ankommt und im September wieder
abzieht.

1896 Erstes Exemplar Letztes Exemplar 2.]X.
189 > » 10./1V. » »

1898 » 10./1V. » » (/XE
1899 _» » 5./[1V. n » 29./1X.
1900» > » » 28.]lX.

1904» zii AIBE, e ,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 747

1902 Erstes Exemplar 15./1V. Letztes Exemplar - 3./X.

1903» 2 [IAA » 10./X.
1904 - -» 3./1V. » » 28./IX.
1905 -- » 5/INE » »
1906 » i 11 SME » »

4907. » » 14./1V. » » 29./1X.
4908 » » 10.]IV. » » 24.]1X.
1909 » » 16./[1V. » »

Fortpflanzungsgeschăit.— Hi ufiger Brutvogel des Landes, insbe-
sondere der Dobrogea. Das, aus fiint bis sechs Eiern bestehende
Gelege der ersten Brut findet man in der Hegel Anfang Mai;
das der zweiten, nur aus drei bis vier Eier bestehende Gelege,
Mitte Juni. Die Durchschniitsmasse von fiinfzig Eiern betragen
20><15.6; Maximum: 22.2Xx16.1 bez. 19.5Xxx17; Minimum:
1016.52.

Nahrung. — Diese besteht zum grossten Teile in Insekten, aber
auch kleinen Simereien und Schnecken.

EMBERIZA CIA LINNE.

Emberiza cia, Linne, Syst. Nat. |. p. 310. (1766).
Emberiza barbata, Scop., Ann. I. p. 143. (1769).
Emberiza lotharingica, Gmel. Syst. Nat. [. p. 882. (1788).
Emberiza meridionalis, Cab., Mus. Hein. I. p. 1928. (1850).
Emberiza hordei,
Emberiza canigularis,
Buscarla cia, Linne, Bonap., Rev. & Mag. Zool. 1857. p:162.
Hylaespiza cia, (Linne), Nest., List. B. Eur. Blas. p. 13. (1862).
Kennzeichen der Art. — Schnabel bliulichgrau. Die erste
Schwinge kilezer als die fiinfte; die Schwingen aussen bis zur
fiinften verengt.

Altes Minnchen: Kopf und Kehle grau; eine Binde jederseits
lings des Oberkopfes, eine zweite durch das Auge, ein Partstreif
und eine querbinde iber die Ohrengezend schwarz; Augenbrauen
streif und ein Strich unter dem Auge weiss; Korper zimmetbraun,
Riicken sehwarz gestrichelt. Die Schwanzfedern sind etwas cabel-
formig und braunschwarz; die zwei Aussersten mit einem weis-

| Brehm, Vogelfang, p. 114. (1835).

748 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

sen Keilfleck, die zwei Mittelsten mit sehr breiten, hellrostbrau-
nen Kanten.

Verbreitung. — Siid-luropa bis Persien und Afghanistan.

Systematisches. — Von dieser Art besitze ich leider nur ein
sehr geringes Material und zwar drei alte Mănnchen, ein Weib-
chen und einen jungen Vogel.

Meine Vogel unterscheiden sich von den mitteleuropaeischen
durch etwas grosseren Wuclhs, auch haben sie mehr Weiss auf
den Fliigeldecken, der Keilflecl auf der zweiten Schwanzfeder ist
__kleiner als auf der ersten. Nach Beschalffung eines grosseren Ma-
teriales glaube ich, dass man die siideuropaeischen Zipammern
subspezifisch von den mitteleuropaeischen wird trennen miissen.

Die Masse meiner fiinf Exemplare folgen :

Vorkommen und Lebensweise. — Das Vorkommen dieser Am-
mer ist auf zwei, weit von einander gelegenen Gebieten beschrinkt
und zwar den Felsengebirgen des Babadgher Waldes, Jud. Tulcea,
und die felsigen Waldrănder der Karpathen, gegen die Donau zu
im Jud. Mehedinţ; im Zwischengelinde ist sie merkwiirdiger-
weise sehr selten anzutreften. Sie ist mehr Strich- als Zugvogel
und verschwindet nur in strengen Wintern im December, Januar
und Februar.

Fortpflanzungsgeschăit. — Regelmissiger Brutvogel in den,
beim Vorkommen angegebenen Ortlichkeiten.

EMBERIZA MELANOCEPHALA SCOP

Emberiza melanocephala Scop., Ann. Î. p. 142. (1769).
Tanagra melanictera Giildenst., N. Comm. Acad. S. Im. Petrop.
XIX. p. 466. (1775).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 749

Fringilla crocea, Vieill., Ois. Chant. pl. 27. (1805).

Xanthornus'caucasicus, Pall. Zoogr. Rosso-As. I. p. 428. (1811).
Emberiza granativora, Menetr., Cat. Rais. Cauc. p. 40. (1832).
Euspiza melanocephala, Bonap., Comp., L. B. Eur. & N. Am.

p. 32. (1838).
Euspiza simillima, Blyth., Journ. A. $. Beng. XVIII. p. S11.
(1849).

Euspiza atricapilla, Brehm, Vogelf. p. 112. (1855).

Kennzeichen der Art. — Die Schwanzfedern ohne weissen Keil-
fleck, die Deckfedern unter dem Schwanz und den Fliigeln hoch-.
oder hellgelb. Birzel hell rotbraun ; Kropf, Brust und Bauch ein-
târbig gelb.

Altes Mânnchen : Kopt sehwarz, Halsseiten, Kehle, Gurgel und
alle unteren Teile goldgelb, an den Weichen mit verwaschenen,
rostfarbigen Schaftflecken; Nacken und Riicken rotbraun. Iris
dunkelbraun. Fiisse cina fleisehfarben.

Verbreitung — Bewohnt Suid-Frankreich, Italien, Dalmatier,
einen grossen Teil des Balkan, Klein-Asien, Siid-Russland, den
Kaulkasus und Central-Asien.

Von 'dieser Art wurde nur ein einziges, altes Mănnchen Mitte
Mai 1909 bei Murfatlar, Jud. Si iul IE le 7/ 455 ll
9.5 Sehw-: 7-8; Iu 92"Sehm. 4.5

ALLGEMEINE VORBEMERKUNGEN ZU DEN
ROHRAMMERN

Von dieser hochinteressanten Gruppe habe ich im Laufe der
Jahre ein sehr bedeutendes Material gesammelt, welches aus vier
Formen besteht, von welchen drei Brutvâgel sind.

81 Emberiza schoeniclus Linne

16 » » palustris Savi
5 » » reiseri Hartert
și » tschusii Reiser & Almâsy.

Wie wir bereits bei vielen Arten gefunden haben, treften in
HRumânien mehrere Formen eines Formenkreises aufeinander, so
auch hier. Emberiza schoeniclus ist nur Wintervogel; lmberiza
schoeniclus palustris ist Sommervogel in Rumânien, geht aber

750 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

nur vereinzelt iiber die Donau; Emberiza schoeniclus reiseri fin-
den wir als Brutvogel im Jud. Constanţa, wâăhrend Emberiza
schoeniclus tschusii fiir das Donaudelta, und speciell die Meeres-
lagunen typiseh ist.

EMBERIZA SCHOENICLUS LINNE.

Emberiza sehoeniclus, Linne, Syst. Nat. I. p. 311. (1766).
Emberiza arundinacea, Gmel., Reis. Russl. II. p. 175. (1774).
Cynchramus schoeniclus, Linn6, Boie, Isis, 1826. p. 974.
Cynehramus stagnatilis, ] Brehm, Vâg. Deutschl. p. 301
Cynchramus septentrionalis, | bis 302. (1831).

Schoenicola arundinacea, Bonap., Rev. Cr. p. 164. (1850).

Cynehramus riparius,

Cynchramus limocola,

Cynehramus phragmitis,

Cynchramus lacustris,

Cynchramus alnorum,

Cynchramus lapponicus,

Cynchramus macrorhynchos,]

Kennzeichen der Art. — Schnabel etwas klein, runder als bei
anderen Ammerarten, von dunkelgrauer Farbe. Fiusse schmutzig
fleisechfarben. Iris dunkelbraun.

Altes Mânnchen:— Kopf und Kehle schwarz; Bartstreif, Hals-
ring und Unterseite weiss; Weichen sechwarzbraun gestrichelt.
Rucken- und Fliigelfedern schwarz mit rotbraunen Săumen ;
kleinste Deckfedern ganz rotbraun. Die, eine kleine Gabel bilden-
den Sehwanzfedern sind braunschwarz ; die mehr nach der Mitte
stehenden, mit hellrostbrăunlichen Săumen ; die beiden ăussersten
mit hellweissen Aussensăumen und weissem Keilfleck.

Verbreitung.— Nord- und Mittel-Europa.

Volksnamen. — Presură de trestie, Vrabie de trestie, Vrabie
de stuf.

Systematisches. -- Meine Suite besteht aus einundachtzig, im
Lande erlegten Exemplaren ; alle stammen aus den Monaten Oc-
tober bis April, da diese Form nur în dieser Zeit im Lande vor-
lommt. Meine Vogel zeichnen sich durch besonders grossen

Brehm, Vogelfang, p. 115—116.
(1855).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 751

Wuchs aus, auch finde ich die allgemeine Fărbung etwas lichter
als jener welehe mir aus Deutschland und Nord-Russland zum
Vergleiche vorliegen. Ahnliches fand ibrigens Dr. Parrot auch
bei Exemplaren welche im Winter 1904 bei Constantinopel ge-
sammelt wurden, bestătigt und schreibt zum Schluss seiner
trefflichen Arbsit »Kritische Ubersicht der palaearktischen Em-
bsriziden«, Ornith. Jahrb. XVI. p. 89. iiber diesen Gegenstand,
wie folgt : „Darnach wăre es immerhin moâglich dass wir es hier
mit einer besonderen Form zu tun hătten fir welche, nachdem
denn doch einmal die Neigung besteht, jede klimatische oder jede
andere iiber das einzelne Individium hinausgehende Abweichung
mit Namen zu fassen, die Benennung Emberiza schoeniclus ma-
jor în Vorschlag zu bringen wăre. Definitiv lăsst sich die Sache
nicht entscheiden, wsil wir die Heimat dieser Vogel, die jedenfalls
bei Constantinopel nur durehwandern, nicht kennen.«

ai diferenzen a ui lânge linge sa bellânge | hshe
Neu

pe lau | Maxim. | 16 8.4 7.6 1.9 1 0.5.1
[25 Oad3| Minim. | 145 | 7.5 7 ie | og | ue

E Maxim. | 15.5 | 8.2 7.3 Aga | 00) |0!5

25 Pad | pini | 14 1.4 5.9 1.8 | 0.7 | 0.4.7

Vorkommen und Lebensweise. — Regelmăssiger, stellenweiser
hâufiger Wintergast, welcher sich vom October bis April bei uns
aufhălt.

EMBERIZA SCHOENICLUS PALUSTRIS SAVI.

Emberiza palustris, Savi, Orn. Tosc. II. p. 91. (1829).

Emberiza durazzi, Bonap., Faun. Ital. Uec. tat. 36. [. 2.
(1832—41).

Schoenicola intermedia »Michah«, Bonap., Rev. Crit. p. 1604.
(1830).

Schoenicola pyrrhuloides (nec Pall.) Bonap. Rev. Crit. 164.
(1830).

152 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

Emberiza aquatica »Savi«, Brehm, Vogelt. p. 115. (1885).

Cynchramus pyrrhuloides, |
Cynchramus palustris, | Brehm, Vogelt. p. 115.
Cyrchramus canneti, (1855).

Cynehramus pseudo pyrrhuloides,

Pyrrhulorhyncha palustris, Giglioli, Ibis VII. p. 58. (1865).

Emberiza schoeniclus interraedia, Reiser, Ornith. Balcan II.
p. 73. (1894).

Kennzeichen der Subspecies. — Bine typische Rohrammer in
Gestalt und Firbung lediglich durch etwas anders geformten,
ein wenig stărkeren Schnabel unterschieden. Der Schnabel ist
weniger ausgeschnitten, relativ kiirzer und mehr rundlich ge-
formt, der Obersehnabel liegt dichter auf dem Untersehnabel auf.

Verbreitung. — Siid-Europa, insbesondere die Balcan-Halb-
Insel, Italien und Spanien.

Volsknamen. — Presură de trestie, Vrabie de trestie, Vrabie
de stuf.

Systematisches. — Von dieser, fir Rumănien charakteristi-
schen Bruttorm besitze ich zwanzig Exemplare, und zwar neun
alte Mănnchen, sechs alte Weibchen und finf junge Vogel. Ieh
finde meine Vogel etwas lichter getirbt als wie jene aus Ungain
und muss ich zwei meiner Mănnchen schon als intermediăr zu
tschusii bezeichnen.

Vorkommen und Lebensweise. — Regelmissiger Sommervogel
des Landes, aber merkwiirdigerweise trotz der sehr giinstigen
Lebensbedingungen in geringer Individuenzahl. Ihre Ankunft
făllt in den Mărz, ihr Abzug in den September bis October.

BULETINUL SOCIEPAȚII DE STIINŢE 153

Fortpflauzungsgescbătt.— hr Brutgebiet liegt in Rumănien auf
dem linken Uter der Donau ; in der Dobrogea wird diese Form
zum Teile durch zwei andere Formen vertreten.

Das, aus vier bis sechs Biern bi:stehende Gelege findet man in
der Regel Ende April; das friiheste Gelege erhielt ich am 21.
April 1900.

Die Eier gleichen vollstăndig jenen der typischen Emberiza
sehceniclus.

Vierundzwanzig Eier ergaben im Durehschnitt 19.2><14.4;
Maximum : 21.5X<14.7; Minimum : 17.8Xx 14.

Nahrung.—Diese besteht in den Sommermonaten zum Teil aus
Jlusekten und zum Teil aus Sămereien.

EMBERIZAS CHOENICLUS TSCHUSII REISERET ALMĂSY.

Emberiza schceniclus tschusii, Reiser & Almâsy, Ornith. Re-
cognoscierung d. rum. Dobrudscha p. 1922. (1898.)

Emberiza schonielus, tschusii, Naum. Naturg. d. Vogel Mittel-
Europa's, Neue Aufl. III. p. 217. (1903.)

Kennzeichen der Subspecies.—Diese Form vereinigt die plasti-
schen Korpermerkmale der typischen Emberiza sehceniclus mit
der Sehnabelbildung der canneti und der Fărbungen der pyrrhu-
loides in der charakteristischen Weise.

Altes Mânnchen.— Oberlzopf, Ziigel, Augengegend, Wangen,
Kinn, Kehle und Gurgel sechwarz. Vom Mundwinkel liuft ein
weisser Streif zwischen Kehle und Wangen und vereinigt sich
mit dem weissen, sehr ausgebreiteten Halsring. Riicken graubraun,
mit breiten, braunen Schaftflecken, die Federrănder rotgelblich-
weiss verwaschen. Oberschwanzdecken grau, mit brăunlicher
Schăftung. Die dunkelbraunen Fliigelfedern sind brăunlich sand-
farben gerandet, ahnlich die grossen Fliigeldeckfedern. Unterseite
reinweiss, an den Flanken mit verwaschenen, braunen Schaft-
flecken.

Verbreitung.— iese erstreckt sich wahrscheinlich vom Donau-
delta iiber die Westkiste des schwarzen Meeres bis zur Wasser-
scheide der Wolga, wo wir dann auf die typische Eimberiza schoe-
niclus pyrrhuloides treltfen.

754 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Systematisches.— Meine bescheidene Suite besteht nur aus sieben
Exemplaren und zwar vier alten Mănnchen und drei Weibchen,
iiber welche ich weiter nichts mehr zu bemerken habe, da ich
oben die genaue Beschreibung eines alten Mânnchens gegeben
habe und meine anderen Exemplare eleich gefărbt sind.

Gesehlecht

iad aa] „45 8.2 7.2 1.9 0.9 0.6
(5) Evale a e 8.4 7.5 1.9 0.3 0.6
ad 168| 9 7.9 2 4 0.6
Gai, E 16.5 8.5 7.9 1.9 1.4 0.6
E) el o a ae ile 8.6 7] 1.8 0.9 0.5
O aibe ae aliss 8.7 7ial 429 d 0.5
Oas d5:5 (otefaă o 7 1.7 1 0.6

Vorkommen und Lebensweise.— Das Vorkommen dieser Fornmi
beschrănkt sich auf den Jud. Tulcea und zwar speciell das Delta
und die Meereslagunen. Dr. v. Almăsy war der Erste welcher auf
diese interessante Rohrammer aufmerksam machte. Comte Alleon
zog diese Form zu Emberiza schceniclus pyrrhuloides und schreibt
iiber dieselbe: „Briitet in allen Siimpfen und verlăsst uns im
Herbst. Es ist vielmehr die Zwischenform, welche wir hier ha-
ben, jene mit dem dicken Sehnabel, die dem Westen eigentiim-
lich ist«. Sie ist nur Sommervogel welcher im April ankommt
und im September wieder fortzieht.

Fortpflanzungsgeschăft. — Regelmăssiger Brutvogel des Deltas
und der Meereslagunen.

Am 29. Mai 1899 fand ich am Since in niedrigem, wirreri
Rohr ein Nest mit fiinf, etwas bebriiteten Eiern. Das Nest stand
etwa 40“ vom Boden, ziemlich versteckt. Die Eier sind kurz,
oval, von lichtbrăunlichroter Grundtarbe, mit vielen râtlichbrau-
nen Brandflecken und Schnârkeln bedeckt.

Die Eier messen: 19.5>X<14.4; 19.4Xxx14.4; 19.6Xx14.4;
19.6>x14.3 ; 16.6Xx14.5.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 755

EMBERIZA SCHOENICLUS REISERI HARTERI.

Emberiza sehceniclus reiseri, Dr. E. Hartert » Vogel der pală-
arktischen Fauna“, p. 19.

Emberiza schceniclus reiseri, Dr. O. Reiser „Mat. z. e. Ornis
Balcanica III. p. 211. (1905.)

Kennzeiehen der Subspecies. — Der ostlichen Form pyrrhuloi-
des, was allgemeine Grâsse und Plastik des Schnabels anbelanet,
fast gleich. Die Fărbung der Fliigel und des Riickens ist aber
spatzenartig rotbraun, so wie bei der mitteleuropaeischen Rohr-
ammer, wăhrend die stliche Form sehr licht, fast weisslich
aussieht.

Verbreitung. — Diese erstreckt sich soweit his jetzt bekannt,
iiber Griechenland, die Tiirkei und die nordwestliche Dobrogea.

Systematisches. — Von dieser Form besitze ich nur fiinf
Exemplare, da ich erst neuerer Zeit auf dieselbe aufmerksam
wurde, und zwar drei alte Mănnchen, ein altes Weibchen und
einen jungen Vogel.

Bei den alten Mânnchen welche alle aus den Monaten Juni und
Juli stammen, ist das Gefieder schon'sehr vertragen. Der weisse
Halsring breit, der Ricken und die Fliigeldecken, so wie die
Sâăume der Fliigelfedern eher noch rostiger als bei Emberiza scho-
niclus typicus; Kopf und Kehle einfârbig sechwarz.

Die Fiisse finde ich viel massiger und besonders die Hinterzehe
viel breiter.

Der Schnabel dick, gimpelartig.

Die Masse meiner fiinf Exemplare sind folgende :

| = IEEE EREI = >=

Il ad..|17.6| 9 7.8] 24| 141 0.8|Ceamurii, ud. Gons.45./VI1. 1904
[5 să. 484| go) mo ao iaog

"Bad..47 | 94| 7.7] 24| 4.4] 0.8llordmaki » » 17.[VI.1905|
Q ad. . [174| 9.2] 7.8] 24| 14| 07| » Pi ap 0 ai la
jud. . .[16.8] 9 | 7.6] 1.91 1 | 06| » pi tal | Sa pita

=
Idu
&

BULETINUL SOCIETAȚII DI SPIINȚE

Vorkommen und Lebensweise. — Ich fand diese Form nur in
den. durch Kanăle mit der Donau in Verbindung stehenden Seen
des Jud. Constanţa und zwar auf dem Bugeac, Ceamurli, lord-
maki, Vederoasa und Bacu sind nur in wenigen Paaren. Ihre An-
kunft scheint nicht vor April zu erfolgen; wann sie uns wieder
verlassen kann ich nicht genau angeben, jedentalls uberwintern
siz nicht bei uns.

Fortpflanzungsgeschăft. — In den, beim Vorkommen angezehe-
nen, ausgebreiteten Rohrwăldern der Dobrogea-Seen, regel-
măssiger, aber spărlicher Brutvogel.

MILIARIA.

BREHM, ISIS, 1828. P. 1278.
MILIARIA EUROPAEA LINNE.

Emberiza miliaria, Linne, Syst. Nat. I. p. 303. (1766).
Fringilla projer, P. L. S. Milf., Natursyst. Suppl. p. 164.(1776).

Miliaria septentrionalis, Brehm, Isis, 1828. p. 1278. |

Miliaria germana,

Miliaria peregrina,

Spinus miliaria, (Linn6), Kaup. Nat. Syst. p. 153. (1829).

Miliaria europaea, Swains; Classif. B. II. p. 290. (1837).

Cynchramus miliaria (Linne), Bonap. Compt., L. ect. p. 39.
(1838).

Chritophaga miliaria (Linn6), Cab. Mus. Hein. I. p. 127.(1850).

Miliaria valida,

Miliaria meridionalis, | Brehm, Vogelt. p. 111. (1855).

Miliaria minor,

Miliaria proier, (P. L. S. Mull.), Giglioli, Iconogr. Avif. It.
p. 186. (1882).

Cynchramus miliaria, var. minor, Radde, Orn. Cauc. p. 196.
(1884).

Kennzeichen der Art.—Der Schnabel dick, von schmutziggelber
Farbe. Oberseite blassrâtlichgrau mit dunklen Schaftflecken ;
Unterseite gelblichweiss mit sechmalen, braunen Lăngsfleclen ;
Schwung- und Schwanzfedern dunkelbraun, heller gekante! ; die
iusserste Schwanzfeder mit einem verloschenen Keilfleck.

| Brehm, Isis, 1831. p. 292.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 757

Verbreitung.— Mittel-Europa, di« mediterrane Subregion, Klein-
Asien und den Kaulkasus.

Volksnamen.—Presura, P. sura, P. mare.

Systematisches.— Von dieser Ammer liegt mir ein Material von
71 Exemplaren vor. Im grossen Ganzen variert diese Art sehr we-
nie în der Fărbuns. Die rumănischen Brutvogel sehen den Exem-
plaren aus Sid-Ungarn sehr âhnlich, welche Dr. Parot wie folgt,
heschreibt : „Sie sind blasser und matter als die Mittel-Europaer,
so zu sagen kălter auf der Unterseite und dies trifft auch auf die
oberen Kârperpartien zu. Die krăftigsten und dunkelsten Schaft-
flecken (von braunschwarzer Farbe,) weist hier das Palanka-
Exemplar auf; hier konsoldieren sich in der Mitte des Kropfes die
schwarzbraunen Flecken, die manchmal fast die ganze Innen-
fahne der Federn einnehmen, zu einem grossen 11|, “* hohen
und 1“ breiten, zusammenhăngenden Fleck«. Noch ausge-
prăster finden wir diese Charaktere bei den rumânischen Grau-
ammern.

Sehr bedeutend varieren die Grauammern aber in der Grâsse
und trennte Radde eine Varietăt minor ab. Ich fand aber dass
diese Grâssenunterschiede nur individuell sind, denn man findet
in ein und demselben Nest, sowohl grosswiichsige, als auch k!ein-
wiiehsige Vâgel vor. Legt man das kleinste neben das grâsse
Exemplar, so ist der Unt: rschied ein so grosser, dass man kaum
glauben mâchte dass beide einer Art angehoren. Aus der folgen-
den Massentabelle ist der grosse Unterschied ersichtlich.

Am 4. Mai 1906 wurde bei Cernavoda ein partieller. Alhinv
erl-gt. Einige Fligel- und Schwanzfedern sind reinweiss.

Vorkommen und Lebensweise.— Schr hăufiger Vogel im ganzen
Lande, ii Winter scharen sie sich mit Ihresgleichen oder mit

758 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Goldammern, Buch- und Bergfinken und Felsperlingen zu gros-
seren Gemeinschaften und kommen bis in die Ortschaften hinein.

Fortpflanzungsgeschăft.— As Brutvogel finden wir die Grauam-
mer an allen, fiur sie passenden Localităten sehr hăufig. Das Nest
steht fast immer am Boden, seltener in dichtem Gestripp, nur
wenige Centimeter von diesem entfernt. Das, aus vier bis sechs
Eiern bestehende Gelege hat man zu Ende April zu suchen.

Das Durchsehnittsmass von fiinfunddreissig Eiern ist: 24.2><17.6;
Maximum : 27.2Xxx18.8; Minimum: 201 7.2

Nahrung. — Ihre Hauptnahrung besteht aus Sămereien, im
Prihjahr und Sommer werden aber auch Insekten und kleine
Schnecken aufgenommen.

PLECTROPHENAX.

STEINEGER, PROC. U. ST. NAT. MUS. V. P. 33. (1882).

PLECTROPHANEX NIVALIS LINNE.

Emberiza nivalis, Linne, Syst. Nat. I. p. 308. (1766).

Emberiza notata, P. L. S. Mull., Natursyst. Suppl. p. 157.
(1776).

= ul Gmel., Syst. Nat. 1. p. 867. (1788).

Emberiza glacialis, Lath., Ind. Orn. I. p. 398. (1790).

Plectrophanes nivalis, (Linn6), Mey & Wolf, Taschenb. p. 37.
(1822).

Plectrophanes hiemalis,

Plectrophanes borealis,

Plectrophanes mustelinus,

Plectrophanex nivalis, Stejneger, Pr. U. St. Nat. Mus. v. p. 33.
(1882).

Calearius nivalis (Linne), Giglioli. Arif, Ital. p. 56. (1886).

Kennezeichen der Art.—Schnabel ammerartig, mit einem klei-
nen Gaumenhocker ; im Winter wachsgelb, im Sommer schwarz.
Iris schwarzbraun. Fiisse brăunlichschwarz ; der Nagel der Hin-
terzehe gross, wenig gebogen, spornartig.

Auf dem zusammengelegten Fliigel zwei weissliche Binden

|n Vâg. Deutschl. p. 304—305.
(1831).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 159

und ein weisser Lăngsstreif (junger Vogel); oder eine weisse
Binde und ein grosser, weisser Lăngsfleck (ălterer Vogel); der
Fligel ist bis auf die schwarzen Daunenfedern und die letzten
zwei Drittel der grossen Schwingen ganz weiss (alter Vogel) ; die
unteren Fligeldeckfedern weiss, die am Fliigelbug aufliegenden
oberen Deckfedern schwarz ; die zwei letzten Schwunofedern
haben in mehr oder weniger vollkommenem Zustande einen rost-
braunen Rand, welcher aber im Sommer sehr schmal und licht
wird. Die Weibehen weisslich, ungestrichelt.

Verbreitung. — Bewohnt die nârdlichsten Teile von Europa
und Nord-Amerika und zieht im Winter nach den entsprechen=
den, siidlichen Gegenden.

Volksnamen. — Presura de iarna.

Systematisches. — Zweiundvierzig Exemplare dieser Art lie-
gen mir vor. Eines meiner alten Mănnchen am 1. April 1903 bei
Tunari, Jud. Ilfov erlegt, steht sehon fast vollkommen im Som-
merkleide.

| Eoecbigehi Grâssen- e Piugel- | Sehwanz-| „. Sehnabel-
| und dif Lânge FE ' Tarsus ȘI
| Size | iferenzen ânge ânge linge
| 16.8; ai Maxim. | 48.4 | 42 7.8 24 1.2
| Dad: | Min, | 174 | 107 | 73 1.9 14
ae | Maxim. | 17 A.4 | 7.7 241 1.2
| 10 9 ad. 4 area jo No Aziz aia
Liar]

Vorkommen und Lebensweise — Unregelmissig erscheinender
W intergast, in manchen Jahren aber, besonders in der Dobrogea
in grossen Scharen ; so in den Wintern 1902/3 und 1907/8. Im
W inter 1902/3 erschienen die Ersten schon Mitte November und
wurde das letzte Exemplar, ein altes Mânnchen, am 1. April er-
legt. Die Gebriider Sintenis beobachteten im Winter 1872/3 meh-
rere reinweisse lxemplare auf der Steppe von Kaukadzi, Jud.
Constanța, von welchen ein Stiick erlegt wurde. Comte Allcon
sal einen kleinen Flug in den letzten Tagen des Decembers in
der Dobrogea.

760 BULITINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

V. FAM. ALAUDIDAE.

Die systematische Stellung dieser Familie zwischen den Finken
und Motacilliden ist zweifellos, indem sich dieselbe, teils Erste-
ren, teils Letzteren nihert. Ein grosser Teil der Reprisentanten
dieser Familie, steht in morphologischer Hinsicht den Finken
năher als den Motacilliden, nur ein kleiner Teil derselben ist
Letzteren so ăhnlich, dass dadureh schon vielfach Irrtiimer ent-
standen sind und sogar auch Linne die Piper zur Gattung der
Lerchen zăhlte. Der ausserordentlich grossen Ăhnlichkeit der
Feldlerche (Alauda arvensis) und der Piper (Anthus) ist es zuzu-
sehreiben, dass das Volk diese beiden Arten nicht richtig zu un-
terscheiden vermag und gewohnlich auch ihre Namen verwech-
selt. În biologischer Beziehunz ist die Familie der Lerchen eher
den Motacilliden ăhnlich.

Das wichtigste und auffallendste Merkmal der Lerchenarten be-
steht darin, dass der hintere Teil des Tarsus (plantatarsi) geschil-
dert ist, hierin unterscheiden sie sich ja von allen anderen Sing-
vâgeln. Die Form des Sehnabels ist sehr mannigfaltig, so zB. hat
von den hier vorkommenden Gattungen Luillula den diinnsten,
fast grasmiickenartigen Schnabel; einen etwas krăftigeren besitzt
Alauda, noch krăttiger, etwas gestreckt und abwărts gebogen ist
der Sechnabel von Ptilocorys, sehliesslich am krăftigsten der fin-
lenartige Sehnabel von Melanocorypha. Die Nasenlâcher sind
mit Federborsten bedechkt. Der Fliigel ist spitz und lang; die An-
zahl der Schwingen I. Ordnung betrâgt zehn, ausgenommen
Melanocorypha sibirica und die zur Gattung Otocorys gehârigen
Arten, welche bloss neun Schwingen I. Ordnung besitzen. Die
Schwingen II. Ordnung sind entweder ausserordentlich verlăn-
gert, wobei sie die Schwingen I. Ordnung beinăhe gănzlich be-
decken. (Alauda, Lululla und Ptilocorys), oder sie sind weniger
lang und mehr normal gestaltet. (Otocorys und Melanocorypha),
Das lose Jugendkleid der Lerchenarten ist in der Regel ebenso
star gesprenkelt wie bei den Finkenarten und ebenso wic diese
mausern sie jihrlich nur einmal und zwar im Herbst, im Gegen-
satze zu den Motacilliden, die auch im Frihlipg mausern.

Ihr Gang ist ein leichter, rascher Lauf; sie suchen die Băume

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 161

selten auf. Sie lieben ein freies Terrain, besonders die Ebenen.
Ihre Nahrung besteht im Sommer aus ÎInsekten, im Winter aus
Samen. -Sie sind ohne Ausnahme gute Singer und lassen im
Fluge ihre reizvollen Melodien vernehmen. Sie nisten auf, dem
Boden und legen gewohnlich vier bis sechs weissliche, gelbliche,
lila oder graugefărbte, mit dunklen Flecken dicht gesprenkelte
Eier. Teils sind es Stand- teils Zugvâgel. Es sind hundertz wan-
zis Arten und Formen bekannt, welche zumeist in verschiedenen
Teilen der alten Welt leben, bloss die Gattung Otocorys hat in
der neuen Welt einige Reprăsentanten.. »

OTOCORYS.

BONAPA' TE, NUOVI ANN. SC. NAT. BOL GNA II. P. 407. (1838).

OTOCORYS ALPESTRIS LINNE.

Alauda alpestris, Linne, Syst. Nat. I. p. 289. (1766).

Alauda flava, Gmel., Syst. Nat. I. p. 800. (1788).

Alauda cornuta, Wils., Ann. Orn. I. p. 87. pl. v. f. 4. (lsu8,.

Alauda nivalis,-Pall., Zoogr. Rosso-As. Î. p. 519. (1811).

Eremophila alpestris, (Linn6), > dA

BI cornuta (Wils.) . | it, Sti, leo le TO

Phileremos alpestris, Linne, Brehm, Vog. Deutsehl. p. 313.
(1831).

Otocorys alpestris, Linn6, Bonap., Fauna Ital. Ucc. p. 5.
(1332—41).

Otocorys alpestris Linne,

Otocorys cornuta Wils,

Philerernos striatus,

Phileremos rufiiscens,

Kennzeichen der Art. — Auf jder Seite des Hinterkopfes
stehen einige verlingerte, schmale, schwarze Federn, welche auf-
gestânbt wie zwei Horner aussehen. Stirne und Kehle schwetel-
gelb; ein Streif an dem Ziigel und der Wange, sowie ein hals-
bandartiger Fleck auf der Brust tiefschwarz.

Verbreitung. — Diese ist circumpolar. Sie briitet in Nord-Ame-
rika, Sibirien und im enropaeischem Norden. Im Winter wandert

| Lichtst., Nomencl., p. 38. (1854).

Brehm., Vogelf. p. 22. 1855).

762 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

sie siidlich und geht in Amerika bis nach Virginien, in Asien bis
iu die Tartarei und in Europa bis in die Lănder am schwarzen
Meer.

Systematisches. — Von dieser Lerche konnte ich, da sie fast
jeden Winter in grosser Zahl bei uns erscheint, eine bedeutende
Anzahl untersuchen und liegt mir heute bei Bearbeitung eine
ausgewiăhlte Suite von zweiundvierzig Exemplaren vor. Am Ge-
fieder konnte ich ziemlich bedeutende Variationen nachweisen
und ich will selbe năher besprechen.

1. Das Schwefelgelb der Stirn, der Halsseiten und der Kehle
schwankt von gelblichweiss bis zum gesăttigsten Schwefelgelb,
und zwar begriinden sich diese Unterschiede durchaus nicht in
dem Alter der Vogel, sondern sind individuell, da ich sehr alte
Mânnchen mit gelbliehweisser und auch solche mit intensiv
schwefelgelber Kehle habe.

2. Die mittelsten Sehwanzfedern, welehe normal dunkelbraun
gefărbt sind, mit breiten, rostgelbbraunen Rândern, sind bei ei-
nigen meiner Exemplare gegen das Ende zu breit graubraun ge-
săumt, auch das Weiss auf den beiden ăussersten Schwanzfedern
sehwankt sehr in der Ausdehnung.

3. Der schwarze Ziingelstreifen zieht sich bei manchen Mănn-
chen bis fast an das Brustband heran und ist von diesem nur
durch ein schmales, gelbweisses Feld getrennt.

4. Die Linge der verlăngerten Federn (Ohren) variert von 1.5
bis 2.3.

In manchen Wintern erscheinen sie in grosser Menge und findet
man sie dann, in nach hunderten zăhlenden Fligen. Die Ersten

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 163

erscheinen im November, grâssere Schwărme aber erst im De-
cember und Januar, im Mărz ziehen sie wieder ab. Der friheste
Beobachtungsdatum ist der 3. November 1900, der spăteste der
2. April 1902.

Nahrung. — Die untersuchten Exemplare hatten nur Săme-
reien gefressen.

”) Otocorys alpestris penicillata Gould, konnte ich merkwiir-
digerweise noch nicht nachweisen und beziehen sich alle meine
friiheren Angaben iiber dieselbe auf die typische alpestris; ich
hatte nâhmlich im Anfang die Exemplare bei welchen der
schvarze Ohrenstreif nahe an das Brustband reichte, fir penicil-
lata gehalten.

MELANOCOR YPHA.

BOIE, ISIS 1828. P. 322.
MELANOCORYPHA SIBIRICA GMEL.

Alauda sibirica, Gmel., Syst. Nat. I. p. 799. (1788).

Alauda leucoptera, Pall., Zoogr. Rosso-As. I. p. 515. pl.
XXXIII. f. 2. (1811).

Phileremos sibirica (Gm.) Keys & Blas. Wirb. lur. p. 153.
(1840).

Melanocorypha sibirica (Gm.) Degl. & Gerbe, Orn. Eur. 1. p.
392. (1867).

Pallasia leucoptera (Pall.) Homeyer, Journ. f. Orn. XXI. p.
190. (1873).

Calandrella leucoptera (Pall.) Bogd., B. Cauc. p. 76. (1879).

Kennzeichen der Art. — Schnabel stark, kurz. Die obere Hiălfte
der inneren Armschwingen reinweiss, hiedureh entsteht ein gros-
ser, weisser Fliigelspiegel.

Verbreitung. — Sie bewohnt die siidrussischen Steppen bis
nach Central-Asien hinein und nordwiârts bis zum Jenissei ; im
Winter wandert sie sidwărts und westwâărts und wurde schon
wiederholt in der Turkei, in Italien, in England und allen zwi-
schen liegenden Lândern erlegt.

764 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Systematisches. — Ich besitze aus Rumânien cine Collection
von siebenunddreissig Exemplaren, welche zum Teile aus dem
Winter 1902/3 und 1907/8 stammen.

Vorkommen und Lebensweise. — Ich beobachtete diese Ler-
che nur in den Wintern 1902/3 und 1907/8 und zwar in ziem-
lich bedeutender Anzahl. 1902 wurden mir schon am 3. Decem-
ber zwei, aus einem grossem Schwarm erlegte Minnchen ge-
bracht und von diesem Datum ab, im Ganzen etwa zwanzig
Exemplare erlegt; das lezte Stick am 17. Mărz 1903. Sie hielten
sich gewâhnlich in Fliigen von zwanzig bis dreissig Stiicken aul
Feldern aut, zweimal wurden aber auch grâssere Schwâărme beo-
bachtet. Mit der, zu gleicher Zeit in grosser Zahl anwesenden
berglerchen bildeten sie Sfter gemeinsame Fliige. Interessant ist
es, dass auch ich die Mănnchen in bedeutender Uberzahl consta-
tieren konnte, wie schon friiher Comte Alleon.

Die Gebriider Sintenis bezeiehnen sie als selten und haben sie
in der Dobrogea auf dem Frihjahrszuge unter Kalanderlerehen
erlegt.

Comte All6on sagt: » Wenn hoher Schnee liegt, erscheint sie
in der Dobrogea und in Bulgarien. Die Weibchen sind viel sel-
tener als die Mânnchen«.

Dr. G. V. von Almâăsy schreibt iiber diese Lerche wie folgt:

„Diese schon von den Briidern Sintenis und Comte Allâon fir
die Dobrogea nachgewiesene Lerche sah ich am 26. Mărz 1897
nahe dem Dărfehen Jeni. Chidj în einigen Exemplaren an der
Chauss€e hâchst vertraut ihrer Nahrung nachgehen. Spăter traf
ich sie nur noch einmal am 6. April bei dem Tartarendorf Orta-
Chi5j, wo sich 4 oder 5 auf einem, mit grossen Grasbischeln be-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 765

standenem alten Brachfelde herumtrieben, aber schlecht aushiel-
ten und nach einem auf zu grosse Entfernung abgegebenen
Schusse vollends wegstrichen«.

Nahrung. — Alle untersuchten Măgen enthielten kleine Săme-
reien und griine Getreidespitzen.

MELANOCORYPHA YELTONIENSIS FORST.

Melanocorypha yeltoniensis Forst, Phil. Frans. vii, p. 350.
(1767.)

Melanocorypha veltoniensis Dresser, iv. p. 377. pl. 241.

Melanocor'ypha yeltoniensis Sharpe, Cat. B. Br. Mus. xiii p. 559.

Melanocorypha tartarica, Pall, Reis. R. Reichs ii Anhang p. 707.
(1773.)

Melanocorypha tartarica Gould. B. of. E. iii pl. 161.

Kennzeichen der Art.—Schnabel dick, finkenartig. Die unteren
Fliigeldeckfedern in allen Kleidern schwarz.

Das alte Mănnchen sehwarz, das Weibchen lerchengrau und
dunlkelbraun gefărbt.

Verbreitung. — Die Mohrenlerche bewohnt die Salzsteppen
zwischen der Wolga und dem Irtisch fast das ganze Jahr hindurch
und nur starker Schneefall zwingt sie, ab und zu etwas siidlicher
zu wandern. ji

Von dieser Lerche besitze ich leider kein einziges Belegexemplar,
beobachtete aber am 28. Mirz 1900 unweit Sabangeal, Jud.
Tulcea, drei alte Minnchen und zwei Weibchen, leider ohne die-
selben erlegen zu kânnen.

Am 26. Mirz 1897 beobachtete Dr. G. V. von Almăsy ein altes
Minnchen bei Pascha-Kăzla, Jud. Tulcea.

MELANOCORYPHA CALANDRA LINNE.

Melanocorypha calandra Linne, Syst. Nat. IL. p. 288. (1766.)

Mela nocorypha calandra Naum. iv. p. 127. Taf. 98. fig. 1.

Melanocorypha calandra Gould. B. of. E. iii pl. 162.

Melanocorypha calandra Newton, i. p. 646.

Melanocorypha calandra Dresser, iv. p. 365. pls. 238. fig. 1. 239.
10

166 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINŢIE

Melanocorypha calandra Sharpe, Cat. B. Br. Mus. xiii. p. 551.

Melanocorypha calandra Saunders, p, 258.

Kennzeichen der Art. — Sehnabel aultallend gross, dick, fin-
lenartig. Fligel lang, Schwanzlkurz. An den Seiten des Halses
ein grosser, sechwarzbrauner Fleck; die Spitzen der Schwung-
federn Il. Ordnung weiss.

Verbreitung. — Das Brutgebiet der Kalanderlereche erstreckt
sich von Sid- Frankreich iiber ganz Sid- Europa und Nord-
Atrika, 6stlich bis nach Persien, Turkestan und Afehanistan.

Volksnamen — Ciocârlie de Baragan.

Systematisches.— Unter den, mir vorliecenden fiintundachtzig

“ Kalanderlerchen fallen ein, am 12. December 1902 bei Mamaia,
Jud. Constanţa erlegtes Paar dureh den kurzen Schnabel, so wie
dureh ihren kleinen Wuchs auf. Im Gefieder ist von der typischen
calandra kein Unterschicd zu finden. Bei einem Teil meiner Exem-
plare zieht das Gefieder etwas in's Rostige.

Geschlecht Grossen- a „ Pliugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und ese Liinge Aa A Tarsus a

Vorkommen und Lebensweise. — Die Kalanderlerche ist ein

sehr hăufiger Bewohner der steppenartigen Ebenen im Siidosten
Ruimăniens, sowie der Dobrogea. Sie ist mehr als Strichvogel
als Zuovogel anzusehen, da sie nur in sehr strengen Wintern das
Land verlăsst. Ihr Vorkommen ist ein sehr scharf begrenztes. Im
Winter triftt man oft unglaublich grosse Sclhwirme an; ich sah
solche wiederholt in den Monaten December und Januar in der
Nihe des Meeres.

Fortpflanzungsgeschăit. — In den, beim Vorkommen ansege-
benen Landstrichen ist sie ein sehr hăufiger Brutvogel und ver-
drăngt an manchen Orten die Feldlerche fast vollstăndig. Schon
zeitig im Friihjahr sucht sich jedes Paar die Stelle aus wo die

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 161

Kinderstube aufzeschlagen werden soll, um welche sich zwischen
den Mânnchen arge Kămpfe entspinnen. Das Nest steht auf dm
Erdboden in einer kleinen Vertiefung oder wird selbst eine solche
ausgescharrt ; diese wird mit Halmen, Pferdehaaren ect. weich
ausgelegt. Das Gelege der ersten Brut findet man gewâhnlich
Mitte April und besteht dasselbe aus vier bis fint Eiern; das der
zweiten Mitte Juni aus drei bis vier Eiern. Die Durcehsehnitts-
masse von neununddreissig Eiern sind 24.2Xx17.7**.

Nahrung. — Diese besteht sowohl in Insekten, als auch Să-
mereien. Die Jungen werden in der Regel nur mit Insekten ge-
fittert.

GALERIDA.

BOIE, ISIS 1828. P. 325.
GALERIDA CRISTATA LINNE.

Alauda cristata, Linne, Syst. Nat. I. p. 288. (1766.)

Alauda galerita, Pall. Zoogr. Rosso.-As. I. p. 524. (1811.)

Galerida cristata Linns, Boie, Isis 1828. p. 321.

Alauda chendoola,- Frankl. Proc. Zool. Soc. 1831. p. 119.

Galerida varium, Brehm, Vâg. Doutschl. p. 315. (1831.)

Alauda gulzula (nec. Frankl.) Syles, Proc. Zool. Soc. 1832.
p. 92.

Heterops cristatus (Linn€) Hodgs., Gray's Zool. Misc. p. 84.
(1844.)

Certhilauda chendoola (Frankl.) Blyth. Journ. As. 5. Benp.
XIII. p. 962. (1844.)

Galerita major,

Galerita pagorum, | Brehm, Vogelfang, p. 124. (1855.)

Galerita altirostris, |

Galerita cristata (Linhe) Sharpe, Cat. B. B. Mus. XIII. p. 626.
(1890.)

Galerita cristata cristata, Erlang. Journ. f. Ornith. XLVII.
p. 324. (1899.)

Kennzeiehen der Art. — Lerchengrau. Auf dem Kopf eine
spitze Haube, welche aus schmalen, lancettefârmigen Federn be-
steht; Unterifliigel matt, gelbrâtlich.

168 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Verbreitung.— Bewohnt den westlichen Teil der palăarktischen
Region.

Volksnamen. — Ciocirlie, moţat, Ciocoiu moţat, Păcurar.

Systematisches. — Ich besitze hundertsiebenundvierzig Exem-
plare dieser Art und zwar wurden selbe zu allen Jahreszeiten und
in allen Landesteilen gesammelt. Kein Vogel iindert sein Gefieder
je nach dem Charalkter der Bodenbeschaffenheit so ab, als wie
dieser, die Schutzfirbung demonstrierend. Die ruminischen
Schopflerehen des moldauischen Hiigellandes mit jenen der son-
nendureheliihten Steppen der Dobrogea verglichen, zeigen sehr
bedeutende Unterschiede; die rsteren sind viel diinkler, mehr
braunrot, die Letzteren sehr licht und fahl gefirbt mit viel Licht-
grau, besonders auf den Fliigeldecken. Zwischen diesen gibt es
unterschiedliche Abstufungen und Variationen. Dasselbe gilt auch
vom Schnabel, welcher bald kurz und wenig gebogen, bald sehr
lang und gegen das Ende nach abwărts gebogen ist. Die Vogel
aus den siidâstlichen Landesteilen kânnte man, wiirden nicht so
viele Zwischenfirbungen vorkommen, wohl zu der Form Gale-
rida cristata senegalensis P. L. 5. Miller, reehnen.

Mitte Februar wurde bei Bechet, Jud. Doljiu eine hăchst merk-
wiirdige Schopflerehe, altes Mânnchen, erlegt, welche dem, von
G. Radde in der Ornis Caucasica auf p. 210 als Galerida cristata
isabellina beschriebenen Exemplare fast vollstăndig gleicht. Im
Nachtolvenden die Beschreibung derselben : Der ganze Vogel zeigt
ein hell schamoigelb, an den Federspitzen und besonders den
mittleren Schwanzfedern schmutzigxweiss, an der Kehle und Brust
tritt verschwommen der Flecken hervor. Iris lichtbraungelb.
Beine und Schnabel rotliehgelb, Sehnabellinge 1.6; Tarsus 2.5;
Mittelzehe 2.5; Hinterzehe 2; Kralle 1.1; Aussen- und Innen-
zehe 1.1; Schwanzlinee 5.8 ; Fligellinge 10“.

Gesehleceht a a a ; i
Grossen- : Pliigel- | Sehwanz- Sehnabel-
und : Lănge - EI Tarsus îi
diferenzen - linge lănge lânge
Alter

Maxim. | 19 11.4 Tia 2.5 1.9
30 6 ad. Minim. | 47.9 99 | 6.5 2.3 1.5
Maxim. | 18.3 | 41.2 | 7 2.4 1.8
30, Șlad. Minim. | 47.6 9.6 | 6.3 241 1.5

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 769

Vorkommen und Lebensweise.— Sehr hăufiger Standvogel, Ihr
Aufenthalt sind die Strassenrănder, die unbebauten Flăchen in
der Năhe der Dârfer, sowie Brachfelder. Im Winter schlagen sie
sich âfters in kleine Gesellschaften zusammen und streifen weiter
im Lande herum.

Fortpflanzungsgeschăit. — Btiitet hăufig im Lande. Uber das
Brutgeschăft welches sehr gut beobachtet ist, habe ich nichts
Neues hinzuzufiigen. Die usile Brut machen sie im April, die zweite
im Juni. Das Gelege besteht aus vier bis fint Fiern. Das friheste
Gelege fand im am 2. April 1900. Vierzig von mir gemessene Eier
ergaben im Durehscehnitte: 22.6><16.7; Maximum : 24.5X16.9;
Minimum : 2.141X16"**.

Nahrung. — Diese besteht zum grossten Teile aus Sămereien
aber auch viele Insekten werden von ihr aufgenommen ; dle Jun-
gen fiittern sie fast ausschliesslich mit diesen.

ALAUDA.

LINNE, SYST. NAT. 1. P. 287. (1766).

ŢYP S: ALAUDA ARVENSIS LINNE.
ALAUDA ARVENSIS FLAVESCENS EHMCKE.

Alauda arvensis flavescens, Ehmcke I. f. O. L. 1. p. 151. (1904).

Kennzeichen der Subspecies. — Schnabel blăulichkornfarben,
nur First und Spitze des Untersechnabels dunkel, leicht gebogen.
Die Pefiederung des Oberkopfes hebt sich merklich von dem
ibrigen Gefieder ab und zeigt deutlich dass die Federn schopf-
artig aufgerichtet werden konnen. Federn leicht schwarzbraun
mit gelblichgrauen Rindern, so dass der Kopt von der Stirne aus
streifiz gezeichnet erscheint; vom Schnabel bis zum Ohr ein matt-
gelbweisser Streif. Unterseite weiss, mit leichtem, gelblichen
Anflug, der je nach Alter und Geschlecht mehr oder weniger auf
der Oberbrust leicht dunkel gefleckt ist. Schwanz von der Mitte
mit leichter Abrundung tiefausgeschnitten, jede der âussersten
Schwanzfedern iiber die Hălfte weiss, bei jeder der zweiten nur
Aussenfahne weiss, jede der dritten mit lichtem, weissen Saum ;
Unterschwanzdecken weiss. Oberseite, wie der Kopl, nur im

770 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Naclken heller, weil die gelblichen Federriinder breiter sind. Das
ganze Gefieder sieht wie hellockerfarben iiberpudert aus, beson-
ders bei ganz frischen Bălgen. Fiisse fleischfarben. Iris dun-
kelbraun.

Verbreitung. — Prutvosel in Ruminien und Bulgarien.

Volksnamen. — Ciocirlie, C. de vint, C. de cimp; Ciocirlan.

Systematisches. — Meine rumânische Suite umfasst hundert-
zweiundvierzig Exemplare, von welchen einundachtzig in der
Brutzeit, also vom 15. April bis 15. August erlest wurden, der
Rest verteilt sich auf die iibrigen Monate. Alle diese einundacht-
zig Vogel sind typische fiavescens und habe ich nur zu bemerken
dass die Vâgel des Baragans und der Dobrogea etwas lichter
getârbt sind als jene der Oltenia und der Moldau.

Bei der grossen Verbreitung unserer Feldlerche ist es sicher
dass die Abtrennung von Subspezies zur Notwendigkeit wird,
nur wird man bei der Aufstellung von solchen etwas riguroser
vorgehen miissen als es die meisten Autoren bis jetzt waren,
welche oft auf Grund von einigen wenigen Exemplaren Subspe-
zies aufstellten und dadureh, anstatt zur Klărung dieser Fragen
beizutragen, dieselbe nur noch mehr verwirrt haben. Subspezies
kânnen nur in der Weise aufgestellt werden, wenn man die Brut-
vogel einer Gegend und zwar in grosserer Anzahl in allen Klei-
dern, nicht nur einige Stiicke sammelt und selbe mit solchen,
ebenfalls grossen Suite von Brutvâgeln anderer Lănder vergleicht.

Nach dem heutigen Stande der Wissenschaft kann man von
Subspezies dieser Lerche noch kaum sprechen, da dieselben noch
nicht geniigend studiert sind, ich werde mich also bei Bespre-
chung meiner rumănischen Suite auch nur daraut beschrănken,
die abweichenden Exemplare năher zu besprechen ohne dieselben
dieser oder jener der aufgestellten Formen zuzuzăhlen.

Unter den, am Zuge erlegten Feldlerchen haben wir es sicher
mit mehreren Formen zu tun.

1) Vorziglich im Herbstzug begegnen wir einer kleinen, stark
rostig iiberflogenen Form. Die Unterseite ist hier stark rosteelb,
am stărksten auf der Brust und den Flanken ; die Kehle und Bauch-
mitte, sowie untere Schwanzdeclen rosteelblichweiss. Alle Federn
der Oberseite mit breiten, rostgelben Federrindern, ebensolchen Fe-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 771

derrăndern auch aut den Fluvel- und Schwanztedern. (Diese Form
sieht in der Fărbung ungemein der Lulula arborea âhnlich).

2) Eine zweite Furm zeichnet sich durch mehr erdbraune
Fărbung aus, die Fleckung der Brust und Kehle mehr ver-
schwommen. Unterseite grauweiss.

No. 22. Altes Mânnchen, erlegt am 8. April 1906 bei Ciulniţa,

jud. Ialomiţa, făllt durch die troptenartige Fleckung der
Brust auf; an den Seiten des Halses bilden diese Flecle
zwei dunkle Stellen, ăhnlich wie wir solche bei Calan-
drella brachydactyla finden ; am Oberkorper und Scheitel
dunlelbraun mit graugelben, am Hinterhals mit sechmutzig
celblichweissen Săumen.

Geschlecht | Grâssen- Fligel- | Sehwvanz- Sehnabel-
Form und Lănge Ă Tarsus j
e diterenzen linge lânge linge

| Alter S

1 a Maxim. | 18.5 | 14.7 7.4 2.3 1.3
| 20 6 ad. | Minim. | 46.7 | 10.4 6.8 1.9 1
= 2 Maxim. | 18.2 | 41 7 2.9 1.2
Ei 20 9 aa. || minim. | 166 | 98 | 64 | 15 1
DT | Maxim. | 47 14 74 2.9 1.3
= e O ad.)| Miniro. | 46.5 | 10 6.7 1.9 A

2) 5] Maxim.| 16.9 | 10.5 6.8 2.2 1.2
& (|10 9 ad. $| Minim. | 16.5 Bia | 6 | 19 1
a | Maxim. |. 18.2 | 11.3 7.2 2.4 1.2
z [106 ad.) Mivim. | 46.6 | 10.2 | 66 | 1.8 | 41

= | Maxim. | 18 MA 6.9 2 14
£ || 8 9 ad.)| Minim. | 4645 9.9 6.6 1.8 ]
=z Maxim. | 19 41.8 7.5 2.3 1.3
52| 20 O ad.)| Minim. | 16.6 | 102 | 6.8 1.8 LA
-Ş (

is, Maxim. | 18.4 MA 719) 2.2 4p3
22] 20 9 ad.(| mii | 163 | 9 | 65 | 13 | 1
Vorkommen und Lebensweise. — Dic Feldlerche bewohnt das

ganze Land in gro-ser Zahl, was durch die intensive Landwirt-
schatt bedingt wird, denn iiberall findet sie, ihr zusagende Aulent-
haltsorte. Man kann sie hier zu Lande nicht gut zu den Zugvogeln
rechnen, da selbst in strengen Wintern immer welche zu linden

772 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

sind, wăhrend in milden sich ihre Zahl kaum in den Monaten
December und Januar etwas vermindert. Die Zahl der durch-
ziehenden Feldlerchen ist in beiden Zugzeiten eine sehr grosse,
besonders aber im Herbst; gewohnlich erreicht Mitte October der
Zug seinen Hohepunkt.

Fortpflanzungsgeschăft. — Diese Lerche macht zwei, mitunter
sogar drei Bruten und fand ich frische Eier vom 8. April bis 19.
Juli. Das Gelege besteht aus 4—5, selten 3 und 6 Eiern.

Fiinfzig, von mir gemessene Eier ergeben einen Durchschnitt
von 23Xxx16.5 ; Maximum 25.6Xx16.9; Minimum 2016.22:

Nahrung.— Diese besteht im Friihjahre und Sommer zum gros-
sten Teil aus Insekten, im Herbst und Winter aus Sămereien.

ALANDA ARVENSIS CINEREA EHMCKE.

Alauda arvensis cinerea, Ehmeke, I. f. O. L. 1. p. 149. (1904).

Alauda arvensis armenica (?) Bogdanow, Vâg. d. Cauc. p. 75:
(1879).

Kennzeichen der Subspecies. — Schnabel dunkelhornfarbig, an
den Seiten celblich. Eine grosswiichsige Feldlereche mit merklich
schwindenden gelbbrăunlichen Tinten auf Hals und Brust, mit
schmaler, scharf prononcirter Fleckung, sehr lichter, ja bisweilen
rein weisser und dabei im Centralteile fleclenloser Kehle; Ohren-
cegend von straffen, gelblichgrauen Federn verdeckt, welche sich
von der Umgebune deutlich abhebt ; Unterseite lichterauweiss»
Obereseite dunkelhavannabraun mit breiten graugelblichen Feder-
rândern. Fisse gelblichbraun mit râtlichem Stich. Iris dunkel-
braun.

Verbreitung. — Kaulkasus, Westasien.

Systematisches. — Von dieser Form besitze ich nur fiint im
Lande erlegte Exemplare. Meine Vogel stimmen gut mit den
Kaukasiern meiner Sammlung iiberein. Ein altes Mănnchen zeich-
net sich durch ausnehmend lichte Farben aus, wahrscheinlich
durch hohes Alter bedingt. Die Masse dieser liint Vogel sind
folgende :

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

173

Geschlecht SI 2 E ă
und Se a |5% DATUM UND FUNDORT
Alter = Ss |S=
3 L 92)

Pipera, Jud. Ilfov 16.[11. 1909.

2 ? » tu) 2

Mărculeşti-lalom. 9./I11. 1905.

Pipera-Ilfov. 16./111. 1909.
Tuzla-Const., 12./I11. 1909.

+0+0 0+ O+ O+

|
|
|
|
ad.
ad.
ad.
ad.
ad.

IE UI AI NOILE Ja,

KAUP. NAT. SYST. P. 92. (1829).

TIPUS: LULLULA ARBOREALINNE.

LULLULA ARBOREA FLAVESCENS EHMCKE

Luilula arborea flavescens Ehmeke I. F. O. L. 1. P. 152. (1903.)

Kennzeichen der Subspecies.—kKârper kurz, gedrungen. Schnabel
lang und spitz, dunkelhornfarbig, an den Seiten gelblich. Unter-
seite gelblichweiss, an d=r Kehle und Oberbrust mit dunlkel-
braunen Lăngsflecken; Oberseite sieht in Folge der sehr grossen
dunkelschwarzbraunen Lingsflecken sehr dunkel aus, mit gelb-
lichen bis brăunlichen Federrindern; Ohrendecken rostrâtlich-
braun, ein hel|brauncelber Streit zieht iber die Augen bis zum
Ohr, Biirzel, Schwanzdeckfedern und Oberseite der Schwanz-
federn ungefleckt. Das sanze Gefieder. sieht an frischen Stiiclen
wie mit gelblichem Staub bedeckt aus. Iris dunkelbraun.

Verbreitung. — Rumiânien, Bulyvarien.
Volksnamen. — Ciocirlie, Ciocirlie mică, Ciocirlie fluerătoare
Systematisches. — Meine, aus siebenundtiim/fzig Exemplaren

bestehende Heidelerchensuite verteilt sich aut sechsundzwanzig
Brutvogel und einunddreissig zur Zugzeit erlegte Sticke; von
Letzteren gehoren auch noch neun zu flavescens, wăhrend der
Rest als zur grosswiichsigen typischen arborea zu betrachten sind,

114 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Geschlech

Ș Ea: Grossen- A Fligel- Sehwanz- A na Sehnabel-
E ARE diferenzen i linge ânge ps; lânge
u Maxim. | 15 9.7 5.4 2.2 1.2
E | 15 6 ad Minim. | 44.4 | 9.3 4.7 2 14
240] Maxim. | 14.8 | 9.6 5.2 2.9 1.2
& las 9 aa. Minim. | 44.2 | 92 700 | LA
A Maxim. | 15.5 | 9.8 5.5 2.2 1.3
= ||15 6 aa Minima. | 445 | 9ă | 8 | 94 | 44
E (| Maxim. | 45.3 9.8 5.3 2.0 1.2
> ([15 Pad. j| Minim. | 14.3 9.3 4.7 2 A
Vorkommen und Lebensweise. — Die Heidelerche gehort zu

den hăufigen Sommervâgeln des Landes und besonders zu den
Zugreiten ist sie iiberall zu finden. Sie kommt schon Ende Fe-
bruar an und zieht im October bis November fort.

Fortpflanzungsgeschăft. — Sie briitet sowohl in den Karpathen
als auch in der Dobrogea; sie macht zwei Bruten, im April und
im Juni. Das Gelege besteht aus 4—5 Eiern. Zweiundzwanzig ge-
messene Eier ergeben: Durchsehnitt 20.6>16.3; Minimum
19.4<14.8**.

Nahrung. — Diese besteht zum Teile aus Insekten und zum
Teil aus Sămereien.

CALANDRELLA.

KRAUP 18329.

CALANDRELLA BRACHYDACTYLA LEISL.

Calandrella brachydactyla (Leisl.) Wetter. Annal. III. p. 357.
Tab. XIX. (1814.)

Calandrella brachydactyla, (Naum.) iv. p. 188, Taf. 98. fig. 2.

Calandrella brachydactyla, (Gould.) B. of. E. iii. pl. 163.

Calandrella brachydactyla, (Hewitson,) i. p. 181. pl. XIV. fig. 4.

Calandrella brachydactyla, (Newton), i. p. 637.

Calandrella brachydactyla, (Dresser) iv. p. 341. pl. 235.

Calandrella brachydactyla, (Sharpe), Cat. B. Br. Mus. XIII.
p. 980.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 115

Calandrella brachydactyla, (Taes,) F. O. Sib. O. p. 415.
Calandrella brachydactyla, (Oates) F. Brit. Ind. Birds. îi. p. 397.
Calandrella brachydactyla, (Saunders), p. 255.

Calandrella brachydactyla, (Lilford), iv. p. 9. pl. 5.

Calandrella kollyi, (Temm.) Pt. cot. iii. pl. 305. fig. 1. (1824.)

Calandrella hermonensis, Fristr. P. Z. S. (1864.) p. 434.

Calandrella dukhunensis, (Sykes) P. Z. 5. 1832. p. 93.

Calandrella tibetana, Brooks, Str. F. 1880. p. 488.

Calandrella acutirostris, Hume and Henderson, Lah to Yark.
p. 265. (1873.)

Kennzeichen der Art. — Sehnabel kurz und ziemlich stark ;
Zehen kurz, die hintersten Schwungfedern so lang als die vor-
dersten ; an den Seiten des Halses ein schwarzer Fleck; Haupt-
farbe licht lehmfarbig.

Verbreitung. — Bewohnt Siid- Europa und Nord- Afrika.

Systematisches. — Einundfiinfzig Exemplare liegen mir vor.
Meine Vogel varieren ziemlich stark, sowohl was die Ober- als
auch was die Unterseite betrifit; Erstere ist bei manchen sehr
fahlgelbgrau, bei Anderen wieder mehr rotlichbraun, die Letztere
graugelb bis râtlichgelb angeflogen. Am Interessantesten sind aber
entschieden jene Exemplare welche einen rostroten Oberlkopt ha-
ben ; âhnliche xurden iibrigens auch von Radde im Kaukasus
und Reiser in Bulgarien gefunden.

Geschlecht - E
și Grâssen- h Fligel- | Schwanz- Schnabel-
und dit Lânge E e Tarsus s
Faza : Fi
Alter iferenzen lânge lânge linge
je
|
j

(5 & A | Maxim. 14.7 9.5 7 2 4-9
50 a )| Minim. | 14.3 9 6.4 1.8 0.9
15 0 au | Maxim. | 14.5 9.2 6.8 1.9 1

9 3 ad. Minim. | 44.2 8.8 6.3 1.8 0.8

Vorkommen und Lebensweise.— Das regelmiissige Vorkommen
dieser Art beschrânkt sich nur auf den siidostlichen Teil Rumi-
niens, in den iibrigen Landesteilen gehârt sie zu den seltenen,
zufălligen lrscheinungen. Pesonders hiufig findet man sie auf
den sandigen Hochplateaus in der Niihe des Meeres. Sic ist Zug-

116 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

vogel, welcher im Mărz ankommt und im October wieder ab-
zieht; in den Wintermonaten habe ich diese Art niemals ange-
troflen.

Fortpflanzungsgeschăit — lliufiger Brutvogel am Baragan

und in der Dobrogea. Ich erhielt nur zwei Gelege.

No. 1, gefunden am 4. Mai 1899 bei Peletlia, Jud. Constanţa,
vier Eier frisch. Die Eier sind von gedrungener Form, die
Grundfarbe weiss, iiber und uber mit lehmbraunen Fleck-
en bedeckt.

No. 2, gefunden am 8. Mai 1899 bei Șahmann, Jud. Constanţa,
fiint Eier etwas bebriitet. Form eiformig. Grundfarbe
weiss, mit zahlreichen, in's Rotliche ziehenden, lehmbrau-
nen Schmissen bedeckt.

Die Durchschnittsmasse dieser neun Eier sind 19.8X14.6;

Maximum 21.2><15.2"*.

Nahrung. — Diese besteht je nach der Jahreszeit in Insekten

und Sămereien.

VI. FAM. MOTACILLIDAE

Diese Familie ist den Lerchenarten nahe verwandt; sie glei-
chen sich besonders in der Nistweise, aber auch ăusserlich, wie
z. B. die Piper den Feldlerchen. Die verlăngerten Schwingen II.
Ordnung bilden ein gemeinschaftliches Merkmal beider Familien
andererseits aber năhern sich diese Vogel-den Grasmiicken dadureh
dass sie sich jihrlich zweimal, im Friihjahr und im Herbst
mausern. i

Charaktere. — Der diinne, grasmiickenartige Schnabel, die
Nasenlocher sind nicht mit Federborsten, sondern mit einer, der
Lânge nach oftenen Membrane (operculum) bedeckt; der vordere
Teil des Tarsus ist geschildert, der hintere dagegen glatt; die
Anzahl der primăren Schwingen betrigt neun.

Die Vertreter dieser Familie kommen auf der ganzen Erde vor,
mit Ausnahme der Inseln des stillen Ocean; die Anzalhl der be-
kannten Arten kann aut circa siebzig angesetzt werden.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE viki

ANTHUS.

BECHT. NATURG. DEUTSCHIL. III. P. 704. (1807.)
TYPUS: ANTHUS TRIVALIS (LINNE.)
7 Lă
ANTHUS TRIVALIS LINNE.

Alauda trivialis, Linn6, Syst. Nat. I. p. 283. (1766).

Alauda plumata, P. L. S. Mull., Natursyst., Anh. p. 137. (1776).

Alauda minor, Gmel., Syst. Nat. 1. p. 793. (1788).

Anthus arboreus, Bechst. Naturg. Deutsch. III. p. 706. (1807).

Pipastes arboreus, Kaup., Natiirl. Syst. p. 33. (1829).

“ta ionio iapa, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 325—327.

nthus juncorum, i

Anthus herbarum, (1854);

Anthus agilis, Sykes, Pr. Zool. Soc. 1832. p. 91.

Anthus microrhynchus, Severtz., Ibis, 1883. p. 63.

Kennzeichen der Art. — Oberseite braungrau mit griinlichem
Stich, dunkelbraun gefleckt; an der Brust lieht ockergelb mit
schiwarzbraunen Flecken. Der Nagel der Hinterzehe kiirzer als
diese, halbmondformig oder in den vierten Teil eines Cirlkels ge-
bogen.

Verbreitung. — Der europaische Baumpiper (die westliche
Form) kommt als Brutvogel in Nord- und Mittel- Europa und
in West-Sibirien bis Krasnoyarsk vor und iiberwintert in den
entsprechenden siidlichen Liindern.

_Volksnamen. — Fisă de pădure.

Systematisches. — Von dieser Art liegen mir einundsechzig
Exemplare vor. Ausser den Baumpipern, welche sich in nichts
von den mittel- und vordereuropeischen Vergleichsexemplaren
unterscheiden, kommt hier noch eine ziemlich constante Form
vor, welche sich der ostlichen Form des Anthus trivialis, Anthus
trivialis agilis lerdon schon stark năihert; besonders ein, am 1.
Mai 1904. bei Sintesci erlegtes altes Minnchen ist von meinen
typischen agilis aus dem Amur-Gebiet kaum zu unterscheiden.

Diese Form welche aber doch gar zu kleine Unterschiede von
typischen trivialis zeigt um selbe als Subspezies zu erklăren, be-
sitzt tolpende Charaktere: Der ganze Oberkopt, der Nacken und
der Riicken statt aut griunlichbraungrauem Grunde mit grossen,

718 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

braunschwarzen Lingsflacken — graubraun, mit kleinen, sechma-
len, tahlen, dunkelbraunen Liingsflecken ; Unterriicken und obere
Schwanzdecken einfârbig sraugriin; der gelbliche Anflug an der
Kehle und Oberbrust nur sehr schwach. Ubergiinge von ciner
Form zur anderen kommen olters vor.

Vorkommen und Lebensweise. — Alle Laubwălder des Landes
bewohnt diese Art und zwar iiberall hăufig, sowohl in der Ebene
als auch im Gebirge. Als Zugvogel erscheint er bei uns Ende
Mirz und zieht Anfangs October wieder ab. Im Friihjahr. zieht
der Baumpiper einzeln, im Herbst familienweise. Die Ankunlts-
und Abzugsdaten der Beobachtungsjahre sind tolgende:

1396 Erstes lxemplar — Letztes lxemplar 29./IX.
1397 » » 16./IIL. E) » 4;]X.
1395 _» » — » » —
(1500) » (ii MNE » » —
1900» » DAU > 13038
1901» » (OI » » 25./1X.
41902)» » ra » i] (| Xa
1903» » DI a » 5.|X
1904» » 1 1. JI. » —
1905» » IRAN i 3.]X
1906» » 20. III , —
1907 > » 22. JI. » » 3.]X
1908» » 77| 9 | 3.JX
19092 2) 24. [Il » » —
Fortpflanzungsgeschăit. — Er briitet hiufig in allen Laub-

walduncen. Das, aus vier bis fiinf, selten aus sechs Biern beste-
hende Gelege findet man in der Regel zwischen dem 8. und 20.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 119

Mai, das der zweiten Brut, Ende Juni oder Anfangs Juli. Die

fiinfziz gemessencn Eier ergeben einen Durehschnitt von

19.8><14.9: Maximum 21.3x15.2; Minimum 19Xxx13.7"*.
Nahrung. — Dicse besteht aussehliesslich aus Insekten. |

ANTHUS PRATENSIS (LINNE)

Alauda pratensis, Linne, Syst. Nat. |. p. 257. (1766).

Anthus sepiarius, Vieill. N. Diet. d'Hist. Nat. XXVI. p. 486.
(1818).

Anthus pratensis (Linn6), Bechst. Naturg. Deutschl. III p. 732.
(1807).

Spipola pratensis (Linn€), Leach. Syst. C. Mamm. etc. Br. Mus
p. 21. (1816).

Leimoniptera pratensis, Kaup, Natiirl. Syst. p. 39. (1829).

Anthus stagnatilis |

Anthus danicus

Anthus pratorum

Anthus palustris

„a 5 An | Brehm. Vâg. Deutsehl. p. 332—339,

Anthus musicus (2)

Anthus virescens

Anthusichtensteinii

Anthus desertorum

Anthus montanellus )

Anthus tristis, Bailly, Mem. S. d'Emul, Abbeville p. 14. (1833).

Anthus communis, Blyth. White's N. H. Selborne p. 261 (1850). .

Anthus intermedius, S-vertz., Ibis, 1376 p. 179.

Kennzeichen der Art. — Oberseite bis aut den unoelleckten
Biirzel griinlicholivenbraun, braunschwarz gefleckt ; an der Brust
licht rostgelb, mit braunschwarzen Flecken. De Nagel der Hin-
terzehe nur wenig gebogen, linger als diese.

Verbreitung. — Der Wiesenpiper ist Brutvogel in Nord- und
Mittel-Europa, vom Atlantischen Ocean (Island) bis zum Ural;
in; Deutschland bleiben eimge im Winter, in Siid-Frankreich und
England ist er Standvogel, in Spanien, Italien, Griechenland,

780 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Klein-Asien, Palăstina und Nord-Afrika ist er Wintergast, nur
einige bleiben als Brutvogel dort.

Volksnamen. — Fisă de luncă.

Systematisches. — Von dieser Art konnte ich weit iiber hun-
dert rumâniseche Exemplare untersuchen. Sehr alte Mânnchen
haben im Friihjahr einen râtlichen Anflug an den Ziigeln und
der Kehle. Im Ubrigen habe ich nur noch zu bemerlken dass sich
die im Lande briitenden Vogel durch starken gelblichen Anflug
der Unterseite auszeichnen.

Geschleeht SN ai E tu
iad Dias zi k sale Sia ace aaa Sehual
(Apa diferenz, linge linge lânge
Maxim. 16 8.2 6.7 9.1 1.2
15 Gad. . Minim. | 14.9 7.4 6.2 1.9 14
A ț | Maxim. 15.8 8 6.4 Dual cul
15 9 ad. 3 Minim. | 149 | 73 | 64 ine had

Vorkommen und Lebensweise.— Besonders am Herbsizuge ein
hăufiger Vogel, weniger am Friihjahrszuge; als Brutvogel selten.
Gegen Kilte ist er viel weniger empfindlich als die anderen Piper
und erscheint bei uns schon Anfang Mărz und bleibt bis Ende
October. În milden Wintern bleiben aber viele von diesen Vogeln
ganz da.

1897. Erstes Exemplar am 10./Ill.; Durehzug der Hauptmasse
vom 1.—19./X.; în kleinen Trupps bis 24. X.; letztes Exemplar
am 5./XI.

1898. Erstes Exemplar am 1.JIll. ; viele zwischen dem
10.—17.|Il. Durehzug der Hauptmasse vom 25./1X.—15.X.;
vereinzelnte bis Mitte November. Zwei Stick am 27./XI.; Ein
Stick am 8.JXĂII.; Vier Stick am 11./XII.

1899. Erstes Exemplar am 25./11; Hauptdurehzug Mitte Mărz.
Beginn des Herbstzuges Ende September, stărkste Zugtage 1., 2.,
3. und 4. October. Letztes Exemplar am. 1./XII.

1900. Erstes Exemplar am 3./IIl. Beginn des Herbstzuges Ende.
September und bis October andauernd. Letzte Exemplare am 10.,
18.,19., 27. und 30.]XI. und 8., 15. und 19./XII.

BULETINUL SOCIEPAŢII DE ŞTIINŢE 781

1901. Erstes Exemplar am 7./Ill.

1902. Erstes Exemplar am L./Ill.; Hauptdurehzug vom
14.—23./1l.; im Herbst vom 3.—21./X.; letzte Stiicke am 3.,
6., 7., 8. und 18./XI. und 7./XIL.

1903. Ankunft am 13./IIL.; Herbstdurchzug vom 29./1X. bis
20./X.; Einzelne bis Mitte November.

1904. Ankunft am 11./IIl.; letzte Stiicke am 10./XII.

1905. Erstes Exemplar 8./IIl. Viele am 16., 17. und 18./IIl.;
Hauptdurchzug im Herbst Anfang October. Vereinzelnte bis zum
10./XI.

1906. Erstes Exemplar am 10./Ill. Viele am 14., 15., 17. und
15. Mărz. Herbstdurehzug vom 30./1X. bis 15. October; Einzelne
im November und December.

1907. Ankuntt Mitte Mărz; Hauptzug vom 16—28. Mărz.

1908. Erstes Exemplar am 12.JIIl.

1909. Ankunit Mitte Mărz; Hauptzug vom 20./I11.—7./1V.

Fortpflanzungsgeschâtt.— Regelmăssiger aber nicht individuen-
reicher Brutvogel. Frische Gelege gefunden am 25./IV., 28.]1V.
und 1/V. Gemessen wurden nur vierzehn Eier. Durchsehnitt
18.8Xx14.2; Maximum 19.5>14.5; Minimum 17.6>x13.2"».

Nahrung.—Diese besteht fast ausschliesslich in Insekten und
kleinen Muscheln, bei Wintervâgeln aber auch aus kleinen Sime-
reien.

ANTHUS PRATENSIS CERVINUS PALL.

Motacilla cervina, Pall., Zoogr. Rosso-As. p. 511. (1811).

Anthus cicilli, And., Deser. d. PEgypte p. 360.pl.5£. 6.(1328).

Anthus pratensis nubicus, Hempr. & Ehrb., Symb. Phys. fol.
dd. (1828).

Anthus rufogularis, Brehm, Vog. Deutsch, p. 340. (1831).

Anthus pratensis rufogularis, Schleg, Rev. Crit. p. XXXVI.
(1840).

Anthus rufosuperciliaris, Blyth, Journ. As. Soc. Beng. 1860.
p. 105.

Anthus thermophillus, Shwinhoe, Ibis 15360, p. 55.

Anthus japonicus, Shwinhoe, Ibis 1861, p. 333.

An!hus ruficollis, Heugl. Orn. N. O. Afr. |. p. 323. (18069).

ÎI

182 BULETINUL SOCIEVAȚIL DE STIINŢE

Kennzeichen der Subspecies. —Oberseite griinlichgrau ins Rost-
farbige, mit braunschwarzen Schaltflecken vom Kopf bis auf die
oberen Schwanzdecken. Die vier ersten Schwungfedern bilden die
Fligelspitze. Der Nagel der Hinterzehe ist sechwach gebogen und
lănger als die Zehe..

Die alten Mânnchen rostrot auf Vorderhals und Brust; die
Weibchen rostrot am Vorderhalse. Die Jungen unten rostgelblich-
Weiss.

Verbreitung. — bBewohnt im Sommer den Norden der alten,
Welt, seine Winterquartiere liegen in Aegypten, Nubien und A-
bessinien.

Vollksnamen.—Fisă roșie.

Systematisches.—Ich scheue mich durehaus nicht den rotkeh-
ligen Pieper terziir zu benennen, da zwischen demselben und dem
typischen pratensis keine grâsseren Unterschiede bestehen als z. B.
sp. zwischen Budytes flavus und ihren Formen und schliesse ich
mich ganz und voll der Ansicht W. Blasius sen. an, dass es trotz
der grossen Abweichung in der Fărbung der Unterseite der Alten,
einer exacten zoologischen Auflassung am angemessensten ist,
beide Formen als Glieder ein und derselben Art anzusehen.

Vor mir liegen dreiundfiinzig, im Lande erlegte rotkellige Pie-
per, darunter befinden sich aber nur elf alte Minnchen im Friih-
jahrskleide. Die Rostfarbe der Kehle variert in der Intensivitiăt
ziemlich bedeutend und habe ich alte Mânnchen mit mehr braun-
rostfarbener und andere mit mehr rostrotlicher Kehle. Am Inte-
ressantesten sind wohl zwei Exemplare, leider ohne Geschlechtan-
gabe, welche aut der Unterseite eine ungemein starke Fleckung
aufweisen, welche sich iiber sie ganz erstreckt, wihrend das Eine
eine normale gelblichweisse Grundfarbe hat, ist diese bei dem
/weiten intensiv rostgelb.

| : | ra |

asi Mari (| | Maxim. | 15.5 10 637| pia |
| 361 | Minim. | 144 8.8 ;|.:6.3 |. .2 Tal
| 15 9 | | Maxim. | 15.92 9.8 6.3 |0NRORI | 44.3
| ada | | Minim. | 13.9 8.7 6 | 4 |PRRTA |
| |

BULETINUL SUCIETAŢII DE ŞTIINŢE 133

Vorkommen und Lebenweise.— Der rotkehlige Pieper gehârt zu
den sehr hăufigen Durcehziiglern des Landes und zwar findet man
in am Frihjahrszuge mehr în der Năhe des Meeresstrandes auf
den Lagunen, im Herbst aber iiberall auf allen Ebenen, mit Vor-
liebe in den grossen Gemiisegărten. Uber den Zug liegen mir
folgende Aufzeichnungen vor:

1397 Erstes Exemplar 15./1V.; Hauptdurehzug am 27. und
30./1V.; letztes Exemplar am 10./V.; Im Herbst erstes Exemplar
am 15./IX.

1895. Im Herbst erstes Exemplar am 21./1X.; Hauptdurchzug
vom 25./IX. bis 5./X.; letztes Exemplar am 16./X.

1899. Erstes Exemplar am 20./1V. Im Herbst vom 19./[X. bis
10./X.

1909. Erstes Exemplar 19./1V. Im Herbst 22./IX.; Haupt-
durchzug vom 25./IX. bis 2./X.,; letztes Exemplar am 1./XI.

1901. Im Herbst erstes Exemplar am 20./1X.; letztes am 17./X.

1902. Erstes Exemplar am 12./1V.; Hauptdurchzug am 29.
30./1V. und 1./V.; letztes Exemplar am 17./V. Im Herbst, von
Mitte September bis Mitte October in grosser Zahl, so dass ein
Bu carester Raubjiger neununddreissig Stiick in 'einem Tag er-
legen konnte.

1903. Erstes Exemplar am 20./IV.; am 1.2. und 3./V. einige.
Im Herbst vom 22. IN.—1./ XI. beobachtet.

1904. Erstes Exemplar am 24./IV. Im Herbst vom 20./1X. bis
16./X. beobachtet.

1905. Erstes Exemplar am 25./1V.; Hauptdurchzug am 28.
29. 30./1V. und 1./V. Im Herbst erstes Exemplar am 12./[X.;
Hauptmassen Ende September und Anfang October; letztes
Exemplar am 19./X.

1306. Ewstes Exemplar am 29./1V. Im Herbst vom 18./1V. bis
11./X. beobachtet.

1907. Erstes Exemplar am 25./1V. ; letztes am 14.| V. Im Herbst
erstes Stick am 16./1X.; Hauptdurchzug am 20./1X. bis 3./X.;
letztes am 14./X.

1905. Erstes Exemplar am 12./1V.; letztes am 5./V.; Im
Herbst vom 16./1X. bis 20.]X.

1909. Erstes Exemplar am 28./1V.

184 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

ANTHUS CAMPESTRIS LINNE.

Alauda campestris, Linn6, Syst. Nat. I. p. 288. (1766).
Alauda mosellana, Gmel., Syst. Nat. 1. p. 794%. (1788).
Motacilla maculata,
Motacilla massiliensis,
Anthus campestris (Linn€), Bechst.. Naturg. Deutschl. III. p. 722.
(1807).
Anthus grandior, Pallas, Zoogr. Rosso-As. I. p. 525. (1811).
Anthus rufescens, Temm., Man d'Orn. 1. p. 267. (1820).
Anthus brachycentrus, Hempr. & Ehrb., Symb. Phys. fol. dd.
(1828).
au Ro e Biclirae iVae uDeui orale ao a Ea
nthus subarquatus,;
Anthus flavescens, | (isa
Agrodroma rufula, Jerd., Madr. Journ. XI. p. 34. (1840).
Corydalla vierthaleri,
Corydalla gracilis,
Corydalla striata,
Corydalla arvensis, Brehm, Naumannia, v. p. 79.
Corydalla septentrionalis, (1855). -
Corydalla arenaria,
Kennzeichein der Art.— Die oberen Teile licht gelblichgrau,
mit wenigen undeutlichen dunklen Flecken; die unteren Teile
triibe gelbweiss, an den Seiten der Oberbrust nur mit einzelnen,
dunkelgrauen Fleckchen. Die îusserste Schwanzfeder hat einen
weissen Sehaft und Aussenfahne, desgleichen von der Spitze her-
auf einen sehr grossen, gelbweiszen Keilfleck ; die Zweite einen
ăhnlichen, aber viel kleineren und einen dunkelbraunen Schaft.
Der Nagel der Hinterzehe gross und nur fach gebogen.
Verbreitung. — Mittel-Europa, die mediterrane Sub-hegion
und Central-Asien; im Winter zieht er in die entsprechenden
siidlicheren Lănder.
Volsknamen. — Fisă de cimp.
Systematisches. — Meine Suite enthilt einundfiinfzig Exem-
plare. Sehr alte Miinnchen verlieren die Kropf- und Brustileckung
fast vollstindig. Hoechst merkwiirdig gefărbt ist ein, am 10. Sep-

| Gmel., Syst. Nat. I. p. 965. (1788).

Brehm, Vogelf. p. 137—138. (1855).

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 185

tember.1905 bei Pantelimon, Jud. Ilfov erlegtes Mănnchen. Die
Unterseite ist rotliehweiss, am Kropf und in den Flanken stark
in weinrotlich ziehend. Kehle und alle lichten Koptpartien stark
gelb iiberflogen. Die Federrânder der Fligel und Fliigeldeckfe-
dern, so wie des Schwanzes sehr breit und von rostgelber Farbe.

|
| Des blecRE | Srossen- | __ Flugel- | Sehwanz- SENEI
und | Lănge i, E Tarsus 3
diferenzen,| lânge lânge - lănge
Alter | > 3
P- Fă | Maxim. | 18.2 | 9.4 7.6 2.6 2
15 O a | Minim. | 17.2 | 8.4 7 2.4 1.3
5 9 | Maxim. | 17.3 9.2 1/9) 2.6 1.8
| 15 9 aa. | Minim. | 16.9 | 8.3 68 | 24 1.3
) | | |
Vorkommen und Lebensweise. — Ein hăufiger Vogel an allen

fiir ihn passenden Ortlichkeiten. Er ist Zugvogel und kommit,
Mitte April an und zieht Ende September wieder ab.
Von An- und Abzugsdaten konnte ich ermitteln :
1897 Erstes Exemplar Letztes Exemplar 1./X.

1 398 » » 4708. » » ==
1899 » > se. DAE 519
1900» zau) 440 /AYA tea 2 995)
1904» ; IRI IE 3 003) x
1902» » 15. Ț1V. » » 3.[X.
1903» SAO NI 009) ae:
1904 » ; SN : Bă
1905 » e Au lEVu/ oi - 3. )XI
4906 « î AG Ie ie 7 80./1X:
1907 » » Za 2 2 3./X.
1908» > 48. [IV. a Sl 6/34
1909» 0 A6INi o , zi

Fortpflanzungsgeschâăit. —Hiufiger Brutvogel im ganzen Lande
besonders în der Dobrogea. Das, aus vier bis fiinf, selten aus
sechs Eiern bestehende Gelege wird in der Regel in der zweiten,
Hâlfte Mai gefunden, das friiheste Gelege fand ich am 19. Mai
1901. Di» achtundzwanzig germessenen Eier ergeben einen Durch-
schnitt von 21.2Xx15.3"”.

Nahrung. — Insekten aller Art.

736 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

ANTHUS SPIPOLETTA LINNE.

Alauda spipoletta (error), Linne, Syst. Nat. IL. p. 285. (1766).
Anthus aquaticus, Bechst., Naturg. Deutschl. III. p. 745. (1807).
Anthus montanus, Koch, Syst. baier. Zool. I, p. 179. (1515).
Anthus contellii, And., Descr. Egvpte p. 360. pl. 5 f. 5. (1828).
Anthus alpinus, |
Anthus hiemalis, |
Anthus orientalis, Brehm, Vogelfang p. 138. (1855).
Anthus major,
Anthus minor
Kennzeichen der Art. — Oberseite olivengrau oder braungrau
mit verschwommenen grausechwarzen Fleclken. Die Sclhwuns-
und Schwanzfedern haben rostfahle Kanten. Die erste Schwanz- .
feder hat einen weissen Keilfleck aut der Innenfahne, der fast die
Federmitte erreicht, einen kleinen weissen Spitzenfleck auf der
Innenfahne der Zweiten. Fiisse dunkel castanienbraun. Der Nagel
der Hinterzehe viel lănger als diese und ziemlich starlk gebogen.

Im Sommer. — Die kehle und Brust ist râtlich, die Unterseite
ungefleckt.

Im Winter.—Die Unterseite gelblichweiss, am Vorderhalse und
aut der Brust dunlkel cefleckt.

Verbreitung. — Bewohnt Siid-Europa und Central-Asien und
wandert im Winter bis în die mediterrane Subregion und nach
Indien.

Volksnamen. — Fisă de munte.

Systematisches.— Von diezer Art wurden einundăreissig Exem-
plare vesammelt und zwar zwanzig Vogel im Fiiihjahrskleide
und elf im Winterkleide. Prazăk trennt în seiner Arbeit Materia-
lien zu einer Ornis Ost-Galiziens IL. F. O. XNLV. 1897 die Kar-
pathenvogel als Subspezies unter dem Namen Anthus spipoletta
reichenowi ab und gibt als Unterscheidungsmerkmale an, dass
die Vogel geringere Grosse, mehr braunen Charakter der Riicken-
fărbune und lichtere Fiisse haben. Im Sommer soll die Oberseite
keine Spur von ascherau oder griimerav haben, sondern eine
dunkel rostbraune Firbung mit undeutlichen Scehaftstrichen be-
sitzen. Bei Besprechung der Prazakschen Arbeit im Ornith. Jahrb,

Brehm, Vog. Deutschl. p. 329. (1831).

Brehm, Naumannia, v. p. 79. (1855).

—

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 78

N. p. 115 zieht schon von Tschusi diese Form in Frage auf Grund
von sechzehn Exemplaren seiner Sammlung, welche von A. Kocyan
in der Tatra gesammelt wurden und schreibt iiber dieselben ;
»Wenn wir auch zugeben dass diese Vogel einen etwas brăun-.
licheren Ton, im Vereleiche zu denen der Alpen besitzen, so ist
die Anoabe beziiglich des Fehlens der grauen Kopt- und Hals-
partien im Friihjahrskleide bei unseren Stiicken unzutreitend.

Meine W asserpieper stimmen mit den Tatravogeln gut iiberein
und untersecheiden sich also von den typischen Alpenvăgeln nur
durch die etwas brăunlicher gefărbten Riicken; auch was die
Grâsse anbelangt kann ich nicht finden dass die Karpathenvâgel
kleiner sein sollten als wie Exemplare aus den Alpen.

Die Masse von vierzehn von mir gemessenen Exemplaren aus
. den Karpathen folgen hier :

Vorkommen und Lebensweise.— Kommt im Sommer aut allen
Alpentrilten der Karpathen vor. Am Durchzug im April und
October erscheint er auch in der Ebene. Der grosste Teil der
W asserpieper zieht im Winter fort, cin Teil bleibt aber regelmis-
sig bei uns und halten sich an den warmen Quellen und ollenen
Gewissern der Ebene auf.

758 BULITINUL SOCIIEVAȚIL DIE STIINȚE

Fortpflanzungsgeschăit. — Regelmiissioer, stellenweise sogar
hăufiger Brutvogel aller hohen Lagen der Karpathen.

Nahrung. — Die untersuchten Exemplare hatten nur Insekten-
iberreste im Magen.

MOTACILLA.

LINNE, SYST. NAT. I, P. 328. (1766).
TYPUS : MOTACILLA ALBA LINNE.
MOTACILLA ALBA LINNE.

Motacilla alba Linne, Syst. Nat. 1. p. 331. (1766).
Motacilla cinerea, Gmel., Syst. Nat. I. p. 961. (1788).
Motacilla albeola, Pall., Zoogr. Rosso. As. IL. p. 506. (1811).
Motacilla septentrionalis, |Be i E
Motacilla sylvestris, rehm, Vog. Deutschl. p. 347 —348.
Motacilla brachyrhynehos, (da)
Motacilla gularis, Swains, B. W. Afr. IL. p. 38. (1837).
Motacilla fasciota,
Motacilla cervicalis,
Motacilla major, Brehm, Naumannia, v. p. 280. (1885).
Kennzeichen der Art. — Oberseite aschgrau, Biirzel schwarz-
grau ; die zwei ăussersten Schwanzfedern grosstenteils weiss; die
ganze Unterseite, mit Ausnahme der schwarzen Kehle weiss ; die
Schwingen aussen sehwarz, mit sehmalen weissen Săumen ; die
letzten Schwingen und oberen Fligeldeckfedern schwarz, mit
breiten weissen Săumen.
Verbreitung.—Bewohnt den westlichen Teil der palăarktischen
Zone, im Winter die entspreehenden siidlichen Lânder.
Volsknamen. — Codobatură, C.albă, Cutrubatură,. Codobate-
lei, Coţobaie, Biţioare, Rindunica-Domnului, Jumătate de pasăre.
Systematisches. — Von der grossen Anzahl von weissen Bach-
stelzen welche ich im Laufe der Jahre zu untersuchen Gelegen-
heit hatte, liect heute eine auseewăhlte Suite von hundertsieh-
zehn Stiieken vor mir, welche mir zu mancherlei Bemerkungen
Anlass gibt. Die hiesigen Brutvâgel besitzen stets viel Weiss auf
den Fliigeldecken, der Ricken ist gewohnlich licht perlgrau und

| Brehm, Vogelfang p. 143. (1855).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 739

das Sehwarz der Kehle und des Oberkopfes sehr ausgebreitet.
Unter den Durcehziiglern im Mărz fallen mir Vogel auf, welche
der Motacilla alba ocularis Swinhce sehr nahe stehen, bei diesen
sind die Fliigeldeclken und Schulterfedern noch mehr weiss als
bei unseren Brutvogeln und iiberhaupt die ganze Firbung sehr
almlich mit Voseln dieser Form, von welcher ich mehrere von
W. Schliter bezogene, aus Sirax Persien stammende, vergleichen
lkonnte.

iii | Gossen- | Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und iz |Ninânse a iese i Tarsus :
Alter [diterenzen | Limse linge linge
Pia, i | Maxim.| 19.8 | 95 | 9.4 | 2.4 1.4
NO 4 | -Minira. 19 9 oul 2.3 1.2
006 NR | Maxim. | 19.3 9.4 9.3 2.4 1.4
| 25 9 al. ) | Minim, 18.9 3.8 3.8 2.2 alcal

Vorkommen und Lebensweise. — Die weisse Bachstelze gehârt
za den sehr hăufigen Voceln des Landes. Kommt Ende Februar
oder Anfang Mărz an, Ende September beginnt der Abzug wel-
cher sich bis Ende November ausdehnt.

1897. Erstes Exemplar 27.|1l., Hauptdurehzug vom 10.-16.JIlL.,
stiirkster Zugtag der 14.]IIL., wo tausende Bachstelzen alle Acker-
felder fărmlich bedeckten. Schon am 21./1X. begann die Zahl der
heimischen Bachstelzen Zuwachs zu bekommen, am 5.]X. schon
viele ; stirkste Zugtage vom 8.-14.]X., viele noch bis 21./X., dann
nur noch einzelne oder imn kleineren Verbinden bis 1.JXĂI. 8. 4
Stuck; 9. 2 Stuck; 10. 7 Stick; 16.[XI. 1 Stiiek; 10.]XII-
4 Stiick.

1398, Erstes Exemplar 1./IL. Hauptdurehzug vom 9.-15.]11.,
stâirkste Zuctage am 11. 42. und 13./IIL.; Ende September Be-
vinn des Herbstzuges, stirkste Zugtave vom 1.-10.]X., viele noch
bis Ende des Monats. Einzelne bis Mitte November.

1599. Erstes Exemplar 3./1L. ; auptdurelhizug vom 12,-20.]UlL.,
Hauptdurehzug im Herbst vom 10.- 15.]X.; letztes Stiick am
141.[XI.

799 BULETINUL SOCIIETAȚII DE STIINȚE

1900. Erstes Exemplar 26./IL.; Hauptzugstage 14.-25./IlL ;
im Herbst 5.-14 |X.; letztes Stick am 17./XI.

1901. Erstes Exemplar 13.JIlL.; Hauptzugtage vom 17.-29./1I1.,
im lerbst 3.-14./X.; letztes Stiick am 3./XI.

1902. Erstes Exemplar 10./IIL.; Hauaptzuctage vom 16.-25.JIll.,
besonders am 20. geanz unglaubliche Mengen, im Herbst die
meisten zwischen dem 3. und 10./X.; die Letzten am 20.]XI.

1903. Evstes Exemplar 27./IL., dann in kleinen Trupps bis
14.JI1L., von diesem Datum an bis 23./IIl., Hauptdurehzug im
Herbst, Beginn des Zuges am 29./IX. mit den stirksten Zugtagen
am 7. 8, und 9./X.; letztes Exemplar am 11./NII. 1904. Erstes
Exemplar 13./1l., Hauptzugtage vom 16.-25.JIIl., im Herbst
vom 5.-10./X., letztes Exemplar am 29./X.

1905. Erstes Exemplar 2./IIL.; Hauptzugtage vom 14.-20./II.,
im lerbst Mitte October; letztes Exemplar am 15./XI.

1906. Erstes Exemplar 2./IIl., Hauptzug vom 12.-21./III.
Hauptdurehzug im Herbst, 3.-20. Einzelne beobachtet am 3. 7.
3. 9. 13. 18./X[., drei junge Vogel am 10./XII.

1907. Erstes Exemplar am 9./IIl., MHauptzugtage vom
16.-27.]Ill.; im Herbst 3.-15.]X., die Letzten am 7./XI.

1908. Erstes Exemplar am 12./II1., letztes am 3./NI.

1909. Erstes Exemplar am 14./II1.; Hauptdurehzug vom
17.-28.]Ill.

Fortpflanzungsgeschătt.— Hăufiger Brutvogel, sowohlin den Ge-
Dirgsgegenden als auch in der Ebene. Das (elege der ersten Brut,
welches aus fimnf bis sieben Eiern besteht, findet man în der Re-
gel Ende April, das der zweiten Brut, nur drei bis fiint Rier, im
Juni. Das friiheste Gelege erhielt ich am 185. April 1903, beste-
hend aus sechs Eiern, das spiiteste am 8. Juli 1901 nur mit vier
Eicrn. Die beiden Gatten halten sehr treu zusammen. Die Begat-
tung beobachtete ich Mitte April und tritt das Mănnchen das Weib-
chen meist zehnmal; cinmal beobachtete ich aber auch fintzehn-
măliges Treten.

Die Masse von einundsechzig kiern sind folgende: Dureh-
schnitt 20.3 xx 14.9; Maximum: 21.3><16.4; Minimum
18.154 4.555:

Nahrung. — iese besteht ausschliesslich aus Insekten.

PULETPINUL SOCIEPAȚII DE STIINȚI 791

CALOBATES.

KRAUP, NATUREL.. SYST., P. 33. (1829).-

TIPUS : COLOBATES MELANOPE (PALL).
CALOBATES MELANOPE (PALL).

Motacilla melanope, Pall. Reis, Russ. Reichs. III. App. p. 696.
(1776).

Motacilla boarula, Linne, Mant. p. 527. (1771).

Motacilla tsehutsensis, Gmel, Syst. Nat. I. p. 962. (1788).

Motacilla sulphurea Bechst. Naturg. Deutschl. It. p. 459.(1897).

Motacilla cinerea, Leach, Syst. Cal. Mamm. etc. B. M.p. 22.
(1816).

Motacilla bistrigata, Raffl., Trans. Linn. Soc. XIII. p. 312.
(1320).

Colobates sulphurea (Bechst.), Kaup. Natiirl. Syst. p. 33. (1329).

Motacilla montium, Brehm, Văg. Deutschl. p. 345. (1831).

Motacilla rivalis, Brehm, Vogelfang, p. 143. (1855).

Pallermera robusta, Prehm, Naumannia, v. 280. (1855).

Motacilla lindermyeri, Brehm, in Linderm. Vâg. Griechenl. p. 32.
(15360).

Budytes nov-guinexw A. B. Mey. Isis, ÎS a (1875).

Kennzeichen der Art.— Riicken ascherau, Biirzel gelbgeriin, die
Unterseite, mit Ausnahme der schwarzen Kehle citronengelb. Ii
Herbstkleid felilt die schwarze kelle. Der Scliwanz aultallend lang..

Verbreitung. — Bewohnt die paliarktische Zone.
Volksnamen. — Codobatura, C. vânătă, C. cenușie, C. sură.
Systematisches. — Meinc, aus dreiunddreissig rumiinischein

Vogeln bestehende Suite gibt mir zu keinerlei Bemerkungen An-
ass und ist die Fârbuno bei dieser Art sehr constant.

E A (possen- Vlizel- Sehwanz- Sehnabel-
und Lian ge Vawsul
«di ferenzen line line line
| + | $ | Maxi. | 9] 5.5 | 11.2 | 2 4
| FT Sr RU |

0 2%) Minim. | 19.5 8.3 | e 5 40 ua) 1.2
|) 2 ad. ) | Maxim. 21) S.4 | |] 2 1.3
? 1 Minim. 19 BD [9] 1,9 1,2

792 BULETINUL SOCIEPAȚII DE ȘTIINȚE

Vorkommen und Lebensweise. — Sie bowohnt die klaren
Gebirgsbiiche der Karpathen und erscheint nur vom October bis
Mirz an den Gewiăssern der Ebene; der grosste Teil zieht Ende
October siidlich und nur ein kleinerer Teil iiberwintert bei uns.

Fortpflanzungsgeschăit. — Hiiufiger Brutvogel der Karpathen.

Je nach der Witterung findet man das, aus fiinf bis sechs
Eiern bestehende Gelege der ersten Brut in den letzten Mărzta-
gen, sicher aber Anfang April, das der zweiten Brut, welches in
der Regel nur aus vier Eiern besteht, in der zweiten Hălfte Juni.
Das friiheste Gelege erhielt ich aus Tazlau am 29. Mărz 1900 zu
fiint Eiern, das spiteste, ebenfalls von dort, am 1. Juli 1901. zu
drei Eiern. Unter den gesammelten Gelegen zeichnet sich beson-
ders eines aus, welches auf gelblichgrauem Grunde grosse dun-
kelgraubraune Fleclken besitzt, welche mit der Grundfarbe nicht

„wie normal, versehwimmen, sondern deutlich abgegrenzt sind.
Die Masse von siebenundzwanzig Eiern ergeben im Durcehsehnitt
19.6Xx14.5**.

Nahrung. — Diese besteht nur aus Insekten.

BUDYTES

CUVIER, REGNE ANIM. I, P. 371 (1817)

TIPUS: BUDYTES FLAVUS (LINNE)
BUDYTES FLAVUS LINNE

Motacilla Hava, Linn6, Syst Nat. 1. p. 331 (1766).

Motacilla flaveola, Pall. Zoogr. Rosso-As. I. p. 501 (1311).

Motacilla chrysogastra, Bechst., Kurze Ubers., p. 327 (1811).

Motacilla flavescens, Steph. Gen. Zool. pt. 2. p. 529 (1817).

Budytes flavus, Cuv. Regn. Anim. p. 371. (1817).

Motacilla flava vulgaris, Sund., O. Efv., K. Vet.-Acad. Stockh.
p. 93 (1840).

Budytes gouldi, Maegill., Man. Brit. B. 1. p. 163 (1340).

Budytes fasciatus, Brehm, Vogelf. p. 141. (1855).

Motacilla fluva typica, Radde, Reise Ost,-Sib. Vog., p. 229.
(1363).

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 793

Motacilla flava cinerocapilla faseiata, Heugl. Orn. N. O. Afr. 1.
p. 321. (1869).

Budytes leucostriatus, | Homeyer, Journ. f. Orn. 1878. p.

Budytes flavesceus, 129—131.

Budytes flavus leucostriatus, Stejneger, Bull. U. St. N. M. No.
29.280. (1885).

Kennzeichen der Art — Altes Mănnchen: Stirn, Scheitel und
Hinterhaupt bis an den Nacken blăulich aschgrau; ein weisser
Streit hinter dem Nasenloch beginnend zieht iiber das Auge weg;
Hinterhals, Schultern und Riiclken olivengriin. Die ganze Un-
terseite hochgelb, an der Kehle etwas blasser, mitunter fast weiss.
Iris dunkelbraun.

Altes Weibehen: Bei diesem ist der Riiclken mehr grau als
griin, die Unterseite gelblichweiss.

Junger Vogel: Oberseite dunkelerdgrau, Unterseite blasslehm-
gelb, an der Gurgel schwarz geflecht.

Verbreitung. — Diese erstreckt sich iber zwei, vollkommen
isolierte Punkte der palăarktischen Region und zwar iiber Eu-
ropa und das nordostliche Asien. Die europaeischen Exemplare
bringen den Winter in Afrika, die asiatischen auf den Inseln des
stillen Oceans zu.

Volksnamen. — Codobatură galbenă, Cotolocuşcă, Văcăriţă,
Păstorel.
Systematisches. — Wie von allen, stark zur Variation neigen-

den Vogelarten, habe ich auch von dieser weit iiber hundert
Exemplare gesammelt, von welchen mir bei Bearbeitung noch
zweiundfiinfzig ausgewâhlte Vogel vorliegen; ausser diesen be-
sitze ich noch einundzwanzig Schafstelzen aus Deutscland, Oes-
terreich, Ungarn, Serbien und Bulgarien zum Vergleich.

Ausser den typischen Exemplaren besitze ich noch eine ganze
Reihe von Stiicken welche als intermediir zu den verschiedenen
Formen dicser Art zu bezeichnen wăren und ich wăre nicht ab-
geneigt diese zum Teil fiir Kreuzungsprodukte zu halten, denn
jedenfalls werden Kreuzungen der verschiedenen l'ormen beson-
ders dort vorkommen, wo mehvere Formen am selben Fleck brii-
ten, wie dies z. B. sp. hier in Rumiinien der fall ist. Da die
Weibehen der verschiedenen l'ormen, besonders die jiingeren,

194. BULETINUL SOCIETPAȚII DE STIINTE

kaum voneinander zu unterscheiden sind, lăsst sich die Kreu-
zung nur sehr schwer nachweisen.

No. 17. Altes Miinnchen, erlegt am 2. April 1904. bei Sintesci,
Jud. Ilfov. Dieses Exemplar das der stark gelben Unter-
seite nach, ein sehr alter Vogelist, zeigt deutlich Anklinge
an Budytes flavus taivanus Swinh indem das Supercilium
statt weiss, helloelb gelirbt ist; einzelne Federn von die-
ser Farbe stehen auch an der Wange welche griinlichgrau
getirbt ist; die Oberseite ist intensiv lichtgriingelb.

No. 71 a. und 87 a. beides alte Minnchen und beide am 15.
April bei Pantelimon Jud. Iltov erlegt, sind dem Exem-
plare No. 17. ihnlich.

No. 71 a. besitzt aber auch noch die, in der Regel bei borealis.
vorlkommenden, schwărzlichen Flecken an den Kropiseiten

No. 5. Altes Miinnchen, erlegt am 5. Mai bei Călărași, Jud.
Jalomiţa. Zeigt eine hochselbe Unterseite, graue Ohrdeck-
en, ungemein breites, weisses Supercilium, welches im
Naclken mit einem weissen Streifen verbindet. welcher am
Kinn beginnt und so die Ohrdecken ganz umschliesst.
Auf den Ohrdecken steht lknapp hinter den Auge ein
weisser Fleck. Oberkopt bis zum Nacken hellschiefergrau,
Riicken matt olivengelberiin.

No. 11. 13. 14. Alles alte Mănnchen, erlect am 14. und 15.
April 1905. bei Comana, Jud. Vlașca; sehen dem No.5
sehr âhnlich nur ist die weisse Farbe am Kopt nicht so
ausgebreitet; die matte Riickenfărbung aber bei allen
fiint Exemplaren gleich.

No. 100. Altes Mănnchen, erlegt am 10. September 1899 bei
Prundu, Jud. Ilfov. Partieller Albino. Der Kopf, so wie
einige Federn am Fliigel weiss.

Bica ilezini Grâssen- n zi Flugel- | Sehwanz- |. Sehnabel-
und Ey Lânge E 4 Larsus E
Alter diferenzen lânge lânge lânge
25 6 ad | | Maxim. | 17.4 8.2 3 2.4 I&i
290 30 3 | Minim.| 416:8 7.8 6.5 2.3 1.9
25 9 ad $ | Maxim. | 17.1 8.1 7 9.4 A
RO e 20| oMinia. || ali6ia TE LI, 23 1.9

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 793

Vorkommen und Lebensweise. — Diese Form kommt in Rumi-
nien nur am Durchzuge vor. Ihr Erscheinen făllt in die letzten Tage
Mărz oder Anfane April und dauert der Durehzug bis zum Ende
dieses Monats. Der Riickzug beginnt im September, einzelne Exem-
plare begegnet man aber noch in der ersten Hilite des October.

BUDYTES BI-AVUSBEEMA SYKES.

Motacilla beema, Sylkes, Proc. Zool. Soc. p. 90. (1832).

Budytes brevicaudatus, Homeyer, Journ. f. Orn. p.131. (1878).

Motacilla flava, var. beema, Pleske, Rev. Turlest. Orn. p. 24.
(1888).

Motacilla flava beema, Almisy, Ornith. Jahrb. IX. p. 38. (1898).

Budytes beema (Syk), Madarisz, Termeszetrajzi Fuz XII. 347.
(1899).

Budytes dubius, Hodgson, Ms. nec. Zander, Naumannia 1554.

Budytes beema, Oates, B. Br. Ind. II. p. 298. (1890).

Budytes neglecta,.lerdon, Madras Journal XI. p. 9. (1840).

Budytes dubius vel anthoides, Hodgson. Gray, Zool. Misc. p. 33.
1844).

Budytes flavus (nec. L.) Hume, Ibis 1869, p. 357.

Dudytes flavus Swinhoe, Ibis 1882, p. 110.

Budytes brevicaudatus, Homeyer, Journ. f. Ornith. 1838. p. 131.

Motacilla flava, Finsch. Verhandl. Zool. bot. Gesellsch. Wien
1879, p. 173.

Motacilla Hava, Subsp. ă Motacilla beema, Sharpe, Cat. B. Brit.
Mus. X. p. 521. (1885).

Budytes neglectus, Olphe-Galliard, Orn. Eur. oce. Fasc. XXX.
p. 49. (1890).

Dudytes beema, Zarudnoj, Orn. Fauna, Zakasp. kraja p. 170.
(1396).

Kennzeichen der Subspecies. — Wangen und Ohrendecken
weiss. Stirn, Kopfplatte und Nacken perlgrau. Im Ubrigen der
typischen Huvus in Grosse und Fiirbung iihnlich.

Verbreitung.— Briitet in Sud-Sibirien und Central-Asien und
uberwintert in Indien. Zur Zugzeit erscheint dieselbe auch, aber
selten in Europa.

796 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Systematisches. — Von dieser centralasiatischen Form besitze
ich zwei Exemplare, von welchen das Eine typisch, das Andere
eine Zwischenform zu flavus typicus bildet.

No. 31. Altes Mânnchen, erlegt am 25. April 1905 bei Săru-
lesci, Jud. Ilfov. Das weisse Supercilium sehr breit und
zieht von der Schnabelwurzel bis in den Nacken; Ohr-
decken vorherrschend weiss, nur an den Rândern etwas
von grauen Federn durchsetzt. lehle weiss, von da bis
weit hinter das Ohr lings den Wangen ein weisser
Streif, welcher von der gelben Farbe streng abgesetzt ist.

No. 28. Altes Mânnchen, erlegt am 14. April 1905 bei Comana,
Jud. Vlașca. Dem eben beschriebenen Exemplar: sehr
âhnlich, nur ist die Wange auf der rechten Seite stark
von weissen Federn durehsetzt, wăhrend aut der linken
nur einige weisse Federn stehen, auch ist die weisse von
der gelben Farbe lăngs den Wangen nicht so streng ab-

Vorkommen und Lebensweise. — Diese Schalzstelze scheint un-
ser Land nur selten am Zuge zu besuchen, da ich bis jetzt nur
die zwei oben angefiihrten Stiicke erhielt. Das, am 25. April 1905
erlegte Minnchen, wurde aus einer Schar von sieben bis acht
Stiicken erlegt ob alle beema waren, kann ich nicht sagen, da
selbe nach dem Schuss iiber einen Wasserlauf flogen, wohin ich
sie nicht verfolgen lkonnte.

BUDY TES FLAVUS TAIVANUS SWINHOE.

Budytes taivanus, Swinhoe, Proc. Zool. Soc. 1863. p. 334.
Budytes melanotus, Swinhoe, Ibis 1564. p. 364%.
Budytes favus taivanus, Seebohm, Ibis 1864. p. 39.

BULETINUL SOCIETAŢII DE STUNȚE 797

Motacilla taivana (Swinh.), Sharpe, Cal. B. Br. Mus. X. p. 514,
(1885). i

Kennzeichen der Subspecies.—Altes Minnchen: Oberseite matt
olivengriin ; Obersehwanzdecken schwarz mit olivengriimen Băn-
dern ; kopf wie der hiicken der Stirne zu grauer; Ziigel, Augen-
gegend und Ohrdeclken pechsehwarz; der sehr deutliche Augen-
brauenstreif lichtgelb ; Wangen und ganze Unterseite citronen-
gelb, an den Brust und Bauchseiten olivengriin getriibt; Achsel-
federn blassgelb. Iris dunkelbraun. Schnabel und Fiisse sehwarz.:

Altes Weibchen. — Unterscheidet sich in der Hegel vom Mînn-
chen durch folgende Kennzeichen : Das Olivengriin der Oberseite
ist melr diister, brauner am Oberriicken und grauer am Birzel,
das Schwarz der Ziigel, Augengegend und der Ohrdeclken matter,
der Augenbraueustreif lichter; Brust blass rehbraun, Bauchseiten
olivengriin ; Mitte der Brust weiss; Achselfedern aschfarben.

Winterkleid—In diesem ist die Oberseite olivenbraun; Augen-
Irauenbogen rein scliwefelgelb ; Ziigel und Ohrdecken sechwărz-
lichbraun mit Olivenfarben getriibt. Unterseite weiss.

Verbreitung. — iese Form kommt als Prutvogel in Ost-Asien
vor, und zwar auf den Kurillen, in Japan, in Ost-Sibirien, Dau-
rien, Amurland, Formosa und zum Teil auch in China; iiber-
wintert aul den malaiischen Halbinseln. i

Systematisches. — Von dieser Form besitze ich ein, am 17./1V.
1905 bei Pantelimon, Jud. Ilfov erlegtes Minnchen, welches icli
hier năher beschreiben will:

Oberseite matt olivengriin ; Obersehwanzdecken braunsclwarz»
mit breiten, olivengriinen Biindern: Kopf matt olivengriin, gegei
die Stirne zu in grau iibergehend; Ziigel und Augengegend
sclhwarz; der sehr breite Superciliarstreifen gelb; Wangen und
ganze Unterseite citronengelb, an den Brust- und Pauchseiten
olvengriin getriibt. Iris dunlkelbraun. Schnabel und Fiisse schwarz.
Lange: 17; Flugellinge 8.23; Schwanzlănge 7.7; Fusswurzel
2.4 ; Hinterzehe 2.2; Schnabellinge 1.4».

Diese Peschreibung stimmt fast in allen Teilen jener în der
neuen Aullage des Naumann, bd. III. p. 129.

lin zweites Minnchen meiner Sammlung am 12. April 1905
bei Buglac, Jud. Constanţa erlegt, zeigt starke Anklange an tai-

- 198 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

vanus, indem der Superciliastreif gelb, die Wangen zum Teile
velb, der Kopf matt olivengrau und die Stirne grau getărbt ist; ich
halte dieses Exemplar fir ein intermediiires Stiiel zwischen Du-
dytes llavus taivanus. und B. flavus typicusLânge 17; Fliivellinge
8.2; Sehwanzlănge 7.6: Fusswurzel 2.4: Hinterzehe 2.2; Schna-
bellinse 13.8 ”.

BUDYTES FLAVUS BOREALIS SUND.

Motacilla flava borealis, Sundev., O. Efv. K. Vet-Acad. Stockh.
1840. p. 53.

sia si Ai) Hodgs., in Gray's Zool. Misc. p. 83 (184).

Motacilla viridis, Gray, Gen. B. I. p. 203. (1847).

Motacilla cinereocapilla, (nec Savi), Eversm., Bull. Mosc. 1850.
p. 510.

Budytes atricapillus, Brehm, Vogelf. p. 141. (1855).

Kennzeichen der Subspecies.—lopf grau, Ohrdecken sehwarz ;
lkein Augenbrauenstreif.

Altes Mânnchen.—Dieses hat die Stirn, Kopfplatte, Nacken und
Hinterhals dunkel schiefergrau; der Riicken, Biirzel und die
Schulterfedern sind gelblichgriin ; die oberen Schwanzdeclken
dunlelbraun mit griinlichen Riindern; die Fliigel dunkelbraun
oder schwarz mit selblichen Riindern; die vier mittleren Schwanz-
federn sechwarz, olivenfarbig gekantet, die zwei iussersten bei-
nahe ganz weiss; die Ziigel, Wangen, Augencegend und Ohr-
decken schwarz; eine Andeutune des Aucenbrauenstreifens
kommt ausnahmsweise zum Vorschein; die Unterseite sehr licht
citronencelb mit schwarzen basalen Teilen, welche im Friihjahr
meistens unsichtbar sind und im Alloemeinen erst wiihrend des
Sommers sichtbar werden.

Altes Weibchen.— Dieses ist viel matter gefirbt; der Kopf ist
duster grau mit Olivenfarben iiberwaschen ; ein deutlicher Augen-
brauenstreifen von schmutzioweisser Firbuno, ist, in fast allen
Fillen vorhanden ; die Ziigel sind aschoraubraun, ebenso die
Ohrdeclen, welche aber in der unteren Partie einice weisse
Federchen besitzen ; die Kehle weist in der Recel einige schwarze
Federn auf.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 799

Verbreitung. — kKommt im nordlichen Teil der palăarktischen
Zone vor, iiberwintert in der mediterranen Subregion, in Africa
und Indien.

Systematisches. — Unier den von mir im Lande gesammelten
nordischen Sehaistelzen, finden sich zwei gut unterschiedene
Formen, die Eine ohne Supereiliarstreif, die Andere sonst in ty-
pischer Fărbung mit breitem, weissem Supereiliarstreit ; jeden-
falls sind dies zwei sute Formen mit verschiedenen Brutgebieten
und miisste Letztere neu benannt werden. Nordische Sehafstelzen
ohne Superciliarstreifen besitze ich achtunddreissie, mit solchem
neunzehn.

Von dieser Form erhielt ich auch eine interessante Aberation
mit selbem Hinterhals, welches Exemplar ich an Herrn V. Ritter
v. Tschusi zu Sechmidholten abgegeben habe.

3 Geschlecht | Grâsen- E Piiigel- | Sehwanz- Sennabel-
Form » und ; Linge i ; Tarsus
Alter diferenzen linge lânge linge

: || Maxim. | 17.5 8.3 7.9 2.6 1.6
"| Minim. | 16.8 3 7.9 2.5 das)

Vorkommen. — iese Form kommt in beiden Zugzeiten regel-

miissig durch unser Land und zwar dauert ihr Durchzug, wie ich
im Laule der linizehn Beobachtungesjahre constatieren konnte,
im Fruhjahr vom 22. Miirz bis 2. Mai, im Herbst vom 10. Sep-
tember bis 2. October.

3UDYTES FLAVUS DOMBROWSKII TSCH.

budytes flavus dombrowslii. von Tschusi, Ornith. Jahrb. XIV,
p. 464. (4903).
Kennzeichen der Subspecies. — Allyemeiner Charakter: Dunkel-

300 BULETINUL SOCIBTAȚII DE ȘTIINȚE

kopfig, mit deutlichem, weissen Supercilialstreifen und dunklen
Wangen.

Altes Mânnchen.—Oberkopf und Naclken dunlkel blaugrau bis
schiefersehwarz, Letzteres, wenn vorhanden, vorwiecend auf der
Stirne, dem Scheitel und dem Zigel. Wangen dunkel schieler-
grau bis sechwarz. Der deutliche, weisse Supercilialstreit erstreckt
sich vom Nasenloch his hinter die Uhrdecken und ist zuweilen
nach obenzu sehwarz bevrenzt. Oberkorper matt vrauoriin, viel-
fach erstere Farbe prăvalierend. Unterseite hochoelb.

Altes Weibchen.— Dieses besitzt einen etwas dunkleren Ober-
kopf als avus typicus, auch ist der Oberkârper mehr erau als
oriin cefirht.

Systematisches.— line complette Suite von hundertundliinizie
Exemplaren in allen Federkleidern liegt mir vor. Die Variabilitiit
derselben ist, was die Kopltirbune anbelanet, ebhenso gross als
wie bei borealis, aber auch in minder tielem Grau unterscheiden
sie von dieser der deutliche weisse Supereiliarstreit von «der typi-
schen flavus und die schwărzlichen Ohrdecken wie man sie bei
cinerocapilla findet. Die sehr alten Minnchen erreichen die hochste
Potenz der velben Farbe der Unterseite von allen Budyteslormen
und besitze ich vier lixemplare welche eine stark, în's orangevell
șiehende Unterseite haben.

| E. TF ] R
i | |
(iesehlechi Grâsen- | | Fligel- | Sehwanz= | Sehnabel-
und [zi [o mere] | Tarsus
Alter [ice | | linge | linge linge
Maxim. | 17.4 8.2 n) „d 1.4
25 6 sea, ul Men: a | ” 3 | Q 49
| | Minim. | 16.8 | 7.8 (60) | 0 1.2
seu] ia
25 9 aa (| ăMaziras pl 20 || se 4 io a) 4 0400 | alelă
i căt Minia. Gia | 25 GE IS 1.2
| |

Vorkommen und Lebensweise.— Diese Schalstelze ist die hiu-
fioste Form im Lande, welche in allen, nur halbwegs fiir sie pas-
senden Localitiiten zu finden ist. Sie kommt nach Ruminien An-
(ang April, die Meherzalil erst oegen Mitte diesos Monats und zieht
n der Endhilite des Septembers lort:; einzelne Vogel sieht man
noch im October. Sie lebt im Sommer aul den Siimpfen und

BULETINUL SOCIEPAȚII DE STIUNȚE SU

Brichen und vor dem Herbstzug erscheint sie in grosseren Fliioen
aul Bracli- und Stoppelteldern.

Fortpflanzungsgeschăit. — Hiiufioer Brutvocel. Manche Paare
briiten auch zweimal. Das triheste Gelege zu fiinf Biern fand ich
am 10. Mai, das spiiteste am 12. Juli mit drei Biern. Das normale
Geleve esteht aus fiint bis sechs Eiern. Der Zeichnungs- und
Fărbungscharakter den Schiltrohrsangereiern îihnlich, lkommt
sehr hăufie vor. (Gemessen habe ich siebenundzwanzig Eier:
Duarehsehnitt 186 13.6; Maximum 19.2 14.3; Minimum
16.5X<12.9».

Nahrung.—Ausser Insekten aller Art, konnte ich in mehreren
Fillen auch kleine Schnecken constatieren.

BUDYTES FLAVUS CINEREOCAPILLUS SAVI.

Motacilla cinereocapilla, Savi, Orn. Toscana, III p. 216. (1830).

Motacilla cinereocapilla, Bonaparte, Iconogr. Fauna italica,
Mec. tav. 31 fig. 2. (1841).

Motacilla cinereocapilla, Blasius, Nachtrige zu Nauman's Vog.
Deutschl. XIII. p. 128. Fab. 373. (1860:)

Motacilla melanocephala, Bruch, Isis, 1832. p. 1106. (part.)

udytes cinereocapilla, Bonaparte, Comp. List. B. Eur. p. 19.
(1838).

Budytes cinereocapilla, Degl. et Gerbe, Orn. eur. |. p. 379.
(1867).

Dudytes cinereocapilla, Arevalo y Baca, Av. 'Espanna p. 200.
(1887).

Budytes cinereicapillus, Giglioli, Avif. ital. p. 76. (1556).

Motacilla flava dalmatica, Sundevall, Oefv. K. Vet-Acad. For.
Stokh1840. p. 54.

Motacilla flava cinereocapilla, Schlegel, Rev. crit. p. XNXĂVIII.
(1844).

Motacilla lava cinereocapilla, Heuglin. Orn. N. O. Afric. p. 321.
(1869).

Motacilla Nava var. cinereocapilla, Iartlaub u. Finsch, Vog.
Ostafr. p. 273. (1570).

Budytes feldeggi, Homeyer, Journ, £. Ornith. 1878. p. 130,

302 BULIEIINUL SOCI TAȚII DE ȘTIINȚI:

Motacilla borealis, Subsp. a. Motacilla cinereocapilla Sharpe,
Cat. B. Br. Mus X. p. 526. (1855).

Budytes cinereocapillus, Olphe-Galliard, Orn. Eur. oce. Fasc
XXX. p. 46. (1890).

Budytes flavus, cinereocapillus, Reiser, Orn. balcan. 1V.
p. 69. (1996).

Kennzeichen der Subspecies. — Kopf grau ; Kehle weiss; iiber
dem Auge ein weisser Streit nur angedeutet.

Verbreitung.— Kommt in den Mittelmeerlindern vor und iiber-
wintert în Atrika.

Systematisches. — Siebzehn, mehr oder weniger typische
Vogel liegen mir vor; drei davon stimmen în jeder Hinsicht mit
Exemplaren welche ich aus Marocco besitze iiberein, die ande-
ren vier Stiick neigen mehr oder weniger zu flavus typicus.

Masse gebe ich von drei typischen Stiicken:

| Gad. .

Vorkommen. — Diese Schafstelze erscieint regelmăssig am
Friihjahrszuge.

3) Plătărești, Jud. Ilfov 7.[1V. 1902.

BUDYTES FLAVUS FELDEGCGI MICH.

Motacilla feldeggi, Mich. Isis, 1830. p. 814.

Budytes melanocephalus, Bonap., Fauna ital., Nec. pl. 31. f. 3.
(1832—41).

Motacilla flava ot Sundev. O. Efv.K. Vet.-Acad. Stockh.

Motacilla flava africana, 1840. p. 54.

Motacilla flava melanocephala, Nordm. in Demid. Voy. Russ.
Merid p. 239. (1840).

Budytes nigricapilla, Bonap. Consp. Gen. Av. ]. p. 249. (1850).

Budytes pi ul Homeyer. Journ. Ornith 1878.

Budytes aralensis, p. 128.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 303

Budytes melonocervis, Homeyer, Mitth. Orn. Ver. Wien,
1830. p. 86.

Budytes feldeggi (Mih.) Madar. Term. rajz. Euiz. XXII. Di 347.
(1899).

Kennzeichen der Subspezies. — Von der typischen flavus un-
terscheidet sich diese Form dureh den tief schwarzen Oberkopt,
Kopfseiten und Naclken ohne Angenbrauenstreifen.

Verbreitung. — Als Brutvogel wird diese Form in Europa in
den Balkanlindern, Siidrussland, Bessarabien, Ruminien und
Ungarn gefunden ; nach Osten geht sie bis weit nach Central-
Asien hinein. Den Winter verbringt sie in Africa und Indien.

Systematisches. — Von dieser sehânen Schafstelze liegen mir
cinundzwanzig Exemplare vor und zwar dreizehn alte Minnchen,
drei alte Weibchen, zwei im .Jugend- drei im Nestkleide; der
grisste Teil der Văgel stammt aus dem Donaudelta.

Einige meiner alten Mânnchen zeichnen sich dadureh aus, dass
sie weisses Kinn und Kieferăste haben. Das Schwarz ist beinahe
bei allen Vogeln sehr rein und erstreckt sich iiber den ganzen
Hinterhals.

Die Weibchen im ersten bis zweiten Lebensjahre tau von den
iypischen Budytes flavus, kaum zu unterscheiden, dasselbe gilt
auch von den Jugend- und Nestkleidern. Altere Weibchen sind
an der Kopfplatte, so wie der Wangengegend dunkler gefiirbt.

Masse gebe ich von zehn Exemplaren :

Ges DE EI PT PRE ID PCI 7 PICTA EREI ht

| und > || îz EŞ: ANMERRUNG
Alter 0 iz ed ral lie te

Gad. .|[17 | 844| 7.3] 2.3| 1.4l] gepaartes
G ad 40:81:79) 72| 2:3| 42 Paar
Gad. . [17.3] 8.4] 7.2] 2.3] 1.3

| Gad..[17 | 8 | 7.3| 2.4] 1.3

| Gad. . 147.4] 7.8] 7.4] 2.4] 1.2

| & ad. . [17.2 84| 74| 24| 1.4

| Bad. ..[16.8| 7.9] 6.9] 2.3] 1.3

| Gad.. [17.4|. 8.2| 7.2] 2.3] 1.3]
E ad 17 n] ZA 23| 4.2

16.4) 7.9) 6.9] 2.2] 1.1] 29.[VII, 1904,

S04 BULETINUL SOCIETPAȚII DE ȘTIINȚE

Vorkommen und Lebensweise.— Im Donaudelta regelmiissiger
Sommervogel, welcher in der ersten Hiilfte April ankommt und
uns Ende September wieder verliisst. 1896, erstes Exemplar am
3. April; 1899 am 11. April; 1900 10. April; 1901 15. April;
1904 10. April; 1905 5. April; 1907 10. April; 1909 17. April.
In den iibrigen Teilen des Landes ist die schwarzkopfige Schat-
stelze nur am Zug zu beobaclhten, aber durehaus nicht hiufig.

Fortpflanzungsgeschăft. — Ich fand diese Schafstelze nur im
Donaudelta als Brutvogel vor. Ein Nest mit vier frischen Eiern
fand ich aut einer, mit Tamarisken und maverem Gras bewach-
senen Meeresdiine am 16 Mai 1397. Das Nest stand am Boden
und war ziemlich fest aus Grashalmen, Rohrrispen ete. gebaut.
Die lier sind von jenen der typischen Budytes flavus kaum zu
„_unterscheiden. Die Grundfarbe ist schmutzigweiss, iiber und iiber
mit eraubraunen Flecken gezeichnet, welche ineinander ver-
<chwimmen, so dass die Grundfarbe fast versehwindet ; zwei Eier
zeigen am stumpten Ende eine schwarzbraune Haarzeichnung.
Ein weiteres Gelege wurde mir von Fischern aus derselben (e-
gend am 3. Juni gebracht, die fiinf Bier waren bereits stark be-
briitet und liessen sich nicht mehr ausblasen.

Nahrung. — Diese besteht nur aus Insekten und zwar zum
grossten Teil aus schiidlichen ; sie ist also sehr niitzlich.

BUDYTES FLAVUS KALENICZENKII BLASIUS

Budytes paradoxus, Brehm, Vogelf. p. 142 (1855).

Motacilla kaleniczenkii, Blasius, in Nachtr. Naum. Vog. Deutschl.
p. 26 (1560).

Motacilla flava kaleniczenkii. Finsch, Verh.-Zool.-bot. (es.
1819. p. 63.

Motacilla paradoxa (Brehm), Sharpe, Cat. B. Br. Mus. X.p. 53|
pl. VIII. f. 5 (1885).

Motacilla feldeggi paradoxa, Almisy, Orn. Jahrb. IX p. 99.
(1598).

Kennzeichen der Subspecies.—Oberkopf, Kopliseiten und Nack-
en tiefsehwarz mit weissem Augenbrauenstreif, einer kurzen
weissen Linie am Vorderrande der Ohrdecken und weissem Kinn;
Riicken und Schulterfedern stark durch sehwarz getriibt,

- BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE S05

Verbreitung.— Diesc Form verbreitet sich von Dalmatien iiber
Ungarn, Ruminien und Siid-Russland nach Westsibirien.

Systematisches. — Diese, der Form melanocephalus am niich-
sten stehenden Form, besitze ich nur in vier Exemplaren, von
dieser sind aber nur zwei typisch, die beiden anderen dagegen
intermediiir ; bei einem ist das hinn auch gelb statt weiss und
reicht auch der weisse Augenbrauenstreif nur bis în die Hohe des
Auges, das Andere hat zwar weisses kinn, dafir fehlt aber die
weisse Linie am Vorderrand der Ohrdecken und der Augen-
brauenstreif ist sehr sechmal und undeutlich.

Messen konnte ich nur zwei Exemplare complett, da mir die
beiden anderen schon als fertige Bălge eingelietert wurden.

Anzalil von gesammelten Schafstelzen nur vier zu dieser Form
gehorige Exemplare vorfanden, scheint diese nur selten unser
Land zu beriihren, moglicherweise aber auch als Brutvogel aut-
zutreten.

BUDYTES FLAVUS XANTHOPHRYS SHARPE.
Budytes atricapillus, Brehm, Isis, 1592. p. 511. (part).
Motacilla melanocephuala, var. Seebohm, Ibis 1854. p. 425.
Motacilla xanthophrys, Sharpe, Cat. B. Br. Mus. X.p. 552.
(1555).

Motacilla xanthophrys, Menzlier, Ptj. hosso. II. p. 770 (1595).

Motacilla xanthophrys Olphe-Galliard, Orn. Eur. occid. Fasc.
XXX. p. 42. (1890).

Budytes flavus xanthophrys, Prazak, Jouru. f. Ormth. 1597. p.
519, (1897).

506 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Kennzeichen der Subspecies. — Diese Form weicht von der ty-
pischen melanocephalus nmr in der Kopfzeichnune ab, indem sie
einen ziemlich breiten, von der Schnabelwurzel bis za dem obe-
ren Hinterrand sich ziehenden Augenbrauenstreifen von derselben
Fărbung wie die Unterseite — brillantgelb — besitzt. Der Kopf
pllegt nicht so tief schwarz zu sein wie bei melanocephalus typi-
cus. In der Regel ist das Kinn gelb, manchmal aber auch etwas
weiss und es gibt viele Ubergiinge zu allen sehwarzkopfigen
Schatstelzen-Formen. bei recht typischen Stiicken ist die Grâsse
etwas bedeutender; als ein Bestimmungslkennzeichen kann es
aber nicht beniitzt werden.

Verbreitung. — Verbreitet sich von Sud-Ost-Europa bis nach
West-Sibirien.
Systematisches. — Auch von dieser Form weist meine Samm-

lung einige Exemplare auf. Der kopf ist bei allen Stiiclken melhr

schiefersehwarz als bei melanocephalus, das gelbe Supercilium

ist Dald sehr ausgeprăgt und breit, bald nur kaum angedeutet.
Masse gebe ich von fimf Exemplaren :

|
|
|
|
|

Gescehleeht Sl e = „9
und 2 || *|s5 ANMERKUNG
Alter =i za |= =
ZA =

& ad. [17.3] 82
& ad. |17.5| 7-9
6

.33] Pantelimon, Jud. Ilfov 10.]V. 1905

.27| Tinganu, Jud. Ilfov, 18./1V. 1903.

ad. |17.4| 7.8 .3 |'Tulcea, Jud. Tulcea, 29.]V. 1900.
& ad. [17.48 d
2

& ad. [17.3] 7.9

2| Sinoe, Jud. Constanţa, 8.] VI. 1899.
.25| Sinoe, Jud. Constanţa, 8.]VI. 1 899.

În Ea Ma a a i
= Or
> WND
acea Cei e E
- m 9 >

VII. FAM. SYLVIDAE.

In der Familie der Grasmiicken, welche mit jener der Drosseln
in sehr naher Verwandtsehaft steht, findet man în der Gesammt-
zahi der zahlreichen Arten nur einen morphologischen Unter-
schied, wodureh dieselbe entschieden charalkterisiert wire, und
zwar den, dass der Tarsus vorn mit mehr oder weniger Schilăern
bedeclt ist; iibrigens verrăt der iiussere Habitus auf den ersten
Blick ob die betrellenden Vogel dieser Familie angehoren. Es ist

BULEPINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 307

cin weiteres constantes Merkmal dieser Familie, wodureh sie sich
von derjenisen der Drosseln unterseheidet, dass die Jungen im
ersten hleide dem Muttertiere oleichen, wihrend die der Drosseln
von den Alten abweichen, da Letztere in der Jugend stets eine
sewisse Sprenkelung aufweisen.

Der Schnabel der Grasmiicken ist dunn und spitz, die Basis
mel oder wenicer flaeh. Die Mundwinkelborsten fehlen zuweilen
xănzlieh. Die Fliigel sind lang, spitz und schmiegen sich flach an
den lkoârper. Die Anzall der Schwingen I. Ordnune betrăgt stets
zehn ; die erste Scliwinge ist mehr oder weniger kurz, aber nie-
mals liinver als die Hilfte der zweiten Schwinge. Sie mausern
jihrlich zweimal, im Frihjahr und im Herbst. Ihre Nahrung be-
stelit in der Regel aus Insekten, allein im Herbst năhren sie sich
auch von Friichten. Im Ganzen genommen sind es Zugvogel.

Die Anzalil der Arten dieser grossen, mit Ausnahme von Ame-
rika iiber die ganze Erde verbreiteten Familie, lăsst sich nicht
einmal annihernd feststellen, weil dieselben systematisch noch
nicht geniigend geordnet sind; sehr viele hierher gehorige Gat-
tunzen sind bisher noch zerstreut bei anderen Familien ein-
gereiht.

Die bei uns vorkommenden Grasmickenarten zerfallen in bio-
logischer Hinsicht in zwei Gruppen und war in Waldbewohner
(Sylvia Philloscopus und Hypolais), welehe sich in Wăldern, Auen
un Gestriuchen, so wie in Wasserbewohner (Acrocephalus Pota-
modus, Locustella, Colamodus und Lusciniola welche sich in
Rohrichten, inmitten von Wasserpflanzen und auf feuchten Wie-
sen aufhalten und allda briiten.

SYLVIA

SCOPOLI, ANN. I. HIST. NAT, P. 154. (4796)

PYPUS : SYLVIA RULA BODD

Charaktere. — Der Sclwanz gerade abgeschnitten, die iiussere
eder etwas kurzer als die iibrigen. Die Mundwinlkelborsten sind
vorhanden, aber schwaclh. Die Fiisse im Verliiltniss ziemlich
kr ftig.

Sie leben olime Ausnahme von Insekten, allein bei Gelgenheit

R08 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚI

der Herbstbewegung niihrt sich ein yrosser Teil der Arten auch
von Obst und Beerenfriichten. Insgesammt sind es gute Singer.
Sie nisten 0.5—1 Meter hoch iiber dem Erdboden oder noch hoher
in Gestriiuchen oder zwischen dichtem gras, erbauen das Nest aus
Grashalmen, Pflanzenfasern und diinen Astehen; die Nestmulde
wird mit Haaren ausgeliilit. Die Anzalil der lier betrăgt vier bis
sechs, an Form und Farbe je nach der Art verschieden.

SYLVIA NISORIA BECHST.

Motacilla nisoria, Bechst., Naturg. Deutschl. IV. p. 350 Tb.
XVII. (1795).
Curruca undata
Curruca undulata
Kennzeichen der Art — Die iiusserste Schwanzfeder hat ein
tribweisses Siumchen, an der iiusseren Falne ilrer ganzen Linve
nach, auf der inneren nur am lnde einen weissen Fleck. Die
Weichen sind mit dunkelorauen Wellenlinien oder Mondileclen
bezeichnet ; die unteren Sclhwanzdeckledern grau. mit einem
diinkleren Lancettefleck und breitem weissen Saum.
Verbreitung. — Mittel-Europa, Siid-Russland und Turkestan.
Besucht die mediterrane Subregion nur gelegentlich des Dureh-

Brehm, Vog. Deutschl. p. 414—115.(1851).

/uges.
Volksnamen —Privighietoare porumbac.
Systematisches. — Im Verlaule der Zeit sind mir achtund-

neunzig Sperbergrasmiieken in die Hinde sekommen, von wel-
chen einundvier/ig alte Mănnchen, zweiund/wanzig alte Weib-
chen und fintunddreissig junve Vogel sind. Zwei meiner alten
Mânnchen zeichnen sich durch besonders starke Sperberung der
Unterseite aus.

| Geschlecht Grossen- Pliuel- | Sehwanz- Sehnabhel- |
unul i Line | Varsus ?
“on acizi linge lânze | lange
5 & aa. | Maxim. | 17.8 819) 5 2.5 | 1.4
îi Oiiado soia | Minier || AZ a | 845 Va 231 |NARO
A | Maxim. | 17.5 sa a 250 [NES
15 d Eyar = | : |
9 a |Minim. | 17.3 | 83 770) 2.3 1,2

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 809

Vorkommen und Lebensweise. — În den buschicen Wildern
und Auen in welchen auch Dorncebiiseche nicht fehlen diirfen,
allenthalben ein hiufiser Vogel. Sie kommt im Friihijahr in der
Regel etwas spiter an als die anderen Grasmiicken, în der zwei-
ten Hiălfte April und zieht im September ab.

1895 Erstes Exemplar — Letztes Exemplar 28./1X.
2 0./1V. E) » 21./IX.

1897 » 2

15985 » » 23./LV. » » 30./1X.
1899 » » MOTIV îi 2713)
1900 » » DAR BV e » 2.]X.
1901 » » 15) JAVA » » 27] Da
1909 -» » AINS » 5.]LX
1903 » » 20JIV. 5 » 21.]lX.
1904 » ta e valica] Nfs > 10./X.
l905 » aL » 20./1X.
1906 ca » DATI 45, » 4.|X.
1907» » DEV: i e » 20.]1X.
19U5 » » il Ile IV. 2) » DAI
1909» » 205/0033 » —
Fortpflanzungsgeschâft. — An den, beim Vorkommen angese-

benen Ortlichkeiten ein sehr hăufiser Brutvogel. Mitte Mai ist das,
aus vier bis secls Eiern bestehende Gelege vollzăhlig. Anlang
Jani sielit man schon fliiuce Junge. Fiinfzio gemessene lier er-
gaben im Durchschnitt 20.515; Maximum 27.7X16; Mini-,
mur 19.414.606".

Nahrung.—Die Hauptnahrung besteht aus Insekten, im Herbst
werden aucl Beeren aulvenommen. .

SYLVIA CINEREA BECHST.

Sylvia sylvia, Linne, Syst. Nat. 1. p. 330. (17066).

Ficedula stoparola, Gerini, Orn. Meth. Dig. IV. p. 35. pl. CUCĂVI.
fig. 1. (1773).

Motacilla rufa, bodd. Tabl. Pl. nl. p. 35. (1785).

Sylvia communis, Latham. Gen Syn. Suppl. L. p. 257. (1757).

Sylvia cinerea, Bechstein Orn. Taschenbuch I. p. 170. (1502).

Sylvia cineraria, Bechstein, Naturg. Deutsclul. II. p. 534. (1807).

310 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIUNȚI

Sylvia cineraria,

Sylvia fruticeti, Brehm. Vog. Deutsehl. p. 420—421.(1531).

Sylvia caniceps,

Curruca cinerea,

Curruca cineraria,

Curruca fruticeti,

Curruca caniceps,

Sylvia sylvia typica,

Sylvia sylvia caniceps,

Sylvia sylvia fruticeti,

Kennzeichen der Art.— Oberseite braungrau, Unterseite gelb-
lich und rotlichweiss; Fliigelfedern mit breiten, hellrostfarbenen
Kanten ; die iusserste Schwanzfeder briunlichiweiss mit weisser
Aussentahne, die folgende mit undeutlicher weisser Spitze, wovon
auch noch die dritte eine Spur zeigt.

Verbreitung.— Bewohnt den westlichen Teil der paliiarktisehen
Region.

Volksnamen.—Privighetoare cenușie.

Systematisches.— Von der grossen Zahl von Dorngrasmiicken
welche im Laufe der Jahre durch meine Hânde cingen, befinden
sich heute noch zweiundfiintzig Exemplare in meiner Sammlune.
Mit mittel und nordeuropaeischen Dorngrasmiieken verelichen,
zeisen die ruminischen ein viel intensiveres Rostbraun aul den
Fliigeln, ebenso ist die Oberseite rostrotlich iiberflogen.

Brehm. Vogelfang, p. 227—228. (1855).

Prazăk, Journ. f. Orn. XLV. p. 257.
(1897).

(ce ehlechi Grâssen- Phigel- | Sechwanz- Sehnabel-
und id Liinge : î Tarsus i
Aa diferenzen linge linge îinge
|

Maxim. 15.5 7la3) II 2.9 «lau!

20 6 ad. 3 | Minim. | 45. ii 67, lim 0 aula

| | Maxim. | 15.3 7.2 6.9 | 2.2 1.

159 ad. imp | 20 7 6.4 24 0.9

Vorkommen und Lebensweise. — Die Dorngrasmiicke ist einer
der hiiufigsten und weit verbreitetesten Singer unseres Landes.
In den Karpathen kommen sie bis 1.500” vor. Sie kommen um
die Mitte des April und dauert der Zug bis zum Ende dieses Mo-
nats und zwar ziehen sie in kleinen Gesellschaften die, Mânnchen

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 311

um einise Tae voraus. Im September beginnt des Herbstzug

und dauert bis in den October hinein. Ein besonders starler Zug

fand im Jahre 1900 am 20. 21.und 22. September statt und wa-

ren selbst alle Giirten von Bucarest von Dorngrasmiicken voll ; in

soleher Menge habe ich sie niemals friiher oder spiter beobachtet.
1896 Erstes Exemplar 17./1V. Letztes Exemplar 29./1X.

4897 . » > (00 PINA n a za » AXE
1898 » > 47/INI o » 5.]X.
1899 » » ÎI JIV > » 30.JlX.
1900 477 » îi IV. » » 8.]IX.
1901 » z) E) A DNV/EL Aa E D i 3.]X.
7902, . SED, » 29.JLX.
1903 » > ste ESI) ne ere 10.]X.
1904 » » 0: IV a » 119), pia
1905 2 i 3 3.]1V » » 5.]Ă.
1906 » » 2.]IV » » 12.]X.
1907 » » e SA » 412./X.
;1908 » Ei 44. [IV. » » 3.]X.
1909 » » 18./1V. » » 1 alposka
Fortpflanzungsgeschâit. — Die Dornorasmiiclke muss man mit

za den hiuficsten Brutvoceln Ruminiens rechnen. Bald nach
ihrer Aukunft schreiten sie zum Nestbau und Ende April, spi-
testens Aufanu Mai findet man das erste Gelece zu fiinf bis sechs
Eiern, im Juni das zweite zu vier bis fiinf Eiern. Hundert, von
mir gemessene Eier ergaben im Durchschnitt 18.2X13.9*"; Ma-
ximum 20><14.9”*; Minimum 16.2Xx<12.9"».

Nahrung. — Diese bestelt ausser Insekten aucli aus versehie-
denen Bceren.

SYLVIA HORTENSIS BESCHST.

Sylvia simplex, Latham, Gen. Syst. Suppl. I. p. 297. (1787).

? Motacilla hortensis, Gmelin, Syst. Nat. |. p. 287. (1788).

Sylvia hortensis ((«mel.) Bechstein, Naturg. Deutschl. IV. p.
350. Taf. XIII. (1795).

Sylvia aedonia, Vieillot, N. Dict. d'IHist. Nat. XI. p. 162. (1517).

312 BULETINUL SOCILPAȚII DE SPIINȚE

Curruca brachyrhynchos,
(Curruca grisea,

Sylvia salyecaria, Linne, Apud. Newton ed Varellis Br. B. p. 414.
(1973).

Kennzeichen der Art.—Oberseite olivengrau. Unterseite sehmut-
Zig gelblichweiss; die unteren Fliigeldec ktedern weisslich rost-
gelb ; die Schătte der Schwung- und Schwanzfedern von der un-
teren Seite weiss; die kurzen Fiisse schmutzig liehtblau, das
Schwanzende gerade.

Verbreitung.—Bewolnt van/ Europa, am hiufivsten Mittel-
Europa und Enoland. In den Mittelmeerlindern und în Klein-
Asien nur am Zuge, briitet aber in Spanien und in Palăstina; im
letzteren Lande ist sie zugleich Standvocel.

Volksnamen.—Privishetoare de srădina.

Systematisches. — Von dieser, im Lande nicht allzu hiufiven
Art stehen mir zu niherer Untersuchung einunâ/wanzig Exem-
plare zur Verfiicung.

Brehm. Vog. Deutschl.p.416.(1831).

Vorkommen und Lebensweise.— Die Gartengrasmiicke ist un-
ter allen ihren Gattungsverwandten die am spiirlichsten vertre-
tene und begeonet man ihr durchaus nicht in allen Landesteilen.
Ihre Ankunit făllt in die Mitte des Monats April, ilhr Abzug in
den September.

Fortpflanzungsgeschăit. — Spirlicher sporadiscler Brutvogel.
Sechzehn Eier meiner Sammlung messen im Durchsehnitt
20><14.7: Maximum 22.214.753; Minimum 19Xxx13""

Nahrung.— Vorziiglich Insekten und deren Brut, im Herbst von
Beeren.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 813

SYLVIA ATRICAPILLA LINNE.

Motacilla atricapilla, Linne, Syst. Nat. I. p. 332. (1766).
Motacilla mosthita, Gmelin, Syst. Nat. I. p. 970. (1788).
Curruca nigricapilla, | Brehm, Vogel Deutschl. p. 417—418.
Curruca pileata, | (1831).

Curruca rubricapilla, Landbeck, Vogel Wiirttemb. p. 44.
(1834).

Sylvia Naumanni v. Miller, Naumannia IV. p. 26. (1851).

Curruca ruticapilla, Brehm, Vogelfang, p. 227. (1855).

Kennzeichen der Art. — Kehle weissgrau ; Ziigel, Wangen und
Seiten des Halses lichtaschgrau ; die oberen Korperteile griănlich-
braungrau.

Altes Mânnchen.—Oberkopf sechwarz.

Altes Weibchen und junger Vogel. — Oberkopt rotbraun.

Verbreitung. — Bewohnt ganz Europa vom 660 nordl. Breite
bis zum Mittelmeer, azorischen und kanarischen Inseln, Nord-
Afrika, Klein-Asien und Palăstina. Zieht fir den Winter aus Eu-
ropa nach Afrika.

Volksnamen. — Privighietoare cu capu negru.

Systematisches. — Die fiinfunddreissig rumănischen Exem-
plare der Mânchsgrasmiicke welche mir vorliegen, geben mir zu
keinerlei Bemerkungen Anlass, da selbe in allen Stiicken meinen
Mitteleuropaern gleichen.

e = =
152 ad $ | Maxim.| 15.9 7.6 6.9 2.4 4,2
Ș, a0- 3 | Minim. | 15.5 [e SĂU a cei 2.2 1
15 0 aa, $| Maxim.| 156 | 75 | 6.7 2.3 AA
p 3% 9 | Minim. | 15.4 7000 61 2.2 1

Vorkommen und Lebensweise.— Wiilder mit hohen Biumen,
mit buschigem Unterholz sowie Auen werden allenthalben zahl-
reich von dieser Art bewohnt. Mitte April kommen sie bei uns
an, în kalten Friihjahren aber auch erst zn Ende des Monats und

814 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

verlassen uns im September, einzelne Exemplare, besonders junge
Vogel kann man aber auch noch im October antrelten.

1896 Erstes Exemplar — Letztes Exemplar 1./X.
1897 » » 10.]l IV. » . 25. [IX
1898» » 14.]IV. » » 10.]X.
1899) » 10./1V. > » —
1900 » » == » » 13./X.
1904» » 1 |VE sa » 17.[X
49095) i3 » 9./IV. » 30.]IX
1903» » ADA IV 2 » 4. ]X
4904» » 20/02 » —
1905 » » 15.1 502 , —
1906» » 8.]lV. » , 28.]1X.
190/8 > » 15.]1V. » » 5.[X.
190852 » — » » 14.JX.
1909332 » 20.J1V. » 72| bi

Fortpflanzungsgeschăit. — Die Monchsgrasmiicke ist ein sehr
hăufiger Brutvogel, sowohl der Wilder der Ebene als auch des
Hiigellandes. Ihr Nest legt sie in einem Gabelzweige von Strău-
chern verschiedener Art an, besonders auf Holunder în einer H6he
von 1—1.590”* an; ich fand aber auch Nester welche in einer
Hshe bis zu 2.20" standen. Die innere Mulde der Nester enthălt
fast immer Rosshaare. Das, aus finf bis sechs Eiern bestehende
Gelege findet man Ende April. In meiner Sammlung befinden sich
zwei erythristische Gelege zu je fiinf Eiern. von welchen beson-
ders das eine sehr intensiv gefiirbt ist und grosse, dunkelblutrote
Brandflecken auf rotlichem Grunde aufweist. Hundert gemessene
Eier ergaben im Durchsehnitt 17.7>13.3; Maximum 2114 ;
Minimum 16.5><13"":

Nahrung. — Diese besteht aus Insekten, im Herbst aus weichen
Friichten und Beeren.

SYLVIA CURRUCA LINNE.
Motacilla curruca, Linne, Syst. Nat. I. p. 329. (1766).

Sylvia sylviella, Latham, Gen. Syst. Suppl. |. p. 287. (1787).
Sylvia garrula, Bechstein, Naturg. Deutschl. II. p. 540. (1807).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 815

Curruca dumetorum Linne, | Brehm. Vâg. Deutschl. p. 422.

Curruca molaris, (1531).

Curruca superciliaris,

Curruca septentrionalis,

Curruca assimilis,

Curruca obscura,

Kennzeichen der Art.— Oberkopf aschgrau, Ziigel und Wan-
gen dunkelgrau, Riicken brăunlichgrau, Unterseite weiss. Die
ăusserste Schwanzfeder an der Aussenfahne weiss, auf der Innen-
fahne mit grossem, weissen Keilfleck von der Spitze am schwar-
zen Schaft herauf; die zweite mit einem undeutlichen Fleck.

Verbreitung.— In Europa vom 630 n. Br. biszum Mittelmeer
Verbringt den Winter im siidlichen Teil von Nord-A frika.

Volksnamen. — Scropiţă, Purceluşe.

Systematisches. — Mein Material bestehi aus hundertelf ru-
mânischen Zaungrasmiicken. Ich finde dass unsere Brutvâgel
etwas xweniger intensiv gefărbt sind als solche aus Deutschland,
auch sind selbe etwas kleinwiichsiger.

| Brehm, Vogelfang, p. 228. (1855).

> dap $ | Maxim.| 14.8 7.4 5.7 ae Val

d Et 0 | Minim. |. 43.8 6.3 5.4 1.9 1 |
O “aa Maxim. | 44.4 7 5.5 C SR NAN RL
Sai Minim. | 13.5 | 6.2 | 52 | 19 | 1

| | |

Vorkommen und Lebensweise.— Hiufig im ganzen Lande, be-
sonders dort wo in den Weingirten und Gărten Dorngebiische,
Hecken und lebende Zâăune sind, ebenso in den Donauauen, be-
sonders auf den Inseln.

Sehon Ende Mărz, spătestens Anfang April verkiindet ihr
lieblicher Gesang eines schonen Morgens ihre Ankunft; Ende
September und Anfang October ziehen sie wieder fort.

1596 Erstes Exemplar. Letztes Exemplar. 2./X.
1897» - 1.]1V. n - 5.]X.
1895 » 26.1. n p 7

1899 „ - AEV + » 17.[X.

816 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

1900 Erstes Exemplar. 25./Ill. Letztes oii 30.]1X
19012 » 3.]1V. » 2.|X.-
1900302 » 10.JIV. » » 4.]X
190 » 22. JI. » » 29.]LX
1904 > » 2./1V. j » 1.[X
1905 » » 31.1. » » TE):
1906» » 10.]1V. » » 1 /XE
1907 » » AISI NE » » Ea:

1908» » 25. Il. » » 2.[X.
1909 » » 10.]1V. » » 3./X.

„ Fortpflanzungsgeschăft. — Sehr hiufiger Brutvogel, besonders
zahlreich briitet sie in den Donauauen. Anfang Mai findet man das,
aus fiinf bis sechs Eiern bestehende Gelege vollzăhlig. Fiinizig
gemessene Eier ergeben im Durchsechnitt 16.55Xx12.6; Maximum
19X<14; Minimum 14.1><41.5":

Nahrung. — Diese besteht aus Insekten, im Herbst zum Teil
aus Beeren.

BALI VAL ARO SICOEAUISS

BOIE, 1SIS, 1826. p. 972.

TYPUS : PHYLLOSCOPUS TROCHILUS LINNE.

Abgesehen von dem morphologischem Charakter der iibrigen
Grasmiickenarten, wird diese Gattung einzig und allein durch
die auftallend lebhaft gelbe Farbe der unteren Fiigeldecken und
Axillarfedern charakterisiert. In biologischer Hinsicht aber weisen
die hierher gehârigen Arten grosse Verschiedenheit auf. Abweich-
end von ihren Gattungsgenossen, verfertigen sie ihr Nest in Form
einer Halbkugel mit einem Seiteneingang und erbauen es auf dem
Boden oder nahe zu demselben. Die Anzahl der Eier schwankt
zwischen fint und sieben. Dieselben sind weiss gefârbt, mit
braunen oder roten Sprenkeln und Flecken bedeckt. Die Vogel
bewegen sich lebhaft und flink; beim Suchen der Nahrung flat-
tern sie mit den Fliigeln in der Weise des Fliegensehnappers.

Es sind ungefăhr dreissig Arten bekannt, welche wăhrend des
Sommers ausschliesslich in der palăarktischen Zone leben und
fir den Winteraufenthalt stets sehr weit nach Siiden ziehen.

In Rumânien kommen bloss fiint Arten vor.

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE sii

PHYLLOSCOPUS SIBILATOR BECHST.

Motacilla sibilatrix, Bechstein, Naturforseh. XXVII. p.47.(1793).
Sylvia sylvicola, Montagu, Frans, Linn6, Soc. IV. p. 35. (1798).
Motacilla sylvatica, Furton, Gen. Syst. Nat. I. p. 587. (1806).
Trochilus major, Fârster, Synopt, Cat. p. 5%. (1817).
Phyllopneuste megarhynehos, Brehm, Vog. Deutschl. p. 425.
(1831).
Sylvia sibilans, Blyth in Wites, Nat. Hist. Selborne p. 26. (1858).
Phylloscopus sibilatrix (Bechst.) Seebohm, Cat. B. Br. Mus. V.
p. 54. (1881).
Phylloseopus sibilator, Salvad., Elenco, Ucc. Ital. p. 133. (1886).
Phylloscopus sibilatrix i iu Erlanger, Journ. f. Orn.
Phylloscopus sibilatrix sibilatrix, | XLVII. p. 254—55. (1899).
Kennzeichen der Art. — Oberseite gelblichgriingrau, Vorder-
hals und Seiten, Oberbrust liehtoelb, die iibrige Unterseite rein-
weiss, Ziisel und ein Strich durch das Auge schwărzlich ; untere
Fliigeldeckfedern am Fliigelrande hellgelb, grau gefleckt. Fiisse
schmutzig râtlichgelb. Die erste Schwungfeder ist sehr klein und
kurz, die zweite von gleicher Lănge mit der vierten.
Verbreitung.—— Bewohnt ganz Europa vom 600 n. Br. bis zum
Mittelmeer ; segen Osten bis zum Uralgebirge. Kommt ausserdem
im Kaukasus, in Klein-Asien, Palistina und Nord-Afrika vor, an
letzterem Orte jedoch nur im Winter. In Siid-Europa nur als
Durcehziigler bekannt. Briitet in Mittel-Europa.
Volksnamen. — Pitulici verde.
Systematisches.— Von dieser, nur am Durehzuge vorkommen-
den Art, sammelte ich im Laufe von 15 Jahren nur achtund-
zwanzig Vogel, welche mit nordrussischen und deutschen Exem-
plaren verglichen, keine grossen Unterschiede zeigen.

în pad Minim, | 126 | 7.3 | 47 | 1.7 | 0.9

818 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE
Vorkommen und Lebensweise.— Spărlicher Durehzugsvogel von
Ende April bis Mitte Mai und im September.

PEIVIIOSCOPUS) SIBILATORI ELLAVESCENS ERIS

Phylloscopus sibilator flavescens, Erlancer, Beit. z. Aviflauna
Tunesiens I. f. O. XLVII. p. 234. (1899).

Kennzeichen der Subspezies.— Oberkopt, Riicken, Fliigeldeck-
federn olivengrun, in's Gelbliche gehend. Schwanzfedern mit gelb-
griinem Saum, DBiirzel gelbgriin, Unterseite bis zur Brust rein-
weiss, Kehle und DBrust gelb, welches langsam in die iibrige
Unterseite iibergeht. Untere Fliigeldeclken, Achseifedern und
Fliigelrand hochgelb. Uber dem Auge ein breiter gelber Streifen.

Verbreitung. — Drutvogel in Ruminien und Bulgarien, auf
dem Zug in Nord-Afrilka.

Systematisches. — Ich besitze 7weiunddreissig Exemplare
dieser, fiir Rumânien typischen Form. Zwei sehr alte Mânnchen
haben an den Weichen einen starken gelben Anflug.

Sp |
Lesohle ch | (rossen- | Fligel- | Sehwanz- Sehnabel- |
und A | Lânge ş Rat Tarsus 3
Alla diferenzen | lânge linge linge
10) 8 a $ | Maxim. | 13.1 | 7.6 5.3 2 12
33 UliMinira: | Mea za || 4:93 1.8 0.9
(| Maxim. | 13 7.6 5.1 1.9 ala]
10 la Se |
Sb A ler mau Ar IND SERE ae
|

Vorkommen und Lebensweise.—bewohnt hiufig alle grâsseren
Waldungen des Landes, ob diese jetzt in der Ebene oder im Ge-
birge liegen ; in Letzterem geht er aber iiber die Buchenregion
nicht hinaus. Besonders kommt er in Stangenholzern vor, welche
von kleinen Wiesen durchzogen werden ; richtige sumpfige Au-
wălder besucht er aber hâchstens am Zug.

Der Waldlaubvogel kommt in der Regel erst Ende April oder
Anfang Mai zu uns und verlăsst das Land im September.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 819

1S96 Erstes- Exemplar Letztes Exemplar 15./LX.
1897 » 19. JIV. » » ==
1898 » » AI. » » 20./IX.
1899 i Seti 20.]1V. » » 14.]IX.
1900 » » 13.[1V. » » zi
1901 » » 41.]|1IV » » 12./IX
1902 > » 19.]1V. » 5 21.JIX.
1903 » » 15.]1V. » i —
1904 » » 22-IV. » » 1 9.JIX.
1905 » » 18.]1V. » » 17.]IX:
1906 » » 3./V. » » —
1907 2 » A/V » » —
1908 =) » 22.]IV. » » 20.]LX.
1909 >» » 3./V. » » 23.]LX.
E in uceehaiei — Man muss den Waldlaubvogel zu

den hăufigen Brutvâgeln des Landes rechnen, obzwar er oft an
manchen Stellen, ohne dass man hiefiir eine Erklirung finden
komnte, als solcher fehlt. Gleich nach 'der Ankunft, also Anfang
Mai, beginnt das Paar mit dem Nestbau. Das Nest steht immer
am Poden în einer Vertielune und ist backofenformig mit seit-
lichem Eingang. Zuerst wird an dem Dach gearbeitet dann kom-
men erst die inneren Wânde daran; das hiezu verwendete Ma-
terial besteht aus trockenen Pliittern, Grashalmen, Tierhaaren
und Moos. Mitte Mai findet man dann das erste Gelece, welches
in der Regel eine rundliche Form hat, obzwar ich auch ein Ge-
lege zn fiint Eiern besitze, welche birnformig sind. Fin Gelege
meiner Collection ist besonders schon gefiirbt und haben die Eier
aul weisser, etwas in's Rătliche zichendem Grund, orosse violett-
grane Wolkenfecken und dunkel purpurrotbraune Oberflecken,
welehe sich am stumplen Ende zu einem schonen Kranze hiulen.
Das eine Ei hat auch am spitzen Ende einen einzelnen purpur-
rotbraunen Fleck. Neunundvierzig kier ergaben im Durchsehnitt
16>x12.3""; Maximum 15X<13.4"*"; Minimum 15.92Xxx12.1".

Nahrung. — Diese besteht fast ausschliesslich aus Insekten
und im Ilerbst fressen sie auch ab und zu verschiedene beeren,
besonders Holunlerbeeren.

820 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

PHYLLOSCOPUS TROCHILUS LINNE.

Motacilla trochilus, Linne, Syst. Nat. |. p. 338. no. 49. (1766).

Motacilla fitis, Bechstein, Naturg. Deutschl. p. 678. (1795).

Sylvia flaviventris Vieillot, Nov. Dict. d'Hist. Nat. XI. p. 241.
(1817).

Trochilus medius, Forster, Synopt. Cat. p. 54. (1817).

Phylloscovus trochilus, Linne, Boie, Isis, 1826. p. 972.

Phyllopneuste arborea, | Brehm, Vâg. Deutschl.

Phyllopneuste acredula Linne, | p. 497-428. (1831).

Sylvia melodia, Blyth, Rennie's Field Natur, I. p. 425. (1833).

Curruca viridula, Hemprich & Ehrenberg, Symb. phys. Aves.-
bb. (1833).

Sylvia tamaricis, Crespon, Faun. Merid. 1. p. 209. (1844).

Sylvia angusticanda, Gerbe, Faune de lPAube p. 139. (1849).

Phyllopneuste Eversmanni, Bonaparte, Consp. Gen. Ad. 1.
p. 289. (1850).

Sylvia Meisneri, Păssler, Naumania, Bd. I. Hett. 3. p. 56. (1831).

Phyllopneuste septentrionalis, Brehm, Vogelfang, p. 332.

Phyllopneuste gracilis, (1355).

Phyllopneuste major, Tristram, Ann. and Mag. Nat. Hist. 4
ser. Vol. VIII. p. 29. (1871).

Phyllopneuste gaetlei, Seebohm, Ibis, 4'* ser. vol.I. p. 92. (1877).

Phyllopneuste curvirostris, Madarăsz, Journ. £. Orn. XXVIII.
p. 326. (1880).

Phyllopneuste citrina, Severtz., Menzbier, Bull. Mosc. II. p. 119.
(nom nudum) (1853).

Phylloscopus trohilus septentrionalis, Prazăk, Journ. f. Orn.
XLV. p. 266. (1897).

Kennzeicher der Art. — Oberseite grinlichgerau, Unterseite
gelblichweiss; die unteren Fliigeldecktedern am Fligelrande sechân
sehwefelgelb; die Wangen gelblich. Die Fiisse gelblich fleisehfar-
ben. Dic erste Schwungfedur ist sehr klein, kurz und schmal; die
zweite nicht ganz so lang wie die dritte und von gleicher Lânge
mit der sechsten.

Verbreitung. — Bewohnt Europa Lis zum 700; von Grossbri-
tanien bis Schweden, Norwegen und Luppland, im Osten Sibirien

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 821

im Siiden die mediterrane Subregion und die siidlichsten Gegen-
den von Atrika ; hălt sich in Afrika jedoch nur wăhrend des Win-
ters aut, în Siid- Europa nur zur Zeit des Durchzuges. Am kas:
pischen Meer, in Klein- Asien und Palăstina nur als Durehziigler
bekannt.

Volksnamen. — Pitulici verde.

Systematisches. — Ich habe mir von dieser Art ein grosses Ma-
terial be=chafit und liegen mir ausser dem Vergleichsmaterial an-
derer Lănder, heute eine rumănische Suite von einundsiebzig V6-
geln vor. Die rumănischen Fitislaubvogel bieten viel Intercssan-
tes, auch unter diesen findet man zwei gut unterschiedene For-
men, wie solehe auch Prazik von Galizien beschreibt und fluvi-
ventris uud septentrionalis benennt, leider kennt man aber das
Brutgebiet derselben bis heute noch nicht. Flaviventris kommt
im Zuge viel seltener vor als septentrionalis, welche das Gros der
Durchziigler darstellt. Unter flaviventris befinden sich drei wahre
Riesen mit grossen Dimensionen wie aus der Massentabelle er-
sichtlich ist.

Vorkommen und Lebensweise.—Icl lkonnte den Fitislaubvogel
bis jetzt nicht als PBrutvogel naclweisen, obzwar einige krle-
gungsdaten (15./1V. 20.J1V. 1./V. 30./VIL. 7./VIlL.) hiefiir spre-
chen wiirden. Der Fi ulijihredurehzug beginnt in der Hegel Mitte
Mârz und dauert bis Anfang April, der Herbstzug von Mitte Au-
gust bis Ende October und erreicht seinen Hohepunkt Mitte Sep-
temnber.

822 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

1896 Erstes Exemplar Letztes Exemplar 14./X.
1397 » » 20./1ll. » » 19./X.
1898 » » 14. Il. » » —
1899 » » 22. II. » » 23.]X.
1900 » » 19./Ill. » » 1.]XI.
1901 » » 11./Il. » » 24.|X.
1902 » > 22.[Il. » ă 49/88
1903 » » 3. JI. » » 21./X.
1904 » » 10./I. » . 30./X.
1905 - » 20.1. > » 19./X.
1906 » > 19./IU. » a —
1907 > » 14 ȚIN. » > 6.|X.
1908 » » 10. JI. » » 13.]X:
1909 » » 20.11. > : 40.JX.
Nahrung. — Diese besterht aussehliesslich aus Insekten, im

Herbst aber ab und zu auch aus verschiedenen Beeren.

PIIVI OSCOPUSSRUEUS BECHISA.

Sylvia rufa, Bechst. Orn. Taschenb. Î. p. 158. (1802).

Sylvia collybita, Vieill., Nouv. Dict. D'Hist. Nat. XI. p. 235.
(1817).

Trochilus minor, Forster, Synopt. Cat. p. 54. (18317).

Sylvia abietina, Nilsson, Kgl. Vet-Ak. Hand. p. 115. (1319).

Phyllopneuste sylvestris, ge
Phyllopneuste solitaria, | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 431 —432

Phyllopneuste pinetorum, | j (1531).

Sylvia logquax, Herbert, Wites Nat. Hist. of Selb. p. 55. (1333).

Sylvia brevirostris, Strickland, Proc. Zool. Soc. Lond. p. 98.
(1536).

Phylloscopus habessinicus, Blanford, Ann. and Mag. Nat. Hist.
4 ser. vol. IV. p. 329. (1869).

Phylloscopus Brehmi, Homeyer, Erinnerschr. Vers. deutsch
Ornith. p, 48. (1870).

Phylloscopus abyssinicus Blantord, Geol. and Zool. Abyssinia
p. 378. (1570).

Phyllopneuste Tristrami Brooks, fide Dresser, Proc. Zool. Soc,
Lond. 1872. p. 25. (nomen nudum).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 823

Phylloscopus rufus var. obscurus, Radde, Ornis Caucas p. 233.
(1884).

Phylloscopus trochilus sylvestris, Prazăl, Journ. f. Orn. XLII.
p. 59. (1894). d

Phylloseopus rufus sylvestris, Prazăk, Journ. f. Orn. XLV. p.
210. (1597).

Kennzeichen der Art. — Oberseite griinlichbraungrau, Unter-
seite sehmutzigweiss, an den Seiten gelblich ; Wangen brăunlich ;
Fliselrand blassgelb ; Fiisse braunschwarz mit gelben Sohlen. Die
erste Sehwungfeder ist sehr klein und sechmal; die zweite merklich
kiirzer als die dritte und von gleicher Lânce mit der siebenten.

Verbreitung. — In Europa fast bis zum Polarkreis verbreitet
und briitet auch iiberall, wo sich ihm eine geeignete Stelle dar-
bietet. Uberwintert in Klein-Asien, Palistina und Abessinien. În
Griechenland, Siid-ltalien, Spanien und Nord-Afrila ein Standvogel.

Volksnamen. — Pitulici verde.

Systematisches. — Von dieser Art habe ich mehr als zwei-
hundert Exemplare gesammelt, von welchen ich heute eine aus-
zewâăhlte Suite von dreiundzwanzig Mittel- und Nordeuropaei-
schen, so wie drei, im Winter in Griechenland erlegten, verglei-
chen kann. Von meinen Vâgeln befinden sich zwanzig im Friih-
jahrskleide und sind im April und Mai erlegt, der Rest befindet
sich im frisch vermauserten Herbsteefieder. Im năchsten Capitel
behandle ich dann noch zehn, zu der grosseren und helleren
nordostlichen Subspecies Phylloscopus rufus pleskei Floer. ge-
horenden.

Ich finde dass die rumănischen Brutvâgel auf der Oberseite
mehr in's Graubraune ziehen, als zum Beispiel solehe aus Deutsch-
land und sich also in dieser Bezichung den Caucasiern nihern.

] | |
“ St ht GxnoBbau- | Linge Vlugel- | Schwann iti semna
| Alter diferenuzen] linge linge linge
== ru — —— IN NIN (ANII PNR
| j
"| 45 & aa $ | Maxim.| 192.1 6.5 5.4 2.2 1,3
zi ii A) | Minun. Vaz 6.3 5 1.9 ll
15 & ad,..$ | Maxim.| 11.8 6.4 | 5.3 2.1 1.2
"71 Minim, | 10.9 69 | 48 | 1.8 ]
| | |

894 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Vorkommen und Lebensweise. — Besonders am Herbstzug
sehr hăufiie, britet aber auch an vielen Stellen des Landes recht
rahlreich. Die ersten einzelnen Exemplare erscheinen schon in
der zweiten Hălfte Mărz, gegen Ende dieses Monats schon kleine
Gesellschaften. Sie gehen in den Karpathen bis in die obere Grenze
der Tannenregion. Gegen Ende August gehen auch jene Vogel
welche im Gebirge gebriitet haben in die Ebene herab, kom-
men în die Anen und Gărten und verbleiben hier bis lnde
October.

1896 Erstes Exemplar Letztes Exemplar 22.]XI.
ARO a STA a ju : 0 4 GA
1898 2 » 19./Il. > » 31.3
1899 » z 12.11. » zi 24 |XI.
1900 » » 20. Ul. » Si 28.]X.
1901 » » 12./1l. . » 30./X.
1902 » > 19. JI. = » 24. [XI
1903 » - 15./1l. » » 31./X.
1904 » PE 19. JI. » » 18.]XI.
1905 » = 24. JI. » > 24.[XI.
1906 » » 16.]U1. » 5 30.JX.
1907 » » 14/11. = = 21./[3I.
1905 » ă 15. Ul. 2 » 12 |ARR
1909 » » 19./Hl. » > 25 [ă.

Fortpflanzungsgeschătt. — Briitet vorziiglich in den Karpathen
un'l zwar in den Vorberger, geht aber als Brutvogel bis zur obe-
ren Grenze der Tannenregion.

Das backofenformige Nest steht immer gut versteckt auf dem
Boden neben einem Wurzelstock, Stein oder einem Abhang und
ist aus troclkenen Blăttern, Grashalmen, Tierhaaren, Federn und
Moos recht kiinstlich zusammen gefiigt. Ende April findet man
das erste Gelege zu tiint bis sechs, Ende Juni das zweite zu vier
bis tiinf Eiern.

linundzwanzig gemessene Bier ergaben im Durehsehnitt
15412": Maximum 16X<12.7"*; Minimum 13.3Xxx.11.2".

Nahrung. — Insekten bilden die Hauptnahrung, im Herbst
werden auch verschiedene Beeren aufgenommen.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 825

PHYLLOSCOPUS RUFUS PLESKEI FLOER.

Phylloscopus rufus pleskei, Floericke, Zur Ornis der Kurischen
Nehrung. Mitteil. des O. V. in Wien 1893 p. 105.

Kennzeichen der Subspezies. — Diese, nicht sehr schart aboe-
grenzte Subspezies unterscheidet sich vom typischen rufus vor-
ziiglich durch bedeutende Grosse und hellere Fărbung.

Verbreitung. — Nord- Ost-Europa.

Systematisches. — Von dieser Subspezies wurden zehn lixem-
plare gesammelt und gebe ich in Nacnfolgendem die Masse und
Erlegungsdaten.

Geschlecht 2 - a = zi Ic) E: 2
und E | ses [Io eul |d| etice ANMERKUNG
| Alter Si ez ez SES
oz: 97; b ii
6 ad. | 6.4 |5.2 [2.4 [1.2 [15.[X. 1900 Bucarest, Jud. Iltw.
O ad. 6.4 |5.95|2 [1.2 |28.[X.1900 Colentina, Juu. Ilfov.
G ad. [12.2 [6.5 |5.95]2.2 [1.3 [20.[X.1903 Cernav., Jud. Const.
& ad. [12.1516.35/5.2 [2.1 |1.15|99.|X.1906 Pantelim., Jud. Iltov.
& ad. 6.4 |5.15|2.1 [1.2 [18.]X. 1899 Prundu, Jud. Iitov.
9 ad. 6.45] 5.1 2.05] 1.4 |20.[X. 1899 Pietrile, Jud. Vlașca.
9 ad. 12 [6.4 |5.2 |2 |1.15|27.[X.1903 Mirceav., Jud. Const.
| 9 ad. [6.35] 5.2 [2 [1.1 |1.[X1.1904 Ștefănești, Jud. Illux.
9 ad. 16.4 |5.951241 |1 119. X.1904 Colentina, Jud. Ilfov.
| 9 aa. 6.4 |5.15)2 |1.1 |5.[X1. 1905 Bucarest, Jud. Ilfov.

PII YLLOSCOPUS BONELLI, VIELL.

Phyllopneuste montana, Brehm, Naturg. a. Vâg. Deutschl.
S. 429.

Phyllopneuste bonellii, C. L. Bonaparte, Cat. ucc. europ. p. 36.
u. 159. Eadem, Consp. av. p. 289.

icedula bonellii, Keyserling & Blasius, Wirbelt. Europ. 1. S.
185. u. 220. Verz. LVI.

Sylvia bonellii, Vieillot, Encyel, meth. Orn. IL. p. 468-1d. Faun,
franc. p. 216.

Sylvia prasinopyga, Lichtenst. (Mus Berol), Gloger. Naturgesch.
0. V. Europ. |. 5.217 n.7.

Sylvia Natteri, Femminck, Man d'Orn. 1. p. 227.

326 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Phylloscopus bonellii, Dresser, Birds of Europe, Tom. Il. p.
503 (1876). 5

Kennzeichen der Art. — Kehle, Gurgel und der iibrige Unter-
korper reinweiss; Birzel reisiggriin iiberlaufen. Die Schwung-
und Schwanzfedern fein hellgelbgriin gesiumt. Die dritte, vierte
und fiinfte Schwungfeder bilden die Fliigelspitze und sind auf
der Aussenfahne bogig eingeschniirt.

Verbreitung — Er bewohnt vorziiglich Siid-Europa, nordwărts
bis in die Schweiz, Siid-Deutschland und Oesterreich, ostwărts
bis West-Asien ; auf dem Zug in Nord-Afrika, westwărts bis in
das Stromgebiet von Senegal, ostwărts bis Nord-Ost-Afrika.

Dieser interessante Laubvogel diirfte jedenfalls am Zuge jedes
Jahr das Land besuchen, wird aber eben nur sehr selten erkannt.

Am 25. August 1904 beobachtete ich ein Exemplar în meinem
grossen Garten inmitten von Bucarest aut so nahe Distance dass
ich das begehrte Vogelchen fast greifen lkonnte, leider war es ver-
schwunden als ich mit dem rasch geholten Flaubert an die Stelle
zuriicklehrte.

Eduard von Czynk schreibt iiber das Vorkommen dieses Laub-
vogels in den siebenbiirgischen Karpathea im Ornith. Jahrb. II.
Jahre. p. 206, wie folgt: „Das Verdienst, ihn zuerst in Sieben-
biirgen beobachtet zu haben, gebiirt Stetter, der ihn nach E.
Albert Bielz, »Die Fauna der Wirbeltiere Siebenbiirgens« bereits
am 24. Mărz des Jahres 1845 an der Strell bei Batiz beobachtete«.

Am 19. August 1889 schreibt der verdienstvolle Forscher
weiter, bemerkte ich den Perglaubvogel zuerst auf den Felmerer
Bergen. Der Zufall spielte auch hier die Hauptrolle. Ich wollte
nămlich meine Sammlune mit einigen Laubvogelarten berei-
chern und schoss mehrere derselben, worunter sich auch ein
Phylloscopus bonellii befand. leh suchte nun auf dies hin umso
eifriger, aber ohne kErtolg.

Erst heuer traf ich am 10. April den zweiten im dichten. Wei-
dengestriipp lings der Aluta (Olt). Leider zerschoss ich das Exem-
plar derart, dass daraus bei der grossten Peharrlichkeit und Miihe,
lkein Balg gemacht werden konnte.

Den dritten Perglaubvogel erlegte ich im August auf den Mar-
ginener Hiigeln am Fusse des Gebirges. Trotz vieler Miihe gelang

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 827

es mir nicht mehr ein weiteres Exemplar zu erbeuten, da ich, als
mir endlich am 14. August wieder ein Perglaubvogel zu Gesicht
kam, nur die Kugelbiichse bei mir hatte.«

HYPOLAIS.

KANP, NATURL. SYST. P. 96. (1829).
TYPUS: HYPOLAIS ICTERINA, VIEILLOT.

Diese Gattung umfasst jene kleine Gruppe von Vâgeln, welche
eine natiirliche Verbindung zwischen den Laubsănger und Rohr-
sângerarten bilden. Ihr flacher, an der Basis verbreiteter Schna-
bel gleicht dem der hohrsănger, ihr Schwanz aber ist gerade ab-
geschnitten wie bei Phylloscopus. Hinsiehtlich der Lebensweise
und des Verhaltens, kommen sie mehr den Letzteren nahe. Ihre
Eier sind lilagrau oder lilarosenfarbig mit schwarzen Sprenkeln.
In Rumănien kommen zwei Arten vor.

HYPOLAIS ICTERINA LINNE.

Motacilla hypolais, (error), Linne, Syst. Nat. I. p. 330. (1766).

Sylvia hypolais Linn, Bechst., Orn. Taschenb. p. 173. (1802).

Sylvia icterina, Vieillot, N. Diet. d'Hist. Nat. XI. p. 194. (1817).

Hypolais alticeps, |

Hypolais media, Brehm, Isis 1828. p. (1283).

Hypolais planiceps, |

Hypolais hypolais Linne, Kaup. Natiurl. Syst. p. 96. (1829).

Ficedula hypolais, Linne, Key & Blas. Wirbt. Eur. p. 184. (1840).

Picedula ambigua, (5chl.) apud. Durazzo, Descr. di Genova ].
pt. 2 pp. 170, 177, (1846).

Sylvia obscura Smith, III. Zool., Ș. Afr. Birds. pl. 112. fig. 1.
(1549).

Phyllopneuste hypolais Linn6, Schleg., Deser. Nederl. Vogels,
p. 585. (1561).

Salicaria italica, Salvadori, Atti B. Ac. Sc. For. III. p. 268.
(1868).

Kennzeichen der Art. — Oberseite griingrau; Unterseite blass-
schwefelgelb ; die hinteren Pliigelfedern rit weissprauen Kanten

828 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Fiisse lichtblau. Die dritte und vierte Schwungfeder ist aut der
Aussenfahne bogig eingeschniirt und bilden mit der zweiten die
Fliigelspitze.

Verbreitung. — Die geographische Verbreitung des Gan tenspât-
ters — sagt Seebohm — ist eine sehr eigentiimliche. Derselbe ist
ein sehr hăufiger Sommervogel in Nord-Frankreich, Belgien, Hol-
land, Deutschland, Italien und Sicilien, in Siid-Frankreich hin-
gegen sehr selten und in Spanien gănzlich fehlend. In Dânemark,
in Siid-Skandinavien und in den baltischen Provinzen ist der
Vogel gemein, allein nrdlich dieser Linder wird er immer seltener
und erreieht die nordliche Grenze seiner Verbreitung in Schweden
beim 670, in West-Russland aber bei ca 650. Man behauptet, dass
er im Uralgebirge gegen Norden nur bis zu 570 vorkomme und
laut den Aufzeichnungen ist derselbe von dieser Bergkette bis zum
Tobelfluss in den Tălern anzutretien. Im mittleren Russland ist
der Vogel hăufig, dagegen in Siid-Russland sehr selten und fiir
das Vorkommen im Kaukasus liegen lkeinerlei Daten vor. Zur
Zugzeit zieht er durch Griechenland, Klein-Asien und Nord-
Afrika, von wo, und zwar aus Ovampo, Damara und Bechuana
bereits Exemplare in die Sammlungen gelangt sind. In England
ist der Vogel nur als seltener Gast bekannt.

Volksnamen. — Pitulice verde de grădină.

Systematisches. — Eine ausgewăhlte Suite von einunddreissig
Gartenspâttern liegt vor mir, von welchen sich cin altes Mănnchen
durch besonders intensive Farben vor allen auszeichnet; an der
Brust war am frischen Vogel die gelbe Farbe direct in's Răâtliche
ziehend.

| | | ] ] Ţ
| =
| Gesehlecht | Grăssen- B | Flăgel- | Schwanz- | Schnabel-
| und | : Lănge 4 | 3 Tarsus -
Alter diferenzen | | lănge | lănge lânge
| | |
|
$ | Maxim. | 14.3 7.6 5.8 2.9, 1.3
15 6 ad. | |minim.| 14 | 66| 53| 2 1
E] Ă |
4 | Maxim. | 14.8 7.4 5.6 2.1 1.2
15 $ ad. Minim. | 139 65 | 52 2 1
|
Vorkommen und Lebensweise. — Alle grosseren Giărten und

Laubholzer beherbergen den Gartenspâtter in grosser Zahl. Er

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 329

kommt erst Ende April oder Anfang Mai an und zieht schon
wieder Ende August, spătestens Anfang September fort.

1396 Erstes Exemplar Letztes Exemplar 11./1X.
1897» » 3.]V. » »

1 898 » » 25.]1V. » » 43 |IXE
189% » » 15.[1V. i » 5.]1X.
1900» zu dOIIVE > 2 30./VIIL.
1901» pe. AB/IV n 2 41./1X.
1902» » 48.]IV. » =

1903 > Si Ma AA » » 19./1X

1904 » 2 PASII AI > i 5.]LX.
4905 3 94 JIV. » » 10.]IX.
1906 » = 24.JIV. » » 1.]IX

1907 > » AN » » 3.]IX.
1908» » 99./IV. ă 3 di Xe:
1909 » » 4.|V. » » 3./LX.

In seinen hiibschen Gesang verwebt er auch allerlei Vogelstim-
men und ahmt dieselben oft tăuschend nach, so unter anderen
von folgenden Vâgeln; Cerchneis tinnunculus, Milvus ater, Hi-
rundo rustica, Sylvia atricapilla, hortensis, curucea, cinerea,
nisoria, Acrocephalus turdoides, Sterna fluviatilis, Actitis hypo-
leucus etc. etc. |

Fortpflanzungsgeschăit. — Hiiufiger Brutvogel des Landes. Er
brutet nur einmal im Jahre und findet man das, aus vier bis
sechs liern bestehende Gelege nicht vor Ende Mai, in kiihlen
Friihjahren aber auch erst Anfang Juni. Das iiusserst kunstvolle
Nest stelit Irei in einer Astgabel 1— 5" vom Boden entfernt. Nach
achtzelin von mir gemessenen Nestern, betragen deren Dimen-
slonen :

Ausserer Durchmesser . Ti Ai ză 7.gem.
Innerer » Di za iQen:
Hohe > tii Adi A ee:
Tiele » Ze, iei 0 08 0 cale A Saba

Funfundvierzieg gemessene Bier ergaben einen Durehsehnitt von
D 4 D

18.5><13.4"": Maximum 20.3><14.25"": Minimum 17513.5
resp. 17><13""

830 “ BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Nahrung. — Diese besteht in fliegenden Însekten aber auch in
kleinen Larven und Raupen, spăter im Sommer fressen sie auch
Kirschen, Holunder- und andere Beeren.

FI VPOI ATS) PALID ASI ci IES

Curruca palhda, Ehrenberg Symb. phys. f. 66. (1829).
Curruca andromeda, Ehrenberg, Symb. phys. f. 66. (1829).
Curruca maxillaris, Ehrenberg, Symb. phys. f. 66. (1829).
Salicaria pallida, Keys. & Blas. Wirb. Eur. p. LIV. (1340).
Salicaria elaica, Lindenmayer, Isis, p. 342. (1845).
Ficedula ambigua, Sehlegel, Rev. erit. p. XĂVI. un 54. (1844).
Sylvia elaica, Miuhle, Mon. europ. Sylvien, p. 93. (1856).
Hypolais elaica, Degl. et Gerbe, Orn. Eur. II. E4.p 509. (1867).
Acrocephalus pallidus, Heuglin, Orn. N.-O.-Afr. p. 294. (1869).
Hypolais (Iduna) pallida. Pleske, Ornith. ross. p. 351. (1889).
Kennzeichen der Art. — Oberseite hellbrăunlichgrau, i Unter-
seite weisslich mit brăunlichgrauem Anfluge, zwei ăusserste
Schwanzfedern 3—4""* kiirzer als die lăngsten mittleren, erste
Schwinge lânger als die oberen Fliigeldeckfedern, zweite Schwinge
in der Regel kiirzer oder gleich der sechsten und linger als die
siebente. Die dritte, vierte und fiinfte sind auf der Aussenfahne
deutlich verengt, die zweite und dritte zeizen auf der Innen-
fahne eine kaum merkliche Verengung. Oberkiefer helihornbraun,
Unterkiefer gelblich fleischtarbig. Fiisse hellhornbraun. Iris braun.
Volksnamen. — Pitulice grie.
Verbreitung.— Siid-Ost- Europa, West-Asien und Nord-A frica.
Systematisches. — Das Jugendkleid ist am Riicken mehr gelb-
lichbraun, der Kropf etwas gelblich angeflogen.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE s3i

Vorkommen und Lebensweise. — Der blasse Spâtter kommt
ziemlich an den selben Localităten vor wie der Gartenspâtier,
geht aber etwas hgher in die Vorberge der Karpathen vor als
dieser. Er kommt stets 8—10 Tage spăter an als der Gartenspât-
ter und zwar nie vor Anfang Mai. Erstes Exemplar am 1. Mai
1901. Im August ziehen sie schon wieder fort und beobachtete
ich die spătesten Exemplare am 8./IX. 1902 und 10./1X. 1909.

Fortpflanzungsgeschâit. — Anlage des Nestes und dieses selbst
ist gleich mit dem Gartenspâtter. Das Gelege besteht aus 4—5
Eiern. Ich fand frische Gelege am 3. 4. 7. und 9. Juni. Die
Grundfarbe der Eier ist etwas lichter als wie beim Gartenspâtter.
Fiinfundzwanzig gemessene Eier ergaben im Durchschnitt :
17.31Xx13.47; Maximum: 18.6X13.1 und 17.2Xx13.8; Mini-
mum : 15.3XX12.4"*.

Nahrung. — Diese besteht aus Însekten und verschiedenen
Beeren, besonders Holunderbeeren.

Verbreitung. — Siid-Ost-Europa, West-Asien und Nord-Afrika.

ACROCEPHALUS.

NAUMANN, NATURG. D. LAND- UND WASSERVOGEL D. NORDL. DEUTSCHL,
ETC. 1V. p. 199. (48141).

TYPUS: ACROCEPHALUS STEPERUS VIEILL.

Caraktere. — Der Schnabel ziemlich stark, etwas platt und an
der Basis verbreitert. Die Mundwinlkelborsten mittelmissig ent-
wickelt. Die erste S=hwinge sehr klein und schmal, ohne selbst
die Linge der Deckfedern der Schwingen I. Ordnung zu erreichen.
Der Schwanz ziemlich abgerundet.

Diese Vogel halten sich in Rohrichten und Siimplten aut. Ihre
Singfihigkeit ist sehr entwickelt und erstreckt sich vom lauten,
kreischenden Gesang bis zu hochst melodischen Weisen. Sie ent-
nehmen ihre Nahrung der Insektenwelt. Das dichtgefiigte Nest
wird an Rohrstengeln, oder zwischen dem, an feuchten Stellen
befindlichem Gestrâuch mit grossem Fleisse errichtet. Die Anzahl
der Eier schwankt in der Regel zwischen vier und sechs; sie
sind griindlich und mit dunkler Farbe stark gesprenkelt.

332 BULETINUL .SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

VORBEMERKUNGEN UBER ACROCEPHALUS PALUSTRIS

BECHST., A. STREPERUS VIEILIL. UND A. STREPERUS HORTICOLUS NAUM.

Da ich in jeder Hinsicht, was die obigen angefiihrten Vogel
anbelangt mit der Ansicht von Dr. Julius von Madarâsz iiberein-
stimme, citiere ich wortlich die Bemerkungen dieses ausgezeich-
neten Forschers: „Schon bei der Charakteristik der Ordnung
wurde betont, dass die Singvogel, die am hâchstentwickelte und
phylogenetisch jungste Generation der Klasse der Vogel bilden.
Diesen Satz sehen wir in der Ordnung der Singvâgel auf Sehritt
und Tritt durch jene Ubergangsformen bestătigt, welche Zeugen-
schaft dafiur ablegen, dass viele Arten noch am Beginne ihrer
Entwiclelung stehen. Tatsache ist es, dass diese Vâgel solche Er-
scheinungen sind, welche in morphologischer Hinsicht eine aus-
serordentlich grosse Ahnlichkeit aufweisen und cinander in dem
Mașse gleichen, dass nur ein sehr geiibter Ornithologe im Stande
ist, sie von einander zu unterscheiden, in biologischer Hinsieht
aber sehr verschieden sind.

Die morphologischen Charaktere dieser beiden Formen welche
sich auf die Schwingenverhăltnisse beziehen, sind nicht constant,
zumindest aus individuellem Standpunkte nicht anwendbar.
Nimmt man z. B. 20 Exemplare aus Acrocephalus palustris, so
erhălt man folgende Schwingverhăltnisse :

bei 15 steht die zweite Schwinge zwischen der dritten und vierten
258 09) iau sula » gleich der vierten
pi Dă a oaia) » » kiirzer als die vierte.

Im Durehsehnitt steht also die zweite zwischen der dritten und
vierten.

Bei Acrocephalus streperus (gleichfalls 20 Exemplare genomen):
steht bei 15 die zweite Schwinge zwischen der dritten und vierten,

» » 10 ist die zweite Schwinge gleich der vierten,

5) e pt asa) > kiirzer als die vierte.

Im Dusrchschnitt also die zweite gleich der vierten.

Die Fărbung von Acrocephalus palustris wird durch den oli-
venfarbigen Anflug charakterisiert, welche am Biirzel am leb-
haftesten erscheint, wăhrend bei Acrocephalus streperus dieselbe
in's Brăunliche iibergeht und gleichtalls am Biirzel die grosste

DULILINUL DUUILILA IL DU DILIN LL [ata 2]

Lebhaftiekeit gewinnt. Dessenngeachtet fîinden sich beide For-
men auch weniger typiseh getărbten lxemplare, so dass manche
derselben sehr leicht zur Verwecenslunge Anlass bieten, welche
nur Gann richtig gestellt werden kann, wenn man ganze Serien
zum Vergleiche beizuziehen vermae.

Davegen zeist sich bei diesen beiden Arten in biologiseher Hin-
sieht eine unverhăltnissmăssig grosse Verschiedenheit. Acrocepha-
lus streperus sucht stets das dichteste Râhricht aut und verlăsst
dasselbe selten. Das Nest verfertigt er oberhalb des W asserspiegels
an Rolrstenveln befestigt, ebenso wie der Drosselrohrsânger
auch seine Bewegungen erinnern mehr an denselben, ihr Gesang
aber, obeleich melodisch, ist stets mit Gekreisch verbunden. Hin-
gecen nistet Acrocephalus palustris nie in ROhricht, sondern ne-
ben demselben an feuchten Stellen, in Weidenbiischen oder an
anderen laubreichen Pflanzen. Seine Bewegungen sind von jenen
von A. streperus sehr verschieden. Sein Gesang ist sebr melo-
diseh und fein, ohne Beimischung von kreischenden Tânen und
sein Sângertalent so sehr entwickelt, dass er ausser seinem ei-
genen typischen Gesang noch das Lied anderer Vâgel nachzu-
ahmen vermag.

Dort, wo Acrocephalus palustris und A. streperus in unmittel-
barer Nachbarschaft hausen, ist es nicht ausgeschlossen, dass sie
sich auch untereinander paaren. Vermutlich sind es aus solchen
Paarungen hervorgegangene Kreuzungen, mit welchen mancher
Ornithologe nichts anzufangen weiss, selbst wenn er auch die
Lebensweise in Betracht zieht und hierin dann eine neue Art oder
Varietăt entdeckt zu haben wâlnt, welche er mit dem Brehm”-
schen Aerocephalus horticola identificiert.

OCROCEPHALUS PALIUSTRIS BECHST.

Sylvia palustris, Bechstein, Orn. 'Taschenb. p. 156. (1802.)

Calamoherpe salicaria (Linne), Apud Brehm, Vâg. Deutschl.
p. 444%. (1831.)

Calamoherpe musica, Brehm, Vâg. Deutsch. p. 446. (1831).

Sylvia (Calamoherpe) horticola, | Naumann, Vog. Deutschl.

Sylvia (Calamoherpe) traticola, | XIIL. pp. 44. 453. (1853).

834 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞLIUNŢE

Calamoherpe philomela, Brehm, Vogelf. p. 236. (1855.)

Calamoherpe pratensis, Jaub., Rev. & Mag. Zool. VII. p. 65.
(1855.)

Salicaria turcomana, Severtzolt, Turkest. J avotu p. 128. (1873.

Acrocephalus palustris horticolus, Chernel, Aquila I. p. 128.
(1894.)

Acrocephalus palustris typicus, Prazak, Aquila III. p. 188.
(1896.)

Kennzeichen der Art. — Schnabel stark, nach vorn etwas zu-
sammengedriickt Mundwinkel orangegelb. Oberkârper griinlich
rostgrau oder mattolivengrau; ein Strich iiber dem Auge und
der Unterleib weiss, mit ockergelbem Anfluge.

Verbreitung. — Mittel- und Siid- Europa, im Osten bis nach
Central- Asien. Uber den Winter zichen die europacischen Exem-
plare nach Central- Atrika.

Volksnamen. — Lacar, Privighietoare de stuf.

Systematisches. — Die Zahl der Sumpfrohrsânger welche ich
aus Rumiănien besitze, belăuft sich auf zweiunddreissig. Einige
meiner Vogel gehâren in Folge der mehr brăiunlichen Oberseite,
der dunkleren Kopfplatte und den etwas lebhaft angeflogenen
Bauchseiten zu der von Naumann und Brehm aufeestellten Form
Acrocephalus streperus horticolus an. Ich halte diese Văgel fir
Kreuzungsproducte zwischen Acrocephalus palustris und Acroce-
phalus streperus und zwar aus folgenden Griinden.

1) Ist mir kein Land bekannt, in welechem nur die Form hor-
ticolus vorkommen wiirde.

2) Constatierte ich in zwei Făllen verschiedene Formen, ge- |
paart, durch Erlegung des gepaarten Paares, einmal ein typisches
Mănnchen von palustris mit einem mehr den streperus Charak-
ter tragenden horticolus Weibchen und das zweitemal ein stre-
perus Weibchen mit einem palustris Mănnchen.

3) Erlegte ich am 19. Juli 1904 aus einer Familie das alte
Weibchen gin typischer palustris mit 2 Jungen, von welchem
das Eine auch ein palustris, das Andere ein sogenannter horti-
colus war.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE sa

esa | Grâssen- 4 Fluigel- | Sehwanz- Sehnabel-
und |isză Lânge E Ă Tarsus [i
Alter (isenenzen lănge lânge lânge
188
AS aaa | | Maxim. | 15 7.4 5.7 2.2 1.3
ua | Minim | 44 6.3 5.5 A 1
$ | Maxim. |. 14.6 6.8 5.6 2.9 1.2
10 Pad. ? | Minim. | 13.8 6.2 5.2 24 4
| |

Vorkommen und Lebensweise. — Den Sumpfrohrsânger finden
wir, ausser in den gebirgigen Teilen des Landes iberall hăufig wo
es feuchte Felder, Gărten oder Uberschwemmungsgebiete von
Flissen und Băchen gibt, welche mit hohem Unkraut und Wei-
denanflug bewachsen sind. Selbst in meinem Garten in mitten von
Bucarest briitet alljăhrlich ein Paar und erfreut mich durch sei-
nen lieblichen Gesang. Seine Ankunft făllt in die zweite Hălfte
April oder in den Anfang des Mai; der Abzug erfolgt im Septem-
ber, Einzelne findet man noch im October.

1897 Erstes Exemplar Letztes Exemplar 3./X.
1898 » » 8.]V. » »

1899 » » » » lee.
1900 » at LIRI » » 29.]IX.
1901 » » 94 IV. » » iată
1902 » » 4.]V. » » 19.JIX.
1903» 4100944 » »

1904 » » 922.]IV. » » 10.]X.
1905 » » 4/V, » » Ti)
1906 » » 25.]1V. » »

1907 » » 3.]V. » » 30.]1X.
1908 » » AI VA » » 2.]X.
1909 » » 1 0.] VA » »

Fortpflanzungsgeschâit. — Der Sumpfrohrsânger gehârt zu

den regelmâssigen Brutvogeln des Landes, an manchen Stellen
ist er direct hâufig zu nennen.

Der weitaus grosste Teil der Nester welche ich untersuchte,
war nach Rohrsângerart an einige Unkraut, Rohr- oder Getreide-
stengel befestigt, einige zeichneten sich aber durch besondere
Standorte aus, so dass ich selbe năher besprechen muss,

336 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

No. 10. Aufeiner gestreckten Alkazie in den Schâsslinven 2.30

vom Boden entfernt.

No. 19. In einem Gabelast einer Weide, in der (Grabel einge-

bettet, 1.10" vom Boden entfernt.

No. 23. An fiint Nesseln gebaut, nur 10" hoch vom bBoden

entiernt.

Normal steht das Nest 30-80" vom Boden entternt.

Das, aus vier bis tiint Biern bestehende Gelege findet man în
der Regel Ende Mai vollzăhlig, das triiheste Gelege fand ich am
21. Mai zu fiint Eiern.

Neununddreissig Fier messen im Durehsehnitt 18.8><13.8;
Maximura 20><1 4.4; Minimum 17.3Xx12.2".

Nahrung. — iese besteht aus kleinen Insekten aller Art, so-
wie im Herbst auch aus Beeren, besonders Hollunderbeeren.

ACROCEPHALUS STREPERUS (VIEILL).

Motacilla salicaria, Linne, Syst. Nat. |. p. 320. (1766).

Motacilla arundinacea, (nec Linn6), Lighttoot, Phil, Frans.
LXXV. p. 11. (1785).

Sylvia strepera, Vieillot, N. Diet. d'Hist. Nat. XI. p. 182. (1817).

Fu ale e alnoru, | Brehm, Vâg. Deutsch. p. 443447.

alamoherpe albustorum»

Calamoherpe piscinarum, | (ia).

Calamoherpe brehraii, Miller, fide Brehm, Vâg. Deutsch. p.
447. (1831).

Curucea fusca, Hempr. & Ehr. Symb. Phys. Aves. fol. ec. (1833).

Sylvia affinis, Hardy, Ann. de PAssoc. Norm. (1541).

Calamoherpe pinetorum,

Calamoherpe hydrophylus,

Calamoherpe orientalis, |

Calamoherpe crassirostris, |)

Calamoherpe obscurocapilla, Dubois, Journ. f£. Ornith. IV. p.
240. (1856).

Acrocephalus streperus typicus, Prazăk, Aquila IL. p. 188.
(1896).

Kennzeichen der Art.—Schnabel schlank, sehr breit gedriickt.
Mundwinkel orangerot. Oberleib gelblichrostgrau ; ein deutlicher

Brehm, Vogelf. p. 235. (1855).

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 837

heller Streif ober dem Auge und der Unterleib rotgelblichweiss.
Die Einschniirung an der Innentahne der zweiten Schwinge liegt
nach Kleinschmidt bei A. streperus zwischen dem Ende der ach-
ten Schwinge und den Sekundarien, bei A. palustris dagegen
zwischen dem Ende der achten und dem der fiinften Schwinge
wenn der Fliigel zusammen gelegt ist.

Verbreitung.— Mittel- und Siid-Europa und im Osten bis weit
nach Central-Asien. Uber den Winter ziehen die europaeischen
Exemplare nach Central-A frika.

Volksnamen.—Lăcar, Privighitoare de lac.

Systematisches.— Neununddreissig Exemplare dieser Art liegen
mir vor. Wie schon bei der vorigen Art bemerkt, kommen zwi-
schen dieser und jener Mischlingsformen vor.

Vorkommen und Lehensweise.— Hăufiger Sommervogel, iiberall
dort wo es grossere Rohrpartien gibt.
Seine Ankunft fâllt in die zweite Hălfte April sein Abzug in

den September, einzelne bleiben aber bis in den October hinein
bei uns.

1597 Erstes Exemplar — Letztes Exemplar 1./X.
1898 » ni AG:IEV. ip » —
1899 » ouă 200» » 5.|X.
1900» Dia -2 » 29.]lX.
1901 » a 20; /1V ip zii he li9 AX.
1902 » a DAE. » 3./X.
1903» 40 [EV ro » —
4904 » » A3IV. » Sa i0d0,/3:
49405 n - 25.]1V. » » TITEI

1906 » » 22.11V; » » Za

838 BULETINUL SOCIEVAȚII DE ȘTIINȚE

1907 Erstes Exemplar 10./1V. Letztes Exemplar 20./IX.

1908 » i) ez » » al) isa

1909 » » 20./1V. » » 25. JUR:

Fortpflanzungsgeschăft. — Hâufiger Brutvogel, wenn auch nicht
die Hiiufigleit des Drosselrohrsăngers erreichend. Der Teichrohr-
sânger briitet selbst in kleinen Rohrpartien, aber immer steht
sein Nest iiber dem Wasser. Das aus vier bis finf, seltener
sechs Eiern bestehende Gelege hat man vor Ende Mai nicht zu
suchen. Das friiheste Gelege erhielt ich am 22 Mai 1900.

Vierzig gemessene Eier ergeben im Durehschnitt: 18.2X15.6;
Maximum 20.4><13.9; Minimum 16X<12.7"».

Nahrung.— Diese ist dieselbe wie des Sumpfruhrsăngers.

ACROCEPHALUS LACUSTRIS NAUM.

? Turdus arundinaceus, Linne, Syst. Nat. I. p. 296. (1766).
Acrocephalus lacustris, Naum. Naturg. Land- und Wasserv.
nordl. Deutsch]. Nachtr. IV. p. 201. (1811).
Turdus junco, Pallas, Zoogr. Rosso-Asiat., IL. p. 458. (1311).
Sylvia turdoides, Meyer, Vâg. Siv.- und Esthl. p. 116. (1815).
Muscipeta lacustris (Naum.), Koch, Syst. baier. Zool. 1. p. 166.
(1816).
Calamoherpe turdoides (Mey.) Boie, Isis 1822. p. 552.
Hydrocopsichus turdoides (Mey.) Kaup, Nat. Syst.p.121.(1829).
Calamoherpe stagnatilis, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 442. (1831).
Arundinaceus turdoides (Mey) Less., Traite d'Orn. p. 419. (1831).
Calamoherpe lacustris (Naum.) Brehm, Vâg. Deutschl. p. 442.
(1831).
Sylvia turdina, Gloger, Handb. Naturg. p. 312. (1842).
Calamoherpe media, Malm., VEfv. Vet. Ak. Hand]. 1851.p.159.
Calamoherpe turdina, Schleg., Vâg. Nederl. p. 142. (1854).
Calamoherpe major, | A XE
Cola ni ] Brehra; Vogel. 2ao (ia
Acrocephalus turdoides, (Mey.) Heugl. Orn. N. O. Afr. L.p.
289. (1869).
Acrocephalus arabicus, Heuglin, Orn. N. O. Afr. I. p. 289.
(1869).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 339

Salicaria arundinacea, Harting, Handb. B. B. p. 14. (1872).

Acrocephalus fulvolateralis, Sharpe, Layard's B. S. Afr. p.
239. (1877).

Kennzeichen der Ârt. — Mundwinkel orangerot. Oberkărper
gelblich rostgrau ; iiber dem Auge ein deutlicher, gelblichveisser
Strich ; Unterseite rostgelblichweiss, beim Mănnchen an der
Gurgel aschgrau iiberflogen.

Verbreitung. — Westliche Hălfte der palăarktischen Region,
den Winter iiber Afrika und briitet in Mittel- und Siid-Europa,
Nord-Persien, Turkestan und Nord-Afrika. Wird in der stlichen
Hălfte der palăarktischen Region in Indien, Australien und auf
den Inseln des Stillen Oceans durch verwandte Formen ver-
treten.

Volksnamen. — Lăcar mare, Privighitoare de stuf.

Systematisches. — Die Suite meiner rumănischen Drosselrohr-
sânger besteht aus dreiundsechzig Exemplaren.

Unter meinen Exemplaren befinden sich acht alte Mânnchen
und zwei Weibchen, welche auf dem unteren Teil der Kehle
deutlich graubraun, der Lânge nach gefleckt sind, âhnlich wie
manche Exemplare des Flussrohrsăngers.

| |

( | Maxim. |

24 | 95 | 86 34 2.2

20 O ad. | Minim. | 187 | 8.8 7.7 28 | 1.9
| | | |
$ | Maxim. | 20 9.4 8.4 34 22 |

20 9 ad. Î | Mini. | 185 | 86 | 75 Puzie Pod

Vorkommen und Lebensweise. — Der hâufigste Rohrsânger ist
entschieden der Drosselrohrsânger ; seine Zahl, besonders im Do-
naudelta setzt manchmal wahrhaftig in Erstaunen. Auch hier
bewohnt er ausschliesslich die ausgedehnten Rohrwâlder, ab und
zu aber auch solche, welche von Puschweiden durchwachsen
sind. Seine Ankunft făllt in die zweite Hâlfte April, sein Abzug
in den September.

840 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1896 Erstes Exemplar 15./1V. Letztes Exemplar 15./1X.

189774) i 2 » 20./1Y. » » 21.]1X.
1898» : 19./1V. » 2) 30./LX.
1899 = 7:]IV. » » d JlX.
1900» » 14. IV. » » 16.LX.
190455 = » 13.]1V. » » 2.]X.
119025 » 20./1V. » » 29.J1X.
1903 . = » 13.]1V. » » 5. Xa
1904» » 16./1V. » - 4]
1905 » » 9.]1V. » » 24./IX.
1906 » » 13./1V. » » —

LI: 17 Aa » 17.]1V. » n 20./IX.
AS) > 20./1V. » » 30./lX.
1909 » » 24.]1V. n » —
Fortpflanzungsgeschăit. — Sehr hăufiger Brutvogel an allen

fir ihn passenden Stellen des Landes.

Das Gelege besteht in der Regel aus fiinf bis sechs, seltener nur
aus vier Eiern, man findet dasselbe erst Ende Mai oder Anfang
Juni vollzăhlig. Als friihestes Datum fir ein volles Gelege zu sechs
frischen Eiern, wurde der 20. Mai 1900 notiert.

Unter der grossen Anzahl von Nestern, welche ich im Laufe
der Jahre untersuchte, befinden sich einige, welche durch ihre
Anlage aultallen und welche ich hier năher besprechen will.

No. 19, 48, 54, 61, 102 sind zum Teile an Rohr, zum Teile an
anderen Weasserpflunzenstengeln befestigt; în eines der-
selben ist eine Ringelnatterhaut eingebaut.

No. 18, ist an drei Weidenschosslingen angebracht.

No. 72, ist an zwei Rohrstengeln und zwei Weidenschâsslingen
angebracht.

No. 32, stand im Rohr, aber vom Wasser etwa vierzig Schritte
entfernt, iiber trockenem Land.

No. 91 ist aut ein altes, vorjăhriges Nest aufeebaut und er-
reichte die enorme Hhe von 26" d

Die Durchschnittsmasse von hundert Eiern betragen 22.5Xxx16.3;
Maximum 24.717; Minimum 20.5Xx16""

Nahrung. — Diese besteht aus Insekten, im Herbst auch aus
allerlei Beeren.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 841

BOCUSIEILI A.

KRANP, NATURL. SYST. P. 115. (1829).
”,
TYPUS: LOCUSTELLA NAEVIA.

Die Vâgel dieser Gattung sind von denen der Gruppen Acro-
cephalus und Calamodus vor allem ausgezeichnet durch ihre
hohen und langzehigen Fisse mit schmăleren Gelenkballen. Die
Flugel sind kurz und abgerundet, die zweite und vierte Schwinge
die linosten. Die Steuerfedern sind breit und lang, die mittelsten
bedeutend lănger als die ăusseren. Die oberen und unteren
Sehwanzdeckfedern sind von aufiallender Lănge. Kennzeichnend
ist der sehwirrende Gesang, den alle Glieder der Gattung haben
und die versteckte Lebensweise.

LOCUSTELLA NAEVIA (BODD.)

Motacilla naevia, Bodd., Tabl. Pl. Enl. p. 35. no 581. (1783).

Sylvia locusteila, Lath. Ind. Orn. II. p. 515. (1790).

Muscipeta olivacea, Koch, Syst. baier. Zool. I. p. 167. (1816).

Calamoherpe tennirostris, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 440.
(1831).

Locustellu sibilans, Gould.:B. Eur. pl. 102. (1837).

Locustella avicula, Ray, fide Gould. B. Eur. pl. 103. (1837).

Locustella rayi, Gould, fide Bp. Comp. List. B. Eur. & N.
Amer. p. 12. (1838).

Psithyroeduss locustella (Lath.) Gloger, Gem. Handb. Nature.
p. 298. (1842).

Locustella naevia (Bodd.), Degl. Orn. Eur. 1. p. 589. (1849).

Locustella dumeticola, (Blyth), Whites Selborne, p. 119.
(1850).

„OCHISLEIIe Te y

pi Mirror] Brehm, Vogelt. p. 234. (1855).

Parnopia loenstella (Lath), Newt., List. B. lur. Blasius p. 11.
(1862).

Locustella vera major,

Locustella vera fruticeti, | Brehm, Vers. Samml. Chr. L.

Locustella vera tennirostris, ! Brehm, p. 6. (15606).

Locustella vera i ătibotiiai |

842 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Sylvia (Threnetria) locustella, | Shauer, Journ. f. Ornith. XXI.
Threnetria locustella, | p. 161—183. (1873).
Acrocephalus naevius (Bodd.), Newt. et Yarr. Br. B. I. p. 384.

(1873).

Kennzeichen der Art. — Die erste Schwungfeder ist spitz und
klein, gewohnlich kleiner als die Fliigeldeckfedern I. Ordnung,
die zweite, dritte und vierte Schwinge bilden die Fligelspitze, die
dritte ist die Lăngste. Der Schwanz stark abgerundet. Die âus-
seren Federn circa 15" kiiwzer als die mittelsten; die unteren
Sehwanzdeckfedern iiberragen die ăusseren Schwanzfedern.

» Alter Vogel. — Oberseite grau olivenfârben mit brâunlich-

schwarzen Schaftflecken von der Stirne bis zu den oberen Schwanz-

deckfedern. Von der Unterseite sind die Kehle, der obere Teil des

Vorderhalses und der Bauchmitte weiss; die Brust und Bauch-

seiten, die Schenkel und unteren Schwanzdeckfedern lehmfarben ;

am Vorderhals und den Bauchseiten, zuweilen auch auf der Brust
stehen dunkelbraune Lingsflecken.

Verbreitung. — Bewohnt Europa und ist in West- und Nord-
Europa am hăufigsten ; in der mediterranen Subregion ausser der
Zugzeit selten. Uberwintert wahrscheinlich in Nord-A frika, ein-
zelne Exemplare iiberwintern auch im siidlichen Spanien. În Asien
durch zwei nahe verwandte Arten, Locustella straminae und L.
lanceolata vertreten.

Volksnamen. — Privighitoare de stuf.

Systematisches. — Meine siebenundzwanzig Busehrolhrsinger
zeigen sowohl in der Grundfarbe als auch der Fleckung eine ziem-
lich grosse Variabilităt. Ich habe adulte Vogel, welche eine sehr
deutlich gefleckte Gurgel haben, wihrend andere fast gar nicht
und sehr verschwommen gezeichnet sind.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE S43

Vorkommen und Lebensweise. — Wicsen und Getreidefelder
welche in der Năhe des Wassers liegen, besonders wenn selbe
mit viel Unkraut und Gershricht dvrehwachsen sind, bilden den
Aufenthalt dieses Rohrsângers; wo sich bei uns solche Stellen
finden, ist er iiberall hăufig anzutreften, verlăsst die Gegend aber
leicht wenn sich etwas in derselben verândert hat, Seine Ankunft
im Friihjahr făllt in die zweite Hălfte April oder Anfang Mai, im
September, spătestens October zieht er wieder siidlicher.

1898 Erstes Exemplar 19./1V. Letztes Exemplar

1899 » ai 09 JIY, » » AR
1900 » » AN » » —
1901 » »929.[4V. 2 » —
1902 » » — » » 49./1X.
1903 » » 47:/ÎY- » » ——
1904 » » 2.]N: » » SJA
1905 » » cz » » 97| IX.
1906» zu 49.]IV. » » —
1907» »90.]IV. » » —
1908 » 2up'418: 1%; » » 417.]IX.
1909 » » 25.1:V: » »

Fortpflanzungsgeschâft.— Hiufiger Brutvogel an allen passen-
den Localităten. Das, aus vier bis sechs Eiern bestehende Gelege
findet man Ende Mai oder Anfang Juni vollzăhlig. Das friiheste
Gelege mit fint frischen Eiern fand ich am 24. Mai 1898.

Fiinfunddreissig von mir gemessene Eier ergeben im Durch-
schnitt 17.1X13.1"*:

Nahrung.—Diese besteht vorzugsweise aus Insekten; ich fand
aber auch ofters kleine Moluscen im Magen vor.

LOCUSTELLA FLUVIATILIS WOLF.

Sylvia fluviatilis, Wolf, Taschenb. Î. p. 229. (1810).

Acrocephalus stagnatilis, Naum. Nat. Land und Weasservog.
nord. Deutschl. p. 202. pl. 26. fig. 2, 3. (1511).

Locustella strepitans,

ref 233 —93/4 55),
Locustella wodzichii, Brehm, Vogelf. p. 233—234. (1855)

344 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Lusciniopsis fluviatilis strepitans,
Lusciniopis fluviatilis alticeps,
Lusciniopis fluviliatis macrorhynchus, |

| Brehm, Vers. Samml.
Chr. L. Brehm. p. 6.

Lusciniopis fuviatilis macroura, UT) (16)
Sylvia (Threnetria) fluviatilis, | Schauer, Journ. f. Ornith. XXI.
Threnetria grillina, | p. 161—153. (1873).

Locustella cicada, Hausmann, Journ. f. Ornith. XXI. p. 434.
(1873).

Kennzeichen der Art.— Der Sehwanz hat aufialiend lange Deck-
federn, die unteren sind so lang, dass sie bis ans das Ende der

„ ăussersten Schwanztedern reichen.

Alter Vogel. — Oberseite einfărbig grinlichbraun, die Kehle
weiss, sehr blass grau gefleckt; die Gurgel und Kropfgegend in
der Mitte gelblichweiss, an den Seiten matt, griinlichgrau, mit
dunklen Lângsflecken, untere Schwanzdeckfedern hellrostgrau
mit grossen, weissen lEnden.

Verbreitung.— Bewohnt die &stliche Hălfte Europas, wăhrend
die westliche Grenze seiner Verbreitung durch die Donau gebildet
wird. In Russland ist ihr nordliehster Fundort der Ladogasee.
kommt iibrigens auch in Klein-Asien und Palăstina vor.

Volkenamen. — Privighitoare de stuf.

Systematisches. — Eine Suite von nur fiinfzehn im Lande er-
legten Flussrohrsăngern liegt mir vor. Meine Exemplare unter-
scheiden sich in nichts von meinem Vergleichsmaterial aus Nieder-
Osterreich.

T Ț Ta = E II = =
| |

Vorkommen und Lebensweise.—las Vorkommen dieser Art miss
als sporadisch bezeichnet werden. Ich konnte das Vorkommen
als Brutvogel bis jetzt nur an folgenden Localităten constatieren :
Mătăsaru, Jud. Dâmboviţa, Tinganu und Balta neagră, Jud. Ilfov

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 345

und Giuvegia, Jud. Constanţa durch ein, von Professor St. Gh.
Zottu bei Văleni de Munte-Scăeni gefundenes Nest constatirt. An
allen diesen Orten ist er aber durehaus nicht hăufig. Merkwiirăig
ist es, dass dieser Vogel den rumănischen Donauauen vollstăndig
tehlt, wihrend er im Oberlauf dieses Stromes ein directer Cha-
raktervogel desselben ist.

Fortpflanzungsgeschăit. — Die Orte wo dieser Vogel briitet,

habe ich schon weiter oben angegeben.

Gelege erhielt ich nur vier und zwar zwei zu fiinf, eines zu vier

und eines zu drei Eiern.

—

No. 1. Gelege zu fiinf Eiern, gefunden am 1. Juni 1901. Grund-
farbe râtlichweiss mit violettgrauen Schalenfleclen und
hellziegelroten Oberfleclen, welche sich am stumpfen
Ende etwas hăufen.

No. 2. Gelege zu finf Eiern, gefunden am 27. Mai 1902.
Grundfarbe rotlichweiss mit spărlichen, violettgrauen
Sehalenflecken und braunen Oberflecken. Eines der Fier
zeigt am stumpfen Ende sehwarze Haarziige.

No. 3. Gelege zu vier Eiern, gefunden am 29. Mai 1898. Grund-
farbe rotlichweiss mit violettgrauen Schalenflecken und
rotbraunen Oberflecken.

No. 4. Gelege zu drei Eiern, gefunden im Friihjahr 1904.
Grundfarbe gelblichweiss mit vielen violettgrauen und
braunen Flecken. Die Durcehschnittsmasse von siebzehn
iern betragen : 19.67x<14.83; Maximum: 2216; Mini-
mum : 15.5X14.1"”.

Nahrung. — Diese besteht nur aus lasekten.

LOCUSTELLA LUSCINIOIDES SAVI.

Sylvia luscinioides, Savi, Nuovo Giornale de Letterati VII.

„3M. (4824).

Locustella luscinioides, (Savi) Gould. B. Eur. II. pl. 104. (1837).
Pseudoluscinia savii, Bonaparte, Comp. List. B. Eur. & N. Am.

„12. (1838).

Salicaria luseinioides, (Savi), Key. & Blas., Wirbt. lur. p. 150.

(1840).

8146 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Lusciniopsis savii (Bp.), Bonap., Nec. Eur. p. 36. (1842).

Cettia luscinioides (Savi), Gerbe, Dict. Univ. dHist, Nat. VI.
p. 240. (1848).

Calamoherpe luscinioides, (Savi), Schleg., Vog. Nederl. 149.
(1854). :

Lusciniopis luscinioides rutfescens, Brehm, Vers.

Lusciniopis luscinioides brachyrhynchos, + Samml. Chr. L.

Lusciniopis luscinioides macrorhynchos, Brehm p. 6. (1866).

Sylvia (Threnetria) luscinioides, ] Schauer, Journ. f.Orn. XNI.

Threnetria acheta, | p. 161-185. (1873).

Cettia fusca, Severtz, Turkest. Jevotn. p. 66. (1873).

Acrocephalus luscinioides, (Savi), Newt., ed. Yarr. brit. B. |.
p. 3839. (1873).

Potamodus luscinioides, (Savi), Blauf. Eart. Pers. II. p. 199.
(1576).

Kennzeichen der Art. — Von den grossen Schwungfedern ist
leine auf der Aussenfahne verenkt.
Alter Vogel. — Oberseite răâtlicholivenbraun, aut dem Biirzel

und den Oberschwanzdecktedern mit diinklerem Schein von fei-
nen querbindern; die Seiten der Kehle ungefleckt, selten mit
unscheinbaren kleinen, grauen Lancettefleclchen ; die sehr langen
Untersehwanzdecktedern licht rotlichgraugelb mit weissen Enden.

Verbreitung. — Dieser Rohrsinger wurde bis jetzt in folgen-
den Lăndern als Brutvogel constatiert: England (sehr selten), Hol-
land, Sid- Frankreich, Sid- Spanien, Italien, Ungarn, Rumii-
nien, Bulgarien, die Save- Gegend, den" mittleren und siidlichen
Teilen des europaeischen Russland, ostlich bis zur Miindung der
Wolea, in Transkaspien und Turkestan. Uberwintert în den ent-
sprechenden siidlichen Lindern.

Volksnamen. — Privighietoare de stuf.

Systematisches — Mein Material iiber diese Art besteht aus
zweiundachtzig alten Minnchen, fiinfzig alten Weibchen, fiinf
Minnchen im Uberganeskleide,fiint Weibcehen im Ubergangskleide,
dreizehn Minnchen im Jugendkleide, elt Weibchen im Jugenid-
kleide, sechs Nestkleider, achtzehn Jugendstadien von eins bis
vierzehn Tagen, vierzehn Nester und einunadreissig Fier.

Da iiber diese Art noch verhăltnissmissig wenig bekannt ist

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE s47
und weiters viele Irrtiimer in der Literatur bestehen, will ich auf
dieselbe hier năiher eingehen.

Jugendstadien. — Der ganz junge, ein bis vier Tage alte Vogel
ist nackt, von graurotlicher Farbe inzelne braune Dunnen stehen
am Kopfe, den Fliigeln und dem Biirzel. Nach dem tiinften Le-
benstage beginnen sich die Fliigel, der Kopt und der Biirzel blău-
lichgrau zu tărben und die sprossenden Kiele zu verraten, welche
in der Hegel am siebenten oder achten Tage aus der Haut her-
vorbrechen ; nach einer weiteren Woche sehen -wir den Vogel
sehon befiedert.

Judendkleid. — Dieses wird bis zum Abzug getragen und in
seinen Winterquartieren gewechselt und ist vom vollstăndig aus-
sefirbten Alterskleid sehr verschieden. Die ganze Oberseite ist
mehr graubraun, die Mitte der Unterseite weiss und nur die Ober-
brust und die Flanken graubraun gefărbt; aut der weissen Kehle
stehen kleine, graubraune Fleclken, welche sich aber durch Ab-
reiben nach und nach verlieren. In diesem Kleide sieht der Nach-
tigalrohrsânger dem Flussrohrsinger sehr ăhnlich.

Mittelkleid. — (einjiihriger Vogel). Die Oberseite hat zwar den
grauen Ton verloren, ist aber noch beiweiten nicht so rostrotlich-
braun wie beim alten, ausgefirbten Vogel, sondern mehr oliven-
braun. Auch die Unterseite ist noch nicht so dunkel getiirbt und
an der Kehle stehen ab und zu noch kleine versehwommene
braune Flecle.

Alterskleid. — Vom Mundwinkel, ober dem Auge bis an die
schlăten zieht ein schmaler, undeutlicher, rostbriunlichweisser
Streifen. Die ganze Oberseite ist rostrotlich oliwenbraun, am
stirksten rostig am Scheitel. Aul dem Unterriicken und den
oberen Schwanzdeckfedern mit etwas dunkler Riinderung, wel-
che aber nur bei gewisser Deleuchtung deutlich hervortritt ; mit
ebensolchen Pândern ist der rostolivenbraune Schwanz gezeich-
net. Kehle und Pauchmitte brăunlichweiss, iibriger Unterkorper
licht rotsbraungelb, ehenso gelăirbt die Unterschwanzdeckledern,
jene aber mit weisslichen Spitzen.

Zwischen Minnchen und Weibehen konnte ich keinen iiusser=
lichen Unterschied finden.

S45 BULETINUL SOCIETA ŢII DE STIINȚE

Gesehlecht (rossen- lt Plugel- | Sehwanz- Sehnaubel-
und SA > Line i Tarsus A
stea: diferenzen | linge lânge linge
| IM 14 | 7 / 2.9
| Maxim. L.Ș 6.4 9 ff | păsa Ice)
20)16)ad: 99| pina. | 1445 | 67 | 59 | 2 14
|
4 | Maxim. 14.7 | 6.9 6.5 Sal 1.2
9 4 NI = > m
20 9 ad.) | Minim. | 445 | 647 7 1.0 A ARE!
| |
Vorkommen und Lebensweise. — Der Nachtioalrohrsănger

gehârt mit zu den hiutigsten Rohrsiingern des Landez, besonders
hiufig ist er in den Siimpfen in der unmittelbaren Nihe von Bu-
carest und des Donaudeltas.

Dass seine Wohnorte dieselben wie die des Flussrohrsângers
sind, wie Naumann angibt, stimmt nicht, denn der Flussrohrsăn-
ger bewohnt an Fliissen gelegene, mit vielem U nterw uchs versehene
Auen, wâhrend der Nachtigalrolwrsinger zum Aufenthalt Siimpfe
mit stehendei Wasser bevorzugt, welche mit Schilt, Binsen und
niedrigem Weidengestriipp bestanden sind.

Seine Ankunft fâllt in die erste Hălfte April, sein Abzug in den
Monat September.

1896 Erstes Exemplar 3.]IV. Letztes Exemplar

18977, =I00 io Oi a i oa
ies e SI ZIS Iu de 900) OBAiRă
1399 » » 9.JIV. » » 1./X.
1900 » » 24.[Ill. » » 20.]IX.
1901» Sali A A > 9./X.
1902 » » 5.]LV, » »

1903, d Bet n 0 ADI puli RL OBS
1904 » » 23./1l]. » » 16./X.
1905 » n 1.[1V. » » 31./LX.
1906 » » 4. IV. » »

1907 » » 10./1V. » » 29./IX.
1908 » » 3]ILIN/ » » 30./IX.
1909 » » is) NV. » » 27.]1X.

Fortpflanzungsgeschătt. — Hiiufiger Brutvogel des Landes und
trotzdem gelang es mir nur im Ganzen vierzehn Nester, teils
selbst zu finden, teils durch meine Sammler zu erhalten, da das

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 349

Nest in der Regel an solchen Plitzen stelt, wo man des moras-

tigen Bodens halber, nicht zu Fuss und des ceringen Was-

serstandes halber aueh nieht per kahn hin gelangen kann. Das

Nest steht ziemlich tief auf niedergebrochenem Schilf sehr ver-

steckt. Volle Gelege sammelte ich nur vier und zwar drei zu fiinf

und eines zu vier Eiern, die anderen gesammelten Eier wurden
zu einem und drei Stiiclen gefunden.

Die gesammelten Eier will ich hier năher besprechen :

1. Gelege zu fiinf Eiern, gefunden am 21. Mai 1900; Form
biuchig. Grundfarbe weiss, sparsam mit grauvioletten und
rostbraunen kleinen Flecken ziemlich gleichmissig be-
deckt.

2. Gelege zu fiint Eiern, vefunden am 1. Juni 1900. Form
rundlich, Grundfarbe râtliehweiss, mit vielen grauvioletten
und lichtbraunen grossen und kleinen Fleclen bedeclt,
so dass von der Grundfarbe nur wenig zu sehen iibrig
bleibt.

5. Gelege zu vier kiern, gefunden am 29. Mai 1902. Form et-
was mehr einformig. Grundfarbe weiss, mit violetterauen
und rostbraunen Fleclken, welche sich besonders bei zwei
liern stark am stumpfen Ende hăuten.

4. Ein einzelnes Ei, gefunden am 19. Mai 1900. Form bauchie.
Grundfarbe weiss, mit wenigen, aber sehr dunkelbraunen,
grosseren Flecken und grauen Wollken bedeckt.

Die Durehschnittsmasse der einunddreissiv lier betracen:

15.5><14.2; Maximum : 20.2X<14.5; Minimum: 17.9Xx13.9".

Nahrung. — Diese besteht nur aus Insekten.

CALAMODUS.

KAUP, NATURIL SYST. P. 117. (1829)

TYPUS: CALAMODUS PIIRAGMITIS (BECIIST.)

Diese Gatlung wird gewohnlich zum Genus Acrocephalus pe-
zogen, obgleich ihre Selbstindigkeit weit berechtigter ist, als z. B.
die der Gattung Hypolais, welche eher mit Acrocephalus zu ver-

cinigen wăre,

550 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Charaktere. — Der Sehnabel diinn, schlank, an der Basis kaum
verflacht. Die Mundwinkelborsten mittelmiissio entwickelt. Die
erste Schwinge kiirzer als die Deckfedern der Sechwingen 1. Ord-
nung. Der Schwanz abgerundet und die unteren Schwanzdeclk-
tedern ziemlich lang, aber nie linger als die ăusseren Schwanz-
federn. Das (efieder im («anzen oben braun, mit dunklen Fleclken
versehen.

Diese Vocel halten sich im Rohricht und auf feuchten Wiesen
aut und legen das Nest zwischen Rohr- oder W asserpflanzen an.
Die Anzahl der Eier schwankt zwischen vier und sechs; diesel-
ben sind oraulichweiss mit dunklen Farben fein gesprenkelt
Alle sind gute Singer.

CALAMODUS PHRAGMITIS BECHST.

Sylvia phraemitis, Bechstein, Ornith. Taschenb. p. 136. (1766).
Acrocephalus phragmitis, (Bechst.) Naumann, Naturg. Land-
und Wasservogel, nârdl. Deutsch]. Nachtr. IV. p. 202. (1811).
Muscipata phragmitis (Bechst.) Koch, Syst. baier. Zool. 1. p.
163. (1816). |
Sylvia schoenabaeus, Vieill. Fauna Franc. |. p. 224. (1820).
Calamoherpe phragmitis, (Bechst.) Boie, Isis, p. 552. (1822).
Curruca salicaria, Fleming, Brit. An. p. 69. (1828).
Calamodus phragmitis, (Bechst.) Kaup., Natiir]. Syst. p. 117.
(1329).
Calamoherpe tritici, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 449. (1831).
Caricicola subphragmitis,
Caricicola danubialis,
Caricicola brachyrhynchos,
Calamodus schoenabenus. Blanf. East. Pers. II. p. 199. (1576).
Kennzeichen der Art.— Alter Vocel: Scheitel hell olivenbraun
mit schwarzbraunen Fleclken, Oberleib matt olivenbraun, am
Oherriiclen dunkelbraun gefleckt; Biwrzel mit Rostfarbe uiber-
laufen und unsefleckt; die hinteren Schwungfedern -lichter ge-
siumt als die iibriven; ein Streifen iiber dem Auge und die ganze
untere Seite des Vogels rostgelblichiweiss, ohne Flechke.
Junger Vosel: Am Kropfe mit einigen obsoleten dunklen
Fleclen.

Brehm, Naumannia, V. p. 284.
(1555).

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE sol

Verbreitung.— Europa und Sibirien, verbrinot den Winter in
den entsprechenden siidlichen Lindern.

Volksnamen. — Lăcar, Privighitoare de stuf.
Systematisches. — Von dieser Art habe ich eine grâssere An-

zalil gesammelt, da ich mich iiberzeugen wollte ob Calamoherpe
aquatica nicht hăiufiser vorkommt. Eine ausgewăhlte Suite von
achtundachtzig Exemplaren liegt mir vor, welche mir zeiot, dass
diese Art, was Gefiederfirbung anbelangt, ziemlich bedeutend
variert, algesehen von den verschiedenen Fărbungen welche das
Alter und die Jalreszeiten bedingen.

Etwa die Hălfte meiner Vâgel stimmen gut mit meinen mittel-
europaeisclen Vergleichsmaterial iiberein, die anderen unterschei-
den sich aber in mancher Hinsicht wesentlich. Bei den einen ist
die Oberseite stark in das Graue ziehend, besonders am Scheitel,
andere haben kleine briunliche Lingsflecken, von den Mund-
winkeln bis hinter das Ohr, wieder andere zeichnen sich durch
besonders rostgelb angeflogene Weichen und Oberbrust aus, an
den Seiten der Letzteren in brauncelb iibergehend.

Geschlecht |

| | Grâssen- Fligel- | Sehwanz- "| Sehnabel-
| und Să i Lăuge i SI Tarsus cae
| Alter jOli (CEE iza linge ânge inge
|
ăă | |
| 204 4 | Maxim. | 13.4 6.8 52 | 22 4.2
20 Oad. - ? | Minim. | 43 6.6 DI |N |
| Maxim. | 13.3 6.5 52 | 24 42
20 Dad. . 4.9 2 0.9

| Minim. 19.9 6.2

Vorkommen und Lebensweise.— Der hiufieste Rohrsinger des
Landes, alle Siimpfe beherbergen ihn in grosser Zahl. Als Zugvogel
erscheint er in der ersten Hilfte April und zieht im October wie-
der fort.

1597 Erstes Exemplar 17./1V. Abzug d. Haupimasse 29./X. Letzles Exemplur 25./X.
1898 d — NI, 7 91,/X. -» 1./XI1.
1599 Big ANN a il 2 29,/Ă.
1900 » 2231 A CIUR d 7 20,/X. - » » 2./XI.
1901 . — : - » » 25./X.
1902 15,709; in 15,/X. » » 5./XL
1903 10. /1vV. " . — n 30,/X.

1904 TA, A : 7 ppt E, 7 27,/X,

852 BULE PINUL SOCI LAȚIL DE SPIN TIS

1905 Eustes Exemplur 29/11. Abzuz d. Hauptimasse 20./X, Letzles Exemplar —

1906 = z 3./1Y. — —
1907 = » 10.1. E) ZI i 22./X. E 2 —
1908 » > ILIA s 2 40,/ 23 24.[X.
1909 = » d IV z2 2 20/35 2 27./X.

Fortpflanzungsgeschăit. — Sehr hiufiger Brutvogel. Das, aus
vier bis fiunf, selten aus sechs Kiern bestehende Gelege findet man
Anfang Juni, seltener schon Ende Mai. Die Durchschnittsmasse
von fiunfzig Biern sind : 18X13.5; Maximum: 19.2Xx14.8; Mi-
nimum 16.4x12.6»"

Nahrung. — Diese besteht ausschliesslich aus Insekten.

CALAMODUS AOQUATICUS TEMM.

Sylvia aquatica, Temmink, M. WVOrn. p. 131. 1815).

Muscipeta salicaria, Koch, Syst. baier. Zool. I. p. 164. (1816).

Sylvia paludicola, Vieillot, N. Diet. WHist. Nat. NI. p. 222.)
(1917).

Sylvia cariceti, Naumann, Isis 1821. p. 785.

Calamoherpe aquatica

Calamoherpe cariceti,

Calamodyta aquatica, Kaup, Natiirl. Syst. p. 118. (1829).

Calamoherpe limicola

Calamoherpe striata,

Calamodyta sehoenabenus, Bonaparte, Comp. List. B. Eur. &
N. Am. p. 12. (1838).

Calamodus salicarius, Cab. Mus. Hein. I. p. 39. (1850).

Acrocephalus aquaticus, Newt. ed. Yarr. Brit. B.I. p. 380.
(1873). |

Kennzeiehen der Art. — Oberleib helluelblichorau, seliwvarz ge-
fleckt, der Birzel mit Rostfarbe iiberlaufen; iiber jedem Auve
cin velblichweisser Streifen ; der Scheitel sehwarz, iiber die Mitte
desselben der Linoe nach ein heller, vraugelblicher Streifen ; die
Flivelfedern hellgrau veriindert; Unterleib velblichweiss, an der
Oberbrust und in den Sciten mit vielen feinen, schwirzlichen
Strichelchen.

Verbreitung. — Bewolnt Mittel- und Siid-Europa, am hiufio-
sten Italien und Spanien.

i Boie, Isis, 1822. p. 552.

4 Brehm, Voe. Deutsclil. p. 452. (1831).

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINTE - 853

Volksnamen. — Lăcar, Privighietoare de stuf.

Systematisches. — Nur drei, aus dem Lande stammende Vo-
el liesen mir vor, von welchen ich nachstehend die Masse und.
Daten gebe.

| Geschleeht | i
ANMERKUNI

und |
Alter

Gad. [13.8] 61| 5 9 1! Somova, Jud. Tulcea TVA SO7E

jus 5.8] 4.9 29 "Sut. Gioll. Jud. Const. 19.]1X. 1898.

juyv. - | 5.9, 4.9 92| 4 Sut. Giohl. Jud. Const. 19.[IN.1898.
Vorkommen. — Selten am Durchzug. Die Briider Sintenis ge-

ben den Binsenrohrsânger fiir die Balten der Dobrogea als
hiulis an. Oitenbar beruhen diese Ancaben aber auf einer Ver-
wechslung mit dem Schilfrohrsânger.

LUSCINIOLA.

3. R. GRAV, A. LIST OF GEN. OF BIRDS P. 29. (1841).

TYPUS: LUSCINIOLA MELANOPOGON (TEMM.)

Charaktere. — Die erste Seliwinge weit linger als die Deckte-
dern der Sclwinge I. Ordnung und ist fast halb so lan wie die
zweite; die zweite ist gleich der siebenten; die 3.4. und 5. unge-
fiihr gleich am lângsten.

LUSCINIOLA MELANOPOGON (TEMM.)

Sylvia melanopogon, Temmink, Pl. Col. pl. 245. fig. 2. (1823).
Coricicola Bonellii, Brehm, Vogelfang, p. 236. (1855).
Amnicola melanopogon (Temm.) Degl. & Gerbe, Orn. ur. I-
p. 527. (1867).
Kennzeichen der Art. — Die erste Schwinge verkiimmert, klein
und schmal, nur 13.8"; die zweite 23.55"; jedoch noch 5.9"
liirzer als die vierte, die fiinfte kaum etwas liinoer als vorige und
die lingste, von welcher die folvenden in kleinen Stuten an Liinve
abmehmen und sich so eine ziemlich kurze Fiiigelspitze bildet.
Alter Vogel. — Von «der Schnabelwurzel iiber das Ange zielit,
bis zur Genick, hier besonders an Preite zunehmend, cin gros-

Să BULETINUL SOCI TAȚII DE STIINȚE

ser, weisser, oraulich bestăubter, oben und unten schwarz be-
orenzter Streifen, und vom schwarzen Ziicel unter dem Ause,
zwischen der brăiunlichen Wance und weissen Kelle, ein schmal
auslaufender, braunschwarzer Bartstreifen herab; die oberen
Teile sind rostbraun, auf dem Riiclken und dem Iinterfluvel mit
schwarzen Schaftflecken. Die Unterfliiveldecfedern sind reinweiss.

Verbreitung. — Bewolint einen Teil der mediterranen Subre-
ion. Teils Stand-, teils Zugvooel.

Volksnamen. — Lacar, Privighietoare de stuf.

Systematisches. — Von dieser Art liegen mir nur sieben Exem-

plare vor, von welchen ich die Masse gebe.

besitze stammen aus dem Donaudelta, wo dieser Rohrsinger re-
gelmiissie am Zuge vorkommt und zwar im Friihjahr vom Ende
Mirz bis Anfang Mai, im IHerbst im September und October.

CEIA:

MARMORA, MEM. ACAD. TORINO, NXV. P. 254 (1820).

TYPUS: CETDTIA CETTI (MARM).

Charaktere — Der Sehnabel des Schilfsingern und echten
Grasmiiclen ihnlichen Vogels ist an der Spitze zusammengedriickt,
der zehnfedrige Schwanz schwach gerundet. Die vierte und fiinfte,
oder die vierte bis sechste Schwinge ist am lingsten, die erste
halb so lang als die zweite.

Sylvia cetti, Marmora, Mem. Accad. Torino XXV. p. 254.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE sS55

Sylvia sericea, Natterer in Temminek, Man d'Orn. I. p. 197.
(1820).

Bradypterus platgurus, Swainson, Classific of Birds II. p. 240.
(1837).

Cettia altisonaus, bonaparte, Comp. List. p. 11. (1838).

Salicaria cetti, Keys. & Blas., Wirb. Eur. p. LV. und 183. (1840).

Cettia cetti, Del. et Gerb., Orn. Eur. Il. Ed. p. 524. (1867).

Bradypierus cetti, Heuglin, Orn. N. O. Afrika's p. 274. (1869).

Cettia sericea, Tschusi und Homeyer, Verz. Vâg. Oesterr. Une.
p. 12 n. 136. (1886).

Kennzeichen der Art. — Die kleine erste Schwungfeder ragt
circa 10"* iiber die oberen Fliioeldeckfedern vor und ist halb so
lang als die zweite.

Alter Vogel.— Ganze Oberseite einfărbig râtlichbraun, Unter-
seite weiss, an den Seiten graulichbraun angeflogen.

Verbreitung. — Siid- Europa und Asien bis zur centralasiati-
„schen Wiiste. Im Winter in den entsprechenden, siidlichen Lin-
dern.

Systematisches. — Von dieser, nur in den Meereslagunen vor-
lkommenden Art, besitze ich nur zwei alte Mănnchen, deren
Masse hier folgen:

IP SOCAT IRI

O ad [452 | 6.6 | 6.4 25 | 1.8
| 6 ad | 45 6.5 6.5 | 24 | 4.3

Vorkommen und Lebensweise. — An denselben Localitiiten wo
in schon în den siebziger Jahren die Gebriider Sintenis antra-
fen, fand auch ich dicsen versteckt lebenden Rohrsiinger. Sein
Vorkommen beschrănkt sich nur auf die Meereslagunen; land-
einwarts traf ich in niemals an. Sine Ankunft făllt in die erste
Halfte April, sein Abzug, in den October.

Fortpflanzungsgeschâit.— tu briitet in den, beim Vorckommen
angegebenen Orten in dichtem, alten Bohr, welches von Schilt
und anderen Wasserpflanzen dicht durchwachsen ist.

556 DULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

VIII. FORM. TURDIDAE.

Diese Familie wird charakterisiert, einerseits durch solche Ziige,
welche mit der Familie der Grasmiicken iibereinstimmen, ande-
rerseits durch die starke Sprenkelung des Jugendkleides. Die, am
ersten Federkleide junger Vogel bemerkbare Sprenkelung hat
eine grosse phylogenetische Bedeutung, indem sie zeigt dass die
Ahnen dieser Familie ein weit bunteres Kleid trugen als die Jetzi-
sen und die mit der Zeit allmilig ausgeschiedenen Arten nach
dem Gcsetze der Anpassung eine einfachere Firbung des Gefioders
annahmen, um sich der Umgebung besser anzuschmiegen. Zu-
oleich wird dadurel die Vorraussetzung derjenigen Systematiker
widerlegt, die in dem fiktiven Stammbaum der Arten dieser Fa-
milie die hâchste Stelle ein iiumen, weil gerade diese, im Stadium
der Entwicklune auftretenden Anzeichen verraten dass dieselben
phylogenetisch weit tiefer stehen, als die Familie der rabenartigen
Vâoel und andere /wischenstehende Familien, selbst die der Mo-
tacilliden und Sylviden.

Anderweitige Merkmale sind. — Die Basis des Schnabels ist
mehr oder weniger flach; an der Kante des Oberkiefers, nahe zur
Spitze, zeigt sich stets die Spur eines kleinen Binzehnittes; die
Nasenlocher sind nicht mit Borsten, sondern mit einer weichen,
mehr oder weniger ollenen Ilornhaut (operculum) bedeckt; die
Mundwinkelborsten sind zuweilen sehr schwach, fehlen aber nie
giinzlich; die Fliigel sind lang, spitz und flach an den Leib ge-
schmiegt. Sie mausern jihrlich ciomal und zwar in Herbst. Die
Tarsen sind im Gegensatz zu denjenigen der Sylviiden stets glatt.
Eine Ausnahme bildet die Subfamilie Accentorinae, bei welcher
die Tarsen vorn geschildert sind. Es ist jedoch zu bemerken dass
diese Subfamilie eigentlich aus der Familie Turdidae auszuschei-
den und als selbstiindige Familie (Accentoridae) zwischen die Fa-
milien Sylvidae und Turdidae zu stellen wire.

Diese Familie, unter deren Gliedern wir die vorziiglichsten
Siinger der Vogelwelt antrellen, ist eine sehr grosse und zugleich
losmopolitische. Die Anzahl der Arten lisst sich nicht einmal
annihernd leststellen. wcil dicse kamilie ebenso wie die der Gras-
miicken noch nicht genau systematiseh geordnet ist. So 7. B. ist

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE sb?

die Gattung Pratincola, welche entschieden zu dieser Familie ge-

hârt, im Catalog des British Museum, so wie in anderen hervor-
Ei d . . ..

ragenden Werlken zu den Musciapiden gezăhlt.

SUBFAM. ACCENTORINAE. ACCENTOR.

BECHST.. ORNITH. TASCHENE. 1. P. 191. (1802).
TYPUS: ACCENTOR ALPINUS GMEL.

Charaktere — Der Schnabel milteleross, der Bug wenig ge-
krimmt, die kante des Oberkiefers einwărts gebogen. Die Mund-
winkelborsten klein. Der Vorderteil der Tarsen geschildert. Das
Kleid des Minnchens und Weibchens einander îihnlich.

Das sehr compakte aus Moos und (ras verfertigte Nest legen
sie în Gestrăuchen, auf dem Boden, oder in Felsritzen an. Die
Zahl der Eier schwankt zwischen vier und sechs; die Făirbung
derselben ist reinblau. Ihre Nahrung besteht im Sommer aus In-
selkten, W'iirmern, kleinen Schneclken, im Winter aus Samen.

Sie sind iiber die ganze palăarktische Region verbreitet. Von
den bekannten sechszehn Arten leben in Rumănien bloss zwei.

ACCENTOR COLLARIS SUBALPINUS BR.

Sturnus collaris, Scop., Ann. I. p. 131. (1769).

Sturnus moritanus,

Motacilla alpina,

Accentor alpinus, (mel., Bechst., Orn. Taschenb. p. 191. (1802).

Laiscopus alpinus, Glog., Handb. Nature. p. 267. (1842).

e unul uelica Vogel p! 239; 485

Accentor subalpinus, | Doseli ip 2394 4855)

Accentor collaris Scop., Newt. ed Yarr. Brit. B. |. p.296. (1871).

Accentor collaris subalpinus. Chr. L. Brehm. Naturgescli. aller
Vogel Deutsch. p. 1009. (1831).

Accentor collaris reiseri, Tschusi, Orn. Monatsber. IX. No. 9.
p. 131. (19014).

Kennzeichen der Subspecies. — Alter Vogel: Ganze Oberseite
bis auf die etwas brâunlich iberlogene Stirne und Oberpartien
lichtgrau, olne jegliche braune Peimischung; Riickenfleckung

Gmel., Syst. Nat. 1. p. 804. 957. (1788).

358 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

minder ausgedehnt und intensiv. Handschwingen matter gefirbt;
Armschwingen aut der Innenseite schwach râtlichbraun, auf der
Aussenseite fahl cesiumt. Schulterfedern fahlbraun, Unterseite
grau, ohne briunlichen Anflug ; die rostfarbigen Seiten bleicher
und minder auseedehnt.

Verbreitung. — Die vanze Balkan-Halbinsel von Montenegro
und Dalmatien bis nach Griechenland, nordlich bis in die tran-
sylvanischen Alpen (Karpathen).

Systematisches. — Mein Material welches ich hier bespreche
besteht nur aus zehn Exemplaren und zwar sechs alten Mânn-
chen, drei alten Weibchen und einem juncen Vozel, alle stammen
aus den transylvanischen Karpathen. Die Kopfpartien sind bei
allen alten Vâgeln grau, also typisch, nicht so der Riicken, wel-
cher bei drei Exemplaren etwas in's Brăunliche zieht, auch sind
die rostfarbigen Seiten intensiver gefirbt und ausgebreiteter.

Masse gebe ich von vier Exemplaren:

__ Verkommen und Lebensweise. — Die Alpenbraunelle bewohnt
den alpinen Giirtel der transylvanischen Karpathen und kommt
nur im Spătherbst oder Winter in tiefere Lagen hinab; in der
Ebene wurde aber noch nie ein Exemplar beobachtet.

Fortpflanzungsgeschăit. — Priitet revelmăssig in den transyl-
vanischen lkarpathen.
Nahrung. — Diese besteht aus Inselkten und Simereien, aber

auch aus kleinen Sehneclken und verschiedenen Beeren.
ACCENTOR MODULARIS LINNE.

Motacilla modularis, Linne, Syst. Nat. |. p. 329. (1766).
Sylvia modularis, Lath., Ind. Orn. II. p. 511. (1790).

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 859

Accentor modularis, Bechst. Orn. Taschenb. 1. p. 191 (1809).

Prunella modularis, Vieill., Analyse, p. 43. (1816).

Curruca elliotae, Leach, Syst. Cat. ect. Br. M. p. 24. (1816).

Tharrhaleus modularis, Kaup, Nat. Syst. p. 137. (1829).

Accentor pinetorum, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 457. (1331).

Kennzeichen der Art. — Der Vorderhals bis aut die Brust ist
dunkelblăulichaseherau ; bei den Jungen dunlkel rostgelb, mit
sehwărzlichen Liingsflecken ; der Riicken rostbraun, schwarz ge-
fleckt, der Schwanz fast einfărbig graubraun. Die grossen unte-
ren Fliigeldeckfedern ascherau, die kleineren dunlkelgrau mit
hellgrauen Bindern. Die zweite Schwinge kiirzer als die sechste,
die vierte Schwvinge die lingste, die erste nicht linger als die
Handdecken.

Verbreitung. — Europa und mediterrane Subregion.

Volksnamen. — Vrabie de pădure.

Systematisches. — Von dieser Art liegen mir einundvierzig
Exemplare vor. Ein Teil meiner Vogel ist besonders auf dem
Oberkopf brauner als die mir zum Vergleiche vorliegenden Mittel-
europaeischen.

Monat Mârz, bald friiher, bald spăter und findet man sie um
diese Zeit vorziiglich an Waldrândern, in Gărten und niedrigem
Gestriipp; im April haben sich fast alle in's Gebirge gezogen, um
im October wieder an jenen Orten zu erscheinen welche sie aut
dem Friihjahrszuge beriihrt haben. In warmen Wintern bleiben
auch einige ganz hier.

360 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Fortpflanzungsgeschâtt. — Ihre Brutpliitze liegen in den Hoch-
lagen der Karpathen, wo sie zwischen Legetohren und Wachhol-
derbiisechen ihre kinderstube aufsechlacen.

Ich besitze nur ein Gelege zu fiint Eiern, welches am 24%. A-
pril 1901 am Ardele, Jud. Neamţu gefunden wurde und folgend
Masse hat:

18.2 18.4 18.4 184 18.2
144 142 IV [41 1 pa a

Nahrung. — Im Sommer besteht die Nahrung fast aussehliess-
lich aus Insekten, im Herbst und Winter vorziiolich in Simereien.

/Pomvtsetzunuj [olgt).

OBSERVAȚIUNI METEOROLOGICE
FACUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI
LUNA IUNIE 1910 st. n.
Director: N. COCULESCU

Inalțimea barometrului deasupra nivelului marei 82 metri

RI E Ume- |E=|a_| g || Vântu EEE
ae] omnia «| mi, lz2laeleglutampale | [e [22
2] Egali | aerului |2 5] 22 => s = le NS =
SEE Ea! ti IES E |egaezae EA AR EEE za] FENOMENE DIVERSE
Szzsl 3 | 1 | E la|= [SR eEIlES poeiaea | aa sal aa| 23
a az |2|=|5|2|£ EEE a ENE a [ia ||
| | |
alzas.e 19024. 15.5, 9a/12.4 804| 3.546.0h0.098 18.2) 8.7] exe |3.4)24.4] 1.1] R%113%55-16:10, 9 1314%40-46%30,
31.9/20.0]25.8 14.0 11.8/10.8,66.0)11.0,39.1| &.5|19.9]18.1| 4.7] exe [3.4] 0.5] 2.41 0117:25-17:30 [19h-19"30,20:80
52.6 20.9 26.6 15.0 11.6 10.5,60.0)11.3 43.2) 9.0|20.8/18.4|5.3| exe [3.5] 0.0] 2.80 16'50-1715
51.8.19.5/26.0,14.0 12.0/11.4/73.8) 6.1)41.2| 7.7|21.2]48.8] 8.7] »xe [2.6 7.1] 1-9 a. ca 12 0113'50, 09115195, FZ416h,
50.8 18.8 .24.2 15.0 9.212.6/78.4| 7.5/39.1|11.0|20.3/18.9| 8.7] xe.EsE 11.4] 3.9 1.0) 90%1:30-9",6135-10150,15045-43:48
50.419.4 27.2 14.3 12.9112.777.8| 4.1/38.9)10.0|20.3/18.8] 9.7] exe |4-4| 0.4] 2.9] 90115:15,1719.1848,2004,71240.p.
45.119.7[19.8 14.4) 5.7/12.4 89.2] 2.4|26.8/10.6[18.9|18.9] 9.3, exe,xae 2.91496.6| 0.7] 0452146, 17 16135,-8%10, 901130
| 49.547.0|23.5 14.8) 8.7113.4 85.9] 6.5/36.5| 9.5/18.7[18.3]9.3| xxx [3.6] 5.9] 1.2] 007:50,0'11"-11:28,13:50-144h
51.319.5|25.0 16.0) 9 0/12.2]74.3 11.4|38.242.0)49.818.3]6.7] ee [3.1] 0.7] 2.2|7“4£h15-18'30,0048:55-19
50.4)19.3 200 i Id ei 8.6.33.0|13.0/20.1]18.7|7.0| exe 16.0] 8.4] 1.8) 900-435. 7a-1315, 9094581543
| |
1. 51.9.19.0 25.414.7140.1113.6183.0 Da 9.3/19.9/18.7| 8.7] Var [0.7] 0.5| 0.8 ==12,0016120-16"32.21145-21"50
E a pps e| aajiza 82.3) 3.5/38.0/10.8 20.7119.0 a ENE [0.6] 4.9] 1.1] 04:45-5:95,7:15-8115,16H96-
.3.22.1|28.4 15.6 12.814.8/76.0)14.3)40.5110.0|21.3]19.2] 4.0] exe csr 3.21 — || 2.41 — 16:
52.6 21.9]27.816.5 41.3)14.4/73.8| 9;sla1.9 a:0la:9 19.65.0| ese 15.2] —| 2.9liava Fo
53.2 21.9/28.1/16.4 11.714.917.8| 5.343.0|11.0)21.9/20.0| 8.7] xn er 159 1.6—
52.4/21.1]27.9/46.8 11.4/14.4]79.8] 8.8146.0|10.9.21.8|20.2] 8.0] ee [2.3 28.6] 1.6|12216"30,0217:10, A4047:10.!
51.6 22.3)27.8 16.4 11.4113.4,68.712.7|46.0|11.1|92.4]20.4] 3.7] re [2.1] 0.21 1.9] 006'40-6045.71,<1p [18130
51.5.24.1]30.7 16.6 14.1)13.2 63.4/12.4145.0)11.0|23.1|20.6| 5.7]snr ww [1-8] — | 2.8].a.%a,T015"25-16110 -
50.8 21.0|28.5 15.9 12 6 13.1|72.8/10.945.511.2]23.5120.9] 6.7| wswrne [3.3] 0.7] 3.0|12017:15, 0047"29,1817,20"40
50.0,20.0/25.9 15.4 10.5 4 69 6 cai 14.8|23.0|21.25.7| Var [2.2] 7.3] 2.1|-a0a,720%:16*47, 0116'55, 119
| | |
53.9 14.1119.6 41.5 84) 9.2.82.5, 2.8 34.0) 9.0/20.8/21.0| 8.3] Va» [1.9118.0)| EA ERA i anca de a aa a
58.115.3)21.4! 9.2/12.2) 8.6,67.8 13.9 37.0| 5.5119.7|20.1| 3.0] wsw [1.5] — | 2.2|— [16%3,1740
55.518.4/25.5) 9.8 15.7) 9.9 64.7,15.141.2) 4.7|20.1|19.6) 0.0|wsw,sw [1.5] — || 2.9]—
49.6 21.2)27.3/15.4/12.212.4 68.6) 9.6.38.2| 9.9,21.3119.9] 8.7] wsw [4.0] 2.8| 3.4] 0%5140-6'50,8120-8125
48.2.21.4 28.4 15.4 13.0.12.6 66.1113.4147.410.422.2 20.42.7] wsw [1.7] — | 2.7—
47. 23.1|34.3.14.3.17.0)43.464.9.14.8)49.0 9.5,23.3|20.6/ 3.3] wswssw [2.0| — | 3.2].a-%a E:
48.0.26.1 33.8 18.0 15.8143.8/60.0/14.9 49.0]11.9124.7121.1] 4.7] ssw l2:4] — || 3.6/72220"45-p. 0 +21»25-2215,23"50-
53.221.5 28.6 17.2)11.442.0164.9) 8.3)441.4|13.0|24.1|24.8 4.7]| Wsw,ExE [2.5] 8.6] 2.6] 9%0'-0'5,020-0'35 [24
55.4 22.0)28.916.0)12 9111.1158.6.13.8/46.2110.0|23.8|21.7) 1.0 £NE.NNY [1.8] — || 2.7]-a-a
„70 MR 6 0.0) sse 20] — || 3.0]-aa
IRA | |
51.6/20.3]26.6.15.1114.6/12.4|12.2 24.41 7ho.l24.5H9.8 5.8] ENE 12.6)249.5/64.6| |

Lonpa lunile 4910 a lost caracterizată la Bucureşti pin ploi loarte dece și abundente; ele au căzu mai în toate zilele, cu deo-
selire în primele două decade ale lurei. Timpul în veneral a lost fourte variabil și obișnuit de cald. Temperatura lunară, 2003, diteră
în plus numai cu patru zecimi de urud de valoarea normală, dedusă din perioada de 45 de ani de observaţiuni termometrice, 1871—1905 ;
limitele inte cari temperstura lunei lunie a variat în acest interval sunt; 2218 în 4874 și 4503 in 1890. Zilele de 7, 8 şi 21—28, din
cauza jloilor, au fost cu î0—70 mai reci ca de obiceiv, iar acelca dela 17, 18 şi 27, au lost cele mai călduroase zile din aceasta luni,

În ziva de 22 a avut loc cea mal coborită temyeratură, 902, ior In ziua de 27 termometrul sta ridicat până la 9308, care reprezintă
Iemperatura cea mai ridicată din cursul lunei de care ne ocuțăm. In alţi ani dela 1877 încoace termometrul s'a ridicat în Iunie mai
mul! ca acum ajungând până la 280 în 190%, jar în 1877 el sa coborit la 004. Zile de vară am avut în această lună 23, cu 2 mai

uit ca în mod normal. Cantitatea totala de ajă, 200 mm, este exiaordinar de mare. Ea reprezinli de trei ori și chiar mai mult can-
Mitea normală de aţă ce se adună de obiceiu in cursul lunei iunie (53 mm). Delu 1864 incoace, adică în interval de 47 de ani, această
cantitate a fost Intrecuiă numai intrun singur an, în 4:97, cândea edunat in luna Iunie 299 mm de apă. Tot printre lunile lunie

joarte ploicase rulem cită pe acelea din apli: 1870, ARD, ARS, 1802, 4803, 4906 gi 1907, în cari au căzut respectiv 207, 212, 461, 143, 46,

340 și 1% mm de aşă. Dacă cantitatea de aţă a lunei de core ne ocuțâma fost totu; întrecută de aceea din anul 1897, nici odată
în şerioada amintită nu sa întâmplat ca intr'un interval relutiv scurt să cadă atât de multă apă ca acum, Intradevar, în dimineața
zilei de 7, incepârd dela Zh 16 m,până la *h 30 m p. m,, adică In interval de aproape 42 ore, pa adunat 131 mm ide apă, cantitete ce
“intrece cu mult pe acelea inregistrate până acum în cura chiar de 24 de ore, In total nu lost 48 zile în cari a plouat; cu 6 mai multe
ca de oliceiu, Manile stațiunile electrice au fost foarte Irecuente și moi în to'deouna puternice, mul ulen în zilele în cari s'au produs
descărcări, In ziua de 16, duță ore p. m.. a avn! loc o descărcare exiraordiner de pulernică, Presiunea atmosferică lunară, 702 mm,
fost normală. Coloana larometrică a varia! intre 129 mm in ziua de 22 și 747 mm cub zile mai târziu, Direcţiunea dominantă u
miului a fost ENE (Crivăţul), care a suflat în proporțiune de aproupe 100J0, Am avut o singură zi cu vânt tare, la 10, când Crivâţul
alina la un moment dat luleala de 45 metri pe secundă, Umezealu uerulul a font cu 0/0 mol mare, iar cerul covă mal innorat ca do

Bepartizate după gradul de innorare au fos! : 7 zile senine, 12 noronne şi 11 acoperite, po câtă vreme în mod normal sunt În
să lună respectiv VA şi 7 de asemenea zile. Cu toate câ numărul zilelor acoperite din această lună a font mal mare ca cel
mal, soarele a strălucit în toial mal mult cn de obleelu (9% ore, în loc de 2% ore), In 6 zile wa notut rouă, în câto unn ceață și
dia, îm 44 tunele și fulgere și în două zile curcubeu, Semânhturile din parcul Observatorului au avut pi în curul acontol luni o
stațiune cât se poate de bună: grhul de toamnă a ajuna Ja maturitate în bune condițiuni, având bobul plin şi ânâton ; în ultimele
va secera! impreună cu orzul, Porumbul a luat o denvoltare extraordinară și l-u dat upicul; la 1 wa prâit pi in acela imp n'a
muşuroit,

362 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA
OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI
LUNA IULIE 1910 st.n.
Director: N. COCULESCU.

Inălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

la z | | ŢI | FI | la
la 7 f | Ume = SI Ţ j e | Vântul | E:
lise) "acm? | ,zeala se! £8| S8 |eotaruP ca] £_| za E -2E
az E|| | aerului | 3 e| 2 = || ls] 4 E |Else|zE
= EEE lea 255| SE —— să] e £ |esleelee FENOMENE DIVERSE
Nl'z sa = îz E | = | Sala 202 tic) zel = FE EI EI
esse |e |£8 | ai ses TEelsel — le | 28 za [5 a
& = |=|s 18| les 1 em jitemz | Se |**| ja |
| | [| | || [|
1|730.0|24.4|32.8/15.6)17.2]12.2 sels.a 53.9) 9.3 25.2122.2| 0.3) nseaw |1.0|— 30
2| 49.7|23.2/33.0/16.6/16.413.9) 63| 9.0|50.813.025.7122.7] 5.7] es |2.0]8.5 23716) 35,0111:5,9217:30,918'5,
3] 49.3|22.0/29.9]16.0]13.9/14.5| 65|11.0|43.13.0]23.9 22.7] 8.0) xr,ssw | 1.3] — | 2.1] [ 004830
4) 47.2|23.4]31.0116.0)15.0/13.6) 5741.4146.4]43.0|24.7]22.6) 43) se 10.7] — | 2.2).a0a, 9020%20-20%35,24143-99h
5) 44.9)18.7|25.6]15.3/10.3/12.8| 77| 2 7[38.8/13.4 23.922.8| 9.7] wsw 10.3|8.6 1.6 9114435-14140,T017'55, 901840
6) 43.2|17.4]23.4/13.1]10.3)10.1| 64| 6.0)33.3)10.421.4/22.0| 8.0) wsw | 2.710.9) 3.8 909%35-411
7]| 46.3)18.8]25.9]11.5|14.4 8.7] 49136 140.2] 7.6|20.9 21.2] 4.0) wsw 12.0] — | 5.8l-a0a
8| 47.7|20.4[27.2114.4142.8)10.7| 55] 5. 548, -0|10.0)2a.0]214] 6:3| sw 10.7] —! 2.3|aca
9| 48.7|21.4]27.5/15.0]12.5/10.9) 5412.9)43.0)11.5)p2.7 21.1] 2.3) wsw 2.0) —! 45|—
10) 50.0/20.8|28.4115.5]42.919.9! 62! 8 AjiaejiA [29/34 5 5.0) Var [1.0 —2.1|—
| [| | | |
44) 51.3/23.2130.4115.0|15.4 12.2! 52115.4]48.710.3124.4]21.8| 10) sse 103) —2.0]-ata
12] 52.0/23.0|29.5|16.6|12.9]13.3| 58/11.0|48.1|12.2|24.4|22.2] 4.7] xsw |1.7| | 2.8]-a0a
13| 52.3|22.7]30.0]15.2|14.8)12.3, 53|11.5)49.7|14.024.4122.3| 4.3lwsw.waw | 0. 7] 0.0) 3.9)-a.0a,T017413-18120,917135-17:40
14) 48.7]21.9,29.4]15.4[14.0)13.4! 64] 8.2/46.0|10.7|24.4]22.5| 8.7] Var |1.00.5) 1.9|-a.%a,7%15:20, 9%18*35-19h5,1935
15| 46.3|20.2126.7[17.0| 9.7]13.0| 72| 3.7144.0)14.0)23.9|22.5| 8.7] wsw |0.3]0.5/ 1.3|T015130-16"50, 90%16123-16455
16| 46.0)21.9]28.3/15.0/13.312.8 60/10 448.8|11.0/24.022.4| 3.3/wsw.wnw | 1.0]0.9) 2.2|-a0a114'30-14"38,T414'52, 9016:
17 50.7[22.2129.8[14.715.41 4. 0| 64 |/8.147-3 12.0 sa asa 7.3) nyw 11.0) —18.119023%50-241 [55-16'58
i aoleu ate? asta dal a ale gemene
„420.459. i. 4. 19.Uj& 4:c 12.0, d. „1! .5)| WSW | 2-U| | „Da
20| 48.9124.9/30.5 178) 713.7) 5343.2/47.0)12.4lo5. d 23, 0, 2.3] wswNYE | 2.0) 0.3) 4.4] 90%4:45-5110,11520-41"25
| |N PE |
| | | ||
24| 32.5|21.6|29.4116.9|12.5 12.8 65] 8.0|48.2[11.6 25. 13. A) 4 TESEvSw | | 1.3) 1.4 2.4003, 9016"30-171:20
22| 55.3|22.9130.9/14.5|16.4 13.1 5714.9)48.1|10.0)24.5|23.0| 1.7] ww 10.71 —/3.0|—
22 53.6/26.3]34.6|17.5|47.4]14-0| 4914-8/53.8|12.0]25.5/23.1] 0.0] se 10.7]—13,5|—
24| 46.8|26.0|33.7|18.9114 8|12.4| 46/14.8)49.5]19.5(26.3|23.5| 0.3) exe,ase | 2.7) — | 4Aa0a
25| 49.2]19.8/27.0]15.7|11.314.8| 65) 9.543.0)12.4125 6/23.7] 6.3) wsw [2.3 — 4.0|—
26| 52.6/21.6|28.0|13.614.4110.4| 47[13 249.2] 7.7|24.993.4| 3.3) ese |0.7) —|2.5|.a0a
27| 52.0|22.3|29.2114.5]14.7110.3) 4613.0)49.4] 8.9]25.1]23.5] 4.0) ese |1.0| — 8.8|a0u
28| 51.7|21.4]27.1]16.8|10.3]42.4| 61) 7.5/46.0/10.5(24.823.5] 8.7) Var | 1.7] —_ 3.120, 419%35-20+40, 9020%30-2p
29| 59.222.1|30.3]14.9115.4112 2] 57|10.7|50.910.0|24.3/23.2| 4.0) swen |0.3|0.5) 2.4] MN0L635-17210
30| 52.1|24.1]30.9]15.5]15.4/10.8| 43|14.4]51.0) 9.0124.9 23.2] 1.7sxz,nxw | 1.0) — | 2.9l-a-%a
34) 54.1)24.5/31.7[18.8]12.912. 2 50) Mm. 8 51.0)12.0 255 23.4] 6. î| ENE,ESE | 0. | —13.7J—
1. 49.9 22.3]29.5)15.7143.842. 4 57) Ban. 47.0)41.2124.3.22.6) 4-4, xsw |4.2]24.2194.1)

Timpul în luna Iulie a fost in general, la București, frumos, obişnuit de cald, însă secetos. Temperatura lunară, 220.3, s'a abătut
foarte puţin în minus (01.3) de la valoarea normală ; limitele între cari temperatura lunii Iulie a variat in intervalul de la 1871 încoace
sunt: 230,1 (1871 şi 1874) şi 1909 (1854). Prima zi a lunii şi mai cu osebire acelea de la 19 la 20 şi 23 la 2tau fost cele mai călduroase ;
la 23 a avut loc cea mai ridicată temperatură din cursul acestei luni 3406. In zilele de la 5 la 7 şi în acelea de la 15, 25 şi 25, timpul
a fost mai puţin cald ca de ohiceiu, aceasta datorită ploilor cari au căzut în aceste zile, cari deşi nu au fost abundente, au făcut toluş
ca timpul să se răcorească; temperatura cea mai coborâtă din aceasti lună, 110.5, sia înregistrat în ziua de 7. Atât această din urmă
temperatură, cât şi cea maximă absolută, sunt cuprinse in interiorul limitelor temperaturilor extreme înregistrate până acnm la
Bucureşti în ultimii 34 de ani ; intr'adevăr, în acest interval au fost mulţi ani în cari termometrul s'a ridicat în Iulie mai mult ca
acum, ajungând la 390.8 (1882), iar în alţii sa coborât până la 705 (1896). Toate zilele au fost de nea afară de una, la 6; de obiceiu
sunt 28, Cantitatea totală de apă, 24 mm, deşi căzulă într'un număr de zile mai mare ca cel normal,.este cu peste 800/0 mai mică ca
aceea ce se adună de obiceiu în această lună. De la 185% încoace, adica în interval de 47 de ani, în 10 ani cantităţile de apă căzule în
Iulie au fost şi mai mici ca acum; excepţional de secetoasă a fost Iulie din 1894, în care nu sa adunat decâi 4 mm de apă. Au fost
în total 10 zile de ploaie, cu una mai mult ca în mod normal. Presiunea atmosferici lunară, 750 mm, este cu 2 mm mai coborâtă ca
în general. Coloana barometrică a variat în cursul acestei luni între 755 mm la 22 şi 742 mm la 6. Direcţiunea dominantă a vântului a fost
wsw (Austrul), care a suflat în proporţiune de peste 300/9 din numărul total de observaţiuni. Vânt tare a suflat într'o singură zi, la
2, când iuțeala sa maximă a fost de 1% metri pe secundă. Umezeala aerului a fost normală, iar cerul ceva mai înnorat ca de obiceiu.
an avul 12 zile senine, 13 noroase şi 6 acoperite, pe câtă vreme în mod normal sunt în această lună respectiv 16,41 şi 4 de asemenea
zile. Cu toate că numărul zilelor acoperite din această lună a fost nai mare ca cel normal, soarele a strălucit cu 11 ore mai mult ca
de ohbiceiu (337 ore, în loc de 266 ore). Rouă s'a notat în 16 zile, tunete şi fulgere în d şi curcubeu în 2. Vegetaţiunea a cam suferit
de seceta și căldurile din cursul acestei luni. Porumbul semănat în parcul Observatorului a legat pe la jumătatea lunii şi a făcut
boabe; se simte nevoie de ploaie pentru a-i creşte boabele. Dintre tructe s'au copt caisele, precum şi perele şi prunele văralice. mia

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 363

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTII

LUNA AUGUST 1910 st.n.
Director: N. COCULESCU

Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

”

E | Temperatura | ee 22| Se. Se] Tem E ont a |ăa
l= EI Saar a e | acala; 23| E 22| solului o/5 > a E Ei! EL EE
EEE | |E| SEI SE —|53| = E |es|Se|Es FENOMENE DIVERSE
Ss 52| = | | = | 5 | Sal Adâncime| ze 3 EI = 3] sa] Sa
E A | s a) = = |la | slzela = EET Ei sa os
să =j=|=|=|2|2|s|se**|* stante £ SS |se|* |ăs
| | [is 4
4/730.425.3l22.3)u7|14.9 12.7] 93452.03 26.2|23.714.7| exe [0.3] — | 3.4|2120%30-p.
| 2) 50.2/25.6|35.418.5116.612.9 50/11.552.012.4 26.423.9| 4.3] exe [1.3] —| 4.4|—
3. 51.0 26.5|34.2/18.0/16.2 11.5 414 551.0 11.3|26.3 24.0 0.7] xxw |0:3| — || 3.9]—
4 48.626.9 35.5/18.2/17.319.4 43|12.8|52.112.5(26.7 24.9] 4.3] ese sse | 1.0] — | 3.6|.ata
5) 41713282 37.0|20.6/16.4/15.0 4911 8,53.815.0 27.1|24.4] 3.7] ENE SSE | 1.7] — 4.0|—
6, 46.427.834 ij Leia ajiaa 40) 9.6/53.0 15.5/27.3 24.6) 7.0) _wsw 1.1) — 6.0|—
7 49.722 3|29.0/16.0/13.0| 7.7 3514.3 49.8/10.6) 26.3|24.7| 0.7|wsw,WNY | 1.7] — || 9.7|—
8, 456 Aă-4 28.8 15.1]13.7| 9.0| 42112.9/48.5/10.0/25.7 24.5, 2.0| xxw 10.7 —/|| 3.7|—
| 49.2192 4l29.5114.115.4| 84| 38/14.2148.5] 8.4l25.0|24.1]2.0| wsw [1.7] — | 6.5|.ata
10 47823 Sg 13.5/17.4!| 8.8 Sai 9.054. ! 8.025.0/24.0|7.0) wsw [0.7] — || 5.9)17019:55,9%12040 -21130, 22140-
| |] | 23h5
| 48.4122.9 30.3 116.7)13.6 13.0] 59) 9.249.0/12.0|24+6|23.8]6.3|wsw,exe 2.0] 1.5] 3.5|9 1150-1945 .
54.7.20.4|25.6/17.3| 8.1111.8| 65| 5.3146.7]11.9|24.0)93.5|7.7] exe |2.0| —| 3 4l.a'a
i 55.4 20.9)28.4/14.2 14.2/10.5| 53| 9.847.8| 8.0|23.7 23.3 5.3] Var |0.7| —|| 92.5l.ata
49.0/20.6/23.7113.4115.6| 8.9] 45111.3)47.7] 8.0]23.8|23.2|4.3| ww [2.0] — | 4-6.a%a
| 54.317.7|25.0)15.0110.0| 7.7] 50) 8.243.0, 8.0 22.7]22.6/ 4.3] exe.axw| 0.7] 0.1] 3.3] 912:30-12"40
y 58.9 18.9|27.0 10.3/16.7) 7.6 4113.943.0, 2.422.2 29.4 0.0) wsw [0.7 3.1|-a-0a
57.4 21.3|30.0/10.6)19.4| 9.2] 43)13.946.4 3.6/22.9]92.3 0.3, Niw [0.3] — 3.4|—
55.4 23 2|32.015.0/17.010.4 46/11.5147.9] 8.523.1|22.5]4.0| exe [1.3] —| 2.9].a.0a
» 54.123.732.5116.0,16.5/41.2 48110.9/46.010.7 24.592.947] NNE |0.7| — || 3.6/—
54.6 25.8/34.5)16.0 18.5)10.5, supa ați 9.0/24.9|23.2|1.3] ww |1.3| —|| 5.3|—
y | | | |
57.3 25.433.4)16.9 16.5/10,3) 3913.0/51.010.2|25.5]23.5] 1.7] xxw [0.3] — || 5.0|—
56.4 24.1|34.0115.7 18.3)11.0| 4443.6/48.n| 8.5|25.6]23.7]0.0| sse [4.0] —| 4 2l.a:0a
54.524.433.045.147.3H120| 50/43.6/47.5] 9.0|25.4|23.9] 0.0] ene,ese [0.7] — || 2.9].ata
50.6 23.9/32.0)17.3)14.713.7) 58/13.5 43.012.1|25.712%4.0, 1.7] ENE,ESE 2.3, — || 3.24 119:50-p.90228-241
53.0 18.6 24.016 0| 8.013.7, 83 2.335.012 3)23.4|23.3] 9.0) nxe.EnE | 1.7|23.9] 1.4 990%-6h,15"26-15:31,15153-17"16
56.6 19.3]26.0)43.5/12.510.8| 61 10.9139.0, 9.7|22.0|23.1|3.7|| ww 11.3 1.8|—
55.0 20.2]28.3)12.615.7 10.5) 5511.7|38.8 1.521.4 22.5|0.3| sw 1.0 — || 2.2|—
55.2 20.8/29.1]13.4/15.7 10.3, 53 10.041.2 7.022.3 22.5 0.3, ENE [0.3] — | 1.9)—
1 55.6 21,629.5144.5115.0.41.5| 56) 7.442.0| 8.0]22.6[22.4] 6.3) sw [0.3] —] 2.0]-a:0a
pu 22.6 30.8 16.4 14.4 12.7 59 10.7 45.4) 9.523.1|22.3|6.0| Ene 1.3 — | 2.1)—
1 54.123.1 31.6/16.8 14.813.962 0 9a tau 10.9/23.3/22.6|3.3| exe |2.0| —|| 1.9|-a%a
[] | | |
| | |
1 52.7.22.9130.145.745.441.0, 50349.047.2| 9.7|24.5 23.4] 3.4 wswnw, 1.1/23.5415.0)

Ca și lana precedentă, August 4910 a avut în general la București un timp frumos, obişnuit de cald și foarte secetos. Tem-
peratura lunară, 229, este cu aproape un grad mai mare decât valoarea normală dedusă din perioada de 35 de ani de observajiuni,
1871—145 ; limitele Intre cari temperatura lunii Augusta variat în acest interval, sunt: 21409 (189)) și 180.3 (1884). Perioadele căldu-
oase din această lună au cuprins zilele de la 1 la 6 și de la 19 la 2%; în ziua de 5, care a fost cei mai caldă, s'a Inregistrat cea mai
ridicată temperatură, 3100, Zilele mai puţin călduroase au foat acelea de la 12 la 16 şi de li 25 la 27; la 16 a avut loc temperatura
minimă absolută din cursul lunii, 102,3, Atât această din urmă temperatură, cât și acea maximă absolută înregistrată în ziua do 5,
nu sunt excepllonale pentru luna de care ne ocupăm, căci de la 1877 încosce, în 11 ani, termometrul sa ridicat mult mai sus, ajun=

d până la 44 |n 1590, lar în 18 anl el sa coborât sub temperatura minimă înregistrată acum: cea mal mică valoare 60.8 în 1901.
oa'e zilele au fost de vară, alară de una, la 25; de obicelu unnt în August 27 da asemenea zile. Cantitatea totală do apă, 26 mm,
sl cu peste W/g mal mică ca aceca ce se obiine în mod normal în această lună. De la 185% încoace, adică în interval do 47 ani,
numai în 43 ani cantitățile de apă căzută în această lună au fost mai mici ca acum; excepțional de secetoase au fost lunile August
din 4873, 4983, 4507, 4955, A907 și 4909, în cari cantitățile totale de apă au variat între 3 şi 9 mm. In total au fost 3 zile cu plone,
Dintre acestea numal ploala de la 25 a fost mulțurmitoare, căci a dat 24 mm de apă, adică apronpe Intreaga cantitate lunară; ea a lost
foarte bine venită, căci vegelațiunea în general eră lu nulerința. Presiunea atmosferică lunară, 753 mm, u fost normală, Coloana ba-
vometrică a avu! o variațiune de 44 mm, între 700 mm, în ziua de 16 pi 7148 la 6, Vânturile dominante au fost Austrul (W5W) și
“Crivăiul (ENE), cari au suflat în proporțiuni aproape egale, respectiv 2%0/0 şi 27/,. Nu am avut nici o zi cu vânt taro în tot curaul
Sanii. Umezeala aerului a fost cu W/9 mal mică ca în general. În 9 zile umezeala relativă se gâscă la 2ore p. m. sub 300/p. Cerul în
ral ceva mai innorat ca de obiceiu, Au fost 45 zile nenine, 44 noroaso și 2 acoperite, pe câtă vromo în mod normal sunt ros
pectiy 19.9 și 4 de asemenea zile, Soarele wa arătat în toate zilele po o durată totali de 319 ore, adică cu 20 ore mai mult docât
e] se arată în mod normal, În 44 zile wa notat rouă, în 4 tunete şi fulgere, lar în 2 seri fulgere do căldură, Seceta din cursul lunii a
i ca vegetaliunea să sufere; ea s'a mal inviorat puțin în urma ploii abundente de la 25, Porumbul nomânat în parcul Obsorva-
dorului, deși a legat, bobal însă a râmas plpernicit din cauza secetei,

Eee ALEA duba
ge Mu Lai ao le

Ti be gptaii, d pi
NCN Atat e

PREŞEDINTE DE ONOARE

M. S. REGELE CAROL |.
MEMBRII DE ONOARE

ANDRUSSOW NICOLAE, Dp. Protesseur ă lUniversite, Kiev. (Elu le S Mars 1910).

BERTRARD GARRIEL,, Proiesseur ă la Sorboune, Rue de S&vres 102 Paris. (Elu le S Mars 1910).

BAEYER, Dr. A. von, Gcheim-Rath, Professeur ă PUniversits, Arcis-Strasse 1, Miinehen. (Elu
le 13 Mars 1891).

BLANCHARD, Dr. R. Protesseur ă la Facultă de Medicine. Paris. (Elu le 17 Novembre 1908).

CROOKES, W. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897).

DEBOVE, Dr. Professeur, Membre de l'Acad. de Med., Rue la Bostie 53 Paris. (Elu le 8 Mars
1940). ia:

DUPARC LOUIS, Protksseur a PUniversite, Ecole de Chimie, Geneve (Elu le 8 Mars 1910).

ENGLER, Dr. C. Professeur ă lUniversite de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909).

FISCHER, Dr. EMIL, Geheim-Rath. Professeur ă lUniversite de Berlin. (Elu le 17 Novembre
19083).

GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-London.
(Elu le 5 Avril 1899).

GLEY EUGENIU, Dr. Professcur au College de France ; Rue Monsieur le Prince 14 Paris; (Elu
le $ Mars 1910).

GUYE PHILIP, Dr. Prolesseur ă l'Universite, Ecole de Chirie, Geneve. (Elu le S Mars 1910).

HAECKEL, Dr. E. Professcur ă PUniversite, Iena. (Elu le 5 Avril 1900).

HALLER A. Professeur de chimie organique ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembr» 1905),

HENRY, Dr. L. Professeur ă PUniversite, 2 Rue du Manege, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899).

HENEQUI FELIX, Professeur au College de France, Rue Lhânard 9 Paris. (Elu le 8 Mars
1910).

BAUG EMILE, Professeur de Geologie ă la Sorhonne, Rue de Conde 14 Paris. (Elu le 27 Sept,
1909).

LE CHATELIER HENRI, Professeur ă la Sorbonne. Paris. (Elu le 17 Novemnbre 1908).

LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de PInstitut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900).

LOSANITSCH, SIMA M. Professeur ă Ecole royale supârieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899).

PATERNO, Dr. E. Professeur ă VInstitut chimique de PUniversite, Rome. (Elu le 15 Mars 1894).

PETROVICI, Dr. M. Matematicien, Belgrade. (Elu le 30 Juin 1908).

PICARD, EMILE, Professeur, Membre de VInstitut, Rue loseph Bara 2. Paris. (Elu le 27 Sept.
1909).

RAMSAY, Dr. W., Professeur ă University-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 1899).

SUESS, Dr. ED. Professeur â VUniversite, President de PAcademie des Sciences, Afrikanergasse,
Vienne. (Elu le 5 Avril 1900).

SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO. Istituto di Studii superiori in Fi-
renze. (Eletto il 4 febbraio 1904).

TSCHERMAK, Dr. Geh.-Hofrath, Professeur ă PUniversite de Vienne. Griin-Anastasius-Gasse 60.
El le 15 Juillet 1904),

TECLU N, Dr. Professeur, Wiener Handels Academie, Wien. (Elu le 27 Sept. 1909).

UHLIG VICTOR, Dr. Professeur ă lUniversite, Wien. (Elu le 8 Mars 1910).

———

MEMBRII DE ONOARE AI SOCIETĂȚII DECEDAȚI

MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE

Pai

BECHAMP, A. Professeur 6merite, Docteur en mâdicin et &s-sciences physique:. Paris. (Elu
le 5 Avril 1894).

BERTHELOT, M. Senateur, Professeur au College de France, Secretaire perpetu-l du l'Acade-
mie des Sriences. Paris. (Elu le 15 Mars 1891).

CANNIZZARO, S. Senatore del Regno, Professore, Direttore del Instituto Chimico della R.
Universită. Roma. (Elu le 15 Mars 1891).

FRIEDEL, CH. Professeur ă la Faculte des Sciences, Membre de VInstitut. Paris, (Elu le
15 Mars 1891). -

HOFMANN, Aug. Wilh. von. Protessor. Berlin. (Elu 15 Mars 1891).

KEKULE, A. F. Geh.-Reg.-Rath und Professor. Bonn. (Elu le 25 Nov. 1891).

MENDELEJEFF, Dr. D. Professeur ă l'Universite de Pâtersbourg. (Elu le 5 Avril 1899).

MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (Elu le 5 Avril 1900).

MASCART, (E). Directeur du Burea Central Meteorologique de France, Protesseur au Col'tz::
de France. Paris. (Elu le 15 Mars 1891).

zor

BULETINUL,
SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

BUCUREŞTI
ANUL XIX-lea. OCTOMVRIE—NOEMVRIE 1910 No. 5

INTRODUCERE LA TEORIA ECUAȚIUNILOR INTEGRALE,
(Urmare)

———...——

PARTEA II
ECUAŢIA LUI FREDHOLM

——_—_.—

CARA
FORMULELE D-LUI FREDHOLM

[. — STADIUL EMBRIONAR ; ISTORIC

1. Ecuația lui Fredholm de speța a doua e un exemplu foarte
instructiv de descoperire matematică ; ea întrunește toate caracte-
risticile esenţiale atât prin noutatea chestiunii cât şi prin îndrăzneala
unei treceri la limită, considerată cu drept cuvânt de d-nii G. Dar-
boux și E. Picard ca una din cele mai frumoase din analiză. Este de
aceea interesant a schiță în Iniile sale grenerale, evoluția acestei
memorabile descoperiri.

SA considerăm ecuațiunea :

(1) 7) ă | Nces)a(s)ls — 105)
și punctele de diviziune:

TI .2533 N—I
(2) Fist dat A dă
N n n

s66 PULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢI

şi să înlocuim integrala (1) prin suma apropiată corespunzătoare
punctelor de diviziune (2), ceeace ne dă ecuația apropiată:

(3).

Să exprimăm că ecuaţia (3) e verificată în dan de diviziune
(2)5 Dl piure aa n ecuații lineare :

ok AN Fr Nopo k.... + Nyn?a]— fn

(4) 93 + A Nag, + Nas Da e e af Nan?a]— fe
da ANn a F Naspa + =» - AF Nan?n] — fn

Rădăcinile acestui sistem sunt fracțiuni raționale de A, al căror
numitor comun este:

| NI A Nae e ANA
NA, Ea EVAN aaa et ANI A |

|
|
[A st au a al

Dacă prin urmare ecuația (1) este înlocuită prin ecuația apro-
piată (3), teoria ecuaţiunilor lineare ne dă rezultatele următoare :

a) Ecuația (3) e verificată în punctele (2), Pentru orice valoare
a lui A care nu anulează determinantul [5]; expresiunile ne-
cunoscutelor o sunt fracțiuni raționale de A având ca numitor
comun pe Da(A).

b) Pentru rădăcinile lui Da(A), ecuaţia (3) fără membrul al
doilea este verificată în punctele (2).

c) Pentru ca ecuaţia (3) cu membrul al doilea să fie verificată în
acest din urmă caz, trebuie şi e de ajuns ca determinanţii caracte-
ristici asociați minorului principal al lui D„(A) să fie toți nuli.

Pentru a trece de la ecuaţia (3) la ecuația (1), trebuie să facem
n — 2; sistemul (4) devine atunci un sistem de ecuaţii lineare cu
o infinitate de necunoscute, determinantul D„(A) un determinant
infinit, iar necunoscutele o constitue totalitatea continuă a valori-
lor funcțiunii necunoscute e(A) în intervalul (01).

BULEPINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 367

D-l Fredholm are meritul de a fi făcut cu un succes complet
această trecere la limită şi de a fi demonstrat că cele trei proprie-
tăți menționate mai sus se păstrează la infinit.

Primul său memoriu apărut în 1900 Î) a fost prezintat Acade-
miei din Stockholm ; el a fost urmat în 1902 de două note prezen-
tate Academiei de Științe din Paris?) şi în 1903 de o lucrare de
ansamblu publicată în tomul 27 «Niels H. Abel în memoriam» al
revistei «Acta Mathematica».

Procedeul d-lui |. Fredholm este direct; d-sa ia desvoltarea
cunoscută a determinantului D, (A) după puterile lui A şi demon-
strează că făcând n==eo, se obține o funcțiune D(A) întreagă în
] ; considerațiuni foarte simple din teoria determinanților de ordin
infinit făceau foarte probabil acest rezultat fundamental pe care
d-l Fredholm îl demonstră riguros cu ajutorul unei teoreme im-
pertante datorită d-lui Hadamard.

Seriile obținute sunt de o rară eleganță de maniare şi vor ră-
mâneă cu siguranță clasice.

2. Micul memoriu din 1900 atrase imediat atențiunea d-lui D.
Hilbert, savantul profesor de la Găttingen care se ocupă de stu-
diul său în timp de mai mulți ani de activitate profesorală. Punctul
de plecare al d-lui D. Hilbert a fost observația următoare:

Determinantul D,(A) este discriminantul formei quadratice.

n n
(6) * > 52299 IN poseda
p> pal

Prin urmare, întreaga teorie a formelor quadratice şi bilineare pe
care știința o datorește lui Weierstrass, Sylvester și Kronecker
trebuiă să-și găsească aplicația printr'o trecere la infinit. Astfel,
rolul simetriei sâmburelui apare imediat; acestui caz s'a consacrat
in special «-l D. Hilbert și școala sa. Reducerea formei (6) la forma
sa canonică conduce pe d-l D. Hilbert la ideea de a consideră ori-

*) 1. reno, Sur une nouvelle mâthode pour la râsolution du probltme de Dirichlet,
(10 lanvier 1900) Oi versig: af Konge, Vetenskaps-Akademiens Fârhandlingar 1900, No. 1,
Stockholm.

*) |. Fnennoim, Sur une classe de transformations rationnelles, CR. Paris t, 134 1902, |, pag,
219 și Sur une classe d'fquations fonctionnelles, CR. mâme volume, pag. 1561.

2) |. FREWHOLM, Sur une classe d'fquations fonctionnelles, Acta Math, 27,. 1903. pag.
365 — 390,

268 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTUNȚE

ce ecuaţie integrală ca izvorul unei serii de funcțiuni ortogonale și
de a legă studiul desvoltării funcțiunilor arbitrare în serii de func-
țiuni ortogonale, la teoria ecuaţiilor integrale.

Lucrările d-lui D. Hilbert au apărut în 6 comunicări fâcute So-
cietății de Științe din Goâttingen 1); prima, a patra şi a cincea nu-
mai, tratează despre teoria pură; celelalte sunt consacrate aplica-
țiunilor. Toate rezultatele datorite d-lui D. Hilbert au fost regăsite
şi compietate de unul din elevii săi, d-l E. Schmidt 2), care în a sa
«Inaugural Dissertation» fâcu o expunere foarte elegantă, repede
răspândită și utilizată, a rezultatelor principale teoretice privitoare
la ecuaţia lui Fredholm cu sâmburele simetric.

Cazul sâmburelui nesimetric, tratat de asemenea de d-nii D.
Hilbert şi E. Schmidt reclamă noi cercetări. Dejă din 1903, într'o
lucrare foarte remarcabilă, d-l ]. Plemelj *) descopere seria de fune-
țiuni biorthogonale, cari sunt generalizarea funcțiunilor orthogo-
nale. Aceste funcțiuni au fost regăsite de d-l B. Heywood:) cu aju-
torul unei metode de identificare foarte simplă; însă d-l E. Gour-
sat?) este acela care întrun memoriu fundamental pune în evidență
toate elementele esenţiale ale problemei: noțiunea de sâmburi or-
thogonali care rezultă din studiul aprofundat al sâmburelui rezol-
vant, e instrumentul de cercetare comod care face inutilă orice trecere
la limită şi permite a trată ecuaţia integrală în cazul general.

Vom expune aci o metodă mixtă, folosindu-ne de toate lucrările

) .
precedente. Metoda constă în perfecționarea metodei urmată de d-l
B. Heywood și deducerea tuturor rezultatelor obținute până acum și
altele noi numai din studiul aprofundat al sâmburelui rezolvant.

Nu va fi vorba în această part> decât de sâmburi şi funcțiuni
finite şi integrabile.

1) D. HILBERT. Grundzuge einer allgemeinen Theorie der Integraleleichungen (Gâtt. Nach-
rich'en), Erste Mitteilung (5 Martie 1994). 2-te Mitteilung (25 Lunie 1904). 3-te und 4-te Mittei-
lung (1908), s-te (1906). 6-te (1910).

>) E, Scumipr. Entwicklung wilikurlicher Functionen nach Systemen vorgeschriebener (1905
Iulie) şi Math. Ann. Bd. 63. 1907, pag. 433—476.

3) 1. PLEMELJ. Fredholmsche Functiona)gleichungen in der Potentialtheorie. (Wien, 12
Mars 1903) şi Zu: theorie der Fredholmschen Functionalgleichung (Monatshefte fiir Math. und
Physik XV 1903, pag. 93— 128,

4) B. Heywoon. Sur l'Equation fonctionnel'e de Fredholm, r-re Partie. (]l de Math. pures et
appliqutes 1908).

- 5) E. GouasaAT. Recherches sur les Equations in'fgrales lineaires. (Ann. de la Fac. de Tou-
louse, tome N, 2 e serie 1908, pag. 5—98).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 869

II. PRIMA TEOREMA A D-LUI FREDHOLM

3. Elementul analitic al soluţiunii. Să considerăm ecuaţia
integrală

(7) ata fi N(zs)o(5)ds=— 1)

Dacă aplicăm, ca în cazul ecuaţiei lui Volterra, metoda aproxi-
mațiilor succesive, obținem seria

(2) — fa) —A j, N (23)f(s)ds- 2 pă sis
PIN N _(s)f(s)ds+-

însemnând ca şi în cazul ecuaţiei lui Volterra

(8)

(9) N (xy =]... | Ness, aa N(s y) ls,1s. .. . ds
p p, ) ri p.
Vom numi expresiunea (9) sâmburele îterat de ordin p. Seria
(8) convergează complet în intervalul ab pentru A suficient de
mic ; într'adevăr ea admite ca majorantă seria DU Nee, ceeace ne
p=0
1 A i
arată că convergează complect dacă ACN; vom puteă prin ur-

mare scrie (8) sub forma ?)

(10) (0) —f(0)—A ji Dăasa)f(s)ds,

însemnând
(1) Oy) =N(y)—AN (re (DAN CO)

Această expresiune (11) va fi numită sâmburele vesolvant al
ecuației integrale (7).
Expresiunea (10) a soluțunii ne procură o observaţie importantă:
Caracterul analitic al soluţiunii (10) în raport cu A depinde în
primul rând de acela al sâmburelui rezolvant. Studiul soluțiunii (10)
revine deci la acela al sâmburelui rezolvant, care nu depinde decât
„de sâmburele ecuaţiei integrale; membrul al doilea f(4) nu inter-
vine, cum se va vedleă mai târziu,

!, In capitolele referitoare la ecuaiia lui Fredholm vom suprima, pentru uşurinţă de scriere»

limitele a și / de la semnul integral,

Ș70 BULETINUL SOCIETAȚII DE SIUNŢIE

4. Ecuaţiunile integrale ale sâmburelui rezolvant.. In loc de
a studiă direct seria (11), să observăm că din ea se pot deduce
relațiunile

Dăzya)=Nt)—2 [Nes N(sy)—ANu(sy)+ -.. Jds

=—N(xy JA jNes) Di(syA)ds
şi i
Siza) Ney) —AJLN (rs) — Nas) ... ÎN(sy)ds

=—N(ay)—1 | DăzsA)N(sy)ds

Se poate deci spune că sâmburele rezolvant O (xy) verilică
ambele ecuaţiuni integrale

(12) N(ay)— Oă(zyA)=—2 |N(s) 9i(syA)ds=A Sasa N(sy ds. |
/ S)

Vom studiă sâmburele rezolvant cu ajutorul uneia din aceste
ecuațiuni integrale și este evident că soluțiunea astfel obținută va
verifică de asemenea și pe cealaltă, din cauză că ambele ecuațiuni
au o origine comună, expresiunea (11).

5. Ecuaţiunea asociată. Împreună cu studiul ecuațiunii inte-
grale (7) este necesar a consideră și pe acela al ecuațiunii :

(7a) Va)-FAJNsa)uis)ds= fa)

obținută din cea dintâiu, permutând variabilele sâmburelui ; această
ecuațiune poartă numele de ecuație asocrată.

Ecuația asociată are acelaş sâmbure rezolvant ca şi ecuația
considerală. Intr'adevăr, acelaș calcul arată că elementul analitic
al soluțiunii ecuației (7.) este

Vf) | Oăsaa )f(s)ds.

Studiul acestor două ecuațiuni (7) şi (7.) poate fi deci făcut în
acelaş timp ; el se reduce la studiul sâmburelui rezolvant O(azyA).

6. Funcţiunile întregi ale d-lui Fredholm. Preliminarile de la “
paragraful 1, ne sugerează de a încercă să rezolvăm ecuația în-
tegrală

(13) 2i(xy1) = N(ay) —A SDăs)N(syA ds
(xy )

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 87t+

printr'o funcțiune meromorfă de A

Ao(3y) + AA (xy) e a rpAp(xy) e =: D(axyă)
Ta ap ap II DA)

(14) Oi(zyi)=
Procedând prin identificare, obținem relația

D(xyn) = N(y)DA) — AN s)D(sya ds,
de unde
Ao(xy) = N(xy)
A,(xy) = a, N(ay) — |Ntss) Autsy)ds
(15)
Ap(xy) = apN(xy) — Nos As
p-1
Pentru a obţine acum formulele d-lui |. Fredholm, e suficient să
ne impunem condițiunea
(16) Pap = | Atss)ds.
SE
Intr'adevăr,

a, = |Ntss)ds

IN(xy)N(xs) |

A (xy) > Ney) [Niss)as — |Ntes)Nisw)as = |N(sy)Niss) |

ds,

sau utilizând notaţiunea comodă, datorită lui Fredholm

N(y Na) - + = Nan).

| Ne stia su
| i dat
|
|

N(xay DN(ny2) e. . . N(xaYn)|

[XS
Ay) = ] N (i
Mai departe :

2Aa(xy) Ney) JA „(55,6 — 2 |Nos)A (sy)ds

vom puteă scrie

sau scriind s, și s, ca variabile de integrare în locul lui s în ultima
integrală, scrisă de două ori în şir :

2AĂ (xy) INA ts5)5- N(xs,)A „(5 y)dsa — N(xsa)Au(52y)dsa],

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE

S72

sau încă:

LUAU [IRONIA Se A CEI Sasa) OEM e IS2S4/)i
2Aa(*y) IN N|, A | Nes f ie) asa f2asudse

132 2

Recunoaştem sub semnul / desvoltarea determinantului

N(axy)N(xs )N(xs2)
IN(s4y)N(sus)N(s,s2) i — N|
|Nsay)N sas )N(s252)

sora)
Y 54So, 5

Prin urmare :

şi deci

e i N jasraouan

! a
3: SA 25

Legea este generală ; întradevăr avem
PA (09) |NOo)A (5) —p N) A (59)
= IN) A (55) —N(ss )A-,(549)ds—N(xsa) A-,(52 x) da
— N(xsy )Ap- (5 x) Is, ]-
Inlocuind pe A,-, prin valoarea sa, obținem sub semnul / , des-

voltarea determinantului

[SS Din
(p-0)i ÎÎysa sas].
in urmare, în ce a
la are, în cazul general
"XS, Sg...

JA D= pi list Ș sia,

I Ep S4So. -Sp
a,= JS [s4..dsy,
p: SSa...Sp

Am obţinut astfel o soluţiune de forma

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE S73

în care
să io * fi(*i) 4 > [N[ She ia
D(yA) =— Ry) + = 15, + zi) i Is dsa +
ara fl N pi sal
a) mpi JN| YS4Sa-.-S» | Sia la

ie ii (3 IAU 'S4Sa...Sp
D(A)=1 + A|N(ss dsu a N| ds,..ds, +.

Aceste două funcțiuni (17) sunt funcțiuni întregi în A de or-
din cel mult eg-il cu 2. Intr'adevăr, după o teoremă a d-lui ].
Ha lamard !), modulul unui determinant de ordin p, ale cărui ele-
mente sunt mai mici ca N, e mai mic ca

Np:
Prin urmare
ap AL,
ap <N_pz(b—ay)
p! =
sau utilizând formula lui Stirling

voni aveă

de unde

ÎN Dita Sasa
(15 PV |a? | coeN(b—a)<A.

Inepalitatea (18) ne arată că D(A) eo funcțiune întreagă de A
de ordin cel mult egal cu doi. Acelaș calcul demonstrează acelaş
rezultat pentru D(xy?) şi pentru toate valorile lui a şi y cuprinse
in intervalul de integrare ab,

7. Unicitatea soluţiunii. Soluţiunea astfel obținută

(19) (x) 10) — Njăbesatsds
este unică ; aceasta rezultă ime liat din faptul că relaţiile (7) şi (19)

1) 3, Hanaann, Bull, des Sc, Malh, 1593 pas, 240 şi Î. Wirtinger (ibid, 1007, pas. 175.

STI BULISPINUL SOCLIPA ŢII DE SPIUNȚE

sunt reciproce. Intr'adevăr, să facem ipoteza că ar mai există o
altă soluțiune 7, (x), astfel încât

(20) zl) 2 A Nes) (s)ds fl)

Inlocuin în (19) valoarea lui f(x) dedusă din (20), obținem pu-
nând în evidență sub semnul / funcțiunea g, (x):

a) = ae) A | ING) — Bes) fe Ar STGE)Ntts) e] au(s)ăs

Insă în virtutea ecuaţiilor integrale ale sâmburelui rezolvant, ex-
presiunea sub semnul / este nulă; deci:

2(x) = u(x)

Soluţiunea ș,(x) coincide deci în mod necesar cu o(x). .
3. Prima teoremă a d-lui 1. Fredholm. Se pot rezumă toate
rezultatele obținute în acest capitol, în teorema următoare :

Ecuația o(x) A A J) Nes) (eds == (3)

în care functiunile N(=y) şi £ (x) sunt fimte şi întegrabile în
domeniul ab, admite o soluțiune, şi numai una singură, dată
de formula :

oz) = fa) —A | Diessats)as

în care Săxsh) reprezintă câtul a două funcțiuni întregi în
1,D(xyA) şi DO), de ordin cel mult egal cu doi.
Aceasta este prima teoremă a d-lui ]. Fredholm.

III. ZERORILE FUNCŢIUNII D (A)

9. Desvoltarea funcțiunii losD(A); urmele sâmburelui. O
formulă importantă, datorită de asemenea d-lui ]. Fredholm, ne
va fi foarte folositoare în cele ce urmează. Pentru a o stabili, să
observăm că legea de dependență ( 16) între coeficienţii a, și A, (xy)

ne permite să scrim :

(21) —— = | D(ss)ds

(92)
1
[Z4

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

sau împărțind prin D(A) pentru a pune în evidență în membrul al
doilea sâmburele rezolvant
D'(A)
DA)
Pentru a evaluă membrul al doilea, ne vom servi de desvoltarea
Tayloriană (11) a sâmburelui rezolvant; obținem astfel:

| Ness — nn e

însemnând în mod general :

= | Nissăds.

n, — | Np(s5)de.

Aceste constante joacă un rol important în teoria ecuațiunilor
integrale ; le vom numi pentru aceasta, urmele sâmburelui N (xy).

Inlocuind în (22) și integrând în raport cu ), obţinem formula
căutată :

»| >

(23) losD(A)—n n 4... E (sei led
constanta de integrare fiind nulă, de oarece D(o0)— 1.

10. Valorile - caracteristice. Importanța - zerorilor funcțiunii
D(A) rezultă din teorema următoare:

Orice zero 1, al lui D(N) este un pol al sâmburelui rezolvant.
Intr'adevăr, egalitatea

DA) ji D(ssA)ds

demonstrată în paragraful precedent, ne arată că dacă 1, este zero
și al luncțiunii D(xyA), ordinul de multiplicitate în această funcțiune
e cel puțin cu o unitate mai mic ca în D(A); A, rămâne prin ur-
mare pol al sâmburelui rezolvant.

Aceste zerori formează un ansamblu numerabil. Fie A,
hay n nu pe... aceste zerori aşezate în ordinea modulelor
crescătoare. De oarece ordinul funcţiunii D(A) este cel mult

egal cu doi, seria

1 I
7 a 277 urit ue ia

convergează cu siguranță, ceeace ne dă o indicație asupra densi-

76 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

tății lor. Aceste zerori joacă un rol fun lamental în teoria ecuației
lui Fredholm; le vom numi valorile caracteristice !) ale sâmbu-
relui, iar DO) functiunea caracteristică a sâmburelui.

11. Gondiţiunea de neexistență a valorilor caracteristice. Des-
voltarea în produs infinit a funcțiunii D(A) este de formă

[A etnice e[)

A) i a
însemnând prin E =) factorul primar corespunzător lui Ap. Dacă

“*p/

D(A) n'are nici un zero, ea se va reduce la
' ai. + fii:,

(24) I(A)==e

de unde deducem
log D(A)—aA + BA

Comparând cu desvoltarea cunoscută (23) a funcțiunii log D(4),

vedem că în acest caz
al sa i9 ES 204 | Dalai e a Suez alo)

Reciproc, dacă n, —o (p2>3), D(A) va fi neapărat de forma (24)
şi prin urmare nu vom aveă valori caracteristice. Deci

Condhţiunea necesară şi suficientă pentru ca un sâmbure să
nu aibă nici o valoare caracteristisă este ca urmele sale, în-
cepând de la a treia, să fie toate nule *).

12. Cazul unui număr finit de valori caracteristice. Când
valorile caracteristice sunt în număr finit. funcțiunea D(A) va
aveă forma

(25) D()e“ sil +) [ ra)... | L a]

de unde rezultă

k d
log D(A)-—aA + f2+ ÎI log ( n ]
1

A
și identificând cu (23)
aa, 1
ny 249 Aulin i a 2 (0222)

1) Eigenwer:e (în limba germană) Hilbert.
=) T, LALESCO, Sur Vordre de la lonctin D(4) de Fredholm. CR. Tome 145, 1907, pag. 906,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE S17

Reciproc în acest caz, vom puteă pune imediat pe D(A) sub
forma (23). Vedem deci că urmele sâmburelui trebuie să fie, înce-
pând de la a treia, egale cu sumele de puteri asemenea a k can-
tități A. Aa... Ax; însă se ştie că între sumele de puteri asemenea
a k numere, există o aceeaș relație de recurenţă de forma

şi viceversa 1). Deci

Conditiunea necesară şi suficientă pentru ca un sâmbure să
maibă decăt un număr finit de valori caracteristice este ca,
între urmele sale, începând de la a trein, să existe aceeaş re-
lație de recurenţă lineară şi omogenă :

%oNp == Xp — sea Fa Nprk — O

CAPav Hi
STUDIUL APROFUNDAT AL SÂMBURELUI REZOLVANT 2)
I. FUNCȚIUNI ORTOGONALE ȘI BIORTOGONALE

1. Definiţiuni. Funcțiunile în număr finit sau infinit

Ş (=) 2a(x) za 9.(x) Stai

formează un sistem ortogonal dacă împlinesc condițiunile *)

le(sha(s)ds=îa

î;, reprezentând un simbol egal cu zero dacă i+k şi cu 1 dacă
i—k. Un șir de funcțiuni formează un sistem biortogona! dacă
poate fi separat în două grupuri de funcțiuni

) E. Gocnsar Mem, sî:f, pag. 95 et T.I alesco. Sur la lonction D(4) de Fredholm. CR,
Torne 14£, 1907, pag. 1136

*) [n tot aces: cațitol se subînțeleg iarăși limitele de integrare a și /. Asupra acestei ches-
tiuni se poate consultă ;

]. PLEMELI (Mem. cit€;, E, GOCRSAT (Mem, citf, Toulouse), B. Hivwoop (Mem. cit€) și de
curând vu. Laspenenă Thorie der Elementariciler linearer Integralgleichungen (Math, Ann.
[i 60, 1910 pag. 227—266), A

878 BULETINUL SOCIETAȚII DE STPIINŢI

cari îndeplinesc condițiunile

as) > î,

Un sistem ortogonal sau biortogonal este complect (ferme,
abgeschlossen) dacă nu-i mai putem adăugă nici o altă funcțiune
sau pereche de funcțiuni.

Funcţiunile 7() și V,(*) cari au acelaș indice, sunt numite func-=
țiuni asociate.

Funcțiunile unui sistem ortogonal sunt linear independente,

căci o relaţie de forma
p
DI c,9,(x) o
1

înmulțită cu o, (x) şi integrată de la a la b ne dă c, —o. In acelaș
mod, funcțiunile unui sistem biortogonal, aparținând unui
aceluiaş grup, sunt de asemenea linear independente ; aceeaş
demonstrație, înmulțind cu (x) dx.

2. Bi şi ortogonalizarea unui șir de funcțiuni. Reciproc, fiind
dat un șir de funcțiuni linear independente, putem deduce prin
combinări lineare un sistem ortogonal de funcțiuni. lată cum pro-
cede D-l E. Goursat |):

Fie

0) 009 209
funcțiunile date. Să luăm P(x) — (x) şi să alegem coeficienții
€3 „ca... eu astfeliea
|le(3) — e zule)leu(s)ds—o (pr, 2,.--n).

l)acă însemnăm

obținem șirul de funcțiuni

P(x) 9

(60) a (00)
pentru care vom aveă

[e (shou(s)ds ==ie) (PE 25)

1) E. GounSAT (Mem. cit€. Toulouse, pag. 66)

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 879

Funcţiunile 2'„(x) 2'3(=) .. . 2„(x) la rândul lor sunt și ele linear
independente.

Acestora le vom puteă deci aplică acelaș proceleu şi ajungem
astfel, din aproape în aproape la n funcțiuni: .

(2) bul) Pa(3) . . . Pal)
cari îndeplinesc condiţiile
fose, (as e Ma)
“Pentru a aveă acum şi
| od (PE a e a))
e de ajuns a înmulți b,(x) prin constanta

VL bp(s)ds.
Sistemul ortogonal (2) astfel obținut nu este unic; într adevăr
funcțiunile

bp'(x)= Sa ubu(*) (pa)
k=1

In care determinantul ja;| este ortogonal formează şi ele un
astfel de sistem; este evident, reciproc, că în acest mod epuizăm
toate sistemele ortogonale echivalente cu (1).

Intr'un mod absolut analog, să considerăm două: şiruri de
funcțiuni linear independente |

(3)

astfel că nici o combinare lineară de funcțiuni o,(x) să nu fie
ortogonală în acelaş timp cu toate funcțiuniie V,(x). Zic că în acest
caz se va puteă deduce un sistem biortogronal.

Intr'adevăr, să luâm zi(x)=bi(x) şi să insemnăm prin W(x) o
combinare lineară, — totdeauna existentă — a funcțiunilor 4, (x),
astfel că

| ous)e(s)as+o.

s80 - BULEDINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Să determinăm acum cceficienții a2, a. . . an şib2,ba. .. bn astfel
ca să avem

rus) | z(s)—ap2u(s)] ds=o
eu) z45) hula) las
şi să notăm

Dp(X)—apPa (3)-—2p 00)
V(x)—bpPa (20) Vo, x)
Obţinem astfel funcțiunile

20 e en))e

P(x) 02(x).... 9n (=)
00) A SR Me)

și avem relațiile
|ou(s)u'(s)ds ==0

(PA):
fe) 2w'(s)ds-—o ing

Funcţiunile

(4) 22 (3,93 (3) . - - - 9n(X)
Va (0) ba). dal)
sunt în liecare grup de asemenea linear independente şi nici o
combinare lineară a funcțiunilor 2” nu poate fi ortogronală în acelaş
timp tuturor funcțiuniler “', căci cum ea este dejă ortogonală func-
şiunii W(x), ar fi ortogonală tuturor funcțiunilor Vp(x), ceeace e
contrar ipotezei.

Sistemul (4) se bucură deci de aceleaşi proprietăți ca şi sistemul
primitiv (3), i se poate deci repetă aceeaș operație şi ajungem
astfel din aproape in aproape la un sistem, “le n perechi de funcțiuni
2,(*) şi Vp(x) cari împlinesc con lițiunile

|ests)us)ds — o dacă i+k
și poulstuuts)as +0; dacă înmulțim în sfârșit perechea ,(x),V,(x)

prin constanta
I

VI bG)eyls)35

obținem sistemul biortogonal căutat.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE sai

Acest sistem nu este unic; într'adevăr, dacă punem

(=> apr br(x)
n=i
(5) E (p=—1,.-:n)
Vp(x)= DE bprg(*)
n=i
funcțiunile (x) şi 2'(x) vor formă şi ele un sisrem biortogonal,
dacă

n=l

(5) Y iairbrr= ăi.

Determinantul | a; | +o este arbitrar; relațiunile (5) determină
însă, odată | a | dat, întrun mod unic determinantul | bis | .

Reciproc dubla substituțiune (5) pe care noi o vom numi substi-
tuțiune biortogonală ne dă sistemul biortogonal cel mai general
echivalent cu (3).

Procedeele regulate de reducere sunt evident aplicabile şi în cazu-
rile când şirurile (1) şi (3) sunt infinite.

3. Funcţiunile de forma o(xy)=— > P0(x)Yp(9).
asi
vom aveă nevoie mai târziu de următoarea: teoremă:
Dacă o funcțiune 9(xy) a cărei urmă este finită, verifică relația

(6) o(xy) = Jolas)o(sy)ds,
ea e neapărat de forma:
(7) Pa(oc)ba(y) A ga(c)Va(9) kr -. - f Pan)

funcțiunile 2 şi V formând două grupuri ale unui sistem bior=
togonal.

Să observăm mai întâiu că urma este neapărat.un număr întreg
și pozitiv. Intr'adevăr, să considerăm ș(xy) ca sâmburele unei
ecuații integrale tipul Fredholm de speța a doua; în virtutea rela-
ției (6) toți sâmburii iterați sunt identici şi prin urmare toate urmele
sâmburelui sunt egale cu

= je (ss)ds

883 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIUNȚI
vom aveă deci:

] m 0M A BEI A ] -
og. (A) ital aa km pl y Ip calce +)
de unde
(8) DO =(0%) (Fa)
aceasta ne arată că 7, este un număr întreg și pozitiv n. Astfel

find, să formăm funcțiunea

(2
ae) 2 DE) a

Această funcțiune verifică de asemenea relatia (6) însă urma
sa este n—1.
Intr'adevăr, avem :

| eul sy)ds — ace) (5 Soy uxis] [ (sy) — îs] de

ol(xy).

D(X4Y1) | D(xY4
af pa 2(y D009) __ (YDes) e POvoay

(xy) (xy) P(xY,
g(Xy1)(49)
== 0(ay e o0,(xy).
e a)

Urma sa este
/ o(xus)o(sy)ds
ss)ds — |o(ss)ds — i —n—r
fau (a) (xy)

Putem atunci aplică funcţiunii o,(xy) acelaș procedeu ca și lui
&(xy), astfel că vom puteă scrie 2(xy) sub forma

2(y) — Pal) bu) —F 2300209) FA palec)ba0) + (xy)
(xy) fiind o funcţiune verificând relația (6) însă având o urmă
nulă ; zic acum că el este identic nulă. Intr'adevăr, sâmburele

(xy)

său rezolvant ar Fe

-.„ ceeace este imposibil fiindcă D(A) — 1,

după cum rezultă dia (8) unde &; = o; deci X(xy) =o.
„_ Condiţiunile de biortogronalitate rezultă atunci scriind că expre=
siunea (7) verifică relația (6). Trebuie să avem:

(900) Fatu | eu9(9

p=1

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 883

ceeace pune în evidență tocmai relațiunile de biortogronalitate cău-
tate. Putem deci spune în rezumat :

Condiția necesară şi suficientă pentru ca o funcțiune 3(xy)
cu urmă fimtă să fie de forma (7), este ca ea să verifice
ecuația (6).

(Va urma)

— Zr ——

NOUILE REACȚIUNI

PENTRU PIGMENȚI BILIARI (TORDAY ȘI KLIER)

DE
Dr. A. BABEȘ

—..—

Sub titlul „Neue Gallenfarbstoffreactionen im Urine«, d-nii d-ri
Torday şi Klier au publicat în „Deutsch. med. Wochenserift«
No. 34, o serie de reacțiuni, respectiv colorațiuni particulare, ce
se nasc amestecând bila şi diluațiunile ei cu apa, cu anumite sub-
stanțe colorante și anume: au obținut coloraţiune verde întrebuin-
țând culori albastre precum sunt: Pionina, Toluidina, Albastru de
metil, soluția Giemsa și coloraţiune roşie, cu Dahlia, Metilviolet,
May-Griinwald, Pyronin, Crysil violet, etc.

Autorii susțin, că sensibilitatea acestor reacțiuni e cu mult supe=
rioară metoadelor cunoscute până astăzi; ei nu se pot pronunță
asupra cauzei ce determină acest schimb de culori; în tot cazul, ei
nu cred, ca aceste reacțiuni să fie rezultatul unor culori de amestec.

Fiind și noi ocupați cu un studiu asupra pigmenților biliari şi
avân 1 deci la îndemână diferiți coloranţi biliari (autorii, în lipsa
acestora, au experimentat cu bilă), precum şi toți coloranţii cu cari
au lucrat autorii, am căutat să producem şi noi aceste reacțiuni și
anume: mai înainte de toate cu pigmenți biliari puri, cum sunt Bili-
verdin, rubin, fucsin, prasin și humin. Făcând acest examen, ne-am
convins de exactitatea colorațiunilor descrise de autori, dar aceasta
numai când culoarea soluțiunii pigmentului respectiv este galbenă,
de soluția bilirubinei și fucsinei. Cu soluţiunile biliverdinei și bili-
prasinei n'am obţinut colorațiunea roșie descrisă de autori.

384 BULEPINUL SOCIETĂȚII DE SIUNŢIE

Din aceste constatări rezultă, că reacţiunele descrise mai sus nu
sunt reacțiuni ale pigmenților biliari și aplicabile numai pentru cei
galbeni.

Având în vedere faptul, că colorațiunile verzi descrise de autor
se nasc, când substanța colorantă e albastră, ne-am întrebat, dacă
nu cumva această coloraţiune se va produce și cu alte substanțe
solubile, de culoare galbenă.

Spre a decide această chestiune, am experimentat cu diferite
substanțe colorante galbene, pe cari le întâlnim adeseaori în urină
precum sunt: pigmenţii galbeni ai reventului (reum), ai cascara sa-
gradcei, santoninei, urobilinei, hematoporfrinei, etc.

In toate aceste cazuri am obținut cu coloranții mai sus men-
ționaţi nuanțe verzi, analoage sau identice cu cele obținute cu solu-
țiuni apoase de bilă.

Adresându-ne apoi la coloranții violeţi, cu cari autorii au obț.nut
culoare roşie, am constatat că și această culoare se obține în orice
caz, când urina conține substanțele colorante galbene întrebuințate
mai sus.

Coloraţiunile descrise de autori, fie cea verde, fie cea roşie — şi
considerate drept caracteristice pentru pigmenții biliari — s'au do-
vedit ca un fenomen optic, ce se naște ori de câteori se amestecă
coloranți galbeni cu soluțiuni albastre sau violete.

Coloraţiunea roșie, în cazul cel din urmă, se explică prin faptul
că culoarea violetă, fiind un amestec de un colorant roşu cu unul
albastru, culoarea albastră e neutralizată de cea galbenă comple-
tându-se la alb (culori complimentare) și colorațiunea roșie iese
la iveală.

In această privință autorii au comis aceeaş greşeală, ca şi d-nii Paul
şi von, recomandând ca reactiv pentru pigmenţi biliari metilanilina
(sau violetul de Paris), unde s'a dovedit că fenomenul observat e
datorit tot cauzelor mai sus arătate 1).

Deşi cele ce am arătat până acum sunt lucruri în sine evidente,
totuş am căutat a da şi o dovadă experimentală directă, că reac-
ţiunele arătate de autori n'au nimic a face cu natura chimică a pig-
mentului, ci sunt fenomene optice — colorațiuni de amestecare.

1) ROSENBACH : Med, Wochenschft. 16 şi DEMELLE şi LONGNET : Chm. Centralblatt 15,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 885

Am găsit în alcoolul amylic un puternic mijloc de dizolvare a
toluidinei pe deoparte și a tioninei pe de alta. Cel dintâiu, produce
după cum am văzut, cu pigmenţii biliari, sau cu bila colorată verde,
iar cel din urmă coloarea roşie și tot astfel și reum şi santonina,
cari nu sunt solubile sau abiă solubile în acest vehicul dizolvant.

Adăogând alcool amylic amestecului verde sau roșu al acestor
coloranți, obținem după o prudentă amestecare — în câteva se-
cunde — două straturi, un strat colorat intens albastru sau violet
(alcool amylic; şi un strat apos colorat în galben; coloraţia verde
sau roșie a amestecului a dispărut.

Este deci evident. că colorațiunile descrise de autori, nu sunt
decât niște fenomene optice şi nici de cum reacţiuni chimice.

In ceace priveşte superioritatea sensibilităţii acestor reacţiuni şi
aci autorii se înşeală, susținând că ar fi cele mai sensibile din cele
cunoscute până acum. Deşi această chestiune față de cele consta-
tate de noi nu mai prezintă nici o importanţă, totuş constat că
autorii sunt de părere, că metoadele cunoscute pentru punerea în
evidență a pigmenților biliari sunt în număr de trei (Gmelin, Penzol
şi lodreacțiunea), pe când în realitate posedăm peste 3o de me-
tode destinate acestui scop, dintre cari unele întrec cu mult în sen-
sibilitate metoada lui Gmelin (chiar în modificația lui Salcowski).

Din cele arătate rezultă deci, că noile reacțiuni asupra pig-
menților biliari ale d-lor d-ri Torday şi Klier, destinate puneri
în evidență a pigmenților biliari în urină, nu corespund cerințelor
unei metode analitice, de oarece aceste reacțiuni se produc ori de
câte ori urinele conţin substanțe de culoare galbenă, şi pot da deci
naștere la greșeli, cari ar induce în eroare pe cliniciani.

Domnii autori ne promit și o metoadă de dozaj, probabil pe
cale colorimetrică ; după cele arătate de noi credem, că aceasta ar
fi o muncă zadarnică.

886 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

CONTRIBUȚŢIUNI

DOZAJUL COMPUŞILOR CLORULUI ÎN SECREŢIUNEA STOMACALĂ

Dr. A. BABES

————

In secrețiunea stomacală după Hayem şi Winter, clorul figu-
rează sub trei forme diferite, şi anume: 1) Sub formă de clorură de
sodiu (sare de bucătărie); 2) sub formă de acid clorhidric liber şi,
în fine 3) sub formă de clor organic.

Pe când însă cele două forme dintâi s'au putut pune în evidență
în mod cert şi prin metoade directe, cea de a treia formă e rezul-
tatul unor deducțiuni, aşă încât existenţa ei nu e încă cert dovedită.

D-nii Winter şi Hayem au meritul de a fi imaginat o metodă pen-
tru dozajul celor trei compuși diferiți ai clorului din sucul gastric.

Faptul că în marea majoritate a cazurilor ei au constatat o di-
ferență între cantitatea de clor total și suma clorului aparținând
acidului clorhidric liber şi clorurei de sodiu, a fost îndemnul care
i-a făcut să presupună existența unei a treia forme de compuşi ai
clorului cu anumite substanțe organice, relativ puţin stabile, pe
care au numit-o în consecință: clor organic.

Din acest motiv se impun trei determinări cantitative de clor, şi
deci o cantitate mai mare de suc gastric. Dozajul clorului stomacal
după metoda Winter-Hayem, cere o cantitate de 20 cm? de suc
gastric, de care nu dispunem în totdeauna.

Am arătat altădată !) că există un procedeu prin care e posibil
a reduce această cantitate în mod considerabil (cu 50%/9). De oare-
ce metoda noastră a fost publicată într'o revistă, deşi foarte răs-
pândită, însă mai mult în cercul medicilor, credem nemerit a o rea-
minti aci.

1) Ueber ein gastrotoxisches Serum mit einem Studium des Chemismus des Magens und
der von diesem Gastrotoxin vereinlassten histologischen Verânderungen von Prof. Dr. A.
Theohari u. Dr. A. Babeş, în: t

Centralblatt fiir Bakteorologie, Parasitenkunde und Infectionskrankenheiten, NXXVIII u,
NXXIX, Band 1905. Lena.

[o2)
(22)
=

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Dozăm clorul total și clorul fix (clorur de sodiu), întocmai ca în
procedeul Winter-Hayem, adică evaporăm 5 cm” de suc gastric,
după ce s'a adăugat prealabil un exces de carbonat de sodiu pur
(liber de clor) și alți 5 cm;, fără acest adaus, până la uscare. După
calcinare, dizolvăm în puţină apă distilată (5 cm?) neutralizăm
cu acid azotic, şi apoi dozăm clorul în prima capsulă (capsula a
a lui Winter-Hayem), obținem astfel clorul total.

In a doua capsulă (capsula ce a lui Winter-Hayem), după ce am
dizolvat în apă, dozăm clorul fix. În ambele cazuri se separă, bine
înțeles, resturile de cărbune prin filtrare şi spălarea filtrului cu apă
fierbinte. Am eliminat deci capsula b din procedeul Winter-Ha-
yem, care cereă alți 5 cm3. de suc gastric.

Autorii se servesc de capsula b pentru aflarea acidului clorhi-
dric liber (considerând drept HCI liber diferența între clorul obți-
nut în capsula a şi dintre cel al capsulei b) și a clorului organic
(diferența între clorul capsulei b și clorul fix).

In capsula b clorul se dozează după ce rezidiul obținut prin eva-
porare a fost dizolvat şi neutralizat cu carbonat de sodiu.

In procedeul nostru ne servim tot de capsula a, mai înainte de
a trată cu excesul de carbonat de sodiu, și anume: întrebuințând
fAoroglucin-vanilina (reactivul Giintzbiirg). Tot de capsula a ne
servim şi la dozajul acidității totale, adăugând— după ce am dozat
acidul clorhidric liber — câteva picături de fenolftaleină şi conti-
nuând titrațiunea cu sodă caustică 1|,yx până la cunoscuta colora-
ţiune roză, realizând cu modul acesta o nouă economie de suc
gastric (5 cm?) față de procedeul Winter-Hayem.

Eliminând astfel capsula b, am realizat nu numai o economie
considerabilă de suc, dar și o economie însemnată de timp.

Metoda propusă de noi aveă însă un cusur, şi anume: cusurul
inerent metodei lui Miintz și tuturor metoadelor volumetrice, unde
indicatorul se aplică extralichid și unde prin urmare suntem ne-
voiți a ridică din lichilul de dozat cantităţi nu tocmai neglijabile
pentru a urmări mersul și sfârşitul dozajului.

Greşala este, bine înțeles, mai suportabilă, când cantitatea de
lichid luat în lucrare este mai mare. În cazul însă când cantitatea
de suc e mică, procedeul lui Miintz nu ne mai dă rezultate satistă-
cătoare. Sunt însă foarte multe cazuri când nu dispunem decât

888 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

de o foarte mică cantitate de suc gastric, cu totul insuficientă pen-
tru dozajul compuşilor săi principali.

Astfel de cazuri am întâlnit foarte des cu ocazia unui studiu pu-
blicat în colaborare cu D-l profesor dr. A. Theohari 1). Am căutat
de aceea să perfecționăm vechea noastră metodă, modificând teh-
nica procedeului Miintz pentru dozajul acidului clorhidric liber, re-
ducând în mod considerabil erorile.

In loc de capsula recomandată de Miintz, ne servim de o placă
de porțelan (capacul unui creuzet mare, de ex.: 9 cm diametru);
acest capac este aşezat pe o baie de nisip cu un diametru mai
mare, sub care arde un bec Bunsen, cu flacăre mică. Se adaugă
sucului gastric de examinat 2—5 cm?. apă distilată (cantitatea de
apă adăugată depinde de intensitatea primei încercări cu reactivul
Giintzbiărg), şi o picătură de fenolftaleină. Titrăm apoi cu NaOH
']1oN, lăsându-l să cadă de la o distanță de vreo 1o cm de la
suprafaţa lichidului, la început în cantitate mai mare cât timp co-
loraţiunea purpurie ce se naşte în primul moment dispare imediat.
De aci înainte începe titrarea propriu zisă (cu floroglucinvanilină),
servindu-ne de două baghete lie la vârf până la grosimea
unui băț de chibrit.

Ridicăm picături de suc gastric cu o baghetă, iar din reactiv cu
cealaltă, le așezăm pe capacul de porțelan dejă fierbinte, întinzând
prima picătură cu bagheta muiată în reactiv; imediat lichidul se
evaporă, lăsând în urma lui o pată roş-purpurie intensă.

După câteva încercări de acest fel, titrațiunea e terminată (pata
rămasă € galbenă).

Spre a ne asigură că neutralizarea e completă, repetăm ultima
încercare cu o picătură mai mare de suc, pe care o luăm cu capă-
tul nesubțiat al baghetei.

Numeroase experienţe făcute prin acest procedeu asupra solu-
ţiunilor de acid clorhidric cu conţinut determinat, precum şi adău-
gând cantități ştiute de acid clorhidric la un suc gastric, fie liber

Î
1) 1. Acţiunea a elor de Slănic asupra secrețiunii stomacale, « Analele Academiei Române»,
seria II. Tom, XXXUI.
2, Actions des eaux mincraux alcalines chlorurtes (mixtes), sur la stcretion gastrique par
MM. A. Theohari et A, Bab6s, « Archives des maladies de l'a; areil digestit et de la nutrition»,
No. 9, Paris, 1910.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 389

de HCI, fie cu conținutul de FCI determinat prealabil, ne-au dat
rezultate cât se poate de bune.

Lucrând după acest procedeu, unle pierderile sunt minimale,
ne putem folosi fără grijă de capsula a pentru dozajul clorului to-
tal şi a acidității totale.

In cazul când în suc există compuşi organici şi chiar acizi orga-
nici se cer încă 5 cm? pentru dozajul clorului fix (capsula c Win-
ter-Hayem).

Vom puteă astfel să invederăm toate funcțiunile secrețiunii sto-
macale, interesante din punct de vedere clinic :

Valoarea lui A——acid. totală, dozată cu fenolftaleină în capsula a;
. » H=—HCI liber, dozat prin medoda Miintz în modi-
ficaţiunea noastră, tot în capsula a ;
Valoarea lui T-—clor total, dozat tot în capsula a ;
. » F=—elor fix, dozat în alți 5 cm” de suc (capsula c);
» » Celor organic — T—H+F ;
H+ C—elorhidria Winter-Hayem ;

A—H :
E —a= coeficent de fermentaţiune ;

== coeficent de secrețiune stomacală.

In cazul când sucul gastric e liber de acizi organici şi de clor
organic, cum se întâmplă în secrețiunea stomacală a micului sto-
mac Pawlow, 3 cm3 de suc, ba chiar 3 cm? ajung pentru un doza
complet în sensul concepțiunilor lui Hayem-Winter, pentru că
atunci avem posibilitatea să deducem şi cantitatea de clor fix, fără
intrebuințarea unei noui cantități de suc (capsula c). In asemenea
condițiuni aciditatea totală se confundă cu acidul clorhidric liber,
astfel încât :

A—H și F—T—H.

Metoia propusă de noi nu este nici ea o metodă analitică, ce
ar rezistă oricărei critici ; este însă fără îndoială superioară meto-
dei primitive Hayem-Winter, nefăcând apel la evaporări decât
acolo unde întrebuințarea căllurii nu poate determină procese
chimice necontrolabile (adică evaporarea capsulei a cu carbonat de

890 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

sodiu), lucru ce se întâmplă în mod fatal încălzind capsula d până la
sicitate, fără fixarea prealabilă a acidului clorhidric de către o
bază.

Am exprimat altădată !) bănuiala că dozajul acidului clorhidric
liber prin metoada Hayem-Winter dă țifre prea mici şi că motivul
acestei pierderi trebuie căutat probabil într'o trecere parțială a aci-
dului clorhidric liber în timpul încălzirii, în clor combinat.

Acum dispunem de dovezi analitice, cari ne-au arătat că în tim-
pul încălzirii capsulei b nu se evaporă tot acidul clorhidric, ci o
parte este fixat de substanțe organice, mărind astfel în mod sim-
ţitor cantitatea de clor organic.

Astfel se explică țifrele mult mai mici de acid clorhidric liber
găsite după metoda Hayem-Winter şi cele găsite chiar prin me-
toda primitivă a lui Miintz,

Această chestiune va formă subiectul unei comunicări pe larg ;
deocamdată dăm aci un exemplu pentru a ilustră afirmaţiile de mai
sus. Exemplul acesta e scos dintr'un mare număr de experiențe
făcute asupra sucului gastric uman, unde prin metoda originală
Winter-Hayem s'a constatat anaclorhidrie, adică :

i = 0) Srl (Muntz) 0
Unui astfel suc gastric i s'a adăugat o cantitate dozată de acid

clorhidric.
Analiza sucului gastric primitiv ne-a dat:

Aciditate totală (A) — 24.5.

Cl H liber (H Miintz) — 0. |

Clor total (T: cap. a) — 159.14 mer. CIH la 1o cm? suc.
H (Winter-Hayen) =— 0.

Clor organic (C) == 10598;

Clor fix (E : capsula c) — 140.16.

Adăugând la 5 cm? din acest suc 365 mgr. de acid chlorhidric
(1o cm” soluţie CIH =) şi procedând după Winter-Hayem pen-
tru capsula b am obținut

324.9 mer. HCI

1!) Loc, cit,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 891

din care scăzând clorul organic inițial exprimat în acid clorhidric
şi relatat la ş cm?, adică:
18.98/2 = 9.49
obținem :
324-9—9.49 — 31541 mgr.
Pentru aflarea clorului organic se scade clorul fix iniţial relatat
tot la 5 cm? din ţifra de mai sus:
315.41 —170.16|2 == 245.33 mg. clor organic.
Rezultă deci, că din 365 mg. CIH adăugat s'a fixat sub formă
de clor organic 245.33 mg, nedegajându-se decât 119.67 mg.
Relatând aceste ţifre la sută, vom avea:
405100
245.33 x

S'a fixat deci:

245.33 X 100 P
07,20

365

S'a degajat : 100o—67.20 — 22.80%].

Acest exemplu ne arată, că la capsula b în prezența unui exces
de HCI şi față fiind şi compuşi organici, acidul clorhidric nu se de-
gajă cum se presupuneă de autori decât în parte şi după cum se
vede din acest exemplu greșelile pot fi foarte mari, când CIH gă-
sește substanțe suficiente pentru fixare.

Superioritatea metodei noastre constă prin urmare în :

|. Reducerea cu cel puţin 750), din cantitatea de suc trebuincios
analizei după metoada primitivă Hayem- Winter, şi

II. Reducerea timpului într'un mod și mai simţitor.

In prezent suntem ocupați a găsi un procedeu, care să permită
dozajul clorului stomacal numai cu 5 cm” de suc, şi în prezența
acizilor organici și clorului organic, servindu-ne de dimetilamidoa-
zobenzol, în care credem că am găsit un indicator sensibil pentru
anumiţi compuși ai clorului, lejer legaţi cu substanțe organice (clor
organic).

892 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE

—..—

ETUDE DE 50 CRANES ROUMAINS DEPOSES AU MONASTERE DE YARATIC (Moldavie)

PAR
EUGENE PITTARD

La craniolozie roumaine n'offre pas encore une bibliographie
bien compliquce, ce qui €quivaut presque ă dire que nos connais-
sances relatives au crâne roumain ne sont pas tr&s avancees.

En 1874, le Dr. Obedenare prâsente trois crânes ă la Societe
d'anthropologie de Paris. Deux de ces crânes sont consideres par
lui comme roumains et d'une €poque ancienne. Le premier a ete
trouve dans une voie, nommee Vallum, certainement anterieure
ă la grand voie romaine contemporaine du premier siecle de no-
tre &re. Les fouilles faites dans le vallum ontamen€ ă la decouverte
de vases de forme tr&s grossiere ; ces vases ne paraissent pas avoir
&te cuits, mais simplement seches au soleil. Quant au crâne lui-
meme, est il dace, est il sarmate, rien ne perinet de Pafirmer. M.
Obedenare suppose que le second, trouve aussi en Roumanie est
dace, caril ressemble aux figures des Daces representees sur la co-
lonne Trajane« 1).

I/incertitude de ces renseignements marque bien lPepogque de
cette presentation. Depuis, on est devenu plus dificile. Ces deux
crânes ont €t€ mesures par Topinard. Ils ont presente les indices
c&phaliques: 70.31 et 75.82. Mais ces chiffres ne peuvent gutre
&tre conserves dans les archives de la crâniologie roumaine. Les
deux crânes qui les ont fournis ne sont pas dates suffisamment
pour cela. Nous rappelons leur existence pour memoire.

Deniker 2), dans son enqucte sur Lindice cephalique en Europe,
ne signale qu'une seule ctude de crânes roumains : celle de Weisbach.
Cetanthropologue a mesur€ 40 «crânes roumains«, malheureuse-

1) OBEDENARE. Presentation de guelgues crân:s roumains, Bull. Soc. d' Anthrop. Paris 1874,
p. 725.

2) DENIKER. //indice ce/haligue en Europe, Assoc. iranc. pour lavanc, (les sciences, Cons
grăs de St. Etienne, 1897, publi€ avec la date de 1599,

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE s33

ment sans provenance exacte, La serie a €t€ compose de crânes
de la Roumanie et de l'Autriche-Hongrie 1). L'indice cephalique
moyen indiqu€ par Weisbach est 82.4.

En Igor nous avons public les resultats de examen de quel-
ques crânes macrocephales deconverts ă Constanţa (Dobrodja) ?) ;
puis en 1902 une c€tude de zo crânes roumains examines au mo-
nastsre de Cocoșu (Dobrodja) ?). Enfin en 1903 paraissait une
nouvelle stude de zo crânes roumains, provenant de la Molda-
vie 4). Ces crânes €taient ceux de paysans mortsă lhâpital de
lassy ; ils nous avaient €t€ soumis par Mr. le dr. Peride, directeur
de Linstitut anatomique de la ville.

Les crânes macrocephales doivent €tre mis ă part. Il ne reste
plus alors que nos deux publications personnelles.

On voit combien les documents anthropologiques (craniologi-
ques) concernant les Roumains sont rares. Il est des lors absolu-
ment n&cessaire de recueillir de nombreux materiaux, provenant
de toutes les parties du royaume, et, si possible, de toutes les &po-
ques. C'est, pour les Roumains, une sorte d'obligation morale.

La scrie de o crânes, dont nous entreprenons l'tude, provient
du monastere de Varatic (district de Neamţ) dans la Moldavie.

Ces crânes sont renfermes dans une crypte, au dessous de
l'eglise du monastere. En general, les noms de ceuxă qui ces crânes
appartenaient sont inscrits dessus. C'est grâce ă l'obliveance de
Madame la superieure du monastăre (Madame Zenaida Raclis) que
nous avons pu les €tudier. Nous la prions d'agreer encore ici tous
nos remerciements.

1) WEISBACH. Bimerkuugin iber Slave z:chădel, Zeitsch. f. Ethnol. Berlin 1874 t. V.et
Airpermeisungzin verschicdener Xenschenrassen, Zeitsch. f. Ethnol. t. IX. Berlin 1878, sup-
plement. (Analyse par Deniker, Rev. Anthrop. Paris, 1881).

2) ISTRATI, Sur les crânes trouves a Constanţa (Dobrodja) ; EUGENE PITTARD. Ne sur deux
crânes macrocăphales trouvâs dans un tumulus ă Kuztendje (Dobrodia), Bull. Soc. des scien-
ces, Bucarest 1901.

2) EvOESE PIrrAnp, Elu de de zo crânes roumains provenant du monastore de Cocoșu, Bull.
Soc, des Sc, de Bucarest 1902 et Revue de VEcole d'Anthrop. Paris, mîme annfe.

4) EvGExE PITTARD, ude de zo crânes roumain: jrovenant ac la Moldavit. Bull. Soc, des

Sc. Bucarest, 1903.

394 BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINTE

Ce couvent de Varatic a abrite les representants de nom-
breuses familles roumaines, y compris celles de plusieurs famil-
les princiăres (princesses Brancovan, Cantacuzene). Madame la
superieure nous a afirme que le monastere n'avait jamais regu
que des Roumaines. Il nous a paru, cependant, ă la lecture de cer-
tains noms, que quelques-unes de ces Roumaines devaient avoir
une origine grecque.

Les mesures que nous avons prises, et les indices qu'elles ont
permis d'obtenir, seront expos€s par moyennes de dix crânes.

TABLEAU 1

Les mesures crâniennes

| Groupes DEA pe D. M. ID), ii BB: N NBI

| pe de Sal RN 074 dea Ja dai i A N ga 12 7iai OG mul

| Dee IATA AA CITE 4050 302 0 2050

[1303 1 2528 sac E jante == i

A are to via 7 VII Paza, — IN :8 — —

5 aie 1 68"*-4 — TC ai — —

| Moyennes III 4 a 16 1425425 ap 8200) 04 |

! Minimum. 160"*: 16052: Ț3 05 Ig 84"

' Maximum. 182%: 1832 15 ac: 14055 1015
Frontal Frontal Trou Trou 1)
minimum maximum Occipital occipital 1 occipital 2
95""-46 Ta 780 a0B 88 3-a 26""-89
DĂ 3 ALO Mono cs ap] 273 |

049*:88 11764: 106"":8 ŞAR 27:00
SG: I TOR: Cp: 3 pa 202:
1 061 [ 2 Ea I I E 3 ae DC0 Ea

1) Tr. occ. 1 et Tr, occ, 2 signifient : le premier le diamttre antero-posterieur de l'ouverture
occipitale, le second, le diamâtre transversal de la mâme ouverture.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 893

Ce tableau des mesures crâniennes est le seul qui contiendra les
moyennes de cinq groupes de dix crânes. Le temps nous a manqu€
pour prendre, sur les şo crânes de la serie, toutes les mesures
que nous avons prises sur les vingt premiers. Chez les autres
crânes nous n'avons mesur€ que le diametre antero-posterieur et
le diamstre transversal, de maniere ă pouvoir obtenir Pindice c&-
phalique. Nous avons dit que la serie ci-dessus est composce de
crânes feminins. Il n'y a donc pas lieu de chercher beaucoup de
comparaisons avec les series de crânes roumains studices jusqu'ă
present, puisque ces scries sont composces presque exclusivement
de crânes masculins. Parmi les 3o crânes moldaves dont nous
avons public letude en 1903, se trouvaient 7 crânes feminins.
Ceux lă presentaient les chiffres suivants pour les diamătres ho-
aizeniaux =. DD). A. P169*:3.;. D..M. 1689; D. T.:140"*:6. Les
crânes du monastere de Varatic ont ces dimensions plus grandes
de deux millimetres.

Par contre la hauteur basio-bregmatique (B. B.) est plus grande
chez les crânes moldaves (133”*:9). Il en est de m&me pour le
diametre naso-basilaire (98”*-1).

Les deux diametres transversaux du front sont plus developpes
chez les crânes de Varatic (serie moldave — 93"*-7 et 117”*1).
La difference pour le frontal maximum est moins grande que pour

le frontal minimum.
- L'occipital maximum est presque le m&me dans les deux series

(crânes moldaves 106”*:4), tandis que les deux diametres du trou
occipital sont plus petits chez les crânes de Varatic (crânes mol-
daves : longueur du trou occipital — 35”*-; largeur du trou oc-
cipital 31*6).

Il ne faudra cependant pas s'arreter plus qu'il ne convient ă ces
differences. D'un cot, la scrie de Varatic n'est composce pour les
diametres autres que D. A. P. et 1). T., que de 20 crânes et, de
lautre cote, la serie ălaquelle nous empruntons nos comparaisons
n'est formce que d= 7 tâtes osseuses.

89 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

TABLEAU 2
Les indices crâniens

Indice Indice vertical Indice vertical Indice Indice du trou
2 Groupes cephalique de longueur de largeur frontal occipital
Die bip 8 2377 73.79 SO.11 80.67 79.56
2 82.22 715007 3 91.97 81.44 80.13
3 2283103 — — — —
Aia 02:03 — — = —
5 EN 95530 — —— — —

Moyenne. 83.26 74.76 90.54 81.06 79.65
Indice cephalique

L'indice cephalique minimum est 75.96. indiquant la sous-doli-
choc&phalie. Un tel chiffre a ete rencontre une fois. L/indice maxi-
mum est 89.29 indiquant une hyperbrachycephalie. Il a ste ren-
contre trois fois.

Les quatre premiers groupes de dix crânes sont sous-brachy-
cephales. Le dernier est tr&s fortement brachycephale. Par hasard
les crânes de ce dernier groupe ont presente presque tous des in-
dices €leves, avec un seul indice de mesaticephalie.

Les proportions des diverses formes cephaliques sont les suivantes:

Nombre de crânes Proportions

Dolichocephales . . .. . o —

Sous-dolichocephales . . . ş 100/9

Mesaticephales 3 6%]9

Sous-brachycephales . . . 20 4009

rachycephales a. 22 44%lo
Total . . . so crânes

La proportion des tâtes allongees et relativement «troites, est
tres faible (100/J). Pas un seul crâne dolichocephale. Par contre,
les crânes brachycephales et sous-brachycephales forment un
groupe imposant: 8404.

L'indice cephalique moyen indique la sous-brachycephalie.

Quelques comparaisons avec les deux sries de crânes roumains,
&tudices par moi-m&me, en Dobrodja (Cocoșu) et en Moldavie( Jassy):

D'abord les proportions des formes crâniennes :

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 897

Cocoșu Jassy Varatic
Dolichoce&phales . . . . 6.6%je — —
Sous-dolichocephales . . 16.60% 6.4799 2006
Me safic phales 2 5 ra. 30/o0 16.700 60);
Sous-brachyeephales . . 36.20%/, — 33.30lo 49%]a

Braehyeephales” e a 2020) 43490 44%/9

On voit que la scrie provenant du monastere de Varatic se rap-
proche bzaucoup plus de celle de Jassy que de celle de 'Cocoșu.
Les proportions des crânes brachycephales et sous-brachycephales
y sont presque semblables et ni Pune ni lautre scrie ne possede de
crâne dolichocephale.

Une reserve s'impose ă propos de toutes les comparaisons qui.
viennent d'&tre faites, de meme quă propos de toutes celles qui
suivront: la scrie de Varatic est composce de crânes feminins. Or
nous avons montre, encore dernisrement 1), combien il €tait neces-
saire, dans toutes les €tudes de craniologie comparative de bien
separer les sexes. Les crânes feminins d'une meme scrie ethnique,
sont aux crânes masculins comme n est ă m. En ce qui concerne
plus specialement Lindice cephalique, on sait que les crânes femi-
nins sont plus brachycephales.

Parmi les crânes feminins de la scrie de Jassy, nous n'avions
trouve aucun dolichocephale. L indice le moins €leve ctait 79.29.

Les indices cephaliques moyens des trois series mises en com-
paraison sont :

Serie de Cocoşu. . ; . ., + 80.61
Seuie de jassy 5. mi „lu „82.39
Sesle de. Varaţie iati mon 813+20

Les trois chifires indiquent la sous-brachyeephalie. Mais avec
quelles differences! Tandis que la scrie de Cocoșu est presque ă
la limite des mesaticephales, celle de Varatic confine ă la brachy-
c&phalie vraie.

Les 40 crânes roumains, sans provenance exacte, examines par
W'eisbach, ont fourni Pindice cephalique moyen 82.4, €Egalement
sous-brachye&phale.

1) Evoksg PIrTARD, Crania helvetica, d, Les crânes valaisans de la WVallte du Rhone,

Memoires de PInstitut national genevois, Gentve 1910,

ȘTIINȚE

A
u

BULETINUL SOCLEPAȚII DI

Le 'groupement, selon la valeur numerique, (les decimales ctant

Esente de la

ic, se pr

tces) des 5o crânes du monastere de Varat

ecar

: (Fig. 1).

maniere

NA]
ROCI
4,
*,
Că
$03
Re:
PS
da
+
d
XI]
ŞI
XI]
90!
(d
O)
9,
23

509
a
si
9
*

(
oia:ei
?,

(2
509
0909

9.9 0.0.9rta

0909050909 09 09D090900000Ă
50909090900) "9a0deteai 90)ecedeas.
ete ta veti averea,
0290009091090 50%3%
0309090909909 50900d
D90009090300909090905
P05000008000890909005

0000909009 29909094

0%ete 9
19%atatat, tada%a9:

Şi
OR

Y,
2%

i9ada):tate letacateaca da dtetaa!

CDC DCS AX) 9004909490 adeoat
seste eedatatat Atta Sate atatea e tatetet,
tecezeve MagraraNi A0TATe Tea: a9c%avao.
tontatat Atetaeata ate veate: 9000, atei
dodaatat eototet cata 9
otatastac eatateeea ata
at Poeta Dat

ȘT. 70 790ata82 170a9:9-0
Go AA EDO d
08, otetattat tadaatetă

62 83.84 do Bâ 72 EB

CORA Re 020 de nTeY Atta 0ad Acoraz e
: tatea o 0ietoatete bu 9i0e?e!
(9009092500) 0090555052
RY Matei 904? 25%

(5
sosea ada tetat oda: Mueceaat, Dnetetătta iat
9094970709004
atacate îtantate

5, 76 72 728 79 ie 51

provenant du monastere de Varatie (Moldavie),

iz, 1. Indice cephalique de 50 crânes feminins

qui sont repre-

(et fractions)

sentes le plus souvent. C'est presque la m&me indication que celle

82
donnce par l'indice cephaligue moyen.

On voit que ce sont les indices

Indices verticaux de longueur et de largeur

A partir de Lindice c&phalique, nous ne pouvous plus aligner

les chiffres de 3

i-dessus, nous

„ mais seulement de 21. Ci

o crânes

it pourquoi.

avons d

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 899

La moyenne de Lindice vertical de longueur est 74.76. Les sept
crânes du groupe feminin de Jassy ont Lindice moyen 79.30. Dans
cette derniăre scrie les crânes feminins presentent une moyenne
plus clevee que les crânes masculins.

Dans la serie de Varatic, les extr&mes, pour Pindice vertical de
longueur, sont: 63.70 et 83.71. Le minimum pourrait âtre facile-
ment €limine car il est fourni par un crâne dont le diametre basio-
bregmatique est exceptionnellement bas (113"", alors que la
moyenne generale est 1286). Ce crâne est atteint de platybasie.
Si Pon elimine ces deux indices extremes, cela ne change rien au
chiffre de la moyenne.

L'indice vertical de largreur oscille de 82.19 a 97.39.La moyenne
de cet indice, pour les 21 crânes examinâs, est 90.54. Le groupe
feminin de Jassy avait 95.26.

Comparaisons avec les series de Cocoșu et de Jassy (pour cette
derni€re, il s'agit de la scrie enticre):

Ind. vert. long. Ind. vert. larg.
(Cocosu PA 3 ai mul ea 91.67
Jassy . că Amo i 3 N 0 fă bo) 94.31

Indice frontal

L'indice moyen — 81.06. Il est plus eleve que celui fourni par
le groupe feminin de la scrie de Jassy (80.05). Cela semblerait
„prouver que les femmes, dont les crânes sont deposes au monast:re
de Varatic, presentaient un front plus developpe dans son diametre
transversal inferieur. C'est bien ce qui a lieu, en effet. Les deux
diametres du front sont plus grands chez les crânes de Varatic.
La scrie masculine de Cocoșu avait lindice moyen 81.20; la scrie
mixte de Jassy So.10.

Indice du trou occipital

Moyenne de cet indice — 79.85. C'est un indice dont les chiffres
sont tr&s variables, Dans cette petite scrie de 21 crânes, les varia-
tions oscillent de 53.82 (chiffre exceptionnel) ă go.9r. Le crâne
No. 6, qui poss:de indice 58.82, est senile; mais cet ctat de senilite
n'influence pas la forme du trou occipital. C'est la longucur extra-
ordinairement developpte de Vouverture occipitale qui est cause

900 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

d'un chiffre pareillement bas. La serie feminine de Jassy a donne
indice moyen 86.22. Les crânes masculins de Jassy ont fourni
Pindice 85.01.

TABLEAU 3

Les mesures faciales

Groupes ARIBI Be Ba O. A. N.A.
îi ea În apar (70d, dal e 9 pe, 10o$"n-5 I 2 Mir Son 3 63 nip
2 i a, A dica odată SSmm-y 7 TO 4277 1220":6 ie ji, Gone
Minimum ai 3 3 ci E ae (Șt II 3 oo 771000 55 ut
Maximum ş 4 ȚO a: 1 Lo aa (300 Si U Ggm-
Moyenne ş + a S9""-S4 10616 12 Ei (810) 0) Gomn.y
INI Sb n. n. orb. 1 orb. 2 Pal. 1 Pal. 2
| AIoa 230 3 7 Dir aa 0-8 5/0 Dig a 26
g mm. „mm. mm. mm. n a INT.
466 22 37-08 4009/8, miha 49 apoiea 34 N
Pc 20. 24: Bon; Apa (0) Ea:
5 - Mm. 27: 425 27 CI ia Pi 77 2000:
) e)
AL 22.6 370 a ca se) 23 00

La moyenne du diametre alveolo-basilaire est faible, si nous la
comparons ă celle que les crânes feminins de la scrie de Jassy ont
donnce (914). Il va sans dire que les deux groupes masculins
de Cocoșu et de Jassy posselent des chiffres plus €leves.

Les deux diametres horizontaux : bijugal et bizygomatique sont,
&galement moins grands dans cette serie de Varatie que dans la
" serie de Jassy, ou ils sont respectivement de 107""4 et 1269,

Les trois diametres verticaux: ophryo-alveolaire, naso-alveolaire,
naso-spinal, sont aussi, tous les trois, plus faibles dans la serie de
Varatie. Ceuz de Jassy, sont 892: 6802 493

Cette constatation des diametres faciaux plus faibles ă Varatic
s'applique ă tous les autres diametres qui figurent dans le tableau
ci-dessus. Il n'y a d'exception que pour le diametre transversal de
orbite qui, dans la scrie de Varatic, depasse de deux millimetres
le diamâtre moyen des crânes feminins de Jassy.

Il faut rappeler que les chiffres qui sont indiques dans les co-
lonnes du palatin representent la longueur et la largeur de la
vofte palatine.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 901

TABLEAU 4

T es indices faciaux

Ind. nasal Ind. orbitaire Ind. nasal Ind. du progn. |
îi Boa ae aaa Aa N ÎN, Oc da ui 91.23 49.7. 95.71
2 EDER. ARI 4704: 98.72 49.03 93.36

Moyenne . . . 48.02 59.98 410.37 04.53
Indice nasal

Entre les extremes de Lindice nasal 37.25 et 57.78,ilya un
cart considerable. L/in dice minimum, particulicrement faible, pro-
vient d'une &troitesse exceptionelle de l'echancrure nasale (19"n).
Les indices nasaux de cette serie de Varatic sont au nombre de
dix neuf. ls se repartissent de la manitre suivante :

Proportions
IEepEOLEDIUIC US 3 ALO N a 2 60/,
Mesorehiiensi e Om ar 0- 0

[la EShIDIERS A e Pi oz e eri: Ole

L'indice moyen marque la mesorrhinie, mais juste ă la limite
de la leptorrhinie. Ce caractere de l'ouverture nasale des crânes
de Varatic n'est pas celui qui ressort du tableau des proportions.
Il est simplement obtenu par la prâsence des trois crânes platyr-
rhiniens qui augmentent le chiffre de Pindice moyen.

Le groupe feminin de Jassy presentait un indice moyen (47.43)
bien plus nettement leptorrhinien.

Les series entieres de Cocoșu ct de Jassy ont, respectivement,
les indices 45.63 et 48.18, tous les deux legerement mesorrhiniens.

Indice orbitaire

Il varie de 82.05 ă 108.11. L'ecart est considerable.
Les proportions des formes de Pouverture orbitaire sont les
suivantes :
Micr 95083 se d azer TD în patra i 82010
MEsosbaie3) aa A eg re 6 ti llirăr:60le
NICORnESu i tinta har atac, 463:2:0/0

902 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

I'indice moyen (89.98) est megaseme mais d'une megascmie
peu accentuce. Cette indication de Pindice moyen est bien le ca-
ractere du plus grand nombre.

L'indice orbitaire moyen du groupe feminin de Jassy (94.07)
est plus €leve que celui de la scrie de Varatic. Et cette serie femi-
nine de Jassy n'a presente€ aucun crâne ă orbite micros:me. La
moyenne de la serie entire de Moldaves €tait 89.16 peu €loignee
de celle de la serie ctudice ici. A Cocoșu lindice orbitaire moyen
&tait 86.33.

Indice facial

Il s'agite de indice facial dit No. 2, obtenu ă Laide du diamstre
naso-alveolaire compare au bizygomatique. Le tableau ci-dessus
montre que, dans les deux groupes de dix individus, cet indice subit
tres peu dz variations. Le minimum de cet indice est 44.44; le
maximum 54.87. Le groupe feminin de Jassy possede un indice
plas €leve que celui de Varatic (53.80). La scrie masculine de Co-
coșu a, comme indice facial No. 2, 52.32; et la scrie entiere de
Jassy 52.29. La difference sexuelle est ici tres evidente.

Si nous examinons dans le detail les indices de Varatic, nous
en trouvons huit qui d&passent le chiffre so. Les faces chamae-
prosopes et leptoprosopes sont dans les proportions suivantes :

Chariaeprosopes 5 a ri, + 57-0.9/0
leptoprosopesi a 8 2-a Aer lo

L'indice moyen est chamaeprosope, ă la limits. Et la proportion
de ce type facial est aussi plus importante que celle de la lepto-
prosopie. La face des femmes qui ont €t€ enterrces au couvent de
Varatic ctait relativement courte.

Indice du prognathisme

Il a ete obtenu pas le procede de Flower. Minimum 54.54, Ma-
ximum 104.44. A Jassy nous avons trouve un crâne masculin avec
Pindice 106.86. La moyenne feminine de cette dernisre serie ctait
93.22, presque semblable ă la moyenne de Varatic. Et Pindice du
prognathisme de ce groupe feminin €tait moins €leve que celui des

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 903

deux groupes masculins qui completaient la scrie. L'indice total
de Jassy stait 93.12; indice moyen de Cocoşu &tait 96.62.

Dix-sept crânes seulement de Varatic €taient en assez bon stat
pour &tre mesur€s completement dans leurs diametres O. A. et B.Z.
Ces 17 crânes se repartissent de la maniere que voici:

Orthoenathesi isi iai a a detin paz Gasu0 e
Mesoenathesiie mareerieea pal «tra, itz:7 70100
Proanaţhesi, sn aut), ne ariel 0 6, asia 452040.

Dans une proportion qui depasse 76%], les crânes feminins de
Varatic sont orthognathes. Un seul crâne a presente le progna-
thisme vrai (indice 104.44).

Dans une scrie de crânes suisses, feminins, provenant de la
Valle du Rhâne, nous n'avions trouve quune proportion de
69.20] de cas d'orthognathisme — et 6.8%/, de cas de progna-
thisme, Les crânes roumains sont plus favoris6s,

ED AIBE ANU) 5

Les courbes craniennes

Occipitale-c€-

Groupes Sous-cerebrale : Fron ale ; Parictale rebrale
a aa du Ea DD e e aaa VO CO) hi ae v AE ez 6), at 37 TA ASV eă
DRE AL ș 2226 0250077 da iu 66"":4
Minimum . . 20" 90 ILOR: (5)
Mazimum . . 30": TAL I 40: 9022:
Moyeune, |, 225254 0224) 2650206535
Courbe hori-
Occipitale-ct- zontale
rEbelleuse N _B. A. ii P. A. VAI totale
Apa Gat sui 30; 245155 552066
Asa 2082 200 pai 506"":6
a ien 290": 2202: 7 Ploi ha
5 GR: 2 Ai 260: SAO:

La courbe marquce B. A. — la courbe sus-auriculaire ; celle in-
diqute pas Pabreviation P. A, est la portion anterieure de la courbe
horizontale totale.

904 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Le petit groupe feminin de la scrie de Jassy avait les chifres
suivants :

20"*:0 996 i 2 zik 2 5 pie 3 DN: 307 2:4; a 4942:

[| est inutile de comparer les chiffres des moyennes avec ceux
qui representent les memes €lements anatomiques _chez les series
masculines. On sait que les segments crâniens sont plus grands
chez Phomme que chez la femme—la courbe occipitale cerebelleuse
est quelquefois plus gran le chez les crânes feminins.

Un fait cependant merite de nous retenir un instant. En enaly-
sant les mesures des crânes moldaves de Jassy, nous avions con-
state que le segment frontal (courbe sous-cerebrale + courbe fron-
tale vraie) âtait plus petit que le segment parietal. Nous constations,
d'autre part, que chez les crânes brachycephales suisses €tulies
par nous meme, c'ctait inverse qui se presentait. ci encore, le
segment frontal est un peu plus petit que le segment parietal. ”

Les comparaisons des diverses courbes ci-dessous, mesurces sur
les crânes de Varatic, avec celles des crânes feminins de Jassy
montrent que les crânes de Varatic ont les courbes: sous-cercbrale,
frontale, pari&tale, occipitale cerebrale, sus-auriculaire et horizon-
tale totale, plus developpees. Seule la courbe occipitale cerebelleuse
est plus petite. Si la scrie de Jassy €tait plus considerable, îl y
aurait lă une interpretation interessante ă tenter,

La capacite crânienne a &t€ cherchee par la methode de Ma-
nouvrier. Nous avons pris comme termes du calcul les moyennes
vencrales et lin dice Cubique 1.08. Ce resultat, pour les 21 crânes
dont nous possedons les trois diametres necessaires donne 1451.1
centimetres cubes.

La moyenne pour les crânes masculins de Cocoșu ctait 1.561*;
celle fournie par la scrie entiere de Jassy est plus clevee 1610“.
Dans cette scrie, le groupe feminin figure avec la capacite appro-
che de 1475**, un peu superieure ă celle des crânes de Varatic.

La suture metopigue a &t€ rencontree une fois sur 21 crânes.
La proportion de ce caractere est done de 4.7 1], environ. -

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE j 905

CONCLUSIONS

Rappelons, avant de conclure, combien les documents concer-
nant le craniologie des Roumains, sont encore rares.

Ceci dit, Pexamen des 30 crânes feminins <tudies ci-dessus, nous
permet de constater les faits suivants :

Les crânes roumains d&poses au monastere de Varatic ont, en
moyenne, un indice c&phalique sous-brachyeephale. (Indice 83.26).
Mais les crânes brachycephales vrais representent la plus forte pro-
portion de la scrie (44 %]9). Cette serie de Varatic ne posstde
pas un seul crâne dolichocephale et seulement ro 9%. de crânes
sous-dolichocephales.

Les crânes brachyeephales et sous-brachycephales additionnes
representent la 84 0], de la totalite. La serie de Varatic poss&de
Pindice cphalique moyen le plus €leve des diverses series de
crânes roumains €tudi€s jusquă present.

[ecaille fiontale des crânes de Varatic est bien developpee
dans ses deux diamtres transversaux (frontal minimum et frontal
maximum) ainsi que dans sa longueur antero-posterieure (courbe
frontale). Cette region du crâne est plus grande chez les crânes
de Varatic que chez les quelques autres crânes roumains femi-
nins auxquels on peut les comparer.

Les crânes feminins deposes au monastere de Varatic ont leurs
mesures faciales plus petites que celles des autres crânes feminins
de Roumanie ctudi€s actuellement.

Cette petitesse relative de la masse faciale, rapprochee du deve-
loppement relativement grand des diametres crâniens, pourrait
&tre — si les series mises en comparaison âtaient numeriquement
plus importantes — un objet de commentaires intcressants.

Par leur indice nasal moyen, les crânes de Varatie sont mesor-
rhiniens, mais tres pres (indice 48.02) de la leptorrhinie.

La leptorrhinie est bien, en meme temps, le caractere du plus
grand nombre (52.6 1/4); les &chancrures nasales indiquant la pla-
tyrrhinie sont relativement rares (15.80/g).

Le caractere moyen de mesorrhinie releve ci-dessus est celui
des crâmes roumains en general €tudies jusqu'ă present.

Par leur in lice orhitaire, les crânes provenant de Varatic sont

906 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

megasemes. Mais ce caractere est peu accentuc. (Indice 89.98).
Les orbites megas&mes sont en plus grande proportion (63.209)
que les autres formes orbitaires.

La face des tâtes osseuses feminines de Varatic et relative=
ment courte et large. L/indice facial No. 2 marque la chamaepro-
sopie. Cette indication est aussi bien fournie par Lindice moyen
(49.37) que par la proportion de ce caractere (57.99%).

L'indice du prognathisme (obtenu par le procede de Flower)
marque un orthognathisme assez net. (Indice 94.53; proportion
des faces orthognathes 76.5 0]9). Les crânes reellement progna-
thes sont rares (5.9 %],).

Les diverses courbes cranienne obtenues sur les crânes de Va-
ratic sont toutes plus developpees que les memes courbes mesu-
res sur les quslques crânes feminins moldaves €tudies jusqu'ă ce
jour. Il n'y a dexception que pour la courbe occipitale cerebel-
leuse, qui est plus petite dans la scrie de Varatic.

La capacit€ cranienne approchee (procede Manouvrier) est de
1451.1 centimetres cubes.

La suture mâtopique a cte rencontree dans la proportion de

4.7 0]o

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTUNŢE 907

ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE
CONTAIBUTION A L'ETUDE ANTHROPOLOGIQUE DES POPULATIONS SPORADIQUES
DE LA DOBRODJA: LES LAZES

PAR

Mr. EUGENE PIITARD
Avec la collaboration de Mr. HENRI LAGOTALA

Les Lazes sont des Asiatiques. Ils habitent le littoral sud-est de
la Mer Noire. Le Lazistan est en partie russe, en partie turc.
Apră&s la guerre de 1877 — 1878, la Russie s'adjugea la region
nord de ce pays, y compris la ville de Batoum.

La Lazie actuelle, comme la Lazie ancienne d'ailleurs, ne re-
presente qu'une division gcographique conventionnelle ; et si La-
zes veut dire : habitants de la Lazie, cela ne signifie pas que cette
province gcographique renferme un groupe ethnique special de-
limite par ses frontitres.

Les gcographes placent les Lazes parmi les Caucasiens 1). Mais
les Caucasiens representent un complexe ethnique. Ernest Chan-
tre a essaye dele demeler dans ses recherches antropologiques ?).
Pour cet auteur, les caracteres moraux et sociaux des Lazes res-
semblent beaucoup ă ceux des Imeres. Ils »respectent la vieillesse
et pratiquent largement Phospitalite. Ils sont propres, aiment les
beaux vetements ; leurs maisons sont tr&s bien tenues car les fem-
mes lazes joignentă leur r&putation de bravoure et de beaute, celle
d'âtre excellentes menageres» (Chantre).

Il nous parait quă câte de ces traits ethnographiques ila lieu
d'ctudier de tr&s pres les caracteres »zoologiques« des Lazes.

Dans les regions montagneuses, les Lazes sont pasteurs—dans
la region des plaines, ils sont agriculteurs. Mais comme tous les
peuples dont les territoires sont bordes par la mer, les Lazes du

1) On les fait rentrer dans le grand groupe Karthevllien ou Kartalien qui comprend les
Grousiens ou Gtorgiens, les Imăres, les Mingrlliens, les Svans, les Gouriens, etc.

3) ERNEST CHANTRE, Recherchea anthropologiques dans le Caucase, Tome puntriome : Pofut-
/ariom: actuelles, Paris et Lyon 1887.

908 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

littoral sont frequemment marins. Beaucoup pratiquent le cabo-
tage dans les nombreux ports de la Mer Noire. C'est grâce ă cette
profession nomadisante que nous avons pu rencontrer un assez
grand nombre de Lazes dans la Dobrodja.

Dans ses »recherches anthropologiques dans le Caucaseu,
Chantre insiste ă plusieurs reprises sur la beaute physique de ce
groupe humain. Et nous lapprouvons completement. Parmi les
peuples asiatiques que nous avons €tudi€s, les Lazes sont, avec
les Kurdes, les hommes qui nous ont paru &tre les mieux parta-
gs au point de vue de la beaute de la figure comme au point de
vue de la souplesse et de Vharmonie du corps. Il est vrai que leur
vetement—pour ceux qui ne portent pas enzorele vetement euro-
peen— au lieu de voiler Pelegance de leur taille, la fait mieux appa-
raitre. Les Lazes ne portent pas le turban des Tures. mais une
piece d'etoffe. plice qui rappele le bachelik.

La tres grande majorite des Lazes sont mahometans.

Les Lazes que nous avons €tudi€s dans la Dobrodja €taient ge-
neralement des matelots venus debarquer leurs marchandises—en
particulier des bois—ă Constantza et ă Mangalia. La plupart d'entre
eux venaient de Batoum et de Rize. Mais il existe cependant dans
la Dobrodja. quelques groupes de Lazes sedentaires. Alors ils pos-
st lent ordinairement des chantiers de bois et des scieries comme
ă Medjidie et ailleurs !).

Dans la Moldavie, €galement, se trouvent d'assez nombreux
groupes de Lazes. Nous en avons rencontres quelques uns dans
le district de Bacău. Ces Asiatiques sont frequemment employes
dans les grandes exploitations forestitres du versant meridional des
Carpathes. Lorsque nous avons pass ă Marașești, cette localite
possedait un fort contingent de Lazes.

Dans ses recherches anthropologiques, Ernest Chantre ă €tudi€
27 Lazes, mesur6s ă Poti. En outre, il mentionne quelques chiffres
empruntes ă von Erckert qui a de son câte, mesure 4 individus.

Au cours de quatre voyages dans le Roumanie, nous avons

1) Il existe aussi dans la Dobrodja un petit nombre de L.azes sedentaires, fix€s depuis fort
longtemps dans le pays et pratiquant d'autres professions. Par exemple lun des hodjas de
Mangalia, lorsque nous habitions cette petite ville €tait un Laze. Il y eut mEme des villages
peuples spâcialement de Lazes, ainsi Lazemahale sur la route de Constantza ă Mangalia, Au-
jourd'hui ce village est habit€ par des Roumains, des Tatars et quelques Skoptzy..

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 909

reussi ă examiner — presque tous dans la Dobrodja— 152 Lazes.
Ce sont tous des hommes. Et tous €taient des adultes, ă Pexcep-
tion de un ou deux individus de 20 ans. i

I. La taille

Nous possedons les chiffres de la stature de 112 hommes sur les
152 qui ont €te examines.

La taille moyenne des Lazes de notre scrie est 1”:.6705. Les
extremes sont 1:57 et 163. Les 112 hommes ctantranges se-
lon la valeur croissante de leur taille, et par groupes de 10 indi-
vidus, repartis avec leur taille moyenne de la maniere suivante :

Croupes Taille moyenne
IE Cha Dă în lac to | ER tes A strA7,
2 zl a 0 Aaa SARE Lite oe,
2 7 miam ec a e al înca,
i 132 1":6038
5. ă 1”:653
6. 1674
7 die: îi T=:652
Ss Sri 0 05
9. „1704
10 = IN 782
Ia pu tului ca d n 757,

Sclon la nomenclature habituelle, la repartition de ces 11 2 tailles
(le dernier groupe comprend 12 hommes) a lieu ainsi :

Ie! Tailles Individus LE] Proportions

Derrise d 12599 11 soit le 9.829
De 1”60 ă 1":649 30 5116267.8199
De 165 ă 1":699 34 »i 1130;35.9/o
De 1770 â 1:83 37 33.03%]

La taille moyenne relativement €levee ă 1":67 n'est pas obtenue
par Vintervention de quelques cas exceptionnels. Elle est bien Pimage
de la stature generale des Lazes. Dans le petit tableau ci-dessus
on remarquera que la proportion des tailles ă partir de 1:55 est de

910 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

63.880/9. Le graphiqne (fig. 1) representant Vallure de la taille
chez les 112 hommes montre tr&s nettement la predominance des

IA AINS INNORARI ÎN Ax
ia ana N et “Ste Ne Ne Ne e e Ne Z=
SN SSRPTEEISSSIsisist sus esa
b 4 > = SI e a a ea ri
RS SI II UI a
SAP ERA Ra Ros S Ss sea va 9 SIRE 3
Fig. 1. — La taille de 112 Lazes.

statures €levees. Les deux sommets principaux de la courbe sont
aux chiffres 1”:68 et 170.

On sait que les Asiatiques—et les Eurasiques du Caucase—pre-
sentent une gamme de tailles tres €tendue.

Au surplus, îl faut bien reconnaitre que nous ne savons pas en-
core beaucoup de details sur la stature des diverses populations
de l'Asie. Certains groupes, dont la taille moyenne est indiquce
dans les tableaux anthropologiques, ne sont representes que par
un petit nombre d'individus. Dăs lors, les chiffres fournis pourront
âtre modifies par les observations nouvelles. Parmi les populations
qui habitent cette vaste region du Caucase et de l'Asie antcrieure,
nous en citons quelques unes dont nous savons la taille (d'apres les
tableaux de Deniker):

792 Armeniens de la province de Tiflis. . . . 1"652
362 Tures Osmanli (dont 288 de l'Asie mineure) 1":660

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STINȚE 911

33 Ayssores des environs du lac Ourmiah . . 1”:668
140 ISurdes-du Caucase e e ese aia RI I2:086
192 Armeniens de la Transcaucasie . . . . . 1*:694

1831 Georgiens-Grouzines (conserits p' la plup ). 1644
Ira Gcorgiens Minereliensi 0. 12646
20 Abkhazes du Caucase) o m e... 1650!
2335 Gcoroiens= Grouzinesă i a. L2:654
a (Gcoreienas=ÎmMCres po 12.656
142 Georgiens-Svanes des montagnes . . . . 1658
ERE 00) sse tes e e m Pee 680

Trois groupes seulement, parmi ceux indiques ci-dessus, de-
passent la taille moyenne indiquse pour les Lazes (Kurdes, Ar-
mâniens de Transcaucasie, Ossetes). Tous les autres groupes pos-
s&dent une stature inferieure ă celle des Lazes.

Si nous considerons simplement les populations appartenant
au groupe Karthevelien ; les Grouziens, les Mingreliens, les Imeres,
les Svanes, nous constatons qwaucun d'eux n'arrive ă la taille
moyenne des Lazes. La moyenne fournie par ces divers groupes
Kartheveliens est 1651, inferieure de 2 centimetres ă celle des
Lazes. Ces derniers depassent done passablement la stature mo-
yenne des Kartheveliens auxquels on les rattache par des liens
linguistiques. La taille des Lazes peut, en outre, en se reportant au
tableau ci-dessus, &tre considere comme une des hautes tailles de
| Asie antcrieure.

Les deux proportions ci-dessous aideront encore ă se rendre
bien compte de la stature €levee de ce peuple:

Tailles Individus Proportions
De 1:57 A 1”65 41 26,690
De 163 d 1“:83 71 63.499

On voit bien que ce n'est pas le fait de quelques statures ex-
ceptionnellement Elevees qui fournit la moyenne que nous avons
exprime mais que le nombre des grandes tailles est rcellement
considerable,

Ma BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

II. La hauteur du buste

Hauteur du tronc et de la tete. Grandeur moyenne de ce seg-
ment du corps par groupes de 1o individus; ces groupes ctant
ranges selon la taille croissante :

Croupes Buste Ş Groupes Duste
ICPE, al OUSLE OU pes ua bliSceA £.
A A e No clau 8:3 9 027 i m e VO Baa
DI i g j Bg S 4 A £ 3 903 aur
3 PI 8O5iie 9) oo ellera ile)
A GG vie DC iz, a sie BO
Geci AR RE) (2 e IE lo lo oo SOS)

6 97715 ia Movenne. . 877""81

Les moyennes, par groupes de 5o hommes dun cote et de 60
hommes de lautre sont:

Ia uita 1 ARliR8 Oa mai
iei) ao

Li)

Comparaison de la hauteur moyenne du buste avec deux groupes
ethniques de la Peninsule des Balkans:

(9/2)

6 mm.
CaȚ(E) aan 9

Tsiganes (en gensral)

Albanais .

(9.0)

Les Tsiganes ont une taille moyenne tres inferieure ă celle des
Lazes, tandis que la taille moyenne des Albanais (1678) est
presque identique ă celle des Lazes. Et cependant ces divers Al-
banais ont un buste passablement plus grand que celui des Lazes.
On voit dejă poindre ici la difference qui existe entre les races ă
ce point de vue. Avec une taille gale, les unes poss&dent un buste
plus court ou plus long, des jambes plus courtes ou plus longues
que les autres races. Ce phenomene est bien connu chez les indi-
vidus, mais il demande a ctre mis en pleinc €vidence chez les
divers groupes ethniques. Nous esperons pouvoir le faire prochai-
nement pour les peuples de la Peninsule balkanique.

Rapport de la hauteur du buste ă la grandeur totale de la
taille. Les groupes ci-dessous sont, chacun, de 20 individus. Et

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 913

nous mettons en regard du rapport les chiffres de la taille et du
buste, calcules &galement par groupes de 20 hommes:

Ei Groupes. Taille A Buste Rapport
E IE DIO) 845":8 ie ine
Di ao ua Vai 013 9748 872

a - a (93 877 2) 52.01
PB A ri (0)f2%9) 989":3 5200)3
Se oii n Matt iai (9) 0 e) 51.52
57.3 Pod FO Dl 5 FU AO 9098 51.47

Tous les groupes — sauf un — accroissent la grandeur de leur
buste au fur et ă mesure que la taille s'eleve. C'est le groupe 5
qui fait exception. Îl possede un buste un peu moins grand, avec
une taille de 1*718, que le groupe que le precede et qui n'a que
1”:689 de taille.

Ce phenomene a dâjă ete remarquc chez les Albanais ă la sta-
ture moyenne de 170, c'est-â-dire ă peu pres au m&me point que
dans cette serie de Lazes. Nous l'avions aussi signal€ chez les [si-
ganes. Mais, naturellement, cette cessation de la croissance re-
gulicre du buste se trouvait, chez ce groupe ethnique qui est de
plus petite taille,„—ă un stature inferieure ă celle ou se remarque
ce point critique chez les Albanais et chez les Lazes.

La moyenne du rapport qui figure dans le tableau ci-dessus
est 52.52. Cette moyenne €tait de 52.66 chez les Albanais. .

TII. La grandeur des membres inferieurs

Cette grandeur est d'abord indiquce par groupes de 10 individus:

Groupes Longueur de la jambe Groupes Longueur de la jambe
r.; i 3 i 4 713022 7 £ z j , 710) /Ra, 6
2 3 3 E i 7! 4 je: aa 3 9 E 4 : î aa ya 2
3 i 3 . 3 7 5 DUS (9) i x Ă p S 70) 4
4 ră Ă 75 în pie) Ţ O A u f 945 9)
E est 7 foaia i 17 77 Ca TOR ace ar ANRE,
Gama ue 1. 798.9 Moyenne. . 79162
1) Ce dernier gronpe ne comprend que 12 individus,

14 BULETINUL SOCIETĂŢII DEaŞTUNȚE

Cette longueur, comparee ă celle des Albanais (792"*:6) est un
peu plus petite. Elle est cgalement un peu plus petite que celle
des Tsiganes qui ont le meme chiffre que les Albanais.

La rapport de la grandeur des membres inferieurs ă la stature,
par groupes de so et de 60 hommes est:

IF er Oape ap lol
Die EROU EA ae Aa AIA sana 730) 2
La moyenne gencrale (addition de tous les rapports) est 47.34.

Ce chiffre est un peu supericur ă celui des Albanais (47.25) et
inferieur ă celui des Tsiganes (47.30) |).

IV. La grande envergure

Cette longueur, par groupes de 10 hommes donne les chiffres
que voici:

Groupes Grande enverg. Groupes Grande enverg.
m. _ m. -
09 ES ou LOrHONO)II TA op cot îti ci
2 I":676 a) 153/7615
gl 1":666 9 IA
4. lo SI ri//L0 A! LO aaa ERE IEI7I08
GTA a 1700 La E al 3905
(SpA ia 74705 Moyeune. . 1733

La moyenne de ce caractere est suptrieure ă celle des Albanais
(1*:718) et ă celle des Tsiganes (1”:730). Par rapport ă ces der-
niers, le chiffre de la grande envergure des Lazes ne doit pas
&tonner, car ceux ci sont de plus grande taille que les Tsiganes.
Tout de m&me, on peut constater que la grande envergure des
Lazes est considerable.

Le rapport de cette grandeur ă la taille totale est
103.8 ; inferieur A celui des Tsigânes (104.65) ce qui s'expli-
que facilement par la plus petite taille de ceux-ci. Le rapport
est un peu inferieur ă celui des Albanais (102.6).

1) Le rapport €leve de la grandeur de la jambe ă la taille totale chez certaines races hu-
maines explique leur souplesse et leur grâce dans la demarche. Les artistes ont souvent in-
sist€ dans leurs oeuvres sculpturales et picturales sur ce rapport de la grandeur des jambes,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTUNŢE 5

V. Les diametres craniens et lindice cephalique

“Tous les diametres du crâne et de la face ont ete obtenus sur
132 individus:

Groupes PASA D.M. 10) Ab Indice cephalique
Ie o LOG) IS) IIS ai o 95.80
20, Lea Nat its bata LASI az (60) S 57.20
3 Moe ar LO i 7 ia ob i 56.59
4 Ă A . E Ito A (6) 5922 Soia
3 A Ă LO Ga SE a GO IS 96.31
e mr ESOEr îide7 085 IASC) ao 84.95
77 ID Da ete a N O|5 ani IO jenat 85.72
SE Rai TAR(6) iu 57.92
9 A IO aaa II AC ea 36.89

10 : Oa 6) 1009 Și i IO 54.45
IER ea DOO SA. 184"*:8 0. 3 /imuaă €) S4.71
WAN ue ial 60 a 180552 (6 au 55.05
13 E a pu îi Sg: i Seo (Gat 7 1 EC) Eta 94.33
Eagle NROO: Sur L59""- 8 (00) 6 54.45
Ia ALOE. a 1/9) 159"":9 84.40

Moyenmnes.. . 186”"7 71645 10,2 11510) 00) O Bicaz,

Nous avons les diametres craniens et les indices des 27 Lazes
d'Ernest Chantre, mesures ă Poti et des 4 Lazes de von Erckert.
Les moyennes de Chantre sont les suivantes:

iezi — ii (6)s92it 97.458
Celles de von Erckert:
1502: 5 Ii 5 Acea 97.2

Dans notre scrie la repartitior de Vindice cephalique se fait ainsi :

Individus Proportions
Hyperdolichocephales . . . . o —
Polichocepualesi 30 o —
Sous-dolichocephales . . . . 2 I3/20/0
ISO pIaIESNe 20 I 3.16%]9
Sous-brachyeephales . . . . 26 17. 100]9
Brachycephales. . . . . i 36 23.680]9
Hyperbrachycephales . . . . 05 44.740

îs :2 zi af IRI Bee

916 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

I/indice c&phalique minimum et 78.72 et le maximum 96.67,
laissant entre eux un €cart de dix-huit unites.

Les indices cephaliques indiques par Chantre et par von Erckert
sont tous deux superieurs au chiffre moyen de notre scrie. La to-
talite des hommes mesures par Chantre ont un indice au-dessus de
83.34. Les Lazes de von Erckert ont les proportions suivantes de
leurs formes crâniennes : sous-brachyeephales 25%: brachyce-
phales 75%/9. Mais cette derniăre scrie est beaucoup trop faible
pour pouvoir ctre prise en consideration.

A-propos de lindice cephalique, Chantre indique l'habitude,
conservee chez les Lazes, de deformer la tete des enfants. Mais j'ai
dejă fait remarquer ailleurs que cette deformation ne peut pas in-
fluencer beaucoup la valeur de Pindice cephalique. Elle consiste en
effet principalement en une compression fronto-occipitale faisant
sailler plus ou moins la region parictale posterieure et occipitale
su pcrieure.

Cette deformation diminuerait donc la brachyecphalie car, ainsi,
e diametre antero-posterieur est augment€. Pour ctre juste, il faut
cependant ajouter que la deformation est quelquefois un aplatis-
sement antcro-posterieur qui, alors, diminue le diametre longitu-
dinal et augmente d'autant la brachyecphalie.

Le fait que la deformation ne doit pas modifier sensiblement la
valeur de lindice cephalique est demontre par Pexamen de la scrie
Chantre. Les 15 individus non deformes ont donne ă cet auteur
Pindice moyen 87.31. Les 12 individus a crâne deforme ont donne
Pindice moyen 87.683, presque identique au premier.

Si, dans notre scrie, nous totalisons les brachycephales et les
hyperbrachyc&phales nous obtenons un proportion de 685.40]. D'un
autre cote, le petit tableau ci-dessus montre que la dolichocepha-
lie est loin d'âtre le caractere des Lazes.

Par leur indice c&phalique moyen (85.61) les Lazes de notre
scrie sont des Brachycephales. Ils sont bien pres de la limite qui
en ferait des FHyperbrachycephales. En se reportant au tableau ci-
dessus on remarquera que la brachycephalie moyenne des Lazes
n'est pas due ă la presence d'un certain nombre d'individus pos-
sedant des chiffres d'indices tres €leves. Si nous ajoutons les
sous-brachyce&phales aux deux autres formes brachy et hyperbra-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 917

chyeephales, la proportion de ces formes atteint 85.5 1%/0. On peut
encore consulter les moyennes des groupes de ro hommes. pour
connaitre la valeur de Pindice cephalique : Sur quinze groupes, au-
cun n'est dolichocephale, ni mesocephale; huit sont sous-brachy-
cephales; cinq sont brachycephales et deux hyperbrachycephales.

Fig, 2. indice eephalique de 152 Lazes.

Enfin la courbe, dressce pour representer Vallure de Pindice
c&phalique (fig. 2) fait bien ressortir la predominance des formes

918 BULEPINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

brachycephales. On remarquera le saut de indice 84, avecă gauche
et ă droite, une regularite assez curieuse des elements de la courbe.

Nous avons dejă dit que les Lazes sont rattaches linguistique-
ment au groupe caucasien des IKartheveliens. Dans le paragraphe
relatif ă la taille nous avons observe combien les Lazes differaient
des autres Kartheveliens par ce caractere. L'indice cephalique
marque le meme €loignement. Les chiffres que nous possedons
pour representer les caracteres craniens des Kartheveliens ne sont
pas tr&s considerables. Cependant, en voici quelques uns:

Indice cephalique

(GrouSIen SA ii ep 00 e iati PAGE Sa 83.4
sul] Mlingreliene et | amet di MD Su
/ | Imeres j

fc) SVa NES e ae anca 0 pas aA o ZA 83.8

On voit que les Grousiens et les Svanes sont des sous-brachy-
c&phales, tandis que les Imeres et les Mingreliens sont des Meso-
c&phales. Les Lazes que nous avons examin€s ont un indice cepha-
lique autrement plus €leve. Et les observations de Chantre et de
von Erckert €lăvent encore de deux unites. en moyenne, le chiffre
que nous avons exprime. Ces faits sont importants. Si lon se re-
porte au paragraphe dans lequel nous avons €tudi€ la taille des
Lazes, on y verra que ceux-ci different des autres Kartheveliens
par leur stature qui est plus haute que celle des Mingreliens, Ime-
res, ete., examines jusquă ce jour. A ce premier caractere diffe-
rentiel de la taille s'ajoute maintenant celui de Lindice cephalique.
On pourrait done conclure que Lazes doivent ctre sortis du grand
groupe Karthevelien. Si leur langue les apparente aux Grousiens,
aux Mingreliens, aux Imeres, aux Svanes, leurs caracteres anatomi-
ques detruisent cette parente.

Voici les deux caracteres discutes ci-dessus, resumes en quel-
ques chiffres :

Rartheveliens Lazes
ial lESmOVERI NE e a UI Osi 1”: 6705
Indice cephalique moyen . . . 52.87 $5.601

Les voyageurs et les ethnographes qui ont parcouru la Cauca-
şie et PAsie antericure et qui ont pris la peine d'examiner les po-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 919

pulations de ces pays, si bigarres anthropologiquement, ont bien
note le defaut d'unite ethnique de ces Eurasiques. A ce propos,
voici ce qu'ccrit Smirnow : » Lous [les Kartheveliens], sauf les Sva-
nes et les habitants de quelques communes touches et khevsoures,
ont pour idiome des dialectes tres peu differents du gcorgien ty-
pique parle dans la province de Karthevel (chef-lieu Tiflis). La si-
militude des traditions, coutumes, mceurs et destinces historiques,
jointe ă celle des langues, permet de considerer tous ces petits
peuples, plutât comme les fractions d'un seul peuple, fractions qui,
placees dans des milieux differents, ont fini par acqucrir quelques
traits particuliers et se creer une existence independante. Tout en
Evitant d'aflirmer Punite d'origine pour tous, il y a d'assez fortes
presomptions en faveur de cette hypothese admise par les chro-
niques locales et generalement acceptee dans le pays. Quant aux
caractăres physiques, ces peuples paraissent presenter, dejă ă pre-
mire vue, /'assez grandes differences (c'est nous qui soulig-
nons), sans qu'on puisse decider si ces divergences sont primor-
diales et indiquent une multiplicite de souches, ou si elles tiennent
ă la diversite des milieux et ă des croisements plus recents avec
d'autres peuples. Cette dernitre espece d'influence me parait avoir
te pr&ponderante chez les peuples du littoral. Faute de donnees
prcises sur les caracteres physiques, on ne peut fournir, pour le
moment que des suppositions« ?).

On voit que dejă Smirnow avait vu clair. Et si noas n 'avons pas
A tenir compte de la raison (diversite des milieux) qu'il invoque
pour expliquer les differences qu'il remarque, nous pouvons in-
sister sur Vintelligence avec laquelle il distingue les caracteres des
peuples littoraux compares aux autres. Les Lazes que nous €tu-
dions ici sont justement des littoraux et nous sommes heureux
d'apporter aux observations purement descriptives de Smirnow
Pappui capital des observations anthropometriques.

[es prandeurs absolues du crâne, dans le sens antero-posterieur
et dans le sens transversal, montrent un assez fort developpement

de la tâte dans ces deux dimensions principales. Voici quelques
SMIRNOV. Aperpu sur Vethnographic du Caucase, voir Revue (Antropologie, Ti Ve

237, citt par Chantre,

920 BULETINUL SOCIEVAȚII DE ŞTIINŢE

comparaisons des ces diametres craniens dans quelqiues groupes
ethniques de la Peninsule des Balkans :

D.A.P. DE by 1
[7 VA pana S7ă) PE IMN Str ame GI ie ceea tu
1.90 ROBIE ISA) e ars ici 8 ei 15 3":03
Gaybuleane si) Ra ro emale 1872:05 155":74
Ea IEircesi) o EU SI) Ile geig GH aim 1542-16
Iș52]V/aze 5 A A A Ea IS 0027 1852-52 159"":96

Tous ces groupes ont te mesures par nous meme. On remar-
quera le fort developpement transversal du crâne chez les Lazes.
Le D. TI. est passablement plus grand chez eux que chez les autres
peuples ă qui ils sont compares. Par contre, les Grecs et les Bul-
gares depassent les Lazes par la longueur antero-posterieure de
leur tâte. Les forts diametres ci-dessus releves. chez les Lazes,
s'expliquent, quand on les compare ă ceux des Roumains. Ils sont
dus ă la stature des Lazes qui est plus clevee que celle des
Roumains.

Avant de quitter indice cephalique, on peut faire observer, —
la scrie est assez importante numeriquement pour cela — la dimi-
nution graduelle de Vindice cephalique au fur et ă mesure que la
taille s'elăve. C'est une loi de morphogenie cranienne que nous
avons decouverte ăpropos d'une stude sur les Tsiganes: dans un
groupe ethnique donne, P'accroissement de Pindice cephalhgue
est en vaison inverse de la taille. Une confirmation de cette loi
decoule du petit tableau suivant :

Tailles Indice cephalique
ID Ea A E 3506) A alt ie) 86.16
Dero or: 020 86.2
Ie Ar: OUALOR 076 86.04
De 170 et au dessus . 1732 35.85
1) EUGENE PITTARD. An/hropologie de la Roumanie, Coutributiora d betude anihropologigues

des Albanais. Bull. Soc, des Sc. de Bucarest, 1910. ,

2) IDEM. Conzribution ă Vetude anihropologiguc des Roumaius du royaume, Bull. Soc. des
Sc. de Bucarest, et l'Anthropologie, Paris, 1903.

3) IpEN. (avec Nemwsky et Bontcheff). Corzzriburion ă Vetude anthropologigue des Bulgares,
Bull. Soc. d'Anthropologie, Lyon, 1901.

4) IDEM, Cozrribulion ă Vetude anthropoloşigie des Grecs d' Europe, Bull, Soc, des Sc, Bu-
carest, et Rev. Ecole d'Anthropologie, Paris, 1902,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 921

Le premier groupe n'stant compos€ que de onze individus peut
ctre elimine. Tous les autres groupes depassent 3o sujets. On re-
marquera quwă partir du groupe 2, Lindice cephalique diminue
progressivement.

En composant deux groupes de tailles on obtient:

AI SO GR O 2) 86.17
Per: Go aa rad 85.95
La diminution de la valeur de Pindice c&phalique, au fur et ă
„_mesure de Pelevation de la taille, est bien reelle.

VI. La largeur du front et lindice fronto-cranien

Les groupes de ro hommes presentets les moyennes suivantes :

Groupes Largeur front. Groupes Largeur iront.
ID 50 RS E au] 07 les (0) azi acolo a aie ieăehei
? 2 SO 426 [LO RR a ee
3 IE iii a ag MIRI Diez
4 Ea io văte: 1/2 IRI AI O oii
3 ii nule) i ou cop ăi 419) el
6 ii ii03) ele) itzi boia pi AS i)
7 = at iz ie up a NIU6IR6)
BAIA ai 1722 Moyenne 11590

On ne remarque pas une augmentation regulicre de la largeur
frontale, en fonction de la taille croissante. Les moyennes ci-dessus,
au contraire, presentent une grande irregularite. Mais si, avec les
112 hommes examines dont nous possedons la taille, nous compo-
sons deux groupes lun de cinquante, lautre de cinquante deux
individus, on trouve les moyennes:

IE VLOUPER e Ps
ZE O rOUPE A 2 LI5> 28
montrant Paugmentation en fonction de la taille croissante.

Comparaison de la largeur du front dans quelques groupes eth-
niques :

NOI N n r4:57
Le CS e gata
5 ia eupevte ich aul aulzie V:udute )ĂOe RIRIII 0

AIP aneg Sp a 12:97

922 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Le front des Lazes est bien developpe dans le sens de sa largeur
minimum. Il Vest plus que chezles quatre populations de la Penin-
sule des Balkans ă qui nous les comparons. Mais la comparaison
ne doit &tre faite qwen regard de la taille et il est necâssaire de
se rappeler que les Roumains, par exemple, qui possedent le
frontal le plus rapproche, comme. largeur, de celui des Lazes, sont
cependant, de moins grande stature, que ces derniers.

D'un autre cote, la largeur du frontal est egalement lic ă la
forme de la tete. Les brachycephales ont le front plus deve-
loppe dans le sens transversal que les dolichocephales.

L/'indice fronto-cranien moyen des Lazes est 72.40. Dans les
quinze groupes de 10 individus il varie de 70.66 ă 74.55. La
moyenne de cet indice est plus clevee chez les Lazes que chez les
Albanais (71.44); moins €levee que chez les Roumains (74.24) et
chez les' Grecs (73.47).

VII. La hauteur du crâne et les indices de hauteur-largeur
et de hauteur-longueur.

Le diametre vertical du crâne chez les Lazes est de 12446.
Le minimum chez les groupes de 10 hommes est 120”"3; le
maximum est 1314.

La progression de ce diametre, au fur et ă mesure de la taille
croissante est tres nette. Nous composons, pour le montrer, deux
groupes de 5o hommes formes des cinq premitres et des cinq
dernizres series de ro individus. Ces moyennes sont les sui-
vantes:

Hauteur crâne
[pes 5omoiusierandse 0 1210
[pes 5 o iplusyerands- e a 2202

Compares ă dautres groupes ethniques les Lazes ne sont pas
particulicrement favorises au point de vue de la hauteur de leur
crâne. Les Grecs (128"*:88) et les Roumains (129"*:96) le sont
beaucoup plus quw'eux. Les Albanais (121"*4) le sont beaucoup
moins. | -,

IPindice (moyen) vertical de longueur est 66.62. L indice vertical
de largeur est 77.79. Le premier oscille, dans les groupes de dix

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 923

hommes. de 63.95 ă 69.41; le second ă comme minimum 74.89
et comme maximum 82.1 sai elques chiffres comparatif :
Ind. vert. long. Ind. vert. larg.
Rouimains Pi vAoiu6 34.54
(necesa 082 83.45
Ajbanais. 3 nea 3166179 Iri
bazes 3 a sei 66162 77.79

Ce: indice place les L.azes (et aussi les Albanais) tres loin des
Roumains. Îl est remarquable qae deux groupes humains en majo-
rit& brachycephales, comme les Roumains et les Lazes presentent
une pareille differenciation dans la construction de leur boite cra-
nienne. [ci la taille n'intervient plus que comme un facteur se=
condaire, lointain. On remarquera, d'autre part, la concordance
des indices chez les Albanais et chez les Lazes.

VIII. — Les diametres bijugal et bizygomatique et les hauteurs
de la face

Moyennes gencrales des 132 individus mesures:
B. ]. [Baza 0. M. O. A. O. N.

3 4, 144%:38 i alt a (6) InoXO o z70) ea i tale)
Nous y joignons les extremes dans les scries de ro:

Minimum. . 131””6 rase A 27 9) 78 Dna
Maximum. . 1383”*6 IPA i 6) (5 104"":8 84":

Et quelques comparaisons avec les groupes ethniques dejă
utilises ci-dessus:

BOUNAINS 13350! 14124 T447I 6056627
Grecs >, 13 Pa £ 1 42»»:5$ 147*"*-80 100"":84 7.04.
Eibanais. _ 13128 140 pir 462270: 96:50 77-35

Les diamâtres transversaux du bijugal et du bizygomatique sont
tous deux, plus grands chez les Lazes que chez les autres popu-
lations ă qui nous les comparons. La face des Lazes est donc large.

Le diametre ophryo-mentonnier est aussi remarquablement plus
grand chez eux que ch :z les autres groupes ethniques. Le diametre
ophryo-alvtolaire trouve son €quivalent chez les Grecs, mais il
depasse celui des Albanais et des Roumains ; le diametre ophryo-
nasal est aussi tr&s bien developpe chez les Lazes,

924 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Nous avons dit que la face des Lazes est large. Il faut ajouter
quelle est remarquablement longue. Elle Pest surtout par la dis-
tance de lophryon au point nasal et par celle qui va du point
alveolaire au menton et qui comprend principalement la hauteur
de la machoire inferieure.

C'est la region qui va du point nasal au point alveolaire qui est
particulicrement courte chez les Lazes. Nous avons calcule la dis-
tance de cette region chez les divers groupes ci-dessus.

Poumalnsii 3 BN N AIR Re pe 2210)
(Grecs 2 | 20 00000 RI PEN SATA 22700
Albânais i pase A aa AVE i ai o Eine
Lazes e. . & A ci Ă p 4 ŞA 4 E I8"":00

Des Lazes aux Roumains, la difference est forte.
IX.-— Les indices faciaux de hauteur-largeur

Le premier est le rapport de O.M. sur B.7; le second le rap-
port du O. A. sur B-Z.

Les moyennes, par groupes de dix individus, presentent les
minimum et maximum suivants

I-er indice 2-tme indice
Minimum. . . . 100.20 66.59
Mazimuna 0-20 72.92

Les moyennes generales sont:
LOA 37 et 0974,
Ces deux indices ctant series selon la taille croissante on trouve,

par groupes de 5o hommes, les chiffres suivants (le troisieme
groupe ne renferme que 12 individus):

1-er indice 2-tme indice
lies 5oApremietsii aa) a 03-68 68.65
les 5osuivants d . . . . 104:97 68.96
Les x2Suivants). . .. . 105.48 paie 0.2

Les deux indices augmentent au fur et ă mesure de la taille
croissante. Cest-ă-dire que plus la stature devient €levee plus, en

meme temps, la hauteur de la face s'allonge proportionnellement
ă sa largeur maximum: bizygomatique.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 925

Quelques comparaisons avec divers groupes ethniques:

NORI Sie Ad 0 LODI53 A So cra
(O rees i ia NR D023 0) pi Mai pipi
pansa fie a MR NO ARO E „68.66

Les Lazes possedent le premier de ces deux indices plus grand
(104.37) que les groupes humains ci-dessus. Leur face totale est done
relativement plus longue que celle des Europsens auxquels nous
les comparons. Par contre, le deuxi&me indice est chez les Lazes
(69.74) plus petit que chez les Roumains et chez les Grecs et un.
peu plus grand que celui des Albanais.

Nous nous reservons de pousser plus loin ces comparaisons dans
une &tude synthetique des populations de la Peninsule des Balkans.

La faiblesse relative du deuxiăme indice de hauteur-largeur
chez les Lazes s'explique tout de suite si lon veut bien se reporter
aux constatations que terminent le paragraphe VIII du! presei
mem oire.

X. — Les mesures du nez et lindice nasal

Groupes de dix individus. Les onze premiers sont raages selon
la taille croissante. Les quatre derniers groupes ne possedent pas
leur taille.

Groupes Longueur du nez Largeur „Indice nasal
it e DORIA a) 2/50) 67.45
2 zid) Zau 06.04)
Ie 5 giii2 CR) 29) 67.45
Ay E NBA 3 SA di 09.42
5 . Ei 377 70-99
6 i i ERE <a 04.74
7 5 3n:8 Z16) is) 68.58
9 tă 97 6: 9) i 66.24
e NEC at, 55.2 Bas Oe OB.

10 46) (6) ei 67.03
0 55 2704 %5 05.18
12 BI Saa 2 02 05.57
13 . 55 3 Ad 67.51
7 : d a 20243 05.49
5 - i ju 5 Xa 374 72:00

Moyennes , 5434 30"":36 07.53

926

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

L/'indice moyen indique la leptorrhinie. Les populations de Asie
anterieure et de la region caucasique sont frequemment leptorrhi-
niennes. Ainsi les Armeniens (Indice 60.4, V'apres Pantioukhof), les
Imeres-Georgiens (Indice 60.8, dV'apres Pantioukhof Chantre, von
Erckert) ; les Mingreliens-Georgiens (63.1, m&mes auteurs) ; les
Grouzines (64.5, memes auteurs) ; les Ossetes (66.8, d'apres Ghilt-
chen, Chantre, von Erckert).

Dans notre scrie, l'oscillation de indice nasal va de 5să 85.71.
Et les proportions des diverses formes nasales s'expriment ainsi ;

Individus Proportions

Peptohiniensie poe e al 302 0/7aa0//

Mesorshiniens 2 0 a IND OI 2389

pla EVazhi NISE IA e -—
ilotal e Sp az

La proportion des leptorrhiniens est tres grande. Le graphi-
que ci-dessous (figure 3) montre quelle est Vallure de lindice na-

re]

o 1-A

SSE ee NE |N 1. A IRI, ,
97 58 89 0 ci 62 65 6 d Go 6] 68 69 7 7 PO 75 [42576 77 70 H9 008 92 93 84 95

Pig. 3. indice nasal de 152 Lazes.

i
|
[j '
i

sal dans la serie entiere. A partir de indice 63, la courbe subit
une forte ascension, avec les deux sommets r:xtr&mes aux indices

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 927

64 et 69. A partir de indice 76, c'est-ă-dire ă partir d'une me-
sorrhinie peu accentuce, on ne rencontre presque plus. de cas. Et
il est bien &vident que si Pon climinait quelques indices ă chiftres
leves figurant sur la droite du graphique, le chiffre de Vindice
moyen s'abaisserait notablement.

Quelques comparaisons avec divers groupes d'Europâens ne
seront pas inutiles. Nous ne mentionnons ici que les moyennes des
deux dimensions principales du nez et les moyennes de lindice
nasal.

ES n. n. Indices
Roumains . . . . 5135 3548 69.90
Grecs Ema 215 Să ai 6762
Buloa res iei 52 Gili 8 Dei OQITI6
Albanais Eta o ale a ca O 804!

C'est indice nasal des Grees qui se rapproche le plus de celui
des Lazes. Mais si Lon se rappelle les moyennes de la longueur
et de la iargeur du nez chez cette derniere population, on verra
que la premitre de ces deux dimensions est plus grande chez les
L.azes que chez tous les autres groupes auxquels nous les avons
compares. Il en est de meme de la largeur. La conclusion qui s'im-
pose immediatement, c'est que les Lazes poss&dent un appendice
nasal plus grand — dans ses diverses dimensions — que les au-
tres groupes ethniques — sporadiques ou non — de la Dobrodja.

|] est vrai que la taille des Lazes est assez €levee (1*:67). Et
Pon comprend fazilement pourquoi, les dimensions nasales sont
chez eux, par rapport aux trois premiers groupes ci-dessus, plus
considerables. Mais la meme raison n'existe plus en ce qui con-
cerne les Albanais. En effet ces derniers sont un peu plus grands
que les Lazes (1”678). Or les deux dimensions principales de
leur nez sont toutes deux plus petites que celles que nous avons
indiquces pour les Lazes.

les variations de indice nasal (îl s'agit de moyennes obtenues
par des groupes de 10 individus) sont assez €tendues. Dans les
onze premiers groupes de notre scrie (ou les hommes sont series
selon la taille croissante) Pindice minimum est 64.74, Lindice

928 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SILNȚE

maximum 70.99 ; indice nasal maximum (72.06) figure dans un
des groupes qui ne possede pas les chiffres de la taille.

- La moyenne de Lindice nasal obtenu par Chantre est 64.45 (mi-
nimum 50; maximum $2.01) La moyenne de von Erckert (auatre
cas seulement) est de 63.10. Ces deux chiffres sont inferieurs ă la
moyenne que nous avons exprimee. Ils sont meme inferieurs ă
toutes les chiffres representant les moyennes de ro hommes.

-On peut râsumer ce paragraphe en disant: les Lazes possedent,
absolument et relativement, de grands nez. On peut tres bien le
voir dans les photographies que nous publions (fig. 4 et 5). Ils sont
en forte majorite leptorrhiniens.

XI. — Longueur ctendue et lindioce de loreille

Chiffres de la longueur du pavillon, de sa largeur, de l'ctendue
de loreille (procede Topinard) et de indice :

Groupes Longueur du pavillon Largeur Etenduc Indice

gi dur Ca 5 E EGO) Me 54.80
24 a Se A 7 O Mai O 26) 06) 49.10 59.41
CAL (Dia alea 49.30 58.26
ZE Oi 355 49.75. 55-40
Ci 0226) Zis ase) Gail 6
GI Gai Si E DOI 5./a 2
7 02 e 30 Mono Sao
Oa e dle mt Mle 64:86 Emo 50 54.32
Cta Omu ue) BONE 49.45 57:23
BOA 2 ma Ed ee! 2 Die) SOLO 5 8Iai
ii AGREE ei et e o(O)p rez) î2 66) 51.55 55:74
IDE e e iN O iai Gisele) 48.410. 57.39
eter t Acei e (Gap GE ma! 49.30 50.01
IDEA i A a (6) iti 35 sa 48.40. 57.05
CIBRI e tb 60""o3 047 47.60 57.35

Moyennes . 63"":06 an 49.30) i 6-07

Dans les onze premiers groupes ci-dessous, nous avons choisi les
cinq premiers et les cinq derniers, c'est ă dire les 5o Lazes les
moins grands et les 5o les plus grands. Les moyennes sont. les
suivantes :

62286 3558 40.92 5 O:0u
Ga 20 O 50.06 560.08

aeaqodyed oanIoAn0J ap anopueas e InaŢeuSIs Y *(9707 37Ţ) Saz7Ţ ' "Sul

*72u Np dnonâuoŢ e] “(owone3 9p NPrArpur Z3U2 1No07ans) oxremnoodaur
YUBUIA)IP09A f9u199x2 oareâuerq 9aouueip np anosaei e

fb er
Ă

[i
[oa

|
i
|

aa tre Pa otet e ei me a mat SPigaine

"9UpID Np 4n9119]sod-o19ur ȚUoMASUOŢȚe SIqIEJ 219 Zau NP 9UI10Ț E[ 19 anonsuoŢ E Pronbaemuaa u

di i ij U at f
A pi
ant Loji dt e N mat
ora pt: Ed e ari ri

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 929

I/augmentation des deux dimensions du pavillon, en fonction
de la taille croissante, ne fait pas de doute.

Si nous comparons la longueur du pavillon des Lazes ă celui
mesur€ par nous meme sur divers autres groupes ethniques nous
constatons que l'oreille des Lazes est bien developpe dans le
sens vertical. Les chiffres les plus €leves trouves jusqwă present
sont ceux des Albanais (63:73) et ceux des Grecs (63""*48),
legerement superieurs ă ceux des Lazes. Quant ă la largeur
du pavillon, nous ne trouvons que les Albanais (361), les Tsi-
ganes turcs (36”"7) et les Kurdes (37:03), qui en poss&dent un
plus grand que les Lazes, Les moyennes de lctendue du pa-
villon sont aussi plus grandes chez les Albanais (49.9), les Tsiganes,
tures (49.66), les Kurdes (49.33), les Grecs (49.45). Mais n'oublions
pas que les dimensions de Poreille sont lices ă la stature generale.

Par contre, Lindice du pavillon, chez les Lazes, n'est pas dun
chiffre eleve. Cela provient de la hauteur relativement grande de
Voreille, par rapport ă sa largeur. Dans la listes des indices de Po-
reille que nous avons publice et qui renferme les chiffres de sept
groupes ethniques, il y en a deux, ceux des Grecs (55.89) et ceux
des Albanais (36.6), qui sont inferieurs au chiffre fourni par les Lazes.

XII. Longueur de louverture palpebrale et largeur interoculaire

Longueur de l'ouverture

Groupes D. biangulaire ext. D. biangulaire int. palpebrale
L 3 > : A Cor E za 2 3 Dia
MN. mm. mn.Q =
Di OO 32 843 Ballo
E S $ S 4 0755 3 io IUL E, 3 2
a SANO Ia 0 3 34.80
Sp 28), 4 1007*:8 23 el 6) 3 3:60
6 i i i ; 104” 3 zero) Ge)
> mm. » x MM.a mm.
/ iu 99 3 S/Liii 3 34 20
5 RO 22 a Pi DR: Zi mm,
atu A ale pe parai 32 9 S470
2 100 a tai 2/0)
Lo ezite pica Ai i (Lo fa jeaățe) 2) 2)e 34.20
LI 10 [Mm » iz 4 MM, "90
- . Li . iu) n) în)
| 2 j: Î 99”"0 ză că za 3 B etil
[ 2 it lg Pitteda i zi pleda FA Niue
[ 4 Fi ş IOD 4 22 RU I z Ar
] Ei . p y 100""5 Aa vă 20 19)
= MM. a MII a mn
Moyenncs . 1007754 32"*:59 33""9;

930 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Si nous comparons les chiffres des trois moyennes ci-dessus, avec
ceux des autres groupes ethniques, une premiere constatation
s'impose : Le diametre biangulaire externe des Lazes est tres d€-
veloppe. Les trois Lazes dont nous publions les photographies de
face et de profil, montrent bien cette largeur de la figure dans sa
partie supcrieure. Ils montrent cgalement l'Ecartement interoculaire
et la longueur de louverture palpebrale. Ce dernier caractere est
surtout visible chez Pindividu de gauche et chez celui du milieu. Les
cinq ou six populations europeennes auxquelles nous pouvons em-
prunter des chiffres n'atteignent jamais le chiffre de 99 millimetres
pour le diamttre biangulaire externe. Sur quinze groupes de Lazes,
il n'y en a que deux qui restent au-dessous de ce chiffre. Voici
quelqaes diametres biangulaires externes provenant de la Peninsule
des Balkans et mesures par nous-meme. Ils sont ranges par ordre
decroissant : Tsiganes tures 95""97 ; Isiganes roumains 9338 ;
Grecs 98"":06 ; Roumains 96""92 ; Albanais 96"":59.

Un retour au paragraphe VIII fera comprendre cette difference.
On verra que le diametre bijugal et le diametre bizygomatique des
Lazes sont plus considerables que ceux des diverses populations
auxquelles ils ont €t€ compares.

Pour le diametre biangulaire interne les series ethniques qui
viennent dâtre mentionnces, presentent des chiffres qui depassent
ceux des Lazes, ainsi les Roumains et les Tsiganes roumains. Il
n'en reste pas moins que ce diamttre biangulaire interne des La-
zes est grand. La longueur de Pouverture palpebrale est la plus de-
veloppee de celles mesurces par nous dans la Peninsule des Bal-
kans. Voici quelques chiffres comparatifs : [siganes tures 3328;
Tsiganes roumains 33""05 ; Grecs 32"*:98; Albanais 32"":93;
Roumains 32””. Topinard donne.quelques longueurs de Pouverture
palpebrale chez differents peuples. Sur 14 series examinces (nous
entendons des series masculines comparables ă la nâtre) il y en a
deux (les Fidjiens et les Kalmouks) dont les chiftres depassent celui
indiqu€ comme moyenne par les Lazes !). On ne risque done rien

1) TOPINARD, //imenls d anthvopologie gănărale, Paris 1885. Les chilitres des Fidjiens et des
Kalmouks ne doivent âtre considres qwavec râserves. En effet les premiers sont au nombre
de deux, les seconds au nombre de trois individus,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 934

en concluant que les Lazes ont les yeux largement fendus. Les
listes de Topinard ne renferment aucune population asiatique
ou eurasiqae susceptible d'âtre rapprochee des Lazes, par un lien
de parente.

Maintenant, voici les moyennes des trois longueurs ci-dessus,
par groupes de 30 hommes, series selon la taille croissante :

D. biang. ext. D. biang. int. Long.ouv. palp.

Les 5o moins grands . . 99""56 3
Les so plus grands. . . 100""54 Giza 2/jisii 42

On constate, pour le diametre biangulaire externe et pour la
longuear de Pouverture palpebrale, une augmentation au fur et ă
mesure de laugmentation de la taille. La croissance de la taille
n'influence pas les chiffres du diametres biangulaire interne.

Les deux premieres constatations que nous venons de faire sont
en opposition avec ce que nous avions trouve en analysant les di-
verses grandeurs du corps chez les Albanais. Chez ces derniers,
en composant deux groupes de so hommes, avec les tailles res-
pectives de 1617 et 1742, on trouvait, en passant du premier
groupe au second, une tres legere diminution du diametre bian-
gulaire externe et du diametre biangulaire interne. La longueur de
l'ouverture palpebrale restant identique dans les deux cas. Ici, au
contraire, Pinfluence de la taille est manifeste. Lorsque nous aurons
par devers nous, les analyses anthropometriques dun plus grand
nombre de groupes ethniques, nous examinerons de plus pres ces
variations dans la croissance des diverses parties du corps humain
dans les diferentes »races+, Pour aujourd'hui, nous devons nous con-
tenter de conclure dans un sens opposc ă celui que nous avons
exprime dans nos &tudes sur les Albanais, et constater que les
diamâtres exposts dans ce paragraphe sont soumis, dans leur de-
veloppement, ă Linfluence de la taille croissante.

Nous rappelons pour les lecteurs que cette question interesserait
que seuls, les onze premiers groupes ont ct utilises pour former
les scries de cinquante hommes que nous venons de comparer.
Les autres groupes de dix hommes ne posstdent pas les chiffres
de la taille.

932 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

XIII. La longueur de la bouche

Les listes anthropomttriques renferment encore tr&s peu d'indi-
cations relatives ă la longueur de la bouche dans les divers groupes
ethniques. Et le nombre des individus mesures est en general
toujours trop petit pour que les moyennes exprimees puissent
avoir une valeur definitive

Longueur Longueur
Uroupes de la boucehe Uiroupes_ „de la bouehe
Ia LA O a 50) (9) ie Ap n (Skohrti
2 3 păboOrie SA [e | PTR RO e ja
(3 ee Pta iert. a5774 0330) LI SO do
4 555 Lion, fir 50
Sa 595 3 6 due
0 Scale tes 1540): "345 Dn 4 ds e ina a 5, 5aa 10
e 5 o CAR Ia LOT m SSE
SE Nas 0) ea 6 Moyenne . 57""7

Les quelques chiffres que Pon poss&de pour representer cette lon-
gueur dans les diverses populations sont en general tres inferieurs
ă celui-ci. Les Lazes ont certaiment une longue bouche. Si les chif-
fres recoltes par les divers auteurs ne sont pas toujours utilisables,
nous avons cependant nos propres mensurations des peuples
balkaniques. Voici cinq series dont les moyennes sont obtenues ă

- mm.

Vaide de nombres assez importants: Roumains 32"":92; Tsiga-
nes roumains 53"" 17; Lsiganes tures 542: Grecs 54":3; Al-
banais 56"”:. Les Lazes depassent ces derniers de pres de deux
millimetres. Or nous savons dejă, par l'Stude des Albanais, que la
grandeur de la bouche est influencee par le developpement de la
taille. La stature des Lazes est un peu inferieure (presque gale) ă
celle des Albanais et cependant leur bouche est bien plas grande.
C'est lă un caractere ethnique secondaire qu'il vaut la peine de
signaler.

Les deux groupes de 5o hommes donnent les moyennes sui-

vantes :
les mOSoia usi a 5/70
= mm. 1
Les plusierancl 59 Io) eur)

!) Pour €viter toutes contradictions nous rappelons que la premitre moyenne de la grandeur
P) PP d 1 A, 3
de la bouche (57mm.76) est obtenue par les mesures de 152 individus. Les deux dernitres
moyennes (57mn:76 et 59 mu.) sont celles de 100 individus,

BULETPINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 933

confirmant ce qui vient dWetre dit ă propos de Linfluence de la
taille.

XIV. Couleur des yeux et des cheveux. Forme du nez

Le tableau ci-dessous resume ces caracteres dans les quinze
groupes de 10 individus :

| COULEUR DES YEUX | COULEUR DES CHEVEUX FORME DU NE7

| | = PR | | | 5
| 2|2| | alo z aie 3) iau aia ua
ls |s5]. [22| liS| e |sslsel = | lazzelzolsslg [e
2 [222 || le | les] a leeslaS| 5 | |lesleslez|se a
EA j= e|s|e|s|a|z | see la gasea |
|” TITI TEST | | Ţ i —
DE a. | | | | ana
| 1% serie.) 6|—| 2]—| 1] 1 3] 2 s—l—l—j aa i—|5 at
| ză salile e bla 2 o ezlălicz za ai zilei ez! alb alea
"Hă e | ja] | |
3 |s9 aplec ormleaeaa| azi aleea sole prea) a
4 ip ez egal erori PR! | 5] all si all all
SI a] =! 7 2——l=| 7j—| 2 —| 2]—|—
24 | | | | | |
pgacă 3 O e Sa Sa aa ai Boz a ZI a
- | | |
DE ee ou 5| 3 îl aha | 64|
e 43 poz | Boo e jo se oz ji |6| Pa = 2 —
| EEE (ic d) E A lest = | NA | e lă)0ă As Ata
[2319 c9i>| pala zi aja] 1.6 1 II a
|.10 57| |2 111| 13) 23: 4 —
A d > -/LO/—| 2 === 5 I| 5 == 5 3|—l— 3 ȚA|EE=
| | |
2% 7i—| 1] 2 qi—i 4] 2—l—| 1 4) 5—
„oc duc pă ma OC a RA Za ba a az MEA a ma a Pc aa
| Lq audi 6—, ia zbat 4723 7|| SR ERE] q——|— 4 2|—
0 | | a
13 RO niz as) Zizi Azi ls] 2] 4

Les proportions des divers caracteres ci-dessus sont les sui-
vantes :

Pour la couleur des yeux et des cheveux nous mettrons en regard
de nos propres observations, celles de Ernest Chantre sur les 27
Lazes de Poti dont il a dejă ete question dans le cours de ce mc-
moire.

) i Veux AR Pittard Chantre
Bruns fonces et bruns . . 08.779 4tilo
Brunb clar aici vo. 65% 200
Gris) apa do Busbiaul 32150) -
Gr brunsplă, Do 110 cu 0252" —
Gris bleusacrgioa igiairi, 11.2110/g 2200

Bleuginra - aa die 340. 7542004

934 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Malgre qu'ils semblent au premier abord differents, ces resultats
sont bien ă peu pres les memes. En premier lieu, nous avons fait
dans Pechelle des colorations de iris plus de subdivisions que
Chantre. En outre il est assez difficile, quand deux observateurs
m'emploient pas une yamme chromatique de meme sorte, — telle
que celle de Broca, — d'obtenir des resultats exactement sembla-
bles. Les comparaisons d'observations uniquement visuelles n'ont
jamais la certitude que donnent les observations anthropometri-
ques: le compas n'est pas soumis aux multiples causes qui font
varier notre vision.

En additionnant les yeux bruns de notre scrie, sans specification
dbyeux bruns fonces ou bruns clairs, on trouve la proportion d'en-
viron 69%]9. En faisant la meme addition pour la serie de Chantre,
ou trouve 71%/,. Ces chiffres sont presque identiques. Il en est de
mâme pour les yeux gris. Dans notre scrie le total des yeux gris,
gris bruns et gris bleus — 24.9%]9; dans la serie de Chantre les
yeux gris bleus — 22%/;. La difference la plus marquce existant
entre nos deux series, consiste dans la proportion des yeux bleus
que nous avons note. Peut &tre Chantre a-t-il rencontre chez les
Lazes des iris de telle couleur. Il ne le mentionne pas dans son
volume. D'autre part les proportions qu'il indique pour les colora-
tions des yeux, atteignent seulement le total de 93%),.

Cheveux Pittard Chantre

i 26.180 60].

NOISE E AA a So 6185 lo 26%9
Buinas) FORCES, A grei —
Brian Se AR ee 48 6Uja —-

Ghâtainssfonees 2 0. 17300 39%/
Châtains clairs . . 3.2809 —
NOUA e e 2.0290 —

La proportion des cheveux noirs est un peu plus grande dans
notre scrie que dans celle de Chantre. Pour les cheveux fonces, de
couleurs brunes et châtains, nous avons fait des coupures que
Chantre a probablement trouve inutile de faire. En totalisant les
cheveux bruns et châtains fonces, nous obtenons la proportion de
37.791 presque identique aux 59, de cheveux châtains fonces
indiques par Chantre. Nous faisons remarquer, en passant, la pe-
țite proportion de cheveux roux.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 935

Formes du nez:

iezi tic Ontsi Sărata i 9. sh IILE 38 .4100/[
Nez droits abaisses ă lextremite . 7.94%/,
Nez droits releves ă lextremite . . 3.970)
Nez droits clarpise Mie si dea eciro:6 69|
Nez droits legerement aquilins . . . 29.80%/,
Işez aquilinst 408 fi. bi oa. ai ler 8540)
djezi epat Esterii. eta ea d fetal iata J6,60||;

Les nez des Lazes sont en tres grande majorite, en presque tota-
lite, des nez droits et des nez aquilins. Les deux photographies
incluses dans ce memoire marqaent assez nettement ce caractăre.
Les nez releves, €largis et &pates, forment environ le 5%/, de la
serie totale. Les nez droits, simplement, ou droits avec Pextremite
un peu abaissce, composent le 46 340), de la scrie. Les nez aqui-
lins, ou legrement aquilins, sont ă peu pres en mâme quantite
48.340]o.

CONCLUSIONS

Il n'est pas hors de propos, en resumant les caracteres morpho-
logiques des Lazes de rappeler combien ce groupe ethnique est
encore mal connu ă Lheure actuelle. Les 152 hommes dont nous
apportons lanthropomctrie viennent, en partie, combler les la-
cunes de nos connaissances ă legard de ces Asiatiques.

La taille moyenne des Lazes est de 167 (1*6703) Dans notre
scrie, la stature oscille de 1-37 ă 1:83. La moyenne relativement
levee de 1-07 n'est pas obtenue ă Paide de quelques tailles ex-
ceptionnellement hautes, mais par une forte proportion de tailles
au-dessus de la moyenne (proportion,ă partir de 1:65 =63.330],).

Parmi les groupes humains du Caucase et de Asie antcrieure
dont nous connaissons les caracteres anthropologiques, les Lazes
peuvent figurer dans ceux dont la taille est la plus haute. Cepen-
dant les Kurdes, les Armeniens et les Ossăttes ont une stature qui
depasse celle des Lazes (tableaux de Deniker).

Dans le groupe special des Kartheveliens, auquel les Lazes sont
gencralement rattaches par la linguistique, on ne trouve gutre des
statures moyennes aussi €levees (Grousiens 1:64; Mingreliens

936 BULISTINUL SOCIITAȚII DE STIINȚE

12-64; Imeres 12:63; Svanes 1:63: moyenne des Kartheveliens
1651). Par leur taille, les Lazes s'eloigneraient donc des popula-
tions dans lesquelles on les fait gencralement figurer.

La hauteur du buste des Lazes est de 577'""-8r et la longueur
moyenne des jambes est de 791m-82.

La grande envergure des Lazes est bien developpee (1*:733).
Elle Pest un peu plus que celle des Albanais qui possedent une
taille ă peu pres semblable. Les deux principaux diamttres crâ-
niens horizontaux sont les suivants : D. A. P. 15867; D. T.=—
1591-96. On remarquera le fort developpement transversal du
crâne chez les Lazes.

IPindice e&phalique moyen est 53.01. Il indique la brachyce-
phalie. Dans cette scrie de 152 hommes nous n'avons rencontre
aucun dolichocephale. Parmi les indices les plus bas il y a seu-
lement deux cas de sous-dolichocephalie (1.32%).

Par contre les hyperbrachycephales sont tres nombreux
(44.749). Les chiffres extr&mes representant la valeur de Pindice
cephalique sont 78.72 et 96.67.

Ce caractere de brachye&phalie des Lazes confirme les resultats
fournis par les petites series ctudices precedemment par Chantre et
von Erckert. On peut encore se rendre compte que c'est bien lă un
fait general en consultant les moyennes des groupes de dix hommes
qui sont au nombre de quinze: huit sont sous-brachycephales ;
cinq sont brachye&phales et deux hyperbrachyeephales. Il n'y a
pas un seul groupe dolichoc&phale ni meme mesocephale.

Ce r&sultat fourni par Pindice cephalique merite qu'on s'y arrete.
Nous savons que les Lazes sont consideres comme des Karthe-
veliens. Les caracteres cephaliques moyens des Kartheveliens
indiquent soit la mesocephalie, soit la sous-brachyeephalie. Or
les Lazes sont nettement des Brachyc&phales.

Dejă ă propos de la taille, nous avons .vu que les Lazes s'*loi-
gnaient beaucoup des autres Kartheveliens. En combinant ces deux
caracteres: la taille et Lindice cephalique, nous obtenons un type
humain qui nous parait ne plus pouvoir figurer parmi les autres
Kartheveliens. Il y aurait donc lieu de sortir les Lazes de cet
ensemble qui, lorsqu'il sera mieux ctudi€, se presentera sans doute
comme un complexe et non comme une unite.

BULETINUL SUCIETAȚII DI STIINȚE 937

Avant de quitter indice c&phalique, remarquons encore que,
dans la presente serie de Lazes, on constate un diminution gra-
duelle de cet indice au fur et ă mesure que la taille s'accroit. C est
un fait que nous avons dejă signal€ ă propos des Tsiganes ct ă-
propos des Albanais.

Les Lazes ont un front large (diamstre frontal minimum). Jusqu'ă
present ils possedent la plus grande largeur du frontal (115""9)
que nous avons trouvee. Le diametre vertical du crâne, chez les
Lazes. est de 124””46. Ce chiffre depasse celui exprime par les
Albanais (qui sont aussi de grande taille) mais il est depasse par
les chiftre des Roumains et des Grecs.

Les deux diametres transversaux de la face (bijugal et bizygo-
matique) sont bien developpes chez les Lazes (B. ]. == 13414;
B. Z. — 14458). La hauteur faciale ophryo-mentonnizre est
&galement bien developpee (15116) ; beaucoup plus que chez
tous les autres groupes ethniques €tudies par nous jusquă ce
jour. On peut donc dire que la face des Lazes est large et haute.
Daus cette grandeur de la face, la region qui comprend la hauteur
de la machoire inferieure entre pour une part relativement consi-
derable.

Les Lazes ont un nez fortement d&veloppe (hauteur = 34"":34;
largeur 30"*85). ]ls possedent le plus long nez, et en meme
temps le plus large, de toutes les scries ethniques rencon-
trees dans la Peninsule de Balkans. L'indice nasal moyen
(67.58) indique la leptorrhinie. Si nous comparons cet indice avec
celui fourni par des populations Kartheveliennes, on constate que
ces dernicres poss&dent un indice nasal gencralement moins €leve
(Imăres: 60.8 ; Mingreliens: 63.1 ; Grousiens : 64.5). Ces derniers
sont encore assez loin des Lazes, Cette difference dans indice
nasal des L.azes. compare ă celui des autres IKartheveliens, peut
s'ajouter aux autres differences que nous avons dâjă relevees (taille
et indice c&phalique) pour isoler les Lazes des populations Kar-
theveliennes. Aucun platyrrhinien n'a €t€ rencontre.

| /oreille des Lazes presente, pour ses deux dimensions princi-
pales, les moyennes suivantes: longueur du pavillon: 63""06;largeur
35%*71. oreille des Lazes est bien developpee dans le sens de la
hauteur, Cependant, parmi les peuples de la Peninsule balkanique,

938 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

les Albanais et les Grecs ont une oreille leg&rement plus longue.
Quant ă la largeur elle est aussi depassce par celle des Albanais
et des Tsiganes tures.

L.es moyennes des diametres biangulaire externe et interne sont
100""54 pour le premier et 32"*:5g pour le second. Le diametre
biangulaire externe des Lazes est particulitrement grand. Les
diverses populations balkaniques ne possedent pas un diametre
pareil. Aucune dVentre elles n'atteint le chiffre de 992". Ce fort
diamttre biangulaire externe est en rapport avecla largeur rela-
tivement grande de la face chez les Lazes.

Quant ă l'ouverture palpebrale (33"*:93) c'est la plus longue que
nous avons rencontree jusquă present.

La longueur moyenne de la bouche est de 37""76. C'est aussi
le chiffre le plus €leve trouve par nous mâme dans lanalyse anthro-
pomâtrique des peuples balkaniques ou de l'Asie anterieure. Par
exemple les Albanais qui sont d'une taille presque semblable (le-
gerement plus €levce que celle des Lazes) ont une bouche moins
grande.

La couleur des yeux est gencralement brune (69, environ) mais
les yeux dont Liris est gris (13.15%) et gris bruns (10.520) sont
encore assez frequents. Les yeux bleus sont relativement rares.
(5.25%],).

Les cheveux sont aussi, dans leur tres grande majorite, de
couleur foncee : noirs et bruns fonces (ensemble plus de 470/) et
bruns (33% environ). Nous n'avons pas trouve une seule fois des
cheveux blonds.

Le nez des Lazes est gencralement droit, souvent avec tendance
ă Vaguilinie. Frequemment meme (29.80 4) leur nez est franchement
aquilin.

——.rz-———

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 939

BEITRAG ZUR EXTOMOLOGISCHEN FAUNA RUMÂNIBAS

——_—.—

DIE ARTEN DER GATTUNG APION HBST. (C0L.), VORZUGSWEISE GESAMMELT VON
HERRN A. L. MONTANDON
VON
HANS WAGNER, Ziirich

(Eingelaufen am 14. XI. 1910)

Das Material der im Nachstehenden aufgezăhlten, bisher fiir
Rumănien bekannten Apionarten, wurde zum allergrâssten Teile
von meinem verehrten Collegen, Herrn A. L. Montandon in Filaret
erbeutet und mir seit mehr als 3 Jahren zur Untersuchung freundlichst
mitgeteilt; ein kleiner Teil wurde im Jahre 1907 von meinem lieb-
werten Freunde, Herrn I. Breit in Wien, in der Dobrudza gesammelt.

Es ist mit Sicherheit anzunehmen, dass das nachstehende Ver-
zeichnis noch nicht den ganzen Artenreichtum dieser grossen
Riissler-Gruppe fiir die rumănische Fauna birgt, zumal gerade an
den transsylvanischen Grenzgebieten,an den Kiisten des schwarzen
Meeres, etc. mit die interessantesten Zonen der Erforschung harren.

Sehr bemerkenswert ist die grosse Arten-Gleichheit der Fauna
der Dobrudza mit derjenigen der Krim, welche durch die mit
einem *) bezeichneten Arten besonders hervorgehoben werden
soll; diese Species bringen gewiss mit einen Beweis fiir den an-
genommenen, einstizen Zusammenhang der beiden genannten
Territorien, dar.

Ich mâchte mich noch der Pflicht entledigen, den beiden ge-
nannten Herren Collegen fir Ihre wertvolle Unterstiitzung bei
meinen Studien, auch hier herzl. zu danken ; durch die Giite der-
selben liegen mir fast von allen genannten Arten u. den fiir sie
bemerkten Provenienzen, Belegexemplare vor.

|. VERZEICHNIS DER ARTEN!)
Shg. Ceratapion Schky.
1. Ap. detritum Rey; Rum.: Comana-Vlasca, Dobrudza: Ba-
badag, (Br.)

') Der Kirze halber is: nur bei den von Herrn Preit gesammelten Arten hinter dem Fund.
set ein (Br.) gesetat.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

„Ap. catenulatum m. var. nov. rumaniacum m.1); Rum.:

Comana-Vlasca, Dobrudza : Macin-Greci.

. Ap. sareptanum Dbrs.; Dobrudza: Macin-Greci, Dobrudza:

. Ap. Montandoni Dbrs.; Rum.: Comana-Vlasca.
3. Ap. Beckeri Dbrs.; Rum.: Comana-Vlasca.

940

Babadag (Br.)
ul
Da >

Die zu dieser Species gehorigen Exemplare, eine zieml.
Anzahl, hielt ich zunăchst als zu einer neuen Art gehâ-
rig; vor einiger Zeit erhielt ich jedoch von meinerm |.
Freund ct Collegen, Herrn F. Solari in Genua, eine 9 Type
des Ap. Beckeri Dbrs., an Hand deren ich mich davon
iiberzeugen konnte, dass die rumănischen Exemplare zu
dieser Art zu stellen sind; die geringen wie sich nach-
trăglich noch herausstellte, inconstaaten Differenzen er-
scheinen mir nicht die Berechtigrung zur Abtrennunz dieser
Form zu geben; im Anhang soll nochmals von dieser
Art die Rede sein 2) .

„ Ap. orientale Gerst.; Dobrulza: Mangalia (Br.).
7. Ap. carduorum Kb.; Moldavia: Valle du Berlad, Dobrudza :

Macin-Greci.

„Ap. onopordi Kb.; Ruman.: Bukarest, Ruman.: (Comana-

Vlasca, Moldavia: Valle du Berlad, Dobrudza: Macin-
Greci, Dobrudza: Mangalia (Br.).

. Ap. penetrans Germ.; Rumar.: Comana-Vlasca.

10, Ap. distans Dbrs.; Dobrudza: Mangalia (Br.).

Sg. Exapion Bedel.

* ur. Ap. elongatulum Dbrs.; subsp. vittigerum m.5) Ruman.:

Comana-Vlasca.

Shg. Uxysloma Dum.

12. Ap. ochropus Germ.; Ruman.: Sinaia (Deubel), Dobrudza:

Kloster Kokos (Br.)

13. Ap. pomonae F.; Ruman.: Comana-Vlasca.

1) Vide Seite 944, LI. Anlang.

>) Conf. pag. 045.
3) Vide Jag. 946,

14.

LO.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STINȚE 94

Ap. craceae L.; Dobrudza: Macin-Greci, Dobrudza : Man-
galia (Br.).

Shg. Aspidapion Schky.

„Ap. radiolus KRb.; Ruman.: Comana-Vlasca, Moldavia:

Valle du Berlad, Dobrudza: Macin-Greci, Dobrudza:
Mangalia (Br.).

Ap. validum Grm.; Ruman.: Comana-Vlasca, Dobrudza:
Macin-Greci.

Sbyg. Alacentron Schky.

„Ap. curvirostre Gylh.; Ruman.: Comana-Vlasca, Dobrudza :

Macin-Greci.

Shq. Omphalapion Schky.

„Ap. dispar Germ.; Ruman.: Comana-Vlasca.

Shg. Pseudapion Schky.

„Ap. rufirostre F.; Moldavia: Valle du Berlad, Dobrudza:

Mangalia (Br.)

20, Ap. fulvirostre Gylh.; Ruman.: Comana-Vlasca, Dobrudza :

Macin-Greci, Dobrudza: Mangalia (Br.).

Sby. Rhopalapion Schky.

„ Ap. longirostre Ol.; Ruman.: Comana-Vlasca.

Shg. Melapion Schky.

„Ap. Breiti m. n. sp. Dobrudza: Babadag (Br.), Dobrudza:

Măcin.
Sh. Kaleapion Schhky.

Ap. Havofemoratum Hbst.; Rumania: Sinaia (Deubel).

Shg. Taeniapion Schky.

Ap. urticarium Hbst., var. signatum var. nov.!) Ruman.:
Comana-Vlasca, Moldavia: Valle du Berlad, Dobrudza:
Macin-(reci, Dobrudza : Mangalia (Br.).

"ag. 045.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

40.
4I.

. Ap. rufulum Wnck.; Moldavia : Serboteșşti- Vaslui, Dobrudza:

Macin-Greci.

. Ap. semivittatum Gylh.; Dobrudza: Macin-Greci.

Sby. Catapion Schky.

. Ap. flavimanum Gylh., var. Uhagoni Dbrs.; Ruman:

Comana-Vlasca, Dobrudza: Macin-Greci.

„ Ap. elongatum Germ.: Ruman.: Comana-Vlasca, Moldav. :

Valle du Berlad.

. Ap. vicinum Kb.; Dobrudza: Macin-Greci.
. Ap. seniculus Kb.; Ruman.: Comana-Vlasca, Moldavia:

Valle du Berlad, Dobrudza: Măcin-Greci.

Shg. Erythrapion Schky.

. Ap. miniatum Germ.: Ruman.: Comana-Vlasca, Moldavia :

Valle du Berlad, Dobrudza: Mangalia (Br.).

Sby. Protapion Schky.

. Ap. filirostre Kb., Ruman.: Comana-V lasca.
. Ap. nigritarse Kb.; Ruman.: Comana-Vlasca, Moldavia :

Valle du Berlad, Dobrudza: Macin-Greci, Dobrudza : Man-
galia (Br.), Dobrudza: Kloster Kolkos (Br.).

„Ap. flavipes Payk.; Ruman.: Comana-Vlasca, Moldavia :

Valle du Berlad, Dobrudza: Macin-Greci, Dobrudza :
Mangalia (Br.) var. 3: Lederi Kirsch; Moldavia: Valle
du Berlad.

„ Ap. dissimile Germ.; Moldavia: Valie du Berlad.

. Ap. ononicola Bach; Moldavia: Valle du Berlad.

. Ap. apricans Hbst.; Ruman.: Comana-Vlasca.

. Ap. aestivum Germ.; Ruman.: Comana-Vlasca, Dobrudza:

Mangalia (Br.). mut. ruficrus Germ.; Ruman.: Comana-
Vlasca.

„Ap. varipes Germ.; Ruman.: Comana-Vlasca, Moldavia:

Valle du Berlad.
Shy. Perapion Wen.

Ap. simum Germ..; Ruman.: Comana-Vlasca.
Ap. curtirostre Germ.; Ruman.: Comana-Vlasca.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 943

. Ap. sedi Germ.; Rumar.: Comana-Vlasca,
„ Ap. violaceum Kb.; Ruman.: Comana-Vlasca, Dobrudza :
Macin-Greci.

„ Ap. externepunctatum Dbrs.; Dobrudza : Macin-Greci.
3. Ap. brevirostre Hbst.; Ruman.: Comana-Vlasca.

Sbyg. Apion s. str.

. Ap. malvae F.; Ruman.: Comana-Vlasca, Ruman.: Buka-
rest, Dobrudza : Kloster Kokos (Br.).
. Ap. holosericeum' Gylh. ; Dobrudza: Mangalia (Br.).

>. Ap. viciae Payk.; Ruman.: Comana-Vlasca, lDobrudza :

Macin-Greci, Dobrudza : Mangalia (Br.).

. Ap. ononis Kb.; Dobrudza: Măcin-Greci.

. Ap. pavidum Germ.; Ruman.: Comana-Vlasca.

. Ap. Gribodoi Dbrs.; Ruman.: Comana-Vlasca, Dobrudza:
Macin-Greci.

„ Ap. vorax'Hbst.; Ruman.: Comana-Vlasca.

. Ap. aeneomicans Wnck.; Ruman.: Comana-Vlasca.
„Ap. loti Kb.; Rumania: Bukarest, Rumania: Comana-

Vlasca, Moldavia : Serbotesti-Vaslui, Moldavia: Valle du
Berlad, var. fallax Wnck.; Dobrudza: Macin-Greci.

. Ap. meliloti Kb.; Ruman.: Comana-Vlasca.

„ Ap. tenue Kb.; Ruman.: Comana-Vlasca, Dobrudza: Man-
galia (Br.).

. Ap. virens Hbst.; Ruman.: Bukarest (IKelecs.)
. Ap. cognatum Hochh.; Dobrudza: Mangalia (Br.).

„ Ap. elegantulum Germ.; Ruman.: Comana-Vlasca, Molda-
via: Valle du Berlad, Dobrudza: Macin-Greci.

„ Ap. punctigerum Payk.; Ruman.: Comana-Vlasca.

. Ap. columbinum Germ.; Ruman.: Comana-Vlasca.
. Ap. pisi F.: Rumania: ? (ex Coll. Waaye).

44 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

II. ANHANG

Beschreibunsen neuer, Bemerkungen zu bekinnlen Formen,
1) Apion (Metav.) Breiti n. sp.

Dem Apion (Metap.) oculare Gylh. ăusserst nahestehend, durch
foleende Merkmale von ihm verschieden : Der Riissel ist in beiden
Geschlechtern erheblich lănger als bei diesem, beim 3 so lang,
beim (9 reichlich lânger als Kopf ct Thorax zusammen ; ferner ist
derselbe bei beiden Geschlechtern in der apicalen Hălfte etwas
diinner als bei oculare, namentlich beim 9 feiner und weitlăufiger
punktiert, auch in den 2 apicalen Dritteln stărker glănzend. Die
Fiihler sind'schlanker, namentlich die Keule ist schmăler. Der Hals-
schild ist nach hinten etwas stărker verengt, die Seiten erscheinen
daher mehr gerundet. Die Fligeldecken sind lânglicher- eiformig,
wodurch das Tier einen schlankeren Habitus erhălt. Die Beine sind
gleichfals weniger robust, das Klauenglied ist jedoch etwas kiirzer
u. die Klauen sind stumpfer, undeutlicher gezâhnt. Beim 3 sind die
Tibien einfach gebildet, wăhrend bei oculare 3, die 4 hinteren
Tibien an der apicalen Innenecke ein scharfes, kurzes Dârnchen
tragen.

Die grau—oder geblich—weisse, dichte Behaarung, geht sehr
leicht verloren.

Long. (s. r.) 2,1—2,3""

Diese interessante Art wurde zuerst von Herrn A. L. Mon-
tandon in 1 Ex.(33) in der Dobrudza: Macin-Greci, erbeutet;
1907 erbeutete mein verehrter Freund, Herr |. Breit in Wien, dem
sie herzlichst gewidmet sei, ein 2. mânnliches Exeinplar, gleichfalls
in der Dobrudza: Babadag; nun liegt mir die Art in geringer
Anzahl (3 3, 99) aus der Krim, Sebastopol, von Herrn Pliginski,
am 23.5. 1910 daselbst gesammelt, vor.

2. Apion (Ceratap.) catenulatum m. var. nov. rumaniacun m.

Von der Stammform durch etwas geringere Kârpergrâsse, den
im 9 Geschlecht etwas kiirzeren, vor allem aber krăftiger geboge-
nen Riissel, hauptsăchlich aber durch den mit seichteren Punkten
viel spărlicher besetzten Thorax verschieden. Von Ap. (Ceratap.)
detritum Rey, dem rumaniacum sehr nahe kommt, unterscheidet
es sich—abgesehen von der mattschwarzen Fărbung (detritum

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 945

besitzt, namentlich am Thorax, einen zieml. lebhaften Bleiglanz!)
durch den stărker punktierten Thorax (dieser ist bei detritum fast
glatt), durch den beim 9 etwas lăngeren u. stărkeren Riissel, durch
die runzelig- punktulierten Fliigeldeckenspatien u. durch die krăfti-
geren Tarsen, hinlănglich.

Long. (s. r.) 2,25—2,3"

Diese interessante Form, lag mir nur in wenigen, weiblichen
Exemplaren, von meinem verehrten Collegen, Herrn A. L. Mon-
tandon in Comana-Vlasca u. Macin-Greci erbeutet, zur Beschrei-
bung vor. :

Obwohl sich die Beschreibung dieser Form seit Lăngerem. in
einem Manuscript fir die Miinchn. Col. Zeitschr. in der Presse
befindet, sehe ich mich der Vollstăndigkeit vorliegender Arbeit
halber veranlasst, dieselbe hier nochmals zu kennzeichnen.

3. Apion (Taeniap.) urticarium Hbst., ab. nov. signatum m.

Diese Form unterscheidet sich vom typischen urticarium nur durch
die auffallend stark contrastierte Fliigeldeckenzeichnung; wăhrend
der braune Grund im allgemeinen merklich dunkler als normal ist,
ist die weisse, die Zeichnungselemente bildende Behaarung rein-
weiss u. etwas dichter als normal, wodurch dieser hiibschen Form
ein viel lebhafteres Aussehen gegeben wird. Ich sah solche Stiicke
bisher einzig u. allein aus Rumănien.

+. Apion (Ceratap.) Bekeri Dbrs.

Da das mânnliche Geschlecht dieser Art bisher nicht bekannt
war, mir nun einige 3 vorliegen, will ich die Desbrochers'sche
Beschreibung auf die Geschlechtsdifferenzen bezugnehmend, er-
gânzen. Das J differiert vom 9 durch den etwas kiirzeren, krăfti-
geren u. schwăcher gekriimmten Riissel; dieser ist so lang als
Halsschild u. Scheitel (bis zum hinteren Augenrand gemessen, seit=
lich gesehen!) zusammen.

Die Vorderschienen sind am Innenrande nahe am distalen Ende
leicht ausgebuchtet, am Apex selbst etwat verbreitert; an den
Hinterbeinen ist das 1. Tarsenglied an der apicalen Innenecke
scharf hackenfârmig ausgezogen,

946 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

5. Apion (Ceratap.) Montandoni Dbrs.

Auch von dieser interessanten Art blieb das G bisher unge-
kennzeichnet ; ich will auch von diesem die, dasselbe vom 9 tren-
nenden Charaktere, hier erwăhnen. Der Riissel ist wesentlich
kiirzer, kaum so lang als Kopf u. Halsschild zusammen, (beim 9
reichlich lănger als diese zusammen!) die Fiihlerkeule ist etwas
lânger, deutlich asymetrisch, die eine Seite stărker gerundet als
die andere. Die Vordertibien sing sehr leicht einwărts gekriimmt,
an den Hinterbeinen ist das 1. Tarsenglied wie bei voriger Art,
nach innen stark hackenfârmig ausgezogen.

Diese Art steht dem Ap. longiclava Dbrs., mit dem es die gleiche
Keulenbildung u. auch beim OG die gleiche Sexualauszeichnung
besitzt, namentlich im mănnlichen Geschlecht ausserordentlich
nache, ist jedoch durch den an der Basis schwăcher gezâhnten
Riissel, den schmăleren, mehr konischen Kopf, etc., sofort zu
unterscheiden.

6. Apion (Exap.) elongatulum Dbrs.

Nach dem mir vorliegenden, reichlichen Materiale dieser Art aus
den verschiedensten Gebieten stammend, lăsst sich dieselbe gut
in 3 geographische Rassen zerlegen, die ich im Nachfolgenden
kurz charakterisieren will; betrachten wir die im centralen und
nordlicheren Mitteleuropa vorkommende Form als Stammform, so
kânnen wir von dieser 2 Formen abscheiden, deren Verbreitungs-
centren sich einerseits iiber das westliche Mittelmeergebiet, als
ostl. Grenze etwa Triest angenommen,—die nordafrik. Kiiste nicht
eingeschlossen,—andrerseits iiber die ostl. Balkanlănder, das siidl,
Russland u. die Krim, erstreken. Diese drei Rassen lassen sich wie
folgt kennzeichnen ; die mitteleuropăische Form ist in ihrem Ge-
samthabitus măssig. gestreckt, die Flugeldecken sind seitlich leicht
gerundet—ausnahmsweise sind kleine Sin den Decken sehr schmal,
fast parallelseitig — die Behaarung ist bei reinen Exemplaren
ziemlich gleichmăssig angeordnet, măusegrau oder heller weisslich-
grau, dieselbe tritt auf den Fliigeldeckenspatien nicht scharf hervor ;
der Riissel ist beim 9 stets fast gerade, nach vorne deutlich
verjiingt.

i BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 4

Diese als Ap. elongatulum Dbrs. s. str. zu betrachtende Form,
sammelte ich in grosser Anzahl in Modling u. Rodaun bei Wien,
lag mir ferner von folgenden Localităten vor:

Grafschaft Glatz: Bad Altheide (Schlsky).
Mâhren : Prossnitz (Zoufal). .

» Retkowitz (Formănek).
Ungarn: Mt. Budensis (Meusel).

Bakonyer- Wald (Meusel).

Steiermark: Umgeb. Graz (Miller).
Schweiz: Englisau (coll. m.).
Tirol: Umhausen (Otztal) (Knabl).

Die iiber Ligurien, die Insel Elba u. das siidl. Frankreich ver-
breitete Rasse, unterscheidet sich von der obigen durch die breitere
Form ; die Fliigeldecken sind seitlich mehr gerundet, etwas breiter,
mehr an die von corniculatum erinnernd; die ebenfalls hellgraue
Behaaruneg tritt bei reinen Exempl. auf den Fliigeldeckenspatien
mehr zu Lăngsreihen zusammen : der Riissel ist beim 9 wenn auch
wenig, so doch deutlich gebogen, nach vorne kaum verjiingt.

Ich mochte fiir diese Rasse den bereits von Herrn Solari fiir
Stiicke aus Ligurien vergebenen Namen, guricum Solari, wieder
in Kraft setzen.

Die 3. Form endlich, die mir bisher in Stiicken aus Rumănien,
Sarepta u. der Krim vorliegt, ist die markanteste; die Tiere sind
viel, gestreckter (namentlich die Stiike aus Sarepta!) die Fliigel-
decken merklich lânger als bei der Stammform, fast parallelseitig,
der Riissel ist beim 9 ebenfalls fast gerade ; am meisten wird diese
Form jedoch durch die dichtere, rein- od. gelblichweisse merklich
dickere Behaarung, die sich auf den Fliigeldeckenspatien bei reinen
Exemplaren zu den Untergrund fast verdeckenden Reihen anord-
net, gekennzeichnet, wesshalb ich fiir sie den Namen vwttigerum
sbsp. nov. m., vorschlage.

Ob die Exemplare aus Bosnien, von wo die Art von mehreren
Autoren angefiihrt wird, auch schon zur letzteren Form zu stellen
sind, entzieht sich vorlăufig meiner Beurteilung, da mir Stiike solcher
Provenienz noch nicht vorlagen.

——. 1 ———

548 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

ORNIS ROMANIE

—_——.—

DIE VOGELWELT RUMÂNIEN'S
SYSTEMATISCE UND BIOLOGISCE-GEOGRAPEISCH BESCHRIEBEN

VON

ROBERT RITTER VON DOMBROWSKI

(Forsetzung)

SUBFAM. TURDINAE

AEDON.

FORSTER, SYN. CAT. BR. B. P. 53. (18414).

PYPUS: AEDON LUSCINIA LINNE.
AEDON.

Linne hat die Nachtigal noch in die, im ausgedehnteren Sinne
genommene Gattung Motacilla gestellt, wăhrend Scopoli (Ann. |.
p. 154.) sie 1769 in das, zur Aufnahme der Grasmiicken aufge-
stellte Genus Sylvia versetzte. Forster war der Erste der 1814
unter dem Namen A&don eine eigene Gattung fur diese kleine
Gruppe aufgestellt hat.

Charaktere. — Der Schnabel ist grasmuckenartig ; die Nasen-
lâcher sind mit einer Hornhaut (operculum) bedeckt, an derem
unteren Teil sich die Nasendfinung befindet. Die Mundwinkel-
borsten sind sehr klein ; die Flugel lang und spitz; an der inne-
ren Fahne der zweiten Schwinge, nahe zur Spitze, ein buchtar-
tiger kleiner Einschnitt. Das Kleid von Mănnchen und Weibchen
ganz gleich.

Das Nest legen sie auf dem Boden oder nache zu demselben an
und stellen es ăusserlich aus diirren Blăttern sehr kiinstlich, aber
so lose zusammen, dass es bei der leisesten Beriihrung zerfâllt;
die Mulde ist aus Gras dauerhafter angefertigt und zuweilen mit

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 949

Federn ausgelegt. Die Anzahl der braunen oder brăunlichgrauen
Eier schwankt zwischen vier und sechs.

Ihre geographische Verbreitung erstreckt sich auf die palăark-
tische Region und Afrika. Von den bekannten funf Arten leben
in Rumânien zwei.

AEDON LUSCINIA LINNE.

Motacilla luscinia, Linne, Syst. Nat. IL. p. 328. (1766).
Sylvia luscinia, Scop., Ann. I. H. Nat. p. 154. (1769).
A€don luscinia, Forst., Syst. Cat. Br. B. p. 33. (1814).
Curucca luscinia, Koch, Syst. baier. Zool. I. p. 15%. (1816).
Daulias luscinia, Boie, Isis, 1831. p. 542.

Luscinia megarhynchos, |

Luscinia media, Brehm, Vâg. Deutschl, p. 356-358.
Luscinia Okenii, (1831).

Luscinia peregrina, |

Philomela luscinia, Selby, Brit. Orn. 1. p. 206. (1833).
Lusciola luscinia, Keys & Blas. Wirb. Eur. p. LVIII. 189. (1840).
Erithacus lustinia, Degl. Orn. Eur. I. p. 499. (1849).

Luscinia minor, Brehm, Naumannia, V. p. 280. (1855).

Luscinia vera, Brehm, Vogelfang, p. 145. (1855).

Kennzeichen der Art. — Oberseite gelblichrotgrau, etwas in's
Răâtliche ziehend, Unterseite gelblichgerau, Kehle und Brustmitte
am hellsten; die langen, unteren Schwanzdeckfedern einfărbig
trib, rostgelblichweiss; Burzel dunkelrostfarben ; Schwanz rost-
farbig, die beiden Mittelfedern etwas dunkler. Die dritte Schwinge
die lângste, die zweite kiirzer als die vierte, kaum lănger als die
dritte, die erste Schwinge verkiimmert, sehr klein und stumpt
und reicht nur so weit als die oberen Fliigeldeckfedern oder
hochstens 2” weiter.

Verbreitung. — Enropa und die westhehe Hălfte der medi-
terranen Subregion; den Winter verbringt sie im Inneren von
Afrika.

Volksnamen. — Privighietoare, P. roșie.

Systematisches. — Mein rumânisches Material besteht aus
vierundsechszig Exemplaren. Zur Vergleichung liegen mir vier

950 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

aus Nieder-Oesterreich, zwei aus Serbien und zwei aus Hessen
stammende Nachtigalen vor. Ich finde dass die hesigen Vogel die
unteren Schwanzdecken krăftiger rostgelb gefărbt haben als die
aus Oesterreich und Deutschland stammenden.

| | | |

ebenen Teilen des Landes, wo sie in trockeneren Wăldern den
Sprosser ganz ersetzt ; damit soll aber durchaus nicht gesagt sein,
dass sie nasse Wâălder meidet. Ihre Ankunft făllt in der Regel um
eine Woche friher als die des Sprossers; der Abzug făllt mit
diesem zusammen.

1896 Erstes Exemplar 10./1V. Letztes Exemplar

4897 » E Moat rii ca A eg
ISO ș 2 Iv Aga de ;

1899 » » 8./LV. » Ei 24.]LX.
1900 » , BILA io PR
1901 » » A2I0VE » » 17.[1X.
1902 » pi ror We naiti 1 1. [X.
1903 » » 10./1V. » » 20.[1X.
1904 » » 9/IVA » »

1905 » » 10./1V. » » 24. JLX.
1 906 n» » 8./l V. » »

II 0 74 io : SAL Vai alle :

1905 » » 10./1V. » » 20./1X.
1909 » TU AR ANUL

Fortpflanzungsgeschăit — Hiufiger, stellenweise sehr hăufiger
Brutvogel des Landes. Das aus vier bis finf, selten aus sechs
Eiern bestehende Gelege findet man Mitte Mai; beide Gatten bri-
ten wechselweise und sitzen ungemein fest iiber den Eiern,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 951

Funfundzwanzig gemessene Fier messen im Durchschnitt:
20.85<15.5; Maximum: 22xx15.6; Minimum: 18.5Xxx14.1"».

Nahrung. — Diese besteht aus Maden, Insektenlarven, Regen-
wiirmern, kleinen Nachtschnecken und im Herbst zum Teil auch
aus Beeref.

AEDON PHILOMELA BECHST.

Motacilla luscinia, B. major, Gmel., Syst. Nat. 1. p. 950. (1788).

Motacilla philomela, Bechst., Naturg. Deutschl. IV. p. 536.
(1795).

Sylvia philomela, Best., Orn. Taschb. I. p. 167. (1802).

Motacilla a&don, Pall., Zoogr. Rosso-As. I. p. 486. (1811).

Curruca philomela (Bechst.), Koch, Syst. baier. Zool., IL. p. 154.
(1816).

Luscinia major, | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 355—356.

Luscinia philomela, | (1831).

Philomela magna, Blyth, Rennie's Field Nat. |. p. 307. (1833).

Philomela turdoides, Blyth, fide Gould, B. Eur. II. pl. 117.
(1837).

Lusciola philomela, Keys & Blas., Wirb. Eur. p. LVIIL. 189.
(1840).

Erithacus philomela, Degl., Orn. Eur. I. p. 501. (1849).

Philomela major (Brehm), Bonap. Consp. Gen. Av. 1. p. 29%.
(1850).

Luscinia exima,

Luscinia hybrida,

Philomela a&don Pall., Salvad., Faun. Ital. Nec. p. 97. (1371).

Lacie oveidențalis, | Sever., Turkest. Javotn. p. 120. (1873).

Luscinia infuscata, |

Lusciola a&don Pall.

Lucsciola a&don B infuscata, |

Daulias philomela, Dresser, DB. Eur. (1876).

Lusciola infuscata (Severtz.) Lorenz, Orn. Kauk. p. 21. (1887).

Kennzeichen der Art. — Oben dunkel rotlichgraubraun ;
Schwanz schmutzig rotbraun ; Kehle weiss, undeutlich grau ein-
gefasst ; die Oberbrust dunkelgrau gewolbt. Die erste Schwung-

| Brehm. Vogelfang, p. 144—145. (1855).

Dresser, Ibis, 1875. p. 34.

959 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

feder ausserordentlich klein ; die zweite fast ebenso lang als-die
dritte und viel linger als die vierte.

Verbreitung. — Bewohni den dstlichen Teil von Mittel-Europa
so wie den westlichen Teil von Central-Asien und zieht im Win-
ter nach den entsprechenden, siidlichen Gegenden. -

Volksnamen. — Privighietoare, P. mare.

Systematisches. — Ein grosses, aus finfundneunzig Exem-
plaren bestehendes Material steht mir zur Verfugung.

Der Kropf ist bald sehr deutlich, bald wieder nur undeu-
tlich gewolkt. ja bei einigen Exemplaren fast einfârbig wie bei
golzi.

Sehr interessant sind aber funf, am Herbstzug erlegte Vogel,
vier Mănnchen und ein Weibchen, welche durch ihre rostgelben,
unteren Schwanzdecken, welehe zackige rostbraune Querwellen
aufweisen, auffallen, da normal diese weiss, mit mehr oder we-
niger gelbem Anflug gefărbt sind.

In der Brutzeit erhielt ich niemals so gefârbte Exemplare, je-
denfalls durften. dieselben einer noch unbeschriebenen Subspezies
angehăren.

Masse gebe ich von zw6lf hiesigen Brutvâgeln.

| | | ML]
| Cs oblecit Grâssen- n | Flăgel- | Schwanz- |Schnabel- |
und ra [i Lânge „|| î_. d | Harsus | fa |
Alter iferenzen, lănge lânge | | lânge
3 ie | iulia A 488 35 E ! Ai
e | i
fă a $ | Maxim.| 18.2 9.2 1.5 2.8 13
to ae 7) | rate Ie cheat ela e 25 | A
3 0 4 Maxim. 18 9 TE || e SA 13)
9 ad: 9 Minim. | 47.5 3.3 6.8 2.5 14

Vorkommen und Lehensweise.-— Der Sprosser ist ein sehr hău-
figer Voge! und prăvaliert in manchen Orten sogar noch iiber die
Hăufigkeit der Nachtigal; besonders zahlreich fand ich ihn an
den Ufern der Jalomiţa.

Am Herbstzug iiberschwemmt er das Land formlich und trifit
man ihn uberall, selbst in allen Gărten inmitten von Bucarest an.

Im Frihjahr erscheint er Mitte April, zuerst in einzelnen
Stiicken, bis zum Ende dieses Monats sind aber alle vollzăhlig

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 953

angelangt. Ihr Rucksug beginnt schon Anfang August und dau-
ert bis Mitte September, selten lănger.

1896 Erstes Excmplar — Letztes Exemplar 19./1X.
1897 » » 40/12 » » 23. IX.
1898 » » — » » 14.IX.
1899 „ x = Pr] NI » » —
1900» » 42. JIV. » » 18.]lă.
1901 - » 10./IV. > » 4./X.
1902 » - 91.J1V. » » 415.[IX.
i 9 03 » » = » » 947, IX.
1904 » 3 15 » » 2). XE
1905 » » 11.[IV. 5 » 29./[LX.
1906 » 3 | d, IV. » » roze
1907 » » 15./1V. » » 20./1X.
1908 » » — - zi 45/X
1909 » » 20.]1Y. » » 19.JIX.
Fortpflanzungsgeschâit. — Er nistet vorziiglich in Auwăldern

welche oft iiberschwemmt werden und mit dichtem Weidenge-
busch und Brombeeren bewachsen sind. Auf einem Baumstumpf
oder in der Gabel eines stărkeren Weidenstammes steht das Nest
nahe vom Boden. În der Bauart ist es mit jenem der Nachtigall
vollstândig gleich. Das aus vier bis finf Eiern bestehende Gelege
ist in der zweiten Hâlfte Mai vollzăhlig. Die Eier sind etwas gros-
ser als wie die der Nachtigall, in der Furbe aber ziemlich âhnlich
und kann man auch hier ganz gut zwei Typen unterscheiden
und zwar die Olivenbraune und die Olivengriine.

Gemessen habe ich siebzehn Eier, welche im Durchsehnitt
21.71<16.3; ein Maximum von 23.9x16.5 und ein Minimum
von 20.3>15.4*" ergeben.

Nahrung. — Diese besteht weniger aus entwickelten Insekten,
als hauptsăchlich aus Maden, Insektenlarven, weiters auch aus
Regenwurmern und kleinen Nacktschnecken. Im Herbst werden
aber auch ofters hocren aufgenommen,

954 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

CY ANECULA.

BREHM, ISIS, 1848. P. 1280.

TYPUS : CYANECULA SUECICA, BREINM.

Charaktere.—Der Schnabel ist grasmiickenartig; die Nasenlâcher
ăhnlich jenen der Nachtigall ; die Mundwinkelborsten mittelmăssig
entwickelt. Die Fligel lang und spitz ; die erste Schwinge lânger
als die Deckfedern der Schwingen I. Ordnung, die zweite steht zwi-
schen der fiinften und sechsten und ist um die Mitte, am Rande der
inneren Fahne, d. i. da, wo die Verschmilerung endigt, einge-
buchtet.

Mânnchen und Weibchen tragen ein verschiedenes Kleid.

Diese Vâgel bevorzugen Rohr und sonstige nasse Gebiete. Das
Nest erbauen sie am Stengel von Wasserpilanzen, auf dem Boden
oder nahe zu demselben, zuweilen in Erdrissen zwischen W urzeln
Die Mulde wird mit Gras, Pflanzenfasern oder Haaren ausgelegt.
Sie legen vier bis sechs Eier, welche schmutzig blăulichgrin und
zuweilen mit verwaschen rotlichen, wolkenartigen Zeichnungen
versehen sind. |

Sie bewohnen die palăarktische Region, wăhrend des Winters
die entsprechenden, sidlichen Linder. Von. den bekannten drei
Arten wurde in Rumănien bloss eine beobachtet.

CYANECULA LEUCOCYANA BREHM.

Motacilla suecica (part.) Linne, Syst. Nat. 1. p. 336. (1766).
Sylvia cyanecula, Wolf, Taschb. IL. p. 240. (1310).

Saxicola suecica, Koch, Syst. baier. Zool. I. p. 189. (1816).
Sylvia Wolfii, Brehm, Beitr. zur Vogelk. II. p. 173. (1822).

e da pl | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 352—353.
ÎuciELu a obscura, | (4831).

Cyanecula leucocyana,

Phoenicura suecica, Gould, B. Eur. Il. pl. 97. (1837).
Irythacus eyanecula, Wolf, Degl. Orn. Eur. 1. p. 510. (1849).
Cyanecula longirostris,

Cyanecula major, Brehm, Naumania, V.p. 280. (1555).
Cyanecula minor,

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 955

Ruticilla Wolfii, Brehm, Irby, B. Gibr. p. 82. (1875).

Erythacus cyaneculus, Seebohm, Cat. B. Br. Mus. V.p. 341.
(1881).

Erythacus coeruleuculus (nec. Pall.), Frivaldszky, Aves Hun-
gariae p. 54. (1891).

Kennzeichen der Art.—Oberseite graulich olivenbraun; Schwanz,
die beiden Mittelfedern ausgenommen an der Wurzelhălfte rost-
rot, ibriges braunschwarz.

Alter Vogel.—Kehle und Vorderhals bis zur Brust clar blau,
an der -Gurgel ein weisser Fleck ; Brustgiirtel rosttarben.

Jiingerer Vogel. — hehle und Gurgel weiss, mit schwarzen
Flecken eingefasst.

Ganz junger Vogel.—-Auf schwarzem Grunde rostgelb getiiptelt.

Verbreitung.— Bewolnt die palăarktische Region, wăhrend des
Winters die entsprechenden siidlichen Gegenden.

Von Conie Allon wird sie fiir den Frihjahrszug in der Do-
brogea angegeben.

Ich habe im Laufe von 15 Jahren nur ein einziges Exemplar
aus dem Lande erhalten und zwar wurde dasselbe am 10. April
1907 bei Mărcuţa, Jud. Ilfov erlegt.

Die Masse dieses Exemplares sind folgende: Linge 15.3;
Flugellânge 7.7; Schwanzlănge 5.6; Fusswurzel 2.6; Schnabel-
lânge 1.2

RUTICILLA.

BREHM, ISIS 1828. P 1280.
TYPUS ; NUTICILLA PHOENICURA LINNIE,.

Charaktere. — Der Schnabel ist grasmiickenartig. Die Mund-
winkelborsten klein. Die Fligel sind spitz ; die erste Schwinge ist
etwas lânger als die Deckfedern I. Ordnung, die zweite weit kur-
zer als die dritte. Der Schwanz ist ziemlich lang und, mit Aus-
nahme der zwei mittleren Federn, rotlich gefărbt; ubrigens ist
das Kleid des Minnchens und Weibchens von einander sehr al-
weichend.

Sie nisten gewolnlich in hohlen Biumen, Felsenhohlen oder
verlassenen Gebinden. Das Material des wenig kiinstlichen Nestes

956 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

besteht aus verschiedenen, trockenen Grăsern und aus Moos und
ist mit Federn oder Haaren ausgelegt. Die Anzahl ihrer Eier be-
trăgt finf bis acht; dieselben sind reinweiss oder lichtblau ohne
jede Zeichnung, ausnahmsweise kânnen sie auch mit feinen roten
Flecken versehen sein.

Ihre geographische Verbreitung erstreckt sich auf die palăark-
tische Region und Indien. Von den bekannten dreizehn Formen
kommen in Rumănien drei vor.

RUTICILLA PHOENICURA LINNE.

Motacilla phoenicurus, Linne, Syst. Nat. |. p. 335. (1766).

Sylvia phoenicurus, Lath., Gen. Syn. Suppl. |. p. 187. (1787).

Saxicola phoenicurus, Koch, Syst. baier. Zool. I. p. 188. (1816).

Ficedula phoenicurus, Boie, Isis, 1822. p. 553.

Ruticilla phoenicurus,

Ruticilla sylvestris, |

Ruticilla arborea,

Ruticilla hortensis,

Phoenicura muraria, Swains & Rich., Faun. Bor. Am. Il. p.
489. (1831).

Ficedula ruticilla, Eyton, Cat. Br. B. p. 10. (1836).

Phoenicura ruticilla, Gould. B. Eur. II. pl. 95. (1837).

Lusciola phoenicurus, Key & Blas., Wirb. Eur. p. LVIII. 191.
(1540).

Erithacus phoenicurus, Degl., Orn. Eur. I. p. 502. (1849).

Luscinia phoenicurus, Sundev., So. Fogl. p. 59. (1856).

Kennzeichen der Art. — Schwanz lebhatt rostrot mit zwei
dunkelbraunen Mittelfedern ; die dunkelbraunen Fliigeldeckfedern
mit hell gelblichbraunen Săumen. Die zweite Schwungfeder ist
0.6**: kiirzer als die dritte und von gleicher Lănge mit der sechsten.

Altes Mânnchen. — Kehle schwarz; Brust rostrot.

Altes Weibchen. — Kehle schmutzigweiss; Brust in der Mitte.
weiss, an den Seiten und oberwărts hell gelblichbraun : alle oberen
Teile matt graubraun.

Verbreitung.— Nord- und Mittel-Europa, sowie einen Teil von
Nord-Asien, iiberwintert in entsprechenden, siidlichen Gegenden.

t Brehm, Isis, 1828. p. 1280.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE -vi

Volksnamen. — Coadă roșie, Codroș, Codoroș, Oiţă, Nucșoară,
Pieptănaș.

Systematisches. — Eine, aus vierundfiinfzig Exemplaren be-
stehende Suite rumănischer Gartenrotschwâănze liegt vor mir und
enthălt alle Kleider welche durch Geschlecht, Alter und Jahreszeit
bedingt werden. Mehrere meiner alten Mănnchen haben auf den
Flugeltedern II. Ordnung gelblichweisse Sânme und bilden so
Ubergănge zu mesolenca.

| ă | |
ee | Grâssen- E Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und PA Lânge Ă Ă Tarsus 8
! pi |diferenzen lănge lănge lânge
|
j
Ij ] |

) Maxim 15.3 3.3 6.4 2.3 1.4
| 20 ad Ş
| pai i | Minim. 148 | 79 6 2 14
|) [i |]
| ) | Maxim 15.2 | 841 6.2 2.4 1.3
Î20"0O" ad. 4 =] Eu] i = 73 j
| 9 d | Minim. | 147 | 7.5 5.1 1.9 id |

Vorkommen und Lebensweise.— Sehr hăufig, besonders in den
Auwâldern der Donau und den Kopfweidenbestănden. Seine An-
- kunft fâllt in die letzten Tagen des Monats Mărz und die esten
des April. Der Herbstzug beginnt im August und dauert bis in
den October hinein.

1895 Erstes Exemplar — Letztes Exemplar 4./X.
1897» 2 25.[I. » » d4/E
1898 - > 23. -: -» : 29. IN.
1899 » > 19 ia » E) isa
1900» - ETA ÎTA meat 5 salică
1901» L-A ANRE 2 7.[X.
1902 » . 23. JE 10.]X:
1903» » 20.[lll. » 2 18.]X.
1904 » » 25.]Il. » 5 30./IN.
1905 » - TEN 4 » 3.JX.
1906 » » DIM » —

1907. » n 27. [ll » » 12./X.
14908» » 1 90.» , 15.]X.

1909 » » 29. II. » » | 20 RI

958 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Fortpflanzungsgeschăit. — Sehr hiufiger Brutvogel, besonders
in den ausgebreiteten Weidenwiăldern an der Donau. Der Garten-
rotschwanz macht zwei Bruten und zwar die erste Anfang Mai,
die zweite Mitte Juni. Die Eierzahl schwankt zwischen vier bis
sieben Eiern; einmal acht Eier gefunden. Sieben Eier sind bei der
ersten Brut das normale. Das friheste komplette Gelege fand ich
am 3. Mai 1900, das spăteste frische Gelege zu fiinf Eiern am
21 Juni 1898. Das Nest steht immerin Baumlochern; die in-
nere Auskleidung ist sehr weich aus Tierhaaren, Federn, Moos
etc. zusammen gesetzt.

Hundert gemessene Eier ergaben im Durchschnitt : 15.5X<13.5;
Maximum : 21<44: Minimum: 17><12.9.

Nahrung. — Diese besteht aus kleinen Insekten, welche sowohl
im Sitzen, als im Fluge gefangen werden. Im Herbst verschmâăhen
sie auch Beerenkost nicht.

RUTICILLA PHOENICURA MESOLEUCA HEMPR. & EHRB.

Sylvia mesoleuca, Hempr. & Ehrb., Symb. Phys. fol. ec (1832).

Sylvia phoenicura (nec Linne) Menctr., Cat. Hais. Cauc. p. 35.
(1532).

Ruticilla Bonapartii, Mull., Beitz. Oran, Ale. pl. XIV. (1353).

Ruticilla mesoleuca, (Hempr. & Ehrb.) Cab. Journ. f. Orn. II.
p. 446. (1854).

Ruticilla marginella, Bonap., Comt., Hend. XXXVIII. p. 8.
(1854).

Ruticilla pectoralis, Heugl., Journ. f. Orn. XI. p. 165. (1863).

Ruticilla mesomeia, Loche, Expl. Sc. Alger, |. p. 217. (1867).

Kennzeichen des Subspezies. — Im Nestkleid wie im Alters-
kleide ein echter' Gartenrotschwanz, alle Farben lebhafter und
reiner, der Fligel des alten Mâănnchens schwărzlich, mit weissem
Spiegel auf den Aussenfahnen der Schwungfedern II. Ordnung
und ebensolchen Aussensăumen an den Schwungfedern I. Or-
dnung. Schnabel in der Regei etwas stărker.

Verbreitung. — Siidseite des Kaukasus, Kleinasien, (Griechen-
land und Atlaslânder), im Winter Afrika. In Europa wurde me-
soleuca bis jetzt in Helgoland durch Gătke, in Ungarn durch
Madarasz nachgewiesen.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 959

Systematisches. — Ich halte mesoleuca nur fir eine &stliche
Subspezies von Phoenicura typica, da sich zum Beispiel in Ru-
mâănien schon Ubergănge von einer zur anderen Form, wenn auch
nur în geringem Masse nachweisen lassen.

Ich besitze aus Rumănien nur ein typisches altes Mânnchen
welches am 18. Juni 1905 aut der Donauinsel Tilchia erlegt
wurde, trotzdem die weissen Federrânder am Fligel schon zum
Teile abgerieben sind, bilden dieselben einen deutlichen weissen
Spiegel.

Die Masse dieses Exemplares sind tolgende: Linge 15.2; Fliigel-
lânge 7.9: Schwanzlănge 6; Fusswurzel 2.1 ; Schnabellânge 1.1“.

RUTICILLA ERYTHROGASTRA GULD.

Kennzeichen der Art.—Altes Mânnchen : Stirne zuerst schwarz,
dann weiss, Scheitel und Hinterhals grau. Riicken und Ober-
schwanzdecken ziegelbraunrot, von derselben Farbe Kehle und
Brust, im Ton etwas lichter. Augengegend, Ohren und die Hals-
seiten schwarz. Bauch und Unterschwanzdecken schmutzigweiss,
Mantel weiss, ebenso die Fliigeldeckfedern I. Ordnung, aber mit
schwarzen Spitzen. Schwanz bis auf die beiden braunen Mittel-
federn ziegelrot.

Verbreitung. —Die Gebirge des Kaukasus von Turkestan, Hy-
malaya bis nach Nord- China.

Comte A. Alleon schreibt iiber diese Art wie folgt: „Im spăten
Friihjahr zieht diese Art zahlreich bei Kiustendze (Constanţa) vor-
bei ; sie sucht die Obst- und Weingărten auf, aber sie hălt sich
bloss einige Tage aufc.

Ich habe diese Art bis jetzt nicht erhalten.

RUTICILLA TITIS (SCOP.).

Motacilla phoenicura B titys, Linne, Syst. Nat. I. p. 335. (1766).
Sylvia titys, Scop. Ann. I. p. 157. (1769).

ps sia el Sat, Nat Ip. o87-_9es.
Motacilla gibraltariensis,

Motacilla erythacus, TE)

Saxicola tithys, Koch, Syst. baier. Zool. I. p. 186. (1816).

960 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Ruticilla atra,

Ruticilla titys,

Ruticilla atrota,

Ruticilla gibraltariensis,

Sylvia tites B campylonix, Hempr. & Ehrb. Symb. Phys. fol.
dd. (1833).

Phoenicura tithys, Goult, B. Eur. II. pl. 96. (1837).

Lusciola tithys, Keys. & Bl. Wirb. Eur. p. LIX. 191. (1840).

Ruticilla titis, Rupp. Syst. Ubers. p. 57. (1845).

Ruticilla Cairii, Gerbe, Dict. Univ. d'Hist. Nat. XI. p.259. (13438).

Erithacus tithys,

Erithacus Cairri,

Ruticilla montana, Brehm, Naumania, V. p. 281. (1355).

Kennzeichan der Art. — Schwanz gelblich rostrot, mit zwei
dunkelhraunen Mittelfedern ; die dunkelbraunen Fliigelfedern mit
aschgrauen oder weisslichen Săumen. Der Aussensaum der vier-
ten Schwinge ist bogig verengt.

Altes Mânnchen. — Kehle und Brust schwarz.

Altes Weibchen und junger Vogel. — Schmutzigaschgrau, an
der Brust etwas lichter.

Verbreitung. — Mittel-Europa und den westlichen Teil der
mediterranen Subregion.

Volksnamen. — Coadă roșie de munte, Codroș, Codoroș, Oiţă,
Nucşoară, Pieptănaș.

Systematisches. — Von dieser Art besitze ich nur siebzehn
Exemplare aus dem Lande und zwar acht alte Mânnchen, finfalte
Weibchen und vier junge Vogel; alle diese Stiicke sind typisch,
so dass mir nichts'zu bemerken iibrig bleibt, da ich glaube dass FR.
cairei bereits von anderen Autoren genugend aulgeklărt ist.

Masse gebe ich von zehn Exemplaren :

|
| Brehm, Isis, 1528. p. 1280.
)

| Degi Orn. Eur. 1. p. 504, 507 (1349).

] | | |

13) 2 ad. ) | Minim. A5A4 | 3.1 |

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 961

Vorkommen und Lebensweise.— Das Hausrotschwănzchen be-
wohnt die steinigen und felsigen Gegenden der Karpathen und
steigt bis zu den obersten Grenzen der Tannenregion. In den
Zugzeiten, besonders im Herbst, bemerkt man sie auch in der
Ebene. Seine Ankunft fâllt in die zweite Hălfte Mărz, sein Abzug
in den October.

Fortpflanzungsgeschăit. — Hăutiger Brutvogel der Karpathen.
Das Nest findet man sowoh!l auf Gebăuden der im Gebirge ver-
streut liegenden Gehâfte, als auch in Felsenlochern. In der zwei-
ten Hălfte April ist das, aus finf bis sechs Eiern besteheade Ge-
lege vollzăhlig. Friihester Datum eines frischen Geleges zu fiinf
Eiern ist der 9. April 1903.

Nahrung. — Ausser Inselten, welche ihre Hauptnahrung aus-
macht, fand ich im Herbst auch oft Holunderbeeren.

ERITHACUS.

CUVIER, LEC.AN. COMP. TAB.IIL. (4801).
TYPUS: ERITHACUS RUBECULA LINNE.

Charaktere. — Der Sehnabel ist grasmickenartig, die Nasen-
locher mit einer Hornhaut (operculum) bedeckt, an derem unte-
ren Teile sich die Nasenoftnung befindet; der, gegen die Stirn
liegende Teil der Hornhaut ist mit Federn bedeckt; die Mund-
winkelborsten mittelmiissig entwickelt. Die Flugel eher lurz und
etwas abgerundet; die erste Schwinge reicht bis zur Mitte der
zweiten, welche nur um Weniges linger ist als die sekundăren
Sehwinzen. Das Kleid des Minnchens und Weibchens gleich.

Sie erbauen ihre Nester aus durren Blittern und Moos auf dem
Boden. Das Aussere des Nestes ist ziemlich gross und massig, die
Mulde mit Haaren ausgelegt. Die Anzahl der Bier betrăgt finf
bis neun, sie haben eine weisse, mehr oder weniger rot angeflo-
gene und gesprenkelte Grundfarbe.

Sie bewohnen die palăarktische Region. Es sind vier Arten,
deren eine in Rumânien vorkommt.

ERITHACUS RUBECULA LINNE.

Motacilla rubecula, Linne, Syst. Nat. 1. p. 337. (1766).
Sylvia rubecula Linnc, Scop., Ann. Î. p. 156. (1769).

962 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Curruca rubecola, Leach, Syst. Cat. Mamm. etc. Br. Mur. p.
25. (1816).

Ficedula rubecula,

Dandalus rubecula,

Dandalus pinetorum,

Dandalus foliorum, | Brehm, Isis, 1828. p. 1280.

Dandalus septentrionalis, ]

Rubecula pinetorum, 3 au e TA AR Ni lee

Rubecula foliorum, ea» AB: Origen Pe 06) ratia

Rubecula septentrionalis,) (4834),

Erythacus rubecula, Swains, Faun., Bor-Am. p. 488. (1831).

Rubecula familiaris, Blyth, Field Natur., |. p. 424. (1833).

Rhondella rubecula, Rennie, White's Selborne, p. 437. (1833).

Lusciola rubecula, Key & Blas., Wirb. Eur. p. LVIIIL. 194.
(1840).

Rubecula rubecula, Bonap., Consp. Gen. Av. IL. p. 295. (1850).

Luscinia rubecula, Sundes., Sv. Fogl. p. 56. (1856).

Erithacus rubecula, Newt. ed Jarr., Br. B. |. p. 305. (1872).

Kennzeichen der Art. — Schwanz und Fliigel von aussen oli-
venbrâun ; die letzte Reihe Fligeldeckfedern mit rostgelben Spi-
tzenfleckehen.

Alter Vogel. — Stirn, Wangen, Kehle und Gurgel gelbrot mit
asehblauer Einfassung.

Junger Vogel. — Kehle schmutzig gelblich mit unregelmăssi-
gen, schwâărzlichen Wellen : Oberleib auf olivenbraunem Grunde,
weisslichgelb getiipfelt und schwărzlich gewâlkt.

Verbreitung. — Europa, iiber den Winter in der mediterranen
Sub-Region.

Volksnamen. — Macaleandru.

Systematisches. — Mein Material welches ich bearbeite besteht
aus einundvierzig Exemplaren, von welchen fiinfzehn sichere,
hiesige Brutvâgel, der Rest Vogel sind, die in den Zugzeiten, oder
im Winter erlegt wurden.

Unsere Brutvâgel sind auf der Kehle und Brust vielleicht nur
einen Ton intensiver als die Mitteleuropaer welche mir zum Ver-
gleiche vorliegen, sonst aber vollkommen gleich gefărbt.

Einige meiner alten Mănnchen zeichnen sich aber durch aus-

| Boie, Isis, 1828. p. 553.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE d63

serordentliche Intensităt der roten Partien aus und zeigen auch
srâssere Masse, was besonders an der Schnabellănge zum Aus-
druck kommt. |. P. Prazăk trennt eine Karpathenform Eri-
thacus rubecula maior ab; zu dieser wiirden meine Vâge]
also gehâren. Ich kann mir aber bis heute iiber diese Form noch
kein richtiges Urteil bilden und fiihre selbe vorlăufig nicht ge-
trennt auf.

led, € E si ae 8 | satin | |

g Maxim. 14.5 | 73) 7) 2.5 1.4
20 6 ad. || Minim. | 138 | 6.8 | 638 ea) alai
|| Maxim.| 142 | 7.4 74 Ge ale)
aa anl iai || 435 | 67 6 DD pa | |

|
Vorkommen und Lebensweise.— (iehort zu den hăufigen Vogeln
des Landes. besonders in den beiden Zugzeiten, im Mărz und
October im vanzen Lande zahlreich zu treften. În warmen Wintern
bleiben viele bei uns, aber selbst bei grosster Kălte verlassen uns
nicht alle. Im Gebirge steigen şie bis in die Tannenregion hinauf.
Fortpflanzungsgeschăft. — Hiufiger Brutvogel der Karpathen,
welcher der Ebene vollstândig als solcher fehlt. Das Rotkehlchen
macht zwei Bruten. die eine Anfang April, die zweite Antang
Juni. Das Gelege besteht bei der ersten aus fiunf bis sieben, bei
“der zweiten Prut nur aus drei bis vier Eiern.
Vierundzwanziu gemessene Bier ergeben im Durcehschnitt :
19.3><14.5; Maximum : 20.315 ; Minimum : 185>=13.8”:
Nahrung.— Diese besteht je noch Jahreszeit, in Insekten, Regen-
wiirmern, kleinen Schnecken, Peeren und kleinen Sămereien.

TURDUS.
LINNE, SYST. NAT. 1. P, 294. (4766).
TYPUS: 'TURDUS VISCIVORUS, LINNE.

In diese Gattung gehâren die Drosseln, d. i. diejenigen, deren
Mânnchen und Weibchen ein gleiches Kleid tragen, wăhrend ihre
Kehle aber stets raehr oder weniger gestreift ist. Diese Vogel stehen
in sehr naher Verwandtschaft mit den Merula-Arten.

964 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Charaktere.—Die Lânge des Schnabels entspricht ungefâhr der-
jenigen des Schădels, mit mehr oder weniger cekriimmtem Buge.
Die Mundwinkelborsten mittelmăssig entwickelt. Die Tarsen so-
wohl an der vorderen, als auch an den hinteren Hălfte glatt,
bloss an der Fusswurzel befinden sich zwei bis drei Schildehen.
Die erste Schwinge sehr kurz, weit kiirzer als die Deckfedern der
Schwingen I. Ordnung. Der Schwanz gerade abgeschnitten.

Es sind alle sehr zusammenhaltende, gesellschaftliche Văgel.
besonders zur Zugzeit im Frihjahr und im Herbst, aber auch
ausserdem : so z. B. nistet die Wacholderdrossel in den Birken-
wâldern der skandinavischen Halbinsel und Nord-Russlands în
grossen Kolonien. In einer solchen Kolonie befinden sich hăufig:
Hunderte von Nestern. Das Nest der Drosseln ist iibrigens ein
sehr solider Ban xelcher die Form eines Napfes hat, aus Astchen,
Grăsern und Moos angefertigt und innen meist mit Lehm aus-
gefiittert ist. Das Nest wird gewâhnlich in Gestrăucher zuweilen
aber auch auf Băumen oder aut dem Boden angelegt. Die Anzahl
der braun- und schwarzgesprenkelten Eier von lebhaft grăulich-
blauer Grundfarbe, schwankt zwischen vier und sechs. Ihre
Nahrung besteht im Sommer aus Insekten und Wiirmern. im
Herbst und Winter aus Obst und Beeren.

Ihre Verbreitung erstreckt sich auf alle fiint Weltteile. Die An-
zahl der bekannten Arten betrăgt siebzig und davon entfallen aut
die ganze palăarktische Region bloss fiinf nistende Arten. In Ru-
mănien kommen im (anzen vier Arten vor, deren zwei briten,
zwei aber nur als lurehziigler oder Wintergăste bekannt sind.

TURDUS ILIACUS, LINNE.

Turdus iliacus, Linne, Syst. Nat. I. p. 292. (1766).
Turdus mauvis, Mull., Syst. Nat. Supp. p. 141. (1776).
Turdus illas, Pall., Zoogr. Rosso. As, I. p. 456. (1811).
Sylvia iliaca, Savi, Orn. Tosc. I. p. 215. (1827).
Turdus betularum,

“ Turdus vienetorum,
Turdus pinetorum,
Turdus gracilis,

| Brehm, Vog. Dentsehl. p. 386. (1831).

| Brehm, Vogelfang, p. 160. (1855).

DULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘŞTUNŢE 965

Iliacus illas,

Iliacus minor,

Hylocichla iliaca. (Linne) Ridgw. Proc. U. St. N. Mus. IV. p.
322. (1882).

Kennzeichen der Art.— UOberleib olivenbraun ; Unterleib weiss
mit olivenbraunen Lângsflecken ; iiber dem Auge ein hellgelber
Streif, an den Seiten des Halses ein tunkelgelber Fleck ; Unter-
flugel rostroi.

Verbreitung.—bBewohnt «den nârdlichen Teil der palăarktischen
Region bis zum 71 n. Br. Zieht uber den Winter nach ent-
sprechen len siidlichen Gegenden.

Volksnamen. — Sturz roșu.

Systematisches.— Von dieser Art liegen mir nur finfzehu Vogel
aus dem Lande vor, welehe im Gefieder vollkommen jenen zum
Vergleiche aus Deutschland bezogenen gleichen.

Des Murs, Traite d'Orn. 1. p. 165. (1860).

Geschlecht | Grâssen-

| Flagel- | Sehwanz- Sehnabel-
und ji Lănge | Tarsus

| Alter [E | lănge lânge | linge

here 3 l i: să

rp | | | | | |

i ad. Maxim. | 24.8 | 12.4 8.5, | 84 24 |

RE Oac Ppmnita. [1190.91] 113 | og 2

| | zi] | | |

Pia Oi || Maxim.| 216 | 192 | 8.3 | 2.9 2.9
accesată | eosat | aaa [îs 2.7 2

Vorkommen und Lebhensweise. — liese Drossel berihrt Ru-

mânien nur am Durchzuge, im Mârz—April und October—No-
vember und zwar regelmăssig jedes Jahr, wenn auch nie in gros-
ser Menge.

TURDUS MUSICUS LINNE.

Turdus musicus, Linne, Syst. Nat. 1. p. 292. (1766).
Sylvia musica. Savi, Orn. Tosc. |. p. 211. (1827).
Turdus minor,
Turdus philormelos,
Merula musica, Selby, Brit. Orn. |. p. 162. (1833).
Jliacus musicus, Des. Murs. Traite d'Orn. p. 292. (1860).

Prehm. Vâg. Deutsch. p. 382. (1831).
| p

966 RULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Hylocichla musicus, Ridgw., Proc. U. St. N. Mus. III. p. 224.
(1881).

Kennzeichen der Art. — Oben olivengrau, unten gelblichweiss
mit dreieckigen und ovalen braunschwarzen Flecken ; die unteren
Fligeldecktedern blass rostgelb, die oberen mit schmutzig rost-
gelben Spitzenfleckehen ; Schwanz einfărbig.

Verbreitung. — Bewohnt die palăarktische Region und besucht
im Winter auch Nord- Afrika und Siid- Persien.

Volksnamen. — Sturz, Sturzișor, Brebeneac.

Systematisches. — Meine, aus einundsiebzig rumânischen Sing-
drosseln bestehende Suite gibt mir zu keinerlei Bemerkungen
Anlass.

=
Es Mag | Grâssen- Flăgel- | Schwanz- | Sehnabel-

und Ş Lânge _ £ Varsus i,
Na diferenzen | lânge lănge | lânge
Maxim. | 92.5 19.3 3.8 3.4 2.9
20 6 ad. | Minim. | 22 de) SO a 1.7
Maxim. | 99.9 1129 3.3 3.1 9
C | | 5 7
| 20 9 ad. Minim. | 94.5 11.3 | 84 3 4.7

Vorkommen und Lebensweise. Hiufiger Sommervogel des Lan-
des, welcher in allen grosseren Wăldern vorkommt, ob diese nun
Berge bedecken oder in der Ebene liegen. Sie ist bei uns Zugvo-
gel, erscheint im Măr und zieht im November wieder ab.

1896 Erstes Exemplar 5./Ill. Letztes Exemplar —

1897» zi a a ITI e N ia
1899» pa su RAIO MUIE Ale, 1 Mt ue) DCI
1900 » >» 20.]l. » » 5./XI.
1901 » » 13.JI. » » 20./X1.
1902 , 3 89 IUL. As ST ic.
1903.» N OTIL: At > 0 08. XI
1904» » 1330. » 5.]XI.
1905 » 4 ILIE : i

1906» » 42. JI. » » 20./XI1.
1 907 » » 7. JI. » » 4 -JXI.
1903.» 200 ID./II si 240lai480u/e
1909» AA. n Ip.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 967

Fortpflanzungsgeschăit. Sehr hăufiger Brutvogel, besonders aut
den grâsseren Donauinseln briiten sehr viele, aber auch in den
Karpathen. Das aus finf bis sechs Eiern bestehende Gelege findet
man Anfang April. Ein sehr interessantes Gelege zu funt Eiern
fand ieh am 20. April 1904 aut der Iusel Fermecata mit vollkom-
men einfărbigen Eiern.

Hundert Eier ergaben im Durchschnitt: 26,7>19.8; Maxi-
mum : 29.4>20.5 und 26.5Xxx21.9; Minimum 24.119".

Nahrung. — iese besteht vorzugsweise aus Insekten und klei-
nen Sehnecken, im Herbst auch aus Beeren.

TURDUS VISCIVORUS LINNE.

Turdus viscivorus, Linn€, Syst. Nat. I. p. 291. (1766).

Sylvia viscivora, Savi, Orn. Fosc. L. p. 208. (1827).

Ixocossyphus viscivorus, Kaup, Natărl. Syst. p. 145. (1829).

Turdus major, Brehm, Vâg. Deuteschl. p. 379—380.

Turdus arboreus, Dai

Merula viscivora, Selby, Brit. Orn. [. p. 158. (1833).

Turdus hodgsoni (nec Homeyer) Bonap., Consp. Av. I. p. 269.
(1850).

Turdus meridionalis, Brehm, Vogeitang, p. 159. (1855).

Turdus Bonapartii, Cab., Journ. f. Ornith. VIII, p. 183. (1860).

Turdus viscivorus, var. hodgsoni, Pleske, Witsenschaftl. Res.
Reise, Prsewaldski ect. H. Lif. |. p. 3. (1889).

Turdus viscivorus hodgsoni, Pleske, Mel. Biol. XIII. p. 292.
(1892).

Kennzeichen der Art. — Oben hell olivengrau ; die drei ăusse-
ren Schwanzfedern an der Spitze weiss; Unterseite weiss, an der
Gurgel mit dreieckigen, an der Brust mit ovalen oder nierentor-
migen, braunschwarzen Flecken; die unteren Fliigeldeckfedern
weiss, die oberen mit weissen Spitzen.

Verbreitung. — Bewohnt die paliarktische Region.

Volksnamen. — Sturz, St. mare, Brebeneac mare.

Systematisches. — Ich kann hier dreiundfiintzig Misteldrosselu
besprechen, welche aber im Grossen Ganzen nur wenig Variatio-
nen im Gefieder aufweisen. Manche meiner Exemplare sind aul

968

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

der Oberseite statt gelbbrăunlichgerau, mehr lichtgraubraun ge-

fârbt.
i) E | Ț ==
| Gesehlechi (rossen- , Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und | Linge | 'Varsus
diferenzen lăuge lăuge lânge
Alter |
fi |
|| Maxim. | 99.1 16 123 | 3.2 | 2.5
20 6 ad. 7 | Minim. | 98.4 15.6 | 12 34 | ud
20 9 | Maxina. 28.7 15.8 19.9 3.9, | 059
2 ac. 3 | Minim. | 27 154 | 447| 34 | 24

Vorkommen und Lebensweise. — Hiufiger Stand- und Strich-
vogel des Landes. In der Ebene erscheint die Misteldrossel aber
erst im October und kehrt im Mirz wieder in's Gebirge zurichk.

Fortpflanzungsgeschăft. — Briitet hăufige in den Vorbergen der
Karpathen, geht aber auch bis in die Buchenwilder und sogar in
der Tannenregion findet man noch Brutpaare vor. Das Nest wird
in der Hegel auf einem kleinen Baum angelegt und unter 2" habe
ich keines gesehen, olt steht es aber auch viel hâher, bis 6—7"
vom Boden entternt. Das Nest sieht einem grossen Amselnest nicht
unăhnlich. Das aus vier bis fiint Eiern bestehende Gelege findet
man im April, triihester Funddatum 5. April 1898.

Die zwei, zu fiint Biern bestehenden Gelege meiner Sammlunyu
haben eine blaugriinlichweisse Grundfarbe, violetteraue Wolken-
flecken und besonders am stumpten Ende rotbraune Oberflecken
und Punkte.

Die Masse der beiden Gelege sind lolgende:

îmi BE 284ă 29.5 30. 09
No. Î. 22 218 948 21,5 248 DUI-
4 30.4 30.3 30.6 30.9 30.4
No. 2 - = Mm.
“018 218 21.9 219 2135

Nahrung. — Diese besteht in der Zeit wo es Insekten und
Sehneken gibt, ausschliesslich aus dicsen, im W inter aus versehie-
denen Beeren,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 969

TURDUS PILARIS. LINNE.

Turdus pilaris, Linne, Syst. Nat. |. p. 291. (1766).

Alauda calandrotta, P. L. S. Mull. Syst. Nat. Sunp. p. 137.
(1776).

Sylvia pilaris, Savi, Orn. Tosc. I. p. 209. (1827).

Acrenthornis pilaris, Kaup, Natirl. Syst. p. 93. (1829).

Turdus subpilaris, | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 384—385.

Turdus juniperorum, | (4831).

Merula pilaris, Selby, Brit. Orn. L. p. 161. (1333).

Turdus fuscilateralis, Brehm, Vogelfang, p. 159. (1355).

Planesticus pilaris, Jerd. B. Ind. 1. p. 539. (1862).

Kennzeichen der Art.—Kopf und Biirzel asehgrau ; Oberriicken
schmutzig kastanienbraun; Schwanz schwarz, die ăusserste
Feder mit weisslichem Ende; Unterseite mit lănglichen und drei-
eckig spitzen Flecken ; untere Fligeldeckfedern weiss.

Verbreitung. — Bewohnt den nărdlichen. Teil der palăarkti-
schen Region und zieht im Winter nach den entsprechenden siid-
lichen Gegenden.

Volksnamen. — Cocoșar, Gogoșar, Sturz E iarnă.

Systematisches. — Aus siebenundsiebzig Exemplaren set/t
sich die Reihe meiner rumânischen Wacholderdrosseln zu-
sammen.

Der grâsste Teil meiner Vâgel besitzt den Vorderhals und die
Oberbrust schon râtlich ockergelb gefirbt und mehr als die
Hălfte haben eine deutlich gefleckte Kehle, welche in der Regel
von licht lehmgelber, bei manchen aber von rotlichockergelber
Grundfarbe ist.

Sehr merkwiirdig ist ein, am 2. Mărz 1904, bei Sintesci, Jud.
Ilfov, erlegtes altes Mânnchen, welches auch nicht die Spur von
ockergelb auf dem Vorderhals und der Oberbrust besitzt, sondern
eine licht lehmgelbe Grundfarbe hat; das Braun am hiicken ist
sehr fahlbraun.

Bei sehr alten Minnchen ist der Sehnabel vollstândig gelb ge-
firbt, solche findet man aber nur sehr selten.

Vorkommen und Lebensweise. — Im November erscheint die
Wacholderdrossel zuerst in kleinen Flugen, bald aber în Sehwăr-

970 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

men bis zu 50-—100 und mehr Stiicken und diese streichen nun
den ganzen Winter im Gebiete herum. Gegen das Frihjahr halten
sie sich bosonders gerne auf nassen Wiesen auf. Im Mărz ziehen sie
ab und selten bemerkt man noch im April einzelne kleine Flhige.

MERULA.

LEACH, SYST. CAT. MAMM. & B. BR. MUS P. 20 (1846).
'PYPUS: MERULA MERULA (LINNE).

In diese Gattung gehoren im Gegensatze zu den Drosseln (Lur-
dus), alle jene Arten, deren Mânnchen und Weibehen ein, von
einander abweichendes Kleid tragen; im Librigen stehen sie ein-
ander sowohl in morphologischer als auch biologischer Hinsicht
sehr nahe.

Das Nest, welches sie in Gestrăuchen, auf dem Boden oder in
Felsenritzen anzulegen pflegen, ist ein sehr kompakter Bau, wel-
cher. aus Wurzeln, diinnen Âsten und aus Gras, vermengt mit
Lehm angefertigt und mit den feinsten Grashalmen ausgetiăttert
wird. Die licht griinlichblauen Eier sind mit rotlichen und grau-
braunen feinen Flecken dicht gesprenkelt. Die Anzahl der Eier
betrăgt vier bis finf, ausnahmsweise auch sieben.

Ihre Nahrung besteht aus Insekten, Wirmern, Schnecken,
Obst und Beeren.

Ihre Verbreitung erstreckt sich auf den grâssten Teil der Erde,
mit Ausnahme von Nord-Amerika, der ăthiopischen Region und
Neu-Seeland. Die Anzahl der bisher beschriebenen Arten betrăgt
tintzig. In Rumânien kommen zwei Arten vor.

MERULA VULGARIS BECHST.

Turdus merula, Linne, Syst. Nat. I. p. 295. (1766).

Merula nigra, Leach, Syst. Cat. Mamm. & B. Brit. Mus. p. 20.
(1816).

Merula merula, Boie, Isis, 1822, p. 552.

Sylvia merula, Savi, Orn. Tosc. |. p. 205. (1831).

Merula pinetorum,

Merula truncorum, Brehm, Vâgel Deutschl. p. 372—374.

Merula alticeps, (1831).

Merula carniolica, |

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 971

Turdus merula, var. syriacus, Hempr. & Ehrenb., Symb. Phys.
fol. bb. (1833).

Merula vulgaris, Selby, Brit. Orn. |. p. 167. (1833).

Merula major, Brehm, Vogelfang, p. 158. (1855).

Turdus menegazzianus, Perini, Ucc. Veron. p. 36. (1858).

Turdus dactylopterus, Bonap., Gray, Handl. B. I.p.255. (1869).

Turdus merula, var. montana, Savi, Salvad, in Dresser's B. E.
II. p. 99. (1872).

Kennzeichen der Art. — Altes Mănnchen: Ganz schwarz mit
gelbem Schnabel und Augenlidrăndchen.

Altes Weibchen und junger Vogel: Schwarzbraun mit weiss-
grauer hehle und undeutlichen dunklen Fleclen am Vorderhalse.

Verbreitung. — Bewohnt ganz Europa, die mediterrane Sub-
region. den westlichen Teil von Central-Asien mit einbezriften.

Volksnamen. — Mierlă, Mierlă neagră. Mierloiu, Nierlă, Vă-
duvă loatră, Agnirbă, Guirlă.

Systematisches. — Vor mir liegt eine Suite von hundertacht
rumânischen Arnseln. - Besonders sammelte ich alte Weibehen
und Jugendkleider ; die varieren ganz bedeutend und individuel ;
das einzige was zu vermerken wăre ist das, dass die jungen
Mânnchen. namentlich in ersten Jahre mehr licht blaugrau-
sehwarz sind, wogegen die deutschen Vogel braunschwarz er-
scheinen, auch die Weibchen sind mehr grau. Auf diese Unter-
schiede maclhte bereits auch C. Hilgert und O. Kleinschmidt aut-
merksam.

Die Rostfarbe auf der Unterseite ist bei vielen mittelalten
Fxemplaren vorhanden und erreicht bei einigen sehr bedeutende
Ausdehnung; bei einem etwa 2 jihrigen Mânnchen sind auch
die Stirne und die Ohren rostrot angeflogen.

W ahrscheinlich gehoren hierher die Amseln, von welchen C. L.
Brehm in einem Brief an Olpbe-Gaillard (Orn. Jahrb. 1892,
p. 150) bemerkt: »die Merulae nigrae mit Hostfarbe scheinen mir
cine Art von Ausartung zu sein, welche merkwirdig genug ist:

No. 7. Altes Weibchen, erlegt am 17. April 1904 bei Oltina;

Jud. Constanţa, zeichnet sich durch ausgebreitete, matte
Rostfarbe auf der Unterseite aus, welche beim Kinn be-
ginnt und sich bis gegen den Bauch hin erstreckt, an

: BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

der Kehle und Oberbrust ganz mattbraune Querflecken
zeigend.

„2%. Altes Mănnchen, erlegt am 10. October 1901 bei Co-

mana, Jud. Vlașca. Sehnabel hochgelb, Gesammtfărbung
dunkelschwarzbraun, auf der Unterseite haben alle Federn
deutliche grauweisse Spitzen, so dass dieses Stick fast an
eine Ringamsel erinnert.

„51. Altes Mânnchen, erlegt am 7. Februar 1900 bei Jassy,

reinweiss, mit gelbichweissem Schnabel und Fiissen. Iris
graugelb.

„57. Ates Mănnchen, mit teilweise weissem Kopf, im Na-

turhistorischen Museum in Bucarest.

„58. Altes Mânnchen, reinweiss, ebenfalls da.
„61. Altes Mânnchen, erlegt October 1906 bei Bechet, Jud.

Doljiu, fast reinweiss, nur einige schwarze Federn stehen
verstreut iiber den ganzen Kârper. Iris gelbbraun, Fiâsse
und Sehnabel gelbraun, Letzterer an der Spitze etwas
dunkler werdend.

Geschlecht

= -
|

Flăgel- | Schwanz-

Sehnabel-

Grâssen- )

O 24-91 Minim. | 94 | 19 AM 2.9 2
ai |Maxim. | 25.3 | 19.7 11.3 34 2.9
5 Es adi Manila! | 93:84 44477] 40.2 2:91 |. 71449

Vorkommen und Lebensweise. — Sehr hăuiiger Standvogel im
ganzen Lande und man findet sie den Gebirgswâăldern fast ebenso
hăufig, als wie in jenen der Ebene.

Fortpflanzungsyeschăit. — Sie briitet sehr zahlreieh im Lande,
besonders in den Donauauen. Das aus fiinf bis sechs. Eiern beste-
hende Gelege findet man je nach der Witterung in der zweiten
Hălfte Mărz oder auch erst im April. Die friihesten Funddaten
voller Gelege sind der 14. Mărz 1899; 19. Mărz 1900; 12. Mărz

1902

und 15. Mărz 1904. Hundert gemessene Eier ergaben

einen Durehschnitt 28.521; Maximum 31.4Xx22.3; Minimum

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 973

24.3X<17.7**. Im Mai findet man das, aus vier bis fiint Kiern
bestehende zweite Gelege.

Nahrung. — Diese besteht aus Insekten, kleinen Schnecken,
Fruchten, Beeren und in Not auch aus verschiedenen Si mereien

MERULA TOROUATA ALPESTRIS BREHM.

Merula alpestris, Brehm, Isis, 1828, p. 1281. (nom und).

Turdus torquatus (nec Linn6), Naum. Naturg. Vâg. Deutsch.
VI. p. 5. (1833). XIII. p. 363, Taf. 361. fig. 3. (1847—149).

Merula vociferans, | Brehm, Naumannia, V. p. 281. (1855).

Merula maculata, | nom und.

Merula insignis, Brehm, Journ. f. Orn. IV. p. 446. (1856).
nom und.

Turdus alpestris, Stejneg, Proc. U. St. Nat. Mus. IN. p. 369.
(1886).

Merula torquata, var. alpestris, Tschusi, N. Orn. Ver. Wien,
XII. p. 70. (1888).

Merula torquata alpestris, Seebohm, Ibis, 1888, p. 311.

Turdus torquatus (alpestris), Frivaldszky, Aves, Hung. p. 51.
(1891).

Turdus torquatus alpestris, Madarăsz, Erlăut. p. 74. (1891). part.

Kennzeichen der Subspezies. — Fiisse brăunlich. Unterseite
sehwarz, weisse deutiche Halsbinde oberhalb der Brust, jede ein-
zelne Feder der Bauches in der Mitte weiss gefleckt, Unterschwanz-
deckfedern deutlich in der Mitte weiss gefleckt. Schnabel gelb.

Verbreitung. — Kommt als Brutvogel in den Gebirgen Mittul-
und Sid-Europas vor und zieht im Winter in entsprechend siid-
liche Lânder.

Volksnamen. -— Mierlă gulerată, Mierlă sură.

Systematisches. — Alle meine siebenundvierzig Ringamseln
gehâren zu dieser Form und konnte ich, trotzdem ich mein Haupt-
augenmerk auf das Vorkommen der Form »orientalis« lenkte,
dieselbe fir Rumânien nicht nachweisen, was ich bestirnt vor-
aussetzte.

94 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

] Ş TE

CGeschlecht

= ==

Maxim. | 99.2 445499 | 34 "o

20 6 ad. Minim. | 97.9 | 437 | 14.3 | 32 | 2

i “ Maxim. | 29 N zile tes e oa

5 9 ad. Minim. | 27.5 | 135 | 10 | 3.9 | 2
|

Vorkommen und Lebensweise. — Ihre Ankunft fâllt in die
„weite Hălfte des Mărz, sie halten sich aber nur kurze Zeit in der
Ebene auf und ziehen sobald wie mâglich den Karpathen, ihrer
eigentlichen Heimat zu. Grosse Schwârme, wie von anderen
Gattungsverwandten sieht man selten, sondern meistens ziehen
sie einzeln oder în kleinen Gesellschaften, mitunter schliessen sie
sich den Wachholderdrosseln an. Der Wiederzug făllt in den Oc-
tober und dehnt sich iiber mehrere Wochen aus.

1896 Erstes Exemplar — Letztes kxemplar 4. XI.
1897 » » 18.1. » » ja to
1398 » » == » > —-
1839955 5% - 24. ȚIN. » » 13.]X1
1900» » 14. JI. - » -—
19014 » » 20. Il. E) > 19./XI.
1902» » — » » 1.]XI.
1903 » » 10. JI. » » 30./X.
1904 » » 44. JI. » » ==
1905 » » 21. JI. » » 1.]XI.
1906 » » 20./Ill. » » 29235
19072 » 24. JI. » » 28./X.
19083 » » 4 3.| III. » » 2. [XI
1909 » » 29.JIl. » La

Fortpflanzungsgeschăit. — Die Brutplătze der Ringamsel liegen
alle in den Karpathen und zwar in der Krummbholzregion. Das
Nest wird hier auf niedrige Krummholzbăume gebaut în der Re-
gel sehr niedrig, nur 0.35—1.40” iiber dem Boden. Ich erhielt
nur ein Gelege zu fiinf Eiern aus dem Mai 1900 von Busec, Jud.
Prahova. Grundfarbe lichtes blaugrin mit spărlichen, violett-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 975

grauen Wolkenflecken und rotbraunen Oberflecken, welche sich
am stunpfen Ende etwas hăufen. Die Massen dieser Fier sind:

29.5 30 29.6 29.5 29.8
21.6 24.7 21.6 21.6 21.7

MONTICOLA:

BOIE, ISIS, 1822. P. 552.

TYPUS: MONTICOLA SAXATILIS LINNE.

Dieses Genus umfasst jene kleine Gruppe von Vâgeln, welche
ein Verbindungsglied zwischen den Drosseln und Steinschmătzern
bilden. Ihr Habitus ist zwar drosselartig, allein die Fiiigel sind
im Verhăltniss lănger, der Schwanz hingegen ist kiurzer. lhre
Lebensweise erinnert ganz an den Steinschmătzer.

Charaktere. — Sehnabel und Tarsen drosselartig. Die Mund-
winkelborsten klein. Die Fligel lang und spitz ; die erste Schwinge
sehr kurz, kiirzer als die Deckfedern der Schwingen 1. Ordnung.
Der Schwanz im Verhăltniss kurz und gerade abgeschnitten.

Diese Vogel bevorzugen felsige Gegenden und nisten in Hâhlen,
Erd- und Felsritzen. Das Nest wird aus Wurzeln, Grisern und
Moos meist lose erbaut und mit feinen Wurzelfasern, Haaren und
Federn ausgelegt. Die Anzahl der Eier betrăgt vier bis fiinf, aus-
nahmsweise sechs. Dieselben sind lichtblau, in seltenen Făllen mit
Rot fein gesprenkelt. Ihre Nahrung besteht aus Insekten, deren
Larven und Wirmern, seltener auch aus Frichten.

Sie sind iiber Europa, Asien und Afrika verbreitet. Es sind
zehn Arten bekannt, wovon auch eine bei uns heimisch ist.

MONTICOLA SAXATILIS LINNE.

Turdus saxatilis, Linne, Syst. Nat. I. p. 294. (1766).

Lanius infaustus, B. minor. Gmel. Syst. Nat. I. p. 310. (1758).
Turdus infaustus, Lath., Ind. Orn. I. p. 335. (1790).

Saxicola montana, Koch, Syst. baier. Zool. |. p. 185. (1816).
Monticola saxatilis, Linne, Boie, Isis 1822. p. 552.

Petrocinela saxatilis, Vig., Zool. Journ. II. p. 396. (1526).
Petrocossyphus saxatilis, Boic, Isis, 1826. p. 972.

976 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Sylvia saxatilis, Savi, Orn. Tosc. L. p. 218. (1827).
Petrocossyphus Gourceyi, | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 370,
Petrocossyphus polyglottus,| (1831).

Saxicola saxatilis, Rupp., Neue Wirb. p. 80. (1835).

Petrocichla saxatilis, Key & Blas, Wirb. Eur. p. L. 175. (1840).

Orocetes saxatilis, Horst. & Moore, Cat. B. Mus. E. J.l.p.
159. (185%).

Petrocinela saxatilis, Heugl., Syst. Ubers. p. 29. (1356).

Petrocinchla saxatilis, Newt. List. B. Eur. Blas. p. 9. (1562).

Kennzeichen der Art. — Der kurze Schwanz hellrostfarben mit
dunkelbraunen Mittelfedern ; die unteren Fliigeldecktedern bleich
rostfarben ; Fligel dunkelbraun mit brăunlichweissen Siumen

Altes Mânnchen. — kKopf, Hals und Kehle aschblau; Unterseite
hellrosttarben.

Altes Weibchen und junger Vogel. — Kehle weisslich; Unter-
leib dunkel rostgrau mit schwârzlichen Wellenlinien.

Verbreitung. — Siid-Europa und Central-Asien.

Volksnamen. — Mierlă de piatră.

Systematisches. — Nur eine Reihe von achtzehn Exemplaren
steht mir von dieser Art zur Verfiigung und zwar zehn alten
Minnchen, sieben alten Weibchen und einem jungen Vogel.

Ein altes Mânnchen von Greci, Jud. Tulcea, hat die Unterseite
auftallend hell rostfarben gefârbt, auch das blaugrau am Kopf ist
vie! lichter als bei meinen anderen Vâgeln.

regelmiissiger Sommervogel iiberall in den Karpathen vor wo sich
Kalkgebirge oder auch nur grossere Kalktelsenpartien finden, so-
wohl în der Eichen- als auch Buchenregion. Einige wenige Paare

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 9

bewohnen die Felsengebirge bei Greci, Jud. Constanţa, was schon
die Gebriider Sintenis erwăhnen. Ihre Ankunft făllt in die erste
Hălfte April, ihr Abzug in den September. Friihestes, beobachtetes
Exemplar am 10. April 1899 bei Greci ; spătester notierter Datum
11. October 1898, Cap, Doloşman, Jud. Tulcea.

Fortpflanzungsgeschăit. —Briitet hăufig an den, beim Aufenthalt
angegebenen Ortlichkeiten in den Karpathen und in etwa fiinf
bis sechs Paaren auf den Felsengebirgen bei Greci.

Nahrung.— Die von mir untersuchten Vâgel hatten ausschliess=
lich Insekten gefressen.

SUBFAM. SAXICOLINAE.

SAXICOLA.

BECHSTEIN, ORNITH. TASCHENBUCH. P. 216. (43802).

TYPUS: SANICOLA OENANTHE LINNE.

Charaktere. — Der Schnabel ist grasmiickenartig, mehr ge-
streckt; die Mundwinkelborsten imnittelmissig entwickelt. Die
Fligel lang und spitz. Das Kleid des Mănnchens und Weibchens
von einander verschieden ; die Sehwanzbasis aber ist bei beiden
(esehlechtern und auch bei den Jungen jederzeit reinweiss.

Diese Vogel leben aut dem Boden oder auf Felsen und erbauen
ein wenig kiinstliches, aber weiches Nest, welches sie zumeist in
Hohlen, Felsritzen oder unter Erdschollen verborgen anlegen.
Ihre Eier, deren Zahl zwischen fiinf und acht schwankt, sind
lichtblau, bei mancher Art mit rot fein gefleckt.

Sie bewohnen die paliarktische Region — Grânland mit einge-
rechnet—einen Teil von Indien und Afrika. Es sind iiber dreissig
Arten bekannt, wovon in Rumânien drei vorkommen.

SAXICOLA OENANTHE LINNE,

Motacilla oenanthe, Linne, Syst. Nat. I. p. 332. (1766).
Sylvia oenanthe, Lath., Gen. Syn. Suppl. I. p. 288. (1787).
Motacilla leucorhoa, Gmel. Syst. Nat. IL. p. 966. (1788).
Sylvia leucorhoa, Lath. Ind. Orn. p. 531. (1790).

Saxicola venanthe, Bechst. Orn. TPaschb. IL. p. 217. (1802).
Motacilla vitiflora, Pall. Zoogr. Rosso. As. IL. p. 472. (1811).

978 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

Vititlora oenanthe. Leach, Syst. Cat. Mamm. ect. Br. Mus. p.
21. (1316).

UDenanthe vitiflora, Forst., Sun. Cat. Brit. B. p. 54. (1317).

Uenanthe cinerea, Vieill., N. Diet. d'Hist. Nat. XNI. p. 415.
(1818).

Vititlora septentrionalis,

Vitiflora grisea,

Vitiflora cinerea,

Saxicola rostrata, | Hemper & Ehrb. Symb. Phys. Aves tul. aa.

Saxicola libanotica, | bb. (1833).

Saxicola oenanthoides, Vig. Zool. Blossom, p. 19. (1839).

Vitiflora major, Brehm, Vogeltang, p. 224. (1855).

Saxicola oenanthe grisea, |

Saxicola oenanthe cinerea,

Saxicola oenanthe septentrionalis, |

Saxicola oenanthe alpestris, |

Saxicola oenanthe melanoptera, |

Saxicola oenanthe maritima, |

Saxicola oenanthe crassirostris, | Brehm, Verz. Samml. C.

Saxicola oenanthe macrorhynchos, | L. Brehm, p. 5. (1860).

Kennzeichen der Art. — Riicken, Nacken und Oberkopf hell-
aschgrau; beim Weibchen rstlichaschgrau im Herbst und bei
den Jungen rotlichbraungrau. Die Kehle weisslich ; die (iurgel im
Friihjahr bleich, im Herbst dunkelrătlichrosteelb; die unteren
Fliigeldecktedern schwarz und weiss geschuppt.

Verbreitung. — Bewohnt Europa, Nord-Asien und den ganzen
nordlichen Polarkreis ; iiberwintert in Afrika, Indien und Siid-
Amerika.

Volksnamen. — Petrar, Piţigoice, P.-mare.

Systematisches.— Von diesem hier sehr hiufiven Vogel besitze
ich eine ausgewihlte Suite von einundsiebzig Exemplaren in allen
Kleidern. Was die Verteilung von sehwarz und weiss auf den
Sehwanzfedern der alten Mânnchen anbelangt, so sehen wir dass
sich besonders die Vogel der Dobrogea schon stark zu jenen
aus Klein-Asien hinneigen, welche das schwarze Endband etwas
breiter haben und bei welchen sich das Selrwarz an der Aussen-
fahne der Aussenfedern noch bedeutend hinaufzieht. Wenn dies

| Brehm, Vog. Deutschil. p. 403 —405.
| (Usa).

Brehm, Verz. Samml. C.
L. Brehm, p. 5.(1560).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE Y79

auch bei meinen Dobrogeavogeln noch nicht durehwegs und
so deutlich auftritt, so ist der Unterschied zu deutschen Stiiclen
doch - sehon ein sehr grosser und besitze ich alte Mănnchen bei
welehen das Schwarz auf der Aussenfahne bis 10" hinaufzieht.
Den Kropf und die Oberbrust finde ich bei meinen Exemplaren
ziemlich intensiv rostfarben. lin. jedenfalls sehr altes Mănnchen
ist auf der Oberseite sehr lichterau, an manchen Stellen fast
weisslicherau pefărbt, wăhrend die Fliigel tief schwarz sind.

Von meinen /weiundtiinfzig alten Mănncheu sind nur dreizehn
bei welehen das Schwarz an der Aussenfahne der iussersten
Schwanzfeder nicht nach oben gezogen ist. Ich glaube jedenfalls
dass die Rumânen eine gute Form darstellen, muss mir aber erst
ein grosseres Vergleichsmaterial beschaften um dariiber klar zu
werden. |

(resehlech (irâssen- Flitsel- | Sehwanz- | Sehnabel-

und XI Liinge Ă i | “Darsus 4

Alter difevenzen linge | linge | linge
none Dot ele E dul ee le tei BE be tMi BE fe abluiza i

. | 2) | 7]
salcia d Maxim. 17/29 10 (6) | DI, 1.4
2 el tt d Ia e die 6) fm i pă a PM) 15
Au | Maxim. 16.8 6) val 49 pa) 1.4
20 7 ad. ) | Minim. | 15.9 910 | N sa 2.6 12|
Vorkommen und Lebensweise. — Sehr hiufiger Sommervogel

aer steinigen Orte, felsiger Gegenden und Erdrisse, in den Kar-
pathen steigt er hoch hinaut und bewohnt die felsizen Teile der-
selben. Im Herbst findet man sie iiber das oanze Land verstreut,
lauptsichlich aber auf den Sturzăckern und an den Strassen.

Seine Ankunit făllt in die zweite Hălfte Mârz oder spătestens
in die ersten Tage April, sein Abzug in das Ende des September
und October.

1395 Erstes lixemplar 20.11. Letztes Exemplar 30./1X.

1596» » 47. Il. » » 10.]X.
1397» » 25. JI. » » 3|X.
1898 .» » 21. /I0. » » (125/0%8:
1899 5 15. /4IX]. ERP » Aj

1 9300 n » 23,/11. » » 29,/IX.

980 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

1901 Erstes Exemplar 16./11]. Letztes Exemplar 4./X.

1902» r AN IV hp » 3.JX.
1903» » AGE 2 zi 30./LX.
1904 » » 19-JI0I 2 » 5.|ă%;
1905 » » 26. Il. » » 9./X.
1906» n 23. JIU.» » 12.JX.
1907 » » 28. JI. 2 » 13./lX.
1908 » » 49: » 20.]iX.
1909» » AINS o 19.J1X.
Fortpflanzungsgeschăit. — Er gehort zu den sehr verbreiteten

Brutvogeln des Landes, denn man findet ihn sowobhl in der Ebene,
dem Higellande, als auch in dem Gebirge, in ersterer allerdings
am hăufigsten. Das Nest, welches nur aus feinen Wurzeln und
Grashalmen, aber wenig Tierhaaren und Federn besteht, steht
immer sehr gut versteckt und von oben gedeckt, bald auf der
Erds, bald in Felsenritzen oder Erdlochern. Das aus finf, seltener
aus vier oder sechs Eiern bestehende Gelege findet man în der
Regel in der zweiten Hălfte April, aber auch 6fters erst im Mai.

Unter der grossen Zahl von rumănischen Eiern welche ich zu
untersuchen Gelegenheit hatte, befand sich ein einziges Gelege,
welches auf dem stumpfen Ende einen leichten Kranz von roten
Punkten aufwies.

Finfzig gemessene Eier ergeben im Durchschnitt : 20.6X15.5"";
Maximum : 22>x<15.7**; Minimum: 19.1 X<14.4».

Nahrung. — Diese besteht nur aus Insekten und zwar haupt-
săchlich Coleopteren.

SAXICOLA MORIO HEMPR. ET EHRB.

Motacilla pleshanka, Lepech., Nov. Com. Petrop. XIX. p. 303.
pl. XXIV. fig. Il. 1770.

Motacilia leucomela, Pallas, Nov. Com. Petrop. XIV. p.
pl. XXII. fig. 3. (1770).

Motacilla leucomela, Gmelin, Syst. Nat. IL. p. 974. (1788).

Motacilla leucomela, Pallas, Zoogr. Rosso-Asiat, I. p. (1811).

Muscicapa leucomela, Latham, Înd. Orn. II. p. 469. (1790).

Oenanthe pleschanka, Vieillot, N. Dict. d'Hist. Nat. XXI.
p. 423. (1818).

84.

[il

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 981

Saxicola leucomeia, Temmirek, Man d'Orn. [. p. 243. (1820).

Saxicola morio, Hempr. & Ehrenb., Symb. Phys. fol. aa. (1833).

Sazicola leucomela, Keys & Blas.; Wirb. Eur. p. IX. und 193.
(1340).

Saxicola leucomeia, Sehlegel, Rev. crit. p. XXXIV. (1844).

Saxicola leucomela, Bonaparte, Consp. Av. I. p. 303. (1850).

Saxicola leucomela, Lindermayer, Vâg. Grichenl. p. 111. (1860).

Saxicola leucomela, Degl, et Gerb., Orn. Eur. II. Ed. p. 457.
(1867).

Saxicola leucomela, Heuglin, Vâg. N.O. Afrik. |. p. 350. (1869).

Saxicola morio, Dresser, Birds of Eur. Tom. II. p. 2335. (1874).

Saxicola morio, Cat. Birds, Brit. Mus. V. p. 372. (1881).

Saxicola leucomela, Giglioli, Avif. Tal. p. 89. pl. 33. (1886).
p. 160. (1889).

Saxicola pleschanka, Hariert, Katalog, p. 4%. (1891).

Saxicola plesshanka, Brusina, Croato-Serb. Vog. p. 35. (1892)

Saxicola morio, Gătke, Vogelw. II. Aufl. p. 351. (1900).

Saxicola morio, Dresser, Man, of Palaearti cBirdsI. p. 32 (1902).

Saxicola pleschanka, Sharpe, Hand! of Birds IL. p. 178. (1903).

Saxicola lugens morio, Arrigoni degii Oddi, Man. di Ornit.
Italiana, p. 247. (1904).

Kennzeichen der Art. — Beim alten Mânnchen im Sommer
Kopfseiten, Vorderhals, Halsseiten, Kropf, Brustseiten, Flugel und
Riicken tief schwarz, alles ibrige reinweiss; beim alten Weib-
chen im Sommer alles was beim Mânnchen schwarz ist, braun,
ausserdem auch Oberkopf, Hinterhals braun, das Weisse etwas
schrautzighellbrăunlich angeflogen. Der junge Vogel ăhnelt dem
Weibchen, hat aber breite, isabellfarbene Săume am Fligel und
Schwanzfedern.

Verbreitung. — Kommt als Brutvogel auf Cypern in der Do-
brogea, der Krimm, an der unteren Wolga Kaschmir, Sid-
Ost-Siberien, Tibet, Mongolei und Nord-China vor; iiberwintert
in Abessinien, Arabien und Indien.

Volksnamen. — Piţigoice, P. de canara.

Systematisches. —Vor mir liegen fânfundsiebzig Nonnenstein-
schmâlzer ; alle stammmen aus der Dobrogea und zeigen mir
alle Kleifler dieses interessanten Vogels,

982, BULETINUL. SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Da die Beschreibungen der verschiedenen Federkleider in der
mir zugiinglichen Literatur sehr liickenhaft sind, will ich mich
mit derselben hier eingehender bezchiăltigen.

4. Dunenkleid. — Auf der graublauen Haut stehen am Riicken
und kopf spărliche feine graublane Dunen.

2. Nestkleid. — Dieses wird im August mit dem Jugendkleide
vertauscht also nur sehr kurz getragen. Oberseite rostgrau, mit
lichten Endkanten. Unterseite rotweisslich, an den Ialsseiten
auf der Brust und den Weichen mit briunlichen kanten. Sehwung-
federn oraubraun, mit gelblichweissen Siumen.

3. Jugendkleid. — Dieses besteht aus den Schwung- und
Sehwanszfedern «les Nestkleides und aus dem neuen Kleingefieder,
welches auf «er Oberseite rosterau, auf der Unterseite rostweiss-
lich gefirbt ist. Die Mănnchen sehen stets viel diinkler aus als
die Weibchen.

4. Altes Mânnchen. — (Frihjahrsklei«). hopfseiten, Vorder-
hals, Kropf, Prustseiten, ganzer Fliigel, sowohl unten ais oben
und Riicken tiefehwarz. Oberkopf bis zu dem sehmalei,

schw arzen Bine, welcher das Auge eimschliesst, Nacken, Hin-
terhals, Biirzel, Brust, Bauch und untere und obere Sehwanz-
declktedern reinweiss. Sehwanz weiss, die mittelste mit 3.5—3.7
breiter schwarzer Spitze, die năchste l'eder mit schwarzen, hal-
mondartigen Fleck an der Spitze der leder iiber beide Fahnenteile
an der Innenfahne tiefer herabreichend, die îiusserste Spitze weiss,
die năchste zeigt nur an der Aussentahne ein |” langen, schwar-
zen Fleck, mitunter an der lnnenfahne noch einen kleinen,
sechwarzen Randfleck ; die vierte Feder ihnelt der zweiten, nur
geht die schwarze Farbe nicht so weit an der Innenfahne herab ;
die fiinfte mit nach dem Kiel spitz zulaufendem schwarzen Spitr-
fleck ; die sechste mit 11— 1.25" langem, schwarzen Endband,
welches an der Aussenfahne noch 1*" abwărtszieht. Die sehwarze
Farbe, besonders an den Fliigeln, geht im Laute des Sommers
in ein fahles Braun iiber.

5. Altes Minnchen: (Winterkleid). Oberkopt gelbgrau mit
lichtgraugelben Spitzen. Alle schwarzen horperteile mit breiten.
am Ruceken gelblichen, an den /liigeln und der kKehle weissen
Spitzen. Unterseite chamoisfarbig, am dunkelsten an der Brust.
Obere Schwanzdecken mit gelblichem Anflug.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 9s3

6. Altes Weibchen: (Friihjihrekleid). Oberkopt hellbrăunlich-
grau, am lichtesten an der Sechnabelwurzel; im Nacken brăun-
lichwwveiss, Riicken und Flugel braunsehwarz, Kehle und Gurgel
mattsehwarz. Unterseite weiss mit bi ăunlichem Anflug an den
Flanken. Ober und untere Schwanzdecken weiss. Sehwanz ăhn-
lich dem Mănnchen.

7. Altes Weibchen: (Winterkleid). Scheitel, Hinterhals und
Riicken graugelb, Fliigel lichtgraubraun mit lichten Săumen.
Kehle und kopf iichtgraubraun. Oberbrust mit rostigem Anflug,
iibrige Unterseite schmutzigweiss.

Wenn die alten Mănnchen im Frihjar zu uns kommen, so ist
das Winterkleid in der Regel noch nicht so vollkommen abgerieben
dass hieraus das komplette Friihjarskleid erscheint, sondern be-
sonders bei jingeren Vâgeln finden wir die Kopfplatte zum
Teil noch grau und auf der Brust findet sich ein rostiger An-
flug vor.

Auch hei diesem Steinschmălzer variert die Verteilung und
Ausdehnung der schwarzen Farbe auf dem Schwanze sehr, und
hesitze ich Exemplare bei welchen fast die ganze Aussenfahne
der aussersten Feder schwarz getărbt ist, wăhrend sie bei anderen
oft kaum die obere Hălfte der Feder einnimmt.

berea, |

piiserăgzA en 4 | DI

| | |

| 20, aa, (| Maxim. | 46.2 9. 6.5 2.4 1.3

PO OA | Minim. 46 gi | 62 | 22 1.2

| . > A .

| 20 O ad | Maxim. | 16 9.3 6.4 As 1.3

| a Fu: 00 Minim 455 9 3 Di 1.1

Vorkommen und Lebensweise. — Das Vorkommen des Non-
nensteinsehmâtzers beschrânkt sich ausschliesslich nur aut die
Dobrogea und zwar kommt er am hiufigsten an den steil ab-
fallenden, felsigen und lehmigen Ufur der Donau zwischen 0Os-
trov und Hârsova vor; im Inneren der Dobrogea findet er sich
zwar an einigen passenden Stellen vor, aber nicht individuenreich.
Merkwurdig ist, dass ich noch niemals am linken Donauuler;

984 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘIIUNŢE

das allerdings durch ein breites Liberschwemmungsgebiet, wel-
ches an manchen Stellen cine Breite von 15 km hat, einen
Nonnensteintehmitzer beobachtet habe.

Seine Ankunft făllt in die erste Hălfte April, sein Abzug in den
September.

1899 Erstes Exemplar 7./1V. Letztes Exemplar în IX
1900 » » IN » » 8.J1X
1901 » » » » Aa IX.
1902 2) » 2.J1V. > 29./1X.
1903 » » 14. ]IV. » » 20./LX.
1904 » 2 A JIVI » » 14. 1%.
1905 » 2 29. Il. » » 44. ȚIX.
1906 » » » » 19./1X.
1907 > > 4.J1V. i > 17.]1X.
1908 > » 30. Il. z > 24.J1X.
1909 > > 5.1. z »

In seiner Lebensweise gleicht er in Vielem seinen Verwandten,
weicht aber doch in mancher Hinsicht wieder ab. Er liebt zum
Aufenthalt besonders die knapp an der Donau liegenden Felsen-
partien und ist daher speziell bei Cernavoda hiufig. Er benutzt
zum Ausruhen viel dfter als andere Gattungsverwandte niedrige
Străucher und hohe Pflanzen und lisst von dort seinen hiibschen
Gesang erschallen, in welche er auch alle mâglichen fremden
Vogelstimmen aufnimmt so den Ruf des Flussuferliufers, der
Hausschwalbe, den Gesang des Stieglitzes, ja sogar das Kreischen
der Flussseeschwalbe.

Fortpflanzungsgeschâit. — Gleich nach seiner Ankunft beginnt
die Paarung und sind die Minnchen um diese Zeit sehr kampt-
lustig; wehe einem zweiten Minnchen seiner Art oder einem
grauen Steinschmătzer, einer Bachstelze, oder anderem Vogel,
welcher sich in seinen Brutbezirk verirrt, sogleich gibt es da ei-
nen hettigen Kampt dass die Federn nur so fliegen! Ist der Sto-
renfried vertrieben, kehrt er zu seinem Weibchen zuriick und
umtanzt es in merkwiirdigen Spriingen mit hăngenden Fliigeln
und gespreiztem Sehwanz, worauf dann in der Regel die Begatt-
ung erfolgt. Selten findet man das, aus fint bis sechs Fiern be-
stehende Gelege vor Anfans Mai oft aber auch noch spăter. Die

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 985

Eier gehoren zu den sehonsten seiner Gattung und sind von
srunlichblauer Grundfarbe mit grâsseren und kleineren roten
Flecken und Punkten gezeichnet, welche sich am stumpfen Ende
hăuten und dort oft einen Fleckenkranz bilden. Finfundzwanzig
gemessene Eier ergaben im Durchschnitt: 19.58X<15.283""; Mazi-
mum : 20.7>15.4**; Minimum : 18.5Xx15"”.

Das Nest steht immer in einer Felsspalte und gleicht in der
Bauari jenem des oenanthe ; ich fand aber dass es reichlicher mit
Pferdehaaren und Federn ausgekleidet war als dieses.

Nahrung. — Diese besteht wie bei den anderen Steinschmăt-
zern nur aus Insekten und zwar vorziiglich aus Coleopteren.

SAXICOLA ISABELLINA RUPP.

Saxicola isabellina, Riipp., Atl. p. 52. & 34 b.

Saxicola saltatrix, Keys u. Blas., Wirb. Eur. p. LIX. (1840).

Saxicola saltatrix, Schlegel, Rev. crit. p. XXXIII. (1844.)

Saxicola saltator, Degl. et Gerb., Orn. Europ. oce. LI. p. 452.
(1867). |

Saxicola isabellioa, Heuolin, Vog. N. O. Afrik. p. 34%,
(1869—74).

Saxieola saltator, hadde, Orn. caucas. p. 258. (1884).

Saxicola isabellina, Saunders, Man. Brit. Birds. p. 21. (1899).

Saxicolu isabellina, Dresser, Man. of. palaearetic Birds p. 41.
(1902).

Kennzeichen der Art. — Alnelt in beiden gleichgefirbten Ge-
schlechtern einem grossen Weibchen von oenanthe, ist aber ein
viel plumperer Vogel mit grâberem Fuss und Schnabel, grosse-
rem Kopf und relativ kiirzeren Fliigeln und Schwanz. Ein gutes
Unterscheidungszeichen ist der deutliche helle Streif am Innen-
sanm der Schwingen.

Verbreitung. — Pewolhnt West-Asien und Ost-Afrika.

Fin altes Minnchen wurde von Comte Allton am 2. April 1853
erlegt als es eben mit zwei granen Steinschmiătzern kimpite.
Drei andere konnte cr wegen ihrer grossen Scheuheit nicht

erlangen.

U8b BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

SUBFAM. PRATINCOLINAE.

PRATINCOLA.

KOCH, SYST. BAYER. ZOOL. P. 190. (13816).
PYPUS: PRATINCOLA RUBETRA LINNE,

ei den zu dieser Gattung gehorigen Arten ist die Basis des
Sehnabel mehr oder weniger verflacht, sich ausbreitend, und
erinnert zumeist an den Sehnabel des Fliegenschnipper. Die
Nasenhaut (operculum), ist an der Stirnhălfte mit kleinen
Federn bedeckt, worunter auch feine Borsten sichtbar sind; die
Nasenlocher stehen iibrigens frei. Die Mundwinkelborsten gut
entwickelt. Die Tarsen im Verhăltniss zum Korper ziemlich lang
und drosselartig.

Die Lehensweise und das Verhalten dieser Vocel lkommtin
mancher Beziehung dem der Fliegenschnipper gleich. Ihr Lieb-
lingsaufenthaltsort ist der Gipfel von Străuchern, (ebiisehen oder
einzelner Pflanzen, von wo sie gewâhnlich im Fluge ihre Nah-
run erhaschen die hauptsăchlich în Insekten besteht; allein sie
năhren sich auch gern von Wiirmern.

Das Nest, welches sie meist in hohem Unkraut und in Strâii-
chern auf dem Buden anlecen, ist aus Grasarten und Haaren an-
getertiet und mit Federn oder mit Moos ausgelegt. In der Regel
legen sie vier bis sechs lier, deren Făirbung von lichtblau bis
dunkelblau in allen Nuancen vorkommt ; sie sind cinfirbie oder
mit rotlicher Bewolkung und Fleckung gemustert.

Sharpe (Sat. B. Br. Mus. Vol. IV. p. 178.) schlăgt diese Gat-
tune zu der Familie der Fliegenschuăpper und verzeichnet drei-
zehn Arten, deren geographische Verbreitung sich iiber Europa,
Asien, Afrika, Madagaskar, Celebes und die malayische Halbinsel
erstreckt.

PRATINCOLA RUBETRA (LINNE).

Motacilla rubetra, | Limn6, Syst. Nat. 1]. p. 332—333
Motacilla senegalensis, | (1766).
Syivia zya,

| |
i So aL 8! 59. (1709).
Sylvia rubetra, ] cop., Ann. I. p. l58—159. (1769)

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞIUNȚE 987

Motacilla tervida, Gmel. Syst. Nat. L. p. 968. (1788).

Sylvia tervida, Lath., Ind. Orn. II. p. 525. (1790).

Saxicola rubetra, Bechst. Orn. Taschenb. I. p. 219. (1802).

Pratincola rubetra, Koch, Syst. baier. Zool. p. 191. (1816).

Curruca rubetra, Leach, Svst. Cat. Mamm. ect. Br. Mus. p.
24. (1816).

Oenanthe rubetra, | Vieill., N. Diet. d'Hist. Nat. XXI. p. 427,

Oenanthe fervida, | 436. (1818).

Saxicola pratorum, |

Saxicola orampes,

Saxicola septentrionalis, |

Saxicola rubecula, Bonap., Fuun. Ital. p. 5. (1832).

Fruticicola rubetra, Macgillo, B. Br. II. p. 273. (1839).

Rubetra major, Gray, List. Gen. B. p. 22. (1840).

Pratincola senegalensis, Hartl., Orn. W.-Afr. p. 68. (1557).

Kennzeichen der Art. — S=hnabel schwarz, Rachen fleiseh-
farben, Fiisse schwarz, Iris dunkelbraun. Alle Sechwanztedern,
mit Ausnalme der mittelsten, an der Wurvel weiss, mit braunen
oder sehwărzen Schiăften ; die sechste, siebente, achte und neunte
Sehwungfeder aut der îiusseren Fahne dicht an der Wurzel weiss.
Die zweite Schwinge gleich der fiinften, die dritte am lăngsten ;
die erste Schwinge kiiwzer als die Schwungfedern I. Ordnune.

Altes Mânnchen. — Oberkopf bis an den Nacken, sowie die
ibrige Oherseite schwarz, liechtrostbraun gekantet. Vom Nasen-
loch zieht sich ein iiber das Auce bis an's Genick reichender
weisser Streit-Ziigel, Wangen und Olrengegend sechwarz. Hals-
seiten weisslich, etwas dunkelbraun gefleckt; ein weisser Streif
an der Schnabelwurzel beginnend, trennt die dunkeln Wansen
von der rostfarbigen Kehle und Gurgel; die Oberbrust von der-
selben Farbe, gegen den Bauch zu, sich nach und nach in weiss
“verlicrend.
Das Weibchen ist heller und unscheinbarer gefârbt.

)

Brehm, Isis, 4828. p. 1282.

Verbreitung. Europa, zieht im Winter nach Afrika.
Volksnamen. — Mărăcinar de luncă.
Systematisches. — Von tvpischen rubetra besitze ich nur eine

verhaltnissmiscig verinve Anzahl und zwar achtzehn alte Mânn-
chen, 4wolt alte Weibchen und einund/wanzig junge Vovel; alle

988 RULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

diese Vogel wurden in der Zugzeit erlegt. Sehr interessaut ist
aber ein, am 17. April 1905 bei Ferbinţi, Jud. Ilfov erlegtes, altes
Minnchen, welches im Nacken weiss gefărbt ist, jede Feder hat
einen rundlichen, dunkelbraunen Endileck, di: Bănder sind leieht
gelblichgrau iiberflogen. Ob wir es hier nur mit einer zufălligen
Farbenvarietăt oder aber mit einer ausserhalb Rumânien leben-
den, noch unbekannten Subspezies zu tun haben, ist schwer zu
entscheiden, glaube aber beinahe das Letztere, da ich noch ein
„Weites Stiick besitze, welches dem von Ferbinţi sehr âhnlich ge-
fărbt ist.

Geschlechi Grâssen- Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und ] Lânge y Tarsus
Aa. diferenzen lânge lânge lânge

| Maxim. 13.4 7/37 5.4 213 „ul

4 zi
06 ad Minim. | 429| 7.4 Zgulib astaljisigig)
O rd Maxim. 13.2 74 5.2 9.2 All
i je at al coseaata | 2080 ie 4.6 149| 55

PRATINCOLA RUBETRA DALMATICA KOLL.

Pratincola rubetra dalmatica Kollibay Orn. Jahrb. 1903 p. 43.
(1903).

Pratincola pratensis dalmatica Kleinschmidt J. f. O. 1903 p.
387. (1903).

Kennzeichen der Subspezies. — Ahnlich der Pratincola rubetra
typica, jedoch die schwarzgefleckte Oberseite bei Weibehen und
Mănnchen nicht rostbraun, sondern hellrostgelblich, leicht grau
iiberflogen, letzteres namentlich im Nacken, das Mânnchen nur
an Kehle und Kropf, nicht aber auch an der Berust rostrot, welehe
Farbe ausserdem nur in bleichem Tone auftritt.

Verbreitung. — Dalmatien, wahrscheinlich auch die Tiurkei,
Uriechenland, Bulgarien. In Rumâănien der typische Brutvogel.

Volksnamen — Mărăcinar, Mărăcinar de luncă.

Systematisches. — Eine Suite von einundfinizig rumănischen
Brutvâgeln liegt mir vor. Meine Vocel stimmen sut mit solehen
von Dalmatien iiberein und finde ich manche alte Mănnehen,

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 489

welche auf der Oberseite einen noch stărkeren grauen Anflua
haben als die Dalmatiner und sich also der kaukasischen Form
Pratincola rubetra noskae Tseh. năhern.

Vorkommen und Lebensweise —kEr bewohnt sowohl die Ebene
als das Gebirge, in Letzterem geht er bis in die Buchenregion
hinauf. In der Ebene sind seine Lieblingsplătze hauptsăchlich die
srasigen Plătze an Weingărten und Waldrândern wo auch Ge-
biisch vorhanden ist, wie auch feuchte Wiesen mit grossem
Phanzenwuchs, wie wir sehen also an sehr verschiedenen Orten.
Er ist Zugvogel, welcher bei uns Mitte April ankommt und uns
im September wieder verlăsst, vereinzelnte Exemplare in der
Regel Junge, sieht man ab und zu noch im October.

1897 Erstes Exemplar. Letztes Exemplar 28./LX.
1898 E) » TINA » » ==

1899 » » 14. IV. > » 10.JX.
1900.» ue 33090 o Alu
1901 » » 10./1V. iz) » 25./1X.
1902.» "lu AOVIDVA vit 729%
1903 » » 16./1V. i) » 2./X.
1904 » 3 — ZI » oi

14905 » » 42.]1V. » » 5.|X.
1906 » » 6.]1V. » » —

4907; +3 » Ș./1V. » » 3. X.
1908» » 7.|ÎN. 2) » AX
1909» » a ea 77 NA » » 14, |X.

Fortpflanzungsgeschait. — Er gehort zu den verbreiteten, aber
der Individuenzahl nach, nicht sehr hăufigen Brutvoaeln, an allen
beim Vorkomrmen beschriebenen Plitzen. Das Nest, welches nur

990

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

unordentlich aus Grashalmen Blăttern und Moos zusammenve-
fiigt ist, steht immer am Boden, gewohnlich unter einem kleinen
Strauch, oder einer erosseren Plane und ist sehr sehwer zu finden,

Das, aus vier bis fiint, seltener aus sechs Biern bestehende (ie-
lege hat man in der zweiten Hâltte Mai zu suchen : jingere Paare
legen aber auch erst im Juni.

Fimnfunddreissig von mir gemessene lier ergaben im Dureh-
sehnitt : 18.45 xx 14.24: Maximum: 20 14.8: Minimum:
AGE 7:

Nahrung. — Diese besteht ausschliesslich aus Insekten ailer
Art, besonders kleinen Coleopterei.

PRATINCOLA RUBICOLA.

Motacilla rubicola, Linne, Syst. Nat. 1. p. 332. (1766).

Sylvia muscipeta, Scop., Ann. I. Hist., Nat. p. 159. (1769).

Sylvia rubicola, Lath., Ind. Orn. IL. p. 523, (1790).

Saxicola rubicola, Bechst. Ornith. Taschenb. IL. p. 220. (1802).

Pratincola rubicola, Koch, Syst. baier. Zool. p. 192. (1516).

Curucea rubicola, Leach, Syst. Cat. Mamm. ect. Br. Mus. p.
24. (1816).

Oenanthe rubicola, Vieill, N. Dict. d'Hist. Nat. XAI. p. 429.
(1318).

UDenanthe rubicilla, Roux. Orn. Prov. pl. 202.

Saxicola lruticeti,

Saxicola media,

Saxicola tytis,

Saxicola urbicola, Kiister. Isis, 1335. p. 217.

Fruticola rubicola, Macgill, Brit. B. II. p. 279. (1539).

Motacilla rupicola, Zawadszhki. Faun. galiz. buk. Wirbt. p. 35.
(1840).

Saxicola maura, (nec Pall.). Brehm. Vogelf. p. 226. (1855).

Kennzeichen der Art.—Schnabel sehwarz, Rachen râtlichgelb,
Fisse schwarz. Iris dunkelbraun. Sehwanzfedern einfirbiu
sehwărzliechbraun. Die zweite Schwinge kiuzer als die sechste,
die vierte die linoste: erste Schwince liinoer als die Fliigeldeek-
federn ÎI. Ordnuno.

Brehm, Isis. 1528, p. 1252.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 991

Altes Mânnchen.—hopt, Kehle, bis aut die halbe tiurgel herab,
Wungen, Hinterhals, Riieken und Schulterfedern schwarz:; am
hopt und Hals mit feinen. brăunlichweissen Federsăumen, welche
nach dem Riicken zu breiter werden. Biwzel und die oberen
Sehwanzdecktedern weiss mit schwarzem Lăngstleck. Die weissen
Halsseiten bilden unter den schwarzen Wangen einen grossen,
weissen Fleck. Gurgel und kopfeegend fuchsrot, nach der Brust
und an den Seiten liehter werdend. Mitte der Unterbrust und
Bauch weiss, mit Roslfarbe iiberlaufen. Untere Schwanzdeck-
ledern weiss, mit sehwărzlichen Schaftfleckehen.

Das Weibehen ist auf dem Rucken dunkler, die Brust ist blass
rostfarben, die schwarze Kehle des Mănnchens nur durch dunkel-
braune und schwirzliche Schuppen angedeutet.

Verbreitung. — Europa und den nordlichen und ostlichen Teil
der mediterranen Subregion.

Volksnamen. — Mărăcinar, M.-cu capul negru.

Systematisches. — Da ich sicher vermutete in Huminien
die Form variegata oder doch wenigstens lberginge zu finden,
sammelte ich von dieser Art ein grosses Material welches im Laute
der Jahre aul hunderteinundzwanzig Exemplare angewachsen
ist, von welchen cinundneunzig alte Mânnchen, zwanzig alte
Wcibehen und zehn junge Vogel sind.

W'ie schon Radde im Kaulkasus gefunden hat, neigt dieser Vo-
zel sehr zur Variation und finden sich unter meiner Suite viele
Stiicke welche in mancher Beziehung zu der kaukasischen Form
Pratincola rubicola variegata $. G. Gmel. ziehen, abgesehen von
elf alten Mânnchen, welche ich fiir sichere variegata halte und
auch unter diesem Namen beschreibe.

Minim. 12.9 | 6
| | |

999 BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE

Vorkommen und Lebensweise. — Der schwarzkehlige Wiesen-
schmitzer ist viel hiiufiger als der braunkehlige und iiberall, im
ganzen Lande, in buschiger und grasiger Gegend zu finden.

W'ie sich im Miărz die ersten warmen Tage einstellen, erschei-
nen zuerst die Mânnchen, viel spăter erst die Weibchen. Der Ab-
zug erfolet im September, Einzelne findet man aber noch bis
spât in den October hinein.

1897 Erstes Exemplar 12./I1J. Letztes Exemplar —

1898» , zii a a N Dap
1899» , Tita oii |B,
1900» » AI.» > AIA

19014» 2 AO Ie : 5.JXI.
1902.» » 7 E, 46
1903» pp uta) pipa.
14904 - j 5]. » zaț IA, pi:
1905» : 5.» Ping pi.
1906» a Cu, ; sa

1907» , ji be 2 pla pe
1908» - pia justă je oala
1909» zid 04 i ep ice

Im Durchzug, besonders im Friihiahe, ist er ein iberaus hău-
figer Vogel und findet man sie dann besonders an den Bahnlinien
auf den 'Telegraphendrăhten sitzend, den vorbeifahrenden Zug
gar nicht scheuend. Die Weibehen kommen, wie schon erwâhnt
spăter an als die Mânnchen, in der Regel ist eine Difterenz von
zei Wochen zu verzeiehnen.

Fortpflanzungsgeschâit — Die Brutvogel Rumâniens gehoren
zum grâssten Teile zu intermediăren variegata, aber auch typi-
sche rubicola briiten nicht allzuselten, besonders in den westli-
chen Landesteilen.

Das aus vier bis funt, selten sechs Eiern bestehende Gelege
findet man in der Regel Mitte Mai. Das Nest steht immer am Bo-
den im hohen Gras und ist, wie alle Erdnester nur schr flichtig
gebaut, die Mnlde aber mit weichem Moos, Wolle und Haaren
ausgelegt.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 993

Siebzehn gemessen Eier ergeben im Durehsehnitt: 17.714;
Maximum : 19.1>x14.4; Minimum: 16.4X<13.3".

Nahrung. — Seine Nahrung hesteht aus Insekten und kleinen
Sehnecken, im Herbst nimmt er auch ab und zu Beeren auf.

PRATICOLA RUBICOLA VARIEGATA GM.

Pratincola rubicola variegata, Gmel. Lin. Syst. |. 2. p. 969.
n. 47. (1774).

Pratincola rubicola Hemprichii, Heuglin, Vâg. N. O. Afr.
p. 339. n. 340. (1889—74).

Kennzeichen der Subspezies. — Bleicher in den Farben, breite
liehtgelbe Săume der Oberseite, grosse Ausdehnung des Weiss an
den Schwanzfedern ; Oberschwanzdecken ungefleckt.

Verbreitung. — Von Sid- Ost Europa nordlich bis zum Ural
Turkestan, Persien und Nord- Afrika bis nach Abessinien und
Bogos-Land siidlich.

Systematisches. — Unter den elf Exemplaren welche die Cha-
raktere von variegata sehr ausgeprăgt besitzen, die anderen sind
intermediâr, da Rumânien wie bei vielen Vogelarten auch hier
der Punkt ist, wo die westliche auf die ostliche Form trifit stam-
men fiinf aus der Dobrogea. Bei den typischesten Mănnchen meiner
Suite erreichi die weisse Farbe an der Basis der Schwanztedern
bis zu 0.5"; die Aussenfahne der ăussersten Schwanzfedern ist
am grossten Teile gelblichweiss gesiumt, die der anderen ge-
wohnlich nur gegen die Spitze zu, die oberen Schwanzdecken
sind rein'weiss oder doch nur schwach gefleckt; bei den anderen
Exemplaren schwankt die weisse Farbe an der Federbasis des
Sechwanzes von 0.2—0.7*”. Die Weibchen sind kaum von den
iypischen rubicola zu unterscheiden, einige haben aber eine viel
lichtere Innenfahne der Schwanzfedern, auch sind die oberen
Schwanzdecken etwas lichter gefărbt.

994 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Geschlecht |, e 5 82| n E aj i
und & |Be|E| 2 les DATUM UND FUNDORT.
Alter E = FE EI | as 3 Ei
6 ad. |14.1|6.2 | 5.1 [2.3 | 1.1 | Kadi Kâșla, Jud. Const. 1./1V. 1900.
6 ad. |139|6-1|5 2.9 | 0.8 | Stelanești, Jud. Ilfov 19./II1. 1901.
6 ad. [142| 6.3 | 5.1 | 2.3 | 1.2 | Pipera, Jud. Ilfov 21.111. 1901.
6 ad. |141|6.4|5.2 [2.2 | 1.1 | Ghizdărești, Jud. Const. III. 1901.
6 ad. | — |6.5|5.2 [2.2 [0.8 | Aseilar, Jud. Const. 18.[XI. 1902.
6 ad. [14% |6.5|5.3 [2.1 | 1.1 | Ascilar, Jud. Const. 18./XI. 1902.
6 ad. |14.1|6.4|5.2 [2.3 [1.1 | Colentina, Jud. Ilfov 10.[V. 1904.
6 ad. |l4 |6.4|5.112.2 | 0.9 | Comana, Jud. Vlașca, 17.]V. 1906.
6 ad. | — |6.3|5 |2.1 [0.9 | Hagiiar, Jud. Const. IV. 1906.
& ad.. | 14 |6.4|52|2.2|4 Stetaneşti, Jud. Ilfov 25.[11. 1907. |
& aa. | — |6.3|5.1|2.1|1 | Cernica, Jud. Ilfov 3./1V. 1909.

IX. FAM. CINCLIDAFE.

Diese sehr interessante kleine Gruppe von Singvăgeln hat
die alten Systematilker zu einem eigentiimlichen Irrtum ver-
verleitet. Manche derselben stellten die Wasseramsel zu den
Sehnepten und sogar Linne, der die Vâgel sonst so seharf unter-
schieden einteilte, hat sie sehr fălschlich dem Genus Sturnus zu-
gewiesen. Die Stellung dieser Familie im System ist ibrigens
noch immer ungewiss. Im Jahre 1881 hatte Sharpe in dem gros-
sen Catalog des British Museum (Cat. B. Br. Mus. Vol. VI. p. 306)
die Reprăsentanten derselben dem Subgenus Troglodytidae der
Familie Timeliidae einverleibt und mit den Zaunschliipfern
in engere Verbindung gebracht ; spiter aber (Rev. Rec. Att. Class.
Birds p. 37. (1891.) stellte er sie als seldstăndige Familie, — was
iubrigens als das Richtigste erscheint — zwischen Turdidae und
Troglodytidae.

Der Kârper der Wasseramseln ist drosselartig, obgleich ihre
Fligel und ihr Schwanz verhăltnissmăssig sehr kurz sind. In
morphologischer Hinsicht stehen sie in der Tat den Drosselarten
am năehsten und jene anatomische Verschiedenheit auf welche
A. Newton (Dict. B. III. p. 668. (1894.), mit Berufang aut die
Untersuchung von Nitzsch hinweist, dass năhmlich bei der Was-
seramsel am Unterrand des Brustbeines (margo posterior sterni)

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINȚE 995

kein Einsehnitt sei, beruht auf einem Irrtum, denn jene fenster-
artige Einfaltung (incisura sterni oder semifenestra)! welche den
Hinterrand des Brustbeines unterbricht und seitlich den soge-
nannten trabecula lateralis bildet, ist bei der Wasseramsel ebenso
vorhanden wie bei den Drosseln und den Singvâgelu iberhaupt.
Der Unterschied zwischen dem Brustbein-Hinterrand der Gattun-
gen Cinclus und Turdus, besteht nur darin, dass, wăhrend bei
Ersterer das Ende der trabecula lateralis mit dem Mittelteile des
Unterrandes des Brustbeines in einer Linie, es bei Letzterer stets
etwas h6her steht.

In biologischer Hinsicht entfernt sieh diese Familie von den
Drosseln besonders durch ihr Wasserleben und ihre Nistweise,
womit sie den Zaunschliipfern nahekommt.

Charaktere. — Der Korper ist dicht befiedert, auch sind die
Fluren nicht kahl sondern mit Flaumen dicht bewachsen, was
sicherlich mit dem Wasserleben dieser Vogel in engem Zusam-
menhanze steht. Der Schnabel ist cerade und erinnert mehr oder.
weniger an den der Drosseln; die Nasenlâcher sind mit einem
operculum bedeckt, dessen Basalteil mit kleinen l'edern bestanden
ist. Die Mundwinkelborsten fehlen ginzlich. Die Fliigel sind kurz
und convex ; die Anzahl der Schwingen LI Ordnung betriiet zehn;
die erste reicht nicht bis zur Mitte der zweiten. Der Schwanz ist
kurz und gerade abgeschnitten. Die Tarsen sind drosselartig.

Diese Voâsel halten sich an Berobăchen auf, fiihren ausschliess-
lich ein W'asserlehen und holen sich ihre, aus Wassersclmneclken,
W asserinsekten und deren Larven so wie aus Wiirmern beste-
hende Nahrung, untertauchend, sehr veschickt hervor. Das Nest,
welehes sie an Abhincen zwischen lelsen oder Wurzeli, unter
Jriicken etc. verbergen, wird in eigentiimlicher Weise, iihnlich
cine Zaunschliipfer, angefertit. Das Nest ist naplformig, der
Grâsse des Vogels entsprechend, wird aus Griisern und Wurzeln
bereitet und mit diirren Blittern ausgelegt; das eigentliche Nest
aber wird mit einer eigenartigen, aus Moos angefertigten, dichten
Hiille umgeben, an deren einer Seite eine kleine runde Offnung
als Fingang dient. Die Anzalil der Eier betrăgt gewoâhnlich vier
bis sechs; dieselben sind reinweiss.

Ihre Verbreitung erstreckt sich auf luropa, Asien, Nord- und
Central-Amerika,

96 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

CINCLUS.

BECHBTEIN, ORNITH. TASCHENB. P. 206. (1802.)

TYPUS: CINCLUS AQUATICUS (LINNE)
CINCLUS AQUATICUS MELANOGASTER, BREHM.

Cinclus melanogaster, Brehm, Lehrb. Eur. Vâg. 1. p. 289.
(1823).

Cinclus melanogaster, Gould, B. of. Gt. Brit. ii pl. 42.

Cinclus melanogester, Newton, i. p. 244.

Cinclus melanogaster, Dresser, ii. p, 177. pl. 20. fig. 2.

Cinclus melanogaster, Sharpe, Cat. B. Br. Mus. vi p. 311.

Cinclus melanogaster, Launders, p. 97.

Cinclus melanogaster, Lilford III. p. 102. pl. 51.

Kennzeichen der Subspezies. — Oberseite sehr dunkelbraun.
Rucken geschuppt bis zum Hinterkopt herauf. Unterseite unter
der weissen Brust schwărzlichbraun, Seiten schmutziggrau.

Verbreitung. — Scandinavien, Nord-Europa, Sstlich bis zum
Ural, gelegentlich in Gross Brittanien, Holland, Belgien und
Nord-Deutschland.

Volksnamen. — Pescăruș, P. de munte, Pescar negru, Pescărel,
P. negru, P. de piraie, P. de ghiaţă, Premtăraș.

Systematisches. — Von dieser, dem Norden angehârenden
Form besitze ich drei Exemplare und zwar ein Mânnchen und
zwei Weibchen. Die Vâgel unterscheiden sich in nichts von mei-
nen typischen Vergleichsexemplaren aus Nord-Europa.

Die Maase dieser drei Exemplare sind folgende:

nuar 1898 bei Tarcau, Jud. Neamţu, erlegten Wasseramseeln,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 997

entdeckte ich auch zwei, dieser Form angchorige alte Weibchen,
beide am 9. Januar erbeutet. Das dritte Exemplar, ein altes
Mânnchen, wurde am 2. Februar 1903 bei Tazlau, Jud. Neamţu,
erlegt.

Diese Form dirfte im Winter jedenfa! s dfter nach Rumânien
kommen, wird aber mit Cinclus aquaticus albicollis verwechselt-

CINCLUS AOUATICUS ALBICOLLIS VIEILL.

Cinclus albicollis, (Vieill.) Nouv. Diet. d'Hist. Nat. i. p. 219.
(1816).

Cinelus albicollis, Dresser, ii. p. 181. pl. 20. fig. 1.

Cinclus albicollis, Sharpe, Cat. B. Br. Mus. vi. p. 310.

Kennzeichen der Subspezies. — Oberseite blasser als beim ty-
pischen aquaticus, Brust viel leuchtender rostrot und zwar bis
zum Bauch hin ausgedehnt.

Verbreitung. — Schweiz, Savoyen, Sud-Europa, bis 6stlich
nach uriechenland und der Tiurkei.

Volksnamen. — Pescăruș, P. de munte, Pescar negru, Pescă-,
rel, P. negru, P. de piraie, P. de ghiaţă, Premtăraș.
Systematisches — Von dieser, fir Pumănien typischen Form

wurden neununddreissig Exemplare gesammelt. Uber diese bleibt
mir wenig zu sagen da sich dieselben in nichts von jenen aus den
Alpen, welche mir zum Vergleiche vorliegen, unterscheiden.

Gesciileciit Grossen- | Flugel- | Schwanz- Sehnabel-

und i Lânge f (4 Tarsus y
Alter diferenzen linge linge lânge

i e

| | Maxim. 19.5 9.4 6.5 3 1.9
15 O ad. || Minim. | 486| 86 5 2.9 1.6
0 < | | Maxim. 19.4 9.3 6.4 3 1.8
10 2 ad. | Minim. | 48.4 3.5 5,6 2.9 1.6

Vorkommen und Lebensweise. — Bewohnt hiufig alle Gewăs-
ser der Karpathen. Im Winter kommen sie, dem Lauf der Gebirgs-
băche folgend bis in die Vorberge, sobald aber die Witterung
milder wird, ziehen sie wieder hoher in's Gebirge herauf.

9983 BULIE/LINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Fortpflanzungsgeschăit. — In jenen, beim Vorkommen genann-
ten Gegenden briitet die Wasseramsel in grosser Zahl. Trotzdem
erhielt ich nur zwei Gelege und zwar von Tazlau, Jud. Neamţu,
beide zu sechs Kiern, gefunden am 7. und 9. April 1900. Die
Durcehsehnittsmasse dieser zwolf kier betragen: 26X18.5"".
Nackte Junge wurden aber einmal am 13. und ein zweitesmal
am 15. April gefunden. Die Weibchen sitzen ungemein fest auf
den Biern und konnen leicht am Nest vefangen werden.

Nahrung. — iese besteht, den untersuchten zwanzie Was-
seramseln zufolge, zum grossten Teil aus Wasserinselkten, aber
auch kleinen Fischen und ihrer Brut.

X. FAM. TROGLODYTIDAE.

4 Charaktere. — Der Schnabel diinn, spitz und ein wenig bo-
gentormig gekriimmt ; die Nasenlocher sind mit einem Opercu-
lum bedeckt. Die Mundwinkelborsten sind sehr klein. Die Fligel
sind kurz, abeerundet und schmiegen sich dem Kârper convex
an. Der Sehwanz ist kurz und abgerundet. Der vordere Teil der
Tarsen ist mit tafelartigen Schildehen bedeclt.

TROGLODY TES.

LINNE, SYST. NAT. ED. X. (1758).

TROGLODYTES PARVULUS KOCH.

Motacilla troglodytes, Linne, Syst. Nat. 1. p. 337. (1766).

Sylvia troglodytes, Scop. Ann. I. p. 160. (1769).

Troglodytes europaens, Leacl, Syst. Cat. Mamm. ect. Dr. Mus.
p. 25. (1816).

Troglodytes parvulus, hoc, Syst. baier. Zool. p. 161. (1816).

Troglodytes punctatus, Boie, Isis, 18322. p. 551.

Troglodytes regulus, Mey, Taschenb. p. 96. (1822).

Troglodytes vulgaris, Flem., Brit. An. p. 73. (1828).

Troglodytes domesticus (nec Bartr,) | Prehm, Isis 1828. p.

Troglodytes sylvestris, 4284.

Kennzeichen der Art. — Schnabel schwarzbraun, unten velb-
lieh, Rachen fleisehfarben; Fiisse briunlich fleischfarben, Iris

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 999

dunkel nussbraun. Oberseite rostbraun, mit etwas diinkleren
Querstreifen gewăssert, der Kopf etwas dunkler als die hinteren
Teile ; durch das Auge zieht sich ein brauner Strich ; die Wangen
sind rostbrăunlich; ein Streif von der Nasengegend iiber das
Auge rostbrăunlichyveiss; die Kehle unc Oberbrust ebenso ; der
iibrige Unterleib blass rostbraun mit dunkelbraunen Wellen
durehzogen. Die Schwingen sind rostbriiunlich und schwarz ge-
feckt; der Schwanz etwas rotlicher als die Riickenfarbe, mit sehr
deutlichen, wellenfârmigen, dunkelbraunen Querstrichen durch-
zogen.

Verbreitung. — Europa und die mediterrane Subregion.

Volksnamen. — Pitulice, Impărătuş, Sofroc, (ătejel, Gioclejel,
Bourel, Ochiu boului, Lulelușă, Ţânţăruș.

Systematisches — Meine Suite ruminischer Zaunkonige be-
steht aus einundachtzig Exemplaren, von welchen zehn sichere
hiesige Brutvogel, der Rest aber aus den beiden Zugzeiten und
dem Winter stammt.

Die ruminischen brutvogel zeichnen sich dureh eine mehr
belle Rostfarbe und dem ziemlich deutlich gewellten Riicken von
den Mitteleuropaern aus.

Unter den Durchziglern und Wintervogeln finden wir drei
ziemiich gut voneinander unterschiedene Typen welche ich hier
niher besprechen will.

1) Diese gleicht unseren Sommervogeln.

2) Kleinwilehsig, im Ganzen nicht so intensiv gefărbt, mehr
fahl, mit kaum angedeuteten Wellen am Rucken.

3) Grosswiiehsig, mit sehr intensiven Farben und deuilicher
Onerwellung am Riicken und den oberen Schwanzdeckfedern.

Nini costat, Geschlecht

| |

1000 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Vorkommen und Lebensweise. — Bewohnt die Wilder der Kar-
pathen bis zur oberen Grenze der Tannenregion als regelmissiger
Brutvogel, im Herbst gehen die meisten in die Ebene herab und
vereinigen sich hier mit den nordischen Zuziiglern. Die grosste
Zahl kann man in den Monaten October und November beo-
bachten, aber auch den Winter iiber bleiben viele da.

Fortpflanzungsgeschăit. — Als Brutvogel finden wir den Zaun-
konig nur. in den Karpathen. Das aus sechs bis acht Eiern be-
stehende Gelege findet man in der zweiten Hălfte April, das der
zweiten Brut, selten mehr als fiinf Eier enthaltend, in der zweiten
Hălfte Juni.

Sechsunddreissig gemessene Eier ergeben im Durehsehnitt :
16.4<13.5; Maximum : 18.2Xx13; Minimum : 15Xx12*"

Nahrung. — Diese besteht fast ausschliesslich in Insekten aller
Art, besonders Spinnen (hiedurch schâdlich wirkend), aber auch
viele Larven, Puppen und Eier schâdlicher Insekten (hiedurceh
wieder nutzlich). Im Herbst und Winter frisst er auch ver-
schiedene kleine Beeren.

XI. — FAM. REGULIDAE.

In diese Familie gehâren die kleinsten unserer einheimischen
Vâgel, die noch kleiner sind als der Zaunkânig. Ihr besonderes
Erkennungszeichen ist der, iiber die Mitte des Kopfes hinziehende
goldgelbe Lăngsstreif, welcher beim Mănnchen auch noch eine
orangegelbe und feuerrote Fărbung zeigt. Ausser diesem Merk-
mal ist es die eigentiimliche Struktur der Nasenlăcher und ihre,
von derjenigen ăhnlicher Vogel abweichende Lebensweise, wo-
durch sie eine eigene Familie bilden diirften. Linn€ hat sie in das
allgemeine Motacilla-, Scopoli aber in das Sylvia-Genus gestellt.
Neuere Systematiker versetzen sie teils zu den Laubsingern, teils
aber zu den Meisen. Gadow (Cat. B. Br. Mus. Vol. VIII. p. 79)
schliesst sich Letzteren an. Dagegen erwâhnt sie Sharpe (Rev.
Rec. Att. Class. Birds p. 56) als eigene Familie, und dies ist
meiner Ansicht nach auch das Richtigste.

Charaktere. — Der Schnabel ist dinn, spitz; die Nasenlocher
mit einem Operculum hbedeckt, an deren Vorderseite sich das

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 1004

ovale kleine Nasenloch befindet ; das Ganze ist mit einer einzigen
sonderbar geformten Feder bedeckt. Die Anzahl der Schwingen
I. Ordnung betrăgt zehn; die erste Schwinge ist kurz, die zweite
stets kirzer als die achte. Die Lănge des Schwanzes im Verhălt-
niss zum Kăârper normal und das Ende schwach eingeschnitten.
Die Tarsen sind verhăltnissmăssig lang und diinn, vorn und
hinten glatt.

Es sind yesellsehaftliche Vâgel. Im Ilerbst und Frihjahr
sehweifen sie in grâsseren Scharen umher und schliessen sich
dann mit Vorhebe den Meisen an. Das wunderhiibsche kleine
Nest wird aus einem baumwollartigen Material, aus weichem
Moos und Spinnweben gewoben, mit Federn ausgelegt und stets
an der Unterzeite eines Astendes an mehreren Nebenăstehen an-
gebracht. Ihre Eier, deren Anzahl zwischen sechs und zehn
schwankt, sind gelblichweiss, manchmal in rosa iibergehend und
selten mit feinen roten Sprenkeln bedeckt.

Ihre geographische Verbreitunu erstreckt sich auf die pală-
arktische Region, den Himalaya und Nord-Amerika. Von den
bekannten sieben Arten kommen in Rumănien zwei vor.

REGULUS.

KOCH, YSST. BAIER. ZOOL. p. 199. (1816).
TYPUS: REGULUS CRISTATUS LINNE.

REGULUS IGNICAPILLUS (BREHM).

Sylvia ignicapilla, Brehm, fide Temm., Man d'Orn. p. 231.
(1821).

Regulus ignicapillus, Mey, Taschenb. III. p. 109. (1822).

Regulus pyrocephalus, Brehm, Beitr. Vogelk. II. p. 130. Tb.I1.
f. 1. (1822).

Regulus mystaceus, Vieill., Faun. Franc. p. 231. (1822).

Regulus Nilsonii, | Brehm, Vâg Deutschl. p. 482—483.

tegulus brachyrhynchos, | (1831).

Kennzeichen der Art.—Altes Mânnchen. — Schnabel schwarz ;
Rachen orangelarben . Fusse schmutzig lichtbraun. Iris dunkel-
nussbraun. Die Mitte des Scheitels mit langen, zerschlissenen,

1002 DULITINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

lebhaft orangefarbenen Federn geziert, an allen Seiten mit gelben
Federn umgeben, von einem sammetsch warzen Streifen, sowohl
queriiber die Stirn als zu beiden Seiten eingefasst. Stirn bleich rot-
lich gelbbraun, von dieser auslaufend zieht ein weisslicher Streifen
iiber das Auge bis an's Genick, hier in ein helles Grau iiberge-
hend. Ziigel und ein Strich durch das Auge schwarz, ein Strich
vom Mundwinkel abwiirts schwărzlich. Oberseite olivengrin, an
den Halsseiten satrangelb iberflogen. Unterseite gelbbrăunlich-
Weiss.

Die Weibelhen den Mânnchen ilhnlich, aber unscheinbarer
oetirbt.

Verbreitung. — Europa und einen 'Leil der mediterranen Sub-
region.

Volksnamen. — Găinușe, Aușel, Tartaloc.

Systematisches. — Von dieser Art habe ich einundfintzig
lixemplare gesammelt; iiber diese habe ich nur wenig zu be-
merken, da ihre Fărbung sehr konstant ist. Mănnchen im hohen
Alter zeigen direkt blaugraue Wangen, welche Farbe aber an den
Bilgen allmihlich abblasst.

= = | i
|
e ci $ | Maxim. 9.7 5.6 | 4.6 oz] 1

5 AO) a: 00 Maat 9.3 DANI 15 0.8
| A SI = |
| 10 9 aa $.| Maxim. 9.6 5.5 4.4 1.6 0.9
| ) | Minim. 9.3 3) | 3.8 1.5 0.8 |

Vorkommen und Lebensweise. — Hegelmăssiger Sommeorteils
auch Standvogel der Karpathen. In der Ebene erscheint er
erst im October und bleibt selten iiber die ersten Apriltage hin-
aus in tieleren Lagen; in strengen Wintern verlăsst er uns ge-
wohnlich vollstindio.

Die An- und Abzugsdaten in der Ebene sind folgende:

1896 Erstes Exemplar — Letztes Exemplar 1./1V.
1897» » — 2 » 30.J1V.
1898 » » 2.|X. » i] —

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞIIINŢE 1003

1899 Erstes Exemplar 10./X. Letztes Exemplar 10./1V.
1900 » 29: [IX » 5./IN.
1901 » » = >» » 2.]1V.
1902» > A Roi ii » &.|IV.
1903» > 3) D.C IE » -
1904» > = » > 1.JIV.
1905 > » 3 |X ta » 29. III.
1906» 2 == zi > 3.]1V
1907» > 29./1X.. » » ]
1908» » 40| X a 2 —
1909 » > —— » » 1.]1N.
Fortpflanzungsgeschâțt. — Hegelmăssiver Brutvogel der Kar-

pathen, sowolil der reinen Tannenwilder als auch den, mit Laub-
holz gemischten.

Nahrung — iese besteht fast ausschliesslich aus Insekten, im
Winter bei Futternot werden aucl: kleine Siimereien aufgenom men.

REGULUS CRISTATUS L.

Motacilla regulus, Linu6, Syst. Nat. 1. p. 338. (1766).

Sylvia regulus, Scop., Ann. I. p. 161. (1769).

Regulus cristatus, Koch. Syst. Baier. Zool. p. 199. (1816).

Regulus vulgaris, Steph. Gen. Zool. X. p. 758. (1817).

Regulus aureocapillus, Mey., Taschenb. III. p. 108. (1822).

Regulus crococephalus, Brehm, Beitz. Vogelk. III. p. 120. (1822).

Regulus flavicapillus, Naum. Vâg. Deutechil. Il. p. 968.(1823).

Regulus septentrionalis, | Brehm, Vog. Deutschl. p. 479—831.

Regulus chrysocephalus, ] (1831).

Regulus auricapillus, Selby, Brit. Orn. I. p. 229. (1833).

Kennzeichen der Art. — Altes Minnchen: Sehnabel schwarz,
Rachen gelb, Fisse lichtbraun. lris schwarzbraun. Mitte des
Scheitels hochypelb, an den Seiten mit orangerot schattiert; zu
beiden Seiten ist das Gelb von einem sclhwarzen Ștrich begrenzt.
Oberseite olivenuriin, am Biirzel am intensivsten, am Nacken in's
Uraue ziehend. Unterseite gelbbriunlichweiss.

Verbreitung — Die paliarktische Revion.

Volksnamen. — Gâinușă, Ausel, Tartaloc.

1004 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Systematisches. — Zweiundneunzig Vâgel dieser Art liegen
mir vor, nebst vierundzwanzig Kopfskeletten welche ich mir
prăparierte um mich von der Theorie des Altmeisters Brehm zu
iiberzeugen, welcher von dieser Art drei Abarten unterscheidet
und zwar:

1) Regulus septentrionalis, Brehm, Hanbb. p. 479.

2) Regulus crocephalus, Brehm, Handb. p. 480.

3) Regulus chrysocephalus Brehm, Handb. p. 481.

Ich wirde es fur verfriiht halten, die drei tatsăchlich bestehen-
den Formen als Subspezies zu benennen, da hiezu grosse Suiten
aus den verschiedenen brutgebieten dieser Vogel gehoren wiărden
und empfehle diese Art jedenfalls zu năherem Studium.

Die in Humănien erlegten Goldhăhnchen'gehâren zum grossten
Teil zur Brehmschen crocephalus und kann ich nur bemerken
dass der Schădel tatsăchheh stark gewâlbt ist, was besonders
aultăllt wenn man einen typischen septentrionaiis mit mehr plat-
tem Schădel daneben hiălt, welch letztere Form ich, sowobl als
auch cehrysocephalus, wenn auch etwas seltener constatieren
konnte.

Geschlecht |

Grâssen- Flugel- | Schwanz- Sehnabel- |

cher selten vor Mitte October erscheint und bis Mărz bleibt. Dass
diese Art, wie von mehreren Autoren angegeben wird, in den
Karpathen briăten soll, glaube ich nicht so lange ich keine Be-
weise in Hânden habe und ist diese Art jedenfalls mit der Vor-
hergeh nden verwechselt worden.

Nahrung. — Diese besteht der Hauptsache nach in Insekten,
zum Teil in kleinen Sămereien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1005

XII. FAM. PARIDAE.

Diese Familie wird hauptsăchlich durch den pfriemenformig
spitzen Schnabel, die verhăltnissmăssig krăftigen Fisse und das
weiche, aber dichte Gefieder charakterisieri. Aus der Biologie die-
ser Vogel ist besonders ihr eigentiimliches Umherstreichen her-
vorzuheben, xvelches in der Weise erfolgt, dass, mit Ausnahme
der Brutzeit, Individuen verschiedener Arten sich zu Gruppen
vereinigen und dann mit einer gewissen Planmăssigkeit grosse
Gebiete durchstreichen. Hăufig schliessen sich ihnen ganz fremde
Arten, wie z. B. der Waldfink, das Goldhăhnchen, die Specht-
meise und andere an.

Beim Herannahen der Brutzeit trennen sie sich in Puare und
beide Geschlechter bezeugen bei Ernăhrung der Jungen die srosste
Emsigkeit. Meist briiten sie zweimal; beim erstenmal legen sie
acht bis vierzehn, zuweilen noch mehr Eier, bei der zweiten Brut
aber stets weniger.

Die Arten der Subfamilien Panurinae und Aegithalinae, sowie
jene des Genus Acredula erbauen kunstvolle Nester im Freien,
die iibrigen hingegen bereiten fir ihre Jungen in hohlen Băumen,
in Lâchern von Steinmauern und sonstigen geeigneten Schlupt-
winkeln eine einfache Behausung.

Sie sind iiber die ganze Erde verbreitet, mit Ausnahme von
Siid- Amerika, Madagaskar und der Inseln im Stillen Ocean.

Die Anzahl der bisher bekannten Arten betrăgt weit iiber
hundert.

SUBFAM. PANURINAE

PANURUS.

KOCH, SYST. BAIER, ZOOL. P. 202. (18416.)

TYPUS: PANURUS BIARMICUS LINNE

Vorbemerkungen zu den Bartmeisen. — Nach unserer gegen-
wârtigen Kenntniss haben wir von Panurus biarmicus folgende
Formen zu unterscheiden :

1. Panurus biarmicus L. Nord- und Mitteleuropa, Terra typica
Holland,

1006 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚI:

2. Panurus biarmicus occidentalis Tsch. Siideuropa, Terra
typica, Italien.

3. Panurus biarmicus rusicus Gm. Siidosteuropa, Terra typica
Ruminien.

4. Panurus biarmicus sibiricus Bonap. Asien.

Es unterliegt lkeinem Zweifel dass man gendtigt sein wird noch
weitere Formen abzutrennen wie es bei einem Vogel, welcher eine
Verbreitung von England bis nach Central-Asien, Tibet und die
chinesiche Mongoloi hat, nicht anders zu erwarten ist.

PANURUS BIARMICUS RUSICUS GM.

Panurus rusicus Gmelin, Reise durch Hussl., II. p. 164. A. 10.
(1774).

Mystacinus rusicus, Brehm., Vâgel Deutschl. p. 474 (1831).

Kennzeichen der Subspezies. — Diese Form steht zwischen der
typischen biarmicus und der sibirischen Form sibiricus genau in
der Mitte. Die Gesamtfirbung ist eine viel blassere als wie die
der Nord-Europier, erreicht aber den lichten Ton der Sibirier
nicht. Die Flanken sind intensiv rosaviolett angellogen und zwar
so stark wie ich es bei keiner der mir bekannten Formen fand.
Dieser Anflug erstreckt sich auch auf die Halsseiten und den
Naclken sowie die Obersch wanzdeclen.

Altes Minnchen: Schnabel citronengelb, Iris hochgelb. Fiisse
schwarz. Oberkopf licht aschgrau, Ziigel und die zu einem Bart-
streifen verlingerten Federn der Wange tiefschwarz; Nacken und
Riicken hell zimmetbraun, Ersterer mit rosaviolettem Anflug,
Oberschwanzdecken rosaviolett. kinn, Kehle und Mitte der Brust
weiss mit leichtem grauen Ton; Flanken intensiv rosaviolett an-
vellogen, untere Schwanzdecken sehwarz.

Die Weibchen unterscheiden sich von den Minnchen haupt-
sichlich durch den fehlenden Bartstreif, sowie dadurel dass
der Oberlkopt hellbraun gefirbt ist.

Verbreitung. — Siidosteuropa. Terra typica, Ruminien.
Volksnamen. — Aușel de stuf, A. bărbos.
Systematisches. — Von dieser Form habe ich einundsechszig

Exemplare vorlicgen, alle sind typische rusicus und zeigen nur

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1003

Unterschiede welche auf das Alter und die Jahreszeit zurici zu-
fihren sind.

Getalcehi | sete Tanee Asa ra Tania Sonae
Alter diferenzen lănge lânge lânge
$ | Maxim.| 17.5 6.4 9.6 2) 1

9 Ă

20 6 ad. $ | minim. | 169 5q 3.9 1.9 0.9

a: Maxim. | 16.8 6.1 9.9 2 0.9
20 9 ad. ? | Minim. | 16.4 5.4 8.1 1.8 I.8
Vorkommen und Lebensweise. — Die zusammenhiingenden

Rohrwălder des Donaudeltas beherbergen diese sehâne Meise in
grosser Zahl, ebenso wenn auch nicht in solcher Menge alle
grosseren Rohrbalten der Donau bis in die Hohe von Rașova, wo
sie în den Balten Baţu und Vederoasa in Ruminien den westli-
chsten Punkt ihrer Verbreitung erreicht. HGher an der Donan be-
gegnet man dieser Meise nur sehr selten. Sie kann fir das Land
als Standvosel gelten, da sich im Winter ihre Zahl kaum ver-
mindert.

Da sie wie alle Meisen sehr neugierig sind, kann man sie
durch »Miuseln« sehr leicht anlocken und habe ich die meisten
Exemplare auf diese Weise erlegt.

Uber ihr Leben und Treiben haben F. Cerva, Grat Bela Wass,
Professor Dr. A. Lovassy, Dr. G. V. von Almăsyu. A. so erschâp-
lende Arbeiten celiefert dass ich nichts Neues zu bieten weiss.

Fortpflanzungsgeschâit. — Sehr hiufiger Brutvogel des Do-
naudeltas und der ausgedelhnten Rohrbestinde des Unterlaules
der Donau.

Anfang April beginnen sie mit dem Nestbau, welcher etwa
funt bis sechs Tage in Anspruch nimmt; am eifrigsten bauen sie
in den Morgenstunden. Mitte April beginnen sie zu legen und ha-
ben bis zum Ende dieses Monats bereits alle Paare ihr volles, aus
fiint bis sechs, seltener sieben Eiern bestehendes Gelege. Das frii-
heste, aus sechs Eiern bestehende Gelege fand ich am 14. April
1901. Sobald die Jungen der ersten Brut fliigoe sind, beginnen
die Paare mit dem Bau des Nestes fir die zweite Brut und findet
man Ende Juni das zweite Gelege aus vier bis fimt liern,

|dos BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘIIINȚE

= iz —

Das Nest sieht bis zu einem gewissen (Grade jenen des Drossel-
rohrsângers îihnlich, indem es auch wie diesesan zwei bis fiinf
Rohrstengeln befestigt ist, bei einiger Ubuneg ist es aber leicht von
diesem zu unterscheiden. In der Regel steht es 30—125" hoch
iiber dem Wasser; ich fand aber auch ein Nest welches kaum
10“ iiber dem Boden auf altem uncebrochenen Rohr stand,
ein anderes hingegen 148" uber dem Wasser.

Die verhăltnissmăssig sehr grossen Fier haben aut weisser
Grundfarbe bald viele, bald aber auch nur spărliche rotbraune
Punkte und Striche. Bei frischen Eiern scheint das Dotter durch,
wodurch die Grundfarbe etwas râtliehgelb erscheint.

Achtunddreissig gemessene Eier ergaben einen Durchschnitt
von 17.4X<13.7; Maximum: 18.9x<15.2; Minimum: 15.513".

Die Brutzeit dauert dreizehn Tase und zwar briiten beide Gat-
ten wechselweise.

Nahrung. — Im Frihjahr und Sommer besteht dieselbe aus
Insekten und kleinen Muscheln, im Herbsi zum Teil aus Samen
von Rohr und anderen Wasserpflanzen.

PANURUS BIARMICUS SIBIRICUS BONAP.

Panurus sibiricus, Bonaparte, Comptes Rendus XLIII. p. 414.
(1856).

Kennzeichen der Subspecies. — Sie unterscheidet sich dureh
blassere (Gesamtfărbung von den Vâgeln Europas; die Unter-
seite ist weiss oder weisslich, die mittleren Sechwanzfedern fahl
isabell bei Mânnchen, weisslich bei Weibchen.

Verbreitung. — Asien, moglicherweise auch Ost europa.

Systematisches. — Im lanuar und Februar 1905 erschienen
zu meinem nicht geringen Erstaunen în den Rohrbestănden wo
sonst nie Bartmeisen vorkommen eine grosse Zahl dieser Vogel,
welche sich in Fliigen zu zwanzig bis dreissig Stiicken volle zwei
Monate aufhielten und am 27. Februar ebenso plât/lich wie sie
gekommen, verschwanden. Ich konnte zweiundzwanzig Exem-
plare untersuchen und halte diese bestimmt fir sibiricus, da alle
Charaktere dieser Form vorziglich auf meine Vâgel stimmen.

Die Oberseite ist lichter als selbst bei den Wolgavâgeln, zum

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 4009

Teil mit grauem Anflug. Oberschwanzdeclken matt rosenfarben,
von dem gelben Unterriicken scharf abgesetzt. Halsseiten und :
zum Teil sogar die Flanken griulich rosenfarben iiberflogen.
Kehle, Brust und Bauch weiss, am letzteren mit rosa Anflug.
Mittlere Schwanzfedern hell isabellfarben, bei den Weibchen noch
lichter, fast gelblichweiss.

SUBFAM. AEGITHALINAE.

AEGITHALUS.

BOIE, ISIS, 1822. P. 556.

TYPUS : AEGITHALUS PENDULINUS LINNE.
AEGITHALUS PENDULINUS LINNE.

Parus pendulinus, Linne, Syst. Nat. |. p. 342. (1766).
Parus narbonensis, Gmel., Syst. Nat. L. p. 1014. (1788).
Aegithalus pendalinus, Boie, Isis, 1822. p. 556.

E epnliue Belene, | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 476—4177.

Pendulinus medius, ! =

Pendulinus macrourus,) (1831).

hemiza pendulina, Stejn., Pr. U. St. Nat. M. 1886. p. 398.

Aegithalus pendulinus typicus, Radde, Samml. Kauk. Mus. p.
146. (1899).

Kennzeichen der Art. — Altes Mânnchen: Știrne, Ziigel und
Kopfseite schwarz. Mitte des Oberkopfes triibweiss, von der Stirn
durch ein schmales lichtkastanienbraunes Band getrennt; die
triibweisse Firbung dehnt sich iiber den Nacken und die Hals-
seite aus, bildet also ein mehr oder minder deutliches Querband.
Vorderriicken lichtkastanienbraun, nach hinten zu heller wer-

dend und auf dem Hinterriicken in ockergelb iibergehend. Schul-
10

10410 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

terfedern ockergelb mit kastanienbrauner Spitze. Schwingen
- rahmfarben gesăumt, lings der Spitze ein deutlicher weisser
Rand. Kinn und Kehle weiss, iibrige Unterseite blassrahmfarben,
Kârperseite in ockergelb iibergehend. Die W urzelhălfte der Brust-
federn schimmert undeutlich durch. Untersch wanzdecken und
Schenkelfedern ockergelblich.

Altes Weibchen. — Oberkopt und Nacken grăulich, Stirn und
Augenstreifen, sowie das kastanienbraune Band schmăler und
weniger entwickelt. Das Kastanienbraun des Vorderriickens viel
blasser.

Junger Vogel. — Stirn und Augengegend rahmfarben, Ohrge-
gend kastanienbraun. Oberkopf und Nacken lichtgrau, brăunlich
verwaschen; Riicken hellzimmetfarben, im hinteren Teil mit
dunklen Lângsstrichen. Săume der Schwingen schmăler.

Verbreitung. — Sid-Europa (Sid-Frankreich, gewisse Teile
Spaniens, Italien), Ost-Europa (Galizien, Russland, Donau Lân-
der), Klein-Asien.

Volksnamen.. — Aușel, Boicuș.

Systematisches. — Es liegen mir einundneunzig Exemplare
vor, untersucht habe ich aber hunderteinundvierzig, welche im
Laufe der letzten fiinfzehn Jahre erlegt wurden; hievon sind
zweiundsechzig alte Mănnchen, neunundvierzig alte Weibchen,
nennzehn junge Vogel und elf verschiedene Jugendstadien.

Viele meiner Vâgel zeigen schon mehr oder weniger starke
Anklânge an die Form caspius.

Unter meinen alten Mănnchen habe ich manche wahrhaft
prachtvoll gezeichnete Exemplare. Bei diesen ist die Stirne und . |
die Kopfseiten tiefschwarz, Vorderriicken, die grossen Fliigel-
deckfedern und die Brust intensiv rotbraun ; die Fiisse blăulich-
grau, Iris dunkelbraun mit râtlichem Stich.

Galei Grossen- a Fligel- | Schwanz- | Sebnabel-
und € Lânge i Tarsus
A diferenzen lânge lânge lănge

Mastinati | 45.4 5.8 5.5 1.6 0.9
20 6 ad. | Minute | Me 5.6 47 4.4 0.7
Mazilas 09.2 5.7 52 1.5 0.9 |
20 9 ad. | Minim. | 44.5] 54| 45 4.3 027

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE ioti

Vorkommen und Lebensweise — Die Beutelmeise war bis zum
Jahre 1904 ein sehr hăufiger Vogel, nicht nur în den Auwăldern
der Donau und des Deltas, sondern auch an allen anderen Fliis-
sen und Siimpfen welche Weiden- und Pappelwuchs haben, seit
den letzten zwei Jahren hat sich aber ih Bestand so verringert
dasssie stellenweise sogar an der Donau ziemlich selten geworden
ist. Die Griinde fir diese gewiss traurige Tatsache sind mir voll-
stândig unerkliirlichi, da dieser Vogel hier gar nicht verfolgt wird
und sich auch sonst im Terrain nichts geindert hat. Obzwar ein
grosser Teil der heimischen Peutelmeisen im November fortzieht
und im Mărz erst wiederkommt, bleiben viele auch den ganzen
W inter bei uns. Ihre Stimme ist ein gedehntes Zieh-zieh, wăhrend
des Herumkletterns auf den Băumen hort man es fast ohne
Unterlass. Ihr Gesang ist zwar sehr leise und vernimmt man den-
selben nur aus unmittelbarer Năhe; er ist aber sehr wohltonend.
Diese Meise ist nur wenig gesellig und sieht man ausser im Herbst
wo das alte Paar mit ihren Jungen kleine Flige bilden, meist nur
einzelne Paare beisammen.

In der neuen Auflage des Naumann sind die irrtimlichen An-
gaben uber ihren Aufenthalt leider immer noch stehen geblieben,
welehe ihr denselben Aufenthaltsort wie der Bartmeise anweist:
und sic besonders ausgedehnte Rohrflăchen bewohnen lisst. Die
Aufenthaltsorte dieser beiden Meisen sind ganz verschiedene,
wăhrend die Bartmeise nur an solchen Plătzen vorzukommen
phlegt, wo ausgedehnte Rohrflăchen zu finden sind, ist die Beutel-
meise an die Weiden- und Pappelwâlder gebunden, welche nahe
am W asser stehen und kommen selten in reine Rohrpartien, eher
noch in solche welche mit Weiden bewachsen sind. Auch die An-
gabe dass sie sich wohl nie in hohe Baumkronen versteigt, stimmt
nicht, da gerade diese oft ihr Aufenthalt sind und man sogar ihre
Nester dort findet.

Fortpflanzungsgeschătt.— Uber dieses besitzen wir von hervor-
ragenden Forschern wie L. Taczanowski, Forstmeister Goebel,
von Cherneil, so erschopfende Arbeiten, dass ich mich nur auf die,
speziell auf Rumânien beziehenden Beobachtungen beschrinke.

Die Brutzeit variert sehr bedeutend, was ich ausser dem Alter
der Pratpaare, darauf zuriickfiihre, dass ein grosser Teil der Nester,

4042 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

sei es durch Stiirme herabgeworfen, sei es durch Elstern zerstârt
worden und so das Paar gezwungen ist, ein neuces Nest zu bauen.
Normal findet man das volle Gelege Mitte Mai, ich fand aber solche
auch noch Ende Juni. Das friiheste, aus sechs Biern bestehende
Gelege fand ich am 10. Mai 1904. Die Brutzeit dauert dreizehn
bis vierzehn Tage und da die Jungen etwa drei Wochen zur voll-
stândigen Entwicklung brauchen, so sind sie Ende Juni fligge.
Die ersten fliiggen Beutelmeisen beobachtete ich am 20. Juni 1899.

Wir gelangen nun zur Besprechung des Nestes des kunstvollsten
aller europăischen Vogel. Am hiufigsten ist dasselbe an Weiden
und Pappeln befestigt, weiters fand ich: es in drei Fillen auf
Akazien, in zwei auf Ulmen, in sechs auf Erlen, in einem Fall auf
einer Esche und endlich eines auf einem Rohrstengel. Da ich und
meine Sammler viele hunderte von Nestern gesehen haben und
sich nur eines auf einem Rohrstengel befand, so kommt demnach
diese Nestanlage nur iiusserst selten vor. Sehr interessant sind die
Doppelnester, von welchen ich zwei aus dem Lande kenne. Neben
dem normalen Nest ist noch ein zweites autgebaut, welches aber
keine Rohre besitzt. Was die sogenannten Vergniigungsnester
anbelangt, so bin ich durchaus nicht der Ansicht dass dieselben
zum Vergniigen gebaut werden, sondern ich erklăre mir die
Sache so dass dem Paar der zuerst gewâhlte Platz aus irgend
einem Grunde nicht gefiel und sie das begonnene Nest verliessen
um in der Nâhe ein neues Nestzu bauen, ăhnliches habe ich
iibrigens auch bei anderen Vogelarten, so zum Beispiel bei der
Elster und der Sperbergrasmiicke beobachtet. Die Nester stehen
durchaus nicht immer iiber dem Wasser, sondern sind oft mitten
im Bestand aufgehângt; ich fand sie in einer Hohe von drei bis
neun Metern vom Boden.

Das Gelege besteht gewâhnlich aus sieben Eiern, seltener aus
fiinf bis sechs und sehr selten aus acht bis neun Eiern. Von zwei-
undfiinfzig Gelegen bestanden 1 ă 9; 2ă 8; 393 7; 173 6 und
3 ă 5 Eiern. Fiinfzig gemessene Fier ergaben ein Durchschnitts-
maass von 16Xx10.6; 18Xx11.1 und 16.1><13.3; Minimum
14.8Xx10.6 und 15.3x<10.2"

Nahrung —Diese besteht aus allerhand kleinen Insekten, ihrer
Brut 'und im Herbst und Winter auch aus kleinen Sămereien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1015

AEGITHALUS PENDULINUS CASPIUS POELZAM.

Aegithalus caspius, Poelzam. in: Protok. Kazan. Univ. v. 1. p.
141. (1879).

Aegithalus caspius, M. Bogdanow in: Trudui Kazan. Univ. v.
8 ur. p. 91. (1873).

Aegithalus castaneus, Severstov in: Izv. Obsheh. Moskov. v. 8.
ur. Îl. p. 136. (1876).

Aegithalus castaneus, Dresser, B. Eur. v. 3. p. 165. A. 117.
(1883).

Aegithalus castaneus, Gadow in: Cat. B. Brit. Mus. v. 8. p. 68.
(1873).

Aegithalus spezies, Olphe-Galliard în : Ibis, ser. 3. v. 5. p. 268.
(1876).

Aegithalus galliardi, Hamonville, Cat. Ois. Eur. p. 38.

Kennzeichen der Subspezies —Altes Mănnchen : Unterscheidet
sich hauptsăchlich dureh die Fărbung des Kopfes. Ziigel, Wange
und Ohrgegend schwarz, Stirnfedern schwărzlich mit kastanien=
brauner Spitze. Mitte des Oberkopfes, Halsseite und Vorderriicken
hellkastanienbraun mit vereinzelnten weisslichen Federspitzen.
Hinterriicken rahmfarben. Flugeldecken und Schwingen wie bei
der typischen Form, doch mit breiteren, weisslichen oder rahm-
larbenen Siumen. Innere Armschwingen grosstenteils hell ge-
fărbt. Steuerfedern mit breiteren, weisslichen Randsiumen, was
namentlich aut der Spitze auffălt. Kinn, Kehle und Brust weiss-
lich, die Federn der Letzteren an der Wurzel kastanienbraun.
vefărbt, wodurch oftmals ein Querband angedeutet wird. Ubrige
Unterseite rahmfarben. Schenkeltedern an der Spitze kastanien-
braun.

Verbreitung. — Unteres Wolga-Gebiet, Umgebung des kaspi-
schen Meeres, Orenburg.

Volksnamen. — Aușel, Boicuş rusesc.

Systematisches, — Ausser einer Anzahl intermediărer Vâgel,
besitze ich auch vier vollkommen typische Exemplare aus dem
Donaudelta, welche sich in nichts von jenen der Wolga unter-
scheiden.

Die Masse dieser vier Exemplare sind folgende:

14 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Geschlechi| ca Su Zi IDR
| und % || SE| 2 |28 PUNDORI UND DATUM
2 ZE 2 ze
Altei | Ei E | MAI N metalul 120000 00
6 ad. [12.1] 5.6] 5.1 | 1.5| 0.8 | Gârla Liteov., Donandelt.1.] VII. 1896.
| 9 ad. [411.8] 5.5| 49| 1.4] 0.8 Girla Liteov., Donaudelt.4.] VII.1896,
& ad. [49.2] 5.7| 5.2| 1.5| 0.9 | Girla Litcov.,Donaudelt. 1.] VII. 1896.
6 ad. [12.1] 5.6| 5.1] 1.5| 0.8 | Malcoci. Jud. Constanta, V./4908.

Vorkommen. — Dieses scheint sich nur aut das Donaudelta zu

beschrănken,, wenigstens stammen alle typischen Exemplare
von dort.

li
fi
d
e
n

Fortpflanzungsgeschăft. — Am 1. Juli 1896 war ich so glick-
ch an der Girla Litcovu im Delta ein Nest der Beutelmeise zu
nden, meine Freude war aber unbeschreiblich als sich die bei-
en erlegten alten Vâgel als typische caspius erwiesen. Das Nest
nthielt sechs, noch ziemlich kleine Junge. Sofort begann ich
un noch nach weiteren Beutelmeisen zu suchen und erlegte auch

wirklich noch ein altes Mânnchen.

ACREDULA.

KOCH, SYST. BAIER. ZOOL. P. 199. (1816).

TYPUS: ACREDULA CAUDATA LINNE.
ACREDULA CAUDATA LINNE.

Parus caudatus, Linn6, Syst. Nat. L. p. 342. (1766).

- Acredula caudata Linn€, Koch, Syst. baier. Zool. p. 200. (1816).
Aegithalus caudatus, Boie, Isis. 1825, p. 556.
Paroides longicaudus, | Brehm, Vogel Deutschl. p. 470—471.
Paroides caudatus, (1831).
Mecistura caudata, Selys-Longch., Faune Belge p. 103. (1842).
Orites caudata, Horsf. & Moore, Cat. B. Mus. E. I. Comp.|.

p. 373. (1854).

Paroides pinetorum, Brehm, Vogelt. p. 243. (1855).
Acredula macrura, Seeb., Mist. B. 1. p. 487. (1883).
Aegithalus caudatus, Stejn, Proc. U. St. Nat. Mus. 1886. p. 386.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1015

Acredula caudata, var macrura, Plesle, Przew. Reis. Wiss. Res.
II. p. 149. (1894).

Aegithalus caudatus, | Sharpe, Hand- book Great Br. |.

Aegithalus macrurus, | p. 146—149. (1894) |

Kennzeichen der Art. — Dar S:hwanz lang, schmal und keil-
fârmig, doch nicht die Mittelfedern, sondern das pu isMfolg age
Paar die lăngsten.

Alter Vogel. — Ganzer Kopt, Genick, Kinn, Kehle, Brust und
Mitte des Bauches reinweiss, bloss die Seiten des Unterkorpers und
der Steiss blassweinrâtlich. Nacken und Vorderriuicken tiefschwarz,
die seitlichen Federn oftmals mit weinrâtlicher Spitze. Schulter-
federn lebhaft weinrâtlich, gegen die Fligeldecken mit weiss un -
termischt. Hinterricken schwărzlich, mit weinrotlichen und
weisslichen Lăngsllecken untermischt. Schnabel und Fiisse
sehwarz. Iris dunkelbraun. Augenlid hellrot. |

Iunger Vogel. — Stirn und Scheitel weisslich ; Kopfseite, Na-
cken und Riicken braunschwarz oder -mattschwarz; Schulterfe-
dern braunschwarz mit weisslicher oder sehr blass rosenfarbiger
Spitze. Nur die Biirzelfedern deutlich rosenfarben gefărbt. Unter-
seite weisslich, der weinrote Anflug besonders auf dem Bauch
ausgeprăgt. Schnabel dunkelbraun, an der Spitze heller. Fiisse
blassbraun, Augenlid lebhaft gelb.

Verbreitung. — Europa, mit Ausnahme des Westens (bis zum
67” nârdlicher Breite, siidlich bis zu den Alpen, Montenegro und
Serbien), westlicher Kaukasus (Elbrus-Gebiet), nârdliches Sibi-
rien, Nord-Japan (Jeso).

Volksnamen. — Piţigoiu de stol, P. de cird, P. codat, Porum-
biel mic.
Systematisches — Die Suite rumiănischer Exemplare, welche

ich hier erârtere, besteht aus zweiundsiebzig, von diesen sind
einunddreissig in der Zeit vom 15. April bis 15. September erlegt,
also sichere Brutvâgel, der Rest verteilt sich auf die anderen Mo-
nate. Ausser diesen, in jeder Hinsicht typischen Vâgeln, kommen
sehr viele Exemplare vor, welche mehr oder weniger ausgespro-
chene Lhbergânge zu rosea zeigen und welche ich hei dieser Form
mitbesprechen werde,

1046 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTUNŢE

EEE AI
Eset Grâssen- : Flugel- | Sehwanz- Sehnabel- |
und _ Liinge Tarsus
Alter diferenzen linge linge | lănge
| Alter | |
| | | | IERTA
20 & aq. || Maxim.| 16.2 | 6.7 10.3, | 1.5 0.6
ic ăi le zi a 5 le | Aa) e: ia iată inca la
Maxim. | 15.1 | 6.6 cati put 0.5
9 ( P | | 3
20 pad Minim. | 43.5 | 6.3 | 9.4 13 | 0:5
|
Vorkommen und Lehensweise — Die Schwanzmeise bewohnt

alle Laubwâălder des Landes und ist iiberall zahlreich anzutrelten.
Fortpflanzungsgeschăft. — Sie paart sich ofters mit der Rosen-
meise oder mit intermediiren Exemplaren dieser Form und wei-
sen meine Tagebiicher mehrere solche Beobachtungen aul. Sie
briitet iberall im ganzen Land und zwar schon sehr zeitig. Das
friiheste Gelege mit zehn Eiern fand ich am 27. Min 1902; nor-
mal ist dasselbe Anfang April vollzăhlig. Die Eierzahl des ersten
Geleces schwankt von zehn bis zwolf; die des zweiten von sieben
bis neun Eiern. Fiunfzig gemessene Eier ergaben im Durchschnitt
13.7X<10.3; Maximum 14.1X<11.7; Minimum 12.8X10.1»".
Nahrung. — Diese besteht nur aus Insekten.

ACREDULA CAUDATA ROSEA BLYTH.

„ Acredula vagans. Leach, Sist. Cat. Mamm. ect. Br. Mus. p. 17.
1846. (sine descr).

Mecistura rosea, Blyth, White Nat. Hist. Seborne p. Mu. (1836).

Mecistura longicaudata, Macgill., Hist. Brit. B. II. p. 454. (1839).

Acredula rosea, Sharpe, Ibis 1868. p. 300.

Parus roseus, Gray, Handl. B. |. p. 234. (1569).

Acredula caudata (nec Linn6), Newt. ed. Jarr. Br. B. p. 304.
(1871).

Acredula caudata var. longicauda, A. Dub., Faune ill. Vert.
Belg. Ois. I. p. 442. (1883).

Aegithalus europaeus, Stejn., Proc. U. St. Nat. Mus. 1886. 383.

Orites roseus, Madarasz, Erliuter, p. 30. 1891.

Aegithalus vagans, Sharpe, Hand-hook Great. Brit. 1. p. 147.
(1894).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 4047

Acredula caudata rosea, E. Hart., Journ. f. Orn. XXXV.
p. 253. (1887).

Acredula irbyi rosea, Radde, Mus. Caucas. p. 148. (1899).

Kennzeichen der Subspezies. — Alter Vogel: Stirn weiss,
hellbrăunlich angeflogen, Mitte des Oberkopfes weiss, die Schei-
telfedern mit brăunlicher Spitze. Vor dem Auge beginnt jeder-
seits ein breiter schwarzer, im vorderen Teil mehr brauner Strei-
fen, der sich oberhalb des Auges iiber die Kopfseiten erstreckt,
um sich mit der Firbung des Naclkens zu vereinigen. Biirzel ro-
senfarben. Unterscite weiss, in der Regel etwas getribt; auf der
Vorderbrust eine Anzahl blasser, briunlicher Lăngsflecke, die
bisweilen ein querband andeuten. Seite des Unterkărpers, hintere
Hălfte des Bauches und Steiss, lebhaft weinrătlich ubertiincht.

Verbreitung. — Grossbritanien, West-Europa (Holland, bel-
gien, Frankreich, West-Deutsehland,) Nord-ltalien, Serbien, Bul-
garien, Montenegro, Kroatien, Ungarn. Ausserdem in verschiede-
nen Lăndern Mittel-Europas auf dem Strich.

Volksnamen. — Piţigoiu de stol, P. de cird, P. codat, Porum-
bel mic.

Systematisches. — Von dieser Form liegen mir in typisehen
lxemplaren nur siebzeln Vogel vor, dafiir in intermediăren
neunundzwanzig.

Die als typisch angefiihvten Exemplare unterscheiden sich in
nichts von jenen welche ich zum Vergleicl aus der Herzegowina,
Ungarn, Bohmen und Deutschland besitze.

Wie von Madarâsz und Andere, bin auch ich geneigt die in-
termediâren Vogel fiir Kreuzungen zwischen Acredula caudata
und Acredula caudata rosea zu halten und wăren dieselben wie
folgt, zu bezeichnen: Acredula caudata L. x Acredula caudata
rosea Blytli.

arsă Grossen- Lânge Flugel- | Sehwanz- a Sehnabel-
Alter diferenzen Jânge linge linge
gi A $ | Maxim. | 16 6.6 | 10.1 1.5. | 0.5
| oC 30.9 | Minim. | 44,9 6.4 | 9;5 (4 | 0,5
& Oa $ Maxim. | 15.1 0.5 | 9.3 1,5, “|: 0;9
i cama (ÎN m A pl br, 6.4 | 9.3 [4 | 10.4

1018 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Vorkommen und Lehensweise. — Die Rosenmeise kommt z war
regelmăssig, aber bei weitem nicht so hâufig vor wie die
Schwanzmeise.

Fortpflanzungsgeschătt — Ich fand von dieser Form nur zwei
ganz sichere Nester, bei welchen ich die beiden alten Vâgel erlegte
und zwar das eine mit zehn fast fliiggen Jungen am 12. Mai 1904
auf der Donauinsel Turcescu und der zweite am 24. April mit
neun hoch bebriiteten Eiern auf der Donauinsel Tilchia.

ACREDULA CAUDATA MACEDONICA DRESS.

Acredula macedonica, Salvadori & Dresser in: Bull. Orn. Club.
v. Î. p. 15. (1892).

Acredula macedonica, Dresser in: Ibis, ser. 6 v. 5 p. 240
(1893).

Acredula macedonica, Dresser. B. Eur. v. 9. p. 111. t. 655.
f. 4. (1895).

Aegithalos caudatus macedonicus, Hellmayr Tierreich L. 13.
p. 116. (1903).

Kennzeichen der Subspecies. — Alter Vogel: Âhnlich Acre-
dula caudata rosea; Riicken wie bei dieser Form schwarz, im
hinteren Teil mit rosa vermischt, aber die seitlichen schwarzen
Kopfstreifen viel breiter, so dass nur die Stirn und ein schmaler
„Streifen lăngs der Mitte des Oberlkopfes weiss bleibt. Ziigel fast
ganz bis zur Sehnabelwurzel sehwarz. Koptzeite und Kehle triib-
weiss, letztere mit einem undeutlichen grăulichsechwarzen Fleck ;
«(țuer iiber bie Vorderbrust zieht ein schmales, aber sehr schart
abgesetztes, schwarzbraunes Band; ibriger Unterkârper blass-
rosa, Mitte mehr xeisslich. Zeichnung von Fligel und Sehwanz
wie bei der vorigen Form.

Verbreitung — Griechenland, am Stmeh in den angrenzen-
den Lândern.
Systematisches. — Von dieser Form konnte ich trotz der

grossen Aufmerksamlkeit welche ich ihr widmete, nur zwei
Exemplare erhalten, trotzdem im Laute der Jahre 181 Schwanz-
meisen gesammelt wurden. Beide Vogel wurden im Februar 1904
bei Oltina, Jud. Constanţa, erlegt und zwar das Mănnchen am

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1019

25. und das Weibehen am 26. dieses Monats. Es waren an bei-
den Tagen in demselben Tal eine Schar von etwa sieben bis
acht Sticken, selbe waren aber so fliiehtig dass es mir nicht ge-
lang mehr als immer nur ein Stick zu erlegen. Mir liegen leider
von dieser Art keine autentischen Exemplare dieser noch wenig
bekannten Form vor, nach der Beschreibung von Dresser „Birds
ot Europa« Taf. 655.p. 111. und C. H. Hellmayr „Das Tier-
reich« |. 18. p. 116. bin ich aber fest iiberzeugt es mit dieser
Form zu tun zu haben. Auch ein drittes Exemplar meiner Samm-
lung welches ich von Wilh. Sehliter als Acredula irbi bezog und
welches am 20. October 1902 bei Cattaro erlegt wurde, gehârt
bestimmt zu macedonica, da bei diesem Vogel die Charaltere
noch ausgeprăgter sind als bei meinen rumănischen Vâgeln; be-
sonders ist das sechwarzbraune Prustband sehr gut ausgeprăgt.

Die Masse gebe ich von zwei rumănischen, einem dalmatini-
schen von mir gemessenen und zwei griechischen von Dr. O.
Reiser semessenen lxemplaren.

= | = SEI = Anmerkung

| | |
6 ad.| 14.5| 6.3] 8.5 1.3] Oltina, jud. Const., Rumăn. 25/11 1904
9 ad.] 13.8] 6.1] 7.8] 1.210.6 |Oltina, Jud. Const., Rumân. 16/11 1904!
9 ad.| | 6.2 9 | 1.210.6 |Cattaro, Dalmatien, 20/X 1902
E ad. 14.3) 6.4 9 | 1.510.6 |Akarnanien, Griechenland Dr. O. Reiser
9ad.]13.9| 6.11 7.9] 1.2|0.65| Akarnanien, Griechenland Dr. O. Reise,

PERIPARUS.

SELYS-LONGCHAMEFS IN: BULL. SOC. ZOOL. FRANCE. V. 9. P. 43. 59, (1884).

TYPUS: PERIPARUS ATER SELYS
PERIPARUS ATER SELYS.

Parus ater, Linne, Syst. Nat. Nat. 1. p. 341. (1766).

Parus carbonarius, Pall., Zoogr. Rosso-As. I. p.556. (1826).
Poecile ater (Linn6), Kaup. Natiirl. Syst. p. 114. (1829).
Parus abietum, Brehm, Vog. Dentschl. p. 466. (1831).
Parus pinetorum, Brehm, Naumannia, V. p. 285. (1855).

1020 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINŢI,

Periparus ater (Linn€), Selys-Longch. Bull. Soc. Zool. France
p. 76. (1884).

Parus ater, subsp ? Stejn, Proc. U. St. Nat. Mus. 1886. p. 377.

Kennzeichen der Art. — Alter Vogel: Federn des Hinterkopfes
bisweilen zu einer kleinen Haube verlăngert. Riicken aschblau,
manchmal olivengriinlich iiberwaschen. Hinterriicken und Biirzel
in's Rotgelbliche iibergehend. Kleine Fligeldecken, mit breiten
aschblauen Randsiumen, mittlere und grosse, mit grosser weisser
Spitze, nur selten einzelne rostgeiblich verwaschen. Siume der
grosseren Fligeldecken aschblau, die der Schwingen silbergrau,
auf den. Armschwingen oft olivenfarben angeflogen. Săume der
grosseren Fliigeldecken aschblau, die der Schwingen silbergrau,
aut den Armsehwingen oft olivenfarben angeflogen. Săume der
Steuerfedern grau bis olivenfarben. Mitte des Unterkârpers weiss.
korperseite, Bauch und Unterschwanzdecken fahlrostgeiblich.

Verbreitung. — Europa, nordliches Asien bis zum Amur-
gebiet.

Volksnamen. — Piţigoiu negru, P. de scoarță, P. puturos.

Systematisches. — Vergleiche ich meine dreiundfiinfzig rumi -
nischen Tannenmeisen mit solchen aus Mittel-Enropa, so finde
ich dass die Firbung des Riiclens dunkler gefiirbt ist, einige
Exemplare besitzen einen brăuulichen Anflug welcher sich aber
nur auf den halben Riicken erstreckt; auf die dunklere Riucken-
fărbung macht auch schon Dr. O. Reiser bsi bulgarischen Exem-
plaren aufmerksam.

Gesagliaol e Grossen- j Flugel- | Schwanz- | Schnabel- |
und : Liinge Tarsus Ş |
diterenzen lânge linge linge |
Alter | | |
91| Maxim | 14.7 | 6.5 4.9 1.8 1.1
15 0 ad. ) | Minim, | 443|. 6.2 | 45| 17 ret
E | Maxim | Mou] 6:3 4.6 ST an
10 9 ad. || Minim. | 14.3 6 44 16 | |
| |
Vorkommen und Lebensweise. — Sie bewohnt die Tannen-

wălder der Karpathen und kommt nur selten im Herbst oder
Winter in die Ebene herunter,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1024

Fortpflanzungsgeschăit. — Sie briitet sehr hăufige in allen
Sehyvarzwăldern der Karpathen. Gelege erhielt ich nur zwei und
zwar wurden beide bei Tazlau, Jud. Neamţu gesammelt, am 3.
und 7. Mai 1900 zu acht und sieben Eiern. Leider unterliess ich
es die Fier zu messen.

Nahrung. — Die untersuchten Exemplare hatten etwa 60%
Samen von Nadelhâlzern, der Rest des Mageninhaltes bestand
aus anderen Samen und Insekten.

PARUS.

LINNE SYST. NAT. I. P. 341. (1766).
TYPUS: PARUS MAJOR LINNE.

PARUS MAJOR LINNE.

Parus major, Linne, Syst. Nat. L. p. 341. (1766).

Parus ignotus, Lath., Gen. Syst. II. p. 537. (1781—1785).

Parus fringillago, Pall., Zoogr. Rosso-As. I. p. 555. (1826).

Parus robustus, Prehm, Vog. Deutschl. p. 461. (1831).

Parus eyanotus, Brehm, Vogelf. p. 241. (1855).

Laue Dă ip i | Brehm, Naumannia, VI. p. 367.

Parus major robustus,

Parus major cyanotus | a)

jor cya j

Parus major newtoni, | Prazăk, Ornith. Jahrb. V.p. 239-240.

Parus major blanfordi, | (1894).

Kennzeichen der Art. — Scheitel, Kehle und ein Strich auf die
(rurgel herab schwarz. Wangen und Schlife weiss, ein Fleck am
Nacken griingelb ; Oberriicken griin ; Unterleib gelb.

Verbreitung. — Europa, West-Asien und Nord- West-Afrika.

Volksnamen. — Piţigoiu, P. mare, P. de sat, Piţiguș, Piţigușe,
Simţivară, Ticlete, Ţiglan, Țiglean.
Systematisches. — Von dieser Meise habe ich cin sehr grosses

Material gesammelt und liegt mir heute eine ausgewâhlte Suite
von hundertvier Exemplaren vor. Die ruminischen brutvogel
haben eine intensiv schwefelgelbe Unterseite mit kaum merklich
griinlichera Stich, der Medianstreif ist breit und erweitert sich bei

1023 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

alten Mânnchen auf dem Bauch zu einem breiten Fleck. Der
weisse Keilfleck auf der Innenfahne der îussersten Schwanzfeder
variert ungemein und kann zur Aufstellung von geographischen
Formen nicht verwendet werden. Ich habe Federn bei welchen
nur ein ganz kleines Spitzenfleckchen weiss ist, wâhrend alle
Ubergânge bis zu einer Feder vorkommen an welcher fast die
halbe Innenfahne kielwârts weiss gefirbt ist. Die Endflecke an
den grossen Fliugeldecken sind âhnlich wie bei der griechi-
schen Form P. m. peleponesius Parrot weiss, mit rahmfarbigem
Anflug.

des ist die Kohlmeise, man begegnet ihr în allen Wăldern, befin-
den sich dieselben auf den Ebenen, an Fliissen oder bedecken selbe
das G .birge.

Fortpflanzungsgeschăft. — Sie kommt als Brutvogel in allen
Wăldern und Giărten sehr hăufig vor, wenn selbe nur alte hohle
Băume haben, sowobhl im Gebirge als auch in der Ebene.

Das Gelege besteht aus acht bis zw6lf, dus der zweiten Brut
nur aus sechs bis acht kiern. Das erste Gelege findet man in der
„weiten Hălfte April, friihester Datum 11. April, das der zweiten
Brut im Juni. Finfzig gemessene Fier ergeben im Durcehscehnitt :
17.2X<13.35 ; Maximum : 19.5 2<14 ; Minimum : 16.14Xx13"”.

Nahrung — Sie besteht aus Insekten, Sămereien, Friichten
und auch aus Fleisch.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1023

CYANISTES.

KAUP, NATURI. SYST. P. 99. (1829).

TYPUS: CYANISTES CYANUS (PALL.)
CYANISTES CAERULEUS LINNE.

Parus caeruleus, Linne, Syst. Nat. I. p. 341. (1766).

Cyanistes caeruleus Linne, Kaup. Natiirl. Syst. p. 99. (1829).

Parus caeruleus, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 463. (1831).

Cyanistes salicarius, Brehm, Naumannia V. p. 285. (1855).

Cyanistes caeruleus typicus, Radde, Orn. Cauc. p. 142. (1884).

Kennzeichen der Art. — Alter Vogel: Scheitelplatte lebhaft
berlinerblau, nach hinten allmăbhlich in einen dunkleren 'Ton
ibergehend. Ziigel schwărzlich, hinter dem Auge zu dunkler ab-
gestuft und sich mit dem Nackenbande vereinigend. Nackenband
dunkelblau, Kinnflecke schwărzlich, Nackenfleck weisslich. Ubrige
Oberseite olivengriinlich. Unterseite lebhaft schwefelgelb, Bauch-
mitte weiss mit einem schwarzblauen Lângsfleck.

Verbreitung. — Europa nârdlich bis zum 600, Klein-Asien,
Kaulkasus. A

Volksnamen. — Piţigoiu, P.-albastru, P.-vinăt.

Systematisches. — Von meinen hundertzweiunddreissig rumi-
nischen Blaumeisen unterscheiden sich aut den ersten Blick zwei
alte Mânnchen, welche Parus caeruleus persicus Blant. sehr nahe
stehen und ich kann mich hier, da beide Stiicke vollkommen
egal sind, darauf beschrânken, nur das eine năher zu besprechen.

No. 81. Altes Mânnchen, erlegt am 5. December 1904 auf der
Insel Troina, Jud. Constanţa. Gesamifărbung matter. Scheitel
Jichtblaugrau, Augenstreif und Kinnfleck grauschwarz, Riicken
olivengriin mit starkem grauen Schimmer. Unterseite hellci-
tronengelb, PBauch weiss, in der Mitte des Unterkorpers ein
graublauer Lângsfleck. Ob nun diese zwei Exemplare wirklich
zu persicus gehoren, oder nur als intermediăre Știicke anzusehen
sind, getraue ich mich heute noch kein Urteil zu fâllen, da ich von
persicus kein Vergleichsmaterial besitze.

Ubrigens erwâhnt I. P. Prazak aus Bâhmen und A. von Pelzeln
Blaumeisen aus Osterreich die der persicus ganz âhnlich sind.

1024 BULETINUL, SOCIETĂȚII DE STUNŢE

In der Grâsse sind meine fraglichen persicus jenen, welche
Radde von Lenkoran beschreibt, fast gleich, wie aus den folgen-
den Maassentabellen ersichtlich ist.

|
'Gesehleeht|

1 1
1 N = |'3
o mov | ao o | Po |
Ep [RI] | 4 Rs 1-9 Ep = la Bac A
und Ss |elze|ss|sE ANMERKUNG
| ze a la = ae
Alter EI ȘI 2 |'5
U | 77 |

= —

Parus caeruleus persicus ?

(5) etala || alle

(o)
32)
O
12)
pe
[14
(=>)
[op]
32)

Troina, Jud. Constanţa, Ruminien.
Parus caeruleus persicus ?

O ad. [11.3] 6.1 | 5.1 | 1.6|0.55| Carvan, Jud. Constanţa, Rumânien. |
& ad.|10.7| 6.1| 5 | 1.6|0.5 | Lenkoran, gem. v. Dr. G. Radde.

9 ad. 144 | 6.1] 5.1] 4.5|0.5 | Lenkoran, gem. v. Dr. G. Radde.

aloe lait Grâssen- | Fligel- | Schwanz- | Sehuabel-
und b , Linge pi PE ea Tarsus
Alter (i fereazga | linge | linge lânge
— -
25 aq. $ | Maxim] 126 7 5.8 L.7 08 |
Za | Minim || Aooaliue 5.4 1.6 0.7
laxim. | 19.4 6.9 5.6 AF 0.8
DEL Maxim 12, y
9 ) | Minim. | 19.2 6.3 5.3 1.6 0.6

Vorkommen und Lebensweise. — Nach der kohlmeise ist diese
Art entschieden die hăufigste und verbreitetste Meise und trifit
man sie sehr zahlreich în allen Laubwildern des Landes, insbe-
sondere liebt sie die Auennwălder der Donau.

Fortpflanzungsgeschăit. — Sehr hiufiger Brutvogel, besonders
in allen Auenwildern. Das (relege besteht aus acht bis zehn, selten
aus elf bis zwâlf Eiern. Mitte, spitestens Ende April, haben alle
Paare ausgelegt, es kommen aber dfters, wenn auch nicht regel-
măssig, zweite Bruten vor. Das friiheste Gelege mit acht Eiern
fand ich am 10. April 1906; das spăteste mit sechs Biern am
5. Juni.

Fiinfzig von mir gemessene Eier ergeben im Durchschnitt :
15.3X<11.9; Maximum : 16.85><12.2; Minimum: 15>X<11.4"

Nahrung. — Diese besteht zum grossten Teil aus Insekten,
weiters aus verschiedenen Beeren und Simereien.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 1025

CYANISTES CYANUS PALL.

Parus eyanus, Pall., N. Comm., Acad. Sci. Imp. Petrop. XIV.
p. 588. Tab. 13. (1770). :

Parus saebyensis, Sparm., Mus. Carls. I. No.. XXV. (1786).

Parus Injaescik, (umel., Syst. Nat. I. p. 1013. (1789).

Cyvanistes cyaneus, Kaup, Natiirl. Syst. p. 99. (1829).

Parus cyaneus, Schleg., Rev. Crit. Ois. Eur. p. XLVI. (1844).

Parus elegans, Brehm, Vogelt. p. 242. (1855).

Cyvanistes elegans, Brehm, Naumannia, V. p. 235. (1855).

Kennzeichen der Art. — Alter: Vogel: Oberkopf reinweiss; ein
Band das sich von der Sehnabelwurzel durch das Auge bis zum
Naclken erstreckt blauschwarz; iiber dem Nacken bis jederseits
zur Ohrgegend ebenfalls ein breites azurblaues bis blauschwarzes
Band. Ubrige Oberseite asehblau, mit deutlichem, fahlweissen
Nackenflecl. Oberschwanzdecken dunkel azurblau mit weissem
Spitzensaum. Wange, Halsseite und ganze Unterseite reinweiss,
in der Mitte des Unterkorpers ein blausechwarzer Lăngsstreifen.
Sehnabel hornschwarz, mit helleren Scheiden. Fiisse schmutzig-
heliblau. Iris dunkelbraun.

Verbreitung. —- Von Ost-Russland dureh Nord-Asien bis in's
Amur-Gebiet.

Ich beobachtete am 20. October 1899 ein Exemplar bei Co-
mana, „ud. Vlașca aus grosser Năhe, hatte aber leider lkein (xe-
wehr bei der Hand und so entgeing mir dieses einzige Pelegexem-
plar fir Rumânien.

I. S. Prazak fihrt zwar in der neuen Auflage des Naumann die
Lasurmeise fiir Ruminien an, ohne aber năhere Daten zu geben.
Jedentalls wird diese Meise ah und zu als seltener Wintergast auch
Rumânien besuchen.

ALOE CILE,

KAUP, NATURL SYST. p. 414. (1829)

POECILE PALUSTRIS STAGNATILIS BREHM.

Parus stagnatilis, L. Brehm, Vogelfang, p. 242. (1855).
Parus communis stagnatilis, Kleinschmidt în: Orn. Jahrb. v. 5.
p. 69. (1397).
NI

1026 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Parus stagnatiiis, Tschusi in: Orn. Jahrb. v. 9. p. 171. (1898).

Parus communis stagnatilis, Almăsy in: Aquila, v. 5. p. 106.
(1898).

Poecile palustris stagnatilis, L. Brehm in: Naumannia v. 6.
p. 368. (1856),

Poecile palustris stagnatilis, (part.) Prazak in: Orn. Jahrb. v. 6.
p. 36. (1895).

Poccile palustris (err., non Parus p. Linne 1758!) F. Loren,
Orn. Kaukasus, p. 61. (1887).

Parus communis (err., non P. cinereus communis Baldenstein
1827!) Reiser & Fiihrer in: Orn. Balcan, v. 4. p. 63. (1896).

Kennzeichen der Subspezies. — Oherkopf bis auf den Nacken
hinab, tief glănzend s hwarz; Wangen weiss; Kinn sechwarz;
Oberkârper brăunlichgrau; Unterseite einformig triibweiss mit
schwachem, 1ostfahlen Seitenanflug, hinterer Teil der Halsseiten
deutlich rostfahl getriibt. Schnabel kurz und dick; Obersechnabel
an der Spitze flachgedriickt, iiber dem Unterschnabel etwas vor-
ragend.

Verbreitung. — Ungarn. Galizien, Balkan- Hatbinsel, Siid-
Russland, Kaukasus; wahrscheinlich auch Klein-Asien.

Volksnamen. — Piţigoiu sur, Piţigoiu cenușiu.

Systematisches. — In der Hofinung, auch noch andere For-
men fir das Land konstatieren zu kânnen, habe ich eine bedeu-
tende Anzahl von Sumpfmeisen gesamrmelt, von welchen mir
heute noch eine ausgewăhlte Suite von zweiundsiebzig Stiicken
vorliegt. Alle gehoren zu Poecile palustrus stagnatilis und nur
einige wenige Exemplare neigen besonders durch den stărkeren
Rostanflug der Unterseite und Unterschwanzdecken zu Poecile
palustris subpalustris.

oil oz Grâssen- 2 Flugel- | Schwanz- Sehnabel-
| und i Lânge ) ii Tarsus Ş
Aba diferenzen lânge linge lânge
Mina IRIS 7 Ies 47 4
20 €& ad. |
Sa Minim. | 42.5 | 6.6 | 5.7 1.5 0.7
C Maxim. | 19.7 6.8 | 64 1.6 0.9
5 SAD MAE,
d d Minim. | 494 | 6.4 | 55 1.5 0.7

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1021

Vorkommen und Lebensweise. — Wir finden die Sumpfmeise
iiber das ganze Land verbreitet, nur den reinen Nadelholzbestân-
den fehlt sie. Sie ist aber in der Individuenzahl lange nicht so
zahlreich wie z. B. die Kohil- oder Blaumeise.

Fortpflanzungsgeschăit. — Schon im Miărz finden sich die ein-
zelnen Paare zusammen und in der zweiten liltte April findet
man dann das, aus bis zwolf Biern bestehende Gelege, Ende
Mai das Geleze der zweiten Brut, welches aber in der Regel nur
aus sieben bis acht Eiern besteht. Das friiheste Gelege, bestehend
aus zehn sehwach bebriiteten Eiern, fand ich am 13 April 1900.
Neununddreissig Fier ergeben einen Durchsehnitt von 16Xx12.3"",

Nahrung. — Neben allerlei kleinen Samen dienen ihr auch
allerlei Insekten zur Nahrung. Durch das Verzehren verschiede-
ner Knospen und Bliiteninsekten und ihrer Brut, wirken sie selur
niitzlich.

POECILE MONTANUS ASSIMILIS BREHM.

Parus palustris borealis (non P. b. Selys-Longchamps 1843).
W odzicki in: Naumannia v. 2. Il. p. 70. (1852).

Parus assimilis, L. Brehm, Vogelfang p. 242. (1855).

Parus salicarius a., L. Brehm in: Orn. Jahrb., v. 3. p. 145.
(1899).

Parus montanus a., Kleinschmidt in: Orn. Jahrb., v. 8. p. 87.
(1897).

Parus montanusa., Tschusi in : Orn. Jahrb., v. 9.p.172.(1898).

Poecile salicaria a., L. Brehm in : Naumannia v. 6. p. 370. (1856).

Parus montanus, Reiser in: Orn. Balcan., v. 2. p. 62. (91894).

Parus montanus, Peiser & Fiihrer in: Orn. Balcan., v. 4 p. 63.
(? 1896).

Poecile palustris salicaria accedens (err., non Parus a. L. Brehm
(1855!) Prazak in: Orn. Jahrb. v. 6. p. 48. (1895).

Kennzeichen der Subspezies. — Kopfplatte sclwarz mit seiden-
artigem Glanz, der aber ganz vershieden ist von dem der Formen
des P. (Poecile) palustris. Wange und vordere Ohrdecken rein-
weiss, Halaseite deutlich rostgelblich angehaucht. Vorderriicken
merklich rostfarben verwaschen. |brige Oberseite wie bei P,

1028 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

(Poecile) m. montanus, aber durchwegs reiner, hellbrăunlichgrau,
Săume der Armschwingen reiner lebhaft hellbrăunlich, die inner-
sten Armschwingen auf der Innenfahne rostbrăunlich ibertincht ;
iberhaupt herrscht ein hellever Ton vor. Mitte der Unterseite
weiss, Korperseite und Unterschwanzdecken lebhaft rostfahl
iiberwaschen. Schnabel kiirzer, an der Spitze wesentlich stărker
gekrummt.

Verbreitung. — Gebirge Galiziens (Karpathen), Transilvanische
Alpen, Gebirge Bosniens und Serbiens.

Volksnamen. — Piţigoiu sur de munte.

Systematisches. — Von der Gebirgssumpfmeise besitze ich
einunddreissig im Lande, und neun in Siebenbiirgen erlegte Exem-
plare. Bei einigen sind die Wangen mehr weiss, bei den anderen
mit brăunlichem Schimmer.

LE ciuci Grossen- , Flugel- | Schwanz-| , Sehnabel-
und ş Lănge i p Larsus N
ÎNC diferenzen lânge lănge linge

Maxim. | 13.3 6.8 6.2 1.7 all
8 Gad Minim. | 129 | 66. | 6 45 la
Maxim. | 13.1 6.8 6.2 i, Ai
PSI Minim. | 49.3 | 6.5 5.7 TI 0.8

Vorkommen und Lebensweise. — Das Vorkommen dieser Meise
beschrănkt sich auf die Karpathen ; in der Ebene habe ich sie nie
angetroffen, wohl aber im Winter in den Vorbergen, sogar bis in
den Dârfern. Ihr Lockruf und Gesang ist von dem der Sump!-
meise der Ebene stark verschieden, lăsst sich aber in Buchstaben
wobl nur sehr ungenau wieder geben und sehe ich aus diesem
Grunde von der Wiedergabe ab. Die beiden Gatten halten das
ganze Jahr zusammen und nur im Ilerbst sieht man sie familien-
weise den Wald durehziehen. Sie ziehen den Nadelwald entsehie-
den dem reinen Laubwalde vor, aber am liebsten sind ihnen ge-
misehte Bestănde mit viel Unterwuchs an feuchten Stellen.

Fortpflanzungsgeschăft. — Sie briitet hiufig in den ganzen
transylvanischen Karpathen. Ich erhielt vier Gelege, welche ich
hier năher beschreiben will.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1029

No. 1. Neun Eier, gefunden am 21. April 1901 auf der -
Magura bei Tazlau, sechwach bebriitet. Standort des
Nestes in einer hohlen Buchenwurzel; dieses besteht
aus Moos und Federn, der alte Vogel sass so fest,
dass ler am Nest ergriffen werden konnte. Die Form
der Fier ist eine kurz einformige, sehr zartschalig und
auf blassgriinlichweissem Grunde mit zahlreichen rost-
rotei: Flecken und Punkten bedeckt.

No. 2. Zw6lf Eier, gefunden am 26. April 1901 am Goşman, .
star bebriitet. Standort des Nestes in einer alten Specht-
hohle einer Tanne, etwa 3” vom Boden entfernt; das
Nest bestand nur aus wenigen Halmen, Moos und Wild-
haaren. Die Eier sind weniger stark gefleckt als die des
ersten Geleges.

No. 3. Zehn Eier, gefunden am 23. April 1902 am Dşiaman,
frisch, Standort in einem hohlen Buchenwulst, das Ein-
gangsloch aber so klein, dass dasselbe erst mit einer
Handsăge erweitert werden musste. Nest âhnlich wie bei
No. 1. und 2. Die Eier am stumpfen Ende stark bauchig,
auf blăulichgriinweissem Grunde mit rostroten Punkten
bedeckt, welche sich am stumpfen Ende zum Teil kranz-
artig anordnen.

No. 4. Vier Eier, gefunden am 1. Mai 1902 am Piatra, frisch.
Standort âhnlich wie bei No. 3. Eier nur wenig, aber mit
grâsseren Flecken gezeichnet.

Von diesen einundvierzig Eiern konnte ich nur zweiunddreissig
messen, da die anderen beim Transport brachen. Durchschnitt :
14.9xx11.6; Maximum: 15.4>x11.9; Minimum : 14.2>X<11.3”.

Nahrung. — Diese besteht teils aus Insekten, teils aus kleinen
Sâmereien.

POECILE LUGUBRIS GRAECA REISER

Parus lugens, L. Brehm, Vogelfang, p. 243. (Melanismus) (1855).

Poecile lugens, L. Brehm in: Naumannia, v. 6. p. 369. (? 1856).

Parus lugubris graecus, Reiser in: Orn, Jahrb., v. 12 p. 216.
(1901).

1030 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Kennzeichen der Subspecies. — Alinlich der typischen Form,
aber Kopfplatte viel heller, pelzrobbenbraun. Schnabel lânger und
schlanker. Unterseite lebhafter rahmfarben. Korpermasse im
Durchschnitt etwas kleiner.

Verbreitung. — Ruminien, Bulgarien und Griechenland.
Systematisches. — Ich besitze dreiundsechzig rumănische

Trauermeisen, von welchen einundvierzig aus den Karpathen
und /weiund/wanzig aus dem Walde von Babadagh (Dobrogea),
Jud. Tulcea stammen. Der grosste Teil meiner Exemplare gehort
zu graeca, besonders gilt dies von den Dobrogeaviseln; ein Teil
ist iutermediăr und sechs Exemplare sind fast typische lugubris,
selbe stammen aus den Wintermonaten und sind in den Ausliu-
fern der Karpathen erlegt. Diese Wintervocel haben eine matt-
schwarze Kappe, die Spitzen der Federn, besonders im Nacken
sind graubraun iberflogen.

vorziiglich die Vorberge der Karpathen und hiălt sich mit Vor-
liebe in den grossen Zwetschgengărten aut; in hâheren Lagen
fand ich sie niemals. Ein zweiter, durch die grosse ruminische
Tiefebene getrennter Punkt ihres Vorlkommens ist der Bergwald
von Babadagh, welcher auf der einen Seite durch die Donau, auf
der anderen von den Steppen der Dobrogea begrenzt wird. Man
findet sie Winter und Sommer în gleich grosser Zahl. Sie ist un-
cemein fliichtie und einmal verfolet, sehr scheu, auch ist sie
nicht so vesellig wie ihre Gattungsverwandten, sondern unver-
trăglich und zănkisch. In die Ebene kommt sie nur sehr selten
und erlegte ich nur ein Exemplar in einem Eichenwalde bei
Prundu, Jud. Vlașca am 18, November 1896,

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 1031

Da a e i

Fortpflanzungsgeschăit. — Sie ist regelmiăssiger Brutvogel in
den, beim Vorkommen angegebenen Gebirgen, besonders hăufig
im Jud. Muscel. Das Nest wird mit Vorliebe in hohlen Obstbău-
men angelegt. Auch diese Meise macht zwei Bruten, und zwar
die erste im April, die zweite im Juni. lch erhielt im Laufe der
Jahre fiint Gelege und zwar: 6 Eier am 12. Juni, 8 Eier am 10.
April, 7 Eier am 7. April, 10 Eier am 15. April und 6 Eier am
15. Juni; ausser diesen bekam ich noch 11 Einzelneier. Die Eier
sehen den Kohlmeiseneiern sehr ihnlich, sind aber grâsser und
von Form in der Hegel gestreckter. Neunundzwanzig gemessene
Eier ergabenu im Durcehscehnitt : 17>13.5; Maximum : 18.2Xx13.2
und 17.6>xx14.5; Minimum : 16.5X12.4"". Ausgeflogene Junge
beobachtete ich Ende Mai.

Nahrung. — Ausser Insekten und kleinen Sămereien fand ich
in zwei Făllen auch die Beeren der wilden Schneeballe, sie schei-
nen also auch ab und zu Beeren zu verzehren.

LOPHOPHANES.

KAUP. SKIZZ. ENTVICKGESCH. P. 91. 92. (1829).
LOPHOPHANES CRISTATUS MITRATUS BREHM.

Parus mitratus, L. Brehm, Vâg. Deutschl. p. 467. (1831).

Parus cristatus mitratus, Stejneger in: P. U. S. Mus., v. 11.
p. 113. (1888).

Parus mitratus + P. rufesceus (non Tornsend) (1837!) L. Brehm,
Vogelfang p. 243. (1855).

Lophophanes capistratus, L. Brehm in: Naumannia p. 286
(1855).

Lophophanes cristatus (err., non Parus c. Linne 1758!) Dres-
ser B. Eur. v. 3 t. 115. (1871).

Parus cristatus (part) + P. mitratus, Hennicke, Naumann's
Vâg. Deutsehl., 2 t. 19 f.2., t. 20 f. 1 (1897).

Lophophanes cristatus mitratus + L. e. brunnesceus + L. c.
scotica, Prazak în: |. Orn. v. 4. p. 347. (1897).

Kennzeichen der Subspecies. — Oberseite holzbraungrau, Biuw-
zel lebhaft rostfarben uberwaschen oder alle Oberteile, cinschliess-

1039 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

lich des Biirzels und der Oberschwanzdecken lebhaft rostbraun ;
die Siume der Steuerfedern breiter, die weissen Teile des Kopfes
gewohnlich triiber als bei der nordischen Form. Mitte des Unter-
korpers triibweiss, Korperseite stăirker rostfarben verwaschen.
Schopf bei den englischen Stiicken in der Regel lănger.

Verbreitung. — West- und Mitteleuropa, (Grossbritanien),
Frankreich, Deutschland, Oesterreich-Ungarn u. s. w.

Volksnamen. — Piţigoiu moţat.

Systematisches. — Von dieser Meise habe ich leider nur sech-
zehn Exemplare zusammengebracht, was ich umsomehr be-
dauere, als die Formen dieser Art noch durchaus nicht geniigend
studiert sind und ich die Unterschiede zwischen den schwedischen
Haubenmeisen und jenen aus Deutschland fast ebenso gross finde
wie zwischen diesen und den Rumiinen und glaube ich dass die
Terra typica der Form mitratus, entweder die Karpathen ist
und die deutschen Haubenmeisen nur als intermediire Vogel an-
zusehen sind, oder aber die ruminischen Haubenmeisen gehoren
einer neuen Form an. Durch bBeschalfung eines grosseren Ver-
gleichsmateriales, werde ich vielleicht spăter niiher aut diese
Frage eingehen konnen.

Die rumiinischen Haubenmeisen unterscheiden sich von den
nordischen durch eine blaugraue Oberseite, sowie durch den leb-
haft rostfarbenen Biirzel und der oberen Schwanzdeckfedern. Alle
weissen' Partien sind triiber. Kârperseiten star rostfarben.

ausschliesslich die 'l'annenvwiilder der Karpathen und triltt man
sie ausserhalb derselben nur iiusserst selten. Sie ist Standvogel.

Fortpflanzungsgeschăit. — Priitet regelmăssig in den Tannen-
wildern der Karpathen.

BULELINUL SOCIETĂȚII DE STUNȚE 1033

Nahrung. — Diese scheint mehr aus Insekten und deren Brut
als in Săimereien zu bestehen.

XIII. FAM. SITTIDAE.

Die zu dieser Familie gehârigen Vogel stehen mit den Meisen

in naher Verwandtsehaft; ihr eigentiimliches kKlettern auf den
Băumen aber hat die alten Systematiker irregefiihrt und sie ver-
anlasst dieselben statt zu den Singvogeln, nebst der nachfolgen-
den Familie (Certhiidae) unter die Spechte zu versetzen. Heute
werden diese Vâgel teils zu den Meisen, teils aber in die Familie
der Baumlăiufer (Certhiidae) eingeteilt, allein manche Ornitholo-
gen betrachten sie als cine selbststăndige Familie. Letzteren
schliesse ich mich an und nahm schon 1881 in meinen Beitrigen
zur Anatomie und Systematil der Pariden, diesen Standpunkt
ein. Die Richtighkeit dieser Ansicht wurde durch die osteologischen
Untersuchungen von F. A. Lucas (Proc. U. St. Nat. Mus. XIII,
p. 337—345, 1890) endgiltig bestătigt.
„Die Spechtmeisen klettern auf den Baumstimmen auf eine
ganz eigentiimliche Weise, stets von oben, mit dem Kopf nach
unten, obgleich sie auch zuweilen gleich den Meisen, an den
Zweigen mit dem Korper abwirts hiingend, Nahrung suchen. Sie
nisten in Paumhâhlen, vermauern deren Ofnung mit Lehm und
belassen bloss eine kleine Otfnung als Eingang. Ihre Eier gleichen
denjenigen der Meisen ; sie sind weiss, mit rostroten Flecken ge-
sprenkelt ; ihre Anzahl schwankt zwischen fint und acht. Im
Sommer nihren sie sich von Insekten, im Winter meist von
Samen.

Charaktere. — Der Schnabel ist lang, pfriemenformig und
erinnert an den des Spechtes; die Nasenlocher sind mit einem
Operculum bedeckt, an dessen Vorderseite sich die runde Nasen-
viinung befindet ; das Ganze ist rit dicht stehenden, kleinen Fe-
dern und Pederborsten bedeckt. Die arsen sind verhiiltnissmiis-
sig lkurz, kriiftig ; der vordere Teil derselben geschildert. Die Zehen
sind sehr lang und mit krătftigen krallen versehen. Die Fliigel
lang, spitz, die erste Schwinge ist liinger als die Declledern der
Schwingen |. Ordnung. Der Schwanz ist sehr kurz, das Ende ge-

1034 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

rade abgeschnitten. Die Arten dieser ziemlich grossen, in mehrere
Gattungen zerfallende Familie, sind, mit Ausnahme der neotro-
pischen und ăthiopischen Region, iiber die ganze Erde verbreitet.

SITTA.

LINNE, SYST. NAT. LI. P. 177. (14766).

SITTA EUROPAEA CAESIA WOLF.

»Torehe-pot«, Brisson, Orn., v. 3 p. 588. 1760.

„Le Torehe-potu«, Daubenion, Pl. enl., t. 623 f, 1. 1763—30.

Sitta europaea (err., non Linne 1758 !), Latham, Index orn. v.
[. p. 261. (1790).

Sitta europaea, P. Naumann, Vog. Deutschl., v. 5 p. 377t.
139. (1826).

Sitta caesia, (B. Meyer &) Joh. Wolf, Taschenb. Vogelk., v.I.
p. 128. (1810).

Sitta caesia, Bonaparte, Gonsp. Av., v. I. p. 227. (1850).

Sitta caesia, Dresser, B. Eur., v. 3 t. 119. (1873).

Sitta europaea caesia, Hennicke, Naumann's Vâg. Deutschl.
v. 2 t. 23. f. 12. (1897).

Sitta penetorum + $. foliorum + S. septentrionalis + S. ad-
vena L. Brehm, Vâg. Deutschl. p. 205, 206, 207, (1831).

Sitta coerulescens, L. Brehm, Vogelf. p. 74. (1855).

Sitta caesia minor,A. Brehm in : Allg. D. naturh. Zeitschr. u.
ser. v. 3 p. 447. (1857).

Siita krueperi (err., non S. kriuperi Pelzeln 1863 !) Tristam în:
P. zool. Soc. London p. 433. (1864).

Sitta cinerea, Doderlein in : Giorn. Sci. Pulermo, v. 5 t. p. 192.
(13u9).

Sitta udversa, Giebel, Thes. Orn., v. 3 p. 491. (1877).

Kennzeichen der Subspezies — Alter Vogel: Unterseite, mit
Ausnahme der weissen Kehle und Wange lebhaft ockergelb ; Kor-
perseite kastanienbraun. Weissliche Stirn- und Brauens!reifen
kaum wahrnembar.

Verbreitung. — West- Mittel- und Sid-Euroga, Klein-Asien ;
die ostliche tirenze in Europa bilden vermutlich West-Preussen,
Schlesien und die Karpathen.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE SIIINŢE 1035

Volksnamen.— oii, Ciocirleţ, Ciocanitoară mică, Căţărătoare,
Scorţar.

Systematisches. — Aus der grossen Anzalil von gesammelten
Spechtmeisen, habe ich eine Suite von zweiundsechzig Exem-
plaren ausgewâhlt, welche mir vorliegen.

Greiit man das auf der Unterseite am intensivsten und am
blăssesten gefirbte Exemplar heraus, ist der Unterschied ein ganz
bedeutender, aber es finden sich von einem Extrem zum anderen,
alle nur măglichen Uberginge vor.

Die dunkelsten Exemplare wiirde man also als typische caesia,
die lichtesten als homeyeri bezeiehnen sollen, wenn man letztere
Form iiberhaupt gelten lassen will.

Bis heute hat man meines Wissens noch kein Land gefunden,
wo die, als homeyeri beschriebene Form aussehliesslich als Brut-
vogel vorkommt, so lang dies nicht mâglich ist, wird man gut
tun das Vorkommen einer, die Charaktere der sogenannten ho-
meyeri besitzenden Spechtmeise zwar zu registrieren, dieselben
aber vorlăufig noch unbenannt zu lassen.

Dass die Farbe der Unterseite bei meinen rumănischen Exem-
plaren sehr verschieden ist, habe ich schon weiter oben ange-
fuhrt — wir. finden Exemplare bei welchen die Unterseite eine
gesăttigte Ockerfarbe ist, welehe nur die Kehle und Wangen weiss
erscheinen lisst, andere besitzen nur die untere Korperhiălfte
dunkelockergelb, wâhrend die Kehle und Oberbrust gelblich weiss
sind und endlich solche bei welchen die ganze Unterseite licht-
ockergelb ist. Auf der Stirn treten bei einem grossen Teil meiner
Exemplare lichtgraue bis weisse Federn hervor, was Dr. Parot
ubrigens auch bei Exemplaren aus der Turkei beobachtete und
năhern sich hiedurch etwas der Form caucasica.

] j a [|

1026 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Vorkommen und Lebensweise. — Die Spechtmeise kommt in
allen Laubwăldern des Landes, welche alte hohle Băume aufweisen,
ungemein hiufig vor; in den Karpathen fand ich sie auch noch
in der Buchenregion, besonders dort, wo sich dazwischen be-
bante Flichen mit Obstbiumen befinden. Am hăufigsten ist die
lichte Farbenvarietăt, danach kommen die typischen caesia, am
seltensten sind die mit der lichtockergelben Unterseite ; die beiden
Ersteren konnte ich als Brutvogel konstatieren, die Letztere scheint
nur am Strich vorzukommen.

Fortpflanzungsgeschăft. — Sie briitet hăufie in allen Laub-
wăldern «es Landes, welche hohle Băume haben, da sie diese zur
Anlage ihres Nestes brauchen. Das, aus fiinf bis acht, selten aus
neun kEiern bestehende Gelege findet man in der ersten Hiilfte
April, friihester Datum; Gelege mit sieben Eiern ist der 4. April
1399. Nicht immer ist das Eingangsloch ummauert, denn ich
fand am 12. April 1900 ein, mit tinf Eiern belegtes Nest in einer
alten Spechthâhle, welehe nicht mit Lehm verklebt war; jeden-
falls ist dies aber eine Ausnahme.

Dreiundzwanzig gemessene kEier ergaben im Durehschnitt :
20><14.6 ; Maximum : 22Xxx15; Minimum: 17X<13.7"»

Nahrung. — Diese besteht ausser Insekten auch aus Niissen,
Bucheclern, Eicheln, Sonnenblumensamen etc.

XIV. FAM. CERTHIDAE.

Charaktere.—Der Schnabel ist melr oder weniger lang, dunn,
spitz und abwiărts gebogen ; die Nasenlocher sind lănglich, zum
Teil mit einem Operculum bedeckt, sonst freistehend, nicht be-
fiedert. Die Tarsen sind kurz, der vordere Teil geschildert; die
Zehen lang und mit verhiltnissmăssig starken Krallen bewehrt.
Die Anzahl der Schwingen I. Ordnung betrăgt zehn, die erste
derselben ist stets weit linger als die Deckfedern der Schwingen
I. Ordnuug und reicht meist bis zur Mitte der zweiten. Das Ge-
fieder ist dicht und weich.

Die Lebensweise dieser Vogel gleicht jener der Spechtmeisen
(Sittidae). Sie ieben an waldigen oder felsigen Stellen und legen
das Nest in Baumhohlen, unter Paumrinden oder in Felsenhâhlen

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 1037

an. Ihre Eier sind weiss, mit rotlichen oder braunen feinen Spren-
keln ; ihre Anzahl schwankt zwischen drei und neun. Ihre Nah-
rung besteht aus Insekten.

Sie sind, mit Ausnahme von Sid-Amerika und Neuseeland,
iiber die ganze Erde verbreitet. |

TICHODROMA.

LLIGER, PRODOM, SYST. MAMM. ET AV. p. 210 (1811).

TYPUS: TICHODROMA MURARIA LINNE.

Charaktere. — Der Schnabel ist lang, diinn und bogenfărmig
gekriimmt. Die Fliigel sind sehr lang und reichen fast bis zum
Sechwanzende. Der Schwanz ist kurz, das Ende gerade abge-
sehnitten.

Aus diesem Genus ist bloss eine einzige Art bekannt und diese
ist in Mittel- und Sid-Europa, so wie in den Alpengegenden von
Asien, heimisech. Dieselbe hălt sich mit Vorliebe auf Kalkfelsen
auf und sucht stets, nach oben kletternd, ihre Nahrung welche
aus Insekten besteht. Diese Art nistet zuweilen in den Rissen
steiler unnahbarer Felsenwinde. Das Nest wird hauptsăchlich
aus Moos gemengt mit Haaren, Wolle, Gras und sonstigen Stolten
erbaut ; sehr hiufig werden sogar Felsenstiiekehen mit verarbeitet.
Die Anzahl der Eier betrăgt drei bis fiinf; dieselben sind weiss,
am breiteren Ende mit verschwommenen lilafarbigen Flecken
und mit feinen roten Punkten gesprenkelt.

TICHODROMA MURARIA LINNE.

Certhia muraria, Linne, Syst. Nat. I. p. 184. (1766).

Picus murarius, (Grossinger, Un. Hist. II. p. 319. (1793).

Tichodroma muraria, Linne, Illig., Prodr. p. 211. (1811).

Tichodroma alpina, Koch, Syst. baier. Zool, p. 80. (1816).

Petrodroma muraria, Vieill., Nov. Diet. d'Hist. Nat. XXVI.
p. 106 (18158).

Tichodroma phoenicoptera, Temm., Man. d'Orn. |. p. 412.(1820).

Tichodroma europaea, Steph., Shaw's Gen. Zool. XIV. p. 187,
(1826).

1038 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

Tichodroma brachyrhynchos, | Brehm, Vâg. Deutschl p. 213.

Tichodroma macrorhynehos, | (1831).

Tichodroma phoenicoptera var. subhemalayana Hogs. in Gray's
Zool. Misc. p. 82. (1844).

Tichodroma nepalensis, Hodgs, Journ. As. Soc. Beng. XIV.
p. 581. (1845).

Tichodroma hoftmeisteri, Reichenb., Hanb. spec. Orn. Scans.
p. 27. (1851).

Tichodroma media, Brehm, Vogelf. p. 77. (1855).

Kennzeichen der Art. — Winterkleid. Alter Vogel: Oberkopf
grau, brăunlich iiberflogen ; iibrige Oberseite hellaschgrau, Ober-
schwanzdecken dunkelgrau. Schultergegend lebhaft rosenrot.
Grosse Fliigeldeckfedern und Handdecken sechwărzlichgrau, auf
den Aussenfahnen rosenrot. Schwungtedern schwărzlichgrau, an
der Spitze weisslich gerandet. Wurzelhălfte der Aussenfahne ro-
senrot ; die grossen Schwungfedern mit einem oder zwei weissen
Flecken. Ziigel grauweiss. Kopfseiten triibweiss. Kinn, Kehle und
Vorderbrust reinweiss, iibrige Unterseite dunkelgrau; Unter-
schwanzdeckfedern dunkelaschgrau.

Sommerkleid. — Alter Vogel: Kopf dunkelaschgrau. Zigel
schwărzlich. Kinn, Kehle und Wangen schwarz.

Verbreitung.— Hochgebirge Mittel- und Sid- Europas (Pyre-
năen, Alpen, Karpathen, Balkan, Nord- Afrika (Atlas, Abes-
sinien) und Asien (bis zum Himalaya und China.).

Volksnamen. — Cojaică de munte.

Systematisches — Von diesem schânen Vogel besitze ich nur
ein Material von acht Exemplaren aus Rumănien, sowie drei aus
Siebenbiirgen.

Mit den Alpenvâgeln verglichen, zeigen die Mauerliufer der
Karpathen, einen etwas lichtergrau gefărbten Riicken.

Die Fleckung der Schwungfedern hat vielen Ornithologen ar-
ges Kopfzerbrechen gemacht, da dieselbe sowohl individuell, als
nach dem Alter verschiedea ist.

Ich halte alle Vâgel welche rotliche Flecke auf den Schwung-
federn besitzen fiir junge Vogel.

Die schwarze Fârbung an der Kehle erhalten sie dureh Um-
fârbung, nicht durch Mauser. Die Mauser filit in den August,
ihr Hochzeitskleid ist aber erst im Mai vollstăndig.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1029

Nachstehend die Masse der elf, aus den Karpathen stammen-
den Mauerlăufer.

Geschlecht al E = EI o
und S |Se|EZ|as|az FUNDORT UND DATUM.
Alter = [Ess Se eră
& aa.|16 | 96| 6 | 2.2] 3.6] Predeal, jud. Prahova V. 1900.
6 ad. [15.6] 94| 5.7| 23| 333 Sinaia, Jud. Prahova V. 1900.
6) ad. [15.7] 9.4| 5.8| 2.9| 3.4| Bucarest, Justizpalast, 3./XI. 1903.
O ad.[16 | 9.5| 6.1| 2.1| 3.4] Cernavoda,Jud. Const. 28./X. 1904.
9 ad.|15.5| 8.9| 5.7] 22| 2.9 Predeal, Jud. Prahova, 19.]X. 1901.
> ad. [15.7] 9.2| 59| 2.9] 3 | Predeal, Jud. Prahova, 1./XI. 1901.
juv. 15 8.9] 5.5| 2 2.6] Sinaia, Jud. Prahova VIII. 1900.
juv. 14.8] 8.8| 5.5| 2.1| 9.6] Sinaia, Jud. Prahova VIII. 1900.
ad. 15.9) 9.6| 5.8| 9.3] 3.4| Turkâs, Siebhenbirgen
ad. 15.6) 9.5| 5.7| 9.2] 3.3| Turkăs, Siebenbirgen
ad. [15.8] 95| 58| 2.9] 314| Tărkes, Siebenbiirgen
Vorkommen und Lebensweise. — Regelmăssiger, aber nicht

sehr hăufiger Brutvogel der Kalkgebirge der Karpathen. Im Spăt-
herbst und Winter kommt er mehr in die Tiler berab und wird
ab und zu sogar in der Ebene gefunden, wie die Exemplare von
Bucarest und Cernavoda beweisen. Ersteres wurde nach einem
starken Sturm, welcher im Gebirge grosse Schneefălle hervorrief,
am 3. November 1903 am Justizpalast, mitten in Bucarest, lebend
gefangen und das zweite von meinem Sammler lon Policron an
den Kalkfelser,, knapp an der Donaubriicke bei Cernavoda am
28. October 1904 geschossen.

CERTHIA.

LINNE, SYST. NAT. 1. P. 184. (1786).

TYPUS: CERTHIA FAMILIARIS LINNE,

Charaktere. — Der Schnabel ist linglich. dunn, spitz und et-
was abwaârts gebogen ; die Nasenlocher sind linglich, teilweise
mit einem Operculum bedeckt, nicht befiedert. Die Fliigel sind
ziernlich lang ; der Schwanz lang, elastisch und hart, die Federn
gegen die Mitte allmaăhlich verlăngert und in eine verlângerte

1040 BULETINUL SOCIETAȚII DE SIIINŢE

Spitze ausgehend. Die Fiisse sind verhăltnissmissig kriftig; die
/ehen mit grossen Krallen versehen.

Diese Vocel klettern an den Băumen stets von unten nach oben
und zwar in einer Spirallinie. Wenn sie einen Baum abgesucht
haben, fliegen sie zu einem anderen, aut welchem sie dann wieder
von unten beginnen und aufwârts kletternd, die zwischen den
Baumrinden verborgenen Insekten oder deren Larven und Eier
suchen. Das Nest verbergen sie unter losgeloste oder zwischen
geborstene Baumrinden. Die Grundfarbe der Eier weiss mit rot
fein punktiert.

Ihre Verbreitung erstreckt sich auf die paliarktische Region
und Nord- Amerika,

CERTHIA FAMILIARIS LINNE.

Certhia famitiaris, Linnc, Syst. Nat. IL. p. 184. (1766).
ci da as jore Frisch, Vâg. Deutsch]. 'Tb. 39. (1317).
erthia minor,

Certhia scandulacea, Pall., Zoogr. Rosso-As. |. p. 432. (1326).

Certhia macrodactyla,

Certhia septentrionalis, | Brehm, Vog. Deutschl. p.208—211.

Certhia brachydactyla, | (1381).

Certhia megarhynchos,

Certhia natteri, Bp. Comp. List. p. 11. (1838).

Certhia costae, Bailly, Bull. Soc. Hist. Nat, Savoie 1852. jan.

Certhia paradoxa, Brehm, Vogelf. p. 76. (1855).

Certhia hodgsoni, Brooks Journ. As. Soc. Beng. XLI. p. 74.
(15792).

Certhia brittanica, Ridew., Proc. U. St. Nat. Mus. V. p. 113.
(1882).

Certhia familiaris brachydactyla, Hartert, Journ. f. Orn.

Certhia familiaris candida, XNXNV. p. 256. (1887).

Certhia (tamiliaris) brachyd:ctyla, Kleinschm., Journ. f. Orn.
NLAI. p. 122. (1894).

Certhia familiaris typica, Erlanger, Journ. f. Orn. XLVII. p.
314. (1899).

Kennzeichen der Art. — Oberseite braun, weniger rostia als
wie bei Certhia familaris britanica und merklich dunkler als

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1041

wie bei Certhia familiaris scandulaca. Federn der Oberseite mehr
oder weniger dunkelbraun, mit kleinen grăulichen Schaftflecken,
die von sehmalen blassrostfarbenen Siumen umerenzt sind. Îm
Ganzen kommt ein lohfarbener Ton zum Ausdruck. Hinterriick-
en rostgeelb, aber weit weniger lebhaft als bei Certhia familiaris
britanica. Die Spitzen der grossen Fliigeldecken, so wie die Rand-
flecke auf der Mitte der Aussenfahne weisslich oder rahmeelb.
Unterseite triibweiss, Korperseite nicht oder ganz schwach rost-
farben iberwaschen. Unterschwanzdecken blassrostfarben. -

Verbreitung. — Nord-Mittel und Siid-Europa ; im Osten reicht
die Brutzone bis Ost-Preussen, und Polen - erstreckt sich aber
wahrscheinlich durch Sid-Russland bis Turkestan. Ob die Be-
wohmner des Kaukasus, Palistinas und Persiens zu dieser Form
oder zu Certhia familiaris harterti gehoren, bleibt noch unent-
schieden.

Volksnamen — Caojoică, Scorţărel, Scorţăraș.

Systematisches. — Ich habe einundsechzig rumănische Baum-
lăufer gesammelt und bin ich mir heute des geringen Vergleichs-
materiales welches ich besitze, noch nicht ganz klar ob dieselben
einer der aufgestellten Formen zuzurechnen sind oder aber ob
sie als nene Form zu betrachten wăren. Ich will mich in Nach-
folgendem darauf beschrânken ihre Charaktere zu geben. Die Un-
terseite ist stets reinweiss, an den Flanken ab und zu etwas ros-
tigz angeflogen. Oberkopf und Wangen dunkelrostbraun, die
weissen Schafiflecken reinweiss; Oberseite rostbraun, mit gros-
sen grauweissen Schaltflecken ; Biirzel intensiv fuchsrot, welche
Farbe oft auch wie ein Schimmer iiber der ganzen Oberseite ver-
breitet ist.

1049 DRULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

Vorkommen und Lebensweisse. -— Wir finden den Baumlăufer
in allen grâsseren Wăldern der Ebene, wenn dieselben alte Biume
haben ; in den Karpathen geht er nur selten iiber die Eichen-
region hinaus.

Fortpflanzungsgeschăit. — Hiuficer Brutvogel, welcher zwei
Bruten macht, die erste Anfang April, die zweite Mitte Juni. Das
Gelege der ersten Brut besteht aus acht bis neun, das der zweiten
nur aus vier bis fiinf Eiern. Dreissig gemessene Eier ergaben im
Durchschnitt: 15.5Xxx12; Maximum: 16.5>12.6; Minimum:
14514.92».

Nahrung. — Ich fand in den untersuchten Măgen nur In-
sekten vor. i

XV. FAM. LANIDAE.

Diese grosse Familie ist in mehrere Subfamilien eingeteilt. Ihre
Charaktere sind: Am hinteren Teil des Gaumenbeines (oss. pa-
Jatinum) befindet sich der Dornfortsatz (proc. spiniformis). Der
Sehnabel stark, raubvogelartig, hsher als breit, der Oberschnabel
hackig gekriimmt, an der Spitze ein scharfer Zahn. Die Nasen-
lăcher sind oval und spărlich mit starren Bartborsten bedeckt.
Die Tarsen sind vorne geschildert. Die Flugel sind verhăltniss-
măssig lkurz; Schwingen I. Ordnung sind zehn vorhanden; die
erste derselben reicht entweder bis zur Mitte der zweiten, oder
sie ist kurz. Der Schwanz ist lang, etwas abgerundet und aus
zwâlf Federn bestehenă.

In Rumănien kommen von der, iiber der ganzen Erde ver-
breiteten Familie nur Vertreter der Subfamilie Laniinae vor.

LANIUS.

Der Schnabel stark, zusammengedriickt, von der Wurzel an,
gerade, die Spitze haclenfârmig herabgebogen, an der Spitze mit
kleinem Zahn. Nasenlâcher rundlich, von Bartborsten fast ver-
deckt. Tarsen mittellang, die Zehen văllig frei. Die Flugel kurz.
Der Schwanz lang und keiltfârmig.

Die Wiirger sind mittelgrosse Vâgel, welche in ihrem Leben
bald den Raubvâgeln, bald den Krihen und bald den Singvogeln

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1045

âhneln. Sie bewohnen vorziiglich Feldgehălze und Felder mit
einzelnen Băumen, welche von Hecken und niederem Busch werlk
durehzogen sind.

Ihr Flug ist sehr charakteristiseh und bis zu einem gewissen
Grade an jenen der Spechte erinnernd. Ihre Nahrung besteht aus
kleinen Săugetieren, Vâgeln, Amphibien und Insekten. Interes-
sant ist ihre Gewohnbheit die gefanoene Beute auf Dornen anzu-
spiessen. Die unverdaulichen Bestandteile ihrer Nahrung werden
als Gewoll ausgeschieden.

Ihre ziemlich kunstvollen Nester werden in Dornengebiisch
oder mittelhohen Băumen angelegt. Die lier, welche sehr varie-
ren, haben eine weisse, rotliche oder griiwmliche Grundfarbe mit
dunkeln, oft in Kranzform stehenden Flecken. Das Gelege besteht
aus vier bis sechs Eiern.

In Stimme und Gesang haben sie viel alea. und imitieren
auch andere Vogel.

Verbreitung. — Aus der Gattung Lanius, von der bis jetzt aus
Atrika. Indien, der nearktischen und palăarktischen Region bei-
lăufig fiintzig Arten beschrieben sind, kommen in Rumănien nur
drei Species und eine Subspecies vor.

LANIUS EXCUBITOR LINNE.

Lanius excubitor Linne, Syst. Nat. [. p. 135. (1766).
Lanius major, Pall., Zoogr. Rosso-As. Î. p. 401. (1826).
* Lanius rapax, Brehm, Journ. f. Ornith. LL. p. 147. (1854).
Lanius excubitor, var. major, Radde, Reise Sid. Ost. Sib. II.
p. 274. (1863).
Collyrio excubitor, Gray, Handl. B. 1. p. 390. (1869).
Lanius homeyeri, Cab. Journ. f. Orn. XXI. p. 75. (1873).
Lanius leucopterus, Severtz., Purkest. Jevotn. p. 67. (1873).
Lanius bovealis sibiricus, | Bogd. Russian Shrikes p. 102-103.
Lanius borealis europaeus, (1881).
Lanius lencopterus X< excubitor, Seeb., Ibis, 1882. p. 21.
Lanius excubitor forma excubitor, |
Lanius excubitor forma major, | Collett, Ibis 1836. p.
Lanius excubitor forma homeyeri, | 39—40,
Lanius excubitor forma lencopterue, ]

1044 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Lanius excubitor major, | Floerike, Journ. f. Ornith. XXXIX.

Lanius excubitor homeyeri,] .p. 168. (1891).

Lanius major sibiricus, Prazăk, Journ. f. Ornith. XLV. p. 333.
(1897).

Kennzeichen der Art. — Oben hellaschgrau, unten schmutzig-
weiss; Stirne weisslich ; aut dem sechwarzen Fliigel nur ein weis-
ser Spiegel, durch die, unter den oberen Deckfedern hervortre-
tenden weissen Basalteile der Ilandschwingen gebildet. Die jun-
gen Vâgel haben auf der Unterseite dunkelgraue Querwellen. Die
zweite Schwungfeder ist viel kiirzer als die dritte, welche die
lângste ist. Iris sehwarzbraun.

Verbreitung. — Bewohnt Europa und einen grossen Teil von
Asien.

Volksnamen. — Sfrancioc, Sf. coţofănesc, Sf. mare, Sfercioc
gheoș, Berbecel mare, Berbecul, Capra dracului, Ţăcăitoara, Lupu
vrăbiilor, Șoimuţ.

Systematisches. — Ich spreche hier von einunddreissig rumii-
nischen Exemplaren, davon sind sechsundzwanzig typische Exem-
plare; der Rest zeigt in zwei Fillen Anklânge an Lanius excubi-
tor major Pall., in drei Făllen solche an Lanius excubitor Ho-
meyeri Cab. und will ich diese fiint Exemplare năher besprechen.

No. 27. Altes Mânnchen. Dobromir, Jud. Constanţa, 18. No-
vember 1900. Die Schwungtedern II. Ordnung an der
Basis zwar weiss, aber an den Aussenfahnen breit schwarz
gesăumt; die graue Oberseite etwas dunkler als beim ty-
pischen excubitor. Unterseite weiss.

No. 28. Altes Weihchen. Marculeşci, Jud. Jalomiţa, 5. Februar
1902. Die Schwungfedern an der Basis noch weniger her-
aufreichend weiss, an den Aussenfahnen noch stărker
schwarz gesiumt; Oberseite wie bei No. 27, Unterseite
etwas quer gewellt.

No. 29. Altes Weibchen, Comana, Jud. Vlașca, 2. April 1903.
Der weisse Spiegel am Fliigel fast von der Ausdehnung
wie bei Homeyeri, aber die oberen Schwanzdeckfedern
erau, kaum lichter als der Riicken. Unterseite xveiss, die
Querwellen lkaum angedeutet.

No. 30. und 31. Altes Minnchen. Ostrov, Jud. Constanţa. 19.
November 1904. Ganze Oberseite etwas lichter als bei

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1045

excubitor typicus. Obere Schwanzdeckfedern grauweiss,

der weisse Spiegel etwas ausgebreiteter als bei typischen
Exemplaren.

Sehr alte Mănnchen haben oft auf Brust und Flanken einen

sehwachen, rosafarbigen Anflug, welcher aber, wenn der Balg
ălter wird, verblasst.

]

oala, Grăssen- i Flăgel- | Schwanr- Schnabel-
und Lănge E Ş avsus +
Alter diferenzen lânge lânge lânge

fi ti ga Maxim. | 26.7 19.9 d I6 ae) 2.5

> O ad- 39| Minim. | 946 | 144 | 14.2 | 2.4 2

10.9 ad | | Maxim.| 26.2 12 1945 DATI 2.5

De acte (Pirati aăi6Y |I4lorg) M aahesiti| ipre 24

Vorkommen und Lebensweise. — Dieser Vogel ist bei uns nur
Wintergast, welcher im October ankommt und uns îm Mărz
wieder verlăsst ; einzelne sieht man manchmal auch in den ersten
Apriltagen bei uns; spătester Beobachtungsdatum ist der 10.
April 1899, ein Exemplar bei Prundu, Jud. Ilfov. Nicht jedes Jahr
erscheinen sie in gleicher Anzahl bei uns, so war dieser Wurger
in den Wintern 1898/99 und 1900/1 nur sehr spărlich zu
sehen.

Nahrung. — Die von mir untersuchten Vogel hatten so ziem-
lieh aus gleichen Teilen Vogel, (Fringilla coelebs et montifringilla,
Carduelis elegans, Ligurinus chloris, Chrisomitris spinus, Linaria
alnorum, Passer montanus et domesticus) und Măuse (Mus arvi-
cola). gekropit. Ich war wiederholt Zeuge wie Raubwiurger vor
meinen Augen kleine Vogel schlugen und dabei eine Gewandtheit
an den Tag legten, welche man diesem Vogel nicht zutrauen wiirde.
Seine Beute spiesst er, wie seine Gattungsverwandten auf Dornen
auf oder klemmt selbe zwischen Steine oder Rinde ein; zuerst
wird dann das Gehirn herausgehackt, welches ihm ein grosser
Leckerbissen zu sein scheint.

LANIUS EXCUBITOR HOMEVYERI, CABANIS

Lanius Homeyeri, Cabanis, Journ. f. Ornith. p. 75. (1873).
Lanius Homeveri, Bogdanow, Dic Wiiwger der russischen
Pauna, (russisch), 5. 142. (1881),

1046 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘIUNŢE

Lanius Homeyeri, Cat. Birds, Brit. Mas. VIII. p. 242 (1883).

Lanius excubitor, var. Homeyeri, Homeyer Verz. d. Vâgel
Oesterreich-Ungarn's S. 8, No. 909. (1836).

Lanius major var. Homeyeri Cab. Frivaldszki av. lung. p,
68. (1891).

Lanius excubitor Homeyeri v. Chernet, Magyarozszăk madarai
II: p..537. (18699): |

Kennzeichen der Subspezies. — Auf den Fliigeln zwei sehr grosse
weisse Spiegel, durch die weit unter den oberen Deckfedern her-
vorragenden wsissen Basalteile der Hand- und Mittelschwingen,
die bei leicht zusammen gelegtem Fliigel nicht getrennt sind,
sehr viel Weiss an den ăusseren Sehwanzfedern und mehr
oder weniger reinweisser oder weisslicher Biirzel. Beim nor-
malen Homeyeri gehen beim leicht zusammenselegten Fliigel
ineinander iiber; hăufig wird der Armspiegel durch einen weis-
sen Saum mit dem Saumspiegel der Tertiăr-Sehwingen ver-
bunden.

Verbreitung. — Regelmiăssiger Prutvogel in Sid-Ost-Europa
von der Wolga an, in West Sibirien und Turkestan, ausnahms-
weise auch in Ungarn. Am Durchzug wurde er bis jetzt in Oster-
reich, Deutschland und Holland gefunden.

Systematisches.— Von dieser guten Subspezies brachte ich aus
dem Lande acht Exemplare zusammen; alle diese Exemplare
zeigen alle Merkmale der Subspezies gut ausgeprăgt, bei einigen
ist die ăussere Schwanzfeder reinweiss und auch die zweite zeigt
nur wenig schwarze Farbe.

Vorkommen und Lebensweise. — So viel ich bis jetzt ermitteln
konnte, ist diese Subspezies seltener Brutvogel der Karpathen ;

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE i 1047

leider gelang es mir bis jetzt nicht, ein Nest zu finden und auch
sonstige sichere Belege fir sein Briiten fehlen mir noch.

LANIUS MINOR GMEL.

Lanius minor, Gmel. Syst. Nat. I. p. 308. (1788).
Lanius italicus, Lath., Ind. Orn. 1. p. 71. (1790).
Lanius vigil, Pall., Zoogr. Rosso. As, I. p. 403. (1826).
= seară Brehm, Vâg. Deutsch. p. 256. (1831).
Lanius flavescens, Hemper. & Ehrb. Symb., Phys. fol. e. (1833).
Lanius longipennis, Blyth, Journ. A. S. B. XV. p. 300. (1846).
Euneoctonus italicus, Bonap., Rev. & Mag. de Zool. 1853. p. 438.
Lanius roseus, Bailly, Orn. de la Sav. II. p. 26. (1853).
Lanius pinetorum,

Lanius eximius, Brehm, Vogelfang, p. 83—84. (1855).

Lanius graecus, |

Euneoctonus minor, Gray, Handl. B. |. p. 393. (1869).

Kennzeichen der Art. — Oberseite hellaschgrau, Unterseite
weiss, an der Brust rosenrot uberlaufen; Stirn und Augengegend
schwarz; auf den schwarzen Fliigeln nur ein einfacher weisser
Fleck. Die erste Schwungfeder isi ziemlich gleich lang mit den
oberen Deckfedern. Iris dunkelbraun.

Junger Vogel.— Die Stirn schmutzigweiss, der Unterleib gelb-
lichweiss mit grauen Wellenlinien; die Fliigelfedern mit weissen
Spitzenrândern.

Verbreitung. — Mittel- und Sid-Europa, sowie ein Teil von
Central-Asien. Die europăischen ziehen im Winter nach Afrika,
die asiatischen nach Indien.

Volksnamen. — Sfrancioc, Sf. mic, Lupu vrăbiilor, SE. coţo-
fănesc.

Systematisches. — Eine heihe von hundertzwolt im Lande er-
legten Granwiirgern liegt mir vor und zeigt mir die grosse Sta-
bilitât der Gefiederfârbung dieser Art: nur die schwarze Stirn-
farbung variert in ihrer Ausdehnung und crreieht als Maximum

eine Preite von 1.5'

1048 “BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

e Cp =

Esau Grossen- | Fligel- | Schwanz- Sehnabel-
und Ă |. Lânge 3 ad să Tarsus i
Alen diferenzen, lânge | lănge lânge

20 & ad. )| Maxim.| 23.5 | 12.2 9.9 2.4 1.6
(| Minim. | 21 11.92 9.3 22 1.3

|
20 9 aa. | Maxim. | 92.6 14.7 9.7 9.4 1.4
Minim. 19.8 11.1 9 2.2 1.2

Vorkommen und Lebensweise. — Sehr hăufiger Sommervogel,
besonders zahlreich in der Dobrogea. Seine Ankunft fâilt in die
erste Hălfte des Mai, sein Abzug in den September. Im Friihjahr
zieht er einzeln, im Herbst in Gesellschaften ; die alten Vâgel ziehen
zuerst ab, dann die jungen.

1896 Erstes Exemplar 24./1V.

1897» 2 1./V. Letzter alter Vogel 10./1X. Letzter junger Vogel 19. NX.
1898 » » 97./1V. » 2 8/1: » > 920./1X.
1899 » 2 24./4V. > 2 > AAȚIRI > : > 94./IX.
1900» 2 25/13 22 i Dica z = =
1904» 2 5 /AVAD a » O ATbie 2 z 2 =
1902 2 2 9772 E) co eh a 2) 2 =
1903. » 2 24. IV. > 2 2 — 2 2 2 =
1904» 22 24./IV. > 2 zi 49-A 2 =» 20./1X.
1905» E 25,4. > 2 25 48./IX 2 2 2 =
1906 = EA 30./1V. i F fa aie = = » =
1907» 2 94. /1V. > » 2 49/1X. > 2 = —
1908.» iii 0001.05 prez e că il 497 /E0 pf 2 » > 94.[IV.
1909» 2 N 2 DR be) 2 » 97./1X.

Fortpflanzungsgeschăft. — Er gehârt zu den hăufigen Brut-
vogeln des Landes und bevorzuut zur Anlage seines Nestes beson-
ders Wein- und Obstgărten, Alleen, sowie auch vereinzelnte Feld-
hăume. Bekannt ist, dass dieser Vogel mit Vorliebe wohlriechende
Pflanzen zum Nestbau verwendet, welche weiche, graufilzige
Blătter haben. Das Nest ist im Verhăltniss zum Vogel sehr gross
und sehr fest gebaut, es steht in der Hegel 3—6": hoch vom Bo-
den entfernt, auf den Seitenăsten cines Baumes. Das Gelege be-
steht aus fiinf, sechs his sieben Eiern. Uber die, von mir gesam-
melten Gelege hitte ich nicht viel zu sagen, nur cin, am 2. Juni
1901 gefundenes zeigt fast gar lkeine Flecken und die wenigen
vorhandenen stehen kranzfârmig am stumpfen Ende Siebenund-
vierzig gemessene Eier geben im Durehsehnitt: 24><17.8; Mazi-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1049

mum: 2619: Minimum: 92.5Xxx17 Die Brutzeit betrăgt
funfzehn bis sechzen Tage. Weibchen und Mănnchen briiten ab-
wechselnd.

Nahrung.-—Diese besteht nach meinen Untersuchungen fast aus-
schliesslich aus Insekten und zwar meistens sehr schădlichen, wie
Acheta grillotalpa, Melolontha vulgaris, Aczidium migratorium etc.
Ausser Insekten fand ich noch Uberreste kleiner Sehnecken, selten
junge Văgel und Măuse. Aus Vorgesagtem ersehen wir dass der
Grauwiirger ein nitzlicher Vogel ist, welchem man seine seltenen
Ubereriffe auf junge Văzel wohl nachsehen kann.

LANIUS COLLURIO LINNE.

Lanius collurio, Linne, Syst. Nat. I. p. 136. (1766).

Lanius spinitorquus, Bechst. Naturg. Deutsch. II. p. 392. (1791).

Enneoctonus collurio, Boie, Isis, 1816. p. 973.

Lanius dumetorum, Brehm, Vog. Deutschl. p. 234. (1831).

Kennzeichen der Art. — Altes Minnchen: Kopf und Biirzel
aschgrau, durch die Augen ein sehwarzer Streif, Ricken rot-
braun, Unterleib gelblichweiss, Brust rosenrot angeflogen.

Altes Weibchen und junger Vogel. — Durch die Augen ein
brauner Streif; Oberleib lichtrostbraun, weisslich und dunkel-
braun gewâssert ; der Unterleib gelblichweiss, an der Brust mit
braungrauen Mondfleckehen oder Wellenlinien. Die zusammen-
gelegten Fliigel ohne sichtbaren weissen Fleck. Die zweite
Sehwinge grosser als die fiinfte und kurzer als die vierte.

Verbreitung. — Er kommt in ganz Europa, Klein-Asien, Pa-
lâstina, Persien, Turkestan und Siid- Sibirien vor; wăhrend des
Winters in Afrika.

Volksnamen. — Sfrancioc roșu, Sofran, Codălbiţă.
Systematisches. — Von der grossen Zahl von Exemplaren

dieser Art welche ich im Laufe der Jahre zu untersuchen Gele-
genheit hatte, liegen mir heute eine RHeihe von zweiundachtzig
Exemplaren vor und zwar fiinfzig alte Minnchen, siebzehn alte
Weibchen und funfzehn junge Vogel. Der grosste Teil meiner
rumânischen alten Mânnchen besitzt einen sehr schân rotbraunen
Mantel, die Kopfplatte ist sehr lichtgerau, gegen die Știrne în

1050 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

iii

weisslich iibergehend, der weisse Iandspiegel ist, wenn auch
klein, beinahe bei allen vorhanden, bei manchen aber so gross
dass selber im Freien sogar auf grossere Distanzen gesehen wird.
Sechs Exemplare haben statt einem rotbraunen Mantel einen
solchen von matter braunrâtlicher Farbe. Am Interessantesten
ist aber wohl ein altes Mânnchen welches aut der ganzen Ober-
seite schon ascherau gefărbt ist und nur dort, wo der rotbraune
Mantel sein sollte, licht rostig anoeflogen ist. Ahnliche Vâgel fand
Radde im Kaukasus.

rotriickige Wiirger ausserordentlich hăufig. Seine Ankunft fâllt
in die zweite Hălfte April und verlisst uns im September wieder.
Einzelne findet man aber regelmăssig im October.

1896 Erstes Exemplar 13./1V. Letztes Exemplar 22./1X.

1897 » 19.]IV. » 5.]X.
1898 » sus 4 25) V7 a son Del Dj
1899.» SRR A - aa
1900» N LOA ae, 3 20 3/X6E
1904.» DO VAL 2 44X.
1902» poe NANE , 6.]X.
1903» ; BI IVE, te pietuzi d Du
1904» > NN DIV ma lu 09/1058
1905.» CITI NA nileagă AI Dă
1906 » ea NARA > 5.]X.
1907» bl IV ant ză bi Oa
1908» > O/IV n > 3.JX.
1909» a SN OEI IV la 00305 IX

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1051

Der grosse Mut den unser Wurger an den Tag legt wenn seine
Jungen bedroht werden, wurde schon von vielen Autoren hervor-
gehoben und wiisste ich kaum einen Vogel welcher ihm in dieser
Beziehung an die Seite zu stellen wăre, ja er ereitt sogar die Men-
schen an. Er ist wweiters ein sehr guter Stimmenimitator und
konnte ich an Vâgeln in der Freiheit folgende Gesănge konstatie-
ren : Merops apiaster, Pica caudata, Acrocephalus turdoides, Syl-
via curucca, Sylvia cinerea et nisoria, Merula vulgaris, Ligurinus
chloris, Luscinia minor, Alauda arvensis, Carduelis elegans etc:

Fortpflanzungsgeschăft. — Sehr hăufig briitet dieser Wiirger
im ganzen Lande und zwar ist das Nest selten iiber 2* vom Bo-
den entfernt, sewâhnlich in einem Hollunder- oder Weissdorn-
busch angelegt. Das Gelege ist in der Regel Ende Mai vollzăhlig ;
das erste frische Gelege wurde aber schon am 17. Mai, das letzte
am 15. Juni gefunden. Die Eierzahl betrăgt am gewâhnlichsten
fiinf Eier, aber auch recht hăufig nur vier oder sechs Fier; ein
einziges Gelege mit sieben Eiern fand ich am 1. Juni 1904 bei
Oltina ; allerdings ist das eine der Fier auffallend kleiner als die
anderen. Von der grossen Anzahl der Eier welche gesammelt
wurden, habe ich hundert gemessen und ergaben selbe im Durch-
schnitt : 22xx 16.3»"; Maximum: 24.8><22.4*" und 22.2><18.2"";
Minimum : 18X15.2*” und 20><14.3”". Die Bier varieren sehr
stark, sowohl in der Grundfarbe als in der Menge Lage und
Furbe der Flecken. Mann kann deutlich vier Hauptvarietăten un-
terscheiden. 1) Grundfarbe weisslichaschgrau Unter- und blău-
liche Oberflecken. 2) Grundfarbe rotlichweiss bis lachsfarben mit
asehgranen Unter- und rostroten Oberflecken. 3) Grundfarbe
celblichweiss mit grauen Unter- und braunen Oberflecken. Die
zweite ervthristische Varietăt fand ich besonders hâufig in war-
men trockenen Friibjahren, was auch schon E. F. von Homeyer
fir Pommern hervorhebt. Der Ansicht, dass besonders die alten
Weibchen erythristische Eier legen, kann ich nicht beistimmen,
denn ich fand sowobhl_ bei diesen als bei sicher jungen Vogeln
solche Fier vor. In der Paarungszeit macht das Mânnchen vor
dem Weibchen die possierlichsten Verbeugungen und zwitschert
dabei leise unmittelbar darauf erfolat dann die Begattung. Die
ersten flizger Jungen sielt man gewohnlich Anfang Juli.

1052 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Nahrung. — Meinen Untersuchungen nach, ist der rot-
riickige Wirger ein entschieden schădlicher Vogel, da er im
Frihjahr zahlreiche Bruten niitzlicher Vogel zerstârt und auch
das Jahr iiber viele niitzliche Inselkten, so wie Geotrupes, Carabus,
Neurophorus etc. verzehrt ; nicht lăugnen will ich dass er auch
viele schădliche Insekten, so wie Măuse (Arvicola, Mus) etc. ver-
tilgt, jedoch wiegt sein Nutzen den Schaden welehen er anrichtet
beiweitem nicht auf. Ausser Insekten aller Ordnungen wurden in
den untersuchten Migen noch folgende Uberreste gefunden : Mus
minutus, musculus, sylvaticus, Arvicola arvalis, Fringilla coelebs,
Ligurinus chloris, Emberiza citrinella, Sylvia curucca, cinerea et
nisoria, Pratincola rubetra, Budytes flavus, Acrocephalus arun-
dinaceus, Saxicola oenanthe et morio, Lacerta taurica, agilis, vi-
ridis et muralis, Hyla arborea und kleine Sechnecken.

XVI. PAM. AMPELIDAE.

Diese Familie besteht nur aus wenigen Arten, welche in keiner
Hinsicht năhere Verwandten hat.

Es sind nur finf Gattungen bis jetzt bekannt, von denen vier
Dulus, Phainoptila, Phainopelpa und Ptilogonys in Mittelamerika
mit, im Ganzen sechs Arten vorkommen und eine Ampelis sich
durch farbige Anhingsel an den Schwung- und Schwanzfedern
auszeichnend, in der paliarktischen und nearktischen Region
sich findet.

Von der Gattung Ampelis sind drei Arten bekannt, die eine,
Ampelis japonicus beschrânkt auf Japan, die zweite, Ampelis ce-
drorum in den gemiissigten Breiten der nearktischen Region und
die dritte endlich. unser Seidensechwanz, circumpolar, in der
Neuen und Alten Welt in den arktischen Breiten.

Charaktere. — Schnabel ist kurz und dick, oben gewolbt; die
Nasenlocher oval, mit steifen, borstenartigen Federchen bedeckt.
Die Anzahl der Schwingen I. Ordnung betrăgt neun. Die
Schwingen II. Ordnung besitzen an der Spitze lingliche, flache,
wachsartige Anhângsel, bei rmanchen Exemplaren findet man
dieselben auch am Ende der Schwanzfedern. hr Gefieder ist sei-
denastig, weich und dicht; die Kopffedern sind lang und bilden

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1053

eine spitze Holle. Die jungen Vogel sind am Bauch cestreift. Sie
mausern jăhrlich nur einmal und zwar im Herbst.

Sie bewohnen die Wilder nordlicher Gegenden und erscheinen
periodisch im Winter auch in sădlichen Breiten. Ihr Nest ist
ziemlich gross und fest gebaut. Die Eier haben eine weisse oder
rătlichweisse Grundfarbe mit purpurfarbigen Flecken ; ihre Nah-
rung besteht zum grostem Teile aus Beeren.

AMPELIS.

LINNE, SYST. NAT. I, P., 297 (1766).

TYPUS: AMPELIS GARRULUS LINNE.
AMPELIS GARRULUS LINNE.

Ampelis garrulus, Linne, Syst. Nat. IL. p. 297. (1766).

Bombyciphora poliocoela, Mey., Vâg. Liv. und Esthl.

Bombycioara garrula, Temm., Man. d'Orn. p. 77. (1815).

Pombyeilla bohemica Leach, Syst. Cat. Mamm. ect. Br. M. p.
18. (1816).

Bombycilla garrula, Vieill., N. Diet. d'Hist. N. XVI. p. 523.
pl. 10. (1817).

Parus bombyeilia, Pall. Zoogr. Rosso-As. I. p. 548. (1811).

Bombycilla brachyrehynchos, Brehm, Vogelf. p. 79. (1855).

Bombycilla caerulea, Dubois, Rev. et Mag. de Zool. XII. pl. 2.
(1860).

Kennzeichen der Art. — hotlichgrau, mit einem Federbusche
auf dem Scheite!, der Bauch silbergrau, der After braunrot; die
Selhwungfedern ÎI. Ordnung mit scharlachroten pergamentar-
tizen Anhiingseln; Schwanzspitze gelb. Iris dunkelbraun.

Verbreitung — Bewohnt den nordlichen Teil der paliarkti-
schen und nearktischen Region.

Volksnamen : Mătăsar.

Systematisches. — Ich besitze einundzwanzig Vâgel aus dem
Lande, sowie einige aus Deutschland und Schweden. Wie Rich.
Sehlegel in seiner vorziiglichen Arbeit: »Bemerkungen iiber die
/eichnungs- und Plittehenverhiiltnisse bei Ampelis garrula“,
Mitth. des ornith. Vereines in Wien XVII. p. 97. sehr richtig be-

1054 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

merkt, dass man alleemein der Meinung ist, dass diejenigen Mânn-
chen, welche ausgeprăgte Plittchenbildung am Schwwanze zeigen
sehr alte Individuen sind. „Ganz berechtigt miisste dann auch
die Folgerung sein, dass die iibrigen Charakteristika, die als
Merlkmale hoheren Alters gelten, damit in direcktem Zusammen-
hange stehen miissten. Dies ist aber nicht der Fall, da Schlegel
ein Exemplar untersuchte, welches starke Plăttehenbildung am
Steuer zeigt, aber nur sieben Schwingenplittehen, deren grâsstes
nur 0.55" lang ist, besitzt«. Auch mein einziges Mănnchen, wel-
ches auf den Schwanzfedern rote Plăttechen besitzt, hat nur sie-
ben Schwingenplăttchen, deren grâsstes 0.56" lang ist, wâhrend
ich andere Exemplare ohne Plăttehen am Sehwanze besitze, mit
acht Schwingenplăttehen mit einer Linge der Plăttehen bis zu
0.79". Die Frage iiber diesen Fall wâăre sehr interessant zu
losen.

Cere Gossene linge Pligel- | Sehwanz- Tarsus Sehnabel-
Alter diferenzen lănge linge | linge

3 Maxim. | 19.3 11.9 71-22 DI 1.4

7 ad. E a
O a Mmim. | 48.9 | 41.5 6.5 24 | 1.2

- a 6] Maxim.] 49.2 | 14.9 7 2.2 | 1:3
Si odi) | amaicai| AeiB ul 44 4sal ue: N CI

Vorkommen und Lebensweise. — Der Seidenschwanz gehort

zu jenen Vâgeln welche das Land periodisech in den Wintermo-
naten besuchen, manches Jahr in grosser Menge oder nur in we-
nigen Exemplaren erscheinend, dann wieder in mehreren Jahr-
giingen ausbleibend. Folgende tatsăchliche Beobachtungen liegen
vor: 1877 sahen ihn die Gebriider Sintenis im Mărz în einem
Walde der Dobrogea. Comte Alleon nennt ihn einen regelmăssi-
gen Zugvogel des Landes zur Zeit der grâssten Kălte. 1889 soll
er nach Oscar Catargi in der Moldau in grosser Menge aulgetre-
ten sein. Dr. &. V. von Almâsy schreibt iber diesen Vogel fol-
gendes: Als ich am 5. April 1898 einem Kuttengeierhorste bei
Ciucurova zustrebte, iiberrasehte mich plotzlich der wohlbe-
kannte, pfeifende und sehnarrende Lockton der Seidensehwânze

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1055

der aus der Krone einer alten Eiche zu mir herabdrang. Beim
Aufschauen erblickte ich dann auch einen Flug von wohl vierzig
finfzig Sticken, welcher aber abstrich, ehe ich noch die Patro-
nen wechseln konnte:.

1903—1904 erschien der Seidenschwanz in ziemlich bedeu-
tender Zahl und wurden mir Exemplare aus allen Lan-
desteilen einseliefert; er erschien schon Anfang Novem-
ber und blieb his Ende Mărz.

Eingeliefert wurden mir folgende Exemplare:

6 ad. 8. November von Tunari, Jud. Ilfov.
& ad. 8. November von Tunari, Jud. Ilfov.
9 ad. 8. November von Tunari, Jud. Ilfov.

Gesehen wurden Flige zu dreissig his vierzig Stiicken.
& ad. 16. November von Comana, Jud. Vlașca.
& ad. 16. November von Comana, Jud. Vlașca.
9 ad. 16. November von Comana, Jud. Vlașca.
9 ad. 16. November von Comana, Jud. Vlașca.
9 ad. 16. November von Comana, Jud. Vlașca.

Beobachtet mehrere Fliige zu zehn bis zwâlf Sticken.

& ad. 7. December von Mavrodin, Jud. Teleormar.

Erlegt aus einer Gesellschaft von sieben bis acht Stiicken.

& ad. 22. December, Jud. Bacău.
9 ad. 22. December, Jud. Bacău.
9 ad. 22. December, Jud. Bacău.
& ad. 30. December, Predeal, Jud. Prahova.
Erlegt aus einem Flug von gegen zwanzig Stiicken.
E juv. 17. Januar bei der Briicke in Cernavoda, Jud.
Constanţa.
Peobachtet verstreute Exemplare, etwa zehn bis finfzehn
Stuck.
€ ad. 22. Januar, Bucu, Jud. Jalomiţa.
Aus einer grosseren Schar erlegt.
€£ ad. 7. Februar, Buftea, Jud. Ilfov.
9 ad. 7. Februar, Buftea, Jud. Ilfov.
€& ad. 16. Mărz, Bucarest, Jud. Ilfov.
9 ad. 24. Mărz, Stefănesci, Jud. Ilfov.
Geschossen aus einem grâsseren Fluge.

1056 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1905 & ad. Januar, Cernica, Jud. Ilfov.
1908 wurden im December einige bei Cernavoda, Jud. Con-
stanța geschossen.

Im National-Museum befinden sich vier Exemplare aus dem
Lande aber leider ohne nihere Angaben.

XVII. FAM. HIRUNDINIDAE.,

Diese Familie wird durch den flachen, an der Basis stark ver-
breiţerten Schnabel, durch lange spitzige Fliigel, einen mehr oder
weniger gegabelten Schwanz und kurze Fiisse charakterisiert.
Die Anzahl der Schwingen I. Ordnung betrăgt neun. Ein erwăh-
nenswertes Merlkmal ist es ferner dass die Arten jâhrlich nur
einma], und zwar vor dem Friihjahrszuge mausern.

Die Familie der Schwalben ist sehr gross und kosmopolitisch.
Die Bewohner der kalten und gemăssigten Region der nârdlichen
Hemisphăre ziehen im Herbst nach dem Siiden und verbringen
den Winter in den Aequatorialgegenden.

Charaktere. — Der Schnabel ist sehr kurz, an der Wurzel
breit, der Oberlkiefer an der Spitze etwas gekriimmt, der Rachen
sehr gross. Die Fiisse kurz, vierzehig, drei Zehen nach vorne,
eine nach hinten gerichtet. Die Fligel sehr lang und schmal, mit
kurzen Armknochen und sehr langen Schwungfedern I. Ord-
nung. Der Schwanz gabelfârmig, zwolifedrig.

Die Nester befinden sich in Hohlen, unter Dăchern, Felsen-
vorspriingen, oder selbstgegrabenen Lâchern oder sind dieselben
aus Erde fest gemauert. Die Fier weiss oder weiss mit rotbraunen
Punkten. Die Nahrung besteht aus Insekten. In kalten Lândern
sind sie Zugvâgel.

Laut Sharpe (Cat. B. Br. Mus. XI. p. 85—210) zerfăllt diese
Familie in zwei Subfamilien und elf Gattungen, welche zweiund-
achtzig Arten mit achtzehn Subspezies umfassen. In Rumănien
sind drei Gattungen mit drei Arten bekannt.

BULELINUL SOCIEPAŢII DE SPIINŢE 1057

HIRUNDO.

LINNE, SYST. NAT. 1. P. 8348. (1766).
TYPUS : HIRUNDO RUSTICA LINNE.
HIRUNDO RUSTICA LINNE.

Hirundo rustica, Linne, Syst. Nat. 1. p. 343. (1766).

Hirundo domestica, Tall., Zoogr. Rosso-As. |. p. 528. (1826).

Cecropis rustica, Boie, Isis, 1826. p. 971.

Cecropis pagorum, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 138. (1831).

Cecropis stabulorum, Brehm Vogelf. p. 47. (1855).

Chelidon rustica, Stejn., Pr. U. St. N. Mus. VI. p. 31. (1882).

Hirundo rustica pagorum, Brusina, Ornith. Jahrb. Il. p. 16.
(1891).

Kennzeichen der Art. — Oberseite glinzend schwarz mit
blauem Schimmer, Stirn und Kehle rotbraun, auf dem Kropf ein
weisser (Giirtel, Unterseite gelblichweiss, am Ende der Sehwanz-
federn. mit Ausnahme der zwei mittelsten, ein weisser Fleck, die
iussersten Federn sehr lang. Iris dunkelbraun.

Verbreitung. — bewohnt die palăarktische eo im Winter
die entsprechenden siidlichen Erdteile.

Volksnamen. — Rindunică, Rindurică, Rindunea, Rindurea,
Lindură, Arindunea.

Systematisches.— Von der grossen Anzahl der Rauchsehwalben,
welche ich im Laufe der Jahre sammelte, besonders bei Nachwintern
wo mir hunderte von erfrorenen Schwalben gebracht wurden,
liegt mir heute eine ausgewâbhlte Reihe von „weiundsechzig Exem-
plaren vor. Die Unterseite meiner Schwalben variert von rein-
weiss bis zum intensiven rotgelb und zwar sind meine Brutvogel
ram grissten Teil auf der Unterseite mehr oder weniger rotgelb
angeflogen; auch die stahlblaue Oberbrust zeigt in der Hegel
rostrote Flecke; unter den Durchziiglern das Gros mit reinweisser
Unterseite. Es kommen aber auch Exemplare vor, welche der
egyptischen Form H. r. savigny fast vollstăindig gleichen, indem
die ganze Unterseite kastanienbraun gefirbt ist, besonders stark
an den unteren Schwanzdeclfedern. Es sind durchaus nicht nur
alte ausgetirbte Vogel, sondern ich besitze auch junge, welche
den Charakter der obencenannten Form zeigen.

1058 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Das grosste Interesse beanspruchen aber entschieden jene Rauch-
schwalben, welche auf den unteren Schwanzdecktedern breite,
stahlblaue Endflecken haben ; bei einem Mănnchen stehen auf
der Brust zu beiden Seiten sieben kleine stahlblaue Flecken. Ich
besitze zwolf Exemplare welche diese Endflecken in ausge-
sprochenem. Masse aufweisen; bei weiteren neunzehn Stiicken
sind nur die Kiele der unteren Schwanzdecken leicht stahlblau
gesăumt. În der ganzen, mir zugănglichen Literatur finde ich nur
einen einzigen Hinweis auf so gefârbte Vâgel Dr. G. A. Fischer
beobachtete in Massailand (Afrika) Anfang Mărz eine grosse An-
zahl von Rauchsehwalben; ein erlegtes Exemplar trug einen
grossen, braunschwarzen Fleck auf den beiden lângsten unteren
Schwanzdecken. Z. f. d. ges. O. |. 1. H. 4. 1884, p. 269. Vielleicht
erwecken diese Bemerkungen zu weiteren Untersuchungen. Ich
kann mir heute noch absolut kein Urteil erlauben, glaube aber
wohl dass diese Rauchschwalben irgend einer, bis jetzt unbe-
kannten Form angehăren.

|
Gesehlecht Grossen- Flăgel- | Sechwanz- Sehnabel-
und di Lânge y Ş Tarsus E!
Alea iferenzen lânge lânge lânge
E 5.5
Maxim. 94 19.8 Tie il! 0.9
25 6 ad. 13
Minim. 19 de 0.9 0.5
9.8
3 4.8
|| Maxim. | 19 41.9 SE | aa |, MOS
95 9, ad. A 14
|| minim. | 46 | 10.2 | —3 | 09 | 08

Vorkommen und Lebensweise. —- Weitaus die weitverbreitetste
Sechwalbe Rumăniens ist die Rauchsechwalbe, sie gehârt mit zu
den, an Individuen reichsten Sommervâgeln. Da dieser Vogel all-
gemein gekannt ist, konnten auch die Zugsbeobachtungen in be-
deutend grosserem Umfang gemacht werden als bei anderen
Vâgeln.

1896. Erstes Exemplar am 183. Mărz, von diesem Datum bis zum

24. nur vereinzelnte Stiicke an verschiedenen Punkten des

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1059

Landes ; von dem letzteren Datum bis zum 4. April wurden
besonders in der Donaugegend kleinere Gesellsechaften be-
obachtet; am 5. 6. 7. grâssere Fliige so dass am 8. bereits
das Gros der Schwalben angelangt war, trotzdem waren
ziehende Selnwalbenfliige noch bis Mitte des Monats zu be-
obachten. Der Weggang der Hauptmassen erfolgte zwischen
dem 15.—22. September; kleinere Gesellschaften, beson-
ders am Abend im Rohr beobachtet, bis 23. September,
am 1. October 10—415 Stick; 3. 3 Stick; 9.2 Stick;
10. 1 Stick; 12. 4 Stick gesehen.

1897. Erstes Exemplar am 20. Mărz. Ankunft der Hauptmassen
zwischen dem 1.—5. April. Wegzug der Hauptmasse
zwischen dem 27. September und 6. October, kleinere
Gesellschaften bis Mitte des Monats, das letzte teinzelne
Exemplar auf der Donau am 25. October.

15983. Am 19. Mărz etwa zehn Sehwalben beobachtet, vom
24. — 29. immer kleinere Gesellsechaften. Ankunft der
Hauptmasse zwischen dem 1.—10. April. Abzug der
Hauptmasse 20.—29. September ; kleine Fliige den ganzen
October hindureh; am 5. November vier Stick, am 3.
zwei Stick.

1899. Erste Ankunft Fliige von zehn bis zwolf Stiicken am
14. Mărz, Hauptmasse zwischen dem 2..—4. April, ziehende
Sehwalben wurden aber bis Mitte des Monats beobachtet.
Beginn des Abzuges zwischen dem 24. und 26. September,
am 8. October ziemlich beendet, von da bis 14. nur we-
nige beobachtet, am 15. 16. und 17. wieder grosse durch-
ziehende Schwârme, bis zum 26. kleinere (esellschaften,
die letzten Exemplare am 4. November.

1900. Ankunft in kleinen Fliigen am 18. Mărz, bis zum 27.
nur sehr wenig vereinzelt; Hauptdurchzug vom 30. Mărz
bis 5. April. Abzug der Hauptmasse Ende September,
letztes beobachtete Stiick am 28. October.

1901. Erstes Exemplar am 21. Mărz, Ankuntt der Hauptmasse
zwischen dem 1. und 7. April. Wegzug des Gros Ende
September, letztes Exemplar am 1. November.

1902. Vier Exemplare am 25. Mivz, Ankunit der Hanptmasse

1060 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

zwischen dem 5. und 10. April. Wegzug der Hauptmasse
vom 19.—25. September, von da ab nur mehr wenige
beobachtet, am 6. 7. und 8. October wieder starker Dureh-
zug în nach tausenden zihlenden Schwărmen, letztes
Exemplar am 27. October.

1903. Erstes Exemplar am 22. Mărz, von da ab bis zum 2. April
nur spărlich zu sehen, von diesem Datum bis zum 6. An-
kunft der Hauptmasse. Wegzug auflallend spăt, in den
ersten Octobertagen aber den ganzen Monat noch immer
ziemlich viele, die letzten Exemplare am 13. October und
2. November.

1904. Ankunft am 18. Mărz, die Hauptmasse aber erst in den
ersten Apriltagen. Abzug Ende September, vereinzelnte
kleine Fluige bis 13. October, am 14. und 15. starker
Durchzug, letztes Exemplar am 28. October.

1905. Die ersten drei Exemplare am 20. Mărz, am 27. und 28.
schon grossere Flige gesehen, die Hauptmasse aber erst
vom 7.—11. April angelangt. Abzug Ende September, im
October aber noch viele, die letzten fiinf Exemplare am
1. November.

1906. Erstes Exemplar am 14. Mărz. Ankunft der Hauptmassen
zwischen dem 26. Mărz und 10. April. Abzug der Haupt-
massen zwischen dem 21. September und 7. Oktober,
lkleinere Gesellschaften bis Mitte October, drei Stick am
21. October.

1907. Ankunft in geringer Zahl am 19. Mărz, bis zum 25. nur
sehr wenig. Hauptzug vom 26. Mărz bis 8. April. Letztes
Exemplar am 27. October.

1908. Fiinf Exemplare am 13. Mărz. Ankunft der Hauptmassen
zwischen dem 25. Mărz und 10. April. Wegzug der Haupt-
massen vom 19.—925. September. In den Tagen 5.—9.
October wieder Durchzug von grossen Massen ; das letzte
Exemplar am 1. November.

Fortpflanzungsgeschăit. — Die Rauchsechwalbe briitet sehr
hăufig im ganzen Lande und zwar nicht nur in und an den Hâu-
sern, Stăllen und anderen Gebiuden, sondern auch ab und zu in
lleinen Gesellschaften, an steil abfallenden Felsen. Als merkwir-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1061

dige Standorte von Schwalbennestern will ich noch anfiihren:
1) In der Krone eines Hirsehgeweihes; 2) auf einem Kronleuch-
ter ; 3) in einer alten Dreschmaschine, und in vielen anderen
Făllen, wie in dem Inneren von Ziehbrunnen, dies besonders in
der Steppe Baragan.

Das, aus fiinf bis sechs Eiern b'stehende Gelege findet man
hier zu Lande Anfang Mai; der friiheste Datum eines Geleges
von fiinf Eiern wurde der 28. April notiert. Die Brutzeit variert
von l1—13 Tagen und brauchen die Jungen zur vollen Flugbar-
keit vier Wochen, so dass Mitte Juni die erste Brut ausfliegt;
frihester Datum flugbarer Schwalben 16. Juni. Gleich nachdem
die erste Brut selbststăndig ist, machen die Alten eine zweite Brut,
bei welchen das Gelege nur aus zwei bis vier Eiern besteht.

Fiinfzig gemessene Eier ergeben einen Durcehschnitt von
19.5><13.3: Maximum: 20.3><14; Minimum 17x<19;

Nahrung. — Diese besteht ausschliesslieh aus Insekten, vorzii-
glich Lepidopteren, Dipteren, Hemipteren und Neuropteren, wel-
che alle im Fluge ergriffen werden. Die Rauchschwalbe ist ein
niitzlicher Vogel, welcher iiberall Schutz verdient.

CLIVICOLA.

FORSTER, SYN. CAT. ER. B. P. 55. (1817).

TYPUS: CLIVICOLA RIPARIA (LuNVE).
CLIVICOLA RIPARIA (LINNE).

Hirundo riparia, Linne, Syst. Nat. I. p. 344. (1766). .
Clivicola europea, Forst., Syn. Cat. B. B. p. 55. (1817).
Iirundo cinerea, Vieill., N. Dict. V'IHist. Nat. XIV. p. 526. (1817).
Cotile riparia, Boie, Isis, 1822. p. 550.
Cotvle fluviatilis,
Cotyle microrhynchos,
Clivicola riparia, Stejn., Pr. U. St. N. M. VI. p. 32. (1882).
Kennzeichen der Art. — Oberkorper graubraun, Kehle und
Bauch weiss, der Schwanz ungefleckt aschgrau und kurz gega-
belt ; die kleinen, aber kriftigen Fiisse sind nackt. Iris dunkel-
bpaun,

| Brehm, Voo. Deutschl. 142. (1831).

1062 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Verbreitung. — bewohnt die paliarktische und nearktische
Region, im Winter die entsprechenden siidlichen Gegenden, am
Aequator, zuweilen noch unterhalb desselben.

Volksnamen. — Lăstun de mal, Rindunică de ploaie.

Systematisches. — Von der erossen Anzahl untersuchten Ufer-
schwalben, liexen mir heute noch fiintandvierzig Exemplare vor,
welche mir zu lkeinerlei Bemerkung Anlass geben.

| Cache cl | Grâssen- | Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
| und Ea 4 Lânge | Ş E | Taasus A]
Aaa diterenzen | lânge linge linge
| 5.1 :
|| Maxim. | 442 | 4 14 0.3
== 6.3
20 O ad. [ARIA 3 ă : 4.5
| Minim. 13.9 10.3 6 1 0.6
| : ță d 4.4
| Maxim. | 13.9 10.5 — alu 0.7
20 a) | 5.9
= - | eg aa & - 4
|| Minim. | 3.7 | 402 | | a 0.6
| )

|
|

De |

| N |
|

Vorkommen und Lebensweise. Sehr hiufiger Sommervogel an
allen, nur halbwegs passenden Ortlichleiten ; besonders zahlreich
in der l)onausegend.

1896 Iwstes Exerm. 5./1V. Haupimnasse 10.—15,/1V. Abzug. 12.—20./IX. lee. Exem. 29./1X.

BOT o IV. » 700 Ie d Minte IX 2 OANRE
1898 o 8/IV. - Mitte IV. - ec
1899 = E 19./111. Fi E Și S E E = = ==

1900 -: : schi > har : i uda 2 D

ADA o SIA - ate (e ANRE. a SS ca az 1./X.
1902) zu a e READY a situ ah - SN ii,
4903 = „= 92.0. a za ta a MISI e Pola a Ul MIE DOR
4904 2 o ANe » Sa a ba » SR isa
1903 + 5. a îi, pl Ac: : plins
4906 2 =» 5AAV- a Sed Mat, Fe - Ti PN et se
1907 >» LIV. - > CC - ap dei dap 3.[X.
1908 Sb Sie - pp bn - SPRE lui:
1909 a 8AY. ă az, ie - i iai RBD PIE

Fortpflanzungsgeschăit. — Ser hăufiger Brutvogel und sind
mir weit iiber hundert Brutcolonien bekannt; viele davon be-
stehen aus hundert bis vierhunderteinundsechzig Paaren, Leiztere
Colonie untersuchte ich an der Ialomiţa bei Slobozia und zăhlte
ich ausser den besetzten Hâhlen noch vierundsiebzig unbesetzte,

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 1063

Das, aus vier bis fiinf, seltener sechs bis sieben Eiern bestehende
Gelege ist in der Regel Ende Mai vollzăhlig, das friiheste Gelege
zu funt Eiern, wurde am 23. Mai gesammelt. Icb besitze ein Ei,
welches in der Mitte sich gegen das spitze Ende fast in gerader
Linie verjiingt, ein anderes ist walzenfârmig und beide Enden
gleichmâăssig abgerundet. Hundert gemessene Eier ergeben im
Durehschnitt: 17.5>x12.6; Maximum: 19.8><12.7 und 16.4x13.6;
Minimum : 15.1><11.8 und 15.4><11.6"". Die Jungen sind Ende
Juni fligge.
Nahrung. — Ist dieselbe wie bei den anderen Schwalbenarten.

CHELIDON.

BOIE, ISIS, 1822. P. 550.

TYPUS: CHELIDON URBICA (LINNE).
CHEIIDON URBICA LINNE.

Hirundo urbica, Linn6, Syst. Nat. 1. p. 344. (1766).

Hirundo domestica, Leach, Syst. Cat. Moum. ect. Br. M. p.19.
(1816).

Chelidon urbica, Boie, Isis, 1822. p. 550.

Chelidon fenestraruna, | Brel pa po A RI

Chelidon rupestris, | Brehra, Vog.- eutschl. p. 140. (1831).

Hirundo candida,

Hirundo riparia, | Naumann, Vog. Deutschl. VI. p.'77.(1833).

Hirundo pallida,

Chelidon tectorum, Brehm, Vogelfang p. 47. (1855).

Kennzeichen der Art. — Oberseite tiefschwarz mit stahl-
blauem Schimmer, Fligel und Schwanz mattschwarz. Unterseite
uud Biurzel weiss; Fiisse und Zehen weiss befiedert. Schwanz ein
Drittel ausgeschnitten, von den Fligeln iberragt. Iris dunkelbraun.

Verbreitung. — Bewohnt kuropa, im Winter Central-Africa,
koramt zuweilen auch in Asien vor.

Volksnamen. — Lăstun, Lostun, Losturn, Lăstun alb.
Systematisches. — Zur Untersuchung liegen mir einundneun-

zig Hausschwal!ben vor, welche mir, was die Gefiederfirbung an-
belangt, zu keiner Ausserung Anlass geben,

1064 BULIVLINUL SOCIELAȚIL DE STIINȚIE

Ea ei RR
Geschlecht

Grossen- ALA Flisel- | Sehwanz-! m. Sehnabel-

und ă Lange 7 4 Tarsus |
Alter diferenzen linge linge linge

| : : 5.1

| [| aaxira. | 442 | 4.6 | 3 12 | 0.9
SS | | 7.5

[320 iad: i Ei | 4.1

| | Minim. | 13.3 | 10.7 a ZE i 3

| .

| p Pi

| | Masi. 14 41.3] LA 0.9

| 20 9 ul Li | _ S | 45

| | Minim. | 13.2 10.6 = 1 0.7

Vorkommen und Lebensweise. — Die Hausschwalbe ist bei-
weitem nicht so allgemein anzutreffen wie die Rauchsechwalbe,
immerhin ist sie aber auch sehr hiufie. Ihre Ankunft făllt in der
Regel in die Mitte des Aprils, der Abzug erfolet Mitte September
aber oft sieht man noch kleinere Gesellschaften bis Mitte October
meist in der Năhe der Gewisser.

1896 Erstes Ex. 7./1V.

1897 +» >» 10//IV. Hauvtmasse 16./-22./1V. Abzug der Hauptm. 14./-20./X.
1898» = 10.71.» ZA co DE letzt, Ex, 3./X.
Î809)0 0 UTA INTE e 15/20, [IV mn a 46.[-04 IX. 2 2 94%
1900 a 15.0 19/245AVp iz oz li „n 40,/X.
4901» UV. > o eta 4 i
4902 n 2 29/A0L. » 14. /AT/IV pe A0L/AGMIX n 2 6.
4903.» >» 20V. n» 45. |-20/0V. in 40/47. [IX o a 1)Xe
4904 2» 90.0.» 47./-924[IN. n ps n O 8/AMjIR n ni AX.
1905» > 8. o 147001 3 a zi 43.)290 p3ca e 00 039)
1906 >» 950.» A5/[-A9. IV. nm 10/49, IX. 2 n» 5.[X.
AŞO7 - 2 n ANY, Sa Si ma
4908 = =» 30/01. 19./-49./10. n n 15./-29//IX. » E
1909» 7.» AGA IV. na 40,/-90./1X. 3./X.
Fortpflanzungsgeschăit. — Ahnlich wie von O. Reiser în

Griechenland beobachtet wurde, briiten die Stadtschwalben hier
auch oft weit von Ortschaften entfernt, an steil abfallenden Fel-
sen und Ruinen, so befindet sich eine grâssere Colonie an den
steilen Felsen des Cap Doloșman. Ihre Nester sind oft sehr eross
und lkonnte ich als orâsste Masse feststellen: 18.3" hoch,
19.5“ breit und 13.8“ tief. Das Gelege der ersten Brut in der
zweiten Hălfte des April vollzihlig, besteht aus fiint bis sechs,
das der zweiten Brut nur aus vier kiern. Die zweiundsechzig ge-
messenen Eier ergeben einen Durchschnitt von 18.2 XX 13.3";

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1065

ein Maximum von 20.413"* und 19.214.928" und ein Mi-
nimum von 16.4x<192.4".

Nahrung. — Durch das Wegfangen einer grossen Anzahl von
schădlichen Insekten wird sie sehr niitzlich.

XVIII. FAM. MUSCICAPIDAE.

Bei einer so ausgedehnten Familie wie die der Fliegensehnăp-
per, in welcher so vielerlei verschiedene Formen vereinigt sind,
kann von allgemeinen und gemeinsamen Merkmalen kaum die
Rede sein, insbesondere, da die Familie noch nicht einmal syste-
matisch geordnet ist. Wenn man indessen bloss die europaeischen
oder palăarlktischen Formen in Betracht zieht, welche allerdings
nur einen iiusserst ceringen Bruchteil der Familie bilden, so lassen
sich folgende Merlkmale feststellen : Der Schnabel flach, die Basis
verbreitert ; die Nasenlocher oval, die Mundwinkelborsten gut
entwickelt ; der Fliigel lang, spitz; die Anzahl der Schwingen 1.
Ordnung betrăgt zehn ; der Schwanz mittelmiăssig lang und mehr
oder xweniger gerade abgeschnitten; die Tarsen kurz und glatt.

ERYTHROSTERNA.

BONAPARTE, COME. LIST. B. EUR. & N. AM. P. 25. (1838).

TYPUS: ERYIHROSTERNA PARVA (BECIIST.)
ERYTHROSTERNA PARVA BECHST.

Muscicapa parva, bechst. Naturg. Deutschl. IV. p. 505 (1795).

Muscicapa rufogularis, Brehm, Vog. Deutschl. p. 228. (1831).

Muscicapa lais, Hempr. & Ehrb. Symb. PEys-Aves fol. t. (1833).

Muscicapa minuta, Hornsch & Schill., Vere. Vâg. Pomm. p. 4.
(1857).

Muscicapa rubecola, | Swains., Jard. Nat. Libr. X. p. 221.

Muscicapa leucura, | (1838).

Erythrosterna parva, Ponap., Comp. List, B. Ii. & N. A. p. 25.
(1838).

Muscicapa rufipularis, brehm, Vogelt. p. 81. (1855).

1066 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

Erythrosterna parva ruficollis, | Brehm, Verz. Semml. Chr. L.
Erythrosterna parva iti ul) Brehm, 3. 1860.
Kennzeichen der Art. — Altes Mănnchen: Oberseite braun-

erau, Unterseite schmutzigweiss, von der Wurzel der Unterkinn-

lade an, trennt die rostrotliche Orangefarbe des Kinnes, der Kehle,

Gurgel, des Kropfes und Anfang der Oberbrust eine, an den

Halsseiten herablaufende, hell aschgraue Firbung; Unterschwanz-

declkfedern reinweiss. Die Sechwanzfedern, bis auf die vier mittel-

sten, von der Wurzel an, bis iiber die Hilfte weiss. Die Fligel
ohne weisses Abzeichen. Iris dunkelbraun.

Altes Weibchen : Oberseite braungrau, Unterseite tribweiss, an
der Kehle, Gurgel- und Kropfgegend briunlich rostgelb iiberlogen.

Junger Vogel: Dem alten Weibchen ihnlich, aber mit gelb-
brăunlich gefleckter Unterseite.

Verbreitung. — Bewohnt Mittel- und Siid-Afrika, segen Osten
bis Central Asien.

Volksnamen. — Muscar roșu.

Systematisches. — Eine grosse Suite rumănischer Zwergflie-
oenfâinger liegt vor mir, der grâsste Teil der zweiundsiebzig
Exemplare wurde am Herbstzug erlegt und enthălt nur vierzehn
Mânnchen mit roter Kehle, Einige meiner Exemplare will ich
etwas năher besprechen.

No. 30. Altes Mânnchen, erlegt am 15. Mai 1904 aut der Insel
Usonadda. Dieses besitzt eine leuchtend rotgelbe Kehle
und Oberbrust, welche Farbe sich in einem blasseren
Ton zum Teil auch auf die Unterbrust und die Flanken
erstreckt. Uber den ganzen Kopf und Hals breitet sich ein
blaugrauer Schimmer aus, an den Ohren am stirksten;
an der Schnabelwurzel stehen einige rotlichgelbe Federn.

No. 51. Altes Mânnchen, erlegt am 10. Mai 1901 in Cernica,
Jud. Ilfov. Nur die Kehle zeigt eine rotgelbe Farbe, die
Oberbrust ist mit dieser Farbe nur wie angehaucht.

No. 58. Altes Minnchen, erlegt am 20. Juli 1903 bei Tazlau,
Jud. Neamţu. Kehle und Oberbrust sehr intensiv rotgelb.
Riucken stark în grau ziehend.

No. 17. Altes Weibchen, erlegt am 1. Juni 1903 bei Tazlau.
Kehle, Oberbrust und Weichen stark rotgelb iiberflogen.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1067

Die Umfârbung in der rotgelben Kehle der sehr alten Mânn-
chen, denn nur solehe besitzen eine soiche, geht zum Teil ohne
Mauser vor sich. Die jungen Vogel wechseln schon im Herbst
ihres ersten Lebensjahres das gefleckte Kleid; im Zuge erschei-
nen sie schon mit gelblichweisser Unterseite.

zesenlech î | -] E *
| sii elit Grâssen- Flugel- | Schwanz- Sehnabel-

| und Lănge Tarsus
. diterenzen linge lănge linge
Alter sa ”

| i . 5 7 Si A i

| pă $ | Maxim. 19.7 7 7, 1.7 i

iU e adi | pini | do | 67 | 53 1.6 0.8
iz $ | Maxim. | 12.4 6.8 5.2 17 0.9
20 9 aa. 12.3 6.5 5.2 1.6 0.7

| Minim.

Vorkommen und Lebensweise. — Als spătester unter seinen
Artengenossen, erscheint der Zwergfliegenfinger erst Anfang
Mai bei uns, der Friihjahrszug geht sehr raseh vor sich und bald
sind die angekommenen Vogel auf ihren streng gesonderten Brut-
plitzen, welche vorziiglich in den niedrigen Lagen der Karpathen
liegen, verteilt. Er ist ein zănkischer Vogel, welcher in der Paar-
ungszeit, sowohl mit seinesgleichen, als auch mit anderen Vogeln
in arger Fehde liegt. Scheu ist er var nicht und lisst die Beo-
bachter oft auf wenige Schritte nerankommen. Er ist in steter
Bewegung und hălt sich meist in den Kronen der Biume auf, wo
er eifrig die Inselktenjagd betreibt. Sein Gesang wurde schon von
vielen Autoren beschrieben, besonders gut von Jos. Talsky in der
Mitth. d. Ornith. Vereines, Jahrg. IV. p. 26, so dass ich nichts
Neues zu berichten weiss. Sein Lockton îihnelt sehr unserer Nach-
tigall.

Meine Notizen iiber den Zug sind folgende:

1597. Erstes Exemplar am 22./1V., Durehzug der Haupt-

massen vom 15.—30./1X. ; letztes Exemplar am 2./X.
1598. Erstes Exemplar am 6./V., Durechzug der Hauptmassen

vom 17.—29.)IX., am 22. und 23./1X. sehr starke Zug-

tage; alle Donauinseln sind voll von /wergfliegenfiingern.

1899. Erste Exemplar am 3.]V.

1900. Erstes Exemplar am 7./V., Durchzug der Hauptmassen

1065 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

vom 10.—24./1X.; die stărksten Zugtage am 15. 16. und
17.]1X. ; letztes Exemplar am 1./X.

1901. Erstes Exemplar am 10./ V.; Durchzug der Hauptmassen
vom 12.—23.JlX.

1902. Erstes Exemplar am 3.|V. ; letztes am 3.|X.

1903. Erstes Exemplar am 1./V.; Durchzug der Hauptmassen
14.—28.]1X. ; letztes Exemplar am 4./X.

1904. Erstes Exemplar am 20./1V.; Durchzug der Hauptmasse
15.—25.]lX.

1905. Erstes Exemplar am 29./1V ; Durchzug bis 12./V.; Ab-
zug der Hauptmasse vom 12.—24./IX.; stărksten Zug-
tage 16. 17. 18. und 19./IX.; letztes Exemplar am 2./X.

1906. Erstes Exemplar am 3./V.; Durehzug bis 15./V.; star-
ler Zug vom 1.—15. September; letzter Vogel am 20./LX.

1907. Erstes Exemplar am 30./1V.: starker Zug vom 3.—17
September.

1908. Erstes Exemplar am 2./V; starker Zug vom 7.—20.
September ; letztes Exemplar am 29. September.

1909. Erstes Exemplar am 1./V.; letztes am 27. September.

Fortpflanzungsgeschăit — Der Zwerefliegentânger ist ein re-
gelmăssiger, stellenweise sogar hiufiger Brutvogel der Karpathen
und zwar solcher Wilder mit gemischten Holzarten wo viel Un-
terwuchs ist, bis zu einer Hohe von 700”.

Das aus fiinf bis sechs Eiern bestehende Gelege findet man in
der Regel Ende Mai, das erste Gelege mit fiint Eiern am 29. Mai.
Mir liegen vier Gelege vor. -

No. 1. Grundfarbe der Fier weisseriin, iiber und iiber mit hell-
rotbraunen, ineinander fliessenden Fleclken bedeckt, welche
am stumpfen linde so dicht stehen, dass dieses einfărbie
rostbraun erscheint. Matt elinzend.

No. 2. Grundfarbe sehr licht blaugriin, mit grossen, ineinander
sehenden, rostrâtlichen Flecken dichtbedeckt, welehe sich
am stumpfen Ende kranziormig hiufen.

No. 3. Dem Gelege No. 1 sehr ihnlich nur ist die Grundtarbe
statt weissoriin, mehr gelblichweiss.

No. 4. Girundfarbe weiss, mit vielen feinen violetterauen und
rostrâtlichen Flecken ziemlich gleichmăssig bedeckt.

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 1069

——

Das Nest in der Regel in ausgefaulten Astlâchern, olt aber auch
zwischen Schosslinsen knapp am Stamm und besteht aus Moos,
Grashalmen, Insektengespinsten und Wiirzelchen, innen ist es
mit Federn und Haaren ausgepolstert.

Wird die Brut nicht gestârt, so fliegen die Jungen Anfang
Juli aus; die ersten fliiggen Jungen sah ich am 2. dieses Monats.

Nahrung. — Wie bei allen Fliegentăngern besteht dieselbe aus
Insekten aller Art.

RICE DIUILA..

BRISSON, ORNITH. III. p. 369. (1760).

TYPUS: FICEDULA ATRICAPILLA (LINNE).
FICEDULA ATRICAPILLA LINNE.

Ficedula ficedula, Briss. Orn. 3 p. 369. (1760).

Muscicapa atricapilla, Linne, Syst. Nat. 1. p. 326.(1766). (6).

Motacilla ficedula, Linne, Syst. Nat. I. p. 330. (1766). (9).

Emberiza luctuosa, Scop., Ann. Î. p. 146. (1769).

Muscicapa maculata, P. L. S. Mull., Syst. Nat. Anh. p. 171.
(1776).

Muscicapa muscipeta, Bechst. Naturg. Deutsch. IV. p. 502.
(1795).

Muscicapa luctuosa, lemm., Man. d'Orn. p. 101. (1815).

ce a Ei ran Voa Deaticii Ip. 295-007.

uscicapa tuscicapilla,
Muscicapa atrogrisea zh
p grisea,

Muscicapa picata, Swains, Jard. Nat. Libr. X. p. 254. (1838).

Hedymela atricapilla, Sund., O. Ev. K. Vet.—Ak. For. p. 225.
(1846).

Muscicapa nigra, (Priss.) Degl. & Grerbl, Orn. Eur. I. p. 580.
(1849).

Muscicapa speculigera, Selys, fide Bonap., Consp. Gen. Av. |.
p. 317. (1850).

Muscicapa speculifera, Selys, fide Schl. Vâg. Nederl. p. 225.
(1854).

PFicedula atricapilla, Sund., Av. Meth. Tent. p. 23. (1872).

1070 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Muscicapa atricapilla speculigera, | Erlang., Journ. f. Ornith.

Muscicapa atricapilla atricapilla, | XLNIL. p. 505-506. (1899).

Kennzeichen der Art.—Aut dem zusammencelegten Fliigel ist
an den grossen Sehwungtfedern kein weisser Fleck sichtbar.

Altes Mănnchen.—Oberseite sehwarz oder sehwâărzlichgrau, an
der Stirn und am ganzen Unterleib weiss, aul den Fliigeln hinter-
wărts nur ein weisses Schild.

Altes Weibchen und junger Vogel. — Oben braungrau, unten
sehmutzigweiss; die vorderen Schwungfedern einfărbig schwarz-
braun, die drei hintersten weiss gesiumt; die drei ăussersten
Schwanztedern aut der Aussenfahne weiss.

Verbreitung —Bewohnt die westliche Hăltte der paliarktischen
Region.

Volksnamen. — Muscar, Muscar negru.
Systematisches. — Aus zweiundvierzig Exemplaren setzi sich

meine Reihe rumănischer Trauerfliegenfânger zusammen und
zeiet mir sowohl alle Federkleider, wie auch die ziemlich bedeu-
tende Variabilităt derselben.

Ich sehe mich veranlasst einige Exemplare hier niher zu be-

sprechen.

No. 3. Altes Mănnchen, erlegt bei Topalu, Jud. Constanţa, am
12. April 1900. Mit Ausnahme der oberen Schwanzdeck-
federn welche graubraun und der Schwungtedern welche
braunschwarz cefărbt sind, haben alle dunklen Partien
eine kohlschwarze Farbe, rechts und links ober jedem
Nasenloch ein weisser Fleck, in der Stirnmitte schwarz.

No. 7. Altes Mânnchen, erlegt bei Cernavoda, Jud. Constanţa,
am 21. April 1899. Alle Kopfpartien, Riicken und Sechwanz
schwarz, Hinterhals grauschwarz, obere Sehwanzdeck-
tedern lehmgrau, weisses Stirnband sehr schmal.

No. 10. Altes Minnchen erlegt bei Predeal, Jud. Prahova, am
10. Mai 1902. Mit Ausnahme des schwarzen Sehwanzes,
alle schwarzen Federpartien stark mit grau und braun-
schwarz gemischt; an der Stirne stehen nur drei weisse
Federchen.

No. 11. Altes Mânnchen, erlegt bei Predeal, Jud. Prahova, am
3. Mai 1902. Mit Ausnahme des sehwarzen Sehiwanzes

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1074

und seiner oberen Deckfedern graubraun, am lichtesten
im Nacken; weisse Stirnbinde sehr breit. Die iusserste
Sehvvanzteder mit ganz weisser Aussenfahne, wăhrend bei
normalen Stiicken die Spitze in Schwarz bleibt.

No. 14. Altes Mănnchen, erlegt bei Cernica, Jud. Ilfov, am
21. April 1905. Die dunklen Partien noch grauer als bei
No. 11; Stirnband schmal, mit grauen Federn unter-
mischt.

No. 17. Altes Mănnchen, erlegt bei Moara Săracă, Jud. Iltov,
am 19. April 1903. Alle dunklen Federpartien — grau-
sehwarz, Unterriicken graubraun, auf der Mitte des Schei-
tels steht eine weisse Feder.

No. 24. Altes Mănnchen, erlegt bei Oltina, Jud. Constanţa, am
21. April 1904. Alle dunklen Federpartien dunlkel schiwvarz-
grau, am Unterriicken grau, an der Stirne auch nicht
eine Spur von dem weissen Stirnbande.

No. 30. Altes Weibchen erlegt auf der Insel Fermekata am 17.
April 1903. Die Oberseite auftallend dunkel schiefererau,
an der Stirne stehen einzelne weisse Federn.

No. 36. Altes Weibchen, erlegt am See Potcova am 28. April
1905. Die Oberseite aschgrau, in's Gelbliche fallend, an
der (Gurgel und Brust mit starkem gelbbraunen Anflug.

|
| Geschlecht Grossen- Flugel- | Schwanz- Sehnabel-
und Ă ânge Tarsus
diferenzen lânge lânge linge
Alter
E Pa i e e E RE Pa | Re
$-| Maxim. | 14.7 8.2 5.9 | L.Ș |
? | Minim, ales) 7.9 5.4 17 0.7
i O aa | Maxim. | 14.3 3 5.8 1.8 0.9
| 5 za: 9] Minim. | 43.2 7 5.4 L.6 0.7

Vorkommen und Lebensweise. — Der Trauerfliegenfiinger er-
scheint am Durechzug im Friihjahr viel zahlreicher als der Hals-
bandfliegenfânger, im Herbst so ziemlich in gleicher Zalhl wie
dieser, also auch nur în geringer Zahl.

1072 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1896 Erstes Exemplur 10./1V. Hauptmasse 15.—24./1V. Letztes Exemplar 16./1X.

1897 » » 3./1V. 10. —92./IV. » L 11./1X.
1598 » » 10./1V. » 19.—96./1V. = »
1899 2 14./[1V. » 16.—21./1V. » - 18./1X.
1900 > 16./1V. » 20.—30./1V. 2 E
1901 » > 9./1V. » 15.—95./1V. » n 15./1X.
1902 > n 12./1YV. > 16.—97./1Y. n >
1903 i] » 10./1V. n 15.—23./1V. » 2
1904 » - 8./1V, » 19.—91./1V. » » 20./1X.
1905 » 12./1V. » 16.—98./1V. > za 13./1X.
1906 E » 11./1V. n » 2
1907 » » 13./1X- » » » 15./1X.
1908 2 » 9./1YV. » 15.—25./1V. E »
1909 » L. 11./IV. » 17.—28./1V. » » 17./1X.

Nahrung. — Diese besteht nach meinen Untersuchungen vor-
ziuglich aus Hymenopteren, aber auch anderen Insekten. Im
Herbst auch in verschiedenen Beeren.

RICEDUILA COL ARIS BEES

Muscicapa collaris, Bechst., Naturg. Deutsch. 1V. p. 495. (1795).

Muscicapa albicollis, Temm., Man. d'Orn. p. 100. (1815).

Muscicapa streptophora, Vieill., Faune Franc. 145. (1820).

Muscicopa albifrons, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 223. (1831).

Hedymela collaris, Sundev., O. Etv. K. Vet-Ak. Fârh. 1846.
p. 225.

Muscicapa melanoptera »Hechkel:, Naum. Vâg. Deutschl. XIII.
p. 245. Taf. 352. (1860).

ii e pi ii eine: | Brehm, Verz. Samml. Ch.

uscicapa collaris microrhyncho ; A

Muscicapa collaris atrostriata, | De de > aa Sală

Ficedula collaris, Salvad., Nec. Ital. p. 56. (1887).

Kennzeichen der Art. — In der Wurzel der grossen Schwung-
feder steht ein weisser Fleck und auf dem hinteren Teil des Fliu-
gels ein weisses Schild.

Altes Mânnchen. — Schwarz und weiss, mit einem durehge-
hende weisse Halsbande. Iris dunkelbraun.

Altes Weibchen und junger Vogel. — Oberseite braungrau,
Unterseite schmutzigweiss, ohne Halsband.

Verbreitung. — Bewohnt Mittel- und Sid- Europa und Klein-
Asien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1073

Volksnamen. — Muscar, Muscar gulerat.
Systematisches. — Meine Kollektion von ruminischen Hals-

bandfliegenfingern welche sich aus einundfinfzig Exemplaren
zusammensetzt, ist in vieler Hinsicht sehr interessant. Von den
siebenunddreissie alten Mănnchen haben nur vierzehn die iusserste
Sehwanzfeder eintirbig schwarz, sechzehn haben an den ăusseren
Sehwanzfedern an dem Ende der Aussenfahne weisse Flecke oder
ist der obere Teil iiberhaupt weiss; bei sieben Stiicken ist die
iusserste Sehwanzteder folgend gefirbt : Aussenfahne weiss, Innen-
fahne zur Hăllte weiss, zweite Feder Aussenfahne zur Hăltte weiss,
dritte Feder hat an der Mitte der Aussenfahne einen lănglichen
weissen Fleck. Diese Differenzen sind keinestalls auf das verschie-
dene Alter der Vogel zuriickzufuhren, ich glaube vielmehr dass
wir es hier mit verschiedenen Formen zu tun haben. Die letzten
angefihrten Mânnchen wăre ich fast geneigt zu semitorquata zu
ziehen, wenn auch das Haupteharakteristicum, das halbe weisse
Halsband nicht besteht, sondern ein komplettes. Ubrigens ist Dr.
Parrot [. î. O. LIII. p. 543. 1905 derselben Ansicht inbetrefis der
verkiimmerten Spiegel bei Strophadenvâgeln. Ich finde den Spie-
gel bei meinen Exemplaren sehr variabel, bald ist er sehr gross,
bald verlkiimmert. Jedentalls muss es spiiteren an Hand von gros-
sen Suiten von Brutvogeln verschiedener Lănder vorgenommenen
Untersuchungen vorbehalten bleiben, Licht in diese Gruppe von
Fliezentiingern zu bringen.

Da Ta | ZE O |

90.465 sad $ | Maxim.| 15.8 | 8.4 5.6 1.8 0.9
podita | Minim. | 145 | sal | a8) Alazi 1 A0AT/

fure $.| Maxim.| 15.41 | 8.2 | D.A 1.8 | 0.3

10 9 ad. | Minim. [La oa az (o) Vi ee al o
Vorkommen und Lebensweise. — In der Regel schon in den

ersten Apriltagen erscheinen einzelne alte Minnchen, quasi als
Ouartiermacher, ein oder zwei Wochen spiter erst die Haupt-
massen, in den ersten Tagen Mai ist der Durchzug beendet und

1074 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

bleiben nur vereinzenlte Paare in den Vorbergen der Karpathen
um hier zu briiten. Der Herbstzug ist lange nicht so in die Augen
springend, auch ist in diesem die Zahl der Individuen viel gerin-
ger, er beginnt Ende August und kann Mitte September als be-
endet angesehen werden. Ubrigens ist auch der Durchzug im Friih-
jahr bald schwăcher, bald stărker. Jahre mit syarkem Durchzug
wurden vermerkt : 1598, 1900, 1901 und 1904.

1897 Erstes Exemplar 5,/1V. Haupimasse 14.—26./1V. Letzles Exemplar 17,/1X.

1898 » 2 10.—92./1V. 3) »

1899 » » 8./1V. » » -) 10./1X.
1900» 3 2. AV. » 45.—925,/1V. - i ABD
4904» - - 10.—920,/1Y. - -

1902» 1071. î 15.—25,/1V. . CE te
1903 - ave , 47.—97.AV. 2 n IROBIDRE
4904» 7 7./1V. > > TIR,
1905» p10/1V. 2 44. —26./1V. n ,

1906» »43./WN. 249, /0V.—2./N. > e RE
1907» - . 17.—30./1V. » a

1908» UV „ 20.—30./1Y. 2 ă 1.[X.
1909 - 520 V. 295. [IV.—4N. , .
Fortpflanzungsgeschâit. — Uber dieses kann ich wenig berich- |

ten da ich nur ein, von Hiitbuben zerstârtes Nest gesehen habe,
dieses stand in dem auscefaulten Astloch einer starlken Buche,
etwa 2" ober dem Poden und enthielt am 11. Mai zwei Eier.
Wenn auch selten, so briitet dieser Fliegenfinger dort regelmăssig
in den Laubwâldern der Karpathen und bevorzugt solche mit

viel Unterholz.
Nahrung. Diese besteht hauptsichlich aus Hymenopteren, aber

auch anderen Inseclkten. Im Herbst fand ich auch verschiedene
Beeren, welche die Exkeremete blăulichviolett firben.

MUSCICAPA.

1INNE, SYST. NAT. 1. B. 324. (1766),
TYPUS: MUSCICAPA GRISOLA LINNE.
MUSCICAPA GRISOLA LINNE.
Muscicapa grisola, Linn6, Syst. Nat. 1. p. 328. (1766).
Butalis grisola, Boie, Isis, 1826. p. 973.

Butalis montana, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 220—221,
Butalis pinetorum, | (1831).

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1075

Butalis africana, Bonap., Compt. Rend XXKXĂVIII. p. 652.

(1834).
talis stris

cr ei | Brehm, Vogelt. p. 80. (1855).

Muscicapa africana Gray, Handb. B. 321. (1869).

Kennzeichen der Art. — Dberseite grau, Unterleib schmutzig-
weiss, Vorderbrust mit braungrauen Lăngsflecken. Iris dunkel-
hraun.

Verbreitung. — Europa, sowie den westlichen Teil von Cen-
tral-Asien.

Volksnamen. — Muscar, Muscar cenușiu.

Systematisches. — Vor mir liegen einundneunzig Exemplare
aus Rumânien in allen Kleidern und zeigen mit vier aus Deutsch-
land, sieben aus Niederosterreich und zwei aus Schweden ver=
lichen, gar lkeine, in die Augen fallenden Unterschiede ; nur ein
altes Mânnchen, von mir am 15. April 1903 bei Ghisdărești,
Jud. Constanţa erlegt, făllt sofort durch feine Strichelung auf der
Oberbrust, weisse Unterbrust und Bauch, sowie durch die lichte
Oberseite auf. Radde erwâhnt in der Ornis caucasica p. 235 ein
ahnliches Exemplar aus der Umgebung von Orenburg.

vorkommenden Fliegenfângern ist der graue weitaus der hău-
figste und verbreitetste. Er bevorzugt zu seinem Aufenthalt be-
sonders Laubwâlder, welche von Wiesen durehsehnitten werden
und Wasser în der Nihe haben; in den Karpathen fand ich ihn
bis zu einer Hohe von 600” noch briitend an. Er schlăgt seine
Wohnstătte sehr gerne in den Obstgărten, inmitten der Dor-
fer auf.

1076 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Fortpflanzungsgeschâft. — Er cehort zu den sehr hiufigen
Prutvogeln des Landes und konnte ich viele Peobachtungen sam-
meln. Das Gelege besteht aus fiinf, seltener aus vier bis sechs
Eiern, diese sind gewohnlich stumpf einformig und varieren în
der Grosse ziemlich bedeutend, ebenso in der Firbune. Es gibt
hier zwei Haupttypen und zwar lier mit griinlich weissem Grunde
auf welchen blass rost- bis rotbraune Punkte und Flecken ste-
hen, untermischt mit violetterauen Wollkenflecken. und lier mit
blăulichgriinem Grunde mit rostroter Zeichnung und mattvio-
lettgrauen Wolkenflecken. Die Fleckune ist bald nur sparsam,
bald sehen die Eier wie marmoriert aus, Ofters hăufen sich die
Flecken zu einem Kranze am stumpfen Ende. Ende Mai ist
das Gelege voll ausgelegt; das friiheste Gelege fand ich am 21.
Mai, die ersten fliisgen Jungen am 11. Juli. Finunddreissig ge-
messene lier ergaben im Durehsehnitt: 17.5><13.1 ; Maximum :
19.2X13.5 und Minimum : 16 12.4".

Nahrung. — Diese besteht zum grosste Teile aus Hymenopte-
ren sowie, anderen Insekten. Im Herbst auch aus verschiedenen
Peeren.

II. ORDO CORACIAEFORMES.

Charaktere. — Der Schnabel bei Trochilidae lang und diinn
bei Cypselidae und Caprimulgidac kurz und breit, mit weichen
und biegsamen Kiefern ; die Fiisse schwach und kurz. Zehen sind
vier vorhanden ; die zweite, dritte und vierte Zehe nach vorne,
die erste (hallux) nach riiclkwărts gerichtet : anisodactyle. Manche
Arten haben auch nur drei Zehen; die erste Zehe (hallux) fehlt
niemals. Die Fliigel in der Regel sehr lang und spitz, besonders
bei den Familien der Trochilidae und Cypselida. Die Zahl der
Halswirbel bewegt sich zwischen dreizehn und fiinfzehn. Die
Druse am Burzel ist kahi, ab und zu mit einem Federkranz. Der
Blinddarm fehlt manchen Arten.

Fiirbinger hălt die Verwandtschaft zwischen den Cypselidae
und Caprimulgidae fiir weniger eng als die der Caprimulgidae
zu den Striges und Coraciae einerseits und und der Cypselidae zu
den Passeres anderseits.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 1077

Diese Ordnung umfasst Familien die în ihrer Lebensweise we-
nig iibereinstimmen.

Die in Europa vorkommenden Arten gehâren folgenden Sub-
ordina: Upupae, Meropes, Coraciae, Halcvones, Cypseli und Ca-
primulgi an.

TI. SUBORPOIUPU PARE.

Dem Wiedehopf die richtige Stellung im System anzuweisen
war eine sechwere Aufgabe, da er im ganzen sehr isoliert stehend,
Charaktere der Passerine und Picarien aufweist. Der Lauf fast
so lang als die Mittelzehe, nicht befiedert. Die Zehen sind zum
Gehen und zum Sitzen auf Băumen geeignet; die Fusswurzel
vorn und hinten geschildert. Die Fiisse mit vier Zehen, wovon
drei nach vorne, eine nach hinten gerichtet und die ăussere und
mittlere bis an das erste Gelenk verwachsen. Der Sehnabel diinn,
sichelformig und biegsam. Die Nasenlâcher liegen am Schnubel-
grund, sind klein und von ovaler Form. Die Fliigel breit, an der
Spitze abgerundet; die vierte und fiinfte Schwinge am lăngsten,
die erste Schwungfeder aultallend klein und schmal, kaum halb
so lang als die zweite. Der aus zehn Federn bestehende Schwanz
am Ende gerade. Das Gefieder weich und locker, auf dem Schei-
tel steht eine făchertârmige Holle, welche durch einen Muskel-
apparat, welcher gleich hinter dem Nasenloch beginnt und in der
stark ausgehohlten Stirne eingebettet liegt.

Sie briiten in hohlen Biăumen, Felsenlochern, aber auch zwi-
schen Steinen auf der Erde. Die Farbe der Eier ist grauweiss.
Wâhrend des Brutgeschăftes wird das Weibchen vom Mănnchen
nach Art der Bucerotes mit Nahrung versehen. Die Nestjungen
besitzen ein zartes Nestkleid, dessen Daunen auf den ersten Fah-
nen der zukiinftigen Konturfedern sitzen. Der Mundwinkel hat
eine aufgetriebene weiche Haut wie bei den Passerinen.

In diese Subordo gehoren z/wanzig beschriebene Arten, von
welchen heute nur fiinf anerkannt sind ; sie bilden zwei Familien.
Ihre Heirmat ist Europa, Afrika und Asien. In Rumănien kommt
nur eine Art vor.

1078 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

I. FAM. UPUPIDAE.

UPU BA:

LINNE, SYST. NAT. 1. P. 183. (1766).

TYPUS: UPUPA EPOPS LINNE.
UPUPA EPOPS LINNE.

Upupa epops, Linne, Syst. Nat. 1. p. 183. (1766).

Upupa vulgaris, Pall., Zoogr. Hosso-As. I. p. 433. (1826).

Upupa africana, (nec. Bechst.), Less., Traife d'Orn. p. 323.(1831).

Upupa bifasciata, Brehm, Vâg. Deutsch. p. 215. Taf. XV.£.2.
(1831).

Upupa senegalensis, Swains., B. W. Afr. IL. p. 114. (1837).

Upupa maculigera, Rechenb. Handb. Scans. p. 319. (1853).

Upupa macrorhynchos, . |]

Upupa brachyrhynchos,

Upupa exilis,

Upupa major, ]

Upupa epops epops Erlang. Journ. f. Orn. XLVII: Tat.

Upupa epops pallida, | X. (1899).

Upupa epopspallida, Erlang. Journ. f. Orn. XLVIII. p.15.(1900).

Kennzeichen der Art. — Die Federn der Holle rostrâtlich ge-
fărbt, Spitzen schwarz, gegen das Ende zu, unterhalb der schwar-
zen Spitze weiss; Hals und Brust bleichrostrot ; Bauch und un-
tere Schwanzdecken weiss, an den Flanken mit schwarzbraunen
Lângsflecken, an den rostgrauen Oberriicken schliesst sich der
sechwarze Unterriicken mit einem breiten, deutlichen und einem
schmalen undeutlichen, weisslichrostgelben Querband; dann
folgt der schneeweisse Biirzel und endlich die kohlsehwarzen
Oberschwanzdeckfedern. Der Fliigel hat auf schwarzem Grunde
weisse und weissrostgelbe Binden. Der Schwanz sehwarz mit ei-
ner halbmondfârmigen, breiten, weissen Binde.

Verbreitung. — Diese erstreckt sich iuber den gemăssigten 'Leil
der palăarktischen Region, von England bis Japan. Er ist Zug-
vogel und iiberwintert in den entsprechenden siidlichen Lăndern,
besonders Afrika und Indien.

|
! Brehm, Vogelf. p. 78. (1855).
|

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1079

Volksnamen. — Pupăză.

Systematisches. — Da der Wiedehopf einer der Vogelarten ist,
auf welche ich mein Hauptaugenmerk gerichtet habe, so ist dem-
entsprechend auch die Suite meiner rumănischen Exemplare
sehr gross und umfasst zweihundertvier Sticke. |

Nachdem die Geschlechter und Altersstufen getrennt, sowie
die Frihjahrs und Herbstvâgel, welche in aer Zugzeit erlegt
wurden, beiseite gelegt waren, ergibt sich folgendes Resultat:

1) Unsere Brutvâgel sind im ganzen grossen licht und fahl
gefărbt ; die weisse Farbe auf der Holle fehlt niemals; Riicken
chamoisfârbig iiberflogen. Die ăusseren Schwanzfedern haben ein
breites weisses Band, welches sich in der Aussenfahne nach oben
fortsetzt, und immer schmăler werdend, die Feder bis zum Ende
des Kiels und sfters noch daruber hinaus săumt, in vielen Făllen
ist ein zweites weisses Querband an der Basis der Feder vorhan-
den oder doch markiert, in acht Făllen ein drittes, angedeutet.
Diese wăren also die von Chr. L. Brehm, Handb. 215—2916 als
bifasciata unterschiedene Abănderung. Die Exemplare sind aber
weder grâsser, noch liegt ihre Heimat nârdlich von Deutschland,
da sie ja fir Rumănien typisch sind.

2) Unter den Durchziglern findet man, besonders im zeitlichen
Frihjahre einzelne, sehr dunkle Exemplare welche sich auch
durch die, im Verhăltnis geringe Ausbreitung der weissen Farbe
auszeichnen ; wo selbe ihre Heimat haben ist mir unbekannt ge-
blieben, ein Stick aus W ladikaukas ist âhnlich von Farbe, aber
eher noch diinkler.

3) Die interessantesten Stucke sind aber jedenfalls jene, welche
in der Pegel im September ab und zu am Zuge geschossen wer-
den und welche sich dadurch auszeichnen, dass die erste Schwinge
so lang ist, dass sie das weisse Band am Fliigel erreicht, in drei
Fâllen aber sogar 3" in dasselbe hinein reicht. In der Gesamt-
fârbung sind selbe den hiesigen Brutvâgeln âhnlich; ein zweites
Band am Schwanz ist nicht vorhanden. Dr. N. 1. von Madarâsz
erwâhnt in den Vâgeln Ungarns p. 529, ein, von Johann von
Csat6 in Nagyenyed, Ungarn erlegtes Stick und beschreibt sel-
bes wie folgt: „Dies Exermnplar ist weit lichter als irgend ein nord-
afrikanisches; Stirn, Hals und Brust sind sehr blass fahl, ohne

1080 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

jegliche weinrote Beimischung; der Hals an beiden Seiten etwas
lebhafter gefărbt ; auch der Schopf weit lichter als an typischen
Exemplaren ; der dunkle Riickenstreif und der dunkle Teil der
Schwingen II. Ordnung ist brăunlich; unterhalb der Spitze der
langen Schopffeder ist der normale weisse Fleck vorhanden. Das
Interessanteste an diesem Exemplar ist, dass die erste Schwinge
lang ist und in das weisse Band des Fliigels hineinragt. (Upupa
epop ist sonst besonders durch die kurze erste Schwinge charak-
terisiert, welche niemals bis zu dem weissen Band der zweiten
Schwinge reicht. Lange erste Schwingen besitzt, die auf Mada-
gaskar lebende Upupa marginata). Csato hat dieses interessante
abweichende Exemplar am 14. August 1864 bei Koncza in Sie-
benbiirgen erlegt; Masse: Fliigel 14, Schwanz 10, Sehnabel 5,
Tarsus 19%:

Da mein Vergleichsmaterial aus anderen Lândern ein sehr ge-
ringes ist, kann ich heute nichts tun, als die Exemplare zu re-
gistrieren.

Die Ansicht, dass der Wiedehopf zwei Mausern im Jahre dureh-
macht und zwar im Mărz und September (Naumann, Naturg. d.
Vâgel etc. 1904 p. 379) ist entschieden eine irrige. Der alte
Vogel beginnt die Mauser im August und beendet dieselbe
im Oktober, der junge mausert in seiner Winterstation Af-
rika und kommt im Mârz schon vollkommen vermausert bei
uns an.

No. 1. Rumâănische Brutvâgel

| (pe-tui sui Dl | Pe |

Si aaa 97 iz If SI ri 4
| atol ("| Maxima. | 325 | 1641 | 115 | 23 | 6.4
| 35 Z9RORaC- 80| Manicăe | MG] 44:6) |'410 24| să
| ( | Mazim.| 30.7 | 15.7 | 41.4 2;3..| 64
25 Piad. 5, | Minima. | 245|. 443| 10 Omu ii 49

| | |

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1081

No. 2. Durchzugsvâgel

No. 3. Exemplare mit verlăngerter erster Schwungteder

| Ț |

und . (Ein eee |eca iiassus (0 E |

Alter diterenzen! | linge linge | | lânge |

e e III A TREE e IE a] ERORI EPOCI An amana oii
a (| Maxim. | 31.5 | 158 | 145 259% Nes

Mi 0 au iManica: 026) la 14:9, Il 99) alai alia Balul

| aaa. b|Masim.| 308 | 457 [aa Sa eco. la 6!

| ac- 9 | Minim. DAS e A | 0] 2 49 |]

Vorkommen und Lebensweise. — Im ganzen Lande cine hău-
fige Erscheinung ; steigt in den Karpathen bis zu einer Hohe von
1300”. Damit will aber nicht gesagt sein dass cr ein Gebirgsvo-
gel ist, im Gegenteil, er zieht die Ebene und das Hiigelland allem
vor. Besonders hăufig ist er in den grossen Uberschwemmungs-
gebieten der Donau wo viel Viehzucht betrieben wird und er also
immer eine gedeckte Tatel findet.

Dass der Wiedehopf bei Nacht zieht, glaube ich nicht und
wisste auch hiezu wahrlich keine Veranlassung. Im IHerbst zieht
er gewohnlich familienweise und sah ich auf dem fast baumlosen
Baragan ofters kleine Gesellschaften von sechs bis sieben Stiicken,
ziemlich hoch, iu der Regel von N. 0.—S. W. streichen. Im Friih-
jahr zieht er einzeln, oder doch wenigstens in sehr losem Ver-
bande. Die ersten Exemplare werden immer am Meeresuler beo-
bachtet in den fast baumlosen Lagunen, aber auch spăter ist der
/mg dort in die Augen tallend.

1082 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

Die Ankunftsdaten der zehn Beobachtungsjahre sind folgende :
1896. 19. Mărz erste Ankunft 21. Mărz bis2. April Hauptzug.

1897. ..9. » » » 19, » 13, » »
1898. 10. » » » al) » ul » E)
1899. 13. » » » DOR » » EA 2
1900, 6. » » » ile » n Da »
1901. 19. » » » 29. » » 4. »
1900944 » » 20. » » 6. »
1903. 14. » » » PAT (si ca aula Fi at)
1904. 16. » » » 1. April » 8. » )
1905524232 » » 26. Mărz» 6. » )
1906. 15. » » » 27; » 2 » )
1907. 19. » » » 16. » ». 9. » I
1908. 14. » » » Die » de » »
1909. 20. > » » 29. » » 10. » »

Den ersten Ruf horte ich am 24. Mărz 1900; in der Hegel er-
tânt derselbe Anfang April allgemein.

Die Abzugsdaten:

1896. 10.—21. September Hauptzug 7. Oktober letztes Stick.

1897. 15.—97. » » a E » » »
1898. 8.—920. » » a > » »
1899. 10.—19. » » 30. » » »
1900. 13.—20. » » 44. » » »
190]. 14.—25. » » 10. » » -
1909. 10.—92. » » k&. » » »
1903. 7.—21. 2 » 9. » » »
1904. 15.—24. » » l5. 3 fi j
1905. 5.—920. » i) 5) » » »
1906. 10.—23. » » 8. » i »
1907. 10.—25. » = a: > > »
1908. 9.—20. > | » » »
pusti Mânzungjsțesehatie — Das so sehr verrufene Nest des

Wiedehopts, welches nach vielen Autoren aus Menschenkot oder
anderen eckelhaften Dingen gebaut sein soll, ist lange nicht so
schmutzig und stinkt lange nicht so sehr wie angegeben wird.
Wahr ist es ja, dass bevor die Jungen ausfliegen, viel Unrat sich
in demselben anhăuft, da die alten Vâgel diesen nicht entfernen

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 1083

und verbreitet es dann einen eigentimlichen săuerlichen Geruch.
Die Standorte der zwo5lf untersuchten Nester sind sehr verschie-
den. Drei hievon waren in hohlen Weiden angelegt und lagen die
Eier direkt auf dem braunen Holzmehl; das vierte war in der
hohlen Wurzel einer măchtigen Pappel und zwar etwa 30*" unter
dem Erdboden; die Unterlage bildeten einige diirre Blătter, das
fiinfte und sechste in einer Lehmwand in einem, etwa 15—920“"
tiefen Loch 6" und 4” iiber der Donau, respektive Jalomiţa, das
siebente und achte in Steinhauten, nur aus wenigen Halmen be-
stehend, das neunte in einer Felsennische, Unterlage einige Halme,
zwei Federn von Bubo maximus, das zehnte und elfte in hohlen
Eichen, ehemaligen Nestplătzen von Coracias garrula, das zwâlfte
in einem verlassenen Ziehbrunnen, etwa 1,10” tief. Zweiund-
dreissig gemessene Eier ergaben im Durchsehnitt 26><17.7"";
Maximum 28.5xx19.1 ; Minimum 23.2Xxx16.5"»-

Nahrung. — Die untersuchten Măgen weisen fast ausschliess-
lich Insekteniiberreste aller Ordnungen auf, in vielen Făllen auch
Regenwiirmer und kleine Muscheln. Der Wiedehopf ist entschieden
niitzlich.

II. SUBORDO MEROPES.

Charaktere. — Der Schnabel ist lang, stark und hart, zuge-
spitzt, am Kopte breit. etwas abwărts gebogen. Die Nasenlocher
welche knapp am Schnabelgrunde liegen, von borstigen Stirn-
ledern bedeckt. Das Gaumenbein ist ungeteilt (desmognathus).
Die Fiisse klein, mit aufiallend kurzem Lauf und nackter Ferse ;
vorn geschildert, hinten genetzt; drei zehen nach vorne, die îus-
serste mit der mittelsten bis zum zweiten Gelenk und diese mit
der inneren bis zum ersten Gelenk verwachsen; die Hinterzehe
auffallend klein. hângt mit dem sogenannten flexor perforans di-
gitorum, nicht aber mit dem flexor hallucis longus zusammen,
(s. Gadow, Proc. Zool. Soc. 1875, p. 344.) Die Fliugel gross, mit
kurzem Armbknochen, vorn sehr lang, schmal und spitzig;
Schwungfedern I. Ordnung sind schon zehn vorhanden, die vor-
derste auftallend kurz. Der Sechwanz besteht aus zwâlt Federn,
die beiden mittelsten, sind verlângert. Das Kleingofieder ist kurz

1084 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

und derb. Alle Arten zeichnen sich dureh ein prăchtiges Gefieder
aus. Die Biurzeldriuse ist nackt. Halswirbel sind vierzehn vor-
handen. Das am oberen Teile des Brustbeins (sternum) be-
findliche toramen interspinale, wie bei Upupa. Das foramen
pneumaticum besteht aus drei Offnungen ; zwei an der normalen
Stelle nebeneinander, eine aber oben in der Vertiefung zwischen
der spina sterna und spina sterni interna. Am Hinterrande des
Brustbeins (margo posterior sterni) bilden vier Einschnitte (inci-
sura xiphoidea et intermedia) die sogenannte trabecula lateralis
und tr. intermedia.

Die Bienenfresser sind sehr gesellige Vogel und nisten in Colo-
nien. Die Eier werden in lange, enge am Ende erweiterte Rohren
gelegt, welche die Vogel mit dem Schnabel und den Fiissen
in steilen Ufern an Fliissen graben. Das Gelege besteht aus fiint
bis sieben Eiern, diese sind rund und von weisser Farbe.

Sie bewohnen die gemăssigten und tropischen Gegenden der
alten Welt. Bis jetzt sind einundvierzig Arten bekannt, von wel-
chen nur eine in Rumânien vorkomrnt.

I. FAM. MEROPIDAE.

MEROPS.
LINNE, SYST. NAT. 1. P. 182. (1766).
TYPUS: MEROPS APIASTER LINNE

MEROPS APIASTER LINNE

Merops apiaster, Linne, Syst. Nat. 1. p. 182. (1766).

Merops congener, Linne, Syst. Nat. 1. p. 183. (1766).

Merops apiarius, Steph. Shaws Gen. Zool. XIII. p. 73. (1825),

Merops hungariae, Brehm, Vog. Deutschl. p. 146. (1831).

Merops elegans, Brehm, Vogelt. p. 50. (1855).

Kennzeichen der Art. — Die Stirn ist weiss, dureh blăulichgriin
in das Kastanienbraun des Oberkoptes, Nackens und Oberriickens
iibergehend; auch die Fliigelmitte ist von dieser Fărbung. Der Unter-
riicken brăunlichstrohgelb Fliigel und Sehwanz blăulichmeer-
grin, ersterer an der Innenfahne sechwarz. Durch das Auge ein brei-
ter, schwarzer Streiten, ein ebensolcher unter der goldig zitronen-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1085

gelben kehle. Die iibrige Unterseite ist blăulich meergrimn, die
untere Flugelzeite ist blassrotliehweiss.

Verbreitung.— Unser Bienenfresser hat eine grosse Verbreitung
wie keiner seiner Gattungsverwandten, er kommt nicht nur in
Sid-Europa, dem westlichen Asien und in Nord-Afrika vor, son-
dern ist auch am Cap der guten Holtnung zu finden. Nach E. FE.
von Homeyer sind dies aber nicht unsere europischen Bienen-:
fcesser welche etwa zur Winterszeit dahin gehen, sondern es ist
eine kleinere, wenn auch sonst durchaus ăhnliche Form die dort
auch briitet, wie man ăhnliche Erscheinungen noch bei manchen
unserer europăischen Vogel findet, die man irriger Weise so weit
nach Siiden wandern lăsst.

Volksnamen.—Prigoare, Prigorie. Furnicar, Viespar, Albinărel.

Systematisches. — Trotzdem ich eine sehr grosse Anzahl von
Bienenfressern untersuchte, so konnte ich doch keine bemerkens-
werten Abweichungen, weder in der Firbung, noch in der Plastik
bei dieser sehr konstanten Art finden.

Schon im Nestkleid unterscheidet sich das Minnchen vom Weib-
chen sehr deutlich, die rotbraune Kopfplatte ist bei Ersteren viel
intensiver und reicht tief hinab, die Partie an der Stirn statt hell-
griin, gelbgriin, die Unterseite blaugriin statt hell schmutziggriin,
der gelbe Kehilfleck intensiver, der schwarze Rand breiter. Die
Uberseite bei Ersterem gelbgriinbraun, an den Fliigeln rostbraun,
bei Letzteren schmutziggriin.

Bei alten Minnchea werden die Spitzen der beiden mittieren
Schwanztedern sehr lang und besitze ich Exemplare bei welchen
diese die anderen Schwanzfedern um 3.2" iiberragen.

Geschlecht Grâssen- Fliigel- | Schwanz- | Sehnabel-
und Lange Tarsus Z
Alter dilerenzen linge lânge linge

|RGASA SC 4)
| AT iba De al ROBIE p cr
Maxim. | 97.7 15.2 : 1.4 UȚI
20 6 ad. | 135
pr IS Pr | 9.5 «
Minim. D32) 14.7 1.3 al
[5416
ta z 9.6 Ș a
Maxim, 26.5 15 | 143 1,4% 3, A
20 9 ad. | 94
|| Minim, | 23.2| 146 | 4.2

1086 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

Vorkommen und Lebensweise. — Auch dieser farbenprăchtige
Vogel geht langsam aber sicher seiner Ausrottung entgegen ; noch
vor zehn Jahren, als ich das erstemal die Dobrogea besuchte,
setzte mich die ungeheuere Hiufigkeit und Zahl dieses Vogels in
Erstaunen heute ist er zwar auch noch hăufig, aber beiweitem
nicht in dem Masse wie friiher. Der Grund ist einfach der, dass
deutsche und franzâsische Federhăndler fast alljihrlich in's Land
kommen und systematisch eine Colonie um die andere ausschies-
sen und zwar in der Zeit, wo die Nester kleine Jungen beherber-
gen da die alten Vogel zu dieser Zeit am leichtesten erlegt werden.
Das Geschăft scheint aber im letzten Jahre nicht mehr rentabel
gewesen zu sein, da ich horte dass diese dunklen Ehrenmânner
ihre Tătigkeit nach Bulgarien verlegt haben.

Der Bienenfresser kommt in allen ebenen Teilen des Landes
hăufig vor, besonders hăufig ist er an allen Fliissen die hohe
Ufer besitzen. Er ist Zugvogel, welcher ziemlich spăt bei uns er-
scheint und uns schon friih wieder verlăsst. Gewohnlich kommt
er in der zweiten Hăltte April und zieht im September ab.

1897 Ankunit 24./AV. Abz. d. Hanplmasse 18.—19./1X. Letzter Exemplar 22./1X.

1898 - 28/1V, o E Pal), ID: - » 21./1X.
1899 27.[IV.. > a - 3.—18./1X. - : AN.
1900 i sf AT 20536 » 9.—90.A1X. - 2 29./1X.
1901 E 25.1V. n» a : 444. IX. » > 24./[X.
1902 30./1V. 2 = E 3.—44./0X. » 28./1X.
1903 DIV. 2 2 i 4.—44./(IX. » ă 29./1X.
1904 - 21 /AV. » 4.—15.UX. - = 23./IX.
1905 : 24. [IV n o E 5.—45./1X. Fi Fi 3./X.
1906 ă 29/1V. » =. - 2.—14./1X. ă 20./1X.
1907 . 94./IV. >» » n 41,—42,/1X. n 30./1X.
1908 » 25./1V. 2 » » 2.—13./1X. fă » 19./1X.
1909 » OVAR a » 1.—14. [IX »

Die Zahl der im Herbst durchziehenden Bienenfresser ist sehr
gross, nur entziehen sie sich meist der Beobachtung, da sie in
sehr bedeutender Hohe dahinstreichen und sich nur durch ibr
lautes Kriii Kriii verraten. Einer der stărksten Zugtage welchen
ich beobachtete war wohl der 7. September 1902; ich fuhr an
diesem Tage eine Strecke von etwa 20 km. quer iiber den Bara-
gan und am Abende wieder denselben Weg zuriick; den ganzen
Tag sah und horle ich auf der ganzen Strecke tausende von zie-
henden Bienenfressern und selbst als schon die Nacht hereinge-

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 1087

brochen war, hârte man aus grosser Hohe das Krui Krii der
ziehenden Vogel.

Fortpflanzungsgeschătt. — Bald nach ihrer Ankunft beginnen
die beiden Gatten die Nistrâhre zu graben und zwar geschieht
dies sowohl mit dem Sehnabel als auch mit den hiezu sehr ge-
eieneten DBeinen, am meisten wird in den ersten Vormittagsstun-
den gearbeitet, aber in einigen Făllen beobachtete ich Bienen-
fresser auch in den Nachmittagsstunden beinr graben; in
zwei Wochen ist die Rohre fertig und in den letzten Tagen
des Mai oder Anfang Juni ist das, aus fimf bis sechs, seltener
aus sieben bis acht Eiern bestehende Gelege vollzăhlig. Der
Eingang der Râhre ist 4—5"" breit und je nach dem Terrain
in welchem sie angelegt ist, 50” bis 210" lang; am Ende
erweitert sie sich und bildet einen, etwa 20—925"" breiten
und 15—20"”” hohen Raum, in welchem die Eier auf einer
Unterlage von Gewâllen, welche aus den unverdaulichen Uber-
resten von Insekten bestehen, liegen; manche Râhren haben
zwei solehe Kammern, in der Regel geht die Râhre etwas nach
aulwărts.

Die Durchsehnittsmasse von hundert gemessenen Eiern be-
tragen : 25.41><21.37"*; Maximum : 27.6>21.9""; Minimum :
22.5Xx17.6"".

Nahrung. — Die grosse Menge Gewâlle, Mageninhalte und
Nester, welche ich untersuchte, enthielten ausschliesslich nur
Uberreste von Insekten aller Ordnungen. Wo Bienenzucht betrie-
ben “wird, ist er wohl schădlich und fângt auch viele andere nitz-
liche Insekten, aber auch sehr viele schădliche, so dass im Allge-
meinen sein Schaden durch seinen Nutzen aufgewogen wird.

III. SUBORDO CORACIAE.

Charaktere. — Der Schnabel ist stark und dick, an den der
Haben erinnernd, die Spitze des Oberkiefers jedoch hackenformig
nach unten gekrimmt; die lânglichen Nasenlâcher finen sich
unmittelbar an der Basis des Kiefers ohne Borsten. Die Tarsen
ziernlich kurz, vorn geschildert, hinten genetzt, die Fiusse zum
Schreiten und Sitzen auf Băumen geeignet, drei Zehen nach vorn,

1088 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

die erste Zehe nach hinten gerichtet, (anisodactyli). In die Hin-
terzehe fihrt der flexor perforans digitorum, nicht aber der flexor
longus hallucis. Die Anzahl der Sehwingen I. Ordnung betrăgt
zehn, deren erste kaum kiirzer ist, als die zweite. Die Anzahl der
Steuerfedern betrăgt zw6lf. Das Ganmenbein ist ungeteilt (des-
mognathus.) Halswirbel sind 1:5—14 vorhanden. Der Hinterrand
des Brustbeins (margo posterior sterni) zeigt vier linsehnitte Die
Bizeldriise ist kahl.

Diese Vogel nisten in Baumhohlen; ihre Eier sind rundlich,
reinweiss, mit Porzellanglanz. Die Jungen sind anfânglich nackt
und unbehilflich.

Sie leben in der alten Welt. Von den bekannten zweiunddreissig
Arten (s'Sharpe Hand-List B. H. p. 45. 1900.) ist bei nus nur
eine vertreten.

I. FAM. CORACIDAE..

CORACIAS.

LINNE, SYST. NAT. [. P. 159. (1766)

TYPUS: CORACIAS GARRULAS LINNI.

CORACIAS GARRULA LINNE.

Coracias garrula, Linnc, Syst. Nat. IL. p. 159. (1766).

Coracias picta, Grossinger, Univ. Hist. Phys. Reg. Hung. II. p.
304. (1793).

Galgulus garrulus, Vieill., N. Dict. d'Hist. Nat. XXIV. p. 428.
(1819).

Coracias germanicus, | Brehm, Vog. Deutsch]. p. 158--159.

Coracias planiceps, (1831).

Coracias glaucopterus, Brehm, Vogelfang p. 35. (1355).

Coracias garrulus, Linn6, Sharpe Cat. B. Br. Mus. XVII. p. 45.
(1892).

Kennzeichen der Art. — Die Gestalt ist, oberflăchlich besehen,
krăhenartig, weicht jedoch in vielen wesentlichen Stiicken ab, so
7. B. dureh das Fehlen der Nasenborsten. Die Fiisse sind verhălt-
nismăsig kurz und schwach und nicht zum Laufen geeignet,

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1089

Beschreibung. — Die Haupttărbung ist ein lichtes, griinliches
Meerblau, welches an der ganzen Unterseite, auf den Fligel-
decken am Kopt und Hals herrscht und noch als Endbinde am
Schwanze hervortritt. Der Mantel und die hinieren Schwingen
sind hell zimmetbraun, die Achsel amethystblau, die grossen
Schwingen schwarz, an der Unterseite lazurblau, der Birzel griin-
lich lazurblau. Fiisse matt ockergelb. Schnabel schwarz. Iris um-
brabraun.

Verbreitung. — Europa und West-Asien,. iiberwintert in Nord-
Afrika, Persien und Indien.

Volksnamen. — Căcăi; Dumbrăveancă, Cioară puciosă, Co-
rabatică, Gaiţişoară, Gaiţa vinătă, Corbu albastru.

Systematisches. — Im Laufe von vierzehn Jahren sind mir
dreihundertfinfzehn Blauracken in die Hănde gekommen und
zeizen das sehr lonstante Federkleid. Das vollstăndig ausge-
firbte Kleid xvird erst nach der dritten Mauser angelegt und sind
in diesem, Mănnchen und Weibchen fast vollllommen gleich ge-
fărbt, bei Ersteren die Farben vielleicht noch leuchtender. Bei
sehr alten Mănnchen sind die beiden ăussersten Schwanztedern
oft sehr verlăngert und laufen spitz zu ; ich besitze Exemplare,
bei welchen diese Federn die nebenstehende Schwanzfeder um
0.3—1.5"” iberragen. Die alten Vogel beginnen die Mauser An-
fang August und sind mit derselben noch nicht fertig wenn sie
uns verlassen, die Jungen mausern in ihrer Winterstation und
erscheinen im Friihjahr bereits vollkommen vermausert bei uns.
Kleinschmidt gibt an dass die Blauracke im Herbst ein anderes,
total verschiedenes Winterkleid anlegt, welches dem Gefieder
der jungen Vogel âhnlich ist; sie wurde in diesem, nach afrika-
nischen Stiicken als Coracias lognax beschrieben. Ich kann diese
Ansicht Kleinschmidts nicht teilen, denn erstens ist das Kleid
welches Aie Blauracke im Herbst und Friihjahr trăgt nur dadurch
unterschieden, dass das Kleingefieder an manchen Kârperpartien
leicht lichtgraugriine Federspitzen hat, welche den Winter iiber
durch Abreiben verloren gehen. Mit Coracias gaurula lognax Lich-
tenstein welche eine Subspecies unserer Blauracken darstellt, sind
die Herbstkleider nicht identisch; dieselbe zeichnet sich durch
einen weit stărkeren Sechnabel aus, ihr Verbreitungsgebiet ist Sud-

1090 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Afrika, wo unsere europaeische Blauracke nicht vorkommt. Auch
die Angabe von »Mewes Journ. f. Ornith. 1855 p. 231« dass die
Blauracken eine doppelte vollstăndige Mauser durchmachen, be-
ruht auf cinem Irrtum.

Die Schnăbel varieren sowohl in der Form als Lânge sehr,
hierauf macht auch schon Radde, Homeyer, und Prazâk auf-
merksam.

Unter den Blauracken meiner Sammlung befinden sich einige
Sticke, welche ich einer năheren Besprechung wert erachte.

No. 17. Altes Mănnchen, erlegt am 13. Mai 1904 bei Garliţa,
Jud. Constanţa. Bei sonst normaler Fărbung ziehen iiber
das Zimmetbraun des Mantels, regelmâăssige, griinlichgelbe
Binden, welche sich gegen das Ende der Federn in licht-
blau abtânen.

No. 39. Junges Mânnchen, erlegt am 5. September 1905 bei
Pantelimon, Jud. Ilfov. Dieses Stick ist ausnehmend fahl
gefărbt und zeigt sowohl am Mantel, als wie auf den oberen
Fligeldeckfedern Tendenz zur Querbănderung in graugelb.

No. 71. Altes Mănnchen, erlegt am 29. Juni 1905 bei Bucu,
Jud. Ialomiţa. Der zimmetbraune Mantel ist aufiallend
dunkel, sonst normal.

nahme der Karpathen ein, iiber das ganze Land verbreiteter,
stellenweise sehr hiufiger Brutvogel, welcher bei uns Ende April
erscheint und Ende September das Land wieder verlăsst. Die alten
Vâgel ziehen friiher ab als die jungen, gewâhnlich schon în der
zweiten Hilfte August oder ersten Hălfte September. Sie ziehen

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1094

nicht in Schwărmen, sondern in lockeren Verbinden nach und
nach weiter.

1896 Erstes Exemplar 3./V. Letztes Exemplar 30./LX.

1897» SIR AA Ia 1.[X.
1898 » » aj VA » » 4.|X.
1899» Z EU JAA AL Mal oz bs
1900» 210300) RdMaI > SIUI IO AX
1901.» SI NED 2 OAIE,
1902» 0 DOI » » 1.JX.
1903» A DIV 4

1904.» pH VO EV 3190, » 10./X.
1905.» i AV. n aa oz) Da.
1906» » 1 NY » » 30.]LX.
1907, » 2.9 /NJE » » 4.|X.
1908» 200 2599/A » » 25.]IX.
1909 » » aja » » 27./1X.

In Deutschland mag die Blauracke wie Naumann schreibt, ja
wohl scheu sein, weil sie eben viel verfoigt wird, hier zu Lande
ist sie es aber durchaus nicht und lăsst sowohl Wăgen, wie Fuss-
gânger oft auf wenige Schritte herankommen.

Nahrung — Eine grosse Zahl von Măgen habe ich im Laute
der Jahre untersucht. Die Hauptnahrung besteht in Insekten
aller UOrdnungen, in vielen Făllen fand ich aber auch Regen-
wiurmer, kleine Schnecken und Frâsche vor ; in drei Făllen Măuse
und zwar zwei Arvicola arvalis und ein Mus sylvaticus, einmal
einige Maulbeeren, einmal Brombeeren.

Dass die Blauracke ihre Nahrung nur am Boden aufnimmt
und niemals fliegende Insekten fingt, wie Naumann schreibt,
wurde schon von 0. von Lowis dahin richtiggestellt, dass die
Blauracke nach Art der Fliegenfiinger fliegende Insekten sehr
gewandt im Fluge fângt; sie lauert speziell nach solchen still
hockend auf Telegraphendriihten, hohen Pfâhlen oder Biumen und
schiesst im rechten Moment herab.

Trotzdera sie auch viele niitzliche Insekten vertilgen, iiberwiegt
ihr Nutzen doch beiweitem den Schaden nicht welchen sie
machen.

1092 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

IV. SUBORDO HALI.CYONES.

Charaktere. — Der Schnabel lang, spitz; die Nasenlâcher klein,
lânglich, ohne Borsten. Das Gaumenbein ungeteilt (desmogna-
thus). Am Hinterrande des Brustbeins (margo posterior sterni)
vier Einschnitte. Die Fiisse im Verhăltnis zum Kârper sehr klein
und schwach. Drei Zehen nach vorne, die erste Zehe nach hinten
gerichtet. Bei einigen auslăndischen Arten fehlt die zweite Zehe
(tridactyli). Die III. und 1V. Zehe stets fast in ihrer ganzen Lănge
miteinander verwachsen (syndactyli). In die Hinterzehe fiuhrt der
flexor perforaus digitorum, nicht aber der flexor longus hallucis.
Die Anzahl der Halswirbel betrăgt fiinfzehn. Das Biirzel mit einem
Federkranz versehen. Der Blinddarm fehlt. Die Fliugel verhăltnis-
măssig kurz, abgerundet; die Anzahl der Primărschwingen zehn;
die erste kaum kiirzer als die zweite. Der Schwanz raeist kurz und
aus zwolf (bei;den langschwânzigen aus zehn) Federn bestehend.

Gleich den Bienenfressern nisten auch diese Vogel in steilen
Uferrândern. Zu dem Nest fihrt ein langer rohrenartiger Eingang.
Die Nisthâhlung wird hăufig mit dem Gewâll ausgelegt; dasselbe
besteht aus unverdauten Fischgrăten. Die sechs bis acht glânzend-
weissen Eier sind rundlich.

Sie sind iiber die ganze Erde verbreitet. Die Anzahl der be-
kannten Arten betrăgt 200 (s'Sharpe, Hand-List. B. II. p. 48—63,
1900); der grâsste Teil derselben lebt in tropischen Gegend. In
Rumiănien ist bloss eine Art bekannt.

I. FAM. ALCEDINIDAEFE.

ALCEDO.

IINNE, SYST. NAT. 1. P. 178. (1766).
ALCEDO ISPIDA LINNE.

Alcedo ispida, Linne, Syst. Nat. |. p. 179. (1766).

Alcedo bengalensis, Genel., Syst. Nat. 1. p. 450. (1788).

Alcedo ispida, var. bengalensis, Raffl. Frans. L. S. XIII. p. 293.
(1822). .

Alcedo ispida, bengalensis, Temm. & Schl. Faun. Jap. Avesp.
76. pl. 38. (1830).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE „4098

Alcedo hispida, Leps., Traite Orn. p. 243. (1831).
Alcedo subispida, , ;
ai aa a Brehm. Vâg. Deutschl. p. 149—150. (1851).
Alcedo pallasi, Reichenb., Handb. Alced. p. 3 Taf. CCCXCIII.
fig. 3045—46. (1851).

Alcedo bengalensis, var. sondaica, Reichenb., Handb. Alced. p.
3. (1851).

Alcedo japonica, Bp. Consp. Av. p. 10. (1854). -

Alcedo brachyrhynchos, |

Alcedo pallida, ! Brehm, Vogelf. p. 51. (1855).

Alcedo bella, J

Alcedo sondaica, Cab. & Hein., Mus. Hein. II. p. 14%. (1860).

Alcedo minor, Schleg. Mus. Pays-Bas. Alced. p. 7. (1863).

Alcedo ispida minor, Hengl., Orn. N. O. Afr.I p.178. (1869).

I<pida bengalensis, Tacz., Journ. f. Orn. 1875. p. 254.

Alcedo sindiana, Hume, Str. Teath. I. p. 168. (1873). --

„ Alcedo ispida spatzi, |

Alcedo ispida ispida,

Alcedo ispida pallasii, | Erlanger, Journ. £. Ornith. NLVIII. p.

Alcedo ispida pallida, 7—13. (1900). j

Alcedo ispida bella,

Alcedo ispida advena,

Kennzeichen der Art. — Der Schnabel ist gerade, von der Ba-
sis an bis zur Spitze stark verschmălert. Die Fliigel sind kurz,
abgerundet, die erste, zweite, dritte und vierte Sehwinge bilden
die Fligelspitze, die zweite und dritte sind ganz unbedeutend auf
der Aussenfahne bogig eingeschniirt. Die Fligel erreichen die
Mitte des Schwanzes, dieser ist abgerundet und sehr kurz. Die
Lâufe sind sehr kurz, hinten weichhăutig, fein genetzt, vorne ge-
tăfelt.

Alter Vogel. — Oberseite dunkelgrinblau, auf den Federn des
Kopfes und Nackens mit hellblăulichen Querflecken, auf dem un-
teren Teile des Puckens, dem Steisse und den oberen Schwanz-
deckfedern leuchtend lazurblau, Schwungtedern schwărzlich, mit
breitem, griinlichlazurblanem Saume der Aussenfahne, Fliugel-
deckfedern dunkelgriinblau, mit vereinzelnten, hell-azurblauen
Tropfenflecken. Schwanzfedern leuchtend blau. Unterseite: Kehle
und Hals weiss, mit sehr schwachem, rostgelblichem Anfluge,

1094 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

iibrige Unterseite rostrot, am Bauche und After etwas heller ge-
fărbt, Schwungfedern dunkelbraun, mit breitem, graurostrâ-
tlichem Innensaume. Deckfedern hellrostfarbig. Schwanzfedern
schwărzlich, von den rostroten unteren Schwanzdeckfedern fast
verdeckt. Kopfseiten dunkelgriinblau, mit lazurblauen hellen
Flecken. Vom Nasenloche zieht sich ein rostroter Augenstreif bis
hinter das Ohr, unterbrochen vor dem Auge durch einen tief-
schwarzen Fleck, nach der Schulter zu, in einen weisslichen Fleck
auslaufend, der in die rostrote Fărbung der Seiten der Oberbrust
iibergeht. Fiisse mennigrot. Iris dunkelbraun.

Junger Vogel. — Dem Alterskleide âhnlich, aber mehr griine
als blaue Farbentâne; die Oberbrust dunkler und schmutziger
gefărbt, oft mit blaugriinem Schein. Die Fisse dunkelschwarz-
braun. Iris dunkelbraun.

Verbreitung. — Bewohnt die palăarktische Region und Indien.

Volksnamen. — Pescăruș, Pescăraș, Pescar verde, Pescărel.

Systematisches. — Bei Bearbeitung lagen mir zweiundsechzig
Eisvâgel aus Rumănien vor, von welchen siebenundvierzig das
Alters- und fiinfzehn das Jugendkleid tragen.

Die rumănischen Eisvogel sind im Vergleich zu den Nord- und
West-Europăern kleinwiichsig, sehr intensiv blau gefârbt und
mehr rostgelber als rostroter Unterseite und bilden die Briicke
zwischen Alcedo ispida typicus und Alcedo ispida Spatzi Kg.
Einige Exemplare meiner Suite stimmen, nahezu vollstăndig mit,
von Erlanger in Tunis gesammelten Sticken meiner Sammlung
iuberein ; mir fehlt aber doch noch ein grâsseres Vergleichsmate-
rial und so fihre ich diese nicht speziell unter diesem Namen
auf. Im Winter erhalten unsere Brutvâgel noch Zuzug durch nor-
dische Vâgel, welche etwas grâsser sind und sich durch weniger
intensive Fărbung auszeichnen.

Pat Grossen- E Flhigel- | Sehwanz- îi Sehnabel-
un Lange ATSUsS |

| AIE diferenzen S, lânge lănge ZI: lânge
Pligeie. că 5 E SR Sc E Ea,
| i] | | |

| 18 & | ŞI Main 33 Rl 70 3 72 | 4.3 1 4.5

| a0 Minim. | 16.2 TI 9 0.8 5
i O aa. $| Maxim.| 47 715 0 aaa IROD Ask

| ai Minim. ) 3.5 0.8 3.5

15.9 703 |

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1095

Vorkommen und Lehbensweise — Da dieser Vogel hier nicht
den unsinnigen Verfolgungen wie in West-Europa ausgesetzt ist,
so findet man ihn zahlreich an allen Gewăssern des Landes und
geht er den Gebirgsbăchen folgend, ziernlich hoch in das Gebirge E
so fand ich am Tazlau noch Eisvâgel in einer H5he von 600”: Er
ist Standvogel und wird ihre Zahl im Winter durch nordische
Zuziigler noch bedeutend grâsser.

Fortpflanzungsgeschăit. — Unser Vogel gehort entschieden zu
den hăufigen Brutvâgeln des Landes und land ich ihre Nester
nicht nur unmittelbar am Wasser, sondern oft auch weit von
diesen entfernt in Wasserrissen, wie solche besonders in der Do-
brogea zu finden sind. Ihre Nesthohe mass ich mit 25—110%:
Das Gelege lag immer, ohne weitere Unterlage, direkt auf dem
Boden, erst spăter sammeln sich dort die Gewâlle an und bestand
selbes in sieben Făllen aus sieben, in drei aus sechs und in zwei
aus fiinf Eiern. Das friiheste Gelege fland ich am 3. April, die
meisten kompletten Gelege erhielt ich aber zwischen dem 15.-30.
April; eines zu finf Eiern am 21. Juni. Der Dotter ist rotgelb
und scheint durch die diinne, glănzendweisse Schale deutlich
durch. Das Weibchen beginnt schon zu briiten, nachdem das zweite
oder dritte Ei gelegt ist, daher erklărt es sich auch warum man in
einem Nest Junge von so verschiedener Entwicklung vorfindet.

Gemessen wurden einunddreissig Eier. Durehschnitt 22.85 -
><19.05; Maximum : 23.7X19.5; Minimum: 21.5Xx18"".

Nahrung. — Die einundvierzig untersuchten Măgen ergaben
in neunundzwanzig, Fischreste, in vierzehn, Insektenreste, in
fiinf Făllen Kaulguappen. Wo kinstliche Fischziichtereien ange-
legt sind, besonders Forellenteiche, mag er ja schădlich sein, ob-
zwar ich meist nur minderwertige Fische, wie Weissfische, Rot-
augen etc. im Magen fand, selten Forellen oder Karpfen; jeden-
falls wăre aber schon aus ăsthetischen Griinden fur seine Scho-
nung zu plădieren.

I. SUBORDO CYPSELI.

Die zu dieser Subordo gehârigen Vogel zeigen hinsichtlich ih-
res Ausseren eine grosse Ahnlichkeit mit den Schwalben; durch
zahlreiche Untersuchungen wurde jedoch nachgewiesen, dass sie

1096 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

mit denselben in keinerlei năheren Verwandtschaft stehen. Ihre
năchsten Verwandten sind einerseits die Ziegenmelker (Capri-
mulgi), andererseits die Kolibri (Trochili).

Charaktere. — Der Schnabel kurz, flach, an der Basis statele
verbreitert ; der Oberkiefer vorne ein wenig gebogen ; die Nasen-
lscher rund und hinten im Halbkreis mit einer Haut (operculum)
gesăumt; der Mundwinkel reicht bis unter das Auge, infolgendes-
sen die Mundâffnung ausserordentlich gross ist. Das Gaumenbein
erinnert an das der Singvâgel (aegithognatus). Die Anzahl der
Halswirbel betrăgt dreizehn bis vierzehn. Der Hinterrand des
Brustbeins (margo posterior sterni), ist ungetrennt; der Kanun
des Brustbeins (crista sterni( sehr hoch; die oberen Dornen
des Brustbeins (spina sterni externa et interna) fehlen. Die Fiisse
sind kurz, die Zehen mit spitzigen Krallen bewehrt, zum Klettern
gceignet, zum Schreiten aber. durchaus nicht. Alle vier Zehen
nach vorne gerichtet (temprosthodactyli; in die erste Zehe fiihrt
der flexor perforans digitorum. Die Fliigel sind schmal, spitz, et-
was sichelformig gebogen und sehr lang, das Schwanzende weit
iberragend. Der Schwanz gegabelt oder gerade abgeschnitten.

Diese Vâgel sind ausgezeichnete Flieger ; ihre Nahrung, welche
aus Insekten besteht, erhaschen sie im Flug. Das Nest verfertigen
sie je nach den Gattungen in verschiedener Weise und legen es
“in Baumhhlen, Gebăuden oder Felsenrissen an. Die Eier sind
reinweiss ; die Jungen anfânglich kahl und unbehilflich.

Sie sind auf der ganzen Erde verbreitet. Die bekannten ca 100
Arten (s Sharpe, Hand List, B. Je. p. 88—96, 1900), bilden zwei
Familien: Macropterigidae und Cypselidae. In Europa ist bloss
Letztere mit dem Genus Cypselus reprasentiert.

- TI. FAM. CYPSELIDAE.
CYVPSEILUS:
ILIIGER, PRODROM, P. 229. (U341).
TYPUS: CYPSELUS APUS LINNE.
CYPSELUS APUS LINNE.
“Hirundo apus, Linne, Syst. Nat. 1. p. 344. (4766).
Mieropus murarius, Mey & Wolt, Taschenb. p. 281. (1810),

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE, 1097

Cypselus apus, III. Prodr. 230. (1811).

Brachypus murarius, Mey., Vâg. Liv.-u. Esthl. p. 143. (1815).

Cypselus niger, Leach, Syst. Cat. M. & B. Br. Mus. p. 19. (1516).

Cypselus murarius, Temm., Man. d'Orn. IL. p. 454%. pl. IX.
» (1820).

Apus murarius, Less., Traite p. 267. (1831).

Cypselus murarius, | Brehm, Vâg. Dentschl. p. 135—136.

Cypselus apus, (1831).

Micropus apus, Boie, Isis 1844. p. 165.

Cypselus turrium, Brehm, Vogelf. p. 46. (1555).

Cypselus atterimus, Heugl. Journ. f. Ornith. IX. p. 422. (15361).

Cypselus apus niger, ) :

Cypselus apus vulgaris, - |! Brehm, Verz. Samml. C. L.

Cypselus apus murarius, | Brehm p. 3. (1866).

Cypselus apus turrium, |

Cypselus balstoni, Bartl., Proc. Zool. Soc. 157). p. 770.

Apus apus, | Hartert, Das Tierreich, Văg. Lif. |. p. 35.
Apus apus typicus,| (1897).
Kennzeichen der Art. — Die rulenden Fligel kreuzen' sich

iber dem gabelformig ausgeschnittenen Schwanze und reichen
weit iiber sein Ende heraus. Der vorne schmale, am Anfang der
Stirne aber ziemlich breite Schnabel ist kurz; die Naâsenlâcher
sind lânglich mit aufgeworfenem Rande, liegen dicht nebeneinan-
der. Die Fiisse sind klein und kurz, bis an die Zehen befiedert
und nur zum Anklammern, nicht aber zum Gehen geeignet.

Beschreibung.—Gesamtbefiederung, mit Ausnahme der weissen
Kehle russschwarz. Iris dunkelbraun.

Verbreitung. — Diese erstreckt sich iiber die westliche Hăltfte
der palăarktischen Region; im Winter iiber die entsprechenden
sidlichen Lânder.

Volksnamen. — Lăstun mare. L. negru. Drăpea.

Systematisches. — Ich spreche iiber finfundvierzig rumini-
sche Exemplare, selbe sind besonders auf der Kopfplatte und
den Flugeln lichter gefărbt als die deutschen Stiicke welche mir
zum Vergleiche vorliegen; besonders manche Segler haben an
diesen Korperteilen einen direkt briunlichgrauen Ton. Der weisse
Kehifleck fehlt keinem Exemplar und ist meist ziemlich gross.

1098 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Nur zwei Segler, beide am 5 August 1902 beim Cap Doloşman
erlegt, besitzen einen auttallend kleinen, grauweissen Kehltleck,
wahrscheinlich bestand der grosse, damals beobachtete Segler-
schwarm nur aus so gefărbten Stiicken.

lg fat | Grăssen- E Fligel- | Sehwunz- | - Sehnabel-
UL „unde | ArSUsS
aică | diterenzen, "ta linge linge | ră linge |
A | RR e eee clu aailE a d |
| : | 86 foi
Maxim. | 93 19 50 0.9 0.6
aci) 0 Be 0 da (fotai
| Minim. | 99.5 17.5 EI 0.8 0.4
| îti] |hisiaizi aliată er
Maxim, | 99.4 18,0 e Ol (e ura
| 15 9 ad dA | 14.6 | i £-:
| || Minim. | 22 | 473 | | az e
; |
Vorkommen und Lebensweise. — Hăufiger Sommervogel in
=) 5

allen Landesteilen. Ich glaube dass der Zug immer in der Nacht,
das heisst in den ersten Morgenstunden bei noch vâlliger Finster-
niss vor sich geht, da ich am Abend oft noch viele in der Năhe
der Colonien beobachtete und vom năchsten Morgen ab waren
sie alle verschwunden. Auch horte ich dfters in der Zugzeit wenn
ich lange vor Tagesanbruch auf den Entenanstand ging, in grosser
Hohe ihre Stimmen.

1896 Ankuntt 1. Mai Abzug 14, August letztes Exemplar 28. August
1897 » 21. April 22 85 2 22 19.

1898 3 28. » 2: a » » 20.

1899 2 2. Mai 2001050, » 23.

1900 3 23. April 2 7.» » =) 7. September.
1901 J 252 zi 0) SI > » 30. Augusl
1902 2 6. Mai > 11. 2 2 » 23. >

1903 » d. 2 13 : > 1, September
1904 2 20. April DA 2) » » 30. August
1905 » DO dd 2 =) 10. September
1906 z 25. » DR A = » 29. August
1907 » 1. Mai 25519: 23 2 8. September
1908 » 29. April lb a » 2 5 Z

Fortpflanzungsgeschâit. — Briitet an allen geeigneten Plătzen
im ganzen Lande, sowohl im Gebirge als auch in der Ebene.
Weitaus die meisten Colonien fand ich in Fels- oder Lehmwân-
den angelegt, aber auch in alten Gebăuden und Kirchen. Die

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1099

grâsste Colonie des Landes ist jene am Cap Doloșman, Jud. Tul-
cea, wo meiner Berechnung nach, wohl mindestens 4—500 Paare
briten. Hier sind alle Nester in Felsspalten angelegt. Die Brut-
râhren in Lehmwănden werden entweder selbstgegraben, wie ich
solehes mehrfach beobachtet habe, aber in vielen Făllen werden
solche von Uferschwalben und Bienenfressern adoptiert.

Unter den achtundzwanzig gesammelten Gelegen befinden sich
nur zwei mit drei Eiern, alle anderen bestanden nur aus zwei.

Gemessen habe ich dreiundzwanzig Eier und ergaben im
Durcehschnitt 24.64>15.82; Maximum : 25:8Xx<16.4 ; Minimum :
29.5Xx15.5**

Sehon Helm und andere Beobachter vermuten dass die Paa-
rung sich in der Luft vollzieht und ich bin in der Lage dies zu
bestătigen, da ich es wiederholt und sogar aus grosser Nâhe ge-
sehen habe. Ich hatte mich am Cap Doloşman auf einer weit vor-
geschobenen Felsennase postiert und sah dem Treiben der Segler
zu, welche rund um mich ihre Nester hatten. Zuerst verfolgte
das Mânnchen mit lautem Geschrei das Weibchen und fuhr mit
raschem Ruck iiber dasselbe hin, welches jedesmal, sobald das
Mânnchen in die Năhe kam, mit den Fligeln zu zittern begann,
bis endlich die Vereinigung erfolgte, wobei sich beide stark mit
den Fligeln schlagend der Wasserflăche năherten, um sich dann
gestrent wieder spielend zu verfolgen.

Das Gelege ist in der Regel in den ersten Tagen Juni voll-
zâhlig.

Nahrung. — Diese besteht ausschliesslich aus Insekten.

VI. SUBORDO CAPRIMULGI.

Die zu dieser Subordo gehorigen Vogel besitzen zwar einen,
an die Schwalben erinnernden ăusseren Habitus, bilden aber zu-
folge des grossen, flachen Kopfes, der grossen Augen, des grossen
Mundes, des weichen Gefieders und sonstiger morphologischer
Eigenschaften eine eigene Gruppe.

Charaktere. —— Der Schnabel kurz, flach, an der Basis plâtz-
lich verbreitert ; die Nasenlâcher mit einem vorstehenden, ring-
artigen Operculum umgeben. Der Mund ist sehr gross, gespalten,

1100 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

der Mundwinkel reicht unter dem Auge bis zur Mitte desselben ; die
Mundwinkelborsten sind meist sehr lang und stark. Das Gaumen-
bein ist geteilt, (schizognathus). Die Anzahl der Halswirbel betrăgt
13. Am Hinterrand des Brustbeins befindet sich beiderseits ein
buchtiger Einschnitt, welcher je eine Breite trabecula lateralis
bildet.

Die Fiisse sind kurz; von den vier Zehen drei nach vorn, die
erste Zehe nach hinten gerichtet ; die II. und IV. Zehe sind kurz;
die mittlere Zehe ist lang, die Kralle an der inneren Seite gezâhnt.
In die Hinterzehe fihrt der flexor perforans digitorum. Die Bir-
zeldiise ist kahl. Die Flugel sind lang, spitz; die Anzahl der
Schwingen 1. Ordnung betrăgt 10, die der Steuerfedern gleich-
falls 10.

Ein Nest bereiten sie uberhaupt nicht, sondern legen ihre
prăchtig gemusterten linglichen Eier aut die blosse Erde oder în
niedriges Gras, Die Jungen sind aufănglich mit Dunen bekleidet
und unbehilflich. |

Ihre Verbreitung erstreckt sich fast auf die ganze Erde. Es
sind bisher 124 Arten bekannt, (s' Sharpe, Hand-List, B. II. p.
183— 38, 1900).

I. FAM. CAPRIMULGIDAE

CAPRIMULGUS.

LINNIE, SYST. NAT. 1. P. 315. (1760).
PYPUS: CAPRIMULGUS EUROPAEUS. LINNE.
CAPRIMULGUS EUROPAEUS, LINNE.

Caprimulgus europaeus, Linne, Syst. Nat. I. p. 346. (1766).
Hirundo caprimulgus, Funst., Orn. Brit. p. 2. (1774).
Caprimulgus punctatus, Mey &: Wolf, Taschenb. p. 234. (1810).
Caprimulgus vulgaris, Vieill., Faun. Fr. 1. p. 140. pl. 61. (1828).
Caprimulgus punctatus, Brehm, Vâg. Deuts.hl. p. 130—
Caprimulgus maculatus, 131 (1831).

Caprimulgus fociorum, Brehm, Vogelfang, p. 44. (1855).
Nyctichelidon europaeus Rennic, Mont. Orn, Dict. p.335.(1831),

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE |, 1101

Caprimulgus punctorum, | Brehm, Verz. Samml. C. A. Brehm,

Caprimulgus peregrinus, p. 3. (1866).

Caprimulgus europaeus (typicus), Hartert »Das Tierreich«, Vog.
Lif. ]. p. 57. (1897).

Caprimulgus europaeus europaeus, Erlanger, Journ. î. Orn.
XLVII. p. 521. (1599).

Kennzeichen der Art.—Altes Mănnchen: Oberseite graubraun
mit feiner schwarzbrauner Kritzelung und schwarzbraunen Lăngs-
Aecken, die aut dem Kopfe, besonders in der Mitte und auf den
Schulterfittichen besonders breit und auffallend sind. Zwischen
Genick und Nacken mehr oder weniger verwaschene, olt sehr
sparsame rostfarbene Strichelung. An den Schulterfittichen cinige
breite, die ăusseren schwarzen Lăngsflecken begrenzende hellrost-
farbene Lăngsflecken. Obere Fliigeldeckfedern mit mehi oder
minder rundlichen hellrostgelben Flecken. Handschwingen tiet-
schwarzbraun mit rostgelben Flecken ar beiden Fahnen ; dice ersten
drei mit einem grossen, rundlichen weissen Fleck an den Innen-
fahnen. Die ăussersten beiden Steuerfedern an jeder Seite mit
grossen weissen Endflecken. Kehle und Oberbrust tiefbraun, mit
rostfarbenen feinen Querstrichen. Kehle mit zwei grossen, nicht
selten in der Mitte zusammenstossenden weissen Flecken. Vorder-
brust mit einigen gelblichen Flecken. Unterkârper rostbraun mit
dunkelschwarzbraun gebândert; diese Bănderung spărlicher am
Steiss und den Unterschwanzdecken.

Das alte Weibchen unterscheidet sich vom Mânnchen durch
das Fehlen der weissen Sehwanzenden und durch rostbrauner,
anstati weisser Flecke auf den ersten Schwingen.

Die Jungen sind heller und râtlicher gefârbt.

Verbreitung. — Bewohnt ganz Europa bis etwa 63” nârdliche
Breite, die Kaukasus Lander, Klein-Asien, Nord-Asien ostwiirts
bis in das sidostliche Sibirien. Wandert im Herbste durch ganz
Afrika bis in das Kapland.

Volksnamen. — Lipitoare, Mulgătoru caprelor, Mulge capre,
Păpăluda.

Systematisches. — Eine Suite von einundsiebzig Nachtschwalben
liegt mir vor und zwar einunddreissig alte Mânnchev, achtund-
zwanzig alte Weibchen und zwâlt im Jugendkleid ; hievon wiirden

1402 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

mehr als die Hălfte des etwas kiurzeren Fliigels halber zu der so-
genannten Subspezies Caprimulgus europaeus meridionalis ge-
hren. Meine einundsiebzig Exemplare zusammen mit fiinfzehn
im ungarischen National Museum und neunzehn im bosnisch-
herzegowinischen Landes Museum befindlichen zeigen eine Varia-
tion der Fligellânge bei alten Vâgeln von 18.1" Minimum und
21.5“: Maximum, zwischen diesen finden sich alle Masse in Mili-
metern vor, so dass es vollstândig unmâglich ist, diese beiden
Formen auseinander zu halten, umsomehr als auch das Gefieder
keine konstanten Unterschiede aufweist. Auch E. Hartert sagt,
dass einzelne Stiicke oft nicht mit Sicherheit als zu dieser Form
gehârig zu bestimmen sind.

Unter meinen Nachtschwalben befinden sich aber einige, welche

ich einer năheren Besprechung fiir Wert halte.

No. 9. Altes Mănnchen. Mit 0.25”: breiter Bănderung der
unteren Schwanzdeckfedezn und sehr starken weissen
Kehlflecken.

No. 35. Altes Weibchen. Sehr kleinwiichsig und im Gegensatz
zu den Vorigen sehr lichtfahl gefărbt. Riicken und Hinter-
hals fast einfărbig grau mit sehr geringer Zeichnung ;
Unterseite gelblichgrau mit sehmaler, lichtbrauner Quer-
wellung; Untere Schwanzdeckfedern lichtlehmgelb mit
sehr schmalen hellgraubraunen Querbăndern.

Ich gebe zuerst die kompletten Masse von vierzig Exemplaren

und sodann neunundfiinizig Masse der Fligellinge aller, mir
vorliegenden alten Nachtschwalben.

]
Geschlecht | |

Maxim. | 29 21.3 15 1.8 1

20 6 ad a: n

Ș ac 9 | Minim. | 27.1 48.3) 44309 6 0.7

20 9 ad. $ | Maxim] 27.3 | 24 14.6 | 4 -Szte ot II
Ă 91 Minim. 25 18 1339 1.6 0.7 |

cpidli njjgusiiin ta aa gri Q ad... . 19.8
dial gta ie Baii Pta goi wie fait ME 20
Gigi: 4gia) Magi. 4 4ig iii noa iteg

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1103

6 ad.. . 18.4 O adi 194 GG) ale 3209
Dragă e 7. 18:4 (ali 1954 &ad.. . 20.3
Gad 165 adi OA Q9ad.. .20.3
Qad. ...185 ela de 494 Dad. . . 26.4
& ad... . 186 Dad: i5i4194 6) adu 2045
Gad... .18:6 Oaie 3704 Q ad... . 20.5
Qad.. .18.6 Gad 4915 Gad 206
PE te eatta lta 5) E o e AIR) & ad... 20.6
radă 5416-17 adi SiS Dad 206
Dag 01837 Pad 9i5 Pad.. .20.1
ad Nle:s Dad 195 G ad 320:9

Dad e O) 40 le 6 AI & ad. . . 20.9
Dad... . 48.8 5, EG a o ISO) (3 ala ai 0%
9 ad. . . 18.9 Oa d 19:06 Dal A
ad 19249 Dad 496 G adi 4042
ag 13.4 19 5 ah 90 5 ad 013
9 ac 134494 5, Ela a o DE) —

Mo miei und Lebhensweise. — Die typische Caprimulgus

europaeus kommt im Lande nur als Durchzugsvogel vor. Ihre
Ankunit fălit in die zweite Hălfte April und ziehen in der Regel
„alle einzeln, wenigstens sieht man immer nur einzelne Stiicke,

anders ist dies bei ihrem Abzug, welcher Ende September vor
sich geht. Um diese Zeit beobachtete ich 6fters in kleinen Feld-
gehâlzen eine grossere Zahl, etwa 20— 30 Nachtschwalben auf
engem Haume beisammen. Am 25. September 1900 sah ich bei
Comana, Jud. Vlașca, am zeitlichen Morgen als es noch dimmerte,
eine Menge Nachtschwalben, welche zum grossen Teil auf der
Telegraphenleitung, lings der Bahnlinie sassen und gelangte es
mir in kurzer Zeit neun Exemplare zu erlegen; Tags darauf
waren alle verschwunden.

1896 Ankunft 20. E il Hi ping 23./1X.—7./X. letztes Exemplar 12./X.
1597... d 48. 24, /1X.—3,/X. » 14./X.
1R9R 5 — — 2 20./1X.—1./X. iz) » 12./X.
1899 » (4 April » 48,/1X.—2,/X. n » 4./X.
1900 29, ? 20./1X.—1./X. " » 8,/X.
(90 + 95. 124. (0X.—8,/X, o ” 24X,
1902 1, Mai » 19./1X.—2./X. 1 îi 13./X.
1904 17. April 7 20./1X.—1./X. : » 5./X.
1904 1, a CI li o AED A ARE 7 10,/X,

1104 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1905 Ankuntt 21. April Hauptzug 20./1X.—2./X. letzles Exemplar 5./X.
1906 =: (SIRE: i 20./IN.—4./X. 2 10./X.
407, a ANRE. (pi Vo rate ea , A.JX.
1903 zi (pa : 20./1X.—6./X. E : 5./X.
1909 i Sia > 17./1X.—41./X. zi I./X.

CAPRIMULGUS EUROPAEUS ROMANICUS
DOMBROWSKI SUBSP. NOV.

Bei Bearbeitung der rumănischen Nachtschwalben fallen die
Brutvâgel sofort durch die stark ausgebreitete weisse Zeichnung,
besonders der alten Mânnchen auf und weisen gegeniiber den
Nord- und Mitteleuropaern auch noch weitere konstante Unter-
schiede auf, so dass ich mich veranlasst sehe, selbe neu zu be-
nennen.

Allgemeine Charaktere. — Die Zeichnung der Fliugel und
Schwanztedern geringer, die weisse Farbe auf denselben ausge-
dehnter und erstreckt sich auf Ersteren auf vier, auf Letzteren
auf zwei, mitunter auch sogar auf drei Fedlern auf jeder Seite.
Die unteren Schwanzdecken sehen eintărbig lehmgelb mit breiter
weisser Binde aus, da die dunklen Querbinden vollstăndig ver-
deckt sind.

Altes Mânnchen.— Alle gelben Partien mehr lehmgelb als rost-
gelb. Die rostrâtlichgelbe Zeichnung der grossen Fliigelfedern nur
schwach angedeutet und von lehmgelber Farbe. Auf der ersten
Schwungfeder steht auf der Innenfahne ein grosser weisser Fleck,
die zweite und dritte mit breitem weissem Bande iiber beide
Fahnen, die vierte mit einem runden weissen Fleck auf der
Innenfahne. Die Schwanzfedern mit geringer Zeichnung und
breitem weissem Endbande an den zwei Aussenfedern. Die unteren
Schwanzdecken sehen einfărbig lehmgelb mit breiter weisser
Binde aus, da die dunklen Querbinden vollkommen verdeckt sind,
so wie etwa bei Cuculus canorus similis. Die weissen Flecken an
der Kehle sehr ausgebreitet.

Altes Weibchen.—Mehr graugelb, Zeichnung undeutlicher, die
unteren Schwanzdeckfedern licht lehmgelb mit dunkelgrauen
zackigen Querbăndern, knapp neben diesen noch je ein oft unter-
brochenes Querband ; der Zwischenraum zwischen beiden Bân-
dern graugclb.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1105

Typus. — Altes Mănnchen. Păcuiul lui Sore, Jud. Constanţa,
16. Mai 1905. (Coll. von Dombrowski).

Altes Weibchen. — Păcuiul lui Sore, Jud. Constanţa, 16. Mai
1905 (Coll. von Dombrowsli).

Terra typica. — Rumănien.

i eblechie Grâssen- și Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und e Lânae | . Tarsus E |
Ara diferenzen lânge linge linge |
i RS 03 La A A ci |
15 5 = 4 | Maxim. 97.5 20.5 15 1.8 4 |
OV] Mini. 196.5 | 483 | 448 7] 0.8 |
sp] = |
150 ad. ( | Maxim. | TA) 909 || ler] 1.8 1
3 ) | Minim. 94.3 18 13.4 1.6 0.7
Vorkommen und Lebhensweise. — Hiufiger Sommervogel im

ganzen Lande. In den Karpathen traf ich die Nachtschwalbe bis
800” hoch, noch briitend vor; einzelne Exemplare gelangten so-
gar in der Krummbholzregion zur Beobachtune.

Die Ankunfi- und Abzugsdaten sind dieselben wie bei der vo-
rigen Form.

Als Merkwiirdigkeit mâchte ich noch erwăhnen dass ich am
24. Mai 1900 um 2 Uhr nachmittageanhaltend Sehnurren hârte.

Fortpflanzungsgeschăft. — Das Gelege ist hier meist Anfang
Juni vollzâhlig und besteht immer aus zwei Eiern. Das friiheste
Gelege fand ich am 23. Mai, dann am 27. 28. und 30. Mai, eines
am 3. Juni, 4 am 5. Juni, 2 am 7. Juni, eines am 10. Juni; alle
frisch oder doch nur schwach bebriitet; das spăteste frische Ge-
lege am 19. Juni mit zwei Eiern und eines am 25. Juni mit einem
Ei, wahrscheinlich von einem Paar stammend dem das erste Ue-
lege verdorben wurde.

Gemessen habe ich scehzehn Eier und geben selbe als Durch-
schnitt 30.5Xx<21.7"»-

Nahrung. Diese Desteht ausschliesslich aus Insekten aller
Ordnungen.

1106 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

III. ORDO CUCULIFORM ES.

Charaktere — Der Schnabel mehr oder weniger gebogen und
an der Basis verbreitert; die Ofnung der Nasenlăcher rund oder
lânglich. Das Gaumenbein ungeteilt (desmognathus). Die Anzahl
der Halswirbel betrăgt 13.—14.—15. Der Hinterrand des Brust-
beins (margo posterior sterni) beiderseits mit einem Einschnitt,
welcher einen breiten Seitenfortsatz (trabecula lateralis) bildet.
Die Fiisse zum Sitzen und teilweise zum Klettern aut Băumen
geeignet ; die Anzahl der Zehen betrăgt 4, wovon 2 (die II. und
III.) nach vorne, 2 (Î. und IV.) aber nach hinten gerichtet sind
(zygodactyli). In die erste Zehe fiihrt der flexor longus hallucis in
die II. II]. und IV. Zehe, dagegen der Hexor perforans digitorum
und diese beiden Sehnen sind am Kreuzungspunkte miteinander
verbunden. Die Birzeldriise ist kahl Die Fligel lang, spitz; die
Anzahl der Schwingen Il. Ordnung betrăgt 10. Der Schwanz
ziemlich lang, aus 8—10 Federn bestehend.

Die meisten Kuckucksarten briiten nicht selbst, sondern legen
ihre Eier in die Nester- von Insektenfressern, nur einige wenige
Arten banen Nester und briiten ihre Eier selbst aus. Die Eier sind
sehr verschieden gefirbt. Die Jungen kommen nackt aut die Welt
und brauchen lange zu ihrer Entwicklung.

Ihre Verbreitung erstreckt sich iiber die ganze Erde.

Insgesamt sind zweihundertsiebenundvierzig Arten bekannt,
dieselben zerfallen in zwei Unterordnungen und mehrere Fami-
lien. In Rumănien kommt bloss eine Art mit zwei Subspezies vor.

ALLGEMEINE VORBEMERKUNGEN ZUM KUCKUCK

Es gibt wohl kaum einen zweiten. Vogel iiber welchen so viel
geschrieben wurde wie den Kuckuck, trotzdem ist aber. heute
iiber die verschiedenen Subspezies, in welche diese Spezies zer-
făâllt noch sehr wenig bekannt; auch iiber die rote Farbenvarietăt
ist man sich erst in neuerer Zeit klar geworden, obzwar es noch
viele Zweifler gibt, welche an der alten Ansicht festhalten, dass
der rote Kuckuck eine eigene Art oder doch wenigstens Subspe-
zies mit vorziiglich siidlicher Verbreitung sei.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 4107

Seit funfzehn Jahren, seit welchen ich die Vogelwelt Rumă-
niens beobachte, legte ich auf diesen Vogel mein Hauptaugen-
merk und brachte im Laufe der Jahre eine Sammlung von vier-—
hundertsiebenundfiintzig Exemplaren zusammen. :

Von diesen fallen zuerst eine Suite von sechsunddreissig
Stucken durch die breite schwarze Bănderung der Unterseite auf,
welche von von Tschusi als Subspezies unter dem Namen Cucu-
lus canorus romanicus Tschusi & Dombrowski im Ornith. Jahrb.
XV. p. 121. beschrieben wurde und werde ich auf diese spăter
zuriickkommen. Siebenundzwanzig Exemplare sondern sich so- -
fort von allen anderen durch die lichte Fărbung ab; hier sind die
Querbânder sehr schmal und licht braungrau gefărbt; die Un-
terschwanzdecken ohne, oder doch wenig Zeichnung. Ich hielt.
diese fiir Cuculus canorus johanseni Tschusi; aber von Tschusi
schlăgt fiir diese Subspezies den Namen Gulea canorus similis,
“ Tschusi că Dombrowski vor.

I. FAM. CUCULIDAE.

CUCULUS,

LINNE, SYST. NAT. I. p. 168. (1766).

TYPUS: CUCULUS CANORUS (LINNE).
CUCULUS CANORUS LINNE.

Cuculus canorus, Syst. Nat. IL. p. 168. (1766).

Cuculus capensis, P. L. $. Mill. Syst. Nat. Suppl. p. 90. (1776).
Cuculus hipaticus, Sparrm., Mus. Carls. III. p. 55. (1789).
Cuculus rufus, Bechst. Nat. Hist. Deutschl. II. p. 1142. (1792).
Cuculus tristis, Herm., Observ. Zool. p. 131. (1804).

Cuculus borealis, Pall., Zoogr. Rosso-As. I. p. 442. (1826).
Cuculus canorus, | Brehm, Vâg. Deutschl. p. 151—152.
Cuculus cinereus, | (1831).

Cuculus longipennis, Brehm, Naumania, (1855). p. 271.
Cuculus telephonus, Henie, Journ. f. Ornith. XI. p. 352. (1863).
Cuculus libanoticus, Tristr. Proc. Zool. Soc. 1864. p. 432,

1108 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚEI

Cuculus canorus telephonus, | . .
Tla p ă!, | Stejn., Bull. N. S. Nat. Mus.
Cuculus canorus borealis,

(prociliae eaR | No. 29. p. 224—297. (1885).

Kennzeichen der Art. — Die Fiusse, so wie Krallen gelb. Iris
Doiaisai5i Der Kopt, Hals, Oberbrust, Fliigelfedern, RBiicken und
obere Schwanzdeckfedern asehblau. Die Brust, Flanken und Pauch
weiss, mit schmalen, grauschwarzen Querbinden; die unteren
Schwanzdeckfedern weiss, gelblich iiberflogen, mit einzelnen
grauschwarzen Flecken oder Binden. Der Sechwanz mattsehwarz
mit weissen Flecken. Die Schwungfedern grau, aut der Innen-
fahne weiss gebăndert. Die sehr alten Weibchen sind mit den
Mânnchen fast gleich getărbt, die jiingeren zeigen am Kroptf einen
rostrâtlichen, wellenfârmigen Anflug und am Oberhalse einige
verwaschene rotliche Querbinden.

Verbreitung. — Europa, Asien und Afrika.

Volksnamen. —- Cuc, Cucu, Cucul.

Systematisches. — Von den mir vorliegenden dreihundertvier-
undneunzig Știicken sind zweihundertneun Mănnchen ad., neun-
undachtzig Weibchen ad., einundăreissig Ubergangskleider und
funfunddreissig Jugendkleider; dreissig Exemplare gehoren der
roten Farbenvarietăt an und zwar mit sieben Mănnchen ad.,
vierzehn Weibchen ad. und neun Jugendkleidern. Unter meinen
Exemplaren finden sich neben dem Gros der typischen Cuculus
canorus auch solche welche sich einerseits Cuculus canorus ro-

“manicus als auch Cuculus canorus similis năhern.

Die Bănderung der Unterseite variert von 2—3"" in der Breite
und ist bald dunkler bald lichter grau; einer noch grâsseren Va-
riation sind die unteren Schwanzdecken unterworfen, indem die
Bănderung bei typischen Stiicken breit ist und frei liegt, bei an-
deren schmăler und dann ganz oder teilweise bedeckt erscheint.
Die graue Farbe an der Kehle- und der Oberseite ist bei vielen
Stiicken sehr blass, bei anderen wieder antlallend dunkel.

Sehr interessant ist die rote Farbenvarietăt. Naumann schreibt
iiber dieselbe wie folgt: „Ich wiederhole es: der Cuculus rufus
ist nicht als Art vom Cuculus canorus verschieden, er ist hier bei
ans entweder ein einjihriges oder ein zweijihriges |— oder auch
ălteres — ] Weibchen des gemeinen Kuckucks. Weil jedoch nicht

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 1109

alle Weibehen nach der ersten Mauser ein solches rotes, sondern
manche ein graues Gewand anlegen, so miissen wir diesen C.
rufus fiir eine, in unserem Klima eben nicht gewâhnliche Ab-
weichung halten, die aber bestimmteren Gesetzen unterworfen
ist, als dass man sie eine Spielart (in dem Sinne, wie ich dies
Wort gebrauche) nennen kânnte, | — dass man sie vielmehr als
individuelle Phase des Jugendkleides bezeichnen miisste. — | Das
Klima scheint dabei eine hochst wichtige Rolle zu spielen, indem
man weiss dass von uns aus weiter nordlich der rotbraune Ku-
ckuck noch viel seltener als bei uns ist und dass er im Norden
gar nicht vorkommt, dass er hingegen schon im siădlichen
Deutschland viel hăufiger als hier ist und dass endlich nach den
besten und zuverlăssigsten Nachrichten das sidâstliche und siid-
liche Europa, namentlich ltalien, ihn in grosser Menge aufzuwei-
sen hat, selbst in weit grâsserer Anzahl als den gewâhnlichen
grauen. Noch mehr : dort sind nicht allein die Weibehen, sondern
auch die jihrigen Mânnchen rotbraun und man vermutet mit
grâsster Wahrscheinlichkeit, dass die meisten dieser und jene alle
es zeitlehens bleiben, weil die grauen dort so sehr selten sind ; es
gibt jedoch aschgraue Kuckucke auch unter einem heissen Him-
mel, z. B. am Kap, im warmen Asien u. s. W.

Im grossen Ganzen bin ich auch der Meinung wie Naumann,
und zwar dass der rote Kuckuck nicht als Spielart anzusehen ist,
sondern als konstante Farbenvarietăt, wie wir solche z. B. sp. bei
der Aquila pennata finden, ich sah sowohl rote Weibchen sich
mit grauen Mânnzhen paaren, als auch umgekehrt.

Dass die jungen Mânnchen wie Naumann schreibt, in siidliche-
ren Lândern nicht gleich das graue Alterskleid, sondern noch ein
ganz anderes gefărbtes Ubergangskleid anlegen, stimmt nicht,
sondern hier wie dort legt der junge Vogel in der Regel schon
im ersten Lebenswinter das grane Kleid an; nur die spăter das -
Licht ae Welt erblickten, erscheinen im Friihjahr noch mit Spu-
ren des Jugendkleides, in seltenen Fiăllen, auch selbst noch in
diesem bei uns.

Ich samrmnelte im Laufe der Jahre vier Exemplare welche alle
an derselben Stelle und zwar im Scheitel parziellen Albinismus

aufwiesen.

4410 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

Geschlecht Grossen- n Fliigel- | Schwanz- Schnabel-
und A Lânge Tarsus
Alter diferenzen,| lânge lănge lânge
==
Maxim. | 37 235) 21 2.3 2.2
25 6 ad. Minim. | 33.2 | 19.5 | 18.5 1.8 1.8
= Maxim. | 34 21.5 19 2.9 )
po Sl Minim. | 345 | 475 | 165 | 18 | 16 |

„Vorkommen und Lebensweise. — Im ganzen Lande, sowohl
im Gebirge als in der Ebene sehr hăufig, am hăufigsten aber wohl
in den Donauauen. În der Zugzeit im April ist er besonders hăufig
“und erlegte ein Jăger, welchem ich den Auftrag gab nur Ku-
ckucke zu wissenschaftlichen Untersuchungen zu schiessen, acht-
undzwanzig Stiick in einem Tage, am 22. April 1904.

Die Ankunfts- und Abzugsdaten der vierzehn Beobachtungs-
jahre sind folgende:
1896 erst. Ex. 3./1V. Ank. d. Hauptm. 10./1V. Abz. d. Hauptm. Anf. Sept. letzt. Ex. 24./1X.

1897 20 2 40/02 > 16./1V. 2» » Ap azi a 2) 9 0S/IR
1898 2 39. 1» A5 IV. 3 > » „a »» 19/41X,
AER) o 0 PND ap AAN op » ai A E pl /lbice
1900 » » 16./1V. » » m 94JIV. » n » 2000 bi pi jite
1000 0 UV 3 RIEINA p » pda CI Cp/io
19095025 8 VA > Ep bi e » Dă n ADI
4903 2» 7 >» >» 0 NR / TV e) aa E zi a 2) ua Na OAIE
4904 n pi 1/IV. > 2 2 13./1V. >» » pa pn I90//IX.
1905 3 >. A0/IV. m » » 42.]IV. 2» : za a e i 90 IRI
1906012000 0450/007000 00 /0V a ai i pb pn 90./J[X,
4907 >» n» 44./1V. » » E PRIN a > si zi zi A AXE
19080350 20009900 a a o 00: /0iVe o sa 2 ii po 09 /Iă
1909 » » 20./1V. » 9. 2 : po GL oh:y/ite

Den letzten Ruf hârte ich am 10. li sonst hort er in der
Regel schon Ende Juni zu rufen auf.

Fortpflanzungsgeschăit. — Uber diezes habe ich nicht viel
“Neues zu berichten. Als Pflegeeltern werden von ihm in Rumă-
nien insbesondere Lanius collurio, Acrocephalus turdoides und
Sylvia atricapilla bevorzugt. Zu den hundertfiinfundvisrzig Ar-
ten, bei welchen Eier des Kuckuck nach E. Rey gefunden wur-
den, habe ich die hundertsechsundvierzigste hinzufiigen und
zwar Locustella luscinioides. Die Masse von einundvierzig Eiern
„ergeben einen Durehschnitt von 22.5Xx<17.6"*; Maximum:
24.6>x<17.7; Minimum : 20Xx15.5*».

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 1

Nahrung. — Diese besteht zum grâssten Teile aus Raupen
und zwar auch der dicht behaarten, aller Schmetterlinge und In-
sekten aller Ordnungen. Trotz des gewiss bedeutenden Nutzens
welchen uns der Kuckuck dureh Vertilgung sehr vieler schădli-
cher Insekten bringt, darf aber auch der Schaden nicht verges-
sen werden welchen er, erstens durch Vernichtung von jăhrlich
mindestens 14—15 Bruten nutzlicher Vogel, also gering gerech-
net finfzig Individuen ; zweitens durch das Fressen von Raupen,
welche von Ichneumoiden angestochen wurden macht, und er so
der niitzlich wirkenden Vermehrung derselben entgegen arbei-
tet, wie Alexander Bau im Ornith. Jahrb. 1901 p. 20. u. fi. aus-
făhrlich klarlegt.

Es frăgt sich also ob der Sehaden den er macht durch den Nu-
tzen aufgehoben wird ; leider muss ich sagen dass ich den Ku-
ckuck fir eher schădlich erklăren muss, denn trotzdem er ein gar
arger Fresser ist, wird er wohl kaum so viel Nahrung zu sich
nehmen kânnen, als wie die Vogel welche er alljăhrlich vertilgt,
dazu kommt noch das Verzehren der entschieden niitzlichen Ich-
neumoiden. Trotzdem will ich aber durchaus nicht unseren
Friihlingsverkinder der Ausrottung empfehlen, sondern bin da-
fir bei diesem von Jung und Alt geliebten Vogel durch die Fin-
ger zu sehen.

CUCULUS CANORUS ROMANICUS
TSCHUSI & DOMBROW SKI

Kennzeichen der Subspezies. — Unterseite weiss, breit, schwarz-
grau bis schwarz quer gebândert; die Bânder erreichen eine
Breite von 3”" und dariiber. Die ganze Oberseite viel dunkler
grau als bei canorus typicus mit griinem Schimmer. Die
Schwanzfedern mit wenig weiss. Untere Schwanzdeckfedern mit
auch gegen die Wurzel zu reichender, schwarzer, bis 4—5"" brei-
ter Bânderung. Das Jugendkleid viel diinkler als wie bei canorus
typicus; die Kehle und Kropf mit so breiten schwarzen Querbin-
den, dass selbe fast schwarz erscheint. Die rote Varietăt, beson-
ders am Hiicken sehr diister gefărbt, das Rostrot mehr braunrot,
die Bânder auf der weissen Unterseite schwarzgrau, an der Kehle

1142 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

und Kropf sehr dicht gestel!t. Sechsunddreissie Exemplare liegen
Mir Vor.

Mutmassliche Verbreitung. — Rumânien, wahrscheinlich auch
das ganze Balkangebiet, der Kaukasus und Kleinasien. Neben
Cuculus canorus, besonders im siidostlichen Teile des Landes
kommt diese Form vor und zwar durchaus nicht hăufig. Da Ru-
mănien die ăusserste Grenze der Verbreitung dieser Subspezies
ist, wo selbe also mit dem typischen Cuculus canorus zusam-
men stosst, kommen auch Zwischenformen zwischen beiden vor,
bei welchen bald diesc, bald jene Charaktere prăvalieren.

Fortpflanzungsgeschăft. — Von dieser Subspezies habe ich
1904 und 1905 fiinf Eier gesammelt, welche sich aut folgende
Pflegeeltern verteilen : zwei bei Acrocephalus tu: doides, drei bei
Lanius collurio und eins bei Milliaria europaea.

Drei der von mir gesammelten Nestgelege mit je einem Ku-
ckucksei gingen in den Besitz von O. Bamberg iiber und wurden
in der Zeitschr. fiir Oologie Jahrgang XIV. p. 104 beschrieben.

Gel. ].: Acrocephalus turdoides, gesammelt am 22. Mai 1904
bei Colentina. Das Kuckucksei zeigt vierfache Fărbung: heller
graugriinlicher Untergrund, auf dem einzelne grauviolette Flecken
sich befinden; am stumpfen Pole ist ein ca. 1”* grosser zu-
sammenhăngender vielfarbiger Fleck. Auf und neben diesen
Flecken stehen vereinzelt 3—5"" grosse hellbraune und auf die-
sen kleine dunkelbraune, sehart abgegrenzte Piinktchen. Hin und
wieder sind die hellbraunen Flecke leicht gelblich umrandet.
Stark abgerundeter stumpfer, allmăhlich zugespitzter spitzer Pol.
Mattglânzende, dabei doch glatte Schale Mass: 16,1><21,3"»;;
Gewicht 210"*

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 1143

Die Nesteier sind durchwegs in bekannter einheitlicher Făr-
bung und Fleckung. Mase und Gewichte dieser Eier:

TIS Sa Ma ap 16><24 15.9>x<21.9
180 170 175 165

Nur auf den ersten Blick kânnten die beiden Arten Eier nicht
erkannt werden, bei genauer bBetrachtung der gegenseitigen
Merkmale sind sie jedoch leicht zu erkennen.

Ge]. II.: Lanius coliurio, gesammelt am 1. Juni 1904 bei Sin-
tesci. Das Kuckucksei zeigt fiinftache Fărbung: weis<griinlicher
Untergrund, dariiber violettgraue und kleine, lăngliche, hell-
braune Fleckchen, dann 2-4": grosse, dunkle braungraue Fle-
cken, teils lânglicher oder querei Gestalt; zuletzt am stumpfen
Pole und in einer Entfernung von 5": von dessem Endpunkt
kleinere und grâssere runde, dunkelbraune Flecke. Der stumpfe
Pol ist weniger stark abgerundet, der spitze dagegen stark aus-
gezogen, Die Schale ist glatt und glănzend. Mass 16.9>X22.3"".;
Gewicht 250”*

Die Nester haben ebenfalls weissgriinlichen Untergrund, ver-
einzelte violetteraue Fleckchen, die am stumpfen Pole zu einem
Kranze sich vereinen. Neben dem Kranze stehen vereinzelte auf
und im Kranze gedrângt, grossere und kleinere hell- und dun-
lkelbraune, sowie violetteraue Punkte. Masse und Gewicht:

16.9XX21 16.2><20.5 16X21.5 16.5><20.7
150 150 140 145

Gel. III.: Emberiza calandra, gesammelt am 19. Mai 1904 bei
Balta neagra. Das Kuckucksei zeigt vierfache Fărbung ; heller
gelbgriinlicher Untergrund, auf diesem violetteraue Fleckchen,
zumeist am stumpfen Pole, dann mehr oder weniger bis 5"
grosse braune Flecke und Spritzer ; zuletzt tief dunkelbraune und
unter diesen einige, doch nur sehr kleine violette Punkte. Stark
abgerundeter stumpfer Pol, schart zugehender spitzer Pol. Glatte
Schale. Mass 18.2>x23.9*" Gewicht 445%

Die Nesteier haben rotlichgelben Untergrund, reiche, tietrote
und schwarzbraune Fleckung mit Haarlinien und Spritzern, die
am stumpfen Pole sich hăufen, dagegen am <pitzen last gânzlich

4444 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

fehlen. Sie sind sehr ungleich, d. h. mehr oder weniger gefleckt.
Masse und Gewicht:

17.9Xx24.3 17.5XX21.1 16:95<24 15.028
179 175 175 175

Gel. IV.: Acrocephalus turdoides gesammelt am 29. Mai 1905
bei Colentina. Das Kuckucksei ist jenem des Geleges No. 1 sehr
âhnlich und stammt wahrscheinlich von einem Nachkommen des
Weibchens von No. I, welches ich damals gleich nach Ablage der
Eier erlegte. Mass: 16.5><21.4 ; Gewicht 2175

Die Nesteier von normaler einheitlicher Farbe. Mass und Ge-
wicht.

16><23.4 16.2XxX23.8 16>Xx22.5
479 472 175

Gel. V.: Lanius collurio, gesammelt am 7. Juni 1905 bei Ol-
tina. Das Kuckucksei zeigt vierfache Fărbung; hell gelblicher
Untergrund mit violettgrauen Flecken, dann einige grâssere,
graubraune Flecken am stumpfen Pole und einige dunkelbraune
kleine Flecke und Spritzer. Stumpfer Pol stark zugerundet, an der
Spitze etwas ausgezogen. Mass: 19><23.8"":; Gewicht 24875

Die Nesteier haben rotlichgelben Untergrund, am stumpfen
Ende sich hăufende dunkelbraune Oberflecken und violettgraue
Unterflecken. Masse und Gewicht.

17-21 16.8Xx20.8 16.520 6 16.5X20.7
151 145 142 144%

CUCULUS CANORUS SIMILIS TSCHUSI & DOMBROW SKI
SUBSP. NON.

Kennzeichen der Subspezies. — Oberkopf und Hinterhals licht
aschgrau; Riicken und Schulterfedern etwas dunkler; Biirzel
und obere Schwanzdeckfedern blăulichgrau, (nicht so dunkel wie
bei johanseni); Kinn, Kehle und Halsseiten sowie Kropt weisslieh-
grau; ersteres am lichtesten: Brust und Bauch weiss, sehr fein
matt schwărzlich gewellt, ohne Verbreiterung an den Seiten;
untere Schwanzdecken weiss, kaum merklich gelb iiberflogen,
oder, doch mit nur sehr geringer Zeichnung Fligel licht brăun-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1145

lichgrau, Schwanztedern mit viel mehr Weiss als wie bei canorus,
zur Bănderung neigend.

Mutmassliche Verbreitung. — Wahrscheinlich liegt die Heimat
dieser Form sehr weit nordlich, da man durehziehende Stiicke
noch Mitte Mai bei uns findet; zu einer Zeit wo unser Kuckuck
bereits seine Eier legt.

Systematisches. — Die mir vorliegenden siebenundzwanzig
Exemplare sind nicht alle typisch, sondern es finden sich auch
Stiicke unter diesen, welche durch etwas dunkler blaugraue Făr-
bung, sowie die schwachgebănderten Unterschwanzdecken an
canorus typicus erinnern. Ich wende mich nun der Besprechung
der interessanten Exemplaren zu :

No. 1—6 alte Mânnchen, typische Stiicke.

No. 7—11 alte Weibchen, typische Stiicke.

No. 12, 13, 144 alte Mânnchen, bei welchen war die Bănde-
rung auf der Unterseite noch feiner als bei Cuculus canorus jo-
hanseni ist, aber die Oberseite sowie alle grauen Partien wie bei
canorus typicus gefârbt erscheint.

No. 13. ȚAltes Weibchen, făllt vor Allem durch den kleinen
Wuchs auf und steht auf der Massentabelle an letzter Stelle. Das
Gefieder ist sehr typisch. Oberkopf und Hinterhals sehr licht,
noch lichter mit gelblichen Hauch, die Kehle und Vorderhals,
am stărksten an Ersteren Sehnabel sehr stark gebogen.

No. 16. 17. 18. Weibchen im Ubergangskleide. Alle grauen
Partien sehr lichtgrau, von den mattrâtlichgrau gebănderten Fe-
dern des Jugendkleides durcehsetzt. Die Binden auf der gelblich-
weissen Unterseite graubraun.

No. 19. Altes Weibchen, rote Varietăt: Oberseite sehr fuchsig- *
rot, mit mattschwarzen, griinlich schimmernden Binden ; Unter-
seite gelblichweiss mit schmalen 0.08 —0.1** breiten graubraunen
Querbinden ; an der Kehle stark rostrot angeflogen.

No. 20—24. Alte Mânnchen mit fein gebănderter Unterseite,
diese Bânder sind uber schwâărzlich, auch ist die Kopfplatte ziem-
lich dunkel.

No, 25, 26. Alte Weibchen âhnlich wie die Mânnchen.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Gesehlech fas fa
ei RO Grâssen- Ti Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und EI Lânge Tarsus
diterenzen lânge linge linge
Alter i :

|
Maxim. | 35 29.8 | 20

A: 2.3 29

6 0 ad. Minim. | 33.9 19.4 18.2 “i 1.8
Maxim. | 33.5 | 21.2 | 19 2.2 24

Si oad) a

Di ola Minim. | 34.5 | 47.6 | 16.7 | 4.8 1.7

Von Tschusi schreibt iiber diesen Kuckuck Ornith. Jahrb. XV.
p. 122. wie folgt: „Ausser diesen beiden Formen finden sich —
nach Herrn von Dombrowski, nur am Zuge« — Individuen, die
an die von mir (Orn. Jahrb. XIV. 1903, p. 165) beschriebene
sibirische Form johanseni erinnern und die der Genannte nach
der von mir gegebenen Beschreibung wohl ausschliesslich auf die
feine Wellung der Unterseite hin, als zu dieser Form angehorig
betrachtete. Begreiflicherweise erregte diese briefliche Mitteilung
/weitel in mir und so liess ich mir ein Exemplar senden. Meine
Uberraschung war nicht gering als ich ein tatsăchlich an johan-
seni erinnerndes Stiick in Hănden hielt, das aber wieder so merk-
liche Abweichungen von diezer Form aufwies, dass, sollten alle
feingewellten rumănischen Kuckucke sich als iibereinstimmend
erweisen, man selbe sondern miisste«.

1V. ORDO PICIFORMES.

Diese Ordnung zertfăllt in drei gut umgorenzte Unterordnungen.
Bei uns ist bloss die eine Subordo Pici vertreten. Die beiden an-
deren umfassen siidamerikanische Arten. Insgesamt sind 508
Arten bekannt (s. Sharpe, Hand-List, B. IL. p. 194—236, (1900).

IEN SIP O RIDONPIGI

Charaktere. — Der Schnabel meisselartig, meist stark, gerade.
Das Gaumenbein ungeteilt, seiner eigentiimlichen Form halber
aber, welche an diejenigen der Reptilien erinnert, eigens benannt
(saurognathus). Die Zunge ist »wurmartig«, lang, schmal, cylin-
drisch, spitz, weich und mit Warren und Papillen reichlich ver-

BULETINUL SOCIETAȚIL DE ŞTIINŢE Ai

sehen, die Spitze meist mit feinen Widerhacken bewehrt. Das
Zungenbein (os hyoideum) weicht von dem der meisten Vâgel ab,
insoferne der hintere Fortsatz (proc. urohyalis) des Zungenbein-
kârpers (corpus linguae) fehlt, der Endteil der Zungenbeinkârper
(ceratobranchialis) aber sehr lang gestreckt und elastisch ist und
sich auf beide Seiten des Schădels schlăngelt. Die Anzahl der
Halswirbel ist 14. Der Hinterrand des Brustbeins (margo poste-
rior sterni) hat vier Einschnitte. Die Fiisse sind zum Klettern ge-
eignet ; die Anzahl der Zehen betrăgt in der Regel 4, wovon zwei
(II. und III.) nach vorn, zwei (|. und IV.) aber nach hinten ge-
richtet sind (zygodactyli) zuweilen jedoch besitzen sie bloss drei
Zehen. Die Biirzeldriise hat einen Federkranz. Die Anzahl der
Sehwingen I. Orânung betrăgt 10, die der Steuerfedern 12.

Diese Vâgel nisten in Baumhâhlen und legen reinweisse, glănz-
ende Fier. Die Jungen sind anfănglich unbeholfen, bald aber sind
sie zum Klettern fâhig.

Verbreitung. — Diese umfasst die ganze Erde mit Ausnahme
von Madagaskar, Australien und Polynesien.

I. FAM. PICIDAE.

SUE AIM PROTINA E .

DR VOCOPUS.

BOIIL, 1SIS 18320. P 977.

TYPUS: DRYOCOPUS MARIUS LINNIE,
DRYOCOPUS MARTIUS LINNE.

Picus martius, Linne, Syst. Nat. I. p. 173. (1766).

Dryocopus martius, Boie, Isis 1826. p. 977.

Dendrocopus martius, Brehm, Isis, 1828. p. 1274.

Carbonarius martius, Kaup. Natiirl. Syst. p: 131. (1829).

Dryotomus martius, Swains., Faun. Bor. Am. B. p. 301. (1831).

Dendrocopus pinetorum, Brehm, Vog. Deutschl. p. 185. (1831).

Drvopicos martius, Math. N. Cass. Mem, Acad. Metz 1548—49.
p 322.

1115 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

i s alpinus

e, Rue poa | Brehm, Vogelf. p. 67. (1855).

Picus niger, Dub., Ois. Eur. p. 109. pl. CIX. (1862).

Driopicus martius, d'Hamonvill, Cat. Ois. Fr. p. 10. (1876).

Kennzeichen der Art. — Hauptfarbe schwarz, beim Mânnchen
der ganze Oberkopt bis in den Nacken brennend karmosinrot,
beim Weibchen nur ein Nackenband so gefărbt. Schnabel blău-
lichweiss. Fiisse bleigrau. Iris gelb.

Verbreitung. — Bewohnt die palăarktische Region zwischen
dem 380% und 60 n. Br.
Volksnamen. — 'Țipătoare, Ghionoaie negră, Ciocănitoare cu

cîripă, Căţărătoare, Ghionoi, Horoi de brad.

Systematisches.— Nur eine kleine Suite von fiinfzehn im Lande
erlegten Vâgeln brachte ich zusammen und besteht dieselbe aus
neun alten Mânnchen, fiinf alten Weibchen und einem jungen
Mânnchen. Îm Kolorit stimmen meine Exemplare vollstândig mit
den deutschen und schwedischen Schwarzspechten iiberein, welche
mir als Vergleichsmaterial vorliegen.

z | Maxim. | 46 24.6 20.5 3.5 5.6
5 Gad. | i | 44.9 | 944 | 194 | 34 | 55
6 aa. | Maxim. | 446 | 244 | 192 | 35 55

A Minim | 449 | 94 | 484 [94 | 54

|
|

Vorkommen und Lebensweise. — Bewohnt die zusammenhăn-
genden Tannen-und Buchenwălder der Karpathen und zwar hat
jedes Paar seinen bestimmten Bezirk in welchem es seinesgleichen
nicht duldet.

Ausser in den Karpathen, briiten einige Paare in dem grossen,
nur aus Laubhâlzern bestehenden Wald zwischen Babadagh und
Macin in der Dobrogea, Jud. Tulcea. Von da kommen des 6t-
teren im Herbst einzelne Stiicke in die Auwâlder der Donausiim-
ple bei Braila.

Elwes und Buckley erlegten einen in ziemlich freiem Felde

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE A419

năchst Raşova, jud. Constanţa, wo in den Tălern nur einige ver-
krippelte Eichen waren.

Fortpflanzungsyeschăft. — Von dieser Art besitze ich nur ein,
aus vier Eiern bestehendes Gelege, welches am 14. Mai bei Taz-
lau (Jud. Neamţu), gefunden wurde. Der Nestbaum war eine
Buche, das Einflugsloch befand sich 5” vom Boden entfernt, die
Tiefe der Hohle mass 43"* bei einer durchschnittlichen Breite
von 18”. Das vollstândig runde Einflugsloch war kreissrund und
nach Siid- osten gerichtet. Die Eier massen 33.5><26 ; 32.4Xx25.5;
33.425 1; 34X<25.5.

Nahrung. — Die fiinf untersuchten Măgen enthielter :

Altes Mânnchen; erlegt am 1./XII., 4 Kăferlarven, 1 Holz-
wespenlarve, ein kleiner Stein.

Altes Mânnchen; erlegt am 7./1. 8 Kăferlarven.

Altes Weibchen ; erlegt am 9./X. Viele Ameisen.

Altes Weibchen; erlegt am 17./IX., Dipterenreste, 1 kleine
Raupe.

Altes Weibchen; erlegt am 39.JIX. Magen leer, nur etwas
Sand.

GECINUS.

BOIE, ISIS, 1831. P. 542.

TYPUS: GRECINUS VIRIDIS (LINNE).
GECINUS VIRIDIS LINNE.

Picus viridis, Linne, Syst. Nat. 1. p. 175. (1766).
Picus persicus, Gmel., Syst. Nat. 1. p. 435. (1788).
Colaptes pinetorum,
Colaptes frondium,
Colaptes virescens,
Colaptes viridis, ]

Gecinus viridis, Boie, Isis, 1831. p. 542.
(Gecinus pinetorum, | E ATI

N fonda. | Brehm, Văg. Deutschl. p. 197—199.
Gecinus virescens, | (1831).

Malacolophus viridis, Swains., Class. B. II. p. 308. (1837).
Brachylophus viridis, Jard., Nat. Libr. X. p. 355. (1839).

|
| Brehm, Isis, 1828. p. 1274.
|

1120 BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE

Picus karelini, Brandt, Bull. S. Ac. Im. St. Pet. IX. p. 12. (1849).

Chloropicus viridis, Malh., Piridae, II. p. 118. pl. LXXIX.
(1862).

Gecinus saundersi, Tacz., Journ. f. Orn. XXVI. p. 349. (1878).

Gecinus (Picus) viridis, Reiser, Orn. Bale. II. p. 97. (1849).

Kennzeichen der Art. — Der Oberkopf bis zum Nacken kar-
minrot ; die Backen schwarz, ebenso der Bartstreif beim Mănnchen
rot, beim Weibchen brăunlichweiss getupit; Oberriicken und
Schultern olivengriin, mit triibweissen Querflecken; Der Unter-
kârper blass olivengriin ; der Biirzel gelberiin ; Kehle und Kropf
schmutzigweiss ; die Schwungfedern sind matt, braunschwarz
mit brăunlichweissen und weissen Querflecken ; der Schwanz hat
schwărzliche und graugriine Pinden. Der Schnabel ist bleigrau.
Die Fiisse schmutzig bleigrau. Iris blăulichweiss. Die Jungen sind
auf der Unterseite gefleckt.

Verbreitung. — Bewohnt ganz Europa bis zum 60” n. Breite;
ausserdem Klein-Asien und Persien.

Volksnamen. — Verdoaică, Virdare, Ciocănitoare, Ghionoaie,
Svirdaică, Horoiu verde.

Systematisches. — Meine zweiunddreissig Griinspechte zeigen
ein sehr konstantes Federkleid, sind aber grosswiichsiger als
deutsche, schwedische und kaukasische Stiicke ; auch die Schnă-
hel erscheinen mir lănger. Die jungen Mănnchen sind viel stăr-
ler gefleckt als die Weibchen ; dieses gefleckte Jungendkleid tra-
gen sie aber nur bis zum September.

| Gesehleeht und Gossen- 2 Flugel- | Sehwanz- îi la
„inge arsus
Alter diferenzen Ă lânge lânge A lănge
use ACI | | Maxim.| 33.2 17 11.8 3 4.6
O ad. ? | Minim. | 32.1 16.7 11.5 2.8 Ah
ARO aa Maxim. | 32 16.9 11.6 2.9 4.6
Ea Dl Mniml 30,5 | 466. || 40:55 DI 43
Vorkommen und Lebensweise. — Der Griinspecht tritt im

Lande nur sporadisch auf und fehlt vielen Gegenden, besonders
den Westlichen vollstândig. Hăufiger ist er in der Dobrogea,

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 421

mit Ausnahme der Donauwălder, den Auslăufern der Karpathen,
sowie im Judeţ Doljiu und Mehedinţi.

Fortpflanzungsgeschăit. — Gelege wurden nur zwei gesammelt ;
eines mit finf Eiern am 15. Mai 1900 und ein zweites mit sechs Eiern
am 9. Mai 1902; diese elf Fier ergeben ein Durchschnittsmass von
30.8 x 23"". Fluige2 Junge Mitte Juni, erste Beobachtung
11. Juni.

Nahrung. — Der Mageninhalt von neunzehn untersuchten
Griinspechten lăsst dieselben als Vertilger von Ameisen erkennen
diese scheinen seine Hauptnahrung zu sein, sonst fand ich haupt-
săchlich Kăfermaden und andere Insektenreste; in zwei Făllen
Eicheln.

GECINUS CANUS GMEL.

Picus canus, Gmel. Syst. Nat. 1. p.

Picus norvegicus, Lath., Ind. Orn. I. p. 236. (1790).

Picus viridi-canus, Mey & Wolf, Taschenb. I. p. 120. (1810).

Picus chlorio, Pall., Zoogr. Rosso. As. I. p. 408. (1811).

Picus caniceps, Nils., Orn, Suec. I. p. 105. (1817).

Colaptes canus,

Colaptes viridi-canus, ! Brehm, Isis, 1828. p. 1274.

Colaptes caniceps, |

Gecinus canus, Boie, Isis 1831. p. 543.

Gecinus viridi-canus, |] Brehm, Vog. Deutschl. p. 199.—204.

Gecinus caniceps, (1831).

Malacolophus canus, Swains, Class. B. IL. 308. (1837).

Picus canus jessoensis, | Stejn. Proc. N. S. Nat. Mus. 1886.

Picus canus perpallidus, | p. 106.—107.

Kennzeichen der Art. — Kopf und Hals licht aschgrau. Stirne
graugriin; beim Mânnchen ein Fleck auf dem Kopf karminrot;
dem Weibchen fehlt dieser Fleck ; Bartborsten und ein Fleck vor
dem Auge schwarz; ein schwarzer Streif zieht sich von der un-
teren Schnabelhălfte nach dem Halse. Oberseite olivengriin ; Bur-
zel gelb, die Unterseite hellgriinlichgrau, Fliigel olivengrin; die
Schwingen braunschwarz mit gelblichweissen Querbândern.
Șehwanz schmutzigbraun mit griinlichen Pindern und schwar-

1122 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

zen Schăften. Schnabel dunkelgrau. Fiisse bleigrau. Iris râtlich-
grau. Die Jungen sind auf der Unterseite schwarzgrau gfleckt.

Verbreitung. — Bewohnt den grâssten Teil von Europa, ferner
Siud- und Ost-Sibirien, Mandschurien, Korea, die Mongolei, Nord-
China und die Insel Yesso.

Volksnamen. — Verdoaică, Virdare, Ciocănitoare, Ghionoaie,
Svirdaică, Horoiu verde.

Systematisches. — Hundertundneunzig rumănische Grau-
spechte konnte ich untersuchen, das Gefieder ist sehr konstant.
Unter den alten Weibchen befinden sich drei, welche Hahnfedrig-
keit zeigen und rote Federn am Scheitel besitzen.

| ]

| | |
| | -
Maxim. | 30 J4:95 | Ad5 | 2:04
25 O ad. Minim. | 27.8 | 444 | 41 25| 4
Maxim. | 28 14.5 LA .4 2.6 4
C .
25 9 ad. | Mini |. 396 70| 4 e, | 1055 25 |. AB
Vorkommen und Lebensweise. — Nach dem grossen Bunt-

specht ist er der hăufigste und verbreitetste Specht des Landes
und ist Standvogel wie alle anderen Arten. Er zieht die Laub-
den Nadelwaldungen vor ; besonders hăufig ist er in den aus Pap-
pel- und Weidenarten gebildeten Wildern lângs den Ufern der
Donau.

Die Hohle welche ihm als Schlafplatz dient sucht er oft schon
vor Sonnenuntergang auf, besonders an triiben und nebligen
Tagen.

Das Sehnurren, das heisst Trommeln, welches man nur im
Frihjahr horen soll, habe ich wiederholt an schânen sonnigen
Herbsttagen gehârt.

Fortpflanzungsgeschăft. — Sehr hăufiger Brutvogel, besonders
in den Wildern der Ebene. Uber das Brutgeschăft hat Forst-
meister Kurt Loos, H. Hoclke und andere, so vorziigliche Arbeiten
geliefert, dass ich nichts Neues zu berichten habe.

Die einunddreissig gesammelten Eier ergaben im Durchschnitts-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1123
mass von 27.6>21.2"". Das Gelege welches aus finf bis sechs,
selten aus siehen Eiern besteht, fand ich in der Regel in der
ersten Hălfte Mai vollzăhlig. Die Jungen sind Mitte Juni flugge;
erste Beohachtung 12. Juni.

Nahrung. — Die untersuchten Măgen enthielten mehr als zur
Hăltte Ameisen, welche wenigstens im Sommer seine Hauptnah-
rung bilden. Sonst fand ich noch Uberreste fast aller Insekten-
ordnungen, besonders solche in ihren Entwicklungsstadien.

EL EUS:

LINNE, SYST. NAT. 1. P. 176.
ALLGEMEINE VORBEMERKUNG.

Von allen Spechten beansprucht der grosse Buntspecht be-
sonderes Interesse ; schon deshalb weil er seiner weiten Verbrei-
tung wegen naturgemăss in mehrere Formen zerfăllt. Wie bei
vielen Vogelarten sehen wir dass in Rumănien von einer Stamm-
form mehrere Formen vorkommen welche sich hier beriihren
und daher ausser typischen Vâgeln auch intermediăre auftreten.

Weitaus am hăufigsten tritt die typische Stammform Picus
major, sowie intermediăre Stiicke mit Anklăngen, sowohl an Pi-
cus major Poelzami, vorziiglich in der Dobrogea, als auch an Pi-
cus major cissa in der nordlichen Moldau auf; weiters tritt in
der Dobrogea Picus major syriacus Hempr. & Ehrb. auf.

PICUS MAJOR LINNE

Picus major Linne, Syst. Nat. I. p. 176. (1766).
Dendrocopus major, Koch, Syst. bayr. Zool. I. p. 72. (1816).
Dryobates major, Boie, Isis, 1828. p. 326.
Picus pinetorum,
Picus pityopicus,
Picus frondium,
Picus montanus,
Picus brevirostris, Reichenb., Seans, Picinae p. 365. Tab.
DCX XXIII. fig. 4212. (1854).
Picus lucorum,
Picus sordidus,

Brehm, Vog. Deutschl. p. 187—189. (1831).

Brehm, Vogelf. p. 69. (1855).

1124 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Kennzeichen der Art. — Stirne gelbbrăunlichweiss, der Schei-
tel glânzend schwarz; von der unteren Schnabelwurzel geht ein
ebenso gefărbter Streif die unteren Wangen umgebend, im
Nacken sich mit einem Lângsstreif des Hinterhalses vereinigend,
an den Halsseiten breiter werdend. Am Kropf zweigt er sich zur
Brust in einem halbmondfârmigen Streifen ab, der jedoch die
Brustmitte nicht erreicht. Wangen und Ohrgegend weiss oder
brăunlichweiss. Die ganze Oberseite ist tiefschwarz, je nach den
Lokalităten in blau- oder rabenschwarz ziehend. Auf der Schulter
steht ein grosser, reinweisser Flecls. Der Fliigel hat gewâhnlich
fiinf weisse Binden welche durch Flecken gebildet werden, die
an den Aussenfahnen der Schwungfedern stehen. Am Hinter-
kopfe ist ein breites Querband von lebhaft karmoisinroter Făr-
bung ; dem Weibchen fehlt dieses Querband. Der Schwanz ist
schwarz. Die Aussenfedern weiss gebândert. Die Unterseite blău-
lichweiss, die unteren Deckfedern des Schwanzes und der Steiss
karminrot. Schnabel schwarz, an der Unterseite blăulich. Fusse
schwarz, an den Schildi ândern weisslich. Iris rotbraun. Die Jun-
gen sind den Alten ăhnlich gefărbt, haben aber eine karminrote
Kopfplatte, sowohl das Mânnchen als das Weibchen.

Verbreitung. — Er ist durch ganz Europa und einem grossen
Teile Asiens verbreitet.

Volksnamen. — Ciocănitoare, Ghionoaie, Geonoanie, Ciocăni-
toare pestriță, C. roşie, Sfircioc, Svirdaică.

Systematisches. — Wie von allen stark zur Variation neigen-
den Vogelarten, habe ich auch von dieser eine grosse Anzahl von
Exemplaren gesammelt und betrăgt die Zahl der von mir unter-
suchten Picus major weit iiber vierhundert, von welchen mir
heute bei Bearbeitung eine ausgewâhlte Suite von hundertvier-
undachtzig Stiicken vorliegt und zwar siebenundfiinfzig alte
Mânnchen, fiinfundsechzig alte Weibchen, zwălf im Ubergangs-
einunddreissig im Jugend- und neunzehn in Nestkleidern.

Mehr als die Hălfte der rumânischen, grossen Buntspechte
stimmt gut mit den Mitteleuropaeern iiberein, die Unterseite ist
nămlich schmutzigweiss, das weisse Band an der Stirne hat
einen deutlichen, rostgelblichen Stich. Die Verteilung des Schwarz
auf Kopf, Hals und Brust finde ich sehr konstant. Einer grâsseren

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1125

Variation ist die weisse Farbe aut den Fliigeln und dem Schwanze
unterworien, sowohl dem Alter nach, als auch individuell. Die
Bănderung der Fliigel zeigt bald nur sechs, bald aber sieben
weisse Binden, von welehen aber nur finf sich auf beide Fahnen
erstrecken und ein bis zwei nur an den Aussenfahnen angedeutet
sind. Im Nestkleide geht die letzte Binde an der Spitze der Federn
iiber beide Fahnen. Das weisse Stirnband ist gewâhnlich 0.8*,
das rote Band am Hinterkopfe der alten Mânnchen 1.1—1.4**-breit.

Die Lănge und Stărke des Schnabels ist sehr verschieden, kommt
aber nur daher in welchen Wăldern er lebt, es ist klar dass Spechte
aus Eichenwăldern kiirzere und stărkere Schnăbel haben werden
als solche welche in Wâldern wohnen in welchen Pappel und
Weidenhâlzer vorherrschen, wo die Schnăbel dann lânger und
sehwăcher sind; zu Merkmalen bei Aufstellung einer Subspezies,
haben also Schnabelmasse von Spechten gar keinen Wert.

Fiint Lxemplare und zwar lauter alte Mânnchen, zeigen starke
Anklănge an Picus major syriacus, indem besonders bei Einem
am 25. Mai 1906 bei Balta neagra, Jud. Ilfov erlegten, ein deut-
liches rotes Brustband zu bemerken ist, wăhrend die vier ande-
ren Exempiare nur einige rote Federn auf der Brust haben.

Die interessantesten Stiicke meiner Sammlung sind aber ent-
schieden jene, welche fast genau mit dem Kaukasischen Picus
major poelzami iibereinstimmen, die Unterseite ist nămlich tief
erdchokoladebraun, welche Farbe als Anflug auch auf den weis-
sen Federpartien des Kopfes und Riickens aufitritt.

Einige von diesen Vâgeln will ich hier năher besprechen.

No. 3. Altes Mânnchen, (typisch) erlegt bei Paraki5, Jud. Con-
stanța am 19. October 1903. Die ganze Unterseite, ein-
schliesslich der Kehle ist ein Erdbraun, welches sich an
der Brust und den Flanken noch etwas verdunkelt. Alle
weissen Federpartien am Kopf und Hals, sowie die Schul-
terfedern stark erdbraun angeflogen; Stirnband zuerst
intensiv chokoladenbraun, dann in gelblichweiss iberge-
hend. Die Spitzen der Schwanzf-dern, besonders der drit-
ten und vierten, stark rostgelb angeflogen, die unteren
Schwanzdeckfedern intensiv rosarot. Das rote Nacken-
band 12”" breit,

1126 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

No. 5. Altes Mănnchen (typisch), erlegt bei Oltina am 17. Fe-
bruar 1904. Dem eben beschriebenen sehr âhnlich gefărbt,
nur ist der erdfarbene Ton auf der Unterseite im allge-
meinen etwas lichter, an der Brust dafiir aber intensiver
und in rostbraun ziehend; das Stirnband einfărbig cho-
koladenbraun.

No. 7. Altes Mănnchen (intermediăr) bei Căldărușani am 4.
December 1904. Unterseite, mit Ausnahme der rostbrau-
nen Brust wie bei major typicus. Stirnband zuerst choko-
ladenbraun, dann in gelblichweiss abgetânt. Die roten
unteren Schwanzdeckfedern von derselben Farbe wie beim
typischen major.

“No. 8. Altes Weibchen, (typisch) erlegt am 21. November 1904
bei Karvan, Jud. Constanţa. Die Unterseite so gefărbt wie
bei No. 3, an der Brust aber sehr intensiv rostrot, die
weissen Schultern stark erdbraun angeflogen. Stirnband
0.9. breit und sehr intensiv chokoladenbraun. Untere
Schwanzdeckfedern rosarot.

No. 10. Altes Weibchen, (intermediăr), erlegt am 14. Mărz
1905 bei Rejep-cuius, Jud. Constanţa. Mit major congu-
rent, mit Ausnahme der Kehle und Oberbrust, welche
chokoladenbraun gefârbt ist und stark gegen die andere
schmutzigweisse Unterseite absticht. Stirnband zur Hălfte
dunkelrostbraun, zur Hălfte rostgelb.

No. 48. Weibchen im Ubergangskleide, erlegt am 19. Septem-
ber 1904 bei Oltina, Jud. Constanţa. Die ganze Unterseite
gleichmăssig erdbraun, alle weissen Kopf-Hals- und
Schulterpartien erdbraun iiberhaucht. Am Oberkopfstehen
noch einige rote Federn des Jugendkleides. Stirnband matt
erdfarben. Untere Schwanzdeckfedern rosarot.

No. 20. Junges Minnchen, (typisch), erlegt bei Oltina, Jud.
Constanţa am 25. Juli 1905. Ganze Unterseite erdbraun ;
Kehle, Brust und Bauchmitte intensiv chokoladenbraun,
gegen hinten in gelblichweiss abgetânt.

Die Mauser beginnt bei den alten Vâgeln gleich nach Beendi-

gung des Brutgeschăftes und ist im Oktober beendet. Die Jungen
beginnen schon Ende August oder Anfang September das Jugend-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1127

mit dem Alterskleide zu vertauschen und beenden den Feder-
wechsel erst Ende Oktober vollstăndig.

Typische Picus major.

|
Esehiecht Grossen- | £ | Flăgel- | Schwanz- ear
und : | Lânge | (a arsus |
INI | diferenzen| | lănge | lânge | | lănge
| |
= : | 5 a | Ea
|
25 & ad | | Maxim. | 26 | 14.5 OG || Bal 3
20 Oac: MOM | osia 4041315 9.3 2 2
5 0 aq, || Mexim.| 25 Iaz a os) | 24 | 29
E ac. | | Minim. | 23 | lib) 93 2 p)
| |.
Picus major poelzami ?
Geschlecht | Sal E x
and oeni Lange. | liga SG NzA Eva Sohua ele
Alter diferenzen lânge lânge lânge
| Ț și |
i Maxim. 25.6 14.4 10.5 9.4. 2.8
AC ai Minim. | 93.6 | 13.7 9.4 2 2
6 O aa 4 Maxim. 25.4 44.4 | 10.4 9. 2.9
a ac) Minim ll, 23.6 13.5 Da | e 3
| |

Vorkommen und Lebensweise.— Der weitaus hăufigste und ver-
breitetste Specht ist entschieden der grosse Buntspecht; er be-
vâlkert alle Wilder des Landes, besonders zahlreich die Donau-
auen. Er ist hier Standvogel, nicht wie in manchen Gegenden
Mitteleuropas Strichvogel; die Brutpaare verbleiben das ganze Jahr
in der Nâheihrer Nester, nur die Jungen schweifen weiter herum.

Trommelt, wenn auch selten auch im Oktober und November.

Fortpflanzungsgeschift. — In Deutschland findet man ihn vor-
ziiglich în Nadelwâldern; hier ist dies anders und briitet er in
diesen gleich hâufig wie in den Laubwâldern. Das Gelege ist schon
Ende April oder Anfang Mai vollzăhlig und besteht gewohnlich
aus vier bis fiint Eiern, seltener aus sechs; in einem Fall fand ich
aber auch sieben Eier. Messen konnte ich vierundvierzig Eier und
ergaben selbe als Durchschnitt 25.5X19.2"": Die eben den Eiern
entschliipften Jungen sind nackt. Fliigge Junge Mitte Juni.

1128 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞLIINŢE

Nahrung.—Ausser Insekten in allen Entwicklungsstadien, ent-
hielten die untersuchten Măgen noch verschiedene Nadel- und
Laubholzsamen, Hasel- und Wallnisse. Vegetabilische Nahrung
vorziiglich im Herbst und Winter.

Er mag ja manchmal auch schădlich sein, jedenfalls iberwiegt
sein Nutzen aber seinen Schaden, und schon aus ăsthetischen
Griinden sollte man îhn jederzeit schiitzen.

PICUS MAJOR CISSA PALLAȘ.

Picus cissa, Pall., Zoogr. Rosso-As. Î. p. 412. (1826).

Picus major (nec Linn€), Middend., Sib. Reise, Zool. p. 152.
(1851).

Picus major kamtschaticus, Dyb. & Tacz., Bull. S$. Zool. Fr.
1883. p. 146.

Dendrocopus purus, Stejn., Ank. 1884. p. 35.

Dryobates purus, Stejn., Bull. U. S. N. M. No. 29. p. 230.
(1885).

Dendrocopus cissa, Hargitt, Cat. B. Br. Mus. XVIII. p. 214%
(1890).

Kennzeichen der Subspezies.— Der sibirische Rotspecht unter-
scheidet sich von unserem Buntspecht vor allem durch reineres
weiss der Unterseite; Olphe Galliard gibt weiters noch an, leb-
haftere Farben, breiteres Stirnband und rotes Nackenband beim
Mânnchen ; der Schnabel kiirzer als wie bei major typicus.

Verbreitung. — Bewohnt Nordost-Hussland und Sibirien bis
Kamtschatka, wurde aber von Madarâsz auch fiir Ungarn nach-
gewiesen.

Systematisches. — Die seltenste Form der im Lande vorkom-
menden grossen Buntspechte ist entschieden cissa, denn unter
der grossen Zahl von Exemplaren finde ich nur achtunddreissig
typische Stiicke und zwar dreiundzwanzig alte Mânnchen, drei-
zehn alte Weibchen und zwei im Jugendkleide. Meine cissa haben
fast alle eine reinweisse Unterseite, nur bei einigen ist das Weiss
kaum merklich in grau getriibt. Das Rot der unteren Schwanz-
deckfedern înde ich sehr intensiv, am intensivsten von allen mir
bekannten Formen,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1129

Leider konnte ich nicht alle Exemplare im Fleisch messen, da
mir einige schon im Balg eingesendet wurden ; ich gebe hier also
nur die Masse von achtzehn Stiicken.

Picus major cissa

Gesehlecht | A duci vai | i |
d Grâssen- rasa Flugel- | Sehwanz- za ducă Sehnabel- |
R diferenze.. lâinge lănge linge |
Alter |
a A STEI i | zl
8 d aa, „(| Maxim. | 257 | 14 | 10.4 24 | oa |
a0 i 5 Vl Minim. | 2315 1316193 2 SRI
10.9 za || Maxim. | 95.5 | 145 | 10.4 DEN Moase
Vezuac |iMinira:2| + 93274317 9.4 2 2
Vorkommen. — Wie schon aus der geringen Zahl von Exem-

plaren, welche meine Sammlung aufweist, zu ersehen ist, ist diese
Form ziemlich selten und stammen alle aus den Karpathen oder
der nârdlichen Moldau.

PICUS MINOR LINNE.

Picus minor Linn6, Syst. Nat. I. p. 176. (1766).

Dendrocopus minor, Koch, Syst. baier. Zool. I. p. 73. (1316).
Picus hortorum, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 193. (1831).

Picus striolatus, Macgill., Brit. B. III. p. 86. (1840).
Pipripicus minor, Bp. Consp. Vol. Zygod. p. 8 No. 53. (1854).
Piculus hortorum,
Piculus herbarum,
Piculus minor,
Piculus erassirostris
Piculus pusillus,
Xylocopus minor, Cab. & Hein., Mus. Hein. IV. p. 51. (1836).
Dryobates minor, Gigl., Ibis 1865. p. 58.

Kennzeichen der Art. — Ein Band von der Stirn iber der Na-

Brehm, Vogelfang. p. 70. (1835).

senwurzel ist braun; die Vorderstirn ist gelblichweiss, der Ober-
kopf karmosinrot. Vom Mundwinkel fiihrt eine schwarze Linie
unter der Ohrgegend zum Hinterhalse, eine zweite geht iiber das
Auge zum Hinterkopf. Kopf und Halsseiten und die Ohrgegend

1130 BULETINUL SOCIETAȚII DE STUNȚE

sind brăunlichweiss, in mehr oder minder lichterer oder dinkle-
rer Fărbung. Der Oberriicken und die Fligel sind schwarz,
Letztere haben fiint weisse Querbănder. Der Unterricken ist
weiss, mit schmalen, schwarzen Que băndern. Die vier mittleren
Schwanzfedern sind sechwarz, die năchstfolgenden mit einem rot-
weisslichen Lăngsfleck an der Spitze der Aussenfahne, die beiden
folgenden mehr oder weniger an den Wurzeln der Innentuhne
schwarz, an der Aussenfahne celblichweiss mit einigen schwar-
zen Querbăndern. Die Unterseite ist weiss, mehr oder minder
von einem eigentiimlichen Rotbraun oder râtlichen Graubraun
getriibt. Das Weibchen hat eine weisse Kopfplatte. Schnabel
bleigrau an der Firste und an der Spitze schwărzlich. Fiisse blei-
arau. Iris gelbrotbraun.

Verbreitung. — Bewohnt Europa und Central- Asien bis
Japan.

Volksnamen. — Ciocănitoare pestriță mică, Ghionoaie pestriță
mică.

Systematisches. — Vierundvicrzig Exemplare des kleines Bunt-
spechtes bilden meine rumănische Suite dieser Art. Unter diesen
fallen ein Mănnchen und ein Weibchen, beide im December bei
Ferbinţi, Jud. Ilfov erlegt, durch den weissen, nur sehr schmal
und undeutlich schwarz gebănderten Riicken auf, wodurch selbe
an Picus minor pipra erinnern. Ein altes Weibchen hat einige
rote Federchen im Nacken. (mănnchen federig).

vocel des Landes. Er zieht die Laub- den Nadelwăldern vor;
kommt aber auch ab und zu in diesen vor. Am zahlreichsten
fand ich ihn in den Donauauen, sowie allen Wâăldern der Ebene;

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1131

in den Karpathen seltener und nicht iiber 700" Meereshhe. Im
Winter besucht er auch gerne die Dârfer, ja sogar mitten in Bu-
carest trat ich ihn ăfters an.

Fortpflanzungsgeschăit. — Er britet nur in den Laubwăldern
und zwar mit Vorliebe in Weiden und Pappeln; aber auch oft
in grosseren Gărten in Obstbăumen. Ihre Nisthohle scheinen sie

„nicht immer selbst zu machen, da ich aus einer Hâhle im selben
Jahre zuerst ein Gelege von Picus major und zwei Wochen spă-
ter drei Eier von Picus minor fand. Gelege wurden fiinf gesam-
melt und zwar drei zu sieben und je eines zu finf und sechs
Eiern. Finfundzwanzig gemessene Kier ergaben einen Durch-
schnitt von 18.76X14.38"". Die ersten fliiggen Jungen beobach-
tete ich am 17. Juni.

Nahrung. — Diese scheint nur aus Insekten zu bestehen, we-
nigstens konnte ich in den neunundzwanzig Măgen nichts ande-
res vorfinden.

PICUS LEUCONOTUS BECHST.

Picus leuconotus, Bechst. Orn. Taschenb. 1. p. 66. (1802).

Picus leuconotus, Bechst. Naturg. Deutschl. II. p. 1034. pl.
XXV. (1805).

Deudromas leuconotus, Kaup. Nat. Syst. p. 136. (1829).

Pipricus leuoonotus, Bp. Consp. Vol. Zygod. p. 8. No.50.
(1854).

Picus polonicus, Brehm, Vogel. p. 69. (1855).

Deudrocopus leuconotus, Menzb. Rev. Comp. Faun. Orn. touv.
Mosc. & Toula p. 7. (1883).

Kennzeichen der Art. — Ziingel und Stirne gelblichweiss ; Ober-
kopf karminrot; Wangen gelblichweiss; ein kleiner Strich ober
dem Auge schwarz; vom Schnabelwinkel zieht sich ein breiter,
schwarzer Streif um die Wangen und von da nach der Ober-
brust; ein âhnlicher von dem Nacken auf den Hinterhals; der
Oberriicken ist schwurz, der Unterriicken mit Birzel wass; die
oberen Schwanzdeckfedern schwarz. Die Unterseite weiss, nach
dem Bauch gelbbrâunlich iberlaufen; aut den Brustseiten mit
schwarzbraunen Lângsflecken; Bauch blass rosenrotlich iiber-

1132 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘILUNȚE

laufen ; untere Schwanzdeckfedern schon rosenrot, die Fliugel
schwarz, mit sechs bis sieben unregelmăssigen weissen Quer-
binden. Die mittleren Schwanztedern schwarz, das zweite Paar mit
dunkelrostgelber Spitze, die anderen Federn mit mehr oder we-
niger hellen Querbinden. Schnabel sechskantig, bleiblau gefărbt.
Fiisse dunkelbleifarben. Iris gelbbraun. Die Weibchen haben ei-
nen schwarzen Oberkopt. Die Jungen sind matter gefărbt, der
Oberkopf schwarz mit roten Punkten.

Verbreitung. — Nord- und Mittel-Europa, Sibirien, die Mon-
golei und Mandschurien, sowie Korea.

Volksnamen. — Ciocănitoare de munte.

Systematisches. — Die Suite rumănischer Weissspechte, wel-
che ich hier erârtere, besteht aus einundzwanzig Exemplaren,
von welchen siebzehn aus den Karpathen stammen, der Rest von
„Wei Mănnchen und drei Weibchen wurde in den Wăldern im
nordlichen Teil des Jud. Ilfov erleot.

Alle mir vorliegenden Exemplare sind typische leuconotus, nur
ein am 20. December 1900 bei Brezoi, Jud. Mehedinţ erlegtes
Mănnchen zeigt Uberginge zu leuconotus, Lilfordi indem der
weisse Riicken schwarze Streifen aufweist, wenn auch nicht von
der Breite wie bei den typischen Stiicken, wie ich solche aus der
Dobrogea besitze.

-
| Gicseliitaai Grâssen- | Flugel- | Sehwanz- | Schnabel-
| und i Liănge Tarsus |
diferenzen î lânge linge lănge
Alte» | z |
= === = = e = =
|
e a | | Maxim. | 30 15.5 LU 210 | 3.2
30 al: 3 | Minim. | 27.8 14 9.5 2.3
| -
ră | Maxim. | 29.5 15.4 9.7 2.5 3.2
Iad. | Minim. | 28 14.6 9.54] Poeti luzieiă
| | | li
Vorkommen und Lebensweise. — Regelmăssiger Standvogel

der hanrpathen, sowohl der Tannen- als auch Buchenwâlder; im
Winter kommen einzelne Exemplare auch in die grossen zusam-
menhăngenden Eichenwâlder der Ebene.

Fortpflanzungsgeschăit. — Er briitet ausschliesslich in den
Karpathen und zwar in den hoheren Lagen.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIUNȚE 1133

Nahrung. — Die wenigen Exemplare welche ich auf ihren
Mageninhalt untersuchen konnte, hatten nur Insektenreste.

PICUS LEUCONOTUS LILFORDI
SHARPE & DRESSER.

Picus leuconotus (nec. Bechst). v. d. Mihle, Orn. Griechenl. p.
30. (1844).

Picus lilfordi, Sharpe & Dress. Ann. & Mag. Nat. Hist. 1871
p. 436.

Dendrocopus lilfordi, Hargitt., Cat. Br. Mus. XVIII. p. 272.
(1890).

Dendrocopus leuconotus lilfordi, Reiser, Orn. Balc. Il. p. 98.
(1894).

Kennzeichen der Subspezies. — Diese Form unterscheidet sich
von typischen leuconotus durch den weissen Mittel- und Unter-
riicken, welcher von breiten, schwarzen' Streifen durchzogen ist.
Der Scheitel ist tief scharlachrot. O. Reiser gibt noch als autfal-
lendstes Kennzeichen des alten Helenenspechtes im frischgeschos-
senen Zustande die hellgelbe, fast citronengelbe Farbe an Kehle,
Gurgel und Mitte der Oberbrust an. Leider verliert dieselbe nach
und nach sehr an Stărke und wird bei alten Prăparaten fast
weiss. Die fiir den Helenenspecht charakteristische Riickenzeich-
nung scheint nach Alter und Standort etwas zu differieren, in dem
bei jiingeren Individuen die schwarzweisse Bânderung verwischt
erscheint, bei anderen sehr weit am Oberricken hinaufreicht.

Das ganz junge, im Juli bei Sarajevo geschossene Mânnchen
trăgt folgendes Kleid: Kehle, Gurgel und Mitte der Oberbrust
zeigen weder im frischen Zustande, noch spăter eine Spur von
velber Fârbung, die simtlichen dunklen Zeichnungen aut Uber-
und Unterseite sind verschwommen, das Hot der Unterseite pe-
schrânkt sich auf einen leisen Anflug auf den unteren Schwanz-
deckfedern die noch sehr wollig und unausgebildet erscheinen.
Wâhrend das Rot an der Koplplatte des alten Mânnchens ein in-
tensives Karminrot zwischen ascherauen Federn ist, sind aut
dem Scheitel des jungen nur zahlreiche feine, ziegelrote Strichel-
chen auf schicfergranem bis <chwârzlichem Grunde zu bemerken,

34 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SIIINŢE

Verbreitung. — Rumânien, Balkanhalbinsel, das nârdliche Ita-
lien und Kleinasien.

Systematisches. — Von dieser Form habe ich nur zwei Exem-
plare, ein gepaartes Paar erlegt, am 12. April 1899. Die Weiss-
spechte aus der Dobrogea unterscheiden sich nach E. von Ho-
meyer in nichts von jenen aus Bosnien; nach O. Reiser ist das-
selbe der Fall mit den bulgarischen Exemplaren.

= i E
Gesehlecht| ă ale, E E a E e| iii Ș ] |
und 5 5 -P=0 a 20 FUNDORT UND DATUM.
Alter | 3 |& |& |=|aă |

& ad..130 44.7! 11.7|2.5. 4.2] Ţiganca-Taiţa, Jud. Tulcea, 12./1V. 1899

Q ad... [28.514.410 l25 4» PP ee:
& ad.. 1445.40 | 4.9] Baba planina, Bulgarien, 28./V. 1893
Q'ad..| 14.33 9.5 3.8! Bulgarien

Vorkommen. — Der Lilfordspecht kommt nur in den grossen
Wăldern zwischen Babadagh und Macin, Jud. Tulcea vor und
auch da durchaus nicht hăufig ; ist aber Standvogel.

Fortpflanzungsgeschăft. — Uber dieses kann ich nichts berich-
ten, da ich bis jetzt noch keine Eier gefunden habe; dass er aber
in den, beim Vorkommen erwâhnten Wăldern briitet, ist sicher.

Nahrung. — Beide erlegten Exemplare hatten verschieden
Insektenmaden und etwas Sand im Magen.

PICUS MEDIUS LINNE.

Picus medius Linne, Syst. Nat. I. p. 176. (1766).
Dendrocopus medius, Koch, Syst. baier. Zool. I. p. 73. (1816).
Dryobates medius, Boie, Isis, 1828. p. 326.
Picus cyanaedus, Pafl., Zoogr. Rosso-As. I. p. 413. (1826).
Picus quercuum, Brehm, Vâg. Deutsch]. p. 191. (1831).
Pipripicus modius, Bp., Consp. Vol. Zygod. p. 8. No. 52. (1854).
Picus roseiventris, |
Picus meridionalis, |
Dendrocoptus medius, Cab. & Kein., Mus. Hein IV. p.41.(1863).
Kennzeichen der Art. — Stirn und Vorderkopf graulich rot-
weiss, Ober- und Hinterkopf karmosinrot. Bauch- und Schwanz-

Brehm, Vogelfang, p. 70. (1855).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1185

decken sind rosenrot ; auf dem Hinterfliigel befindet sich ein gros-
ser, weisser Fleck. Der schwarze Ziigelstreifen ist âhnlich wie
beim grossen Buntspecht, doch nicht so tiefschwarz, ist auch oft
am Kopfe nicht sichtbar und nur angedeutet. Die Kopfseiten sind
graulichweiss, der Hiucken ist schwarz, mit einem Stich in's
Brăunliche. In der Fliigelzeichnung ist er dem grossen Buntspechte
âhnlich, hat jedoch gewâhnlich mehr weiss Die Unterseite ist
weiss, mehr oder minder gelb iberlaufen; an den Seiten mit
schmalen, schwarzen Lăngsstreiten. Der Schwanz ist schwarz,
jedoch die ăusserste Feder nur an der Wurzel, die zweite etwa
zur Hălfte, die dritte nahe der Spitze. Die Enden dieser Federn
sind rostbrăunlichweiss mit schmaler, schwarzer Querzeichnung.
Das Weibchen ist dem Mănnchen ăhnlich gezeichnet, hat jedoch
gewâhnlich etwas mattere Farben, Bei den Jungen ist die Făr-
bung weniger rein und das Hot auf dem Oberkopfe und dem Un-
terleib oft sehr matt. Sehnabel finfkantig, schmutzigblau gefărbt.
Fiisse blăulichgrau. Iris braunrot.

Verbreitung. — Bewohnt mit Ausnahme von England, ganz
Europa bis zum Kaukasus.

Volksnamen. — Ciocănitoare, Ghionoaie, Gionoaie, Ciocănitoare
pestriță, C. roşie, Sfircioc, Svirdaica.

Systematisches. — Von der grossen Zahl von Mittelspechten
welche ich im Laufe von zehn Jahren untersuchte, liegt mir heute
eine ausgewâhlte Suite von hundertachtunddreissig Stucken vor
und zwar zweiundfunfzig alte Mânnchen, einundvierzig Weib-
chen, siebzehn Ubergangskleider und achtundzwanzig Jugend-
kleider.

Vergleichen wir die vumânischen Mittelspechte mit solchen aus
dem Kaukasus, so finden wir dass dieselben jenen vielmehr ihn-
lich sind als Exemplare aus Deutschland oder iberhaupt Mittel-
Emropa, von diesen weichen sie vorziiglich durch das intensive
Gelb der abdominalen Gegend, sowie durch den mehr schwarz-
braunen als schwarzen Riicken ab. Bei manchen, besonders alten
Stucken ist der Riicken hellbraun uberlaufen. Ob die ruminischen
Mittelszpechte zu der griechischen Form, fiir welche Dr. Parrot
den Namen Picus medius splendidor vorschlăgt, gehâren oder

1136 BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE

nicht, kann ich heute nicht entscheiden da mir das ndtige Ver-
gleichsmaterial fehlt.

Vorkommen und Lebensweise. — Der Mittelspecht bewohnt
fast ebenso hăuflg das Land wie der grosse Buntspecht, geht aber
in den Karpathen nicht so hoch hinauf wie dieser. Sehr hăufig
ist er in den Donauauen zu finden und zieht den Laubwald ent-
schieden dem Nadelwalde vor, wo er nur sehr selten bemerkt
wird. Auch der Mittelspecht ist Standvogel und sucht im Winter
mit besonderer Vorliebe die Obstgărten auf.

Fortpflanzungsgeschăft. — Er gehârt zu den hăufigen Brut-
vâgeln des Landes und wird, mit Ausnahme des Hochgebirges so
ziemlich iiberall in allen grâsseren Wăldern gefunden. Gelege
wurden | zu 4; 3zu5; 1zu6; 1zu 7 Eiern gesammelt und
ergeben diese siebenunddreissig Fier ein Durchschnittsmass von
2363>x1857””: Das Gelege ist Ende April oder Anfang Mai voll-
zăhlig.

Die Jungen kommen vollstăndig nackt zur Welt, erst nach
6—"7 Tagen beginnen die Federn zu wachsen. Sie verlassen das
Nest erst wenn sie vollkommen flugbar sind und werden von den
alten Vâgeln noch lăngere Zeit gefiittert. Erste Beobachtung von
fliggen Jungen am 13. Juni.

Nahrung. — Vielleicht von allen Spechten am hăufigsten findet
man beim Mittelspecht vegetabilische Nahrung vor und fand ich
besonders im Spătherbst die Măgen nur mit Eicheln, Obstkernen
und Niissen gefiillt ; natiirlich frisst er aber auch Insekten in allen
Entwicklungsstadien. Wie alle Spechte, ist auch der Mittelspecht
mehr niitzlich als schădlich.

BULETINUL SOCI TAȚU DE STIINŢE 1437

PICOIDES.

LOCEP., MEM. DE L'INSTITUTE, PARIS III. P. 509. (1801).

TYPUS: PICOIDES TRIDACTYLUS LINNE.
PICOIDES TRIDACTYLUS ALPINUS BREHM.

Picus tridactylus (nec. Linns), Auet plur.

Picoides tridactylus (nec. Linn6), Auet. plur. — Frivaldszky
Aves. Hung. p. 105. (1891). Madarăsz, Erlăut, ect. p. 95. (1891).

Picoides alpinus, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 194. (1531).

Picoides montanus, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 194. (1831).

Apternus alpiuus, Reichenb , Seans. Picinae T.b.DCXXXI.

Apternus montanus, fig. 4199—4202. (1854).

Picoides longirostris, Brehm, Vogelt. p. 71. (1855).

Picoides tridactylus, Hargitt. Cat. B. Br. M. XVIII. p. 275.
(1890).

Kennzeichen der Art. — Minnchen mit gelbem, Weibchen
mit silberwweissem Scheitelfleck ; der iibrige Kopf auch die Wan-
gen schwarz; iiber diesen ein weisser Streif, von den Ziingeln
lăuft ein anderer weisser Streif an den Seiten des Halses herab ;
ein schwarzer fângt am unteren Schnabelwinkel an und lăutt
nach der Oberbrust wo er breiter wird; der weisse Mittelriicken
schwarz gefleckt ; Biirzel schwarz. Unterseite schmutzigweiss mit
sechwarzen Lancetiflecken ; die Fleckung der Unterseite ist stăr-
ker als wie bcim typischen tridactylus. Schultern schwarz; die
Fliigelfedern ebenso, unregelmăssig weiss gebindert. Der Schwanz
schwarz, die ăusseren Federn weiss, in die Quere gefleckt. Schnabel
bleifarbig. Die Fiisse haben nur drei Zehen, zwei nach vorne, eine
nach hinten und sind von Farbe bleigrau. Iris silberweiss.

Verbreitung — Mitteleuropa und durch die gemăssigte Region
von Central-Asien bis zum Annagebiet.

Volksnamen — |Ciocănitoare cu trei degete.|

Systematisches. — Nur eine sehr kleine Kollektion vom Drei-
zehenspecht liegt mir vor und zwar drei alte Mânnchen, zwei
alte Weibchen und ein junger Vogel aus Ruminien sowie ein
Mânnchen und zwei Weibchen nebst einem jungen Minnchen aus
den siebenbiirgischen Karpathen. Alles sind typische Exemplare,
welche sich mit den breit und dicht gestreiften Bauchseiten von

1138 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

der nordischen Stammtorm Picoides tridactylus Linne gut unter-
scheiden. Die jungen Vogel haben in beiden Geschlechtern ober-
halb der schieferschwarzen Stirne orangelbe Federn. Das Ge-
fieder ist schiefergrau mit hervortretender weisser Farbe; die
Spitzen der Federn zum Teil rostig iberflogen.

Gescehlecht Fliiggel- | Sehwanz-| Fuss- | Sehnabel- |
und Lânge ]

Alter lânge lânge wurzel | lănge
Elia a e 94 19.4 8.4 1.8 2.8
acea 23.8 12.3 8.5 1.8 2.7
(5) ea ăi 23.8 192.3 8.4 1.3 DI
O) Eh aa o 23.6 19.4 8.3 ala7] 91
9) el oo 93.7 12.3 8.3 1.8 2

Vorkommen und Lebensweise. — Regelmăssiger Jahresvogel der
Karpathen wo er aber ausschliesslich die grossen geschlossenen
Tannenwălder bewohnt, nur im Herbst oder Winter wird er ab
und zu auch in gemischten Bestânden gesehen, in der Ebene aber
niemals; er ist aussehliesslich Gebirgsvogel.

Fortpflanzungsgeschăit.—Er briitet regelmăssig in den Tannen-
wăldern der Karpathen.

Nahrung. — Die untersuchten drei Mâgen dieser Art enthielten
ausschliesslich Insekteniiberreste.

SUBFAM. IYNGINAE.

| AINS

LINNE, FAUN. SUCC. NO. 97. (1746)
DYPUS: IYNX TORQUILLA LINNE.
IYNX TORQUILLA LINNE.

Iynx torquilla, Linne, Syst. Nat. 1. p. 172. (1766).

Iynx torquilla, Lichtst., Cat. Rev. Nat. Bariss. Hamb. p. 15.
(1793).

Picus iynx, Pall., Zoogr. Rosso. As. I. p. 416. (1826).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1439
Iynx punctata,
Iynx arborea,
Iynx japonica, Bp., Consp. Gm. Av. I. p. 112. (1850).
iynx torquilla, Reichenb., Seans. Picinae, p. 431. pl. VGXIX.
fig. 4125—4126. (1854).
Iynx japonica, Reichenb. Ibid. p. 482. (1854).
lynx major, Brehm, Vogelf. p. 73. (1855).
Iynx torquilla,
lynx japonica
Kennzeichen der Art.—Oberkopf hellgrau, brăunlich gemischt,
fein schwarz bespritzt ; Hinterhals ebenso, mehr mit Weiss ge-
mischt; vom Genick beginnend liuft ein brauner, schwarzge-
flammter Streif bis auf den Mittelrucken, der ibrige Riicken
hellgrau, fein punktiert und bespritzt. Ziingel gelblich, dunkel
punktiert, vom Auge an zieht durch die Schlăte ein breiter, hell-
brauner, schwâi zlich gewelller Streif bis an die Halsseiten hinab ;
Kinn und Kehle gelblichweiss; Wangen und Gurgel bis zur Kropf-
gegend rostgelb, mit feinen braunschwarzen Wellenlinien; die
Kropfgegend ist an den Seiten grau iiberpudert, die iibrige Unter-
seite gelblichweiss, bald mehr, bald weniger mit schwarzen Pfeil-
flecken gezeichnet. Die Fligeldeckfedern lichtrostbraun, braun-
schwaiz bespriizt; die Schwungfedern dunkelbraun mit rost-
farbenen Querflecken. Der Schwanz grau, mit finf zickzack-
fârmigen, braunschwarzen Binden. Schnabel gelblichbraun, ebenso
die Fisse. Iris lebhaft gelbbraun, bei den Jungen graubraun.
Verbreitung. — Europa, Asien und Nord-Afrika.
Volksnamen. — Capuntultură, Capintortură, Cap întors, Cap în-
toare, Caprentortura, Sucitoare, Virtecap, Furnicar.
Systematisches. — Von neunundneunzig im Laute der Jahre
gesammelten Stiăcken liegen mir heute neununddreissig vor. Die
rumâănischen Brutvâgel haben eine mehr verdiisterte Oberseite
aber die Unterseite ist dagegen intensiver und ausgebreiteter rost-
gelb gefârbt, mit breiterer Wellung. Interessant sind weiters die
vier Exemplare.
No. 19. Altes Mânnchen. Ganze Unterseite weiss, mit sehr ge-
ringer brauner und grauer Zeichnung; nur an der kehle
leicht gelb angeflogen.

Brehm, Vâg. Deutsehl. p. 203. (1831).

| Cab. & Hein., Mus. Hein, 1V. p. 4. (1863).

1140

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

No. 27. Altes Weibchen. Oberseite mehr grau als braun, die
unteren Schwanzdeckfedern mit aufiallend lichtgelben
Spitzen.

No. 31. Altes Mânnchen. Die Zeichnung auf der Unterseite
noch geringer als bei No. 19, besonders die lichtgelbe
Kehle fast ganz ohne Binden.

No. 35. Altes Weibchen. An den Halsseiten stehen bei dem
sonst normal gefărbten Vogel noch in der gelben Partie
zwei schwarze Flecke.

Ego eat Groâssen- Ă Piugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und K Lânge Ş E i
Alter diferenzen lânge lânge lânge

19 92 | 74 1.3

20 6 ad.. 17.8 | 8.5 7 14
18.5 8.9 Tica] 1.3
20 9 ad.. 17.5 | 85 6.7 14

Vorkommen und Lebensweise — Er ist, entgegen der Behaupt-
ung dass er in Sud- Europa seltener ist als în Mittel- Europa, în
Rumănien ein hăufiger Sommervogel. Er liebt vorziglich nicht
zu dichte Laubwâălder, welche von Wiesen durchzogen werden ;
sind selbe an Fliussen oder kleinen Wasserlăufen gelegen, so fin-
den wir ihn noch zahlreicher ; aber auch in grâsseren Obstgârten
sind stets ein oder mehrere Paare zu finden. Als Zugvogel erscheint
er bei uns in der ersten Hălfte April und zieht im September

wieder ab.

1896 Ankunft 20./111. Abzug der Haupimassen 10.-20,/1X. letzies Exemplar 23./1X.

1897» 1./1V. 5.-15./1X. 30./1X.
1898 3./1V. 7.-20,/1X. 1.JX.
1899 10./1Y. 3.-19,/1X. 23./1X.
1900 19.111. 10.-20./1X. 25./1X,
1904 27.011. 5.-20,/1X. 24./1X.
1902 44./1V. 4.-15,/1X. 19./1X.
1903 29.111. 1.-15./1X. 27./1X.
1904 7.Y. 25./NIII.-10./1X. 3,/X.
1905 42./1V. 5.-15./1X. 5./X.
1906 14.AY. 10.-20./1X. 24./1X.
1907 14. [1Y. 8.-19./1X. 23./1X.
1908 10.1V. 7.-24./1X. 1./X.
1909 14,1YV. 8.-19./1X. 29,/1X,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 14

Fortpflanzungsgeschăit. — Briitet hăufig in allen Laubwăldern ;
in den Karpathen nur in den Vorbergen. Das Gelege ist gewâhn-
lich Mitte Mai vollzăhlig und besteht aus sieben bis dreizehn
Eiern. Gesammelt wurden neunzehn Gelege 2 zu 7, 8 zu 10,
3 zu 11, 2 zu 12 und 1 zu 13 Biern. Das erste volle Gelege am
14. Mai. Das spăteste am 21. Juni.

Die Durchschnittsmasse von hundert Eiern betragen :
20.41X<15.26; 16.2Xx14.1 und 19.5><13.8*". Ich fand Gelege,
sowohl in oftenen als wie in geschlossenen Hâhlen in der Regel
nicht sehr weit vom Boden entfernt; meine Notizen weisen Masse
von 0.95 bis 6.45” auf. Auch fand ich ein Gelege in einer Lehm-
wand, wahrscheinlich eine alte Bienenfresserhâhle. Er briătet nur
einmal im Jahre; nur wenn das erste Gelege verunglickt legt er
ein zweites nach.

Nahrung. — Diese besteht fast auschliesslich aus A meisen, aber
auch andere Insekten werden aufgenommen und kommen auf
Letztere elwa 300/,. Jedenfalls gehort er zu den nitzlichen Vâgeln.

V. ORDO STRIGIFORMES.

Die Eulen hat man noch vor gar nicht langer Zeit mit den
Tag- Raubvogeln in eine und dieselbe Ordnung (Ordo Accipitri-
formes s. Accipitres, Hapaces, Raptatores), gestellt und sie im
System bloss als Subordo Striges abgesondert. In neuester Zeit
aber hat man sie, mit Riăcksicht auf ihre Biologie und besonders
auf ihre Morphologie, von den Tag- Raubvâgeln ganz abgetrennt
und eine cigene Ordnung (Ordo Strigiformes) fir sie aufgestellt.
Sharpe betrachtet die Eulen im Katalog des Britisch Museum
(Cat. B. Br. Mus. II. p. 1. 1875), sowie in seiner bei Gelegenheit
des in Pudapest abgehaltenen II. internationalen ornithologischen
Kongresses erschienenen ausgezeichneten Publikation (Rev. Rec.
Att. Class. B. p. 79. (1891). noch als Subordo, stellt sie jedoch in
seinem jiingst veroltentlichten Werke (Hand List B. I. p. 280.
(1899). nach Pyeraft (A. contribution toward our knowledge at
the morphology of the Owls; Frans. Linn. Soc. Zool. 1898. p.
223— 275, pls. 24—29) und Anderen bereits in eine eigene Or-
dnung.

1142 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Charaktere. — Der Schnabel stark, gedrungen, der Bug des
Oberkiefers nahezu im Halbkreis nach unten gekriimmt und in
scharfer Spitze endigend ; die Basis des Oberkiefers mit einer Wachs-
haut versehen, in derem vorderen Teile die Nasenlâcher liegen
welche zumeist mit dichten Borsten bedeckt sind. Das Gaumen-
bein ungeteilt (desmognathus). Anzahl der Halswirbel vierzehn
bis fiinfzehn. Der Hinterrand des Brustbeins (margo posterior
sterni) bei den Gliedern der Familie Strigidae ungetrennt, bei
denen der Familie Bubonidae dagegen mehrfach ausgebuchtet.
Der vordere Teil des Gabelknochens (furcula) ist bei Ersteren mit
dem Kamm des Brustbeins verwachsen, bei Letzteren aber steht
derselbe frei. Der Tarsus im Verhăltnis zu den Tibien kurz. Von
den vier Zehen sind drei nach vorne, die erste Zehe aber nach
hinfen gerichtet, die ăussere (1V). Zehe kann indessen auch nach
hinten gelegt werden, (ektamphiboli). Der flexor longus hallueis
fiihrt in die Hinterzehe der flexor pertorans digitorum dagegen
in die drei vorderen Zehen. Die Augen blicken nicht nach der
Seite sondern nach vorne und sind mit einem Sehleier umgeben,
dessen Rănder auf kleinen harten gebogenen Federn gesăumt
sind. Das Gefieder dicht, weich und sehr dunenreich.

Die Eulen nisten in der Regel in Baumhâhlen und Gebăuden,
zuweilen aber auch auf dem Boden. Ihre Eier sind rundlich, rein-
weiss. Die Jungen anfănglich mit Dunen dicht bedeckt, unbe-
holfen und lange Zeit auf die Wartung der Eltern angewiesen.

Diese Vâgel sind iiber die ganze Erde verbreitet. Die An-
zahl der bekannten recenten Arten betrăgt dreihundertsechzehn
(s. Sharpe Hand-List B. 1. p. 230—302 (1899).

I. FAM. STRIGIDAE.

SI RI:
TYPUS: STRIX FLAMMEA LINNE,

Linne hat in seinem System Nat. Edit. XII. nur zwâlt Eulen-
arten beschrieben und sie sămtlich zum Genus Strix gestellt. Er
teilte diese Eulen in zwei Gruppen, d. i. in solche mit ohrenar-
tigen Federbiischeln (»Auriculatae pennis auricularum instar ex-

BULETINUL SOCIELAȚII DE ȘTIINȚE 4143

tautium:) und în solche ohne dieselben (»Inauriculatae«). Hierin
stand Linne wie es scheint einigermassen unter dem Einflusse
seines Zeitgenossen Brisson, der im I. Bande seiner 1760 erschie-
nenen »Ornithologie« die Eulen in zwei Gattungen (mit und
ohne Ohren : Asio un Strix) eingeteilt. Spătere Autoren wie Sa-
vieny, Cuvier, Stephens und Boie stellten jede der Linn&'schen
Arten în ein anderes Genus, so dass im urspringlichen Genus
Strix eigentlich gar keine verblieb. Nun entspann sich in neue-
rer Zeit eine Polemik dariiber, welche Art als Typus der Gattung
Strix zu betrachten sei. Manche behaupten dass die Waldeule,
die Linne'schen Strix aluco (Strix stridula) als Typus der Gat-
tung zu gelten habe, wogegen Andere fiir Strix flammea eintra-
ten. Nach der eingehenden Polemik welche diesbeziglich von
Salvin (Ibis, 1875 p. 66.—67. Note,) Sharpe (Contribution to a
History of the Accipitres. The Genus Strix of Linnaeus and its
Type. Ibis, 1875 p. 324—328 und A. Newton (On the assigna-
tion of a Type to Linnaean Genera, with especial reference to the
Genus Strix: Ibis 1877. p. 94.—105.) gefiihrt wurde, gelangt
man zu der Uberzeugung dass einzig Strix flammea als Typus
des Genus Strix zu betrachten sei.

STRIX FLAMMEA LINNE.

Strix flammea Linnea, Linne, Syst. Nat. I. p. 133. (1766).
Aluco albus, Gerini, Orn. Meth. Dig. Ip. 89. pl. LXXX XII. (1767).
Strix alba, Scop. Ann. I. p. 21. (1769).

Aluco flammeus, Flemming, Brit. Ann. L. p. 157. (1828).
Strix guttata, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 106. (1831).

Eustrix flaramea, Webb. & Berth. Orn. Canar. p. 8. (1841).
Stridula flamrmnea, Selys-Longsch., Faun. Belg p. 60. (1842).
Strix poensis, Fraser, Proc. Zool. Soc. 1842. p. 189.

Strix glaucop, Kaup. Contr. Orn. p. 118. (1852).

Strix africanica, Bonap., Rev. et Mag. Zool. 1854. p. 540.
Strix guttata,
Strix adspersa,
Strix margaritate,
Strix maculata,
Strix splendeus,

Brehm, Vogelfang, p. 40. (1855.)

1144 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Strix flammea obscura,
Strix flammea vulgaris,

ia, 1858, p.
Strix flammea adspersa, | Biehn, Neu ra aia, 4 0820

Strix paradoxa, clitiia0,

Strix kirchhoffi, J

Strix flammea var. meridionalis, Frivaldszky, Av. Hung. 928.
(1891).

Strix flammea meridionalis, Erlang., Journ. f. Ornith. p. 477.
(1898).

Kennzeichen der Art. — Die vorherrschende Fărbung ist rost-

gelb ; auf dem Riicken mit aschblauen Flecken und schwarz-
weissen Punktreihen, auf der Unterseite mit schwarzen Punkten ;
Oberkopf aschblau, schwarzweiss punktiert; Schleier gelblich-
weiss, herzfârmig, in seiner Stellung verănderlich. Die Zehen
sind nur mit einzelnen Borsten rattenschwanzartig besetzt, so
dass die Schilder zu erkennen sind. Die Fligel iiberragen den
Schwanz; die zweite Schwungfeder ist die lângste.

Verbreitung. — Europa und Nord-Afrika.

Volksnamen. — Strigă.

Systematisches.— Von dieser, fir Rumânien seltenen Eule sind
mir nur drei im Lande erlegte Exemplare bekannt, von einem
vierten sind nur einige Federn gefunden worden. Alle drei Exem-
plare, zwei Mânnchen und ein Weibchen haben eine lichtrâtlieh-
gelbe Unterseite mit gleichmăssig verteilten kleinen braunen
Punkten; der Schleier ist weiss, rostig iiberflogen, am stărksten um
die Augen herum. Am Riicken schwach gezeichnet, mit viel grau.

Geschlechi ati, = ă, ia
und 5 NEBezI NE pile PUNDORT UND DATUM,
Alter 8 2 = Ș = S
Gad. . [32.5] 29 [13.2] 6.9] 1.7| Cernavoda, Jud. Const. 17.[1. 4903
Qad. . [33.5] 30.5] 13.4] 6.4 1.8] Feteşti, Jud. Ialomiţa 20.]l. 1903.

Vorkommen.— Wie schon erwâhnt, gehort diese Eule in Rumă-
nien zu den Seltenheiten. Im Januar 1903 scheint bei Cernavoda
eine grossere Schar durchgezogen zu sein, da am 17. Januar ein
Exemplar în der dortigen Muhle und zwei Tage darauf ein zweites

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 1145

Exemplar bei Fetesci erlegt wurden, ausserdem fand mein Jăger
Ion Policron in der Balta bei Cernavoda noch die Federn eines,
auf irgend welche Art zu Grunde gegangenen Exemplares, und in
der Nâhe eine grosse Menge Losung und zwanzig Gewâlle, welche
sicher von Schleiereulen stammten. Vor mehreren Jahren wurde
dann noch ein Stiick bei Comarnic, Jud. Prahova erlegt nud
befindet sich dasselbe in der Sammlung des Prinzen G. V. Bibescu.

II. FAM. BUBONIDAE.
GLAUCIDIUM PASSERINUM SETIPES MADAR ASZ

Glaucidium passerinum (nec. Linn6), Frivaldszky, Aves Hun-
gariae p. 24. (1891). Madarăsz, Erlăut. p. 64. (1891). et Auet. plur.

Glaucidium passerinum setipes, Madarâsz, Magyarorszig Ma-
darai p. 203 et p. 546. (1903).

Kennzeichen der Subspezies. — Dr. |. Madarăsz gibt fir diese,
von ihm aufgestellte siidliche Form von Glaucidium passerinum
].. folgende Charaktere an.

-Glaucidio passerino Linn. simile, sed striis, fuscis abdomina-
bus distinctis, a colore albo magis diseretis, plumibus nasalibus
obseurioribus digitisque brevius et parcius plumosis fere setocis
diversum«.

Beschreibung. — Oben dunkelbraun, zuweilen mit râtlichermn
Anflug mehr oder weniger mit weisslichen oder gelblichen Flecken
gesprenkelt ; die Flecken stehen an der Stirne am dichtesten auf
des Mitte des Riickens am spărlichsten; auf der Riickseite des
Halses mit einem mehr oder weniger grossen weissen Fleck;
der Schwanz braun mit fiinf weissen Querstreifen; die Federborsten
weiss, die Nasenborsten braun ; Gesicht und der ganze Unterleib
reinweiss, braun gemuctert; Wangen und Brust quergestreift ; der
Bauch mit Lângsstreifen ; die Tarsenfedern weiss mit braunen
Querstreifen ; die Zehenfedern sehr kurz, borstenartig und haben
eine schmutzigweisse Fârbung ; der Schnabel licht oder dunkel
hornfarbig. Krallen schwarz; Augen gelb. Linge ca. 16—17;
Fligel 9.6 — 10.7; Schwanz 6.5 — 7; Schnabelbug (von der
Stirne an) 1.3; Tarsus 1."

1146 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

Minnchen und Weibcehen ganz gleich. Das Gefieder der Jungen
(nach dem Dunenstadium), dem der Alten gleich, allein auf dem
Scheitel und Riicken ohne jede Spur einer lichten Sprenkelung;
die Streifen auf dem Bauch aber stehen dichter und sind breiter.

Verbreitung. — Bewohnt die, mit Nadelwăldern bestandenen
Hochgebirge der Karpathen und ist daselbst Standvogel.

Volksnamen. — Cucuvea pitică.

Systematisches. — Von dieser kleinen niedlichen lule kamen
nur elf Exemplare in meine Hinde und stimmen selbe alle gut
zu der, von Dr. Madarăsz gegebenen Beschreibung.

Vorkommen und Lebensweise.— Der Sperlingskauz ist ein re-
gelmăssiger, aber nicht allzu hăufiger Standvogel der Karpathen
wo er in der Regel die Nadelwilder bewohnt; ab und zu, beson-
ders aber im Winter auch die Vorberge besucht. Seiner verbor-
genen Lebensweise halber wird er selten gesehen und daher fir
seltener gehalten als er tatsăchlich ist. Seine Stimme ăhnelt dem
Bellen eines kleinen, heiseren Hundes und wird 6fters, besonders
in der Begattungszeit auch am Tage gehort.

Fortpflanzungsgeschâft.— Der Sperlingskauz ist sicher Brutvo-
gel der Karpathen da er zu jeder Jahreszeit beobachtet und auch
erlegt wurde; Nest lkonnte bis heute aber noch keines gefunden
werden.

(Vorselzunz.).

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1147

COMISIA INTERNAȚIONALĂ

PENTRU

UNIFIGAREA METOADELOR DE ANALIZĂ A PETROLULUI ȘI DERIVATELOR SALE

——_——_—

SECȚIUNEA ROMÂNĂ

Derivatele de petrol fiind astăzi produse răspândite în toată
lumea, se resimte necesitatea unor metoade de control, cari să fie
generale pentru toate țările. Chestiunea unificării metoadelor de
analiză a petrolului e agitată de mult şi primele propuneri mai se-
rioase în acest sens au fost făcute încă din 1894—1895 de d-nii
L. Siucea şi profesor ZALOziECEI. Ast-fel de propuneri s'au mai
făcut şi la congresul internațional de chimie ce s'a ținut în 1898
la Viena. D-nii A1siNMAN, CHARITSCHROFF şi HoLpe sunt acei ce
s'au ocupat mai mult cu unificarea analizelor de petrol.

La congresele internaționale de petrol, ce s'au ţinut în 1900 la
Paris și în 1go5 la Liege, chestiunea aceasta a şi fost discutată
în principiu. Când s'a decis ca al III-lea congres internaţional să
se țină la București, organizatorii congresului au ţinut seamă
de această necesitate a industriei, şi au anunţat toate Statele par-
ticipante că la congres se va discuta pe larg și chestiunea unificării
metoadelor de analiză a petrolului. Dintre toate țările numai
Franța și Germania s'au pregătit din vreme și au trimis comite-
tului organizator rapoartele lor. Raportul francez : » Unification
des methodes d'essai des petroles«, iscălit de d-nii: Carver, Das-
VIGNES, GVILBERT, GVUISELIN și TassiLy a fost prezentat congresului
din Bucureşti, 1907, nealterat ; iar cel german : » Principes fon-
damentaux pour Vexamen des huiles mincrales:, în urma unor
mici modificări. a fost prezentat congresului de d-nii: Hope,
UBBELOHDE, WeINSTEIN, ZALOZIECKI Şi EDELEANU. Afară de aceste
rapoarte s'au mai cetit la congres și diferite comunicări relative la
această chestiune, iar o mare parte din ședințele secțiunii a 2-a a
fost consacrată discuțiunilor ce s'au ivit relativ la rapoartele pre-
zentate. Timpul find limitat, iar reprezentanţii diferitelor State
având obiecțiunile lor de fâcut, nu s'a putut ajunge la o înțelegere.

1148 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

Sa ales atunci o Comisiune internațională, compusă din per-
soane competente din toate țările, care să studieze chestiunea și
să o aducă la îndeplinire. Comisiunea internaţională este ast-fel
formată :

D-l profesor Dr. Hope, preşedinte de onoare ;

» Dr. UBBELOHDE, secretar-general ;
» inginer A. GuIsELIN, secretar.

Membrii :
D-nii: M. BowERTON şi Dr. P. DvoRkowurz pentru Anglia ;

» Prof. R. ZALozIECEI și Dr. L. SincER » Austria;
D-l ing. FR. NrcoLas „Belgia;
D-nii : Dr. Tassiv şi DEsvIGNES » Franţa;

D-l L. WeINSTEIN » Germania;
D-nii : Dr. VinLAvECHIA şi CATTANEO » Italia;

D-l Loupox » Olanda;
D-nii : Dr. EpeLeANU şi Dr. AISINMAN » România;

» Prof. Dr. Cnanirscukorr și M. GoxcHmAnNn pentru Rusia;
D-l Dr. D. Dav pentru Statele-

Unite, America.

Sediul Comisiunii este la școala tehnică superioară din Karls-
ruhe.

Pentru a-și îndeplini mai curânl sarcina ce o avea, Comisia
internațională s'a adresat mai întâiu diferitelor State, cari avean
reprezentanţi în Comisiune, iar mai pe urmă tuturor statelor, ex-
primându-și dorința ca fie-care țară să-și constitue o secțiune na-
țională a Comisiei, compusă din specialiști pentru a studia mai de
aproape această chestiune și a-și prezenta lucrările Comisiunei in-
ternaționale.

Guvernul actual, ținând seamă de importanța acestei chestiuni
pentru industria noastră de petrol, a numit în Decemvrie 1908 o
Comisiune compusă din 16 membrii, delegați ai diferitelor mini-
stere interesate, ai Universităților, precum și ai industriei de pe-
trol, care să se ocupe cu rezolvirea chestiunii.

Comisia naţională română se compune din următoarele per-
soane :

D-l P. Poni, profesor universitar, președintele consiliului supe-
rior de agricultură ;

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1449

D-l A. SariGNY, inginer inspector general, director general al
porturilor și a căilor de comunicaţie pe apă ;

D-l C. IsrRari, profesor universitar ;

» CC. ALIMĂNEȘTIANU, inginer, deputat ;

D-l L.. MRazec, profesor universitar, directorul institutului geo-
logic al României ;

D-l A. Osnecra, profesor universitar ;

» L. EDELEANU, şeful laboratorului de chimie al institutului
geologic;

D-l Ga. PrEIFFER, profesor la şcoala de poduri şi șosele ;

ao DIC! Many, » Do. » » » »
V. Gurzu, inginer
» A. Cueșa, inginer-șef la arsenalul marinei din Galaţi ;
S. HeRTZoG, directorul societății » Traian ;
A. GUNTHER, » zi „Steaua Română ;
S. A1sINMAN, chimist ;
» V. PușcARtU, inginer, șeful serviciului minelor, apelor mine-
lor și carierelor de piatră ;

D-l G. GAxNE, inginer la institutul Dobre în calitate de se-
cretar.

In urmă d-l A. GUNTHER retrăgân lu-se din Comisiune, d-l K.
Praurz, directorul general al societăţii „Steaua Română:, i-a luat
locul până în Decemvrie 19c9, când d-sa, din cauza multiplelor
sale ocupațiuni, a rugat onor. Comisiunea națională să primească
a fi înlocuit prin d-l E. BavER, conducătorul tehnic al ali ne)

„Steaua Română« din Câmpina.

In ședința plenară din 17 Decemvrie 1908, fiind prezenţi 13
membri, d-l profesor P. Poxr este al=s în unanimitate preşedinte
al Comisiunii.

Pentru a-şi indeplini mai bine sarcina, Comisiunea s'a împărțit
în 9 sub-comisiuni, cuprinzând toate derivatele de petrol, fie-care
sub-comisiune fiind compusă din 6 membri şi având de scop a studia
metoadele de analiză relativ la un anumit produs.

Sub-comisiunile prezintă referatele lor Comisiunii, care le discută
și-și rezervă dreptul de aprobare.

Fie-care membru se poate asocia la lucrările ori-cărei Comisiuni
în parte,

1150 BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE

Aceste 9 sub-comisiuni sunt următoarele :

1. Sub-comisiunea pentru studiul benzinelor ;

Die aie » . » petrolurilor lampante ;

CI îi » » posletelor (gazoil) ;

Anu dz » » » uleiurilor minerale ;

O ii » n » rezidiurilor, coks şi asfalt ;

6. pa » » » parafinei și a vaselinei ;

EP » » » petrolului brut;

S înmagazinării, transportului şi
a metoadelor de măsură ;

9... » >» nomenclaturii derivatelor de

petrol.

D-l C. ALIMĂNEȘTIANU punând la dispoziţiunea Comisiunii loca-
lul asociaţiei industriașilor de petrol, şedinţele comisiunii s'au ținut
in acest local, afară de cazurile când a fost nevoie de demonstra-
țiuni de laborator. Ultimile şedinţe s'au ţinut la sediul societății
„Steaua Română“, Bucureşti.

Din Decemvrie 1908 şi până la 1 Noemvrie 1910 s'au ţinut în
total 44 de şedinţe, dintre cari 37 plenare și 7 ale diferitelor
sub-comisiuni,

Procesele-verbale ale acestor ședințe fiind publicate, din conţi-
nutul lor se poate constata activitatea secțiunii române, precum şi
hotăririle ce s'au luat până acum.

Secţiunea naţională română având la dispoziţie un buget spe-
cial, care intră în cheltuelile ministerului de industrie şi al comer-
ţului, şi-a procurat un material bogat de petrol brut şi derivate de
petrol, care a servit studiilor preliminare ce s'au făcut.

In zilele de 24—26 Maiu 1909, ţinându-se la Londra o întru-
nire a Comisiunii internaționale pentru unificarea metoadelor de
analiză a derivatelor de petrol, Comisiunea națională română a

.
3
>
3
3

delegat, cu aprobarea onor. d-lui ministru al industriei și comer-
țului, pe d-nii: Dr. L. Epereanv, prof. GR. PrerrreR şi Dr. S.
AISINMAN să o reprezinte la întrunirea din Londra.

Planul general de lucru prezentat de secțiunea română a fost
admis şi de către Comisiunea internaţională, care, pentru ușu-
rarea lucrărilor secțiunilor naționale, a împărțit studiul metoadelor
de analiză a petrolului brut și a derivatelor de petrol în 12 capi-

BULETINUL SOCIETAȚII DE STUNŢE 1451

tole. Aceste capitole sunt la fel cu sub-comisiunile secțiunii române,
adăugându-se încă trei pentru diferite derivate, ce nu se fabrică în
rafineriile române.

Scopul întrunirii din Londra, în Maiu 1909, nefiind a lua ho-
tăriri definitive, ci numai a elabora un program general de studii
pentru secțiunile naţionale a celor 12 State reprezintate la întru-
nire !), s'a stabilit pentru fie-care produs în parte proprietăţile ce
vor fi de terminat pentru caracterizarea şi aprecierea valorei co-
merciale a produsului.

Secţiunile naționale luând ca bază programul stabilit la Londra,
lucrează pentru moment la elaborarea referatelor ce se vor pre-
zenta viitoarei adunări generale a Comisiunii internaţionale. Aceste
referate vor cuprinde metoadele de analiză propuse de secţiuni,
rămânând ca Comisiunea internaţională să stabilească metoadele de
analiză definitive ce vor fi adoptate ca uniforme pentru toate țările.

Secţiunea română a făcut mai întâiu diferite lucrări preliminare,
având de scop a studia mai de aproape proprietăţile şi natura di-
feritelor produse de petrol. Lucrările ce au fost publicate în această
direcție până în prezent sunt :

1) Raportul delegaților sectiunii române la întrunirea Co-
misiunii internationale la Londra, 24—26 Maiu 1910. Con-
fidențial ;

2) Determinarea viscozității uleiurilor de uns cu viscozi-
metrul Engler de Dr. L. EpereANu şi S$. DuLuGEA, 1910. In lim-
bele română și franceză ;

3) Studiu asupra lampantelor obținute din principalele ți-
țeiuri vomâne de Dr. L. Epereanu, prof. D. G. Manv, prof. GR.
PrEIFFER și ing. G. Gane, 1910. In limbele română şi franceză.

4) Les coefficients de dilatation des petroles bruts roumains
et de leurs derives de C. Tu. PrrRoxI, 1910;

5) Referat către d-l ministru al industriei şi comerțului
asupra activității Comisiunii în cursul anului 1909.

Afară de acestea s'au mai prezentat ca manustris următoarele
studii :

6) Asupra importanței probei cu natron pentru pelrolurile
lampante, prezentat de d-l E. BaveR, 1909;

1) În urmă au mai aderat încă câte-va State la lucrările Comisiunii internaționale,

1152 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

7) Experiențe de pompare făcute cu derivate de petrol, în
comparație cu apa, de A. Cuvșa, 1910;

5) Referat asupra diferentierii benzinelor de origini dife-
pite de prof. A. Osnecra. 1910 (proces-verbal No. 31) ;

9) Referat asupra benzinelor de Dr. S. AIsINMAN, 1910:

10) Separarea hidrocarburelor aromatice şia produselor re-
zinoase din petrolurile brute de Dr. L. EpeLeANU şi S. DuLuGEA,
1910.

In urma acestor studii, secțiunea română, fiind în deajuns do-
cumentată asupra punctelor ce nu erau încă bine deslușite, a luat
in cercetare ante-proiectul pentru unificarea metoadelor de ana-
liză a derivatelor de petrol, trimis tuturor secțiunilor naţionale de
către D-l UperoHpE, secretarul general al Comisiunii internațio-
nale.

S'a publicat până acum în această direcție următoarele :

1) Referat al subcomisiuni petrolului brut, 1909 (proces-
verbal No. 26);

2) Referat relativ la circulara d-lui Ubbelohde No. 2.631
(lampante, rezidiuri, petrol brut) de Dr. L. Epereanv şi G. GAxE,
1910. Confidenţial, ca manuscript;

3) Referat No. II relativ la circulara d-lui Ubbelohde
No. 2.631 (benzine) de Dr. S. ArsinmAN, 1910. Confidențial, ca
manuscript.

Ca o consecinţă a activității secțiunii române și în urma dorin-
ței unanim exprimate, s'a format o sub-comisiune de 6 membri,
însărcinată cu cercetarea şi studiarea caietelor de sarcini a diferi-
telor autorități și societăți particulare. Această sub-comisiune s'a
şi întrunit de mai multe ori (procesele-verbale No. 41—43) şi a
elaborat un caiet de sarcini tip pentru furnituri de produse de pe-
trol, bazat pe lucrările Comisiunii și pe cerințele comerciale a in-
dustriei noastre de petrol, precum şi a consumatorului. Şi acest re-
ferat se va publica în curând. A

G. Gane.

Bucureşti, 23 Octomvrie 1910.

BULETINUL: SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1153

Comisia națională pentru unificarea metoadelor de analiză a derivatelor de petrol

————

No. 1.
PROCES-VERBA.

Sedinta din 16 Decemurie 1908, ora 11 a. m.

Sedinţă plenară

Comisiunea națională română s'a întrunit în localul ministerului
industriei şi comerțului.

D-l Maazec a făcut o scurtă expunere a scopului acestei comisiuni
și a rugat pe membrii prezenţi de a amâna şedinţa pentru ziua
următoare, când vor participa și d-nii EDELEANU şi AISINMAN, de-
legații României pentru comisia internațională, precum şi ceilalți
membri cari n'au putut lua parte la această ședință.

Comisiunea admite această propunere.

Bucureşti, 16/XII 1908.
Președinte, P. Poni.
Secretar, -G. Gane,

. No, 2.
PROCES-VERBAL

Sedinta din 17 Decemvrie 1908

Şedinţă plenară

Toţi membrii în unanimitate proclamă pe d-l P. Pon: ca preşe-
dinte al comisiunii naționale pentru unificarea metoaelor de analiză
a derivatelor de petrol, secretar al comisiunii fiind d-l G. GANE.

D-l EpereANv arată în câteva cuvinte deosebita importanţă ce
o are stabilirea unor metoade uniforme de analiză pentru deriva-
tele de petrol. Crede că d-l secretar general al comisiunei interna-
ționale, d-l Upse.onpE, cu care d-sa a fost în corespondență până
în prezent, a dat oprea mare desvoltare atribuțiunilor comisiunii
și propune formarea unei subcomisiuni, care să lucreze singură
și care la urmă să comunice întregei comisiuni rezultatele la cari
a ajuns.

D-l Președinte P. Poni cere oare-cari lămuriri asupra formării
comisiunii internaționale pentru studiarea metoadelor de analiză
a derivatelor de petrol.

1154 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

D= — — — — _ =

D-l C. ALIMĂNEȘTIANY arată cauzele pentru cari s'a instituit acea
comisiune internațională și amintește că a început să funcționeze
de la congresul de petrol din București, 1907. D-sa emite părerea
ca acei dintre membri cari au laboratorii să formeze o subcomi-
siune, care să studieze diferitele chestiuni relative la derivatele de
petrol, iar rezultatele la cari vor ajunge să le supună comisiunii
întregi în ședință plenară.

D-l Maxv spune că în această chestiune avem nevoie şi de con-
cursul celor ce n'au laboratorii și e de părere să se lucreze în
comun.

D-l Gurzu arată importanța ce o are stabilirea unor anumite
tipuri comerciale din derivatele de petrol, cari să corespundă sco-
pului pentru care se întrebuințează, și e de părere ca comisiunea
să lucreze în comun.

D-l P. Poxr rezumă cele discutate și e de părere ca să se formeze
mai multe subcomisiuni, care fie-care în parte să se ocupe cu anu-
mite chestiuni, pe cari după rezolvare să le supune desbaterilor
întregei comisiuni.

Ora fiind înaintată, ședința se ridică,

București, 22/XIL 1905,
Presedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

———p-Â.-.—

No. 3.
PROCES-VERBAL

Sedinta din 19 Decemurie 1908, ora 8!], seara.

Şedinţă plenară

D-l Manv, de acord cu d-nii EpELEANU şi PFEIFFER, e de părere
să se formeze mai multe sub-comisiuni în cari să intre toți membrii
numiți de către ministerul industriei şi comerțului, şi fie-care sub-
comisiune în parte să se ocupe cu anumite chestiuni. D-sa propune
împărțirea lucrărilor în 9 categorii şi anume: 1) studiul benzine-
lor, 2) al lampantelor, 3) poslete, 4) uleiuri minerale, 5) resi-
diuri, coks și asfalt, 6) parafină și vaseline, 7) petrol brut, 8) în-
magazinarea, transportul şi măsurile de aplicat derivatelor de pe-
trol şi 9) nomenclatura derivatelor de petrol.

Toţi membrii prezenți admit această propunere și în urmă se

BULETINUL. SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE j 1155...

stabilește următoarea împărțire a membrilor în aceste 9 subco= -
misiuni : Sp
I) Pentru studiul benzinelor
D-nii: A ISINMAN, Gurzu, HERTZOG, OBREGIA, PONI, Sarov.

II) Pentru studiul petrolului lampant
= : EDELEANC, MANY, OBREGIA, PeRurz, PFEIFFER, Pon.

III) Pentru poslete
D-nii : AISINMAN, GANE, GuTzu, MRAzEC, PFEIFFER, PUȘCARIU. |

IV) Pentru uleiuri minerale
D-nii: EDELEANU, HERTZOG, Gurzu, Many, PERUTZ, PFEIFFER.

V) Pentru vezidiuri, coks şi asfalt
D-nii: ALIMANEȘTIANU, CuPșA, GANZ, HeRTZOG, PFEIFEER, SALIGNY.

VI. Pentru parafină şi vaselină
D-nii : A1SiNMAN, ISTRATI, MRAZEC, OBREGIA, PERUTZ, PONI.

VII) Pentru petrol brut
D-nii : EDELEANU, GUTzu, ISTRATI, Manv, MRAZEC, PeșcARIU.

VIII) Inmagazinarea, transportul și metoade de măsură
D-nii : ALIMĂNEȘTIANU, CuPșa, HEeRTZOG, Many, PușcaRiu, SA-
LIGNY.
IX) Nomenclatura derivatelor de petrol
D-nii : EDELEANU, GANE, ISTRATI, OBREGIA, PERUTZ, PONI.

Președinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

No. 4,
PROCES-VERBAL

Sedinla din 20 Decemyrie 1908, ora 81], seara

—_..—

Şedinţă plenară

D-l P. Poxr prezidează. D-sa face rezumatul celor spuse în ședința
precedentă, și citeşte noua împărţire a membrilor pe sub-comisiuni.

D-l C. ALIMĂNEȘTEANU exprimă părerea de a se comunica mem-
brilor din cari subcomisiuni fac parte şi a se aştepta răspunsurile,
dacă mar preferi să lucreze în alte subcomisiuni.

Se propune tipărirea lucrărilor prezentate anul trecut Congre-
sului petrolifer din București, lucrări relative la determinarea me-

1156 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

toadelor de analiză a derivatelor de petrol, pe 1/, coală ; cealaltă!]a
să servească pentru adnotări.

Se propune ca corespondența oficială să se facă de către mi-
nisterul industriei și comerțului prin serviciul minelor.

D-l Many propune ca prima comunicare a secretariatului co-
misiunii internaționale despre formarea comisiunii naționale ro-
mâne să se facă prin ministerul industriei și comerțului, iar după
aceea toată corespondența cu comisia internațională să se facă prin
preşedintele comisiunii naționale.

Toţi membrii în unanimitate admit aceste propuneri.

D-l 1. Eveeanu întreabă cine va suporta cheltuelile necesare
lucrărilor comisiunii.

Arată că trebuie să ne gândim din vreme pentru adunarea ma-
terialului din țară și străinătate. Acest din urmă va servi pentru
studii comparative. Aminteşte de asemeni că aducerea materialului
din străinătate cere foarte mult timp. D-sa evaluează bugetul nece-
sar comisiunii naționale pentru studierea metoadelor de analiză a
petrolului și a derivatelor sale în modul următor :

a) Materii prime din țară . . lei 6oo (şase sute).

b) Culegerea derivatelor din
țară şi transportul lor. . . . . » 6.000 (șase mii).

c) Materii prime şi derivate din
Rusia, Galiţia, America și Indii

Olandeze . . » 2:000 (trena).
d) Cheltueli de secretariat și im-
primate e Ai e n a:000j(ternaii)e
e) Indemnizări pentru membri
şi neprevăzute . . . . . . . 2 7.400 (șapte mii patru sute).

Total lei 20.000 (douăzeci mii).
Toţi membrii sunt de părere că această sumă este un minimum
absolut necesar pentru aducerea la bun sfârşit a acestui studiu.
D-l Poni ridică chestiunea convocării sub-comisiunilor.
Se decide ca prima convocare să fie plenară pentru toate sub-
comisiunile și să aibă loc în ziua de 9 Ianuarie 1909, orele s8!/;
seara, în localul asociației industriașilor de petrol.

București, 22/XII 1908.
Președinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

——— n... .—

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 1157

PROCES-VERBAL

Sedinia din 7 Fevruarie 1909, ora 9 seara.

——__—

Şedinţă plenară

D-l L. EpELEANU citeşte o comunicare primită de la d-l Dr.
UBBELOHDE, secretarul general al comisiunei internaționale pentru
unificarea metoadelor de analiză, prin care se face cunoscut secțiunii
române că s'a exprimat dorința ca întrunirea internațională a comi-
siunii să aibă loc la Londra, în zilele de 24, 23 şi 26 Mai, înainte
de congresul internaţional de chimie aplicată, care se deschide la
Londra la 27 Mai a. c. D-l secretar general roagă prin această
circulară ca secțiunea română să răspundă cât mai curând dacă
va participa la această întrunire şi dacă aderă la propunerea tăcută.
Mai departe d-l secretar general comanică lista membrilor sec-
țiunilor naționale formate până acum şi își dă părerea asupra
chestiunilor ce ar fi de discutat la prima întrunire a comisiunei.
Intre aceste chestiuni d-l Dr. Ubbelohde e de părere că o
chestiune la ordinea zilei ar fi de a se discuta demersurile ce ar fi
de făcut de către comisiune pentru a se decide locul unde să se
țină al IV-lea Congres internaţional de petrol, de oarece acest
congres nu se va mai putea ține în 19ro la Lemberg.

In urma citirii acestei circulări, d-l Dr. EpeLeANU arată atri-
buțiunile Comisiunii internaționale pentru unificarea metoadelor
de analiză, și e d= părere că demersurile relative la ţinerea celui
de al IV-lea Congres internaţional de petrol nu intră în cadrul
atribuțiunilor acestei comisiuni. Expune apoi modul cum s'a pro-
cedat şi la celelalte congrese, şi e de părere că comitetul congre-
sului trecut care sa ținut în Bucureşti, e singur în drept a face
demersurile necesare în această chestiune.

D-l Ponr promite a vorbi cu d-l inginer inspector general Sa-
LIGNY, președintele congresului din Bucureşti, şi a ruga apoi pe
d-nii membri cari formează comitetul congresului, de a lua parte
la ședința viitoare a comisiunii pentrua se lua o hotărire în această
privință și a se decide asupra celor ce se vor răspunde d-lui Dr.
UBBELOHDE.

D-l MAxv propune ca şedinţele viitoare a comisiunii să se
țină la Asociaţia industriașilor de petrol, calca Victoriei 67, afară

1158 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

de cazul când ar fi nevoie ca să se examineze lucrări de laborator,
Arată apoi lucrările făcute până acum de comisiunea instituită de
serviciul sanitar pentru elaborarea unui regulament relativ la
lampante, lucrări cari ar putea servi de bază și pentru comisiunea
noastră.

D-l Pon arată importanța stabilirii unei mpi. tip pentru
încercările ce se vor face, iar d-l EpereAnu arată importanța
îndepărtărei din lampant a produselor cari produc filarea.

Bucureşti 21/IL 1909.
Președinte, P. Poni.

Secretar, G. Gane.

ş No: 8.
PROCES-VERBAL

Sedinta din 21 Fevruarie 1909, ora 9 seara

Sedinţă plenară
D-l Ponr, care prezidează, comunică d-lor membri circulara
E lui Dr. UsgeLoane No. 725.

In urma unei discuțiunii, se admite propunerea d-lui Preşedinte
de a se răspunde d-lui Dr. Ubbelohie că comisiunea naţională
işi face cele mai mari rezerve relativ la stabilirea locului unde s'ar
ținea al IV-lea Congres internaţional de petrol, de oarece această
chestiune nu e de competința comisiunii, ci revine vechiului co-
mitet organizator al congresului din Aero,

a i București, 6 Martie 1909.
- Președinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

No. 9.
PROCES-VERBA .

Sedinta din 7 Martie 1909, orele 81], seara.

——__.—

Şedinţă plenară

preil cază d-l P. Poni, care comunică că d-l Ministru al
industriei și comerțului a admis neschimbată suma de 20.000 lei
necesară lucrărilor comisiunii şi că această sumă s'a și trecut în
bugetul general al ministerului pentru viitorul an bugetar.

D-l Președinte mai comunică că sub-comisiunea pentru lam-
pant e gata cu lucrările și că chestiunile de discutat sunt bine definite.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINTE 1159

Se naşte în urmă o discuție generală asupra lucrărilor ce ar fi
de făcut de celelalte sub-comisiuni, în urma căreia se decide ca în
şedinţa viitoare să se prezinte comisiunii rapoarte relative la lu-
crările sub-comisiunilor şi anume:

a) pentru lampante d-l EpELEANU;
b) » uleiuri lubrifiate » PFEIFFER;
€] _» rezidiu, coks, asfalt » Gane:

Bucureşti, 20 Martie 1909.
Preşedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.
No. 10.
PROCES-VERBAL

Sedinta din 20 Martie 1909.

Sedinţă plenară

D-l P. Poxr, care prezidează, roagă pe d-nii membri să vină
în număr mai mare la şedinţa viitoare, pentru a decide persoana
care va merge la Londra ca delegat al comisiunii, precum şi co-
municările ce se vor ţine la această. întrunire.

D-ljPreiwreR dă citire lucrărilor făcute de sub-comisiunea pentru
lampante. Neputând termina în şedinţa aceasta rămâne să se ur-
meze cu citirea mai departe a raportului în şedinţa viitoare.

București, ro Aprilie 1909.
Presedinte, P. Poni.
Secretar, G, Gane.

No. 11.
PROCES-VERBAL

Sedinta din ro Aprilie 1909, ora 8/2 seara.

Ședinţă plenară

Prezidează D-l P. Ponr.

Se ia în discuţie bugetul comisiunii şi se decide a se aduna
material din țară pentru studiul parafinelor, şi anume: petrol brut
din Glodeni, Câmpina, Băicoi, Țintea, Solonţ,
Câmpeni şi Moinești.

Se decide apoi ca secretarul comisiunii să prezinte în şedinţa
viitoare o listă de petrolurile străine stwliate până acum în di-

1160 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

feritele laboratorii din ţară, spre a se vedea în urmă ce produse
ar mai trebui aduse din străinătate spre a fi studiate mai departe.

Se decide în urmă a se trimite o adresă circulară către fabricele
de petrol din țară, cerându-se probe de produsele comerciale fa-
bricate de ele, precum şi indicaţiuni asupra provenienţei produ-
selor trimise.

Comisiunea deleagă în unanimitate pe d-l prof. PrEIFFER ca
alături cu d-nii Dr. EDpELEANU şi Dr. AISINMAN, să reprezinte co-
misiunea națională din România la întrunirea ce va avea loc în Mai
la Londra.

D-l PreIrrER urmează cu citirea lucrărilor sub-comisiunii asupra

lampantelor.
București, 20 Aprilie 1909.
Președinte, P. Poni.

Secretar, G. Gane.

No. 12.
PROCES-VERBAL

Sedinla din 20 Aprilie 1909, ora 8!], seara.

Şedinţă plenară.

Prezidează D-l P. Poxr.

D-l Penurz predă comisiunii o lucrare executată în labora-
torul de chimie al Soc. Steaua Română, relativă la »influența
acizilor naftenici asupra calităţii lampantelor«.

D-l EpeceAnu vorbeşte în urmă despre lucrările comisiunii
nt=cn aţionale asupra uleiurilor minerale, luând în discuție princi-
piile fundamentale prezentate și admise în principiu la congresul

din Bucureşti.

Bucureşti, 2 Maiu 1909.
Președinte, P. Poni.

Secretar, G. Gane.

No.13.,
PROCES-VERBAL

Sedinia din 1 Mai 1909, ora ro a. m.

Sedinţa sub-comisiunei lampantelor.
Se ia în discuţie programul adunării de la Londra, trimis co-
misiunei naționale de către D-nul Dr. UggeonpE, sub No. 16/1046,
și se decide pentru fie-care punct în parte următoarele :

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 1161

1. Principiile fundamentale expuse şi admise în principiu la
congresul din Bucureşti vor fi admise, sub rezerva ca unele din
proprietățile expuse să fie din nou studiate din punct de vedere al
importanței lor, întru cât priveşte determinarea calității indus-
triale şi comerciale a produselor, iar în urmă să se caute mstoda
cea mai bună pentru determinarea acelor proprietăţi; se vor ad-
mite numai acele principii fundamentale cari sunt în conformitate
cu lucrările de până azi a comisiunii naționale române.

2. Intru cât priveşte organizarea şi lucrările viitoare a co-
misiunilor naționale, se va arăta modul cum a fost constituită
comisiunea română în sub-comisiuni, precum și lucrările ce
sunt de făcut de fie-care sub-comisiune în parte. Ar fi de dorit
ca și în alte țări să se sub-impartă comisiile în sub-comisiuni la
fel. Produsele ce se vor studia să fie pentru toate comisiunile la fel
şi de aceeaşi origină, intervenindu-se la diferitele comisiuni din ță-
rile producătoare de petrol ca să se împartă tuturor comisiunilor
eşantilioane de petrol brut şi derivate, ce urmează a fi studiate.

3. a) Se vor admite ca aparate internaționale numai aparatul de
distilație Engler, viscozimetrul Engler cu modificările Ubbelohde,
aparatul Abel-Pensky și aparatul Martens-Pensky. Intru-cât pri-
veşte aparatele noui propuse, comisia română e de părere ca acele
aparate să fie mai întâiu experimentate şi numai după ce se vor
obține rezultate bune asupra eficacității lor, vor putea fi admise ca
aparate internaţionale ;

b) Intru-cât priveşte aparatele întrebuințate în țară, sunt întocmai
cele notate sub a. Dacă în alte țări, sub diferite motive, s'ar men-
ține alte aparate decât cele admise internaționale, comisia română
e de acord cu propunerea d-lui secretar greneral, ca acele aparate
să fie admise sub rezerva de a fi prevăzute cu tabele de compara-
ție cu aparatele admise ca generale de comisia internațională.

In ceeac= privește chestiunile tratate în conferințele d-lui Zolo-
ziecki și a secțiunii olandeze, «supra nomenclaturii produselor de
petrol, dacă cumva s'ar propune oarecari rezoluţii, comisiunea
națională română va primi numai acele propuneri cari în mod
dovedit și sigur vor corespunde calităților petrolurilor noastre.

Raportul comisiunii va arăta mai întâiu importanța studiului
amănunțit a proprietăţilor cari determină calitatea produselor de

1162 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

petrol, rămânând ca numai după ce acest lucru va fi bine definit,
să se caute metoda cea mai bună care să pună în evidență acele
proprietăţi. Va expune apoi lucrările făcute asupra petrolului lam-
pant şi rezultatele cari le-au dat acele lucrări.

Faţă de principiile fundamentale expuse congresului din Bucu-
reşti, se va propune ca unele din proprietățile expuse să fie din
nou studiate din punct de vedere al importanţei lor pentru deter-
minarea calității comerciale a derivatelor de petrol.

Bucureşti, 2 Maiu 1909

Dr. L. Edeleanu, D. Manny, G. Pfeifter, 6. Gane.

No. 14.
PROCES-/ERBAL

Sedinta de la 2 Maiu 19e9 ora 9 seara

Ședinţă plenară

D-l P. Poni prezidează.

După citirea procesului-verbal al şedinţei subcomisiunii lampan-
telor, d-l EpereAnu dă explicațiuni relative la punctele stabilite şi
expuse în acest proces-verbal.

Arată importanța stabilirii calităților industriale și comerciale a
produselor, rămânând ca în urmă să se caute meto la cea mai bună
pentru determinarea acelor proprietăți.

D-sa arată apoi punctele ce ar fi de susținut de delegaţi la
Londra şi anume :

1. Stabilirea calităților petrolului brut şi a derivatelor de petrol;

2. a) Impărțirea celorlalte secțiuni naționale în sub-comisiuni,
după cum a făcut secțiunea română ;

b) Produsele ce se vor studia să fie pentru toate secțiunile
naţionale la fel ;

3. a) Admiterea ca aparate internaționale numai a aparatului
de distilație Engler, viscozimetrului Engler, aparatul Abel-Pensky
şi aparatul Martens-Pensky;

b) Celelalte aparate să fie admise sub rezerva de a fi prevă-
zute cu tabele de comparație cu aparatele admise de comisia in-
ternațională.

D-l Manv atrage atențiunea asupra punctului 2 b, relativ la u-
nificarea materialului, care va servi la lucrările secţiunilor,

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 1163

Se adoptă propunerile sub-comisiunii lampantelor, precum şi
punctele expuse de d-l EpeLeANU, şi cari vor fi susținute la Londra.

Secretarul citește circulara d-lui UBBzroHpE, relativă la întru-
nirea de la Londra, în care se reaminteşte că întrunirea se va ține
în zilele de la 14—26 Maiu curent, şi se comunică lista membrilor
ce vor participa.

D-l EpeLeANU declară că se va duce şi d-sa la Londra, ast-fel că
România va fi reprezintată prin d-nii A1sINMAN, EDELEANU şi
PFEIFFER.

Se decide ca delegaţii să prezinte la întoarcere un referat asu-
pra desbaterilor şi deciziunilor luate de comisia internaţională la

întrunirea de la Londra.
Bucureşti, 5 lunie 1909,
Preşedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

No, 15.
PROCES-VERBAL

Sedinta de la ş lunie 1909, ora 9 seara

————

Şedinţă plenară

Prezidează d-l P. Poni, care citeşte comunicarea secțiunii fran-
ceze (din 13 Maiu 1909) prin care această secțiune își. arată satis-
facția ce a avut de a afla că secțiunea română se întruneşte regu-
lat și lucrează la rezolvirea diferitelor chestiuni ale comisiunii naţio-
nale.

Amintește apoi că grupul francez e pe deplin de acord cu cel
românesc întru cât privește admiterea aparatelor de analiză, şi că
se bucură de a colabora împreună la întrunirea de la Londra.

Se hotărăşte a se răspunde secțiunii franceze şi a o ruga să
scuze întârzierea răspunsului, de oare-ce din cauza întrunirii de la
Londra, secțiunea română n'a ţinut ședințe timp de o lună.

D-l Epereant citește raportul delegaților secţiunii la întrunirea
de la Londra, și explicaţiile necesare.

Chestiunea relevată de d-l Day la Londra, relativă la excluderea
din programul lucrărilor comisiunii a oricărei chestiuni ce se raportă
la transportul și nomenclatura derivatelor de petrol, dă loc la o
discuţie.

1164 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

D-l PReșenINTE e de părere că această chestiune e foarte impor-
tantă pentru noi şi că 'n'ar fi trebuit să fie exclusă din programul
lucrărilor comisiunii internaționale.

D-l EpeLeANv amintește că acum doi ani d-l Sturdza, atunci prim-
ministru, a atras atențiunea tuturor asupra acestei chestiuni, zicând
că ea nu poate fi rezolvită de comisiuni spec'ale și că aparține fie-
cărui Stat în parte a o regula după cum va crede de cuviință.

Pentru a se putea lua cunoștință mai exactă de cele cuprinse în
raport, d-l PReșepiNTrE propune să se tipărească raportul şi să se
împartă membrilor comisiunii, rămânând ca într'una din ședințele
viitoare să se discute mai departe.

Se admite tipărirea raportului sub rezerva : »Confidenţial«.

D-l ALIMĂNEȘTEANU propune ca în ședința viitoare să se discute
deciziunile luate la Lonlra.

D-l AisiNMAN atrage atenția că nu se pot schimba deciziunile
luate decât de comisiunsa internaţională într'una din întrunirile
sale. E de părere a se discuta mai mult asupra aparatelor cu cari
se vor începe lucrările relative la rezolvirea diferitelor chestiuni,
comunicându-se apoi prin secretarul general tuturor celorlalte
secțiuni hotăririle luate.

D-l EpELEANU atrage atenția membrilor asupra importanței ta-
belelor de comparaţie între diferitele aparate şi e de părere ca
toate aceste chestiuni să se împartă între diferitele laboratoare din
ţară cari sunt reprezintate în comisiune.

D-l PREȘEDINTE spune că toate aceste chestiuni se vor discuta în
şedinţa viitoare, după ce se va fi luat act de cele cuprinse în ra-

portul delegaților.
Bucureşti, 12 Iunie 1909,
Presedinte, P. Poni.
Sceretar, G. Gane.

No. 16.
PROCES-VERBAL

Sedinta din 12 lunie 1909

Sedinţă plenară
D-l Parșepixrr citeşte răspunsul comisiunii naționale la adresa
comisiunii franceze (din 15 Maia. c.).

BULETINUL SOCIETATII DE STIINŢE 1165

Se începe apoi discuțiunea asupra proprietăților petrolului brut
și a derivatelor sale, ast-fel cum a fost stabilit de comisiunea in-
ternațională.

1) Se începe cu proprietăţile benzinei (după raportul delegaților
secțiunii române la întrunirea din Londra, în Mai 1909).

D-l Epereaxv spune că s'a stabilit pentru fie-care produs în parte
numai acele proprietăți cari corespund unei cerinți comerciale lă-
sându-se la o parte orice altă determinare care n'are scop practice
bine definit.

D-l PReșepINTE aminteşte că probele ce sunt de făcut la un pro-
dus oare-care sunt de două soiuri ::a/ unele principale, și b/ altele
accesorii, şi întreabă de ce nu s'a avut în vedere acest lucru și la
clasilicarea proprietăților de mai sus.

D-l EpereANu răspunde că acest lucru s'a discutat la Londra,
dar că din cauza diverginței de păreri între diferitele grupe, nu
sa putut ajunge la un rezultat de la început. După ce însă se vor
afla rezultatele obţinute de diferitele secțiuni, comisiunea va pro-
ceda şi la această clasificare sistematică.

Se discută in special punctul 10, relativ la »diferențiarea benzi-
nelor adevărate de cele provenite la distilația distructivă.

D-l EpeLeANU spune că printr'o distilare distructivă a uleiurilor
grele se obțin benzine, care însă la noi în țară nu se fabrică, de
oare-ce fracțiunile grele se prelucrează pentru fabricarea uleiurilor
minerale.

D-l Maxv e de părere că deși la noi în țară nu se fabrică ast-fel
de benzine, totuşi trebuie studiate spre a ne putea feri de fraude
și de concurență neleală.

D-l Israari e de părere ca pentru toate aceste studii să se plece
de la produse industriale. obținute în fabrici şi nu de la produse
obținute în laborator.

Se discută apoi asupra aparatelor ce ar fi de întrebuințat în
acest scop.

Se discută punctul 9 relativ la „stabilitatea la conservarec.

D-l Eprreanu aminteşte că benzinele râu rafinate sau cele ob-
ținute prin distilația distructivă, se colorează cu timpul la aer și la
lumină, lucru important pentru comerţ.

Relativ la punctul 4 » Viscozitatea«.

1166 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

D-l EpereANu spune că viscozitatea are deosebită importanță
pentru benzinele de motoare, de oare-ce introducându-se în ben-
zine produse oxidate, se schimbă viscozitatea. Această schimbare
fiind însă pentru benzine greu de stabilit cu viscozimetrul Engler;
trebuie studiată mai de aproape.

D-nii AISiNMAN, GUTZzU, ISTRATI, OBREGIA şi PONI se vor ocupa
cu proprietăţile benzinelor şi cu determinarea lor, studiind mai de
aproape punctele 6, 7, 9 şi 10.

[]) Se iau în discuţie proprietățile petrolului brut.

D-l PReșepINTE cere explicațiuni asupra punctului 14 relativ la
„compoziția chimică «.

D-l EpeLeANU răspunde că comisia internaţională a înțeles prin
compoziție chimică : determinarea seriilor mai principale de hidro-
carbure ce se găsesc în petrolul brut.

D-l Cupșa spune că ar fi bine să se facă lucrări relative la sta-
bilirea unei metode practice pentru determinarea caloriilor, care
metodă să fie ușor de manipulat de ori cine.

Se stabileşte ca din ţară să se studieze mai de aproape tipurile
de petrol mai principale studiate şi de sub-comisiunea lampantelor.

Comisiunea rămâne ast-fel constituită, d-nii : EpeLeANU, GUTZU,
ISTRATI, MANY, MRazEc, PONI şi PUȘCARIU.

D-l Poxr se va ocupa în special cu punctele 14 şi 15, relative la
compoziție și calorii.

III) Se discută asupra proprietăţilor lampantelor şi se împart
lucrările intre d-nii: ArsiNMAN, EDELEANU, MaAxv, OBREGIA şi PONI.

IV) Se ia în discuție proprietăţile posletelor şi se împart lucră-
rile între d-nii: AISINMAN, Gurzu, ISTRATI, MANY şi PFEIEFER.-

București, 19 lunie 1909.

Președintele, P. Poni.
Secretar, G Gane.

No. 17.
PROCES-VERBAL

Sedinta din 19 Iunie 1909

Sedinţă plenară
„Se urmează cu discuţia începută în ședința trecută asupra pro=
prietăților derivatelor de petrol.
V. Uleiu pentru uns. Se împart lucrările relative la proprietăţile

BULEPINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 1167

ce sunt de determinat și de studiat între d-nii : AIsiNMAN, EDE-
LEANU, GANE, Gurzu, Manv, PERUTZ şi PFEIFFER.

In urma explicațiunilor date de d-l Gurzu în şedinţa trecută,
punctul 16 se modifică astfel:

»16) Comportarea către vapori la presiune și temperatură înaltă,
în timp determinate.

|]. Parafină şi solzii de parafină, vor [i studiați de d-nii :
AISINMAN, ISTRATI, PERUTZ şi OBREGIA.

In urma unei discuțiuni care are loc se decide a se mai studia pe
lângă punctele de mai sus și următoarele, cari sunt de adăugat la
raportul delegaților secţiunii române la Londra :

12) Indiciile de refracție, şi

13) Ponderea moleculară.

La punctul S, d-l ArsiNMAN explică, că prin materii streine se
înțelege amestecuri de parafină cu diferite corpuri, cum e ozoke-
rita de ex., care îi măreşte punctul de fluiditate.

VII. Vaseline. Impărțirea proprietăţilor se face la fel ca la VI
între d-nii: AI1sINMAN, OBREGIA, ISTRATI, PERUTZ şi PONI. Se discută
în special punctul 14 : Deosebirea între vaselina naturală și cea
artificială.

VIII. Ulei de vaselină. Impărțirea proprietăţilor se face la fel
ca la VI şi VII.

TĂ. Residiu servind ca combustibil, şi

X. Residiu servind la fabricarea uleiurilor de uns, vor fi
studiate de d-nii Gane, PERUTZ şi PFEIFFER.

XI. Rezidiurile sohde şi semilichide vor [i studiate de d-nii
Gaxe, MANY și PFEIFFER.

D-l Poxr e de părere ca să se facă toate aceste încercări asu-
pra aceluiaș prolus luat ca tip, rămânând ca comisiunea să stabi-
lească diferitele tipuri de petrol brut şi de derivate.

In urma unei discuțiuni, la care iau parte toți membrii o sezaţie
se stabilesc următoarele tipuri :

1. Pentru petrol brut :

1) Câmpina ;

a) paralinos ;
LV) neparafinos ;
2) Buștenari ;

1168 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

3) Moreni ;

4) Gura-Ocniţei ;

5) Glodeni ;

6) Câmpeni-Părjol, şi

7) Policiori.

Din aceste şapte tipuri se vor adună câte 150 litri de fie-care
admițându-se ca normă tipul »rezervor:.

II. Pentru benzine :

1) Benzină brută de 0,750;

2) Benzină ușoară de 0,680;

3) Benzină uşoară de 0,710 ;

4) Benzină ușoară de 0,717 (0,715—0,720);

5) Benzină grea de 0,745—0,750.

111. Pentru lampante tipurile stabilite anterior.

IV. Pentru poslete (Gazoil) :

1) Tip. Constanţa export ;

2) Tip interior.

V. Pentru uleiuri de uns se vor aduna diferite tipuri comer-
ciale fabricate de societățile „Steaua Română“, »Vega«, »Au-
rora«, »Traian« şi »Columbia«.

VI. Pentru parafină tipul „Steaua Română.

VII. Pentru vaselină nu s'a decis nimic, nefabricându-se în țară.

VIII. Pentru vezidiu servind ca combustibil s'au admis două
tipuri :

1) Ploeşti C. F. R. şi

2) Bucureşti C.F. R.

1Ă. Pentru vezidiu servind la fabricarea uleiurilor mine-
rale se vor cere eșantilioane de la societăţile „Steaua Română« şi
„Vega.

X. Tot aşa şi pentru asfalt şi rezidiu ultim.

Comisiunea ia vacanță pentru două luni, rămânând a se în-
trani din nou la sfârşitul lunei August.

Bucureşti, 2 Octomvrie 1909.
Presedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

BULETINUL. SOCIETAȚII DE SLIUNȚE 1169

No. 18.
PROCES-VERBAL

Sedinta din 2 Octomurie 1909

Sed nţă plenară

la parte la şedinţă şi d-l inginer GyuIseiN, secretarul comisiu-
nii internaționale pentru unificarea metoadelor de analiză a deri-
vatelor de petrol.

D-l Onecea spune că și d-sa se va ocupa de chestiuni rela-
tive la parafină și cere să fie înscris la paragraful parafinei.

D-l Pneșeprinre comunică că s'au adunat până acum șase tipuri
diferite de petrol brut și două de benzină. Ec itaba

D-l ArsrnMAN cere ca pe lângă produsele stabilite în ședința
trecută, să se mai ceară de la rafinăria „Steaua Română« şi acid
sulfuric de diferite concentrațiuni.

D-l Penurz promite a dispune ca să se pună la dispoziția d-lor
membri toate produsele și derivatele de petrol necesare studiilor
ce sunt de făcut.

Se decide apoi a se face un tablou în care să se noteze ches-
tiunile cu cari se va ocupa fie-care membru în parte.

D-l Poxr prezintă d-lor membri pe d-l Gurserix, care spune că
se simte măeulit de a fi în mijlocul nostru.

Bucureşti, 16 Octomvrie 1909.
Presedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

No. 19.
PROCES-VERBAL

Sedinta din 16 Octomvrie 1909

Şedinţă plenară

D-l PaeșepiNTE comunică că societăţile „Steaua Română: şi
„Vega« au promis să trimeată toate produsele cerute și necesare
pentru lucrările comisiunii. -

Se citește circulara d-lui Dr. UsgrronvE din August 1909, prin
care d-sa comunică Comisiunilor naţionale diferite chestiuni, şi își
exprimă părerea că ar [i bine ca diferitele secțiuni să depună o
anumită sumă de bani, care să formeze un fond special pentru
lucrările internaţionale,

14170

D-l IsrRATI e de părere că acest lucru nu s'ar putea face de
cât sub forma unui premiu, care se va da pentru rezolvirea unei
chestiuni mai grele și în adevăr cu caracter internațional.

D-l PReșEDINTE e de părere ca să punem la dispoziția celor-
lalte secțiuni tot materialul prim de care ele ar avea nevoie; o
sumă de bani însă nu poate fi destinată în acest scop, de oare-ce
suma de care dispune Comisiunea a fost determinată prin buget
pentru un anumit scop şi nu i se poate schimba destinația.

D-l Epereanv vorbeşte în acelaș sens, după care se decide a
se răspunde d-lui UggeLonoE, că toate chestiunile privitoare la uni-
ficarea metoadelor de analiză sunt studiate și de membrii secțiu-
nei române şi că nu dispunem de fonduri speciale pentru lucrări
ce s'ar face în străinătate. Stăm însă cu plăcere la dispoziția ce-
lorlalte secțiuni întru-cât privește materialul prim.

Primindu-se din partea d-lui UBBeLOHDE şi un raport special al
biuroului internaţional asupra întrunirii de la Londra a Comisiu-
nii internaționale, se citește în şedinţă unele puncte relative la
proprietăţile derivatelor de petrol, care lipseau în raportul dele-
gațiunei române.

D-l A1sINMAN atrage atențiunea d-lor membri asupra cererii
d-lui UsgeronnE de a se comunica secretarului internațional un
plan al secţiunii române.

D-l EveceANv e de părere ca membrii sub-comisiunilor să se
întrunească separat pentru a pune în concordanță diferitele rezul-
tate la cari au ajuns şi a se vedea dacă se poate stabili ceva din
acele lucrări.

In urma unei discuțiuni care are loc, se decide ca d-l Manv să
prezinte în şedinţa viitoare un memoriu asupra petrolului lampant,
iar d-nii EDELEANU, ISTRATI şi PFEIFFER să se întrunească într'o zi
pentru a face un memoriu asupra petrolului brut.

Se ia cunoștință de lucrarea d-lui profesor WirgBE din Char-
lotenburg, asupra vumficării determinării punctului de
în flamabilitate«.

Lucrarea se va traduce în româneşte şi se va împărți d-lor
membri.

In urma dorinței exprimate de d-nii membri, se decide ca să ne

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE Mi

adresăm societății „Steaua română: pentru vizitarea fabricei de
acid sulfuric și a rafinăriei din Câmpina.
București, s Noemvrie 1909.
Preşedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

PROCES-VERBAL

Sediulu din zisa de Joi, ş Noemvurie 1909

Şedinţă plenară

Se citește scrisoarea No. 9/1828 primită de la d-l Ugeronni,
prin care d-sa repetă cererea făcută în August dea se trimite
secretarului comisiunii internaționale 25 exemplare în limba fran-
ceză, asupra modului cum se lucrează în comisiunea noastră.

D-l Epegreaxv e de părere ca diferitele sub-comisiuni să se întru-
nească separat, pentru a elabora un program general asupra lu-
crărilor comisiunii.

La ordinea zilei fiind raportul sub-comisiunii petrolului lampant
d-l Maxv citeşte raportul iscălit de d-nii EpeLeANU, Maxv şi PFrIF-
FER, care cuprinde rezultatul lucrărilor. făcute de d-lor în aceastii
direcție.

In urma cetirii acestui raport are loc o lungă discuție, la care
iau parte d-nii: EpEeLEANU, ISTRATI, MANY, PONI şi PFEIFFER.

D-l IsrRATI, întreabă dacă în adevăr în practică se face această
deosebire între petrolurile parafinoase și cele neparalinoase.

D-l Ponr crede că arfi bine ca concluziunile raportului să fie spri-
jinite prin expunerea amănunțită a experiențelor şi a rezultatelor
obținute. Aceasta e cu atât mai necesar cu cât unele din aceste con-
cluziuni sunt in contrazicere cu faptele cunoscute și generalmente
admise. Așa, citează ca exemple din concluziunile raportului pre-
zintat : a) in fracţiunile petrolurilor cari distilează peste 220" nu
există compuși aromatici ; b) adăugirea parafinei solide într'un
lampant nu influențează în rău asupra puterii luminătoare. Aceste
amândouă puncte ar trebui dovedite prin expunerea rezultatelor
experimentale. Crede de asemenea că nu sc poate trage nici o
concluziune din faptul semnalat în raport, că amestecul benzinei
cu posletele are un punct de fierbere intermediar. Faptul de alt-
mintrelea e cunoscut. E] a fost studiat de S. Younc,

11712 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

—

D-l Epereanv e de părere: 1) că prin hidrocarburi aromatice
d-lor au priceput toate acele hidrocarburi care cu un amestec ni-
trat dau derivați nitrici; 2) menţine părerea emisă că: »petrolurile
lampante obţinute din petrolurile parafinoase și conținând hidro-
carburi solide în fracțiunea peste 270%, ard mai bine ca cele cu hi-
drocarburi numai lichide în fracțiunea peste 270%; 3) aminteşte
că chestiunea amestecului de benzină cu poslete a fost tratată
numai din punct de vedere practic, pentru a arăta că prin ajutorul
analizei Engler nu se poate dovedi că s'a făcut un astfel de ames-
tec, şi că pentru a dovedi aceasta ar trebui făcută distilația în 1/20
de volum. In urmă spune că va prezinta raportul în o şedinţă
viitoare.

D-l Gane expune părerile sale asupra compozițiunii petrolului
în general, arătând diferențele principale ce există între diferitele
regiuni mai importante din lume. Arată apoi constatarea făcută
cum că petrolurile brute cari conţin hidrocarburi aromatice în frac-
țiunile inferioare ard mai bine ca cele ce conţin hidrocarburi aro-
matice în fracțiunile lampante. Nu crede că parafina să aibă o
înfluențare asupra arderii, pentru-că la temperatura la care se
găseşte petrolul în lampă parafina e dizolvată în lampant, iar
parafina lichidă se urcă mult mai repede prin capilare ca celelalte
hidrocarburi.

Se decide în urmă ca sub-comisiunea lampantelor să prezinte un
raport bazat pe lucrări de laborator, din care să reiasă clar cele

menționate în raport.
Bucureşti, 27 Noemvrie 1909.

Presedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

No. 24.
PROCES-VERBAL

Sedinla de Joi, 19 Noemvrie 1909

Şedinţă plenară
D-l PneșepINTE comunică, că printr'o adresă oficială s'a cerut de
la ministerul industriei şi comerțului o sumă globală de 20.ooo lei
pentru anul bugetar 1910—19I1.
D-l Pușcanrv comunică, că d-l ministru a aprobat cererea și că
d-sa ar dori să fie ținut în curent cu lucrările comisiunii,

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 1173

D-l EpeLeANU aminteşte că scopul comisiunii fiind studierea me-
toadelor de analiză a petrolului şi a derivatelor sale, ar fi de dorit
ca d-nii membri cari au lucrări să le prezinte secretarului în scop
de a se face un raport anual asupra activității comisiunii.

D-l ArsrNMAN e de aceeaş părere ca şi d-l EpELeANU, şi crede
că metoadele de analiză ale petrolului fiind îndeajuns studiate în
străinătate şi in țară, ar putea fi lesne admise, rămânând ca numai
pentru anumite metoade cari ar fi de studiat să se ia deciziuni pro-
vizorii.

D-l PReșepiNTE spune că se va face cunoscut tuturor d-lor mem-
bri ca în şedinţa viitoare să aducă lucrările executate de d-lor, în
scop de a se face un raport anual, care să se înainteze d-lui mi-
nistru al industriei şi comerțului.

D-l Epereaxv prezintă, în colaborare cu d-ra S. Durucea, o lu-
crare relativă la viscozitate: « Controlarea coeficienţilor - lui
Holde şi Gans şi stabilirea unui nou coeficient pentru uleiu-
rile minerale române.

D-l PReșEDINTE spune că lucrarea fiind foarte interesantă, se va
publica de către comisiune.

D-l Maxv face următoarele propuneri: 1) Comisiunea să ceară
diferitele caiete de sarcini de la C. F. R. şi alte autorități publice
și chiar de la întreprinderi particulare, să le controleze şi să-şi dea
părerea asupra modului cum aceste caiete de sarcini ar trebui să
fie făcute ; 2) Comisia să publice o Agendă generală a petrolului,
care să trateze toate chestiunile relative la metoadele de laborator,
extracție, industrie, transport, etc., şi aceasta în trei limbi diferite.

D-l Epereaxv e de părere că prima propunere e foarte accep
tabilă; a doua însă, relativă la Agenda, nu se poate pune în apli-
care decât după ce comisianea va fi strâns tot materialul necesar
pentru aceasta.

D-l ArsrumAN crede din contra că e foarte nimerită propune-
rea publicărei unei Agende a petrolului. Fie-care membru din co-
misiune având o parte specială de redactat, va prezenta lucrarea sa
comitetului de redacție, care o va uniforma apoi cu restul lucrărilor.

D-l Cueșa spune că această lucrare ar fi chiar de mare interes
practic şi că în Agendă sar putea introduce și formulare pentru
caiete de sarcini,

1174 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

D-l PReșevinre e de părere că facerea caietelor de sarcini e con-
secvența naturală a întregei activități a comisiunii, dar că e pre-
matur a ne ocupa de această chestiune, de oare-ce ne lipseşte încă
materialul necesar pentru aceasta. S'ar putea numi o subcomisiune
care să studieze caietele de sarcini și să vadă unde sunt în contra-
zicere cu practica. Chestiunea unei Agende e foarte interesantă, €
nevoie însă de un plan general, care ar trebui să fie prezintat co-
misiunii de un comitet de redacție.

București, 27 Noemvrie 1909,
Presedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

No. 22.
PROCES-VERBAL

Sedinta de Vineri, 27 Noemvrie 1909.
Sedinţă plenară

Se citeşte adresa primită de la Societatea „Steaua Română“
(No. 23.864) prin care se comunică comisiei că s'au expediat toate
produsele fabricate de rafinăria din Câmpina.

D-l EpergANU spune că neexistând astăzi metoade bine definite
pentru cercetarea petrolului brut din punct de vedere tehnic, pro=
pune următoarele, cu rezerva ca comisia să facă modificările ce le
va crede de cuviință.

1) Prima diferențiare a petrolului brut să se facă ca până acum
după metoadele obişnuite.

2) Diferenţiarea ce se face de către Americani, clasificând pe-
trolurile brute în petroluri cu baza de parafină, baza de asfalt
sau baza de sulf, etc., să fie înlocuită prin determinarea constituției
generale a petrolului, determinând cantitatea ce se îndepărtează
din petrol cu H>SO, concentrat sau fumans, şi descrie aici me-
toada ce sar întrebuința pentru aceasta.

3) Determinarea produselor tehnice să se facă distilându-se
petrolul brut în fracțiuni egale reprezentând !J de volum din
total, notându-se limitele de distilare și determinându-se densi-
tatea fracțiunilor. Arată avantajiile acestei metoade şi descrie
modul de lucrare a distilaţiei, precum și obținerea produselor in-
dustriale din țițeiu,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1475

4) Ca metoade accesorii crede că sunt bune cele stabilite la în-
trunirea de la Londra, cum sunt congelarea, viscozitatea şi celelalte.

D-l PneşeniNTE găsind propunerile făcute de d-l EpeveAnu inte-
resante, crede că ar fi bine să se discute fie-care punct în parte.

D-l IsrRari e de părere ca chestiunea compoziției petrolului să
se lase la o parte pentru moment. Propunerea d-lui EpereANU
relativă la determinarea părților absorbabile de SO, pare
foarte bună şi poate fi admisă. Distilaţia Engler pare a fi
foarte justă, deşi simplă, și nu trebuie înlăturată, de oare-ce
fiind admisă în toate țările ca metoadă de analiză şi de control,
ar fi greu de înlocuit prin altă metoadă. Propune în urmă ca
sub-comisiunea petrolului brut să se întrunească separat pentru
a discuta aceste metoade și a supune în urmă aprobărei comisiei
rezultatele ce ar obține.

D-l ArsINMAN spune că părerea d-sale e, că există în literatură
destule metoade pentru analiza tehnică a țițeiului. O determinare
exactă a produselor technice ce se pot obține dintr'un petrol, nu
o poate face decât un tehnician sau un chimist cu cunoştinţe asu-
pra petrolului. Crede că distilaţia în 1/2 de volum nu prezintă
avantaje, ci e de părere ca determinarea tehnică a unui petrol să
se facă ast-fel :

1) Analiza Engler a țițeiului, care ne indică în mod general can-
titatea relativă a produselor ce le conţine.

=) Distilaţia în mare în 4 produse, aşa cum se face în tehnică:
benzină, lampant, poslete şi rezidiu, și

3) O a treia distilație prin care se separă definitiv aceste pro-
duse unele de altele.

Orele fiind înaintate, d-l PReșepiNTE comunică că-şi face rezervele
d-sale la propunerile d-lui Epeeanv și amână discuţia pentru șe-
dința viitoare.

D-l Preșevpixre profită de ocazia prezenţei d-lui Peaurz la şedinţă
pentru a mulțumi atât d-sa cât şi în numele d-lor membri ai co-
misiunii, d-lui Director general al soc. Steaua Română de modul
amabil cum au fost primiţi la vizitarea rafinăriei Steaua Română din
Câmpina.

D-l Penvrz mulţumeşte d-lui Preşedinte și spune că, fiind foarte
ocupat, cu părere de rău nu va mai putea lua parțe la ședințele

AZ e ela BULEPINUL SOCLEPAȚII DE STIINȚE

viitoare ale comisiunii. Propune în numele d-sale din partea socie-
tății Steaua Română pe d-l Baven, conductorul tehnic al rafinăriei
din Câmpina.

Bucureşti, 4 Decemvrie 1909,
Presedinte, P, Poni.
Secretar, G. Gane.

și No. 28 și 24,
PROCES-VERBAL

Sedinţa subcomisiunii petrolului lampant

. —

In zilele de Miercuri, S Decemvrie şi de Vineri, 4 Decemvrie 1909,
d-nii EpeLeANU, GR. PrEIFFER, D. G. Manv și G. GANE s'au întru-
nit la laboratorul de chimie al Institutului Geologic pentru a aduna
tot materialul relativ la lucrările subcomisiunii lampantelor şi a dis-
cuta asupra redactării referatului ce va fi de prezentat comisiunii.

In urma discuţiunilor urmate s'a hotărit a se prezenta un re-
ferat, care să cuprindă toate datele adunate și cari se raportează
la proprietăţile și compoziţia petrolului lampant, ce se poate obține
din țițeiurile române.

IN O. 25.

PROCES-VERBAL

ii Sedinta de Vineri, 4 Decemurie 1909

-_..

Sedinţă plenară

Sedinţa se ține la laboratorul de chimie al Institutului geologic.

D-l secretar citește „referatul asupra proprietăților fizice, chi-
mice şi tehnice ale petrolului lampant, ce se poate obține din ţi-
țeiurile române«, prezentat de d-nii Dr. L. Evpereaxv, prof. GR:
PrerFeR, prof. D. G. Manv şi inginer G. Gaxe.

D-l Paeșevinre felicită subcomisiunea petrolului lampant pentru
minuțiozitatea cu care s'a redactat referatul şi spune că-i apreciază
valoarea prin felul cum s'au urmărit cercetările pentru studiul lam-
pantelor, ajutându-se paralel de știință şi de practică.

D-nii membri fiind de acord cu cele spuse de d-l Președinte, se
decide ca referatul să fie publicat cât de curând,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE + 1477

Se decide în urmă ca să se înainteze ministerului industriei și
comerțului un refetat asupra lucrărilor comisiunii în anul 1909.
La Sfârșitul ședinței se fac diferite demonstraţiuni de laborator
relative la proprietățile Beisolului lampant.
Presedinte, p. Poni,

Secretar, G. Gane.

PROCES-VERBAL

Sedinla din 9 Docemurie 7910, ora 3 seara

Sedinţa sub-comisiunii petrolului brut

Sedinţa se ține la Institutul de chimie, Splaiul Magheru, 2.

Luându-se în discuție metoadele de analiză, ce ar fi de adoptat,
pentru diferitele proprietăți ale petrolului brut (după raportul în-
trunirii de la Londra) se decide următoarele :

1) Pentru determinarea coloarei va ajunge caracterizarea pe-
trolului brut prin definirea intensității colorațiunii cu ochiul liber.

Relativ la acest panct d-l profesor Osnecra propune a se face
diferite încercări pentru a constata dacă nu s'ar putea întrebuința
o metodă mai științifică pentru determinarea practică a coloarei.

2) Transparenții se va determina cu ajutorul unui tub de sticlă
de 3 mm, diametru (grosime) ;

3) Densitatea se va determina la 15%/40 C., cu 4 zecimale,
indiferent de metoada intrebuințată : areometru, balanța Mohr-
Westphal sau altă metoadă.

D-l Maxv propune ca areometrele din țară să se verifice la la-
boratorul de fizică al şcoalei naţionale de poduri și şosele ;

4) Viscozitatea se va determina de preferință cu aparatul En-
gler-Ubbelohde la o” (pentru ţițeiuri benzinoase), 200 sau 500, ra-
portat la apa distilată la 200 C.

Inainte de a determina viscozitatea, ţiţeiul se va filtra de apă şi
impurități, printr un filtru format din două straturi de vată, separate
intre ele printun strat de sare. Vata ce se va întrebuința pentru
acest scop va fi vati hidrofilă pură (purificată prin extracțiuni cu
alcool şi eter);

1178 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

5) Inflamabilhitatea se va determina cu aparatul Abel-Pensky
german sau în vas deschis cu aparatul Brenken sau Marcusson,
după prescripțiunile germane. Rezultatul obținut va fi în tot-dea-una
raportat la presiunea normală 760 mm.

Se admite de asemenea și introducerea tabelelor de compa-
rare între diferitele aparate în uz.

6) Congelațiunea va îi determitată după metoda germană : într'o
eprubetă de 18 mm. (grosime) se varsă un strat de 3 cm. înălțime
țițeiu ; două eprubete cu acelaş țițeiu se pun într'un amestec refri-
gerent de o anumită temperatură, a doua eprubetă având un ter-
mometru băgat în țițeiu ; odată ajuns termometrul la temperatura
dorită se scoate eprubeta (fără termometru) din amestecul refri-
gerent şi prin inclinarea de un unghiu de go! se observă starea fi-
zică a țițeiului.

Inainte de orice determinare însă se va încălzi ţiţeiul pentru a-l
avea complet lichid.

7. Reacțiunea se va determina după metoada Holde.: 100 e. e.
țițeiu se dizolvă într'un amestec neutru de alcool şi eter şi se ti-
trează în urmă cu o soluțiune alcoolică, 1/4 normală, de sodă, în
trebuințându-se fenolftaleina ca indicator ;

8) Volatihitatea, adică pierderea procentuală la o anumită tem-
peratură, se va face in vasul aparatului Martens-Pensky: se va
umple vasul aparatului Martens-Pensky cu țițeiu până la marcă, în-
tocmai ca pentru o determinare de inflamabilitate, şi se va încălzi
la o anumită temperatură timp de 5 ore. Această incălzire se va
repeta de atâtea ori până când două cântăriri consecutive, la
aceeaș temperatură, nu vor produce o pierdere peste !/3%/9.

9) Distilaţiunea se va face în două moduri :

a) Odată în balonul Engler după prescripțiunile germane, şi

5) A doua oară pentru determinarea produselor tehnice ce se
pot obţine din ţițeiu. Această distilație se va face după propunerea
d-lui Dr. EpeLeANU în fracțiuni de 1/., de volum.

Prescripţiuni : se vor distila 4 litri de țiţeiu reprezentând ?/ din
volumul vasului de distilațiune; deasupra vasului de distilațiune se
va pune un tub abductor de 25 cm. înălțime: termometrul se va
introduce în tub până ce coloana de mercur vine în dreptul tubu-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STUNȚE 1179

lui de scurgere ; produsele evaporate se vor condensa întrun re-
frigerent.

Aparatul complet se poate vedea în schița alăturată la proces-
verbal:

COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU UNIPICAREA METOADELOR DE ANALIZĂ
A DERIVATELOR DE PETROL

Ratorta pentru distilarea țițeiului. Modelul Secţiunii Române. Scara 1 : 4

1180 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

10) Parafina se va determina după metoda Holde, după ce insă
ţiţeiul va fi supus următoarei operațiuni, propusă de d-nii Dr. E.
BaveR şi Dr. L. EpeLEANU: ţiţeiul va fi tratat cu 200|, H>SO, de
D — 1,834 (97,5—93/, $0,), la rece, timp de o jumătate de oră,
se va spăla în urmă cu apă pentru a îndepărta SO; rămas în solu-
țiune şi se va distila în balonul Engler până la 3000. In rezidiul
ast-fel oținut se determină parafina după metoda Holde.

11) Apa şi impuritățtile (ca nisip) se vor determina cu ajutorul
unei centrifuge după metoda obișnuită. In acest scop se vor dilua
5o c. c. de ţițeiu cu so c. c. de benzină de 0,720.

1 2) Metoda pentru (/eterminarea asfaltului în petrolul brut tre-
buie încă studiată, nici una din cele cunoscute nefiind destul de
practică şi sigură.

13) Prin determinarea compoziției chimice se pricepe determi-
narea seriilor mai principale de hidrocarbure cari constituesc şi ca-
racterizează un ţiţeiu.

D-l Dr. EpereAnNv propune următoarea metodă: se agită 100 c. c.
țițeiu cu 40 c. c. [HI„SO, fumans, timp de 8 ore, la 400 C. Agitarea
se face prin agitare din cinci în cinci minute; se determină apoi
volumul și densitatea petrolului brut rămas neatacat, iar prin înmul-
țirea acestor date se află cantitatea în greutate de țițeiu ce a reac-
ționat cu HSO, fumans, şi prin urmare şi pierderea procentuală.

14) Determinarea caloriilor se va face cu ajutorul bombei
Mahler în calorimetrul Berthelot după metoda cunoscută.

Sedinţa se ridică la 71|, seara.
Bucureşti, 15 Decemvyrie 1910.
Presedinte, G. Istrati.
Secretar, G. Gane.

No. 27.

PROCES-VERBAL

Sedinţa din 18 Decemurie 1909

Sedinţă plenară
Se citeşte procesul-verbal al ședinței sub-comisiunii petrolului
brut (No. 26).
Relativ la punctul 10, determinarea parafinei în petrolul brut,
D-l BavER spune că, după experiențele fâcute, nu se pot obține
rezultate bune înainte de a neutraliza produsul tratat cu H,S0O,.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STUNŢE SSC i e IE

D-l Parșeprre e de părere ca acest proces-verbal să se
poligrafieze în mai multe exemplare şi să se împartă membrilor,
amânându-se astfel discuţia relativ la punctele cuprinse în pro-
cesal-verbal pentru şedinţa viitoare.

Se decide ca sub-comisiunea uleiurilor minerale se se întrunească
în ziua de 13 lanuarie 1910, la laboratorul de chimie al Institutului

Geologic.
E Bucureşti 29 Ianuarie 1910,
Presedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

No. 28,
PROCES-VERBAL

Sedinta de Vineri, 29 lamtarie 1910

Şedinţă plenară

Se citește procesul-verbal al şedinţei sub-comisiunii petrolului
brut.

Relativ la densitate, d-l OsRecia întreabă dacă temperatura
de 13% C., pentru determinarea densităţii, a fost admisă irevocabil
de Comisiunea internațională. D-sa nu găsește practică această
temperatură, din cauză că fiind inferioară temperaturii camerei pro-
duce ceață pe vas şi împiedică cântărirea imediată.

D-l EpeLeANU spune că această chestiune a fost discutată pe larg
şi la întrunirea de la Londra, şi că sa admis temperatura de
15% c., mai cu seamă din cauză că ea e în general admisă de mult în

toate țările.
Bucureşti, 19 Fevruarie 1910,
Presedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

—[Î._—

No, 29,
PROCES-VERBAL

Sedinla de Vineri, 19 Fevruarie 1910

Sedinţă plenară

D-l Maxv face propunerea de a se studia coeficienţii de frecare
ai petrolului și a derivatelor de petrol, şi a se cerceta dacă există
o relaţiune între coeficienţii de frecare şi coeficienţii de dilatare la
temperaturi diferite, In acest caz, prin determinarea coeficientului

1182 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STUNŢE

de dilatare la o temperatură anumită, s'ar putea repede calcula
coeficientul de frecare, lucru ce ar avea o importanță pentru prac-
tică la construirea conductelor.

D-l EpeLeANU anunță că va prezenta în şedinţa viitoare o lu-
crare asupra coeficienţilor de dilatare.

In urmă d-l EpeeANv e de părere ca să se pună la ordinea zilei
pentru fie-care şe lință discuţiunea referatului asupra proprietăților
și metoadelor de analiză a diferitelor derivate de petrol.

Pentru şedinţa viitoare se pune la ordinea zilei produsul »Ben-
zină «.

București, 5 Martie 1910.

Președinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

No. 30.
PROCES-VERBAL

Sedinta de Vineri, 3 Martie 1910

Sedinţă plenară

Se ia în discuțiune metoadele de analiză ale benzinei.

D-l EpeurANv comunică că d-l AIsINMAN se scuză că nu poate
lua parte la ședință, dar că va prezinta în ședința viitoare un ra-
port asupra benzinei.

D-l EpereANv e de părere, că punctul cel mai principal relativ la
metoadele de analiză ale benzinei e distilația, pentru care nu s'au
emis încă până acum prescripțiuni anumite, cum s'a făcut de exeniplu
pentru petrolul brut și cel lampant. Rezultatele ce se obțin acum
diferă mult unele de altele, după modul de procedare, chiar când
se lucrează cu un bun deflegmator. D-sa propune pentru îndepăr-
tarea acestor inconveniente următoarele:

1) Pentru a înlătura variațiunile flacării, să se adopte o baie cu
un lichid, care fierbe la o temperatură superioară temperaturii la
care fierbe benzina. Căldura se propagă la o baie de aer în care s'a
așezat balonul de distitație. În acest mod nu se va produce o iu-
țeală la distilare, rezultatele obținute vor fi insă la fel. 2) Defleg-
matorul să fie bine stabilit şi apărat de curenții exteriori de aer
printr'un manşon, de exemplu de asbest.

Procedând astfel, deflegmarea se va face în totdeauna la fel,

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 1183

D-l OBneera e de părere că o baie de vapori ar îi mai practică
pentru distilație. Arată apoi influența ce o are presiunea barome-
trică în distilația benzinei, şi crede că acest lucru s'ar putea intru
câtva indrepta, procedându-se ca în Germania, unde datele obți-
nute se corectează cu observaţiunile făcute asupra apei.

D-l IsrRaTI crede propunerea d-lui Epereanu bine venită, de
oarece balonul Engler e foarte bun pentru distilarea lampantelor,
impropriu însă pentru benzină. D-sa propune în consecință :

1) Să se stabilească diferența de nivel de la lichid la gura balo-
nului. 2) Temperatura ambiantă să fie totdeauna la fel. 3) Să se
stabilească iuțeala distilației, adică în unitatea de timp să se disti-
leze totdeauna acelaș volum. 4) Pentru incălzire, un bec lat cu dis-
pozitiv pentru regularea flacării. 5) Să se indice presiunea baro-
metrică la care s'a făcut distilația, sau să se alcătuiască un tablou
in urma experiențelor ce se vor face cu distilarea la diferite presiuni.

D-l EpeLeanv crede că, în adevăr, un deflegmator de o anumită
construcție poate aduce foloase reale, așa de exemplu s'ar putea
întrebuința deflegmatorul cu bulă, pe care d-sa îl descrie.

D-l Pon, rezumând cele discutate. aminteşte :

1) Că unul din punctele mai principale relative la metodele de
analiză ale benzinei e distilația, care depinde în primul loc de na-
tura hidrocarburelor constitutive ale petrolului. De aici se naște
întrebarea dacă e mai bine de admis distilația după temperatură
sau după densitate ? Fiind dată însâ natura petrolurilor noastre, care
cuprind hidrocarbure aromatice şi polimetilene a căror densitate
este mai mare, dacă s'ar admite luarea densităţii ca mod de sepa-
rațiune, atunci am pierde o parte din benzină. D-sa este, prin ur-
mare, de părere ca în separarea prin distilare să se ție seamă de
temperatură, iar nu de densitate.

2) Nu crede că propunerea d-lui EpeLEANU, relativă la modul de
distilare, să fie practică, de oarece produsele vor distila prea re-
pede, iar antrenările vor fi prea mari.

3) Intrucât priveşte întrebuințarea deflegmatorului, d-sa preferă
pe a lui Youxc, care are marele avantaj asupra acelui a lui Le Br,
că e mult mai scurt și de o putere de separare mai mare.

4) E în contra cămășii de asbest pentru deflegmator, de oare-ce
diferența de temperatură între vapori și aerul înconjurător nu e

L18% BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

mare, şi o diferință în temperatură e chiar necesară pentru o bună
separațiune. O cârpă udă e îndeajuns la distilarea benzinei pentru
a opri ridicarea prea repede a temperaturii, precum și antrenarea.

5) Propunerea d-lui Opera poate fi ușor înlăturată, de oare-ce
e foarte ușor ca să se distile în totdeauna la presiune constantă.
D-sa aminteşte de aparatul întrebuințat în lucrările d-sale pentru
distilarea sub presiune constantă.

6) Deflegmatorul cu bulă propus de d-l Evereaxc nu poate fi
aplicat aici ur.de se separă o serie de lichide cu punct de fierbere
deosebit.

D-l OBnecra crede că la punctele stabilite la Londra pentru
benzină, ar mai fi de adăugat și următorul: Intervalul de explo-
zibilitate, adică limitele de proporție pentru ca un amestec aer4-
benzină să explodeze. Acest punct ar putea fi un bun criteriu
pentru valoarea comercială a unei benzine.

D-l EpeLeANU susține, însă, că partea experim=ntală pentru ast-
fel de încercări va fi foarte grea, din cauză că ia [ie-care grad de
temperatură, şi prin urmare și la fie-care 0], mai mult de benzină
se obține un amestec de altă natură chimică.

D-l Ponr spune că explozibilitatea depinde de proporția în care
diferitele hidrocarbure se află în amestec și nu de la densitatea
sau temperatura maximă de distilație a benzinei. Crede că propu-
nerea d-lui Ognecra e bine venită.

D-l Maxv e de părere că această chestiune e, interesantă din
punct de vedere a comparării benzinelor între ele. Nu crede însă
ca să fie un bun și util criteriu practic pentru benzinele comerciale,

D-l BavrR crede că aceste determinări nu vor avea un seop prac-
tic, limitele amestecului de benzină-aer fiind toarte apropiate, după
cum rezultă din exeriențele făcute în Germania cu benzine de
motoare.

Bucureşti, 10 Martie 1910.
Preşedinte, P. Poni.

Secretar, G. Gane.
* -

—— |... —

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1185

PROCES-VERBAL asi înA

Sedinta de Vineri, 19 Martie 1910

Ședinţăsplenară

D-l ArsrNMAN e de părere ca procesele-verbale să se scrie în
mai multe exemplare şi să se împartă membrilor, de oare-ce mem-
brii cari au lipsit nu pot lua bine cunoștință de cele discutate în
şedinţă din o simplă citire a procesului-verbal.

Cererea d-lui ArsiNMAN se admite. Procesele-verbale vor fi po-
ligrafiate şi trimise membrilor cari au lipsit de la ședințe.

D-l OBRecra comunică comisiunii rezultatele obținute de d-sa
până acum prin lucrările începute asupra benzinelor, şi anume în
trei diferite direcțiuni :

1) „Pentru a diferenția benzinele (de alt-fel şi celelalte distilate ale
petrolului), d-sa a făcut mai întâiu diferite încercări de halogenare.
Bazat pe ușurința diferită de substituire prin halogen a diverselor
serii de hidrocarburi ce compun benzinele, ca şi celelalte. distilate
ale petrolului, d-sa a făcut să lucreze totdeauna în aceleași condi-
tiuni una şi aceeaș cantitate de halogen—de o cam dată brom —
10,5 cm?) asupra uneea şi aceleeaş cantități de benzină (1,00 cm?),
lie în prezența unui transmițător ca feull în pulbere etc., fie fără
transmițător, determinând |dozând) la fie-care dată canhitatea
de acid bromhidric produsă prin substițiune.

„Idea conducătoare nouă și pe care d-sa o crede capabilă de a
forma un nou criteriu de diferențiare a benzinelor potrivit compo-
zițiunii lor chimice este urmărirea substituțiuni, prin halogen,
prin dozarea acidului haloid produs din totdeauna aceeaş can-
titate de benzină (amestec de hidrocarburi din diversele serii).

„Această cantitate de acid haloid trebuind a fi cu atât mai mare
cu cât benzina va conţine o mai mare proporțiune de hidrocarburi
benzinice ușor substituibile.

„In încercările ce a făcut până acum, d-sa a lucrat cu un exces
de brom și cu fier ca transmițător, absorbind cantitativ acidul brom-
hidric în aceeaș cantitate de apă și dozând prin titrare acidul în
prezența bromului rămas nealterat.

„Încercările n'au condus încă la rezultate definitive, remânând a
preciza mai de aproape condițiunile de experimentare și a reveni
cu comunicări ulterioare.

1186 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE
a: d IE ORI e act edita camceltr og e trei te

2) »D-l Onecra arată mai departe că într'o a doua direcţie s'ar
putea găsi un criteriu de diferențiare a diverselor benzine cores-
punzătoare compozițiuriii lor chimice diferite şi deci şi originei lor.
In special, proporțiunea în care hidrocarburele aromatice (benzi-
nice CnHan-g) se găsesc cuprinse într'o anumită benzină, sau de
asemenea în alt distilat de petrol, se poate aprecia după posibili-
tatea de introducere directă (substituire) de grupe funcționale, ca
aldehidică (—CHO), cetinică (—CO-—) şi altele, prin reacțiuni
sintetice cunoscute, ca acea lui FRIeDL & CRAFT, a lui GATTERMAN
pentru grupa aldehidică, etc.

„Aplicând una din aceste sinteze asupra amestecurilor de hidro-
carbure ce formează benzinele, s'ar putea recunoaşte şi determina
proporţiunea hidrocarburelor aromatice sub forma aldehidelor sau
cetonelor în care vor fi fost transformate.

»In urmărirea acestei idei, d-l Opnecra în intenția de a incerca
aplicarea asupra benzinelor mai întâiu a sintezei lui FRiep & CRAFT
pentru formarea cetonelor, a voit să întrebuințeze clorura de car-
bonyl (phosgenul) în prezenţa ciorurei de aluminiu, ceeace ar fi făcut
să transforme CgHg din benzine prin faza intermediară a clorurii de
benzoil (CgH;—COCI) în Benzophenona (CgHs;—CO—CH;).
Neavând la îndămână clorura de carbonil (soluția comercială) și
găsind alături de reactivul căutat alte cloruri acide, a făcut întâm-
plător, şi sub titlu de curiozitate, încercări cu aceste diverse alte
cloruri, între altele clorura de sulf și clorura de tionil.

„Tot întâmplarea făcând ca să aibă pe masă de mai mult timp la
îndemână clorura de fier anhidră (cristalizată) a incercat să facă
să lucreze aceasta (în așteptare de a prepara AICI.) asupra ben-
zinelor şi diverselor cloruri.

„Ca rezultat al acestor repezi încercări întâmplătoare, d-l Oar-
GIA a fost surprins să observe reacţiunea caracteristică ce are loc
la amestecul diverselor benzine cu clorură de tionil (SOCI) şi FeCl.
anhidră. Adăugând soluţia acestei din urmă cloruri în clorura de
tionil (un lichid roş-orange), singură sau diluată cu CCI, la o can-
titate de benzină, se produce chiar la temperatura ordinară, conti-
nându-se la încălzire, în primul loc un precipitat galben, care repede
trece prin diferite nuanțe, cenușiu, brun-violet etc., dând în cele,din
urmă un compus solid de culoare forte închisă brună-roşie, briin_

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1187

violet, brun-verzuiu sau aproape negru, după natura benzinei în-
trebuințate.

»Ast-fel, dintre benzinele ce i-au fost trimise din partea comisiuni
de petrol, una cu pondere specifică la 150% 0,745, produce cu clo=
rura de thionil şi FeCl, un precipitat roș-brun închis; o benzină
cu D la 15%—0,7845 un precipitat intens violet. Dorind a stabili că-
ror hidrocarburi anume se datorește formarea acestor compuși ca-
racteristici, a încercat reacţiunea cu hidrocarburele benzinice pure,
ca și cu hidrocarburi din celelalte serii. Toluenul nu dă nici într'un
caz un produs solid, ci numai un uleiu brun oliv ; benzenul dă un
precipitat aproape negru.

„Dintre hidrocarburile metanice a fost incercat pentanul şi hep-
tanul (Kahlbaum). Heptanul în special dă un produs analog cu
benzinele, cyclohexanul un produs cristalin galben, devenind brun-
verde cu timpul, iar metilciclohexanul un produs uleios vrezuiu, în
ultima fază analog cu acel obținut cu toluenul.

„Cercetând în urmă literatura, d-sa a găsit în »Berichte der deut-
schen chemischen Gesellschaft: din 1907 (pag. 4930) o lu-
crare a d-lor K. A. Horman şi K. Orr, care au obținut aceiaşi com-
puşi lucrând însă în altă direcțiune. Ei voind să studieze acţiunea
clorurei de tionil asupra clorurei de fer, au precipitat cu ligroin,
obținând la fel mai întâiu un uleiu violet, care în apă cristalizează.
Precipitatul abținut cu toluenul nu a fost obținut de d-l OBnecra.

„Cu privire la compozițiunea acestor compuşi, părerea emisă de
HormAnN şi K. Orrcă sunt produse de adiţiune de sulfoxide cu FeCl,
pare foarte probabilă, cu atât mai mult că formarea sulfoxizilor
apare în această reacțiune ca o paralelă deplină a formaţiunii ce-
tonelor cu cari au deplină analogie de structură. In ultima fază :

: at să A
2CeHg + CO<q == CgH3— CO—CH;

(AICI) Cetonă

2CgHg + so<ej = CH; —SO0—C$H,
(FeCl,) Sulfoxid
»Sulfoxidul format în ult'mul caz formează mai departe cu excesul
de FeCl, un produs de adițiune care e precipitatul intens cristalin.
» Asupra acestei reacţiuni pe care d-l OgnEGIA o crede aptă de a
putea servi la diferențiarea benzinelor și altor distilate de petrol,

1188 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

corespunzător compozițiunii şi deci provenienței lor, îşi propune
a continua lucrările și a raporta în urmă.

»3) In al treilea loc d-l Onecra a început diferite lucrări asupra
oxidațiunii benzinelor, fiind lucru cunoscut uşurinţa cu care se pot
obține din hidrocarburele aromatice produse de oxidare, sperând
ast-fel să poată recunoaște şi aprecia cantitatea hidrocarburelor
aromatice din benzină şi celelalte distilate sub formă de acizi (deriv.
carboxilici), formaţi prin oxidarea catenelor laterale. «

Pentru completarea celor expuse, d-l Ognecra a făcut în ședință
și câte-va reacțiuni chimice cu clorura de tionil.

D-l EDpELEANU, comunică că pentru caracterizarea hidrocarbu-
relor aromatice a făcut o lucrare cu d-l G. Gane, preparând deri-
vați clorosulfurici şi transformându-i apoi în sulfamide. Aceşti de-
rivaţi se dizolvă în alcool, eter de benzină, sau benzol. Amestecaţi
şi încălziți cu dimetilanilina, formează un colorant albastru, solubil
în acid sulfuric, iar după reprecipitare din acid sulfuric, prin diluare,
se obține o pulbere violetă, solubilă în alcool, producând soluțiuni
a căror culoare variază între albastru violet şi roșu închis.

D-l Ponr spune relativ la cele comunicate de d-l Osnecra că
MARKOWNIKOFF a căutat a caracteriza naftenele din petrol prin ha-
logenare cu brom uscat. D-sa, repetând reacţiunea pentru a vedea
dacă toate naftencle se caracterizează prin această reacțiune, n'a
putut obţine derivați cristalini decât pentru : metilheptametilen și
metilhexametilen ; naftenele superioare nu mai reacționează.

București, Maiu 1910.
Președinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

PROCES-VERBAL ăia
Sedinia de Vineri, 2 Aprilie 1910

Sedinţă plenară

D-l Cusșa prezintă o lucrare relativă la pomparea diferitelor
derivate de petrol în comparaţie cu apa.

In urma experienţelor făcute, d-sa ajunge la următoarele con-
cluzluni : 1) Apa trebuie pompată rece; 2) Petrolul lampant se
comportă aproape ca apa, maximul debitului e la 20%, ajungând
99%]a ; 3) Uleiul Diesel denaturat cu 5%/, păcură dă un maximum
de 960/, la 300. Se pompează destul de bine şi la temperaturi mai

"BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1189

joase. 4) Uleiul mineral de densitate la 20%——o0,925 se pompează
greu la temperaturi joase şi trebuie încălzit. Maximul debitului este
la 50% C cu 891/s%/,; 5) Păcura se pompează şi mai greu la rece,
trebuie încălzită. Maximul debitului este de 700%], la 700 C.

In urma acestui referat se propune ca rezultatele obținute de d-l
Cupşa să fie controlate şi în rafineriile de petrol pentru a se vedea
dacă diametrul ţevilor influențează mult asupra debitului obținut.

D-l ArsINMAN face o comunicare asupra benzinelor, spunând că
de îndată ce lucrarea va fi terminată o va prezinta comisiunii în
scris. D-sa insistă mai cu seamă asupra distilației, arătând pe ta-
bele alcătuite în baza lucrărilor făcute de d-sa, dificultățile ce le
prezintă distilaţiile actuale, și arată propunerile cari s'ar putea face
pentru îndepărtarea acestor inconveniente. Distilaţia trebuie făcută
cu mare îngrijire spre a înlătura antrenările și a prinde chiar părțile
cele mai uşor volatile. Numai atunci ne vom putea da bine seama
de valoarea unei benzine. Mirosul benzinei fiind ceva individual,
numai prin rafinare se poate constata dacă o benzină e rectificată
sau rafinată. D-sa arată apoi influența acidului sulfuric obișnuit și

fumans asupra benzinelor.
D-l EpeLeANU e de asemenea părere că condițiunile în cari se

face distilația trebuie să fie bine precizate, şi anume: 1) Să se distile
sub presiune constatantă, adoptându-se în acest scop dispozitivul
d-lui Ponr ; 2) Să se distile cu o temperatură constantă, balonul de
distilație fiind introdus într'o baie de un lichid a cărui punct de
fierbere e mai înalt ca punctul maxim de fierbere al distilaţiei ;
3) luțeala de distilație trebuie să fie bine determinată ; 4) Tot ase-
menea și pentru deflegmare; 5) Vasul de recepție să fie un cilindru
gradat, determinând densitatea cu ajutorul unor bule mici de o
anumită densitate cunoscută. Pentru a diferenţia o benzină adevă-
rată de una obținută pe cale distructivă, care conţine hidrocar-
bure alifatice nesaturate (etilene și acetilene), d-sa propune să se
intrebuințeze metoda decolorării la rece cu permanganat de potasiu.

D-l ArsiNmAN e de părere că pentru distilație, balonul ar trebui
sA aibA o încăpere de 500 cm și o deschidere mică pentru defleg-
mator, care să fe cu cinci bule şi cu site de platină; ca iuțeală de dis-
tilație crede că 21], cm? pe minut e cel mai practic mod de lucru.

Bucureşti, 30 Aprilie 1910.
Preşedinte, P. Poni.
Secretar, G Gane.

1490 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

No. 33,
PROCES-VERBAL

Sedinta de Vineri, 3o Aprilie 1910

—————

Şedinţă plenară

D-l Gane, secretar, face o dare de seamă asupra situației fon-
dului pe anul trecut, arătând cheltuelile ce s'au făcut, precum şi
suma care a mai rămas disponibilă. In tabloul aci anexat s'au no-
tat aceste cifre.

In urmă se ia în discuție repartizarea fondului de lei 20.000
(două-zeci mii), pe anul bugetar 1910—1911.

Se decide, în urma propunerii d-lui profesor Istrati, ca proce-
sele-verbale ale şedinţelor de până acum, precum și lucrările co-
misiunii, să se publice în Buletinul Societății de Ştiinţe din
Bucureşti. Procesele-verbale se vor tipări numai în româneşte,
iar lucrările în româneşte şi într'o limbă străină, franceză sau ger-
mană, după dorință.

Bucureşti, 10 Maiu 1910,
Președinte, P. Poni.

Secretar, G. Gane.

Tablou de situația tondului bugetar de lei 20.000 pe exercițiul 1909—1910
pentru studierea metoadelor de analiză a derivatelor de petrol

TEI | Fond | Fond | kond |
3|2|2 i ordonan- Disponibil |
|z 3 | 3 | NATURA CHELTUELILOR | bugetar tat | anulat |
2|z|e 2 E: SR
| SMEs Esi “SRR |_Lei. ÎB.| tei |B.| Lei 8 Lei În.
| [] | | [i |
| V | 56| 4| Materii prime . . . . . si 600— — — — (E 600 —
, | 2] Culegerea derivatelor din |
țară şi transportul lor . . | 6.000|—| 41.000|—| 3.000)—| 2.000 —
L] 3| Materii prime şi derivate din | | |
țările străine. . . . . » | 3.000) — — = 3.000|—| — —
» | 4! Cheltueli de secretariat şi | |
imprimate. ;. . . . . e | 3.000/—| 2.750|—| — |—| 250/—
2 | » 5| Inderanizări pentru ae ibrii| | [| sil |
| şi neprevăzute. . . . 1) 8.400 —| 7.636,45] — |—| 763155)
Total. . .[3)âl. 1.000 = BETE 45 e009|- 3.613|55

1) La inceput au fost 7.400 lei, la care s'au mai adăugat 1.000 lei.
*) Totalul în buget eră la inceput de 20.000 lei.
Secretar, G. Gane,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1491

No. 34.
PROCES-VERBAL

Sedinta de Miercuri, r9 Maiu 1910

Şedinţă plenară

Se citeşte şi se aprobă procesul-verbal al ședinței trecute.

Ca adaus la acest proces-verbal se decide că se vor publica
numai procesele-verbale mai principale, d-nii profesor ISTRATI și
GanE fiind însărcinați cu publicarea lor.

D-l EpeLeaNv prezintă comisiunii o lucrare a d-lui C. PerRonI,
executată în laboratorul de chimie al Institutului geologic, asupra :
» Coeficientului de dilatație a petroleului românesc şi a deriva-
telor sale“.

Cetindu-se această lucrare în ședință d-nii membrii fac unele
observațiuni relative la executarea lucrării, rămânând ca lucrarea
să se traducă şi în limba franceză, și să se publice.

In urmă d-l EpeLeANu face o scurtă comunicare asupra rezulta-
telor obținute de d-sa prin tratarea țițeiurilor de origini diferite cu
acid sulfuric concentrat la cald. Lucrarea se urmăreşte mai de-
parte.

București, 14 lunie, 1910.

Preşedinte, P. Poni.
Secretar, G. Gane.

No. 35.
PROCES-VERBAL

Sedinta de Vineri, 14 lunie 1910

————

Sedinţă plenară

D-l OBReciA comunică că a început o serie de încercări compara-
tive asupra distilaţiei fracționate.

D-l ArsINMAN spune că va prezenta în şedinţa viitoare lucrarea
d-sale asupra benzinelor. Cere apoi ca în una din ședințele viitoare
să se pună din nou la ordinea zilei chestiunea sub-comisianii care
să se ocupe cu publicarea unei Agenda, precum și cu revizuirea
caietelor de sarcini, lucru ce s'a propus încă într'o şedinţă din Noem-
vrie 1909.

În urma dorinței câtorva membri, de a avea produse străine
spre a le compara cu cele din țară, se decide a se comanda în străi-

1193 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

nătate următoarele produse : benzină curată și benzină prove-
nită din distilația distructivă şi lampante.
p. Presedinte, Gr. Pieitfer.
Secretar, G. Gane.

Ne. 36.

PROCES-VERBAL

Sedința de Vineri, 18 Iunie 19310

Sedinţă plenară

D-l EpeLeANU comunică cum că a primit de la d-l UBgeLoHDE
an anteproiect asupra metoadelor de analiză a petrolului brut şi a
derivatelor sale, întocmit în parte de secretarul general al Comi-
siunii Internaţionale, iar în parte de secțiunea germană în întru-
nirea care a avut loc la Dresda. D-l UggeronnE are intențiunea
de a convoca pentru luna Septemvrie sau Octomvrie toate secțiu-
nile naționale la Bruxelles, unde să se redacteze un proiect, care
să fie în urmă prezentat viitorului congres internațional de petrol.

D-l EpereaAnNu nu e de acord cu toate dispozițiunile acestui ante-
proiect şi a şi făcut unele observaţiuni, pe care le-a trimis d-lui
UsseLoHpE. D-sa e de părere că secțiunea română să redacteze şi
ea un astfel de anteproiect pe care să-l prezinte la viitoarea adu-
nare a Comisiunii Internaţionale.

D-l IsrRarr e de părere să se traducă acest proiect în româneşte,
să se împartă membrilor şi să se ia în discuţie în ședințele comi-
siunii noastre.

Părerea d-sale fiind primită, d-l BavekK propune a face d-sa
această traducere.

D-l AIsINMAN cere ca să se ia în discuție propunerea făcută de
d. Many în şedinţa de la 19 Noemvrie 1909, relativă la revizuirea
caietelor de sarcini pentru petrol și derivatele sale, şi a redactării
unei agenda a petrolului. D-sa e de părere că prin publicarea unei
ast-fel de agendă până la viitorul congres, am da o dovadă de ac-
tivitatea secțiunii noastre și am aduce un serviciu industriei de petrol.

D-l PREȘEDINTE e de părere ca : 1) Să se numească o subcomi-
siune care să se ocupe cu caietele de sarcini, şi 2) Să se facă o listă
de autoritățile de la cari comisiunea să ceară în mod oficial caietele
de sarcini,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1493

Subcomisiunea aceasta se va compune din d-nii: AISINMAN, .
BAvER, EDELEANU, GUTzu, MANY şi PFEIFFER.

D-l ArsINMAN e de părere că această comisiune, după studierea
acestor caiete de sarcini, să formuleze contracte-tip uniforme pen-
tru fie-care derivat de petrol în parte, după întrebuințarea ce o are.

D-nii AisiNMAN, BAVER, EDELEANU, Manv şi PonI sunt aleși în
sub-comisiunea care să se ocupe cu redactarea unui plan general
al »Agendei Petrolului «.

Bucureşti, 2 lulie 1910.
Preşedinte, P. Peni.

Secretar, G. Gane.

No. 87.

PROCES-VERBAL
Sedinta de Vineri, a Iulie 1910
Şedinţă plenară

D-l PREȘEDINTE comunică că a primit de la d-l UsgeLonpe mai
multe exemplare relative la metoadele de analiză a lampantului,
raport preliminar al secțiunii germane. Lot deodată cu aceasta d-l
UBBELOHDE face cunoscut d-lor membri, prin circulara No. 2.350,
că ar fi de dorit ca între 15 şi 18 Septemvrie st. nou, să se țină
la Bruxelles o nouă întrunire internaţională a comisiunii. D-sa
roagă secțiunea română să-i răspundă cât mai curând dacă aderă
la această propunere.

D-l EpeLeANU comunică cum că a făcut unele observaţiuni la ante-
proiectul secțiunii germane, şi că le-a trimis d-lui Usgeonpe. D-sa
crede că e mai nemerit a comunica aceste observațiuni în şedinţa vii-
toare, când d-nii membri vor îi luat cunoştinţă de traducerile făcute.

Bucureşti, 3 lulie 19ro.
Președinte, P. Poni.

Secretar, G. Gane.

No. 38.
PROCES-VERBAL

Sedinta din 8 lulie 1910

Sedință plenară
Se citeşte procesul-verbal al şedinţei trecute şi se adinite, cu re-
zerva de a se introduce în procesul-verbal că proiectul prezentat
de d-l UsBeLonpe ce al d-sale, iar nu al secțiunii germane.

1194 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Se aduc în urmă mulțumiri din partea Comisiunii d-lui BaveR
pentru traducerea ante-proiectului d-lui Uggeroupe din germană
în română.

Se ia în discuție propunerea d-lui UsgeoHpe de a se ține o
întrunire generală a Comisiunii la Bruxelles în Septemvrie
I9ro st.'n.

D-l PREșEDINTE e de părere că data de 1 Septemvrie nu e po-
trivită, de oarece vine îndată după vacanţă și nu va fi timp a se
lua hotăriri bine definite până atunci. D-sa e de părere că ar fi
mai nimerit a amâna această întrunire până în Deccmvrie 1910.

D-l EpeLeaxu e de aceeaș părere, cu atât mai mult că în pro-
gramul discuţiunilor ce ar avea loc la Bruxelles e pusă și »no-
menclatura produselor de petrolu, lucru ce a fost exclus din pro-
gramul Comisiunii la întrunirea ce a avut loc în Maiu 1909 la
Londra. Un produs oare-care putând avea diferite întrebuințări
ar fi periculos a se da o anumită definiție acelui produs.

In urma acestor discuțiuni se ia deciziunea de a se răspunde
d-lui UBBELOHDE, că secțiunea română neputând participa în Sep-
temvrie la întrunirea ce ar trebui să aibă loc la Bruxelles, cere
amânarea întrunirii pentru data între 1—15 lanuarie 1911, indi-
ferent de localitatea unde s'ar ținea.

Se ia în discuţie generală ante-proiectul -prezentat de d-l
UBBELOHDE.

D-l Bauen e de părere că în trăsături generale propunerile pot
fi acceptate, multe din ele fiind simplificate. Unele observaţiuni
nu prezintă nici un interes deosebit, așa că s'ar lăsa cu totul la o
parte. Proiectul trebue însă discutat punct cu punct pentru a nu
trece cu vederea unele greşeli ce ar putea cuprinde.

D-l EDELEANU arată pericolul ce se poate naşte din aceea că
ast-fel de proiecte sunt făcute numai de persoane de labo-
rator, cu totul străine de industria mare de petrol. Secţiunea
română trebuie să apere interesele petrolului românesc şi să vadă
care metoade se pot accepta și care trebuiesc modificate. Dă ca
exemplu chestiunea. distilației benzinei, care nefiind bine stabilită,
dă naștere la controversă. După prescripțiuni până la 150 trebuie
să distile complet, nu se indică însă dacă la cald sau după răcirea
balonului, în care caz rămâne totdeauna un mic rezidiu. Toate aceste

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1495

puncte trebuiesc bine stabilite în proiectul definitiv ce se va pre-
zenta Comisiunii internaționale.

Pentru a studia mai amănunțit proiectul, se decide în urmă ca
următorii d-ni membri să prezinte într'una din ședințele viitoare
un raport:

D-l ArsINMAN : asupra benzinei ;

» BAUER: » uleiurilor minerale ;
EDELEANU: » petrolurilor lampante;
GANE : » rezidiurilor ;

» ISTRATI: » parafinei;

» PFEIFFER: » posletelor.

Comisiunea luând vacanţă de 2 luni, şedinţa viitoare se va ține
Vineri 24 Septemvrie 1910.
București, 24 Septemvrie 1910.
Prez«dinte. P. Poni.
Secretar, G. Gane.

———...—

No. 39.
PROCES-VERBAL

Sedinia din 24 Septemyurie 1910

Sedinţă plenară

Se citeşte procesul-verbal al şedinţei trecute și se aprobă.

D-l PReșEDINTE comunică că a primit de la d-l Usseonne
o circulară prin care comunică, că întrunirea generală ce trebuia să
se țină în Septemvrie la Bruxelles, n'a mai avut loc (circulara
No. 16/3174), şi că a expediat prin postă mai multe broșuri, ur-
mare la circulara No. 2631, cari conţin un referat asupra meto-
delor de analiză a tuturor derivatelor de petrol. D-l Usgeronpe
insistă din nou asupra importanţei stabilirii unei nomenclaturi in-
ternaționale a derivatelor de petrol.

Şedinţa viitoare se fixează pentru ziua de & Octomvrie a. c., la
Societatea „Steaua Română«, Bulevardul Carol ș.

Bucureşti, 8 Octomvrrie 1910,

Președinte, P. Poni.
p. Secretar, Gr, Pfeiffer.

_— n-a...—

1196 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

No. 40.
PROCES-VERBAL

Sedinţa din 8 Oclomyvrie 1910

Sedință plenară

Se cetește și se aprobă procesul-verbal al şedinţei trecute.

Se comunică că s'a primit de la diferite autorități și societăți
particulare caiete de sarcini pentru furnizarea de derivate de petrol.

D-l Many comunică că a căpătat un stoc întreg de caiete de
sarcini, pus la dispozițiunea Comisiunii de către «Societatea ano-
nimă de distribuire a produselor de petrol.

Se decide ca sub-comisiunea constituită în acest scop, în şedinţa
din 18 lunie 19ro (proces-verbal No. 36), să cerceteze caietele de
sarcini ce s'au putut aduna și să prezinte Comisiunii într'o ședință
plenară rezultatele la cari a ajuns.

D-l EpELEANU comunică că în timpul şederii d-sale în străină-
tate a avut ocaziunea să vorbească cu membrii secțiunii germane,
precum și cu secretarul general al Comisiunii, cari au luat hotăriri
aproape definitive asupra metoa lelor de analiză ce ar fi de adop-
tat. Secţiunea germană exprimând dorința de a cunoaşte și păre-
rea secțiunii române, ar [i poate necesar ca până la Decemvrie să
terminăm şi noi cu rapoartele nostre, cu atât mai mult, că se
poate ca în lanuarie să se convoace o întrunire generală a tu-
turor secțiunilor.

Se citeşte în urmă « Referatul» d-lor EpELEANU şi GANE, rela-
tiv la circulara d-lui Ubbelohde No. 2.631. Acest raport se
referă la metoadele de analiză a lampantului şi a rezidiurilor.

In urma acestei cetiri are loc o discuţie ce se referă mai cu seamă
la metoadele de analiză ale lampantului.

D-l Maxvy e de părere că chestiunea relativă la combustibilita-
tea petrolului lampant trebuie îndepărtată din referatul secțiunii
noastre, nefiind favorabilă petrolului nostru. Chestiunea se poate
studia pentru ca să putem fi pregătiți asupra ori-cărei eventualități,
trebuie însă exclusă din programul nostru.

D-l OBnecraA, tot relativ la punctele ad VIII şi IX, emite păre-
rea în principiu, că s'ar putea construi o lampă specială, cu ajuto-
rul căreia s'ar putea calcula uşor cantitatea de aer necesară unei
combustiuni complete a petrolului lampant, adică pentru ca petro-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE J197

lul lampant să ardă în ast-fel de condițiuni ca să nu să mai depună
de loc funingine pe cilindrul lămpii.

Punctul ad X relativ la proba cu sodă dă loc la discuţiuni ;
d-nii ArsINMAN, BAUER, OBREGIA fiind de părere că sărurile de
acizi naftenici ce se găsesc într'un lampant pot avea o influență
vătămătoare asupra arderei lampantului, și că prin urmare »proba
cu sodă: trebuie menținută. D-lor se propun a face cercetări în
această direcțiune.

D-l ArsrNMAN crede că și timpul poate fi un factor deunător, de
oare-ce urmele de acizi naftenici, ce se găsesc într'un lampant, ar
putea servi ca catalizator pentru formarea unor cantități mai mari
de acizi, care să daune în urmă intensității luminoase și arderii
lampantului.

D-l OBecra crede că prin determinarea cărbunelui dintr un fi-
til, înainte şi după ardere, s'ar putea avea un criteriu asupra calită-
ți! unui lampant.

Relativ la rezidiuri :

D-l BaveR e de părere că proba cu eprubeta pentru determina-
rea » fluidității « fiind prea nesigură, ar trebui înlăturată din raport.

Se decide în urmă ca referatul să se litografieze în mai multe
exemplare și să se împartă membrilor.

Ședinţa viitoare se va ţine Vineri, 22 Octomvrie 1910, la so-
cietatea «Steaua Română».

București, 22 Octomvrie,

p. Presedinte, Dr. C. 1. Istrati. SA
: Secretar, G. Gumne.

PROCESE-VERBALE No. 41-43.

ale şedinţelor sub-comisiunii caietelor de sarcini

În zilele de 13 Octomvrie 1910, orele 9 seara, 19 Octomvrie şi
22 Octomvrie 1910, orele 4 p. m., sub-comisiunea caietelor de
sarcini s'a întrunit în localul societăţii „Steaua Română“, Bulevar-
dul Carol No. 5.

Pe baza caietelor de sarcini adunate de la diferite autorităţi și
societăți particulare, sub-comisiunea a luat în discuţie fie-care pro-
dus în parte, luându-se hotăriri asupra proprietăţilor ce vor fi de
determinat. precum și asupra metoadelor de analiză pentru deter-
minarea acestor proprietăți.

Ivindu-se pentru unele puncte controverse, iar alte puncte ne-

1498 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

fiind încă în deajuns studiate, s'a decis a se face cercetări amă-
nunțite de laborator pentru clarificarea acestora.

Sa luat mai întâiu în discuţie lampantul regulamentar și a ră-
mas să se mai facă încercări de laborator relativ: a/ la proba de
rafinare cu acid sulfuric de densitatea 1,53; b/ la determinarea
acidității, precum și c/ la limita inferioară de distilație a lampan-
pantului în balonul Eugler.

Sau discutat apoi metoadele de analiză pentru: petrol special
Pentru motoare şi petrol Washington. Și aici se vor face încă
cercetări relativ la rafinare şi aciditate.

S'au mai discutat metoadele de analiză a benzinei uşoare, pre-
cum şi a benzinei pentru motoare şi pentru spălat lavete. Aci a
rămas ca să se facă încercări la C. F. R. dacă benzina de 0.720
nu poate înlocui benzina de 0.700, întrebuințată până acum la spă-
area lavetelor.

In urmă s'au luat hotăriri relative la proprietățile şi metoadele
de analiză a păcurei, a posletelor (gazoil) şi a motorinei.

Secretar, G. Gane.

——__ ...—

PROCES-VERBAL

Sedinla din 22 Octomyrie 1910

Şedinţă plenară

Se citeşte procesul-verbal al şedinţei trecute și se aprobă.

D-l A1sINMAN citeşte referatul d-sale relativ la circulara
d-lui Ubbelohde No. 2.631 asupra benzinei.

Punctul II relativ la distzlațze dă loc la o discuție generală, la
care iau parte d-nii ISTRATI, EDELEANU, MANY, PFEIFFER şi GANE.

Se citește în urmă referatul d-lor EpeLEANU şi GANE asupra
petrolului brut.

Aceste referate se vor tipări ca manuscripte şi se vor împărți
membrilor într'una din şedinţele viitoare.

D-l Manv face o comunicare asupra lucrărilor sub-comisiunii
caietelor de sarcini (procesele-verbale No. 41—43). D-sa spune că
în curând sub-comisiunea va fi gata cu lucrările, şi că va prezenta
un referat comisiunii într'una din şedinţele plenare.

Ședinţa viitoare se va ține Vineri, 5 Noemvrie 1910.

p. Presedinte, C. I. Istrati.

Secretar, G. Gane.

—_ d ——

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1199

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI
LUNA SEPTEMVRIE 1910 st. n.
Director: N. COCULESCU

Inălțimea barometrului deasupra nivelului mărei 82 metri

= | Ume- |=-=| | a Vântul | 3.
Temperatura = 8] s3| cal Temp. | sa LE
i S5E| seralui & | aaeaia, 32| E =E solului co E EI EI =
232 | |esi=el=sl————— 23| == laelsal as
==! |8[e|53leaSEhamacimelzd| şe sale? | EMMA, INVERSE
sael 3 (Sie |=|s|5 |ssleelăe| le | 8e lz=|2*|s&
= t-: s > ERA = [ez | 2i=i = 2 < > al
=1=|=|=|al|=z|e ze EFEEIE E JE a]
pif [|]
lasa 422 5i30.0|ue.5 1353. 64| 6.2 45.5 10 aaa esa! 10) ENE,ESE |2,7]| 0.9 al oosras-su45
54.3 24.5 27.7 15.7 12.0|12.5, 62|12.8 39.2/10.0 22.6]22.8]3.0| exe [3.3] 0.2] 3.4 903010-2045
50.8 19.225.2 17.2 8.0145, 85| 4.9 37.0[12.2]21.9]22.3]6.3| ENE [1.7] 4.1] 2.0/12019h-43:40; Q012452-13115
54.6 20.7]26.7 15.8 10.942.7| 67| 4.4 42.3] 9.2 21.922.1]5.7 wiw.wsw|i.3] 0.4 1.8903i20-5115,151:30,-15:35,
] 54.7)19.2 26.6 12.5 14.1/11.5| 66,13.0 45.1] 6.6 21.7 21.8]0.7|wsw,S5w 0.7] — || 2.9/—
Bi 54.120.5127.6 13.4 14.211.7| 6012.0 45.1] 7.0,22.1]21.8[3.3| ww [1.0] — 3.0j.ata
7 53.217.126 16.1 4.513.) 90| 0.4 25.0] 4.0 21.3 21.27.17] ww [0.3] 5.6) 1.510:0%45-1+10, 901408-11120,19%45-
3) 54.0/18.2126.4 12.4 14.011.0| 68| 8.3 38.8| 7.5,19.9.21.2| 4.7] wsw,ent [0.3] — 1.6|— [5
p| 55.6.19.6|27.6 12.6 15.0)10.8| 60/11.4 43.8] 6.0,20.8121.0] 3.0] Exe [1.3 2.0|—
; Da pă 44.4) 9.8 aia 5.724.4|21.4 je 41|, — sai
Î (|
| |
| 52.5 20.5 28.4113.5 14.910.8 55/10.3,48.2| 6.6/21.2121.0|2.3| exe [1.3] —| 2.9l.a-ta
pi 51.747.5)24.8 115.0 9.813.2| 86) 3.2 40.0[10.3,20.4121.1[8.3| exe [3.3[18.6| 2.1] 779%, 6011155, 09:12:50,14P,72043%20
B| 53.0)16.7|20.0)14.3 5.7|12.1] 83| 0.228.0| 9.0418.8(20.4|n1o0| ExE [3.7] 0.6] 0.9, 901*45,18"40,9%:21540,.710:35
p! 53.5 14.9)17.611.5) 6.4 8.8] 67| —|21.7] 7.0447.2119.6]100] ENE [3.3] 8.8] 1.010010h-3:20,6125-7140, 71H15-64
5) 55.047.4|23.112.2 10.9) 9.2] 59| 7.034.3| 7.0,47.7[19.1]6.0| sue [1.3] — 24|
p 56.7 16.5 23.5/10.6 12.9110.7] 69) 5.4 34.8] 5.918.0[19.317.3| waw [01| —| 2.4|—
[| 56.3.18.2124.8 113.0 11.8/11.3| 69) 7.837.4, 8.1|19.3119.5] 6.0] saw 10.7 1.4l-a0a
ă 58.2147.3]24.013.4 10.6, 9.8| 65) 5.6 39.5] 2.319.5/19.6/7.7] ENE [1.3] 1.0) 2.9] 0%14:35-15'5
| 62.741.5 17.0) 9.9, 71) 5.7] 56] 4.1]30.2 2.5116.8|19.2| 5.7] exe [1.3] — | 1.0|—
WI 53.6/12.9/21.0| 5.016.0) 6.9 58/12.2 140.4 3.1]16.2]18.6|0.7] sw [4.0] — || 4.7]-a-0a
| ||
| 54.645.3124.6| 5.5 19.1) 8.7] 60/10.3)42.2-1.015.9/18.2] 2.3] ese,se 10.3] — |] 1.5].a1a
| 52.9.16.2[25.| 9.0 16.010 72) 4.3141.2) 3.0147.4[18.2] 9.3] ene,sse [1.3] — || 4.4l-a.0a 2207:30-8440
S4z180)24.7 144 10.4)12.2| 77] 5.6,40.3| 9.0]18.8/18.6| 5.3] exe [1.17] 0.3 1.4e02h-2032
| 56. 417.6/22.9/14.6, 8.3122 79| 0.932.0| 9.0118.6/18.8/6.3| ne [2.0] —| 0.9|—
ji 55.2.18.1123.813.010.812.4| 76| 7.838.6| 6.4118.7118.8| 5.0) exe,wsw [2-0] 0.1] 1.4|e08b-8'35
347. A) 7-4] 62) — 17.7] 8.017.118.9) 10] ene,se [1.3] — | 1.7]—
1 56) 7.9.41.4| 2.9H16.8|18.2] 3.0] exe,ese [1.0] — || 1.1|—
88| 0.3)24.8| 1.8]16.1118.1] 9.7] ne [0.3] 5.8 Ole 05-45 auto Aaa
3) 78) 1.8/33.5] 7.1]16.2117.514.0) wsw [0.7] 0.4] 0.99 15:55-16%5
| 65441.1,32.8] 2.4[16.0017.4]0.3] ee [0.7] — | 4.1j-ata
| [ |
68492.5137.0) 6.3)19.1]20.0| 5.3] exc La a3.4lsa.al

Luna Septemwrie 4HU a avul in genera! la Bucureşti un timp mai mult inchis şi obişnuit de culu.

Temperatura lunară, 172, dileră numai cu trei zecimi de grad în minus de valoarea normală ; limitele intre cari uceantă tem-
ară a varia! de la 1571 incoace sunt; 28 (1892) şi 140 (1875). Ceeace a făcut ca temperatura lunii Septemvrie din acest an să fie
al, cu tot timpul rece din zilele de 7, 14, 19, 20 şi 28, a fost timpul cald din unele zile, mai ales din acelea de la 1, 11 gi 29 la
in cari mijlociile zi'nice au întrecut cu 50 la : valorile normale corespunzătoare. Prima zi u lunii a fost în general cea maicaldă;

astă zi termometrul sa ridicat până la 900, care reprezintă temperatura maximă +bsolută din cursul acestei luni. La 19 a fost
cea mal rece, cu toate că lemperalura minima absolută, 400, sa inregistrat în ziua următoare, Dacă cercetăm temperaturile ma-
absolute înscrise la Bucureşti de la 4577 incoace, vedem că valvarea înregistrată în lunu de care ne ocupăm este prea coborită
jiru această epocă, Intradevar, In acest interval de 34 de ani numai în 4 ani (1884, 1889 şi 1901) sa intâmylat ca acenată tempera-

mi Be mai coboriiă ca cca de acum, În ce privește temperatura minimă abeolută, ea nu este excepţională, căci în intervalul po-

i mai sus a fost cuprinsă intre <> 11% (1909) pi — 106 41906). Zile de vară, adică zile în cari termometrul atinge sau depășegte
lau [ost 41; de obiceiu sunt 16,

Cantitatea totală de apă, 43 mm, intrece numai cu d mm, cantitatea normală. Cea mai ploiasi lună Septemvrie de la 1864
ca a fos! acea din anul trecut, când va adunat 115 mm de apă, lar cea mal secetoasă în 1903, în care nu a căzut decât picături,
avut în total 15 zile în cari a plouat, adica indoitul numărului normal, In două din ucente zile, la 3 şi 42, ploaia a toat însoţită de
festațiuni electrice; în zina de 12 a cazut şi grindină de mărimea bobului de linie.
i Presiunea atmoslerică lunară, 76 mm, a fost normală. Coloana barometrică a avut o variațiune de 18 mm, intre 750 mm, în
de 3 și 754 mm la 27. Această din urmă valoare sc apropia foarte mult de cea maximă absolută, constatată la București de lu
incoace. Vâniul dominant a fost Crivălul (ENE), care a suflat în proporțiune de 4% din murmnărul total de obaervațiuni. Vânt
ba suflat în 4 zile, atingând cea mal mare iujenia din curnul acestei luni, de peste 44 metri pe necundă, Umezeula aerului a fost
mai rare, iar carul mal innorat ca de obicelu, Zile senine arma avut 10, noroaap 12 și acoperite 8; în genorul sunt respectiv
4 de asemenea zile. Sogrele s'a arălat în 75 de zile, pe o durată totală de 193 de ore, adică cu 4b do oro mal puţin ca în mod
In 5 zile wa notat rouă, jar într'upa, la 22, ceuță. Vegetajiunea in general se menţine destul de viguronsă multumită ploilor
raza! din când în râni. In curuul acestei luni s'a cules porumbul semânat in parcul Obaervntorului,

1200 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI

LUNA OCTOMVRIE 1910 st. n.
Director: N. COCULESCU

Inălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

Ț, | a

FSE Temperatura Ding: Sa] ag sal Temp. |£ Vantoi = |8e

|a.=a| aerului CO | aerului | 28| 23| Ea|solu. cole] „= |eSl2s|2E
„== ==] 5532 SE a E) 3 £ [Bz se FENOXENE DIVERSE
=lsee| 3 | i |=|. | 22 |Solze|z2| A 5] £ 2 [seleelea
Slsfe] 2 |â [= |2 |-2]8 |35|**|E|amaaae | 5 £ [zel |ă*

! | | | | |

1|759.045.7]24.0| 7.2146.8] 9.2] 66) 9.5|37.4] 1.7)16.1)17.3]4-0sw,xsw| 0.7] — 130

a] sush5.al2onho:4| 9.7] 8.3! 63| 5.9|.+3.2]-1.6(h6.417.3]6.3) exe,se | 1.7] — || 1.7.2

3] 603114 .1|21:0| 9.g[11.2] s.a 68| 6.633.9| 3.0]15.9017.2] 3.3] ese [0.7] — | 1.5/.aca

4 60 9144.2|»2:6| 7.8]14.8] s.5| 66|11.535.u] v.6[13.8|17.0|4.0lene, sw| 0.3] — || 1.1]-a-ta

5| 55.5]14.3]20.9] 3 5]12.4| 9.7] 36] 2.a|»9.2] 24|15.746.9]8.3| wsw | 1.3] —| 1.6/—

6| 60.2114.1018.8]41.3| 7.5] 8.1] 67] 5.0|28.1] 5.4]15.8]16.7|3.7| exe |3.7]—] 1.5]—

7 61.8144.3]24.7| 6.4115.3] 8.0] 61)14.4[35.3]-1.0]15.4116.6| 1.3] wsw |1.0| — || 1.7.ata

8) 62.0]14.8|:3.1| 7.6[15.5| 8.7] 66)u4.4|34.4|-0.2[12.8|16.6]0.0| exe |0.7|— | 4.ăl.ata

9| 57.8/17.2]26.0| 8.5117.510.4| 6414.3|34.0| 1 516.1|16.6|0.7| wsw |2.0| — |] 2.4l-ata
40| 56.3|17.1[24.6| 9.714-9]14.3| 73) 6.3]30.2] 3.0|16.3)17.1]8.3] wsw |1.3|0.2| 1.7]-aa.9010%,5-10%20.44543-11%45

| | | |

m 55.8143.9 19.4]42.1| 7.0[14.5| 95] 2.5|34.0| 3.8|16.8]17.4]6 3| wsw |1.3]1 5] 1.1|e043'-40,14230,155,16040 «2048420,
12| 62.4|13.4149.9| 8.5]41.4] 8.9] 75|ho.428.5| 1.0)16.2]17.0|2.7| xx [0.7] — || 0.6)-ata [2241650
43| 62.3]14.4]21.6| 6.9|14.7] 8.8! 68[10.1|31.8/-0.9]15.6/16.5]4-3] sw [0.7] — | 1.0l.ata |
14| 55.613 6|23.0| 8.5]14.2] 8:5| 68| 2.0|32.8] 2.415.916 7] 9.3) wswzne | 3.3) — | 2.7],7247:20-23h, 00%120%-20:40,22:30-
15] 62.0] 7.9l>a| 5.2] 72] 59| 72] 2.7le2:9] o'eha:9l16.7] 9.3] wsw me | 4.7] 8.4] 0.6/o00»-1»45 [24
16] 615| 6.1] 9.7| 46| 5.4] 5.1] 72 1.7|19.2|-0.]13.0116.4]40.0] znessw [0.7] — | 0.6|— |
47] 60.3] 46| 6.3 ao! 23] 55. 86| — [10.0|-0.514.8|15.2]40.0] Var |1.0|4.7] 0.5)|907:45-1005,49:15-19:20,2345-2
18) 55.2] 6.1] 70| 44! 26] 6.8! 95| —| 8.0] 0:5(11.1|14.7] 40: uswssw | 1.3] 7.5] 0.2]0%0"-3:20,12:8:19045,1405,18:15,
19| 52.7] 80| 9-3] 6.5] 2.8] 78| 95| —|n2.9| 4.8110.6[14-0] 9.7] wswane |4.3]'7-4] 0.2] e%u'-6:30 [19:58 |
20) 50.4] .sh6.6| 5.5414) 7.3) 78] 6.0|24.0] 0.214.0)13.7] 4.3] wsw |2.0| — || 0.9)-a4a

| |
24| 53.3] 9.2]16.2] 4.7[14.5] 7.7] S5) 6.7|24-0]-1.0|41.3[13.5| 5.7|eve,ese| 1.3] — | 0.6/ = 'a-9"40 |
22 53.5] 9 4114.6| 6.9] 4-7] 7.6) 84| — |23.0|-1.0111.6)13.540.0] exe |3.0|0.0] 0.49 1953, 9120:30-24*
23] 5-a] 76| 9.3] 7.0] 2.3] 74| 94| — [42.0] 2.310. /43-2|404]| ae |20]se4| 0:6|e 490: 10045, 9012050-145,47230
24 58.6 6.7]14.5| 5.0] 65| 6.3! 85| 3.6|22.5)-1.6]10.6[12.6[ 8.7] exe |1.30.5] o 6lgp09h20-930 [2430
25| 62s| 54| 9.s| 26| 7.2] 5.2] 76| 6.422.3]-3.010.0)12.4|7.7| exe |2.3]— | 0.7|—
26| 65.7] 3.6| 6.4] 1.9] 4.2] 54| sa] —14.9|-2.5] 9.1112.0] 9.7] exe |3.3]0.4| 0.6e48:-20:30
27| 65 7] 3.9] 6.4] 2.5| 3.6 4.6] 75| — [11.9|-2.0] 8.2|14.4[40.0gxe,xxe| 2.7] 0.2] 0.5—
28| 63.5] 4.1] 6.0| 3:0| 3.u] 4-9] 779| — [11.8]-4.8] 7.9110.9|40-0| me |1.3]—| 0.6/—
29] 64| 42| 6.5] 3.4] 3.4) 47| za] — |n:0]-4:5] 7.8110.6|40.0] ww |0.7|—| 0.6|—
30| 57.6] 3.9] 6.2] 1.5] 4-7] 55| 88| —[11.8(-2.5| 7.6[10.4]9.7]| wsw [4.7|—| 4.9|—
31| 50.3] 8.8]15.8| 2.543.3] 7.7) 84! 5.42 1'8)-3.0 8.0[10.2] 4.3] wsw ssw | 1.0] — | 0.5.ata

| | | | |

4. 58.810.2)15.3| 6.3| 9.0) 7.5] 77|138.5|23.8| 0.3)12.9/44.8] 6.7] exe |1.5|86.8/1.4

Luna Octomvrie 1910 a avut în general la București un timp mai mult închis, rece şi mai ploios ca de obiceiu. Temp
ratura lunară, 100.2, este cu un grad și jumătate mai coborită decât valoarea normală. De la 1871 încoace, adică în interval de 40 4
ani, numai în 7 ani temperatura lunei Uctomvrie a fost la București mai coborită ca acum ; limitele între cari eaa variat în ace
perioadă sunt: 80.6 (1581) și 160.2 (1896). Exceptând zilele de la 8 la 14, cari au fost ceva mai calde, toate celelalte au fost mai mi
sau mai puţin reci ca în general; cu deosebire reci au fost acelea de la 15 la 19 şi de la 23 la 30, în cari mijlociile zilnice ale te
peraturii au fost cu 20 la 40 mai coborite ca valorile normale corespunzătoare. Cea mai ridicată temperatură din cursul lunei, 280.0]
avut loc în ziua de 9, iar cea mai coborită, 105, în penultima zi. Aceste temperaturi extreme sunt cuprinse în limite normale, că
în alți ani de la 1877 încoace termometrul sa ridicat în Octomvrie până la 33.3 în 1535, iar cu doi ani mai înainle el se coboră
până la —6v, Am avut o singură zi de vară, la 9; de obiceiu sunt 4. Cantitatea totală de apă, 87 mm, reprezintă mai mult decât
doitul cantităţii de api ce se obţine in general în luna Uctomvrie. Dacă cercetăm datele pluviometrice de la 1864 încoace d când
fac aci asemenea observaţiuni, vedem că numai în anii: 1877, 1881 şi 1905, această lună a fost şi mai bogată în precipitaţiuni atm
terice ca acum, cele mai secetoase fiind in 1873, '8W6 și 19U7, în cari nu sa adunat nici cel puţin un milimetru de apă Au fost 10 z
în cursul acestei luni în cari a căzut ploae, cu una mai mult ca în general. In ziua de 22, începând de la 8i'> ore p.m. până a da
zi la 8 ore a. m., au căzut în mod continuu 56 mm de apă, valoare care reprezintă cantitatea maximă de apă căzută în curs de 24
In această lună. Presiunea atmosferică lunară, 739 mm, este cu 3 mm mai ridicată ca valoarea normală. Coloana barometrică a o08ci]
intre 766 mm în zilele de 27 şi 28 şi 7148 mm în ultima zi, Direcţiunile dominante ale vântului au fost ENE (Crivăţul) şi W$
(Austrul), cari au suflat în proporţiuni aproape egale, respectiv 3800 şi 350|. Pioaia din ziua de 44 a fost însoţită de Crivăţ, care
atins la un moment dat c-a mai mare iuj ală din cursul acestei luni, de 12 metri pe secundă. Umezeala aerului mijlocie a fost că
mai mare ca în mod normal. In zilele de 19 şi 21 la 8 ore a. m., aerul ajunsese la saturaţiune. Cerul a fost mult mai înnerat va
obiceiu. Au fost 6 zile senine, 8 noroase și 17 acoperite, pe cât timp in genera! sunt în această lună câte 11 zile din primele di
categorii şi 10 din cea din urmă. Soarele a strălucit în 21 de zile pe o durată totală de 139 ore, adică cu 27 de ore mai puţin că
mod normal. In 12 zile su observat rouă, iar în câte 1 ceaţă, fulgere depărtate şi halo solar. h

PREŞEDINTE DE ONOARE

M. S. REGELE CAROL |.
MEMBRII DE ONOARE

ANDRUSSOW NICOLAE, Dr. Professeur ă l'Universite, Kiev. (Elu le 8 Mars 1910).

BERTRARD GARRIEL, Professeur ă la Sorboane, Rue de Sevres 102 Paris. (Elu le 8 Mars 1910).

BAEYER, Dr. A. von, Geheim-Rath, Professeur ă PUniversite, Arcis-Strasse 1, Munchen (Elu
le 13 Mars 1891).

BLANCHARD, Dr. R. Professeur ă la Faculte de Medicine. Paris. (Elu le 17 Novembre 1908).

CROOKES, W. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897).

DEBOVE, Dr. Prolesseur, Membre de l'Acad. de Med,, Rue la Bostie 53 Paris. (Elu le 8 Mars
1910).

DUPARC LOUIS, Proisseur ă PUniversite, Ecole de Chimie, Geneve (Etu le 8 Mars 1910).

ENGLER, Dr. C. Professeur ă PUniversite de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909).

FISCHER, Dr. EMIL, Geheim-Raih. Proftesseur ă LUniversite de Berlin. (Elu le 17 Novembre
1908).

GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-London.
(Elu le 5 Avril 1899).

GLEY EUGENIU, Dr. Professeur au College de France ; Rue Monsieur le Prince 14 Paris; (Elu
le 8 Mars 1910).

GUYE PHILIP, Dr. Prolesseur i | Universite, Ecole de Chimie, Geneve. (Elu le 8 Mars 1910).

HAECKEL, Dr. E. Professcur ă PUniversite, lena. (Elu le 5 Avril 1900).

HALLER A. Professeur de chimie organique ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908).

HENRY, Dr. L. Professeur ă PUniversită, 2 Rue du Manege, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899).

HENEQUI FELIX, Prolesseur au College de France, Rue Ihânard 9 Paris. (Elu le 8 Mars.
1910).

HAUG EMILE, Professeur de Geologie ă la Sorbonne, Rue de Conde 14 Paris. (Elu le 27 Sept.
1909).

LE CHATELIER HENRI, Professeur ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908).

LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de PInstitut, Paris. (Blu le 5 Avril 1900).

LOSANITSCH, SIMA M. Professeur ă Ecole royale superieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899).

PATERNO, Dr. E. Professeur ă VInstitut chimique de PUniversite, Rome. (Elu le 15 Mars 1891).

PETROVICI, Dr. M. Matematicien, Belgrade. (Eiu le 30 Juin 1908).

PICARD, EMILE, Professeur, Membre de VInstitut, Rue Ioseph Bara 2. Paris. (lu le 27 Sept.
1909).

RAMSAY, Dr. W., Professeur â University-College, Gower-Street, London, (Elu le 5 Avril 1899).

SUESS, Dr. ED. Professeur a lUniversite, President de PAcadeinie des Sciences, Afrikanergasse,
Vienne. (Elu le 5 Avril 1900),

SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO, Istituto di Studii superiori in Fi-
renze. (Eletto il 4 febbraio 1904),

TSCHERMAK, Dr. Geh.-Hotrath, Professeur ă VUniversite de Vienne. Griin-Anastasius-Gasse 60.
«Elu le 15 Juillet 1904),

TECLU N, Dr. Professcur, Wiener Handel: Academie, Wien. (Elu le 27 Sept. 1909).

UHLIG VICTOR, Dr. Professeur ă LUniversite, Wien. (Elu le 8 Mars 1910).

MEMBRII DE ONOARE AI SOCIETĂȚII DECEDAȚI

MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE

——_—

BECHAMP, A. Professeur âmerite, Docteur en mâdicin et &s-sciences physiques. Paris, (Elu
le 5 Avril 1894).

BERTHELOT, M. Senateur, Professeur au College de France, Secrstaire perpetuel du l'Acade-
mie des Sciencea, Paris, (Elu le 15 Mars 1891).

CANNIZZARO, $. Senatore del Regno, Professore, Direttore del Instituto Chimico della R.
Universită. Roma. (Elu le 15 Mars 1891).

FRIEDEL, CH. Professeur ă lu Facultă des Sciences, Membre de L'Institut. Paris. (Elu le
15 Mars 1891).

HOFMANN, Aug. Wilh. von. Professor. Berlin. (Elu 15 Mars 1891).

KEKULE, A. F. Geh.-Reg.-Rath und Professor. Bonn. (Elu le 25 Nov. 1891).

MENDELEJEFF, Dr. D. Professeur ă VUniversit6 de Pâtersbourg. (Elu le 5 Avril 1899).

MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (Elu le 5 Avril 1900).

MASCART, (E). Directeur du Bureau Central Metâorologique de France, Professeur au College
de France. Paris, (Elu le 15 Mars 1891).

BULETINUL
SOCIETĂŢII DE SPIINŢE

BUCUREŞTI
ANUL XIX-lea. DECEMVRIE 1910

Sa = = 2 ee ———

PROCES-VERBAL

Al sedintei din 28 lunie rg9ro

Ședinţa se deschide la orele g 1/2 seara, sub preşedinţia d-lui In-
GINER |. loxescu. Se citește procesul-verbal al ședinței precedente
şi se admite. :

Se dă cuvântul d-lui Da. A. BaBzș, pentru a-și desvoltă conferința
sa ce cuprinde următoarele două comunicări:

1. Despre nouile reacțium asupra piomentilor bilhari ale
d-lor Torday şi Klier, şi

2. Contribuţiuni la dozajul compuşilor clorului şi în special
al acidului clorhidric hber în sucul gastric.

In prima parte a cuvântării d-sa arată că reacţiunile d-lor Lor-
day şi ISlier, cari constau in naştere de coloraţiuni particulare prin
o serie de coloranți violeţi și albaștri, când aceştia sunt amestecați
cu bilă sau cu bilă diluată, nu sunt susceptibile de a pune în evi-
dență prezența pizmenților biliari în urină în mod neîndoios, pen-
tru care în primul loc sunt destinate, de oarece acele coloraţii
nu sunt reacții chimice, încât n'au nimic a-face cu natura chimică
a acelor pigmenţi, ele născând în toate cazurile unde pigmenţii gal-
beni se întâlnesc cu coloranții propuşi de autori, nefiind deci decât
niște fenomene optice, colorația verde din cauza amestecării gal-
brnului cu albastru; iar cea roșie născându-se din cauză că colo-
ranții violeți fiind un amestec de coloare albastră și roșie, cea albas-
tră în contact cu coloranții galbeni se nimicește, fiind colori com-
plimentare, încât cea roșie iese la iveală. Conferenţiarul spune că
a dovedit aceasta și în mod experimental. Sensibilitatea metodei e
departe de a fi superioară metodelor actuale cunoscute, cum pre-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1202

tind autorii, ba nici nu atinge măcar sensibilitatea reacţiunii lui
Gmelin în modificația lui Sarkovschy. D-sa încheie prin a spune
că metodele de mai sus, mai cu seamă în clinică, pentru care sunt
destinate, ar putea cauză mari neajunsuri, de oarece reacțiunile
acelea se petrec întocmai ca la pizmenții biliari, și în cazul prezenţei
urobilinei și chiar când urina conține substanțe accidentale galbene,
de exemplu substanțe medicamentoase, revent, cascarină, ete.

In a doua comunicare arată că metoda lui Hayem-Winter nu
este bună pentru dozajul diferitelor forme sub care clorul se eli-
mină din secretul stomahal, decât în cazul când se dispune de o
cantitate mai mare de acest secret. De aceea d-sa a căutat să sta-
bilească o metodă care să permită dozarea acestor compuși cu o
minimă cantitate de secret. Eliminând capsula b din procedeul
Hayem-Winter, d-sa dozează acidul clorhidric liber după proce-
deul Miintz modificat de d-sa, in așa modca să permită o mai mare
preciziune, Conferenţiarul mai arată că prin procedeul ce-l pro-
pune, în sucul gastric pur, cum se elimină prin micul stomah Pavlow,
unde apriori lipsesc acizii organici, şi unde de asemenea clorul or-
ganic e neglijabil, cu 5 cm. c. suc gastric, a reușit a determină
cei doi compuși ai clorului, adică acidul clorhidric liber şi clorul fix.

Dumnealui dă totodată formule cari învederează toate funcțiunile
principale ale secrețiunii stomahale.

la cuvântul apoi d-l PneșepINTE loxEscU și spune că, închizând
seria şedinţelor, urează bună odihnă pe vacanţă și recăpătarea
puterilor de muncă pentru anul şcolar viitor.

Ne mai fiind nimic la ordinea zilei şedinţa se ridică la orele ro p. m.

Preşedinte, Inginer I. Ionescu. Secretar, V/. V. Crasu.

PROCES-VERBAL

Al sedimlei de la 1 Noemvrie 1910 a sectiunii malemutice

Ședinţa se deschide la orele 9 seara, sub preşedinţia d-lui A. G.
JOACHIMESCU.

La ordinea zilei :

D-l Por. G. Țrperca face o comunicare asupra congruențelor W,
demonstrând pe o altă cale teorema d-lui Darboux referitoare la
congruențele de drepte ale căror suprafețe focale sunt astfel în cât
liniile asimptotice se corespund pe cele două suprafeţe.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1208

D-l Doc. T. Larescu face o comunicare asupra sâmburilor sime-
trici strâmbi, stabilind următoarele proprietăți: Valorile caracteris-
tice sunt imaginare pure, cele două grupuri de funcțiuni biortogo-
nale coincid ; orice sâmbure simetric strâmb admite cel puţin două
valori caracteristice. Se demonstrează de asemenea o teoremă ana-
loagă cu teorema lui Hilbert-Schmidt asupra desvoltării unei func-
ţiuni arbitrare.

Sedinţa se ridică la orele 1o!/,.

Preşedinte, Inginer I. Ionescu. Secretar, 7. Lalescu.

d ——

PROCES-VERBAL

Al sedintei din 22 Noemyurie 1910

Şedinţa se deschide la orele 8%/,, sub preşedinţia d-lui vice-
preşedinte Da. A. Osraocovrcr. D-sa luând cuvântul, aduce felici-
tări d-lui secretar-perpetuu, DR. C. |. ISTRATI, pentru faptul că a
fost ales membru al Societăţii chimice din Franța.

D-l Da. C.I. IsrRarr mulțumește, declarând că mulțumirea d-sale
este cu atât mai mare cu cât crede că această alegere va fi pentru
tineri un nou imbold la muncă pe terenul ştiinţei.

Se trece la ordinea zilei, dându-se cuvântul d-lui D. BuNGEȚEANU
pentru a-și desvoltă cuvântarea sa despre: Observaţii de tempe-
ratură şi magnetism în sonda de la Filaret.

D-sa începe prin a descrie împrejurările şi modul în care s'a săpat
acea sondă. Trece apoi la descrierea termometrelor ce i-au servit la
facerea determinărilor, insistând asupra avantajelor şi dezavantaje-
lor fiecărui sistem. Dă apoi pe scurt rezultatul cercetărilor sale, din
cari ar rezultă că scara geotermică la noi ar fi de 46 metri, adică deo-
sebită de valoarea de 33 mztri ce se dă pentru pământ în general.

In privința fenomenelor magnetice observate, conferențiarul
arată mai multe proiecțiuni din cari se poate vedeă intensitatea
magnetismului ce îl căpătase tubul metalic al sondei, precum și
spectre magnetice ce arătau felul acelui magnetism.

Mai citează câteva experiențe, mai puțin importante, ce a mai
făcut slujindu-se de acea sondă, precum: găsirea vitezei sunetului
in aer, a vitezei de cădere și a coeficientului de frecare în timpul
căderei în aer. Citează și alte experienţe utile ce s'ar fi mai putut
face și iși exprimă regretul pentru dispariţia acelei sonde.

1204 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

Tot d-sa prezintă societăţii un nou termometru inventat de Four-
nier, bazat pe variaţia cu temperatură a forței elastice a vaporilor satu-

rați. Face câteva experiențe pentru a arătă modul lui de funcționare.
Cu aceasta încheie comunicarea d-sale.

Se dă cuvântul d-lui Pnoreson Mnazek. D-sa relevează dificul-
tățile cu cari a avut a se luptă d-l BuNGEȚEANU pentru facerea aces-
tor lucrări și minuțiozitatea și persistența cu care a lucrat. În pri-
vinţa cifrei anormale găsite de d-l BuNGEȚEANU pentru scara geo-
termică, d-sa aminteşte că astfel de cifre s'au mai găsit și în alte
părți şi că s'au atribuit sau vecinătății mării sau stratelor de apă
străbătute, sau naturei rocelor, sau fen omenelor chimice ce se în-

tâmplă în acele roce. La noi explicarea ar fi stratul de apă străbătut.
Luând cuvântul şi d-l Da. MuRsocr, mai citează alte observaţiuni

şi determinări ce s'ar fi mai putut face în sondă, insistând mai mult
asupra valorii intensității gravitaţiei, ca să se vadă dacă din ea nu s'ar

puteă deduce prezenţa petrolului sau altor bogății în subsolul nostru.
Orele fiind înaintate, ședința se ridică la orele 1o!/,, amânân-

du-se comunicarea d-lui Da. C. Srărescu pentru şedinţa viitoare.
Președinte, Dr. A. Ostrogovici. Secretar, V. V. Crasu.

—— n —

PROCES-VERBAL

Al şedinţei de la 7 Decemyrie 1910, a sectiunii matematice

——.—

Şedinţa se deschide la orele g seara sub preşedinţia d-lui ]. loxescu.
Se propune ca membru nou d-l Inginer Tancred Constantinescu.

Se citește procesul-verbal al ședinței precedente şi se aprobă.
La ordinea zilei comunicarea d-lui N. PRAronGEscu asupra FEcuaţi-

unii lui Volterra. D-sa studiază o ecuaţie funcțională mai generală,
întâlnită de d-l Burgatti și arată cum această ecuaţie se poate reduce
la o ecuaţie alui Volterra, printr”o schimbare de funcțiune. D-sa mai
studiază și o clasă d= ecuaţii integrale de ordin infinit de forma

şi arată că, în anumite condițiuni, acestea sunt reductibile la ecua-
țiuni de tipul Volterra.
D-l T. Lavescv face câteva observaţiuni asupra acestei comuni-

cări. Comunicarea d-sale este amânată pentru şedinţa viitoare.
- Ședinţa se ridică la orele 1o01/;.

Preşedinte, I. Ionescu. Secretar, 1. Lalescu.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1205

ULTIMA LISTĂ DE SUBSCRIPȚIE SOSITĂ PENTRU MONUMENTELE SAVANȚILOR
M. BERTHELOT ȘI AMEDEO AVOGADRO

—...—

Subseripţiunile
pentru
monumentele lui
N. BenuigIo| Avogadro

Lei |B.| Lei |B.| Lei |B.
| ps 7]

Dr. Al. Ludwig, chimist, Craiova . . I—| |
= P. B. Mojoiu, » -

TOTAL

Lista încredinţată d-lui d. Al. Ludvig, Craiova,
având ca subseviitori pe :

]

5,
3

» Torescu, bacteriolog zi | 5—

Ed. Konteschweller, farmacist = | 5|—| |

D. M. Borş » - | sa | |

Th. Dobrescu. » - AU MDp= ul i
Tatal as a SII = =

Dr. Bardelli, chimist (nai 0 Van | E 7 —

Petculescu & C-ie, droghist » as == 4 —

G. Stefănescu, 2 Pe E a le SE RE E) |

[. Munteanu, farmacist 2 a — — 2— |
poti Ap das 45

Moțal general. le || — || 38

——— DL ———

INTRODUCERE LA TEORIA ECUAȚIUNILOR INTEGRALE

(Urmare)

-._-

II. — PUNCŢIUNI PRINCIPALE

4. Sâmburi ortogonali. Această noțiune fundamentală e dato-
rită d-lor E, Goursat şi B. Heywood; ea este indispensabilă pen-
tru a evită trecerile la limită algebrice și se desprinde de altfel în
mod natural din studiul aprofundat al sâmburelui rezolvant. Ea e
utilă și pentru alte cercetări; de aceea o vom prezentă în mod direct.

Doi sâmburi P(xy) şi R(xy) sunt ortogonali când între ei există
relațiunile

/ | Ps)R(sy)ds — o

19) “

| R(xs)P(sy)ds = o.

Când numai una din aceste relaţii este verihcată, vom spune cu
d-l E, Goursat că sâmburii sunt semi-ortogonali.

1206 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

Sâmburii P(xy) şi R(xy) fiind ortogonali, putem observă că vom
aveă şi relaţiunile

| Ps) atsy) is =
|R(xs) Plsy)ds = o
în virtutea desvoltării sâmburelui rezolvant.
R(xy]) = R(xy) + AR (oy) +...
şi una analoagă a expresiunii P(xy?).
Sâmburii ortogonali se bucură de următoarele două proprietăți :

I. Dacă sâmburii P(xy) şi R(xy) sunt ortogonali sau numai
semi-ortogonali (Goursat) și dacă însemnăm

N(xy) == P(xy) +.R(xy).

avem
Da(A) — Dp(A) x Da(A).
II. Dacă sâmburii P(xy) şi R(xy) sunt ortogonali, vom aveă
Ay) = Ray) 4 Pay);
notaţiunile fiind evidente.

Prima teoremă rezultă imediat dacă adunăm membru cu mem-
bru relațiunile “

2 n—1l Aa
6 Vagăalodi FF) Piz F.-

n—i

log Da(A)=—r4A 5 a EV F(—) n Fe

ceeace ne dă

2
log Dp(A)Da(4) = (pr+r)i—(pz + r)

Este suficient acum să observăm că

2 +...
MSP

n> = [[P(sis2) + Rss] [P(s+s4) + R(So50)]dsds,

(2) 3
=Pp+ir+ 2 | P(ss)R(S23,) ssd,

„de unde rezultă

PP.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 12077

Legea este acum generală ; într adevăr

na =|[P(s s-)+R(s45)] [P(3255)--R)s255)]---[P(Sa54)-+R(5a54)] 154 d5a...dsa
= Pg ra de.
d, fiind o sumă de integrale toate nule în virtutea mucia oare-
care numai din relațiile (9). Avem deci:

logDy(A) = logDe(A) XX Da(A),
de unde
DA) = Do) = Da).

Pentru a demonstră teorema a doua, să pornim de la ecuaţiunile
de definiție a sâmburilor rezolvanți :
P(xyA) = P(oxy) — A i P(xs)P(syA)ds
(10)
R(xy2) = R(axy) — A |RGS)R(SyDds,
de unde prin adunare
-b
P(zyA)-F Rey) =P(ay)+-R(y)—A |. [Pls)P(syA)
iz) + R(zs)R(syA)]ds = P(xy) + R(xy) — A | [P(es)
+ R(xs)] [P(syA) + R(syA)]ds
căci integralele introduse
| Pos)R(sp)ăs și | Rs)P(eya)ds

sunt nule, în virtutea unei observațiuni precedente.

Ecuațiunea (11) arată tocmai că sâmburele rezolvant al lui
P(xy) 4+ R(xy) este P(xyA) + R(xyA).

5. Ecuaţiunta integrală generală a sâmburilor rezolvanţi. Am
văzut (cap. |; |, 4) că sâmburele rezolvant verilică ecuaţiunile in-
tegrale

(12) N(xy)— OăxyA)=A |Ntss)Oăsya as | Dăessa)Ntsy)ds.
Aceste ecuațiuni sunt cazuri particulare ale ecuaţiunii integrale
mai generale 1);

(13) OăxyA) — Băxyu) = (pi — A | Odos Oăsyu)as.

1) Semnalată întfiu de d-nii Pleraelj și Hilbert,

1208 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Pentru a o stabili să scădem membru cu membru ecuaţiunile

N(xy) — Oăxy) — A | Nos) Oăsyayds
(14) /
N(xy) — Dăxyu) — u | N(xs) Dăsyu.)ds.

ceeace ne dă

(14) Dăxyi)— Oăxyu) yu [N ors) Oătsyu)ls— A [Nocs) Oăsya)ăs.

Pentru a obține valoarea membrului al doilea în alt mod, să
facem în prima din ecuațiile (14) x —t și să o înmulțim cu
uOxtu)dt; în acelaş mod să facem în a doua, y —t, să o înmul-
țim cu Ady) lt; să integrăm și să facem diferența. Obţinem

(u—) |9textu) Od(txA)dt—u. ÎN) ăeyu)dt—A | Nst) Dătya)de

Combinând ecuația (14) cu aceasta, obținem ecuaţia integrală
căutată.

Ceeace dă acestei ecuaţii integrale o importanță deosebită este
faptul că sâmburele N(xy) nu mai figurează ; aceasta este
deci ecuațiunea pe care o verifică foți sâmburi: rezolvanți. Avem
deci aface cu o adevărată operaţie analitică „in abstracto« căreia
ecuația (13) i-ar puteă servi drept ecuaţie de definițiune.

6. Partea caracteristică a unui sâmbure rezolvant, relativă
la un pol. Fie A, o rădăcină a funcțiunii D(A), de multiplicitate n ;
am văzut (cap. 1; lil, 10) că ea va fi un pol pentru sâmburele re-
zolvant; he mzn ordinul acestui pol. Sâmburele rezolvant se va
puteă scrie, astfel în vecinătatea valorii A — A,

Om xy) Om—i (=y)

ras
2 1077 ON e o

Aixy))=—

Sh
— 1)
(15) co
Fu ely) (A — de — Guy + P(xyA).
p=o
însemnând prin G,(xyA) partea caracteristică relativă la polul X,.
Ne propunem să studiem mai de aproape funcțiunile ș(xy și
W(xy). Să înlocuim pentru aceasta în ecuaţia generală (13) pe

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 1209

ÎxyA) prin valoarea sa (13) şi să însemnăm pentru simplificare
— AM=h şiu-A, = k; obținem:

pa S

m x [ i I m V [1 i »( Ț D Di ——
9 OY) pa O km | sie a visare AY jr = E i =) he - ko) =
"(xs) 2,(xs)

e N)

——(k= h) | Ea

e) IF a 53p = aaa air zile] ds,
0

sau s'mplificând prin k—h

9 (xy) 9(3y) m— m—? == € 9)
i Dă a plai hmkm Î -kh +. +k jE: Sus)

p==1

1
ză poante Bta | Samca ecran +
p.q4= A,

i [nos 1s + | ea q(xs)VP( sy )ds +

2 Vhpka “o x5)94(5y) ds.

Membrul al doilea al relaţiei (16) conține patru sume de ter-
meni. Considerând mai întâiu prima sumă ai cărei termeni conțin
și pe h și pe k la numitor. ea ne va da prin identificare cu primul

membru, relațiunile :

(17) 2p+q—(XY — [eul ea(s9)ds (p+-gqem+1)
adică atâta vreme cât indicele p+q—1 există, şi

(18) | embsealsy)ds= =0 (p+q>m+I),

pentru rest. Termenii sumelor a doua și a treia din membrul al
doilea neexistând în primul membru, vom aveă pentru toți indicii

(19) | 7(xs5)V(sy)ds = |botxs)aa(sy)ds E= 0,

1210 BULELINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

ceeace ne arată de la inceput că toate funcțiunile 2(xy) sunt orto-
gonale cu funcțiunile (xy) ; cu alte cuvinte că funcțiunile

Gr(xyA) şi P(xyA)
sunt - rtog male pentru toate valorile lui .
In fine, a patra sumă ne dă relațiunile
(20) Vp-ra-t4(XY) = Jales) (sy)ds,

Reciproc, relaţiunile (17) şi (18) fiind îndeplinite, G1(xyA) este
un sâmbure rezolvant de oarece verifică ezuațiunea generală a
sâmburilor Aaa ; sâmburele corespunzător va fi

Pm—4(Xy) 2u(=Yy)
G(xyo) = = ine a = CR île pa

care se mai numeşte și partea sâmburelui relativă la polul).
După o observaţie precedentă, această parte este ortogonală cu
restul sâmburelui ; ea poate fi deci studiată separat.

Să observăm în sfârșit că sâmburele P(xy) nu mai are pe A, ca
valoare caracteristică.

7. Puncţiuni principale. Pentru a găsi expresiunea generală a
funcţiunilor 2p(xy), va fi deajuns să rezolvăm sistemul de ecuații

(21a) o0pra_ 1(2y)= | aus )ea(sy)ds p+-a<m+
(21b) 0 == | guls)e(sy)ds p+q>m+I

care caracterizează, după cum am văzut, aceste funcțiuni.
Să considerăm întâiu cazul p=q=—1, adică ecuația
(59) | oulrs)ea(sy)ds.
De oarece urma funcțiuni 9,(xy) este finită 1), această funcțiune
va fi neapărat de forma

D(XY (39) e e AF Pal) in(Y);
funcțiunile 7 şi V formând grupurile unui sistem biortogonal
(cap Ir)
Să facem apoi q—2, iar p oarecare și invers; se obțin relațiunile

(22) pay) ] 9p(Xs)02(sy )ds=— | oacs)ensy)as,

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 4944

dintre care cea dintâiu, pentru P=1:
22059) | ou(s5)oz(sy7)ds== | za(s)eu(sy)ds

ne arată că ș2(xy) este o funcțiune lineară de > și V separat. Vom
aveă deci:

p
(23a) %2(xy)=— 3 aix Pi(3)iu(Y)
ik=1
Relaţiunile (22) următoare ne dau apoi succesiv valorile celor-
lalte funcțiuni:

2a(xy)= | cats)oa(sy )ds

zh) BA) | aals)aa(s)ds= | zals)ealsăs

Om(Xy)=— [ em —+(xs)22(sy)ds=— | ea(5)om-—4(5y)ds

Celelalte relațiuni (21a) sunt consecințe ale acestora. Intr ade-
văr să considerăm relaţia :

2p+q—1(X)— | 2p(xs)?a(Sy ds.

Dacă înlocuim ga(xy) prin valoarea sa

[cual XS)2o(sy )ds

dedusă din (23), obținem :
Za) | 2405) 7a(3t)zalty)dste= | 0p—1(X5)9q-4(sY)ds.

Putem deci mări sau micşoră cu o umitate, indicii p şi q;
aplicațiunea repetată a acestei operaţiuni va reduce deci orice re-
laţie (21a) la una oarecare din relaţiunile (23).

In acelaș mod să considerăm al doilea grup (21b): prin aplicarea
repetată a aceleiași operaţiuni, vom puteă totdeauna să facem ca
unul din indici să fie egal cu m; vom aveă atunci identitățile

| 2m(ys)?(sy)dls=—=o (| o ea),
dintre cari numai cea dintâiu

(24) | am(s)a(sy)ds=o

1219 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

este distinctă ; celelalte snnt consecinţe ale identității (24). In-
tr'adevăr

| Om(xs)ox(sy)ds=— | 9n(X5)2a(st)os—(ty)dsdt—o.

Pentru a enunţă în mod simplu rezultatele pe cari le-am obți-
nut până acum, vom zice mai întâiu că funcțiunile 2 și Y formează
un sistem de funcțiuni principale şi vom observă după aceea că
formulele (23 b), nu exprimă altceva decât că sâmburii ou (xy)
(k>2) se obțin din 2; (xy) prin iterații succesive; în sfârșit condi-
țiunea (24) se poate enunţă zicând că sâmburele iterat de or-
dinul m—r al lui o, (xy) este identic nul. Putem atunci rezumă re-
zultatele obținute sub forma următoare :

a) Funcțiunea 2, (xy) este o sumă de produse de funcțiuni
asociate ale unui sistem biortogonal finit, numite funcțiuni

principale; avem :
n

24 (27) (2) (9):

p>=1
b) Funcțiunea şa (xy) este o formă bilhineară de fnnctiuni
Principale ; avem:

(24) 92 (59) Vana (ax (9).

ik=1

c) Celelalte funcțiuni 3 (xy) se obtin din o, (=y) prin îterări
succesive ; dacă polul este de ordinul m, sâmburele 1terat de
ordinul m—I1 al lui (xy) este identic nul.

Reciproc, metoda urmată ne arată că, fiind dat un sistem biorto-
gonal de 2p funcțiuni e şi V, precum şi un tablou de constante | a; |,
astfel încât sâmburele iterat de ordinul m—1 ((m=n) al expresiunii
(24) este identic nul, atunci funcțiunea G(xy), formată cu aceste
elemente prin aplicarea formulei (15) va fi partea caracteristică a
unui sâmbure, relativă la un pol de ordinul m.

III. A DOUA ȘI A TREIA TEOREMĂ'A D-LUI FREDHOLM

n
5. Studiul direct al sâmburilor de forma > ap (x) b, (y); ran-
p=i
gul unei valori caracteristice. Vom incepe acest capitol cu stu-
diul direct al sâmburilor de forma :

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 1213

(25) N(axy)=a (bt kan (ba (y)
studiu datorit D-lor E. Goursat !) şi E. Schmidt 2); de oarece
sâmburele G,(xy) este tocmai de această formă, vom utiliză astfel
rezultatele obținute pentru teoria generală.

Acest studiu își are, în afară de aceasta, şi importanța lui intrin=
secă.

Ecuația lui Fredholm se va scrie în acest caz :

(25%) 3039-Fă [au(s) | buls)a(s)ds-F-aaf0)] Bas)a(s)ds+.....
-F anl) | ba(5)2(3)d5] =10%).
Dacă insemnăm
(26) = | buls)als)ds
vedem că 9(x) este de forma
(27) ș(x)=f)x)—A[ kuas(5)- aaa)... A knan(s)].

Pentru a determină constantele k,, să inlocuim valoarea (27) a
lui 2(x) în ecuațiunile (26); aceasta ne dă 4 ecuațiuni lineare cu n
necunoscute

(283) kp-A[k [a (s)b(s)ds+-k |as(s)bu(s)ds+ ci
E, | au(s)b,(s)ds] = | E)buls)ăs,

al căror determinant este:

1 -P Aaa aia aim
haz Laz Nazn
De a
| Mana Mana d Aaun|

insemnând pentru prezentare

ap [e a,(s)b,(s)is.

1) £, Goursat, Sur un cas tlementaire de l'fquation de Fredholm, (Bull, de la soc, math, de
France, t, 35, 1907, pag. 163—173),
3) E, Schmid, Eniwickl, willk, funct, Il Teil. (Math, Ann, Bl. 64, pag. 161—174, 1908)

1214

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Teoria ecuaţiunilor lineare, aplicată sistemului (28) ne permite
deci a enunţă rezultatele următoare:

a] Dacă determinantul D(N) este dhferit de zero, sistemul
28) admite un singur sistem de soluțiuni ; deci, în acest caz,
ecuatiunea lui Fredholm admite o singură soluțiune dată de
expresiunea (27).

b) Dacă D(A) = O — ceeace are loc pentru n valori ale lui A —
ecuațiunile (28) omogene, adică fără membru al doilea, vor admite
soluțiuni. Dacă ordinul minorului principal al sistemului (28) este r
pentru A=) (minorul este un determinant de ordinul p—r), so-
luțiunea generală a sistemului va fi de forma:

Rp = Pimp Bamop- - - - Ar Mep pr...)

9 92... 9r fiind parametri arbitrari. Inlocuind | valorile lui k,
astfel obținute în expresiunea (27) a lui 2(x), obținem :

0(X) — pn DX) pa(2)+ ... F pro (x);

iar funcțiunile

Pa(X) — mas as(x)-tmqz a2(X)-+ ... + man au(x) (q == 1,...r)
sunt linear independente.

In acest caz, prin urmare, ecuațiunea omogenă fără membrul
al doilea va admite v soluțiuni linear independente. Ele se
numesc soluțiuni fundamentale ale ecuaţiunii integrale (25).

Vom numi rang al unei valori caracteristice, numărul de so-
luțiuni linear independente pe cari le are ecuațiunea omogenă

pentru A—A,. În cazul nostru, rangul lui A, este 7.
c) Ecuaţiunea asociată

Vl) + A ] [a,(s)bu(x) F... 4 an(5)ba()]l(s)ds==f(x)

se obține din (25) schimbând funcțiunile aa(=) și ba(x) între ele.
Termenul general al determinantului sistemului (257) fiind

dit =] a; (s)bu(s)ds
acel al ecuațiunii asociate va îi

Jb (s)ay(s)ds— ay;

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 4915

Determinanții caracteristici sunt deci identici, de oarece unul se
deduce din celalt prin schimbarea liniilor cu coloanele.

Ecuațiunea asociată are deci aceleaşi valori caracteristice,
fiecare de acceaşi multiciplitate şi de acelaş rang.

d) Să considerăm acum ecuațiunea (25”) în cazul când A este
egal cu o valoare caracteristică A, însă membru al doilea diferit
de zero.

Pentru ca ecuațiunile (28) să fie compatibile trebuie și e de ajuns
ca determinanții bordați ai minorului principal să fie toţi nuli. Avem
r determinanți bordaţi ; prin urmare, avem cel mult r condițiuni in-
dependente. În loc de a le obține direct prin metoda algebrică, să
observăm că dacă îmulțim ecuaţia

(0) = 34) + d JNGes)es)ds

u Vp(x)dx şi integrăm obținem
| E) vus)as = fals)eu(s)ăs -F au) Nss)a(s) să

=>] 705) Va(s)ds— aj vas)ăs Meine
. i
ceea ce ne dă r condițiuni necesare distincte ; ele sunt şi suliciente
fiindcă condițiunile date de determinanţii bordați sunt exact de
acecaș formă și sunt în acelaş număr.

9. Puncţiuni fundamentale ; sâmbure canonic. Să reluăm acum
studiul sâmburelui G, (xy). In capitolul precedent am văzut cum se
ajunge la noţiunea de funcțiuni principale. Aceste funcțiuni nu sunt
definite decât abstracție fâcând de o substituție biortogonală ; che-
stiunea care se pune acum, este de a profită de această nedeter-
minare pentru ca sistemul de funcțiuni principale să fie cât mai
simplu.

Această chestiune revine, în virtutea unui artificiu care este as-
tâzi clasic, la aceea de a reduce forma bilineară 1).

(29) Za(xy) + Aoul(2y)
1) Această teorie este magistral expusă, după ideile d-lui G, Darboux, în memoriul Z, Sa
vag. La thtorie des syatkmes des Cquations differentielles linlaires, (Ann, de la Fac, de Tou-

louse, 1894).

1216 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

la forma sa canonică. Dar e ușor de arătat că discriminantul ace-
stei forme

VA + aj îl oo o oe an

do Asieidoo a
FN era: 4
An An9 A-Faânn

e identic egal cu A.

Intr'adevăr, dacă considerăm pe 92(xy) ca sâmburele unei ecuații
integrale, determinantul său caracteristic va aveă ca termen gene-
ral, în virtutea proprietăților precedente:

aie > j zi(5) [ai Va(5) 2. —F axpbp (8) -k- .- Fauna (3)] ds=aui

Determinantul caracteristic al funcțiunii e (xy) este deci An A (i);
insă el este identic egal cu 1, de oare ce 2 (xy) e un sâmbure fără
constantă caracteristică, sâmburele său iterat de ordinul n—1
find identic nul. Avem deci A(A) — An.

Cazul cel mai simplu este acela în care determinantul A (A) n'are
decât un singur divizor elementar. Determinantul canonic cu un
singur divizor elementar este

A a, o 9)

O A as o
(30) (e ia a reia 4

0 sabia A An—1

9) (8 O A

Va există deci, în acest caz, o dublă substituție lineară care va
transformă forma (29) în

RPD e PRE) e ont)
| a b,(2)Fo4+ St —Fan-rPn-a(2)F(y)]

noile funcțiuni b 'Y formează de asemenea un sistem biortogonal,
de oarece 7,(xy) a păstrat exact aceeaș formă; go(zy) a căpătat
lorma canonică

n=1

(31) 92(xy) Dar by(2)p (9)

constantele a, absolut arbitrare însă diferite de zero.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1217

Vom numi aceste noi funcțiuni funcțiunile fundamentale re-
lative la valoarea caracteristică ),.

Celelalte funcțiuni se obțin din 92(xy) prin iterație; vom aveă
astfel

n=2
Pa(Xy)= ) larap+ 1Pp(2)Yp+2(Y)
220) MII ez E ar RA ut cut ta = Bu NEAM POS
Pn(2y) aaa - - - ap bi(x)Ya(y)
aus (39).
Polul A, este deci, în acest caz, un pol de ordinul n.

Sâmburele astfel obținut

ii Pn(Xy) Pa-u(XY) 24 (*Y)
(33) Ei) îi (2 == siaie => -, 3

care admite sâmburele rezolvant

Zn(2Y)

ul Qn-a(*Y) Pay)
(33 ) (AA == Aa gif Oa: 5

va fi numit sâmbure canonic de ordinul n.
Soluțiuni fundamentale. Dacă înlocuim expresiunile (33) şi
(33”) în ecuațiunile sâmburelui rezolvant

G(y)—GlzyA)=AjGess) Gaya )ds = JG(sa)G(ey)ds.
Identificarea terminilor în (A-A,)-2 ne dă
Za(7 Fă JG(rs)ea(sy)ds==o
Palry)-F Dujfanlrs)G(sy(ds=o.

Ținând seamă de expresia (32) a funcţiunii 9a(xy), aceste rela-
țiuni ne arată că:

«,(2) este o soluție fundamentală a ecuației integrale date ;
iar Y„(y) o soluțiune fundamentală a ecuației asociate. De
oarece rangul lui A, este în acest caz egal cu 7, fiindcă D(A) n'are
decât un singur divizor elementar, acestea vor fi și singurele

soluțiuni.
2

1218 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

' “In rezumat, deci, sâmburele canonic se bucură de proprietățile

următoare :
Ordinul valorii caracteristice ca pol este egal cu multiplicitatea

sa ; rangul e egal cu unitatea. Expresiunea sa cu ajutorul funcțiu-.
nilor fundamentale conține n-z constante arbitrare.
Așă, de ex., sâmburele canonic general de ordinul întâiu va fi

(2) t(y)

AA.
Acel de ordinul al doilea va fi:

(2) (9) ba(2)Pa(y) ab) Ya(y)
=, O),

şi aşă mai departe.

Pentru a găsi expresiunea sa generală cu ajutorul unui sistem.
de funcțiuni principale, va fi de ajuns a aplică funcțiunilor *:nda-
mentale o substituțiune biortogonală oarecare.

10. Funcţiuni fundamentale ; cazul general. Acum putem tr.
cu ușurință la cazul general. Să presupunem că determinantul A(A)
are r divizori elementari:

An Aa, Ana ar

In acest caz determinantul canonic cu aceeași divizori elemen-
tari este

Dr
D, D,... Dr fiind determinanții canonici de forma (30) având
respectiv ca singuri divizori elementari pe An, An, An. Vom
aveă astfel
Aa, |
Aaa |

>
. e
[5

|
|
D,=|
|

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1249

Forma canonică a lui o„(xy) va fi deci in acest caz

T
Pa(acy) — ȘI oab(ay)
p=i1
însemnând
n—l
2(xy) = > apbpt(Pr, (9)
=1
ina

?2*(xy) = AA bpbp"(xb2,a(y)
i

DID ECO DIDI OO DOD 506 O aro

nn—l

Par(Xy) — DI Lp Ppr(xYrp a 1(y)
7

Obţinem deci în acest caz 2n funcțiuni principale speciale pe cari
le vom numi și funcțiuni fundamentale 1) cari se separ în r grupe
de 2n,, 2n3... 2n,, fiecare grup dând forma generatoare a unui
sâmbure canonic respectiv de ordinul n,, na, ...n. Intr'adevăr,
dacă formăm pe 2-(xy), obținem:

Pa(y) = os1(xxy) + 2309) +... + ga(zy),
de oarece toate funcțiunile unui grup sunt ortogonale cu funcțiu-
„ile asociate ale celorlalte grupuri. Am căpătat astfel acest rezul-
tat important :

In cazul general, sâmburele G,(xy ) este suma unui număr finit
de sâmburi canonici, ortogonali între ei, de ordin ny, na. . - ne.
Avem

p NN ...-Fnr
Ş Ga(xy)=Gal(xy)+G2(ay)+ ... +Gr(xy).

Ordinul lui 1, ca pol este egul cu cel mai mare dintre nu-
merele ny Da .. ne; dacă m este acest ordin, prima egahtate (34)
ne dă evident

nzmi$+r—I.

Egalitatea nare loc decât în două cazuri : dacă polul este
de primul ordin sau dacă nu este decâl un singur sâmbure
canonic de ordinul m, ceilalți fiind toți de primul ordin.

3) Func țianile ; asociate sunt acelea cari au ambii indici respectiv egali.

1220 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINTE

Solutiuni fundamentale. Fiecare sâmbure canonic compunător
are un singur grup de soluțiuni fundamentale distincte. Soluțiunea
P(x) fiind ortogonală cu toate funețiunile Y ale celorlalți sâm-
buri, vom avea:

NI Gua(xs)o,r(s)ds=0
pentru toate valorile lui g afară de p. Prin urmare, deoarece
Da) jG eess)oe(s)ăs=o
vom aveă şi |
Dps)-Fă jGuss) „&r(s)ds=o.

Acelaş raționament pentru Y.P(y).

„Ecuatiunea omogenă are deci în cazul general r so liăpăta
linear independente ; acestea sunt primele funcțiuni funda-
mentale b din fiecare grup.

„Ecuahunea asociată se bucură de aceeaş proprietate : solu-
țiunile vor fi ul/imele funcțiuni 'Y din fiecare grup.

Prin urmare, vedem din această analiză că printre fancțiunili
fundamentale, există un sistem de 27 funcțiuni cari sunt soluțiune
fundamentale ;: dintre aceste 7 sunt soluțiuni ale ecuațiunii înte-
grale date, iar ș ale ecuațiunii asociate.

Să observăm încă:

Rangul valorii caracteristice este egal cu numărul sâmbu-
rilor canonici compunători.

11. Cazul unui pol simplu. — Când polul A, este simplu, par-
tea caracteristică a sâmburelui este numai

9,(2Yy)
AA

în care

n
9u(2y)= Y eu()Ye(y)
p=1

Sâmburele este deci în acest caz suma a n sâmburi canonici de
ordinul întâiu. Funcţiunile 2,(4) 22(2) .. 2p(*) sunt soluțiuni funda-
mentale ale ecuațiunii integrale date, iar V,(y), ?2(y).. Va(y) sunt
soluțiuni fundamentale ale ecuațiunii asociate.

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 1221

Prin urmare, în cazul unui pol simplu, soluțiumile fundamen-
tale coincid cu funcțiunile fundamentale.

Din cauza acestei proprietăți importante, care caracterizează ca-
zul unui pol simplu, este utila găsi un criterium care să permită a
distinge acest caz.

Pentru aceasta, să observăm că dacă unul din sâmburii G,P(xy)
are un ordin mai mare ca unitatea, soluțiunile P(x) şi Y..P(y) sunt
ortogonale, de oarece ele nu sunt funcțiuni fundamentale asociate
(np>t). De aci rezultă că funcțiunea &,P(x) este ortogonală cu toate
soluțiunile fundamentale ale ecuaţiunii asociate. In cazul unui pol
multiplu, există prin urmare soluțiuni fundamentale cari sunt or-
tozonale tuturor soluțiunilor fundamentale ale ecuațiunei asociate.

Această proprietate nu are loc când polul este simplu, căci la
fiecare soluțiune &,(x) corespunde soluțiunea asociată 'Y,(x); astfel
în cât

[ bp(s)Y(sds= 1.

Deci, condițiunea necesară și suficientă pentru ca un pol să fie
simplu este că la fiecare soluțiune &(x) să existe o altă soluțiune
a ecuațiunii asociate așă fel ca

foses)ăs= :

12. Cazul unui pol multiplu. In cazul unui pol multiplu, să scrim
sâmburele canonic de ordinul n sub forma:

b,(xy) + Pa(xy)
însemnând

ep (3) Yp 0)
ea d
tema Sai

parte care se prezintă şi în cazul unui pol simplu.

Cealaltă parte b, (xy) esle un sâmbure fără constantă ca-
racteristică. Inti'adevăr, dacă formăm diferiţii sâmburi iterați ai
lui b, (xy), este evident că aceștia vor fi compuşi din sâmburi ite-
rați ai lui &, (xy) de ordin 3 n—1, în virtutea proprietăților func-

țiunilor 2p (xy).

1222 Ie OEI NE SOCIETĂȚII DE SINE

Această observaţie are consecința următoare:

Dacă un sâmbure are un număr finit de valori caracteris-
ice de multiphicități oarecare, el va puteă totdeauna fi scris
sub forma:

2 000 4 pp

E[xy) fiind un sâmbure pr constantă caracteristică.

Intr adevăr, diferitele părți b, (xy) pe cari le obținem de la va-
lorile caracteristice A, sunt ortogonale între ele și ortogonale sâm-
burelui fără constantă caracteristică adăugat ia forma normală.

13. Teorema a doua a d-lui Fredholm. Această teoremă este
aproape stabilită în paragrafele precedente. Este suficient de a
arătă încă că ecuaţiunile

(36) 2%) + în JNtss) es) ds= o
şi

(37) a) + Gus) a(s) ds= o
sunt reciproce.

Pentru aceasta, să observăm mai întâiu că pentru o soluțiune 2(x)
a ecuaţiunii (37) vom aveă

Puces)ais) (5 ==0.

de oarece înmulțind ecuația (37) cu P,(yx) dx şi integrând, obținem
tocmai această relațiune, în virtutea proprietăţii de ortogonalitate
a sâmburilor P,(xy) şi G,(xy).

Prin urmare, vom avea :

30%) 2 Au [IGalss) + Pu(5)] ats)ds= o,

care e tocmai relația (36).
Reciproc, să scrim ecuația (36) sub forma

2(x) + 2, | Puss)e(s)ds = —M | Gu(as)als)ăs.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 1223

De oarece A, na mai este valoare caracteristică a sâmburelui
P,(xy), vom puteă rezolvă această ecuațiune, ceeace ne dă:

px) — 2 JGulrs)ats)as m A, | Palas )G(st)(f)dsde,

adică tocmai ecuația (37), de oarece al doilea termen din membrul
al doilea este și el nul în virtutea proprietăţii de ortogonalitate.

Obţinem astfel teorema următoare:

Wacă A este egal cu o valoare caracteristică X, de multipli -
citate n şi de rang r, ecuația lui Fredholm omogenă va admile r
soluțiuni linear independente, numite soluțiuni fundamentale.

Ecuațiunea asociată are exact acelaş număr de solutiuni
fundamentale. Aceasta este teorema a doua a d-lui Fredholm.

14. Teorema a treia a d-lui Fredholm. Raționamentul prece-
dent ne arată că și ecuațiunile

9(x) + 2 | Ness)els)ds == ((22)
și
px) + 4] G„(xs)p(s)ds— f(x)

sunt de asemenea reciproce ; ele deci vor (i compatibile în acelaș
timp.

Prin urmare, aplicând un rezultat dejă stabilit relativ la ultima
ecuațiune :

Condiţiunea necesară şi suficientă pentru ca o ecuațiune a
lui Fredholm cu membrul al doilea f(x) să fie rezolubilă pentru
o valoare caracteristică N—),, este ca f(x) să fie ortogonal tu-
turor soluțiunilor fundamentale ale ecuațiunii asociate, rela-
tive lan.

Aceasta est= teorema a treia a d-lui Fredholm.

[Va suma).

1924 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

RESONANCE DES LIQUIDES
VITESSE DU SON DANS LES LIQUIDES

PAR
D. BUNGETZIANU

——.—

ENE ES OD SAG IN O) EN
METRODES GENERALES POUR LA DETERMINAȚION DE LA VITESSE DU SON DANS LES LIQUIDES

Importance de la question

1. La vitesse de propagation du son dans les liquides peut
âtre determine, de m&me que dans les gaz et les solides, de trois
manitres differentes: a) par la mesure directe; b) par le calcul ă
laide d'une formule theorique ;. c) par des methodes indirectes.

a) La methode directe, ou Lon doit evaluer d'une part la dis-
tance entre deux points de la masse liquide et ensuite le temps
que l'onde sonore met ă parcourir cette distance, suppose une masse
considerable de liquide ; aussi n'a-t-elle te employce que dans le
cas de Peau.

Des expsriences, demeurces classiques, ont &t€ faites dans ce but
par Colladon & Sturm, en 1826, sur le lac de Gen&ve 1). Ces deux
physiciens trouvent, par le dispositif experimental decrit dans tous
les traites de Physique 2), que le temps employ€ par une onde so-
nore, produite sous !'eau, pour parcourir la distance de 13487 m.
est egal ă 9',4 et en deduisent pour la vitesse du son dans Peau de ce
lac la valeur de 1435 m. par seconde [37 1434”, 79], pour
une temperature moyenne de 8.1. |

Des experiences beaucoup moins rigoureuses faites ă Marseille,
en 1820, par Beudant ont donne en moyenne pour la vitesse du

1) Colladon & Sturm de Gentve. Memoire sur la compression des liquides. Vitesse du son
des liquides — Annales de Chimie et de Physique (2) XXXVI p. 236; 1827. De mEme Pogg.
Ann. Bd XII s. 183.

2) Ces experiences sont dâcrites dans presque tous les traites d'Aconstique. Voir par ex., les
traites de M. Bouty (p. 106), Violle (p. 74), Basin (p. 17), etc. Dans tous ces traitâs on indique
ă tort Vannte 1827 comme date des expEriences de Colladon e: Sturm sur le lac de Genăve. En
ralite, ces experiences ont 6:€ eifectuces le 7, 15 e: 18 Novembre 7326, ainsi que cela
resulte du mEmoire original de ces physiciens, qui a 6t€ couronn€ par Academie de Sciences
de Paris et qw'ă 6t€ publi€ Vann€e suivante 1827.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1225

son dans l'eau de mer, la valeur de 1500 m. par seconde, ă la
temperature ordinaire 1).
La mesure directe n'a pu âtre appliquce ă d'autres liquides.

b) Le calcul de la viteasse du son dans les liquides se fait ă Paide
de la formule, etablie d'abord par Laplace, ensuite par Poisson :

(1) V'= ps

o 3 est le coeflicient de compressibilite du liquide, 5 la densite,
c'est-ă-dire la masse de lunit€ de volume et V la vitesse de pro-
pagation du son, c'est-ă-dire Pespace parcouru dans une seconde
sexagesimale 2).

Cette formule, qui peut &tre considerte comme une consequence
du principe suivant enonce par Newton ?) : »la vitesse de transmis-
sion d'une deformation dans un milieu €lastique et homogene est
egale ă la racine carrce du rapport entre la variation absolue de
la pression et la variation absolue de la densite«, peut se deduire
facilement de la theorie de PElasticite 4).

Elle peut âtre appliquce ă tous les liquides dont on connait le
coeficient de compressibilite et la densit€.

Soit d le poids specifique du liquide et g Lintensite de la gravi-
tation ; la densite est donne par la formule:

[o
3

(2)

Soit f le coefficient de compresibilite, en prenant pour unit€
de pression celle d'une colonne de mercure ayant la longueur de
0*,76 et comme surface de base 1*?, Si A designe le poids speci-
fique du mercure de cette colonne, le nombre f” qui exprimera le
mâme coefficient en poids de m? Weau distillee ă 40 sur 1” sera
donne par la relation:

(3) = aa
1) Cette tempErature n'est pas indiqute dans les textes, mais probablement elle ne devait
pas ftre trop basse, car lun des observateurs devait tenir la tâte plong6e dans Veau, durant
experience, Voir : Memoire de Colladon & Sturm «Sur la compression des liquides»; xtrait
ls An, de Chim. et de Phys, pag. 63. De mâme Violle-Acoustique p. 73.
*) T, Violle, Acoustique, p. 73. 0. 1). Chwolson, Acoustique, pg. 929.'an, 1908.
*) Jonrnal de Physique, 1-âre ser. Tom. IX p. 58; 1880.
*) 0, D. Chwolson, Acoustique, Thome 1-er, q-e fasc. p. 879 et 885. A. Wulhner, Physik,
I Bd, f 76. pg, 251; 8 85, pg. 299 et 301; 8 113, pg. 381.

1226 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Intro duisant ces valeurs (2) et (3) dans la formule (1), on 'ob=
tient pour la vitusse du son, en mîtres, apres avoir exprime Vace6-
Ieration dans les memes unites : .

(4) sp

On peut faire une verification de cette formule, en comparant le
resultat obtenu par elle pour l'eau, avec celui qu'a donne la mesure
directe. C'est ce que firent Colladon & Sturm: en determinant le
coeficient de compressibilite ă aide du piczomâtre et le poids speci-
fique de eau du lac d= Geneve, ă la temperature de 8",1,ă Vaide de la
balance, ils ont trouve pour la compressibilite, = 107*49.5—l unite
de pression €tant „l'atmosphere« sur le metre carr€, et »latmo-
sphere« €tant pour eux le poids dune colonne de mercure de
0-76 de hautear, ă la temperature de 10% — et pour la densite,
d= 1.00, exactement la m&me valeur comme pour Peau distilleeă 40.

En prenant
= 9.3058
on a:

En introduisant ces valeurs dans la formule precedente (4) et en
prenant A— 13.544, d 100, ils trouvent pour la vitesse theorique
du son dans le lac:

(5) Va 63 (AS Aa8 ><0.76:X 13.544 — 1423» 1)
495 X1

c'est-ă-dire presque le meme nombre que celui qu'ils avaient obtenu

par la mesure directe, V = 1435", par seconde, ă la meme

temperature de 80.1.

1) NOTE. — Colladon & Sturm prennent dans leurs calculs comme poids specifique du
mercure ă 0% la valeur donnee par Dulong et Petit et considâr6e de leur temps comme la plus
precise :

d = 13.568
tandis que les physiciens modernes utilisent celle qui ă 6t6 obtenue plus tard par Regnault
toujours ă 0%:

d = 13.5956

Cette petite diiference entre les valeurs de la de/zsize du mercure ă 00 introduit aussi une
ditierence entre les nombres qui donnent la pression correspondante ă une athmosfăre cr e
sur m? et par constquent aussi entre ceux de la vitesse du son en mâtres. Ainsi, tandis qu'avec la
densit€ de Regnault, la pression d'une atmosphire — c'est ă dire la pression d'une colonne de

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE "1297

“On voitd apres tout ce qui precede qu'il y a un parfait accord entre la
theorie et lexperience pour le cas de Peau. Comme d'autre parti n'y
a aucunmotifă attribuer seulement ă Peau cette concordance, on en

mercure de 0m.,76 ă 0% de tempsrature — est donnte par le nombre 10333 kg. sur m?, avec la
densit€ de Dulong & Petit la mâme pression est exprime par un nombre plus petit, A savoir
10312 kg par m2. Le poids d'une mâme colonne de mercure â 00 sur la mâme surface est donc
exprime par deux nombres differents, d'apris lexpârimentateur. Si Von prenait dans la for-
mule (4) comme densit€, celle de Regnault, on obtiendrait pour la vitessc du son un nombre
qui serait avec 1428 dans le meme rapport que les racines carr€es des deux densitâs;
/13-5956 — y/

V 13.568 10020342 100101.

On p=ut voir facilement que ce rapport ne change pas de valeur avec la temperature etil
fait augmenter le nombre 1428 m. donne par (5) de 1m.5—ce qui n'a pas grande importance.

Ces valeurs differentes pour la dese du mercure ne modifient pas la compressibilite,
toutes les fois que cetțe dernitre est rapporite simplement aux e0/o/zmzes de mercure et non pas
A la pression ez foids.

On peut encore remarquer que les cosfficients de compressibilit€ dâtermines par Colladon
* Sturm pour leau, le mercure, l'alcool, PEther sulfurique, acide acâtique, l'&ssence de thâr€-
bentine, etc. sont rapportes ă des pressions representees par des colonnes de mercure de om:76
a zo0 de temperature, et non ă 00, comme on considăre habituellement les pressions normales. [ls
sont ainsi plus petits que s'ils €taient rapportes ă des colonnes de mercure & 00 e femperature,
puisqu'ils representent des variations de volume sous une moindre pression. On peut dâter-
miner facilement le rapport entr= le coefficient de compressibilite A correspondant ă une co-
lonne de mercure ă t! de tempErature et le coeffici:nt fâg correspondant ă une colonne de
mâme hauteur a 0%, en remarquant qu'il est gală celui des pressions P et P,, c'est-ă-dire ă
celui des poids de deux colonnes de mercure prises ă t0 et 00 de tempârature, ou bien, comme
ces zolonnes ont la mâme hauteur de 0,76 et la meme section s que ce rapport estle mâme que
celui des densites 4 et 4, du mercure atletol;

(he oi pa CNA e Rl aa 7)

Bo Po 0.76 x s x 40 4

„i puls, comme le rapport des densitâs est L'inverse de celui des volumes, on a:

Aivoțib DI
Sp i Ta I— mt
d'ou
[ei ADU Li
Bo fir E mt

et par suite

B=BU+ mt)

m representant le coelficient de dilatation cubique du mercure, En introduisant dans cette rela-
tion la valeur numrique de ce dernier coefficient entre 091000, c'est-ă-dire m=0,00018 on a:

Aa = Blu + o,00018t) = (A ț A x oooor5 xt
Pour une dificrence de temptrature t= 10% on a:
A, = A (1 + 0.0018) = PB + A = 0,0018

ce qui montre qu'on deduit le coelficient de compressibilit sous une colonna de mercure
â 0, le celui relatii a une eolonne ă 109, en ajoutant au dernier le produit

A > 000018

1228 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

conclut que la formule (1) peut donner avec exactitude la _vitesse
de propagation du son dans tous les liquides. La precision des
resultats depend necessairement de lexactitude avec laquelle sont
determinss les coefficients f et 5, qui figurent dans cette formule.
Les valeurs de la densite ? peuvent &tre evalutes avec une trăs
grande aproximation et on les retrouve d'ailleurs les memes dans
toutes les determinations rigoureuses des difterents physiciens. Il
y a moins de precision dans la determination du coeficient f, ă
cause de sa petitesse et des moyens d'experimentation, dont on
dispose pour obtenir sa valeur: ainsi, dans presque toutes les deter-
minations faites jusqu'ă present par les divers experimentateurs il
n'y a que les deux premiers chiffres signilicatifs de ce coefli-
cient qui inspirent quelque certitude et encore le dernier reste
parfois douteux. Ce sont, donc, ces differences dans les valeurs de
3, qui ameneront des €carts dans les valeurs de la vitesse du son
dans le meme liquide, obtenues ă Vaide la formule theorique (1).

Colladon & Sturm ont trouv€ pour Leau distille non purgee d'air sous la pression d'une
colonne de mercure de om.,76 sur 12, zo0:

A = 10—6 x 50,5

La correction ă ajouter ă cette valeur pour obtenir le cbefficient de compressibilite sous

une colonne de mercure ă 00 est:
B = 0,0018 = 10-6x 50,5 x 0,0018 = 106 x 0,091 <ro-6xot

La correction est donc plus petite que 10—7 et ne modifie mâme pas le troisitme chifire
significatif ă droite du coefficient fă 100.

Pour Valcool, oi A est beaucop plus grand, = 10-56 94,5, ă 10), la correction devient
aussi un peu plus grande: 10—6 xx 0,17. :

Ces differences dans la valeur de 4, qui dependent de la /emperaturezsă la quelle on
considăre la cv/onne de mercure, ne modifient pas la zezesse du son, obtenue par le calcul,

Fn effet, de la relation precedente:
Ri IO 7 is EA

fo 075 x Ss 4
on deduit PeEgalit€ des expresions:
075 Xsx A __ 0715 x sx 4
8 pia A

qui entrent dans la formule de la vitesse:

Bxăd.
ou le coetficient de compresibilit€ est rapport€ au Zoiys d'une colonne de mercure correspon-
dente ă une atmosphăre.

On peut donc conclure de ces deux remarques precedentes, que la difference dans la gensize
du mercure ă 0” a//dre trăs peu la ziresse du son, mais elle m'a/zâze pas la compresidilită, tant
que cette dernitre n'est exprimee que par des colonnes de mercure. C'est juste le comzzraire qui
arrive, lorsqu'on considăre la difference de /em/erature ă laquelle se trouve la colonne de
mercure corespondante ă une atmosphire,

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1929

Remarque. Comme on la dejă vu, le coefficient de compressi-
bilite, pris par Colladon & Sturm dans le calcul de la vitesse du
son dans leau ă laide de la formule (1) et determine experi-
mentalement, est:

— 107 49,5
rapporte ă une colonne de mercure de o*,76 etă 100.

Mais tous les coefficients de compressibilit& determines par ces
physiciens staient, comme on sait, un p=u trop grands; Perreur pro-
venait de la valeur trop grande attribuce ă la compressibilite cubi-
que du piczometre, dont ils s'etaient servis. On doit les diminuer de:

T09 0504)
pour avoir leurs vraies valeurs.

1) On sait, que pour obtenir la compressibilite absolue d'un liquide on ajoute A sa com-
pressibilit€ relative celle du vase qui le contient, ce dernier Etant comprimâ ext6rieurement et
interieurement par des pressions €gales. Colladon & Sturm consideraient cette contraction
cubique K Egale ă /rois fois le coefficient de dilatation lin€aire de la substance du vase
Ils employaient un piezomâtre en verre, En mesurant directement la traction longitudinale
d'une baguette de mâme verre que celui du piezomătre, ils trouvent comme coefficient de dila-
tation lintaire a — 10-6 x 1,1, Vunit€ de pression âtant «<l'atmosphire» sur le mâtre carre.
On en deduit o

K = za = 10-6 x 3,3
et C'est cette quantit€ qu'on ajoutait ă la compressibilit€ apparente du liquille,

Un a demontrE plus tard, ă Vaide de la thEorie de l'Elasticit€, que la compressibilit€ cubique

d'un corps uniformEment comprime sur toute l'6tendue de sa surface est exprimee par la formule

K = 3a (1—2 9)
dans laquelle a est le coefficient de dilatation linaire (ou de contraction) et ov le coefficient
de Poisson.

1 1 . 12
Si Lon prend pour a la valeur —, admise par la thtorie et vEritie dans presque toutes les
4

exptrienc=s pour le verre, on trouve pour la contraction cubique du vase:

= 35
2

A VE tri m 30
Donc la valeur de la contraction cubique n'est pas 6galeă 3a, mais bien ă 1323 En prenant
q pas cg 3 2 j

K = 3a, Colladon & Sturm augmentaient la contraction du vase et en consequence la
...g. . . a
compressibili:€ absolue du liquide, de Ea
D'oi Von conclut que, pour avoir des chiffres plus exacts, il faut retrancher 39 de toutes
2

les valeur» des coefticients de compressibilite des liquides obtenues par eux, et comme on avait
a = 10-06 x 1,1, on aura ă retrancher:
3a

= 100 x 33 =— 10-06 > 1,65

C'est de cette correction relative ă la compressibilitt cubique du pifzomâtre qu'il est
question plus haut et dont on sest servi pour modifier plus tard le coefficient de compressibi-
lit de Peau du lac de Genăve,

230

En tenant compte de cette diminution, le coefficient de Veau devient:
A = 109% x 47.85
Si, de plus, on exprime les pressions en »atmosphtres habitu-
elles« — une colonne de mercure de 0":,76 de hauteur, priseâ
00 —il faudra ajouter ă cette valeur laccroissement indiquc dans
la note de la page 1227:
6 x 0,0018 = 10-6x 47,85 x 0,0018 = 107 îxx 0,086
ce qui donne pour f:

[0 A OA
En calculant la vitesse du 'son dans le lac ă Vaide de cette der-
nitre valeur du coeflicient de compressibilite, et en prenant la
densite€ A de mercure egale ă 13,596, on trouve par la formule (4):

[a a daţi V 9,8088 x 13,596 x0.76
47.94
On voit que ce nombre differe quelque peu de 1428" calcule par
Colladon & Sturm, ainsi que de 1435” trouve par eux par la me-
sure directe.

list)

En donnant le nombre 1435”: comme vitesse du son dans le
lac de Genăve, Colladon et Sturm admettent pourtant que ce nom-
bre est susceptible d'une variation de +25", ou — 15”, de sorte
qu'ils donnent comme limites 1419"— 1459", entre lesquzlles. ce
nombre peut rester, sans cesser de reprâsenter cette vitesse avec
la m&me exactitude. Notre dernier r&sultat, 1454", obtenu avec le
coeflicient de compressibilite corriz€, €tant compris entre les limites
de cette concession. on peut aflirmer que laccord entre la
theorie et experience est encore maintenu.

Les considerations precelentes supposent, &videmment, que les
coefficients de compressibilite determines par Colladon & Sturm
pour Peau du lac et autres liquides sont assez exacts, pour pouvoir €tre

1) Dans presque tous les traites de Physique (voir O. Chwolson T. l-ier, 3-e fasc
pag. 550; M. Bouty T. l-ier. Physique moleculaire, pag. 160) on voit le coefficient de compre-
sibilite de Colladon et Sturm corrig€ de la compressibilit€ cubique du piezomttre, mais dans
aucun d'eux on rie voit pas la valeur de /a zizesse du son dans Vean calculteă Vaide de ce
coefficient corrige, ă Pexception du traite de Miiller — Pouillet (Lehrbuch der Physik B. I»
pag. 422), qui indique le meme nombre que celui que nous donnons ici par cette formule (6)

BULETINUL, SOCIETĂȚII DE IȘRĂIN E 1934

introduits sans crainte dans les calculs. Ce n'est, peut etre, pas le cas
iei, car ils deduisent la compressibilite cubique de leur piczomătre ă
Paile de mesures d'elasticite obtenues par la traction d'une baguette
de verre, dont la densite et l'&tat molecuiaire sont generalement dif-
ferents de ceux du piezomâtre m&me 1). Des determinations ulterieu-
res, faites avec toutes les precautions possibles par des physiciens
tout aussi eminents: Regnault, Grassi, Amagat, Rântgen, etc.,
ont prouve que les coefficients de Colladon et Sturm ne sont pas
tout ă fait exacts; leur conclusions relativement ă la vitesse du son
pourraient &tre de la meme incertitude.

Dans quelle mesure peut-il, alors, cet accord entre lexperience et
le calcul thcorique ctre encore admissible ?

Pour r&pondre ă cette question il faut d'abord rappeler que les
valeurs obtenues par Colladon & Sturm pour les coeflicients de
compressibilite sont :

pour leau distillte non purgte d'air [i == 105% 50,ş,i ot

pour l'eau du lac de Geneve (0 ZAO AS ABLE
d'ouil s'en suit que la difference de ces deux Ea da est
ia 1.0 2).

Onelqgae soit la correction ă faire pour accroitre Lexactitude
des valeurs absolues de ces coefficients, il est clair que leur diffe-

1) Voir M. Bonty. T. l-ier. Physique moltculaire pag. 161.

3) Colladon & Sturm considtrent Veau distillee dans deux €tats ditferents : avec, ou sans air.
Les valeurs qu'ils ont donntes pour le coefficient de compressibilite dans ees deux cas sont:

pour l'eau purgte d'air: f = 10—6 > 51,3 et pour Veau non purgte d'air f = 10-6 x 50,5
st Von voit que, contrairement ă ce qwon aurait €t€ tente de croire, le coefficient de l'eau
sans air est plus grand que celui de l'eau avec de l'air. Beaucoup de traites de physique ne
font pas cette distinction par raport ă ces coefficient et parfois mâme ils donnent pour le coe-
fficient de can distille avec de Vair la valeur de celui qui correspond ă Veau sans air [Voir
0, D. Chwolson, Traite de Physique, T. ]. g-e fasc. pag. 580].

Colladon & Sturm on trouvf, comme on Va dâjă rfpet€ plus d'une fois, (= 10—6> 49.5
pour la compressibilit€ de Veau du lac de Genâveă 8,1.

Par une petite ezreur de calcul, ils ont indiqu& comme coefficient de compressibilit€ pour
Veau distille contenant de air la mâme valeur ă o”:

A = 10—6 x 49,5

Ce nombre, quoique reproduit sans modihcation par tous les traitâs de Physique, m'es/
ponrtant Zar exact, comme cela râsulte du tableau des exptriences faites par ces physiciens ct
de Vanalyse de ces experiences (pag. 20—32 du Mâmoire de Colladon & Sturm.—lExtrait des
Ann, de Chim, et Phys, 1827), Le urai coefficient de compressibilit€ de Veau pop purgee d'air
a 0! de temperature rfsultant de ces experiences est celui que ou avons indigut :

A= 10-85 s0,s

et qui n 66 utilist dans les comparaisons prcâdentes,

1232 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

rence relative ne sera jamais trop dloignce de 10% x 1,0;
on peut donc dire que la compressibilite de Veau du lac ă 89,1 est
gale ă celle de Veau distillee avec de Parr ă o”, moins cette dif-
ference. Quand on connaitra la valeur precise de [ ă o”, pour leau
distillee, on pourra donc passer ă une valeur tout aussi pr€-
cise pour Peau du lac, en en retranchant la quantite 10*x 1.0.

Or parmi les coeflicients de compressibilite reconnus dans la Physi
que mol€culaire comme €tant les plus exacts, on doit citer, en premier
lieu, ceux qui ont &t€ determines par Grassi, Amagat, Rontgen, etc.

On a d'apres ces determinations pour le coefficient de P'eau
distillee ă 0% non purjse d'air et par rapport ă la pression at-
mospherique normale :

î= 106 X 50,2 Wapres Grassi, qui introduit, dans le calcul de la
compressibilite cubique du piszometre, !'hypo-
these de Wertheim, s = î

ou bien

3 =— 1076X 51,1 d'apres Amagat et Rântgen, qui ne font aucune
hypothese sur o dans la determination de la con-
traction cubique du pitzometre.

En retranchant de ces valeurs la quantite :
10%X 1,0

on obtient comme coeflicient de compressibilite pour eau du
lac de Geneve, ă 89:

fi = 1076 49,2 Vapres Grassi,
ou bien
î — 107 6X şo,r dVapres Amagat & Rântgen.

A Paide de ces coefhicients on trouve pour la vitesse du son
dans Peau du lac de Gen&ve:

/ 9,8088 x 0,76 X 13,596 _ i
49,2

V=o | 435,2, Wapres Grassi,

nombre qui coincide exactement avec la valeur trouvee exptrimentalement par Col-
ladon & Sturm,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1233

Va aae |/ sas x 0,76 x 13,596
50,1

= 1422m,

dapres Amagat et Rântgen.

Ces valeurs de la vitesse, trouvcesă l'aide des mesures les plus pr€-
cises de la compressibilite, ne diffsrent done que tr&s peu des valeurs
precsdentes, c'est-ă-dire de celles qu'on trouve ă Vaide du coef-
ficient non molifie de Colladon & Sturm, et de celle qu'on a obtenu
directement par Pexperience.

Avant de finir ces discutions, faisons encore la remarque que les
analyses chymiques de Veau du lac de Geneve, qui etait une eau tres
pure et claire, ont tabl: qu'elle ne contenait que tres peu de sub-
stances €trangăres non gazeuses (un kg. d'eau contenait ă peine
0%.164 de residus mincraux, c'est-ă-dire moins de 2000 du poids to-
tal). En outre, le poids sp&cifique de Peau du lac ă 4 est cgală
1,00013 etă 80il est egală Punte. Donc, au point de vue dela purete
et de la densife, on peut considerer leau de ce lac identique ă leau
distillee ă 40. Mais son coefficient de compressibilite (10-*x 49,5)
&tant plus petit que celui de Peau distillez ă 00 (10% x 50,5) 1) pour-
rait ctre considere, — puisque la compressibilite de l'eau decroit
avec la temperature — comme tant egal ă celui de Veau distillce,
ă une plus haute temperature, ă 4% ouă 50, par exemple.

En vertu de ces considerations-ei, lorsqu'il s'agit de comparer
la viteste thcorique du son dans Peau ă la vitesse experimentale,
les physiciens modernes identifient Peau du lac de Genzveă 80,1,
avec l'eau distilleeă 4”, et ils lui attribuent exactement la meme den-
site et la m&me compressibilite qwă Peau distilltememe. Puis pour le
calcul hcorigue de la vitesse du son dans Veau de ce lac — €tant
donne le peu d'exactitule des coefficients des Colladon & Sturm —
ils employent habituellement comme coefficient de compressibilite
celui de leau ă 40 trouve par Grassi:

= 109 499.

et ils obtiennent ă laide de la formule (4):

V = 08 p/ PPE 1359 0476 _ qase
499

1) D'aprta Colladon & Sturm.

234 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

valeur consideree comme representant la vitesse theorique du son
dans Peau du lacă 80,1 î).

Quoique ce procede d'identifier l'eau du lac de Gen&ve avec leau
distillee ă 40 ne derive pas rigoureusement du memoire de Colla-
don & Sturm, il conduit pourtant au meme resultat que la marche
logique exposce cade aa, puisque le nombretrouve, ne differe
qae tres peu de celui qu'on a obtenu par lexperience: 1435”.

En resume, en prenant la densite de Veau du lac de Gen&ve
egale a l'unite, on aura comme valeur /heorigue de la vitesse du
son dans ce lac:

ă Vaide du coefficient de i non modific, trouve par Calladon &

Sturm pour Peaude ce lac . .. . . 3 VA ia pi Ba
a Paide du coefficient corrige, trouve par Colladon & Sia pour
lpezuiciu 70 Aa e 2 ai a VS AD AIE

a Vaide du coeficient dkăuit de la Esti ul ESI ia distillie

d 00, donnes par Grassi . : a V = 1435
a Paide du coefficient deduit de la cbuoresnilină dă n eau , distiliie

iod sindig ue par Amagatiet Ronteen 2) a VA pl
ă Paide du coefficient direct de Peau distillce ă 40, trouve par

ra SS, Ph i a aa cui ace Balc sd i pa păe E, Deo cea d a. A ua RI) e Pag SERV de tape

“On constate que toutes ces valeurs de la vitesse 7heorigue
ne diff&rent que tres peu du nombre 1435", qui represente la vi-
tesse experimentale, les differences €tan: comprises entre les li-
mites des erreurs d'observation admises par Colladon & Sturm.

— Cette petite discution €tait necessaire pour montrer que les
conclusions de Colladon & Sturm sur laccord entre la theorie et
la.mesure, quant ă la vitesse du son dans leau, se mentiennent
dans tous les cas consideres, quoique les coefficients de compres-
sibilit€ donnes par eux ne soient pas des plus exacts.

c) Les imcthodes indirectes connues jusqwă present pour la
determination de la vitesse du son dans les liquides sont peu nom-
breuses. Elles cherchent generalement ă determiner, ou bien »la

1) Voir ]. “Violle, Acoustique. p. 73. De meme O. D. Chwolson, Traite de Physique T. LI. 4.
fasc. Acoustique p. 930,

=) De toutes les mesures faites pour obtenir la compressibilit€ des liquides, celles d' Amagat
paraissent les plus precises. En cons6quence, le nombre 1422, obtenuă Vaide de son coefficient

de compressibilit€, reprâsente le plus exactement la vitesse th€orique du son dans leau du lac
de Genăve.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE - 1235

longueur d'onde:, correspondant ă un son donn€ par le nombre
de ses vibrations, dans une masse liquide, ou bien, reciproquement,
le nombre des vibrations d'un son, dont ou connait la lon-
gueur Wonde. A laide de ces deux €lements: longueur d'onde
et nombre de vibrations, on peut deduire, ensuite, la vitesse du
son dans le liquide considere.

Supposons un son regulier, qui engendre une onde sonore
dans le milicu homogene environnant. Soit N le nombre des vi-
brations completes, effectues pendant une seconde par une mol€-
cule vibrante et T la dure en secondes d'une vibration. Entre ces
deux quantites on a la relation &vidente :

(1) INI sec:

L'espace parcouru par londe sonore dans Pintervalle d'une p€-
riode T, ou, plus generalement, la distance, dans le sens de la pro-
pagation, entre deux molcules successives en meme phase de vi-
bration, s'appelle, comme on sait, la Jongueur d'onde du son
considere et se represente, d'habitude, par la lettre A. Si V est la
vitesse de propagation uniforme de cette onde, on aura, par defi-
nition, la relation suivante entre A et T:

| V
dou

On voit donc, que, si l'on connait la longueur A pour un liquide
quelconque et le nombre des vibrations N, correspondant ă un son
donne, on peut immediatement en deduire, ă Laide de ceffe for-
mule (3), la vitesse de propagation du son dans ce liquide.

Presque toutes les methodes indirectes, imagines jusqu'ă pre-
sent, cherchent A determiner cette longueur d'onde, ou le nombre
des vibrations d'un son dans un liquide, soit ă Paide du phenomene
de la resonance, on bien par le phenomene de V'interference. C'est
ainsi qwen 1848, Wertheim 1), en faisant parler les liquides dans
des tuyaux d'orgue et Kundt et Lehmann, en 1874, en produisant

1) ]. Violle, Acoustique et Optique, p. 163 et 164, 0. D. Chwolson — Traitt de Physique
T, 1, q-e fasc, Acoustique p, 1010,

1236 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

des ondes sonores dans une colonne liquide renfermee dans
un tuba de verre, sont parvenus ă determiner la longueur A et le
nombre de vibrations N pour certains sons, d'ou ils ont essaye â
determiner la vitesse de propagation du son dans la masse des
liquides consideres. Mais, ces msthodes, en dehors de leur manque
de gentralite, se sont heurtces ă des difficultes esperimentales
imprevues, -de sorte que le probleme propose resta encore ouvert
et les resultats obtenus, bien plus faibles que Lon ne s'attendait,
sont demeures isoles et sans grande signification.

D'autres methodes, fondees sur le phenomene de Ja refraction
du son ă la surface de separation entre lair et le liquide, qaoi que
d'un caractere plus general, donncrent des resultats aussi peu
exacts et aussi difhiciles a rcaliser 1).

On peut donc dire, que, jusqu'ă present, on ne fossede pas une
methode indirecte generale, donnant avec exactitude la vitesse du
son dans les liguides et dont les resultats soient, «n outre, sus-
ceptibles de verifications experimentales.

2. La guestion a, cependant, une importance bien reeile.

Nous avons vu que la formule thcorique de Laplace a €t€ veri-
fise experimentalement pour leau. On n'a pas encore rcalis€ des
verifications de ce genre aussi pour d'autres liquides. On sait,
d'autre part, que les valeurs des coefhcients de compressibilite, qui
entrent dans la formule theorique, sont, en general, difliciles ă d€-
terminer. N'importe quelle methode indirecte, pouvant donner la
vitesse du son dans les liquides par un proced€ simple et suffi-
samment exact, sera donc bien accueillie non seulement pour appor-
ter une verification de la compressibilite des liquides dejă experi-
mentes, mais aussi pour determiner la compressibilite d'autres li-
quides, dont on ne possede pas encore des mesures pi€zo-
metriques.

La compressibilite absolue d'uri liquide peut, en suite, ă son tour,
servir ă la determination des compressibilites absolues d'autres li-
quides, et mâme de la compressibilite cubique des substances solides
soumises ă des pressions uniformes. Ainsi T. W. Richards en colla-

17 A. Wăllrier. Physix: Bâ. i, p. 385. 0. D. Chwolson, Acoustique p. 943.
P. A. Daguin. Trait€ de Phisique T. l-er p. 562, an. 1878.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1237

boration avec d'autres physiciens !), a dstermin€ recemment, ă laide
de la compressibilits absolue du imercure et de Phuile de parafiine, la
compressibilite cubique uniforme d'un grand nombre de substances
solides telles que: le lithium, le sodium, le cuivre, le fer, le nickel,
„le 'silicium, le diamant, etc., et a trouve loccasion de rectifier, en
meme temps, pour quelques liquides, les valzurs trouvees par Ama-
gat et autres, ă Paide des methodes piezometriques ordinaires.

L'importance de la determination de la vitesse du son par une
methode quelconque est par consequent €iroitement lice ă celle de
la compressibilite en general.

Cette propriete dela matitre — la compressibilite — joue ă son
tour un r6le considerable dans les phenomenes de la nature,
Rappelons-nous que parmi les faits, dont nous tirons la notion
de force moltculaire des liquides et des solides et la mesure de
cette force, la compressibilită occupe le premier rang. La valeur
de son coeficient figure dans le calcul de la variation de P&ner-
gie interne d'un corps, soumis ă une variation de temperature.

Il est, en ontre, fort probable qa'il doit y avoir une ctroite liaison
de dependance entre la constitution intime des corps et leur ctat
de compressibilite. Ainsi, d'aprr&s les travaux de T. W. Richards
sur la compressibilite des solides, il resulte que les metaux alca-
lins: le lithium, le sodium, le potassium, le rubidium, et le cae-
sium, ont leurs coefficients de compressibilite cubique ă peu -
pres proportionnels au volume athomique et reciproquement
(& — 107 K.x V, ou f est le coeficient de compressibilite, V le
volume athomique, K une constante comprist entre 6, 3 et 7
pour tout les metaux cites, sauf pour le caesium, ou K = 8 — la
pression €tant exprimee en kg./cm2).

Pour les autres corps cette relation ne parait plus ctre esa esa ÎL

1) The Coinpressibilities of the Elements and theyr periodic relations by Theodore William
Richards, in collaboration with W. N. Stull, F. N. Brink and F. Bonnet Ir. Washington. Car-
negie Institution 1907,

3) En dehors V'autres applications d'ordre pratique ou scientifique, mentionnons encore les in.
dications precieuses, que VEtnde de la compressibilite fourhi: quelquefois sur les propri€t6s chi-
miqnes des corps, Ainsi, Colladon & Sturin, en partant de la remarque que, sous des pressios

Egales, Veau contenant de air, ou du gaz ammoniacal en dissolution (dens = 0,9), est morar
compresiible que beau privee d'air, en ont tir€ la conclusion —adipise par les chimistes, —que
ces gaz ne figurent pas dans leau, commes des simples mtlanges, maisen vCritables combina-
tions chimiques; enfin, ă la suite des recherches dies aux phisiciens amcricains, cits plus haut,
il y aurait â conclure que presque toutes les substances solides ayant la mâmwe compressibilite
torment en mâme temps des groupes caracteris€s par les mâpies prepricles chimiques. |Loco ci-
tato p. 65],

1238 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Mentionons, enfin, que la compressibilite, comme propricte gen€-
rale de la matiăre, intervient dans un grand nombre de phenomenes .
physiques et surtout dans celui de la propagation des vibrations
dans les milieux €lastiques ponderables, ou imponderables. Elle
apparait comme la mesure et Pexpression la plus caracteristique,
de P'elasticite, dont »le râle dans la nature est, suivant Lame 1),
tout aussi important que celui de la Gravitation universelle«.

Ces considerations suffisent pour montrer que le probleme,
que nous offre Petude de la vitesse du son dans les liquides, ne
manque ni Winteret, ni de difficulte. C'est un probleme digne de
Pattention des physiciens et qui peut fournir loccasion ă des re-
cherches bien interessantes. Malgre cela, il n'y a que peu d'investi-”
gateurs, mais des plus estimes, qui lui ont vou€ leur pensce, sans
toute fois rcussir ă lui donner une solution satisfaisante.

Je me propose dans ce travail d'indiquer une voie nouvelle
pour P&tude de la vitesse du son dans les liquides, par des m6-
thodes indirectes et de mettre en discussion experiences et for-
mules, qui intcressent ă la fois la compressibilite des liquides et
Velasticite des solides.

Je diviserai ce travail en trois parties. Dans la premiere partie
je donnerai un resume des methodes indirectes employees jusqu'ă
present et je discuterai les resultats par elles obtenus. Dans Ja se-
conde partie, j'indiqaerai d'abord le principe de la nouvelle me-
thode: »resonance propre des liquides« et le dispositif experi-
mental adopt€ pour nos recherches; j exposerai ensuite une serie,
longue et varice, d'experiences basces sur ce principe, signalant
les faits les plus importants, qui se pr&senteront dans les diffe-
rents cas. Dans /a troisieme partie, j ctablirai et je discuterai une
formule thcorique, pouvant representer analytiquement tous les r&-
sultats des experiences precedentes et donnant avec une tr&s
grand exactitude la vitesse du son dans un liquide quelconque.

') M. G, Lame, Thtorie mathematique de VElasticite des corps solides. p. 2, an. 1852.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1239

PREMIERE PARTIE

1 ETHODES INDIRECTES EMPLOYEES JUSQUA PRESENT POUR DETERMINER
LA VITESSE DU SON DANS LES LIQUIDES.

3. Dans tous les ouvrages de Physique — traites et revues. —
on cite comme msthodes indirectes pour determiner la vitesse du
son dans les liquides d'abord les experiences de Wertheim, ensuite
celles de Kundt et Lehmann, de mâme que celles de Dvorak et
enfin celles de Tito Martini !).

Nous allons faire un resume, par ordre chronologique, des r€-
suitats de toutes ces methodes, en signalant les merites et les
insuffisances de chacune d'entre elles ?).

Experiences de Wertheim

4. Wertheim publia ses experiences, en 1848, dans son «Me-
moire sur la vitesse du son dans les lhiguides« ?).

Dans ce memoire, clairement expose et bien documente, il
etudie: 19 la vitesse du son dans /'azr; 20 la vitesse du son dans
les liguides.

Il emploie le meme principe theorique et le mâme procede
d experimentation pour ces'deux vitesses: dans Var et dans:
les liguides. Ce n'est que dans le calcul des resultats, ă Laide
des donnces de experience, que la question commence ă se
differentier.

W'ertheim utilise pour ses experiences le phenomene de Ja re-
sonance des tuyaux sonores.

Principe. D'apres la theorie €lementaire des tuyaux sonores

; A
on sait que la longueur d'onde — correspondant au son fonda-

1) Journal de Phisique 2-e strie |. vol. pag. 514 an. 1882.
> » > 2-0 » III, > > 218 » 1884.

*) Jusqu'ă la fin de Vannce 1907, quand nos recherches exprimentales sur la mâme ques-
tion : «Ja vitevse du son darar ler liguides par des melhodes indirectes» tonchaient ă leur fin,
il m'avait paru aucun travail nouveau traitant ce sujet. Or, ă cette 6poque, nous avions d€jă
pris date pour nos recherches, par la communication faite ă la Societe de Sciences a Bucarest
dans la Sance du ș Mars 19097, Voir le Bulletin de la Socit€ des Sciences de Bucarest, No. 3
et 4, pag. 110, an. 1997.

3) Annales de Chimie et de Physique 3-e s6rie, Tome XXIII pg. 434; an, 1848.

1240 BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢȚE

mental produit par un tuyau d'orgue, ouvert aux deux extremites,
est egale ă la longueur 7 de ce tuyau.

E
(1): =>

ou, comme on a
V
(2) A zeNi

- V designant la vitesse du son dans le gaz du tuyau et N le
nombre des vibrations de ce son -

d'ou:
(3) 22 SINE

Donc, si Pon d&termine le nombre N de vibrations du son fon-
damental d'un tuyau, dont on connait la longueur 7, on en de-
duit, ă Laide de cette relation, la vitesse du son dans le gaz
du tuyau.

Mais Pexperience et unc theorie analytique plus complete du
phenomene 1), ont demontre que la longucur 7 Vun tuyau ouvert
est toujours plus petite que la moitic'de la longueur d'onde du
son fondamental de ce tuyau, de sorte que, pour avoir la valeur

exacte de > on doit ajouter ă la longueur 7, un correction z,

qui reste ă ctre determine,
On aura done
A
(4) ps, Late) 2
quand la vitesse devient, dapres (2):

(5) Vz2N (+ 2);

, j
et Pon voit que la valeur de la vitesse ainsi obtenuc est plus

1) JAMES CHaAPpUIS et ALPHONSE BERGET ; Physique Gentrale. Tome III. Acoustique et Op-
tique p. 107, an. 1909.

M. BRILLOUIN — Journal de Physique, 2-e ser. T. VI. p. 205, an.1887 et q-e str. T. V.
p. 569, an. 1906.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 19241

grande que celle qui est donnee par la formule -(3), ou la valeur de
la longueur d'onde n'est pas corrigee 1).

Wertheim dstermine cette correction z, en adaptant ă la meme
embouchure des tuyaux de longueurs dificrentes et en les faisant
&mettre leurs sons fondamentaux. Îl determine en meme temps la
longueur des ces tuyaux et le nombre des vibrations correspon-
dant aux sons respectifs. Soit 4 la correction ă introduire ă cause
de perturbations produites ă Porilice inferieur et y la correction
dăâe aux perturbations de Lextremit€ superieure, Wertheim admet
que ces corrections sont constantes pour une meme embouchure,
lorsque la longueur du tuyau sonore varie. La correction neces-
saire aux tuyaux ouverts se Eee done de la somme de ces
deux corrections! |

Za +y.

Soient [4 et 1; les longueurs de deux tuyaux ouverts et n, et na
les nombres respectifs de vibrations de leurs sons fondamentaux.

La valeur exacte de la vitesse du son dans Lair; sera, dV'apres la
formule (3):

V = 2n, (|, + x + y) dWapres le I-er tuyau

et :
dou Pon ceduit par Pelimination de V, la valeur de la correction :
le no — ln.
: i piei Milo
(6) ZE pă MAE Dl E eh

Prenons un troisizme tuyau ouvert de longueur 7, et dont le
son fondamental ait n, vibrations. Si lon considere les donnces
correspondant au l-er et IIl-2me tuyau et que Pon cherche la
correction totale ă Vaide de la formule (6), on trouve, d'apres
Wertheim, la meme valeur que si Pon considăre le premier et se-

1) DoLoNG avait essay€, le premier, ă dâterminer la vitesse du son dans les gaz ă Vaide de
la mâthode des tuyaux sonores, mais sans corriger la longueur du luyau, Les valeurs trouves
par lui ctaient irop petites, Plus tard, en se servant du procli€ de Bernoulli, il dâtermina la mâme
vitesse en mesurant la dislance entre deux positions d'un piston qui produisent le mâme son
dans le tuyau sonore — c, a, d. la distance entre deux noeuds, Les valeurs aensi obtenues furent
beaucoup plus exactes, Mais il employa cette mâthode surtout pour comparer les vitesses
du son dans deux gaz dificrente, en observant que la position des noeuds' dans un tuyau est
indEpendante de lu nature des gaz, d'ou Von deduit que le rapport des vitssses du son dans les
deux gaz est Egal â celui des nombres de leurs vibrations,

2) ]. VioLue, —— Acoustique. p, 137, an, 1888.

1240 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

cond tuyau, ou bien le second et le troisizme. Cette correction de-
pend, d'apres lui, seulement de lPembouchure et non pas de la
longueur des tuyaux,

On aura donc pour la demi longueur d'onde de tout autre tuyau
ouvert de m&me embouchure:

A
3 =L+a+y)

ce qui constitue sa longueur corrigte.

Pour les tuyaux fermes on n'ajoute que la correction a diie aux
perturbations produites ă Pouverture inferieure et dont la valeur
sera determine d'une manicre analogue:

(7) = Eee aa = = i

1 a-
et devrait aussi rester independente de la longueur de tuyau pour
une meme embouchure,

Des formules (6) et (7) on pourrait deduire les corrections
partielles a et y _relatives aux ouvertures superieure et inferieure,
si besoin en est 1).

Wertheim . evalue le nombre de vibrations ă Paide de la sirene,
ou bien ă Paide d'une corde d'un sonometre. II fait varier la pression
de L'air dans la sirene, ou la longueur de la corde, jusqu'ă ce que
le son de Pappareil se met ă Lunisson avec celui du tuyau. Wer-
theim trouve dans ses: ctudes comparatives un parfait accord entre
les r&sultats obtenus ă Paide de ces deux instruments. Dans ses
observations, il prefere la corde, comme plus commode pour lex-
perience. Considerant une longueur initiale pour laquelle on con-
nait le nombre des vibrations, il deplace un chevalet mobile de
maniere ă produire un son de meme hauteur que celui du tuyau.
Si 1 est la longueur correspondant ă ce son, on a le nombre n de
vibrations simples donne par la formule:

256000
9 ESI V.*s.
1) Bien des recherches, d'ordre theorique et expârimental, ont et€ faites dans le but de d€-
terminer ces corections ă ajouter ă la longueur des tuyaux fermâs, ou ouverts, pour Obtenir la

vraie valeur de „ Citons, parmi les premitres, les travaux de Lord Rayleigh (Theory of Sound),

de Helmholtz (Journal de Crelle, B-d. 57, in. 1860), de Brillouin (Jornal de Physique Ser. Il.
T.6, an. 1887), etc. et parmi les secondes, les travaux de Sondhauss, Kânig, Bosanguet, Cavaille-
Coll, etc. (]. Violle Acoustique, pag. 135, 143), ă câte des travaux de Wertheim meme,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 7 4048

——

C'est en employant ce nombre ş, ainsi determine, et la longueur
du tuyau corrigee, que Wertheim obtient la vitesse du son ă Paide
de la formule (5).

Pour les liguides on applique le meme principe et la m&me
marche que pour les gaz. Wertheim introduit, par pression, le li-
quide dans un tuyau d'orgue, qui se trouve plonge dans une masse
de meme liquide, et i! reussit ă le faire parler, comme dans le
cas des gaz. Pour avoir la vraie longueur d'onde correspondant
au son fondamental, on ajoute ă la longueur du tuyau sonore une
correction qwon obtient, comme pour les gaz, en faisant parler
dans la masse liquide, des tuyaux de longueurs differentes ap-
pliques ă la meme embouchure. On determine aussi, de la m&me ma-
niere que pour les gaz,ălaide d'une corde vibrante, le nombre des
vibrations de sons obtenus. La vitesse du son dans la colonne liguide
du tuyau est alors donnce par la meme formule (5), ou Pon introduit
la longueur d'onde corrigee et le nombre respectif de vibrations.

Dispositii experimental. I'appareil employe par Wertheim
pour faire parler les liquides se compose de plusieurs parties : un
vase prismatique A, €largi ă la partie superieure et renfermant le
liquide, (ce vase €tait dV'abord horizontal. mais ensuite, ou la rendu
vertical, ă fin de reduire son. volume) un reservoir de pression B, une
pompe aspirante et foulante P, un manomâtre ă mercure K et un autre

A eau K”, plusieurs vases communiquants, plusieurs tuyaux sonores
et leurs aceessoires, divers robinets de communication et d'autres
conduites speciales pour regler Pecoulement du liquide, etc.

1944 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

On plonge entitrement dans le vase A un tuyau ouvert, dont on
visse lembouchure dans un trou de la paroi inferieure de ce vase. Un
tube metallique M, partant de ce trou, €tablit la communication entre
le tuyau et le reservoir B; un robinet special regle la circulation
du liquide. Un second tube metallique N, qui contient des robinets
speciaux, part d'un autre endroit du vase A et aboutit au mâme r€-
servoir des pressions ; sur le trajet de ce tube se trouve une pompe P.

Ouvrant les robinets et faisant fonctionner la pompe P, leau
du vase A passe par le tube N au reservoir B, d'ou, ă cause de la
pression de air, retourne dans le meme vase par le tube M et
penttre dans le tuyau sonore par son embouchure inferieure.

Ce courant liquide, traversant la »lumiere« du tuyau et venant
se briser contre le „biseau«, determine dans la colonne. liquide
interieure, des vibrations, qui donnent naissanice ă un son.

La partie superieure du reservoir est mise en communication
avec le manomstre K, qui indique la pression respective.

En meme temps, on determine le nombre des vibrations n du
son entendu, en determinant la longueur 7 de la corde d'un sono-
metre, qui produit un son de la meme hauteur.

La colonne liquide donne pour une certaine pression le son
fondamental du tuyau employe. On obtient les harmoniques de
ce son, en faisant varier la pression dans le r&servoir. Plus la
pression est forte, plus les harmoniques sont €levees et leur
hauteur musicale se determine ă Paide de la corde du sono-
metre. Le son fondamental correspond ă la pression la plus
faible. Les harmoniques servent surtout ă determiner avec plus
d'exactitude ce son fondamental de la colonne liquide, car d'habi-
tude il s'obtient difficilement d'une maniere directe. Le manometre
ă mercure indique les pressions correspondant ă chacun de ces
sons. Ses indications servent ă trouver la loi de la variation des
harmoniques avec la variation des ces pressions.

On visse, maintenazt, ă la partie superieure du tuyau employ€
un autre tuyau de la mâme section. et l'on obtient ainsi un tuyau
sonore dun longueur plus grande. On refait, ă laide de ce
tuyau, les meme expâriences, en produisant le son fondamental
et les hamoniques ct en notant pour chacun de ces sons les pres-
sions respectives et le nombre de vibrations.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1245

On recommence en suite les memes operations sur des tuyaux
encore plus longs visses sur la meme embouchure et cela se repete
plusieurs fois.

Les sous fondamentaux de tous ces tuyaux de longueurs con-
nues servent ă calculer, ă l'aide de la formule. (6), la correction
n€cessaire pour la longueur d'onde correspondant ă la meme em-
bouchure tous de ces tuyaux.

Wertheim emploie 4 embouchures A, B, C.D.

L'embouchure A, en laiton, ayant le diamâtre inter. = 4omm et l'&paiss. de la paroi = 2mm
> B > > > > > > = 20mn >» > » ra > ==) 3mm
> Goia > > > > > = 1omm >» > DU 3 a = mm
> DD. 3 > > > > > = 20mm > > > 3 —

Les tuyaux fixes sur les embouchures A, B, et C, taient tous
en laiton; ceux qui se fixaient sur lembouchure B €taient en
verre.

Apr&s avoir experimente, de cette manitre, avec plusieurs tuyaux
de mâme embouchure, on fait des observations pareilles, avec des
tuyaux d'un= autre embouchure.

Ces series d'experiences permettent d'obtenir toutes les quan-
tites necessaires au calcul des corrections et ă la determination
des resultats delinitifs concernant la vitesse du son dans les li-
quides. Tous les tuyaux utilises par Wertheim dans ces expe-
riences &taient des tuyaux ouverts. Les tuyaux fermes n'ont donne
aucun resultat !).

1) Plusieurs remarques interes;antes, a cot de celles qui sont exposces dans le tex:e, ont €l€
faites par Wertheim au cours de ses experiences, Il es: bon d'en citer quelques-unes: 1) La
quantit& d'eau contenue dans le vase A, ou est plong€ le tuyau sonore et la hauteur de la co-
lonne liquide au-dessus de Vextremit€ supfrieure de ce tuyau, n'ont aucune influence sur les
sons produits; îl n'y a que la hauteurde la colonne liquide ă Vint6rieur du tuyau, qui dâtermine
ces sons; 2) Wertheim constate, qu'en augmentant les pressions, le son fondamental et ses har-
moniques suptrieures commence d se refâter de nouveau aussi, bien dans Veau et que dans Vair;
cette r&p&tition peut se produire mâme une /7ois me fois; 3) Wertheim affirme qwen exergant
de faibles presions, îl lui es: arriv& d'entendre dans l'eau «/'ozzave infericure» du son fon-
damental, Îl explique ce phenomâne comme râsultat des vibrations «/ranszersalesa, dont il
admet Vexistence dans les liquides, malgr€ Vopinion contraire de tous les physiciens. Ce fait
ma plus 6tE remarqu par aucun autre exprimentateur; sil Ctait exact, il serait d'une im-

poriance particuliere et serait appele ă revolutionner la thtorie de IAcoustique.

1246 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

Resultat des experiences de Wertheim.—Leur interpretation.

Nons ne nous arrâtons pas au tableau des chiffres donnes par
Wertheim concernant les vibrations des sons, obtenus dans ces
experiences, et d'ou il ressort que le son fondamental deduit des
harmoniques est toujours plus €leve que le son directement pergu ;
nous ne nous arretons par, non plus, au tableau, qui indique les
pressions nfcessaires pour produire ces sons, et d'ou Pon ne
pourrait tirer, qu'avec une grande indulgence, la loi proclamee par
Wertheim que „ces pressions sont proportionnelles au carr€ des
numeros d'ordre des harmoniques correspondantes«. Nous nous
contentons seulement d'emprunter au tableau, qui contient le r€-
sultat final du calcul de la vitesse du son dans une colonne d'eau,
quelques chiffres, obtenus ă aides des donnfes des diverses series
d'experiences.

Quelques chiffres des experiences de Wertheim donnant la vitesse du son
dans une colonne d'eau de la Seine, entre 10”—20” de temperature

ZII
==
= |
E z z5 | Correection |
= Z=5 | des | Vitesse du son corrigee |
2 oaz | |
= 232 | longueurs des tuyaux i
: =55 > a |
E Zi
= > => |
I n i —-
pubii] II mu pură min | mm
A| 1. 325 805| 31804] 40.75 375) | 41472
2 II 6% 1530) 46722) 114155 31,1 moyen. = 285 | 414615 moyen.= 115546 |
= | SII 40005] 2280] 44228 411223 150) 113510 |
Se ae e RD poeta a gt SA et port | “iii ere
- II 656 462,5) 45618 40425 B1 moxen. =— 73% 41655 moyeu. = 11615 |
a Ti 4109005 2380| 4107265 40762 68 J y 11605 T[ |
i ga aa a pei pese zii e | ra is = ae i
=] II 635 5 | | 1167.58 moyen.= 1164 |
i III 10005 1461.85
aere rel sa aa E isi momeala noa eaana a | iii) cls i n aul 00 PE |
. II 4900 Y] 53835 5 = | 44587 moyen. = 11707
- III 23140 | 11652
ET ME poe pe PD ELE e | i parcate "are se imi
E TI 424 | | 14884 f moyen. = 1155, |
Ce a lipiti | pp i iai aia ei e 20 Bi] ee aie SPEED o i pi
D 1 240 504| 51200 4075 |] : vilei Să 41775 da
- | 1 3% 7670) 31433] 4409,4| ş. mnoxen. = 20 1776) moyen. 4477, |
E PEPI E i A 2 | na ET oa ir. 522

La moyenne de toutes les observations = 117 32,4.

[Ă suivre].

——. pr ———

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1247

ECOURI pe ci SONDA pe ci FILARET (PARCUL CARUL 1)
DIN BUCUREŞTI
D. co erei

IUȚEALA SUNETULUI ÎN AER.
CADEREA CORPURILOR IN AER. ş

Sunt aproape trei ani de zile, de când instalațiunile sondei 1ă-
cute în parcul Expoziţiei Naţionale de la Filaret s'au desființat.
Ultimile tuburi ale acestei coloane metalice, care a găurit pămân-
tul Bucureştilor până la adâncimea de o mie de metri, sunt de mult
transportate în altă parte, la Câmpina, sau la Buștenari, unde în-
deplinesc, de sigur, un rol mai util decât acela pe care l-au avut
în orașul nostru. Pământul umple dejă golul lăsat în adâncime de
această bară uriașă şi munca executată în timp de un an, cu mij-
loace atât de costisitoare, şi-a văzut de mult urmele şterse de pe
câmpul Expoziţiunii jubiliare.

Speranţele concepute — dacă speranțe au fost — pentru desco-
perirea de materii proprii vreunei industrii oarecare, nu s'au reali-
zat. O pânză de apă, apărută către 46 m. de la suprafața solu-
lui şi câteva straturi de Jzgrnită, de mediocră calitate, întâlnite către
120 m. și 500 m. în adâncime, au fost singurele surprize mai in-
teresante, cari au reținut atențiunea exploratorilor ; în colo, numai
nisip, argilă și marnă — elemente de formațiune ternară — s'au
întâlnit pe tot trajectul sondei de la începutul şi până la sfârșitul
ei. Dacă însă pentru scopuri industriale rezultatele acestui sonda-
giu nu sunt de laudă, apoi pentru Geologi aceste osteneli nu vor
rămâne de sigur fără folos. Când se vor analiză rând pe rând pro-
bele de pământ, ce s'au scos la fiecare metru de adâncime şi când
se vor fixă felul fosilelor aflate aci, atunci se vor puteă trage con-
cluziuini intemeiate asupra naturii acestor straturi, precum și asu-
pra legăturii lor cu alte terenuri,din țara noastră. Cu aceasta rolul
sondei noastre va fi fost sfârşit.

Lucrările de demontare ale acestei sonde, cu toată partea lor ne-
vativă — ca să zic aşă — au oferit totuși o ocaziune favorabilă
pentru câteva experiențe de fizică. Scoborirea nivelului apei din
coloana sondei, provocată prin deșuruparea și retragerea unei părți

1245 BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE

din tuburile de metal ale acestei coloane, ne-a dat prilej să facem
câteva cercetări asupra iuțelii de propagare a sunetului în ae-
rul aflat în sondă deasupra apsi, precum şi asupra legii căderii
corpurilor în golul din această coloană.

Intr adevăr, în golul lăsat într'această sondă, de la suprafața
solului şi până la fața apei din interior, se produceau reflecțiuni de
sunet foarte clare şi numeroase, graţie luciului păreților de metal
ai acestei sonde. Un strigăt, sau o izbire, produsă la extremitatea
superioară a coloanei, se reflectă pe suprafața apei din interiorul
sondei şi se reproduceă afară la urechea observatorului până la a
10-a oară, în mod perceptibil, dacă golul eră de vreo 7o m.
O silabă, pronunțată iute şi tare în dreptul coloanei, se repetă cu
intensitate descrescândă chiar până la a 12-a oară. O vorbă scurtă,
pronunțată repede, se readuceă urechei de 8— 10 ori, producând
senzațiunea unor sunete îndulcite, cari vin repede din depărtări
din ce în ce mai mari. Se citează adeseaori ecourile puţului din
Carisbrook, din insula Wight, care murmură de mai multe ori la
gura lui de sus freamătul produs de căderea unui ac pe suprafața
apei din interior, precum și zidurile din Woodstock-Park (provin-
cia Oxford, din Englitera), unde un ecou repetă de 17 ori o silabă
în timpul zilei şi de 20 ori în timpul nopței, sau Castelul Simo-
netta (Calabria, în Italia) unde, după mărturisirea lui Monge, sgo-
motul unui pistol se repetă între zidurile sale paralele chiar până
la a 4o-a oară. La gura sondei de la Filaret aceste fenomene se
petreceau cu acelaş farmec şi cu aceeaşi finețe. Freamătul produs
de căderea unui mic alic de plumb, sau a unui ac de pânză pe su-
prafața apei din interior, se şopteă urechei, afară, în mod distinct
şi lin, iar ecoul unei izbiri puternice din palme la marginea tubului
se putea numără clar până la a 12-a oară, când suprafața apei
eră scoborită către 9o m.

IUŢEALA SUNETULUI ÎN AERUL DIN SONDĂ

Considerând că distanța de la gura sondei și până la suprafața apei
din interior se puteă măsură cu mare preciziune, am căutat să profităm
de repetarea ecoului unui sunet produs în atmosfera din afară pentru
a încercă, cu mijloacele ce le aveam la dispoziţie, să determinăm iu-
țeala cu care sunetul mergea în aerul din -sondă. Pentru aceasta,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1249

după ce se măsurase, cu toată îngrijirea posibilă, distanța de la extre-
mitatea sondei la suprafața apei, se notă cu un cronometru de pre-
ciziune, care indică 1/2, dintr'o secundă şi care eră ținut în mână,
momentul producerii unui sunet scurt şi sec — o izbire, sau un mic
strigăt — şi apoi momentul, când ecoul acestui sunet eră auzit fără
ambiguitate, afară, după un număr oarecare de ori, de ex. de 5 ori.
In observațiunile noastre, distanța de la gura superioară a son-
dei şi până la suprafața apesi fiind, într'o serie de experiențe, de
104*,5, urmează — de oarece sunetul pentru producerea unui ecou
străbate de două ori această distanță, adică 209” — că după al
3-lea ecou unda sonoră parcurgeă de ş ori distanța de 209”, adică
1045”. Intervalul de timp cuprins între momentul inițial al sune-
tului și ultimul ecou, fiind, după indicațiunile cronometrului, în mij-
locie de 3**, 0497, se vede că iuțeala, cu care sunetul se pro-
pază în aerul din sondă, eră în cifră rotundă de 343” pe se-
[ 1045
| 3,049
lată aci câteva date privitoare la aceste observaținni.
Distanţa de la gura superioară a sondei, unde se producea su-

cundă

netul şi până la suprafața apei, ss măsură cu ajutorul unei funi
lungi şi flexibile. De unul din capetele acestei funii eră legată o
tăbliță de lemn lungă cam de un metru şi care aveă spânzurată la
vârful său liber o placă metalică groasă, destinată să întindă bine
funia prin greutatea ei. Lăsând funia cu scândura să se scoboare
în sondă, se simțea momentul când ea ajungeă în apă după sgo-
motul făcut de pătrunderea plăcii în Lichid şi repercutat imediat în
afară. Se opreă atunci desfăşurarea funiei, făcându-se un semn pe
ea în dreptul punctului, la care se găseă capătul de sus-al sondei.
Trâgâni funia afară se veleă foarte dasluşit dunga de umezeală,
pe care o lăsase apa pe scândură. Măsurându-se cu metru dis-
tanța de la semn și până la dunga de umezeală, se obțineă lungi-
mea coloanei de aer din sondă. Prin măsuri îngrijite s'a găsit într'o
serie de ob;ervaţiuni, făcute în vara anului 1907, această distanță
egală cu 104”,5, cum s'a dat mai sus.

Sunetul inițial se produced în două moduri: ori cu glasul no-
stru, emițând scurt şi tare o vocală deschisă, ori prin izbirea dată
cu un ciocan în un bloc de lemn aflat la grura sondei.

1250 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

- Observatorul, ţinând cronometrul în mână, acționă resortul acu=
lui indicator (secundarul) just în momentul, când producea emisiu-
nea vocală, sau când da izbirea cu ciocanul. EI fiind stăpân pe
ambele aceste acțiuni, se puteă totdeauna aranjă, în mod instinctiv,
a le face cât se poate de simultaneu.

Pentru surprinderea exactă a momentului, când un ecou de o or-
dine fixată se reproduceă, el îşi pregăteă urechea prin câteva în-
cercări preliminare, în care cadența, cu care aceste ecouri reve-
neau în afară, înlesneă putinţa de a le surprinde în mod precis.

Dăm aci durata ecourilor ascultate în două serii de observa-
servaţiuni făcute în aceeașş zi, 12 August 1907. Într'una sunetul
este produs cu vocea, în altatprin izbire.

a) Sunet produs cu glasul nostru. Durata a 4 ecouri.

In o primă serie de 5 observaţiuni durata medie a 4 ecouri . = 25€0:, 482
In o a 2-a serie de 4 observaţiuni durata medie a 4 ecouri . — 2S€*-, 468
In o a 3-a serie de 7 observațiuni durata medie a 4 ecouri . = 256, 491
Durata medie a 4 ecouri din acest grup de observaţiuni. . . = 25%, 489
a) Durata medie a unui ecou. . . . . . . + == 05%6:,6197

b) Sunet produs prin izbire (cu un ciocan pe un bloc de lemn),
Durata a 3 ecouri.

Intr'o primă serie de 4 observaţiuni, durata medie a 5 ecouri . = 25€-, 979
Intr'o a 2-a serie de 4 observațiuni, durata medie a 5 ecouri = 35, 023
Durata medie a ş ecouri din acest grup de'observaţiuni . . . = 356, 001
6) Durata medie a unui ecou . . . . .: . . . == 05€€-,6002

Luând acum media valorilor (2) şi (2) avem:
durata unu? ecou =— 0**,60993

din aceste două grupuri de observațiuni.
De oarece distanța străbătută de un ecou este :

= =4004; 5 02 20024
avem iuțeala sunetului dată prin raportul:

n Aa 200)
0.6099

a m
= 342",6

: Temperatura aerului la suprafața apei în sondă, evaluată cu
un termometru de maximă, eră de t=— 1494.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1251

- Temperatura aerului la gura de sus a sondei și la 4 metri in in-
terior eră de t — 160,2.

Media acestor temperaturi eră deci : t=— 130,3.

Observări de umiditate nu s'au fâcut, dar, foarte probabil, aerul
din coloana sondei eră aproape saturat, ca fiind în contact perma-
nent cu suprafața apei din această coloană şi neputându-se pre-
meni nici prin curenții din afară nici prin curenţii interiori, dia-
metrul tubului acestei sonde fiind d'abiă 11,7.

Dacă se calculează iuțeala sunetului V după formula teoretică
ştiută :

: f
V=Vo(u+a)"(1 + 0,195)

în care
Vp = 33026 iuteala sunetului la 0% după Regnault in aer uscat
a =— 0,00366 coeficientul de dilataţie al aerului,
t =— 150,2 temperatura medie in coloana sondei,
f —— 13mm. tensiunea vaporilor apei la această temperatură,

H — 754" presiunea atmosferică in timpul experienței la suprafața sondei
(mai mică, bine ințeles, decât cea din interior)
se găseşte: V— 341",3.

Se vede că numărul dat de observaţiunile noastre 342",6, deși
obținut cu mijloace rudimentare, nu se deosibeşte mult de acest
număr dat de formula teoretică 341,3.

O altă serie de observațiuni analoage, făcute, mai în aceleaşi
condițiuni fizice, cu două zile în urmă, a dat pentru iuțeala sunetului
numărul V — 340.5—care este mai apropiat de numărul teoretic
decât cel precedent.

Fâră a aveă pretențiunea să rectificâm prin măsurile noastre
valoarea unei constante fizice atât de bine fixată prin experiențe
multiple şi prin teorie, ca iuțeala sunetului în aer, totuși se vede, că
cu mijloace mai perfecționate 1), atari cercetări asupra iuțelii de pro-
pagare a sunetului repetate în coloanele de diferite diametre ale
sondei noastre, ar fi putat să aducă deslușiri folositoare în ce pri-
veşte, atât influența, pe care puteau s'o aibă asupra acestei iuţeli
diaimetrele acestor tuburi, cât şi umiditatea și presiunea aerului din

1) Aveam intențiunea de a reluă mai târziu aceste experiențe, servindu-ne pentru Înscrierea
timpului de un chronograf electric, dacă sonda ar fi rămas fucă la dispoziţia noastră,

1252 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

interiorul lor, ori înălțimea şi intensitatea sunetului întrehu:nțat. în
experiențe. Desființarea complectă a sondei a fost o pagubă pen-
tru atari studii.

CĂDEREA CORPURILOR ÎN AERUL DIN COLOANA SONDEI

O altă cercetare întreprinsă de noi cu aceeași ocaziune în coloana
din sondă a fost privitoare la legea căderii corpurilor în aer, în
linie verticală. Un corp sferic —- o alică de plumb, sau alte bule me-
talice, de ex. — eră lăsat să cadă, cu precauţiuni speciale, în golul
din sondă pe distanța măsurată in experiențele precedente de la
extremitatea superioară a acesteia și până la suprafața apzi. La
pătrunderea lui în apă se produce un sgomot, care se propagă şi.
ajunge cu putere la urechea observatorului de la gura superioară.
Notându-se cui cronometrul momentul, când corpul pornește şi apoi
momentul, când sunetul, produs de pătrunderea lui în apă, ajunge
la ureche, se obţine intervalul T între aceste două momente. Cu aju-
torul acestui interval am puteă calculă spațiul shăbătut de corp,
cunoscând iuțeala de propagare a sunetului. Dar cu ajutorul acestei
măsuri experimentale putem, mai bine, să controlăm legea căderii
corpurilor în linie verticală.

Intr'adevăr, din experiențele precedente relative la ecouri, se cu-
noaşte în mod experimental timpul pus de sunet, ca să vie de la
suprafața apei până la gura sondei. Coincidenţa rezultatului aces-
tor experiențe cu cel teoretic arată exactitatea valorii acestui în=
terval. Scăzând acest timp din intervalul T găsit în experiențele -
actuale pentru căderea corpurilor dintre momentul cădarii şi mo-
mentul perceperii sunetului venit din fund, deducem intervalul de
timp întrebuințat realmente de corp numai pentru căderea sa de
sus şi până la suprafața apei. Dacă, pe de altă parte, admitem că .
căderea corpului are loc în zid, atunci după formula:

în care S reprezintă spațiul străbătut, a intensitatea gravității,
iar £ timpul căderii, putem calculă, care ar fi timpul trebuincios pen-
tru ca corpul să străbată spaţiul nostru în chestiune, căci acest
spaţiu eră măsurat şi cunoscut dejă. Acesta. ar fi timpul teoretic,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 4253

pentru cădere. Să comparăm acest timp teoretic cu cel realmente
întrebuințat de corp în căderea sa. Se găseşte că acest din trmă
este mai mare decât cel dintâiu. Corpul pune mai-multă vreme ca să
străbată aceeași distanță în aer, decât în vid. Această întârziere pro-
vine de la rezistența, pe care asrul o exercită asupra corpului în

căderea sa, când iuțeala acestuia începe să crească. Aprecierea

acestei rezistențe nu este fără importanță pentru aplicaţiuni.
lată datele unei experiențe d3 acest gen făcute la sondă.
Corpurile întrebuințate eran mici sfere de plumb de câte 15—20

grame. Ele se fixau la extremitatea unui fir subțire de mătase, că-
ruia i se da foc în momentul când sfera eră liniștită. Momentul ple-
cării se fixă pe cale electrică.

In PCABEP se află un curent electric, care conține un e ba d
net E și un fel de cleşte BOA compus din o larnă de metal fixă orizon=
tală A, care poartă pe ea un mic vârf metalic b şi din o altă placă în-
clinată subțire B succeptibilă de-a se mişcă împrejurul unei-axe ori-
zontale O, aşezată pe dunga de sus a păretelui mic, care uneşte pe
A cu B. Lama A are o parte a făcută dintro materie izolantă, care
se întinde până la extremitatea din dreapta, iar lama: Beste ținută
de A printr'un mic resort 7. Aţa de care este legată sfera S trece
peste un scripete ușor m şi se fixează cu cealaltă extremitate, de
lama B, pe care o traze puţin în sus ridicând-o deasupra vârfului
metalic b. Cronometrul K este înconjurat de o mică garnitură
—un fel de furcă— care prinde în ea extremitatea 1 a resortului

1954 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

de mişcare a indicatorului și ale cărui brațe sunt unite jos printr'o
placă de fier moale D. Această placă vine aşezată la o mică dis-
tanță deasupra părții superioare a electromagnetului. In C se află
o cheie pentru întreruperea sau stabilirea curentului. Se vede acum
uşor funcționarea acestui dispozitiv. Când se arde firul mS corpul
cade. In acest moment lama B, grație greutăţii ei și resortului 7,
cade peste vârful b. Curentul trecând prin bBECPA, electromag-
netul atrage placa de fier D şi furca L. apasă brusc pe resortul de
comandă a cronometrului, care se pune în mișcare. Avem momen-
tul plecării corpului.

Pentru că în experiențele noastre treceă de la acel moment
până la auzul sunetului din fund mai bine de 5**, apoi aveam
vreme ca cu ajutorul cheiei C să întrerupem curentul, când resor-
tul 7 revine în poziția sa inițială. In momentul când vine sgomo-
motul de jos se dă o nouă impulsiune cu mâna rezortului 7 pentru
a fixă acel moment. Câteva încercări preliminare ne pregăteă în
deajuns pentru a prinde acest moment cu promptitudine.

lată, dintr'o serie de mai multe observaţiuni, durata medie T a
intervalului cuprins între momentul căderii corpului şi momentul
sosirii sunetului:

Intr'o primă serie de 5 observațiuni durața medie . . . . . . . T==5s*,261
Intr'o a 2-a serie de ș observațiuni durata medie. . . . . . . ==550,223
Intro a 3-a serie de 5 observaţiuni durata medie . . . . . . . =—=Ș5*,272

Durata medie a intervalului până să se auză ecoul căderii cor-
pului din toate seriile de observațiuni :

(A) T == 55e,2520

Or prin experiențele precedente se aflase că durata znu ccou
pentru aceeași lungime a coloanei eră de 0*,60995, de unde inter-
valul pentru ca sunetul să străbată o singură dată această coloană

0',60995 A
= 030497.

rămâne

Scăzând acest interval din durata I, rămâne intervalul de timp:
(B) 2 — 4,947

cuvenit numai căderii corpului în coloană de la extremitatea
superioară şi până la suprafața apei.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE : 1255

— Dacă consideră: acum formula
I o
(C) Sa pe

care dă spațiul parcurs de un corp în cădere verticală în vid pen-
tru un interval de timp £, putem calculă luând

8 — 9*,805 308 (intensitatea gravitațiunii la Bucureşti), ori tim-
pul £ pentru spaţiul parcurs s == 104*,5, ori spațiul s pentru du-
rata î —— 4se, 947.

In primul caz găsim :

i 209 Li

Se vede că această durată pentru căderea în vid este mai mică
decât durata observată şi dată prin (B), £ — 4*, 94703 pentru
căderea în aer, cu cantitatea : 0se,3302.

Din cauza rezistenței aerului corpul întârziază în căderea sa cu
acest interval, față de durata căderii sale în vid pentru aceeași
distanță.

In cazul al doilea, calculând spațiul pentru intervalul de timp
(B) întrebuințat pentru cădere, găsim, după aceeași formulă :

aa
Ey gt = îi > (4947) — 119”, 98

Se vede că spațiul acesta, pe care l-ar parcurge un corp în că-
derea sa în vid, în acelaş interval de timp t ca cel întrebuințat de
corpul nostru în căderea sa prin aer până la suprafața apei, este
mai mare decât spaţiul real de ro4”,5 parcurs de corpul nostru,
cu 15%,48 (119,98— 104,5 =— 15,48). Oricât ar [i de aproximative
observațiunile noastre, influența rezistenței aerului se vede, că se
manifestă în mod apreciat şi determinarea acestei rezistenţe are
însemnătate pentru practică,

Observare. — Dacă am vrea să calculăm profunzimea sondei până la suprafața
apei după intervalul de timp fota! 7 dintre momentul căderii corpului și până la
auzul sgomotului pătrunderii lui in apă, după formula căderii în vid şi după valoa-
rea iutelii de propagare a sunetului, găsită de noi in această experiență, — problema
clasică a pulului — am aveă, designând cu S spaţiul parcurs in o atare cădere in
vid, cu î,, timpul intrebuințat de corp pentru această cădere, cu f, timpul intre-

1256 BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE

buințat de sunet până la venirea sa din fund la gura superioară a sondei și cu v
iuțeala de propagare a sunetului in aerul din această sondă, egalitățile :
(1) | s = îl gt?
(2)
Gr 7 ji ae 8

Eliminând pe î, şi» intre aceste ecuațiuni, deducem expresiunea spațiului
dintr'o ecuațiune de gradul II:

ol (+ Var Da +2)

Introducând aci valorile numerice :

v — 342,6 — iuţeala sunetului găsită de noi.

g — 9,8053 — intensitatea gravitațiunii la București.

Ti, + lb» — 55,252 durata tolală dela căderea corpului și până la auzul
ecoului găsim +

Sa a0 530)

Se vede că acest din urmă număr, calculat după intervalul total de timp T, este
ceva mai mic decât numărul de sus 119,98, găsit tot după formula căderii în vid
5 —1|7gl?, dar corespunzător timpului efectiv t de cădere al corpului nostru în aer
până la suprafața apei. Reflectând, se vede, că așă şi trebuiă. Acest număr insă rămâne
incă destul de mult deasupra valoarii reale de 104,8 al spaţiului parcurs de corp.

CALCULUL REZISTENȚEI AERUL'1 ÎN CĂDEREA CORPURILOR DIN
EXPERIENȚELE NOASTRE

Cu datele dobândte în aceste observațiuni să încercăm să cal-
culăm rezistența exercitată de aer asupra mobilelor noastre în că-
derea lor verticală.

1. In Mecanica aplicată se admite că rezistența provenită din
frecarea aerului asupra unui corp în o mişcare de translație, pen-
tru iuțeli cari nu trec paste 200” ps secundă, este proporțională
cu pătratul iuțelii.

Pentru corpuri sferice supuse la mișcări de translație, sau pen-
tru corpuri mărginite cu suprafețe pentru cari rezistenţa totală a
aerului în atari mișcări se reduce la o rezultantă unică de direcțiu-
nea deplasării, a această rezistență se poate exprimă prin ci)

(1) OR — Amy?
In care m reprezintă massa corpului, v iuțeala de translație, iar d

un coeficient de proporţionalitate, care se numește şi coeficient de
rezistență relativ la massă.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1957

Dacă avem aface cu un corp mărginit cu o suprafață plană mai
largă S, cum este de exemplu un disc circular, sau o placă rectan-
gulară, care se deplasează de asemenea printr'o mişcare de trans=
laţie și dacă direcțiunea deplasării MT face un unghiu 7 cu direc-
țiunea planului suprafeței, atunci rezistența aerului exercitată
totdeauna normal pe aczastă suprafață se poate exprimă prin :

(2) R = KSv3sini,

în care 7 este unghiul ce-l face planul mobil cu direcțiunca. iuțelii
de deplasare, S aria planului de partea unde
se manifestă rezistența, v iuţeala de tran-
slație, iar Î un coeficient caracteristic, nu-
mit şi rezistență specifică, relativă la su-
prafată.

„In caz când planul suprafeţei este per-
pendicular pe direcțiunea _iuţelii de depla-

TE
sare v, atunci 7——— și rezistența, normală

planului, devine:
(3) IR = Sa

Se poate calculă uşor în anumite cazuri coeficientul de rezistență
K relativ la suprafață în funcţiune de coeficientul de rezistență A
de mai sus, relativ la masă și reciproc.

2. Să căutăm a aplică aceste formule la calculele rezistenței ae-
& rului în cazul experienţelor noastre.

ip Pentru aceasta să rechemăm. ecuațiunea mișcării unui
corp greu de dimenșiuni mici lăsat să cadă din repaos
in linie verticală, care încearcă în căderea sa pe lângă
acțiunea gravităţii şi o rezistență din partea aerului, în
sens opus mișcării sale, proporțională cu pătratul iuțelii
și exprimată prin formula (1) de mai sus:

i Raădmot

R = miv?

Această ecuațiune este, designând cu a spaţiul OM
parcurs de la poziția iniţială o, cu £ timpul căerii, cu mi
vip. a. massa corpului și cu gr intensitatea gravitațiunii:

1238 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

d23
(4) m smg—R= Mg — mâv2
Lă
sau
dx
în care
d
6) =
dt
Punând
o
(7) CE = Ze (constantă)

și scriind ecuațiunea (5) sub forma :
(8) —— = Ma? — v?)

obținem prin integrare, ținând seama de condiţiunile inițiale ale
mişcării, mai întâiu

ai v eait — e—sit
| (9) a eat Fe ai
și apoi
eat + e—ait
(10) a Log)
de unde
(1 I) peâz — eait + e— alt

sau, de oarece ză — Vs după (7):
(12) pede — etVgi 4 e—tVel

Coeficientul de rezistență A, care apare la exponențială, este în
general mic.

Dacă desvoltăm în serii ambii membrii ai acestei ecuațiuni (12)
şi luăm numai termeni de gradul II în 2, neglijând pe ceilalți de
ordin superior obți-eni, Ga atu cl tă, cu A, ecuațiunea :

gt.
(13) xp atit
de unde scoatem
at?
, caii
(14) = za
zau (ea

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STUNŢE | 1259

Această formulă ne dă, se vede, coeficientul de rezistență ?, re-
lativ la massă, când cunoaștem distanța a străbătută de mobil în
cădere şi durata £ corespunzătoare acestei căderi.

— Să aplicăm acum această formulă (14) la calculul acestui coe-
ficient A pentru corpurile din experiențele noastre, care erau, cum
s'a spus, mici sfere de plumb. i

Avem într'una din acaste experiențe, cum s'a arătat:

3 oaie

6 — 4,947
9 — 9,8053.

Cu aceste date găsim:
A —— 103 X 3.03 in metri-secunde.

Această valoare a lui A, deşi dedusă din ecuaţia aproximativă (1 3),
nu este totuşi prea departe de adevărata rădăcină în A a ecuațiunii
inițiale (12), în care se atribue lui 2 şi / valorile datelor noastre
experimentale. Inlocuind, într'adevăr, în această ecuațiune (12) pe
X. succesiv cu 10—3X 3, 10-3X4, 10-3X3 şi 10-36. se
găsesc pentru ambii săi membri valorile următoare :

pentru 4=—10—3X3 membr.1 — 9,736 membri. 1=— 2,763 dif. = — 0,0927
= 10—3X 4 =— 3,0370 =— 3,0372 =— — 0,0002
E 10545 =— 3,3126 =— 3,3246 — + 0,0480
=—10—3X6 =— 3,133 = 3,613 = + 04120

Se vele că diferența dintre membrul ] şi membrul II este foarte
mică pentru A — 10-5X 3 şi A — 1034 şi-şi schimbă sem-
nul intre 10—3 XX 4 şi ro—3X 5. Putem dar luă:

(15) A — 1038 XX 4,2, în metri-secunde

ca rădăcină exactă a ecuațiunii în chestiune (12) şi deci ca valoare
a coeficientului de rezistență a aerului relativ la massă, pentru sfe-
rele de plumb din experiențele noastre.

Pentru această valoare a coeficientului 1, rezistența totală R
exercitată de aer asupra unei sfere de greutate egală cu 15%,67,
cum erau cele întrebuințate în experiențele noastre — este după
expresiunea (1):

R — Amv?,
in care se ia massa
greutate 1 58,07

1 1 0 — e

Seti e — 1,6, în metri-grarme
acceler. gravit. 9”.305

1250 PULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

(16) NR 1073 9442 5 1,6 58 V2 1072 ><16,72 Va.

Dacă luim pentru iuțeală valoarea v == 48%, cum âr fi aceea pe
care mobilul o are către 100” de la punctul său de cădere, această
rezistență devine

(17) RE 10) 9167207482010) 6 970 e 2.304 =>15£48

adică rezistența aerului ajunge atunci aproape egală cu greutatea
mobilului, care eră de 15,67. De la acel moment înainte, forța ac-
celeratrice (diferința dintre. acțiunea gravitațiunii şi rezistența ae-
rului) fiind nulă, mişcarea mobilului devine uniformă şi se face cu o
iuțeală constantă. 4
Din ecuaţiunea precedentă (8) se veds că, dacă, în cazul general,
iuțeala v devine constantă, atunci valoarea ei este egală tocmai cu

a, adică ţinând seamă şi de (7).

/e
A

Introducând aci valoarea lui A găsită în cazul particular al expe-
riențelor noastre

(18) Vă 0 ==

= 10 x 4,2 în metri-secunde
obținem :

"9.803
9505 DS = 480,32,

(19) pană! VA FaDIE

adică aproape acelaș număr ca cel folosit în ipoteza precedentă,
când admiteam forța acceleratrice nulă, adică rezistența aerului
egală cu greutatea corpului. Cele două rezultate concordă, dar.

3. Să calculăm acum coeficientul de rezistență A, relativ la su-
prafață, care intră în expresiunea rezistenței aerului :

(2) n IS Si yesinii

în funcţiune ds coeficientul de rezistență A relativ la massă, patra
sferele de plumb din experiențele noastre.

Pentru aceasta să calculăm mai întâiu, în mod general, rezistența
totală, care se exercită din partea aerului asupra unei sfere în că-
dere verticală, admițând că rezistențele parțiale aplicate fiecărui
element de suprataţă se exprimă prin această formulă (2).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1361

Fie Oz direcțiunea verticală a căderii, O centrul sferei şi 7 raza:
sa. Un punct M de pe suprafața sa este determinat de unghiul 0,
pe care raza OM îl face cu axa Oz și prin unghiul o, pe care planul
Moz îl face cu planul fix xoz. Când sfera cade după direcția Oz
vedem că rezistența aerului se exercită numai pe hemisfera sa. in-
ferioară. Un clement de suprafață do de pe ea are, cum se ştie, ca
expresiune :

(20) do = r*sintaldo -

Fie unghiul pe care planul acestui element îl face cu direcțiunea
căderii Oz. Acest unghiu este | ş
complimentar cu unghiul 0 al
normalei acestui plan, adică
al razei OM cu aceeași direcție.
Rezistenţa aerului dR exerci-
tată normal acestui element
ds va fi după formula (2) de
mai sus :

(21) dR — ISdev?sini —

Kdov”cos)

Toate rezistenţele elemen-

tare aniiloage aplicate pe he-

misfera inferioară vor aveă, evident — din cauza simetriei— o rezul-
tantă unică dirijată după z0O și trecând prin centrul sferei. Să luăm
componenta după direcția z0O a acestei rezistențe elementare.
Avem înlocuind p= ds prin valoarea sa din (20) :

(22) dRcos!) — Kdov?cos? — Kr?v?sin0cos*0d0do

Rezultanta totală fiind suma acestor componente va fi dată prin
integrala :

Po Li

P — SdReos!) = Kr?v”| de | sincos20).d0

luată între limitele corespunzitoare numai unei hemisfere.
Această integrală efectuată dă :

2
ta iza P = Eye

1262 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STINŢE

sau, punând S =— 2zr? — aria unei hemisfere —
KSy2
3

(24) P=

4. Avem astfel aci valoarea presiunii aerului exercitată asupra
sferei noastre în cădere, exprimată în funcțiune de coeficientul de
rezistență IS relativ la suprafață.

Pe de altă parte aceeași presiune o avem exprimată în funcțiune
de coeficientul de rezistență A relativ la massă, prin :

(1) R = Amv?
Egalând aceste două expresiuni obținem :
> ADE
3
de unde
m
(25) Is = ss A

formula care dă ceeace căutăm: coeficientul de rezistență K al aerului
relativ la suprafată în funcțiune de coeficientul de rezistență A re-
lativ la massă, pentru o sferă.

Exprimând aci massa m prin raportul greutăţii către agcelera-
țiunea gravitațiunii şi numind cu d greutatea specifică a substanței
sferei, avem mai întâiu:

vol. x dens. xrod
(26) eyiie. (USI, OEIISag PEPE ICI
g 510 o:

sau, introducând suprafața hemisferei S =— 2zr? :

2rxdxS
(27) MN
3 2
ȘI apoi:
3 ] 2 Sali
25) ÎN E e sta |
[9

Observăm că dacă raza 7 este dată în metri ca şi accelerațiunea
g, atunci volumul sferei este dat în metri cubi și d va reprezintă
greutatea unui metru cub de substanță în greutăți de metri cubi
de apă distilată, iar coeficientul K va cuprinde ca unități funda-
mentale : metru cub pentru greutate, metru pentru lungime și se-
cunda pentru timp.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 1963

— Să aplicăm acum această formulă (21) la calculul coeficientului
K pentru sfera de plumb din experiențele noastre.
Avem în acest caz:

Densitatea plumbului . . . . Aid spui dal EESTI
Raza sferei găsită atât prin măsuri ii ra cât și ale greu-

tatea ES Ste GU atu. alcool e em rii 010007
Intensitatea gravitațiunii la Bucureşti . . . . . Sile 19) 0805
Coeficientul de rezistență relativ la massă după scite

precedente pentru aceeaşi sferă, în metrii-secunde. . . A = 10 —5><4,2

Inlocuind și efectuând calculele găsim:
2 X 11,4 XX 01,007

> MEIR GI > 10—5X 4,2 = 10—5 XX 6,84, in mă de greutate pe m,

I = 0,068, în kilograme pe m?
VERIFICAREA REZULTATULUI

Pentru a vedeă întrucât valoarea acestui coeficient dobândit de noi
pe calea atâtor calcule este exactă, să consultăm datele exprerienței.

Cercetări experimentale pentru determinarea rezistenţei aerului
asupra corpurilor în mişcare s'au făcut de mai mulți fiziciani în di-
ferite timpuri. Să cităm, printre cele mai complete și mai recente,
experiențele lui L. Cailletet şi E. Collardeau, făcute în 1892 la
turnul Eiffel din Paris, precum şi experiențele făcute mai târziu de
G. Eiffel, în acelaş loc.

Cailletet și Collardeau !) se folosesc de înălțimea turnului Eiffel
pentru a lăsă să cadă de la platforma a doua a acestui turn pe o
distanță de 120" către pământ planuri grele de diferite forme şi a

"observă rezistența ce încearcă din partea aerului în mişcarea lor.

Pentru a cunoaşte pozițiunea corpului în diferite momente ale
căderii, ei leagă de corp un fir fin, care-l urmează în mişcarea sa,
fâră sâ-i opună vreo rezistență apreciabilă şi care se deslăşoară
de pe niște blocuri conice fixate la platforma de pornire. Acest
fir trecând printr'un fel de furcă metalică întrerupe, după desfăşu-
rări de 20”, 40”, 60”, etc., un curent electric și face ca un stil să

1) Recherches exptrimentales sur la chute des corps et sur la râsistance de Vair i leur mou-
vement ; experiences exfcutfes ă la tour Eiffel par MM. L. Cailletet et E, Collardeau. Comptes
Rendus Tome CXV, Juillet-Dfcembre 1892, pag. 13.

Journal de Physique 3-e str. Tome III, pag. 320; an 1894,

1264 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

marcheze pe un cilindru afumat, pe care un diapazon în vibrare
înscrie timpul, momentele corespunzătoare acestor distanțe par-

curse de corp.

Evaluarea rezistenţei opusă de aer suprafeței mobilului se face
observând, că, graţie iuțelii crescânde, rezistența,. pe care aerul o
opune corpului, devine în scurt timp ezală cu greutatea corpului
însuși. De la acel moment forța acceleratrice fiind nulă, căderea
se face cu o mişcare uniformă de iuțeală 7, astfel că simpla cântă-
rire a corpului dă în kilograme rezistența R a aerului pentru iu-
țeala respectivă, evaluată în metri. Inscripţiunile găsite pe eilin-
drul înregistrator ne indică acel moment, căci intervalele de timp
înscrise pentru distanțe din 20" în 20" încep să fie egale.

Obţinem astfel cu aceste mijloace rezistența R exercitată pe su-
prafața S a unui corp dat, cât şi iuțeala v de care este animat cor-
pul, când încearcă această rezistență. Putem dar formă raportul :

R
R= 3
Sy2
şi observă dacă valoarea sa este sau nu constantă, când variază
ori suprafața, ori massa corpului, ori amândouă aceste cătimi în acelaș
timp. Ca rezultat al experienţelor lor autorii găsesc:

1. Că rezistența R este într'adevăr proporțională cu suprafața
corpului. |

2, Că această rezistență pentru planuri d= suprafață egală nu
depin le de forma lor.

3. Că coeficientul K creşte puţin cu iuțeala, ceeace ar arătă că
expresiunea R — IKSv? n'ar da valoarea rezistenței decât în mod
necomplet şi că această rezistență ar creşte mai repede decât cu
pătratul iuțelii.

Pentru iuţeli, care variază de la 23— 28 m. pe secundă ei găsese
pentru IS valoarea :

[30.0
unitățile de măsură fiind: pentru greutate, kilogramul pe metru
pătrat, pentru lungime metru și pentru timp secunda.

G. Eiffel 1) reiă mai târziu, între anii 1903 — 1953, aceste cerce-
TE ape pour la resistance de air. (MEmoire de M. G. Eiffel), C R. Tome CXXXVIIL
pag. 31, an. 1903; Juilletţ-Decembre.

Recherches exptrimentales sur la resistance de Pair exEcut6es ă la Tour Eiiiel, par G. Eiffel.

—ouvrage stpart (Librairie Aronautique).
Journal de Physique ser, 4, Tome IIl—pag. 736, an. 1904.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1265

tări și determină, cu aparate de înregistrare mult mai complicate,
rezistența aerului nu numai pentru corpuri cu suprafețe plane, ci
şi pentru corpuri cu suprafețe cilindrice, conice şi sferice, lăsân-
du-le să cadă liber pe o distanță de aproape 95 m.

Sistemul său ds înregistrare cade cu corpul şi este întocmit ast-
fel ca să poată indică pe acelaş cilindru înregistrator timpul, iuțe-
lile, distanța, precum și rezistența aerului. Printr'un dispozitiv spe-
cial (un braţ metalic își reazimă o extremitate, prin ajutorul unei
rotițe, p= cablul vertical care conduce că lerea corpului, iar cu cea-
laltă pune în mișcare de rotație axa cilindrului înregistrator prin
ajutorul unui șurup fără fine) mișcarea de rotație a clindrului este
comandată de mișcarea dz translație a corpului, astfel că distanța
între două generatrice este proporțională cu spațiul străbătut de
corp în cădere, iar iuțeala de translație este proporţională cu iu-
ţeala de rotație, care se deduce după vibrațiunile ce se găsesc în-
scrise de diapazon între dopă generatrice. Evaluarea rezistențe
aerului se face cu ajutorul unor resorturi, pe care corpul apasă,
când este presat din partea aerului și care transmit şi înscriu ps
acelaș cilindru flecsiunile lor.

Ca rezultat a numeroase experiențe autorul găsește că pentru
iuțeli cuprinse între 18” şi 40” rezistența aerului se poate luă ca
proporțională cu suprafața corpului şi cu pătratul iuțelii și deci se
poate reprezintă prin:

Re IES

in care coeficientul K — rezistența specifică — este, în general,
cufrins între 0,07 şi 0,08 pentru aceleaşi unități ca mai sust).

Se constată, în aceste experienţe, că, contrariu concluziunilor
lui Cailletet şi Collardeau, acest coeficient K creşte cu su-
pralața și depinde întru câtva și de forma acesteia, fiind
mai mic când forma ei este un cerc, și mai mare când forma este
un dreptunghiu.

1) D-nii P. Painlevt și E. Borei în tratatul lor recent «sur VAviation» (1911, Felix Alcan
Pdiieur) iau În calculul rezistenței aerului pentru coeficientul K valoarea cea mai mare
K = 0,08, dati de aces'e experiznțe, În intențiunea bine înţeleasă de a face să se dea o soli-

ditate mai mar: construcțiunii aparatelor de aviațiune.

1266 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

Valoarea mijlocie pentru o suprafață circulară de diametru egal
; 1 4
cu 0%,282 [supraf. — —2 m?| sa găsit:
„282 [sup Tg m] sa e

K =— 0.0681)
iar pentru o suprafață patrată de aceeaş arie
IS ==1010/70:

— Vedem acum că valoarea qăsită de noi pentru coeficientul
de rezistență al aerului în sondă

K =— 0.068

prin calculele și observațiunile noastre, expuse mai sus, se regă-
seşte printre valorile experiențelor făcute de G. Eiffel, în
timpii din urmă şi nu este departe nici de valorile indicate de
Cailletet și Collardeau în cercetările lor. Acesta este rezultatul
comparării ce urmăriam. :

— Această potrivire în valoarea lui K aduce atât o confirmare
indirectă a observațiunilor noastre cât, mai ales, un motiv de re-
gret de disparițiunea sondei de la Filaret, după o trăinicie atât de
efemeră.

Multe chestiuni de ordin ştiinţific, întradevăr, ar fi găsit acolo,
cu timpul, ocaziune de a se limpezi.

La căderea corpurilor in aer se arată în mod teoretic că pentru
suprafețe egale, iuțelile pentru cari mișcarea devine uniformă sunt
proporţionale cu massa corpului şi se aşteaptă ca datele experien-
țelor repetate să învedereze această deducțiune şi să arate care
este acea iuțeală limită. Nu se ştie apoi bine până la ce moment
rezistența aerului poate să fie proporțională cu pătratul iuțelii şi
apoi de ce putere a iuțelii depinde în urmă această rezistență,
când abaterea se manifestă, nici ce influenţă are felul suprafețelor
corpului (suprafețe metalice, ori de lemn sau de altă natură)
asupra frecării aerului asupra lor, sau care este influența presiunii
atmosferice mai ridicate, sau mai slabe asupra acestei căderi. Ob-
servațiunile ce sar fi putut întreprinde în sonda noastră ar fi
putut să ajute să se dea un răspuns asupra acestor chestiuni, căci

1) A se vedeă pag. 37 şi 53 din uvrajul citat al lui G. Eiffel.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1267

aceste observațiuni se puteau face pe o distanță de cădere, ne-
atinsă de mulți până acum, de o mie de metri, putându-se deter-
mină cu preciziune distanța, timpal căderii și iuțeala uniformă la
diverse adâncimi.

Asupra abaterii corpurilor de la verticală din cauza rotirii pă-
mântului încă s'ar fi putut aşteptă vreo indicaţiune prin vreo ex-
periență încercată în aerul liniștit din această sondă.

Afară de aceasta, dacă pentru căderea corpurilor în aer păstra-
rea sondei de la Filaret ar fi dat ocaziue la multe cercetări intere-
sante, apoi şi observarea sistematică a temperaturii în coloana de
aer din sondă, la diferite momente ale anului şi la diferite distanţe,
sau compararea presiunii barometrice observată în adâncime cu
rezultatele formulelor teoretice, ori studiul fenomenelor magnetice
din coloana metalică a sondei, alături de studiul curenților telurici
şi de legăturile dintre aceștia şi magnetismul din massa pământului
inconjurător, ar fi tost de sigur tot atât de util şi de atrăgător ca și
studiul din punct de vedere chimic şi geologic al straturilor teres-
tre ce strângeau păreții acestei imense săgeți de oțel. Răsunetul
acestor studii ar fi putut perpetuă amintirea Expoziţiunii noastre
și mai bine peste hotare şi mai mult în analele științei.

Serviciul, pe care puteă să-l dea, dar, sonda în aceste direcţiuni,
ar fi fost mare şi preţios.

Dacă — am puteă zice ca încheiere a acestor rânduri — săparea
sondei dela Expozițiunea noastră naţională din 1906 face onvare
inițiativei și gândului celor ce au mijlocit instalarea ei 1), apoi des-
ființarea prea timpurie a acestei sonde este o pagubă reală și
pentru fizica globului și pentru ştiinţa românească.

1) Se stie că părintele ideii de a se instală o sondă la lExpozițiunea noastră naţională din

1906, este ilustral comisar general al Expozițiunii, d-l Dr. C, Istrati, care a stăruit pentru
realizarea ei, atât în scopul de a se înmulți mijloacele de atracțiun2 și de cultură ale Expozi-
țiunii, cât si pentru a se da ocazie la cercetări ştiinţifice de geologie şi de fizica globului.
Pistrarea acestei sonde ar fi fost de un mare preț pentru întreprinderea și continuarea acestor

din cercetări, mai ales că în timpul lucrărilor ei atari studii nu se puteau face în mod

continuu si neturburat, Pentrucă primăria Capitalei a refuzat de a o păstră în schimbul unei

tdriki

lespăgubiri de 10,000 lei [atâta cerea societatea Trauzl din Viena pentru a lisă coloanele me-
talice în loc], apoi ştiinţa "română Sa pigubit înzecit, iar ideia laudabilă, care i-a dat ființă,
ma putut 54 producă toate roadele, la care aspiră. Cu atât mai râu de cei ce n'au înţeles-o !

1963 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

DEUX ESPECES NOUVELLES DE LA FAM. NAUCORIDAE (IIEML.)

PAR
A, L. MONTANDON

——__.—

LIMNOCORIS DISTANTI. n. sp.

En ovale €largi, Mun jaunâtre un peu ocreux assez uniforme en
dessus et en dessous.

Surface de la tete presue plane, tr&s faiblement convexe, I6-
gtrement granuleuse, ă ponctuation faible, tr&s superficielle, mais
assez dense par places, surtout en arrisre; avec un leger sillon
transversal sur la partie posterieure du vertex, un peu arqu en
arri:re, traversant la largeur de la tâte d'un oeil ă Vautre entre
les angles posterieurs internes dss yeux. Rebord anterieur de la
tete, tres lex rement d&prime, visible en regardant Linsecte en
d=ssus, legerement arquc en avant oă il depasse le niveau ant€-
rieur des yeux, et, separe de la partie supsrieure de la tete, au
niveau antsrieur des yeux par un faible sillon de chaque cote, ces
deux sillons transversaux laissant entre eux, au milieu, un espace
moins large que la longuzur de Pun d'eux. Yeux convergents en
avant sur toute leur longueur, Pespace qui les separe posterieure-
ment ă peine un peu plus large que la longusur me liane de la tete,

Pronotum ă câtâs lateraux bien dilates, avec les bords tr&s vi-
siblement arquss, langle lateral posterieur assez largement arrondi.
Sillon transversal du pronotum ass=z superficiel mais bien visible
mme sur le milieu, ne se prolongeant pas de chaque cote sur les
marges ; partie postârieure du pronotum legărem=nt deprimee
derrizre le siilon transversal. Quelquss rides transversales assez
bien accusses sur le milieu de la partie antsrieure du pronotum,
derri:re le vertex.

Embolium assez fortement arqu, sa courbure plus accentuce
posterieurement ou il se reunit cependantă la partie posterieure de
la marge €lytrale sans sinuosită, cette partie posterieure de la
marge clytrale troitement noirâtre jusqu'ă son extremite.

Commissure du clavus ă peine un peu plus longue que la moitte
de la longueur de l'&cusson.

Membrane assez uniformement brunâtre, plus foncee que les
cories, et tres largement valvante.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1269

Surface de lecusson un peu ruzaleuse, un peu plus pâle et
moins ruguleuse de chague câte vers les angles basilaires. -

Connexivum pâle jaunâtre, ă peine ctroitement rembruni ă son
cote interne, avec les angles posterieurs des segments droits, non
pro&minents, suivant bien la courbe ablominale.

Dessous du corps entisrement jaunâtre ccreux, ă peu prâs uni-
colore, labdomen recouvert d'une trâs fine pubescence qui „lui
donne un aspect plus mat que la poitrine ou les pattes.

Car&ne mesosternals un peu dans ls meme genre que chez
L. pallescens Stăl, un peu plus €levâe en arriăre qu'en avant,
avec un fort sillon longitudinal au sommet, ce sillon un peu €largi
posterieurement, et une petite dent ă la partie anterieure de la ca-
r&ne qui est abruptement tronquse en avant au devant de la dent.

Carene metasternale prolonge en arricre ă son sommet, qui
est sillonn€ sur toute sa longueur.

Dessous de la tete avec un fort tubercul= conique au milieu ă
sa bas=; prosternum obtusement tubercule en avant derrizre le
tubercule de la base de la tâte.

Longueur 9,5 millim.

Manaure (Amerique meiid.) collections de M. le Prof. W.L.
Distant et la mienne.

Cette nouvelle forme de la fam: Limnocorinae que je me fais un
plaisir de dedier au savant hemipteriste anglais auquel je dois sa
communication, est de taille ă peine un peu plus forte que L. pec-
toralis Montand. et ă p=u pres de meme forme, il serait meme
assez facile de confondre ces deux espăces au premier coup dboeil,
mais L, Distanti Montand. dilfăre cependant par les marges du
pronotum et de lembolium un peu plus dilatses qui lui donnent
une forme un peu plus €largie. Les yeux sont aussi un peuw plus
gros et plus saillants, et il se separe trăs franchement de L, pec-
loralis Montand, par la forme de sa carene mesosternale sil-
lonnce au sommet et non avec une profonde fossette tres €largie
ă bords tranchants comme celle de L, pectoralis Montand. qui a
en outre de grandes taches noires sur la poitrine. Cette: carene
mesosternale se rapproche au contraire beaucoup de celle des
L. pallescens Stal et L. dubiosus Montand. mais la taille de ces
derniers est aussi becaucoup plus faible, en octre chez L. dubiosus
Montand. les marges laterales du pronotum sont beacoup moins

1270 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

dilatees, leur angle lateral posterieu moins largement arrondi et
chez L. pallesceus Stal les angles lateraux posterieur des mar-
ges du pronotum ne sont pas arrondis mais en angle droit.

LACCOCORIS DISSIDENS n. sp.

De forme ovale, sensiblement plus attenuce en avant qu'en
arricre.

Tete environ, ou un peu plus de deux fois plus large avec les
yeux et leur processus externe, que longue sur sa lione mediane.
Veux presque plans, tres peu convexes, tres €largis; chaque oeil
aussi large que la moiti€ de Pespace interoculaire; tres oblique-
ment coupâs ă leur bord antcrieur externe, avec un processus la-
teral triangulaire bien accentuc. Cotes internes des yeux legere-
ment convergents en avant sur toute leur longueur. Espace inte-
roculaire legerement convexe, lisse, brillant, jaune brunâtre, avec
une ponctuation tr&s fine, peu visible sur la partie posterieure du
vertex ă peine rembrunie. De chaque câte pres des yeux trois fos-
settes assez grandes, peu profondes, placees Pune devant Pautre,
Panterieure et la mediane plus fortes, la posterieure un peu moins
tendue et moins accentuce. Bord anterieur de la tete legerement
arquc depassant faiblement au milieu le niveau de Pangle ante-
rieur interne des yeux. Rebord anterieur de la tâte vertical assez
obtusement coude avec la partie anterieure de la tete, marque de
chaque cât€ d'une fossette transversale pres des yeux et dune
autre tres petite au milieu, accentuant un peu Vangle forme par
le rebord replie verticalement et la partie superieure de la tete :
ces fossettes du bord anterieur de la tete non visibles en regardant
Pinsecte en dessus.

Pronotum tr&s transversal, environ deux fois plus large en
avant et au moins deux fois et demi plus large en arrisre que long
sur la line mediane ; ă surface brillante, tres finement mais assez
densement ponctuse granuleuse par places, surtout sur le milieu
du disque, avec un tres leger sillon transversal peu visible, devant
la partie posterieure tres retrecie. Bord anterieur du pronotum
presque droit, tres faiblement sinuc de chaque cote derriere les
yeux, avec les angles anrcrieurs tres obtus et peu proeminents
sous les processus lateraux des yeux. Câtes lateraux du pronotum
presque droits, faiblement arques, divergents en arricre sur toute

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1271

leur longueur avec Pangle postericur subtronqu€, assez <troite-
ment et vâguement arrondi.

Ecusson au moins deux fois plus large que long avec les câtes
lateraux obtus&ment sinuss avant le milieu ; assez uniformement
brunâtre.

Cories brunâtres avec Pembolium jaunâtre sur la marge qui est
presque droite ă peine arquce vers la base, plus brusquement
vers Lextremite ou se poursuit cependant sans sinuosit€ le bord
externe de la partie posterieure de la corie. Commissure du clavus
un peu plus courte que lcusson. Membrane de mâme teinte bru-
nâtre que le disque de la corie, sans limite appreciable ă sa su-
ture avec la corie, et assez €troitement valvante.

Les trois segments du connexivum visibles derrisre l'embolium
en regardant vinsecte en dessus, jaunâtres avec les angles poste-
rieurs des segments denticules sur Pextremite posterieure de leur
bord externe; ces denticulations &pineuses peu visibles et pas tres
regulieres, suivant assez bien la courbe abdominale qui ne parait
pas sinuce,

Dessous du corps paraissant enticrement recouvect Vune fine
pubescence grisâtre tres dense. Pattes jaunes brunâtres ; les fe-
murs un peu plus clairs, les antcrieurs assez fortement dilates.
Tibias avec des fortes soies brunâtres presque couches,

Labre jaunatre triangulaire, aussi long que large.

Longueur 9,2 millim.

Upper Tenasserim, collection de Mons. le Prof. W. L. Distant,

Au premier aspect on serait tente de creer un nouveau genre
pour cet insecte qui differe assez comme forme de toutes les autres
especes connues du genre Laccocoris; son pronotum presque
droit en avant avec les angles anterieurs obtus, tres peu procmi-
nents, englobant par consequent beaucoup moins la tete, motive-
rait peut ctre une nouvelle coupe; cependant par ses yeux conver-
zents en avant sur toute leur longueur il se rapproche un peu de
L. marginatus Monland. dont il se separe franchement, ainsi que
de toutes les autres especes par les denticulations cpincuses du
bord externe des angles posterieurs des segments abdominaux.

Bucarest, Novembre 1910.

1212 PULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

ORNIS ROMANIE

——

DIE VOGELWELT RUMÂNIEN'S
SYSTEMATISCH UND BIOLOGISCE-GEOGRAPHISCH BESCBRIEBEN

VON

ROBERT RITTER VON DOMBROWSRKI

(Forsctzunz)

ATHENE.

BOIE, ISIS, 1822. P. 549.

TYPUS : ATHENE NOCTUA (SCOP.)
ATHENE NOCTUA SCOP.

Noctua vulgaris, Gerini, Orn. Meth. Dig. p. S7. pl. LXXAVI.
(1767).

Strix noctua Scop., Ann. I. p. 22. (1769).

Strix undipes Nilss, Orn. Succ. I. 68. (1817).

Athene passerina, Boie, Isis (1822.) p. 549.

Strix psilodactyla, Nilss., Skand., Faun. p. 88. (1824).

Carine noctua, Kaup., Natiirl. Syst. p. 29. (1829).

Surnia noctua, Bonap., Oss. Regn. Anim. p. 48. (1830).

Noctua nudipes, Gould. B. Eur. ]. pl. 48. (1837).

Scotophilus nudipes, Jard., Brit. B. 1. p. 274. (1838).

Athene noctua, Bp. Comp. List. B. Eur. u. N. Am. p. 6.(1838).

Syrnia psilodactyla, Macgill, Brit. B. IIL. p. 417. (1840).

Athene psilodactyla,

Athene indigena,

Athene major.

Athene passerina psilodactyla.

Athene passerinu vulgaris,

Athene passerina leucophrys, i Brehm, Naumannia 1858. p.

Athene Vidali, 299—9297.

Athene intercedens, |

| Brehm, Vogelf. p. 37. (1855).

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 1273

Noctua veterum, Schleg. Mus. Pays-B. Striges p. 28. (1662).

Noctua minor Dagl & Gerbe Orn. Ear. IL. p. 122. (1867).

Kennzeichen der Art. — Schnabel und Iris gelb; Schleier nur
um den Aussenrand des Auges; Schwanz gerade und kurz; Zehen
nur mit einzelnen borstigen Federn dunn besetzt ; die erste Fli-
selfeder lurz, die vier folgenden fast von gleicher Lânge, viel
lânger als die erste; Oberseite dunkelerdbraun mit tropfenartisen
weissen Flecken, Fliăgel mit finf bis sechs Reihen weisser Quer-
flecken, Schwanz mit finf Qaerbinden, Unterseite weiss mit
unordentlichen, dunkelbraunen Lângsflecken.

Verbreitung.— Mittel- und Siid- Europa.

Volksnamen.—Cucuvea, Cucuveică, Cucuvelă, Cocioveica, Cu-
cumea, Cucumeagiă.

Systematisches. — Eine Suite von zweiundvierzig Exempiaren
liegt mir vor, welche in verschiedener Hinsicht viel Interessantes
bietet.

Es darf dies nicht Wunder nehmen, da Rumânien wie bei
vielen Vogelarten gerade an der Grenze der Verbreitung verschie-
dener Formen einer Art liegt. Meine Steinkăuze weisen sowohl
Ubergănge zu der siidlichen Form Athene noctua meridionalis
Risso. Athene noctua glaux Sav. auf, als auch und in vielleicht
noch vermehrtem Masse neigen diesselben zu der stlichen Form
Athene noctua caucasiea Sarudny & Laudon.

Leider steht mir von letzterer Form kein Vergleichsmaterial zur
Verfizung und mussich mich daher beschrănken meine Exemplare
mit der Originalbeschreibung Laudons Ornith. Jahrb. XV. p. 56.zu
vergleichen. Ich finde dass diese Beschreibung in vielen Stiicken auf
meine Exemplare aus der Dobrogea passt, da selbe eine bedeutend
hellere Gesamtlărbung zeigen und im Winter teilweise beliederte
Fânge haben. Peconders ein altes Weibchen bei Babadag, Jud.
Tulcea am 1. Mărz 1900 erlegt, besitzt von der Kehle abwârts
sehr viel weiss und stark befiederte Fânge, so dass ich im ersten
Augenblick schon dachte einen Pauhfusskauz vor mir zu haben.

Die siebenbiirgischen und westrumânischen Stiicke sind von
den Dobrogeavâgeln etwas verschieden, indem zelbe zwar auch
teihweise clwas licht gefărbt sind, deren Fărbung aber etwas in's
Rotliche zieht.

1274 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

Geschlecht

| Grâssen- | y Flugel- Schwanz- | A | Schnabel- |
| und [lE | Lânge | d E | Tarsus | 4 |
| Aveă ldiferenzen | linge linge | | linge
| Ei 8 Aia “d îi) uita
| | | |
| | Maxim.| 26.5 16.5 | 9 3.2 1.3
e je 9 | Max |
20 6 ad. 3 | Minim. | 245 | 153 | 82| 3 | 43
| 6) ai $ | Maxim. | 27 | 170 |N 9 3.2 1.4
| 20 gad. 3 | Minim. | 2325 | 154 | 85 34 1.3
| li

Vorkommen und Lebensweise. — Bewohnt hiufig das ganze
land, besonders die Dobrogea, wo er vorziiglich die Wasserrisse
und Felsenpartien bevolkert.

Fortpflanzungsgeschâăit.— Hi utiger Brutvogel welcher sein Nest,
zowohl în hohle Băume, als auch Erd und Felsenhohlen anlegt.
Das Gelege besteht aus vier bis sechs Eiern, welche man im April
bald friiher, bald spăter findet.

Siebenundzwanzig gemessene Eier ergaben im Durchschnitt :
34>xx28.2; Maximum: 35.7><29.5; Minimum : 33Xx26.5 »»

Nahrung. — Untersucht wurden einunddreissig Mageninhalte
und zweiundfintzig Gewâlle mit folgendem Befunde: 2 Vesper-
tilio noctua, 18 Sorex spec., 40 Arvicola spec., 2 Mesocricetus
newtoni, 1 Spermophillus citillus, 62 Mus spec. 217 Insektenreste,
besonders solche von Ohrwiirmern, 2 Passer montanus, 2 Columba
domestica, 1 Gallus domesticus pullus.

NYCTALE.

BREHM, ISIS 1828. P. 1271.

TYPUS: NYCTALE TENGMALMI GMAL,
NYCTALE TENGMALMI GMEL.

Strix tengmalmi, Gmel., Syst. Nat. I, p. 291. (1758).

Strix dasyvpus, Bechst. Naturg. Deutschl. II, p. 972. (1805).
Athene tengmalmi, Boie, Isis, 1822, p. 549.

Nyetale planiceps, |

Nyetale pinetorum, | Brehm, Isis, 1828, p. 12741.

Nyctale abietum, |

Aegolius tengmalmi, Kaup, Naturl. Syst., p. 34. (1829).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1275

Noctua tengmalmi, Cuv. Regn. An. I, p. 345. (1829).

Ulula tengmalmi, Bp., Oss. Regn. An. Cuv., p. 93. (1830).

Syrnium tengmalmi, Eyton, Hist. Rar. Br. B., p. 90. (1836).

Nyctala tengmalmi, Bp., Comp. List. B. Eur & N. Am.,p. 7.
(1838).

Strix frontalis, Lichtst., Abh. Acad. Berlin, p. 40. (1838).

Nyctale dasypsus, Gray, List. Gen. B., p. 6. (1840).

Nyctale pinetorum,

Nyctale abietum,

Nyetale planiceps, + Brehm, Vogelf., p. 38. (1855).

Nyctale minor,

Nyctale Baedekeri, |

Kennzeichen der Art. — Schnabel und Iris gelb, Schleier deut-
lich ; Fligel und Schwanz lănger als beim Steinkauz; Fisse und
Zehenriicken dicht befiedert; die dritte Fligelfeder ist die
lângste.

Alter Vogel: Gesicht weiss, vor dem Auge eine schwarze Stelle ;
Schleier weiss, braun gefleckt; Oberseite braun mit weissen, trop-
lenartigen Flecken ; Unterseite weiss, hellbraun gefleckt.

Junger Vogel: Fast einfărbig kaffeebraun, nur Flugel und
Sehwanzfedern mit weissen Fleckenbinden.

Verbreitung.— Nord-und Mittel-Europa, sowie Nord-Asicn.

Volksnamen. — Cucuvea incălţată.

Systematisches. — Von diesem, fiir Rumănien sehr seltenen
Kauz erhielt ich nur zwei Exemplare und gebe ich in Nachste-
hendem die Masse,

Geschlecht |

und | FUNDORT UND DALTUM |
Alter |
ora

G ad. 24.7 17.5 11.8] 2.3 |1.5 |Lungaviţa, J. Tulcea, 10.]1V.1897. |
9 ad. . 125 19 112.112.8 [1.5 Tazlau,Jud.Neamţu,30.]X11.1901.|

Vorkommen. — Da der Hauhfusskauz laut mehrerer Autoren
in den nordlichen Karpathen briitet, wăre es moglich dass er auch
in den transilvanischen Karpathen briutet, bis jetzt hat man aber
noch keine festen Anhaltspunkte.

1276 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Ein Exemplar wurde im Winter 1873 in der Dobrogea von den
Gebriid. Sintenis erlegt und an E. F. von Ilomeyer als Strix noc-
tua eingesendet,

SYRNIUM.

LAVIGNY, DESCR. EGYPTE P.298 (1810)

TYPUS: SYRNIUM ALUCO LINNE.
SYRNIUM ALUCO LINNE.

i pice | Linn6, Syst. Nat. 1, p. 132—133. (4766).

Strix sylvestri, Scop., Ann. I, p. 21. (1769).

Strix soloniensis, Gmel, Syst. Nat. IL, p. 292. (1788).

a e e | Shaw. Gen. Zool. VII, p. 247. 233. (4809).

Syrnium ululans, Savign., Descr. Egypte, p. 298. (1810).

Syenium stridilum, Steph., Gen. Zool. XIII pt. 2, p. 62. (1326).

Syrnium aluco, Boie, Isis, 1828, p. 315.

Aluco aluco, Kaup, Naturl. Syst., p. 190. (1829).

Ulula stridula, Selby III. Brit. Orn. I, p. 102, pl. 25. (1833).

Aluco stridulus, Macgill., Brit. Bapt., p. 357. (1836).

Ulula aluco, Keysl & Blas., Wirbelt. Eur., p. 33. (1549).

Syrnium macrocephalum,

Syrnium aedium,

Syrnium rufescens,

Syrnium stridulum, ]

Kennzeichen der Art. — Schnabel blassgelb; Iris dunkelbraun,
fast schwarz, Liderrand râtlieh; Fisse vollstândig beliedert.
Hauptlărbung entweder grau oder rostrot; an den Schulterfe=
dern eine heihe birnfârmiger weisser Flecke; Unterseite aut lich-
tem Grunde und braunen Schaltflecken, welche auf beiden Seiten
in Zickzacklinien auslaufen ; Oberseite mit vielen Punkten, abge-
brochenen Wellenlinien und unordentlichen Flecken von dunkler
Farbe.

Verbreitung. — Europa und Nord-Afrika.

Volksnamen. — Ciuhurez, Ciurez, Ciuhurez de pădure, Cecă.

Systematisches. — Von den hunderteinundzwanzig Waldkău-

Brehm, Vogelf, p. 39. (1855).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1277

zen welche ich sammelte, gehâren einundachtzig zur grauen und
vierzig zur roten Farbenvarietăt. Diese Unterschiede in der Făr-
bung der Waldkăuze sind nicht auf verschiedenes Geschlecht
oder Alter zuriickzufiihren, sondern lkommen vollstăndig willlsir-
lich, sowohl bei Mănnchen als auch Weibchen vor, ăhnlich wie
zum Beispiele beim Ziwergadler die lichte und dunkle Varietăt.

Die Zeichnung der Federn ist in der Jugend bei beiden Varie-
tăten stărler auseesprochen als bei alten Vâzeln, wo selbe gerin-
ger wird. Die jungen Vogel der graucn Varictăt sind stets dun-
kler und werden mit jedem Federwechsel dinkler; die der îto-
ten sind am grellsten rostrot gefărbt und werden im Alter mehr
braun.

Gesehlecht la) | EAOI | | |
rail Grossen- | piine | Fligel- | Sehwanz- Ry pl Sehnabel-
AR diferenzen || inseli | inse it linge
| | |
| | | Zi
a] | | | | |
| Maxim. | 42 29 19 4.9 1.9
B ax 9 | i «
200 ad. „| Minim | 40 OZ goes, id au | ul
| |
| Maxim. | 43.5 29.4 | 19.4 | 5 li
Biela dt Rm) ine 94 AA 3 49
) | Minim. 40.5 2755] Iz/sTi | ZA 107|
| | | |

Vorkommen und Lebensweise. — Der Waldkauz ist cine der
hăuligsten Eulen des Landes und ist sowobhl în den Wăldern der
Gebirge als auch in der [Ebene zu tinden, wenn auch in Letzterer
zahlreicher.

Fortpflanzungsgeschâit.— Sehr hiiufiger Brutvogel des Landes.
In der Hegel ist das, aus drei bis fiint Eiern b:stehende Gelege
Mitte Mirz volizihlig, oft findet man aber auch schon Gelege im
Februar, ebenso frische Eier bis Ende April. Dic friihen Bruten
riihren von alten Paaren bei besonders giinstiger Frihjahrswit-
terung her. Das friiheste, etwas bebrutete Gelege zu vier Eiern
wurde am 5. Februar 1900. bei Braila gefunden, das spăteste aus
drei frischen Eiern bestehende am 29. April 1898. bei Comana.
Einundzwanzig Eier messen im Durehschnitt : 47.45>33.7; Ma-
ximum : 50><39.1 ; Minimum : 45.9><37.2mn,

Nahrung. — Zweiundsiebzig Waldlkauz-Magen-und Kropfin-
halte, sowie hundertsechzehn Waldkauzgewolle wurden unter-
sucht und teile ich den Pefund hier mit: 15 Sorex spec., 126 Ar-

1278 BULETINUL SOCI TAȚII. DE ȘTIINȚE

vicola spec., 180 Mus spec., 1 Lepus timidus juv., 3 Cricetus
frumentarius, 1 Mesocricentus newtoni, 4 Sitta caesia, 1 Certhia
familiaris, 4 Ligurinus chloris, 2 Fringilla coelebs, 1 Fringilla
montifringilla, 7 Passer montanus, 2 Emberiza citrinella, 3 Pa-
rus major, 1 Parus coeruleus, 4 Picus major und 52 Insekten,
meist grâssere Arten.

SYRNIUM URALENSE PALL.

Strix uralensis, Pallas, Reise Russ. Reichs. ] p. 455. (1771).

Strix macrura, Mey & Wolf. Taschenb. p. 84%. (1810).

Surnia uralense | Steph., Gen. Zool. XIII. pt. 2, pl. 40, p. 60.

Ulula liturata | (1826).

Syrnium uralense, Boie, Isis, 1825. p. 315.

Noctua uralensis, Cuv., Regne. An. I, p. 344. (1829).

Syrnium macrocephalum, Brehm, Vog. Deutschl. p. 115. (18331).

Scotiaptex uralensis, Swains., Classif. B. II. p. 217. (1837).

Ulula uralensis, Keys & Blas., Wirbelt. Eur. p. XXXII. (1840).

Ptynx uralensis, Gray, List. Gen. B. p. 8. (1541).

Ptynx liturata, Brehm Vogelf. p. 39. (1855).

Syrnium uralensis, Fritseh, Vâg. Europ. p. 62. (1853—18570).

Kennzeichen der Art. —- Schnabel hellgeiblich. Iris schwarz-
braun Unterseite triibweiss mit sechmalen, rauchbrăunlichen
Lăngsfleclen. Schwanz auflallend lang, in der Ruhe keilformig
mit sieben bis neun hellen Querbăndern, auf gleichbreiter diink-
lerer Grundtarbe. Das Ohr reicht oben bis iiber das Auge hinaus;
die vier vorderen Schwungfedern gewimpert und gezăhnt.

Verbreitung. — Bewohnt den nărdlichen Teil von Europa und
Asien.

Volksnamen. — Ciuhurez cu coadă lungă.

Systematisches. — Ich hatte Gelegenheit im Lanfe der Jahre
eine Anzahl van Habichtseulen zu untersuchen, sowohl nor-
dische Wintervâgel als auch hiesige Brutvâgel. Unter den Letz-
teren habe ich niemals so lichte Exemplare gefunden als wie
unter den Ersteren. Das lichteste welches ich besitze ist ein,
am 5. lannar 1905. bei Titu, jud. Dămboviţa erlegtes altes Weib-
chen von seltener Groâsse. Bei diesem ist die Grundfarbe ein

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1279

sehmutziges Weiss, die Fleckung hellbraun mit rostigen Bindern
und sehr schmal; das Gesicht grauweiss, die Grundfarbe der
Oberseite grauweiss.

Vorkommen und Lebensweise.— hegelmissiger Standvogel der
Karpathen, dessen Zahl sich im Oktober noch durch Zuzug nârd-
licher wohnender Habichtskăuze noch bedeutend vermehrt. Im
Spătherbst und Winter findet man diesen Kauz iiber das ganze
Land verstreut, wenn auch nicht jedes Jahr in gleicher Zahl. Be-
sonders hiufig war er im Winter 1904/5. und wurden bei jeder
Hasentreibjagd welche erlegt; mehr als fiinfzig erlegte Vogel gin-
gen in diesem Winter durch meine Hiinde.

Ich mâchte den Habichtskanz mehr eine Tageule nennen, denn
ich beobachtete ihn wiederholt in den Vormittags- als auch Nach-
mittagsstunden auf Raub ausfliegen und schoss einmal um 10:
vormittags ein prăchtiges, sehr licht gefărbtes Mânnchen im Au-
genblick als dasselbe ein Eichhornchen fing.

Die Stimme des Habichtskauzes habe ich oft gehort, immer
aber erst in der Abenddimmerung, noch hiufiger gegen Morgen,
besonders in den Monaten Miirz und April, und zur Paarungszeit.
Sie besteht aus einem abgesetzten dumpfen Heulen, welches in
gewissen Abstinden ausgestossen wird; dem Heulen werden nocli
merkwiirdige rmeckernde und kickernde Laute angehingt, knapp
vor und wâhrend der Begattung, welche ich einmal aus unmittel-
barer Nâhe beobachten konnte und das Paar von einem hohen

da armstrunk aut einen Schuss herabschoss. In der Gefangenschaft
wird er sehr zahm, selbst alt eingelangene Exemplare.

Portpflanzungsgeschâit. — Der Habichtskauz britet regel-
massig in den Karpathen, aber auch in grosseren zusammenhi n-

1280 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

genden Wăldern der Ebene, so bei Caldaruşani und Cernica, jud,
Ilfov lonnte ich ihn als Brutvogel lkonstatieren. Aber am er-
stauntesten war ich, als mir mein Jăger Ion Sasu aus Cernavoda
mitteilte, er habe bei Mărlanu, Jud. Constanţa das Nest eines
Ciuhurez cu coada lunză, dies der rumănische Name fir den
Habichtskauz, getunden, und zwar mit cinem Ei. Ich wollte es
nicht glauben, begab mich aber doch am 10 Mui 1904 zusam-
men mit dem Jăger an die bezeichnete Stelle; ein hohes Do-
nauuler, welches mit Laubywald, vorziglich Linden und Ulmen
bestockt ist. An ciner alten hohlen Linde, von welcher aur ein,
etwva 13" hoher Strunk mehr ibrig geblieben war, machte er
Hult and bezeichnete diesen als den Ilorstbaum. Ich war noch
gar nicht vorbereitet als auch schon der alte Vogel aus der Hoh-
lung herausfuhr und von mir leider schwer krank geschossen,
foristrich und trotz alles Suchens nicht gefunden werden konnte
und auch bis zum Abend nicht mehr zum Horste kam; leider
liess ich mich verleiten die kier nicht gleich herauszunehmen
weil mir mein Jăger versicherte das Mânnchen wiirde sicher kom-
men. Wer beschreibt aber am năchsten Tage meinen Schmerz
als ich beim Ersteigen des Strunkes nur mehr Schalen von drei
Eiern vorfand, welche sieh jedentalis ein Marder in der Nacht zu
Gemite geluhrt hatte. Die Hohle, in welcher die Eier gelegen-
hatten, wies nur sehr gering-s Nestmaterial auf, nur einige Fe-
dern und diirre Blătter; der Eingang lag nach Siid-Westen und
war sehr weit, 31"" breit und 5S”* hoch.

Nahrung. — Nach meinen Untersuchungen an einundvierzig,
meist im Winter erlegten Habichtskăuzen, sowie dreiundzwanzig
Gewâllen, wurden folgende Tiere gekrâpft: Lepus timidus în sie=
ben Fillen ; Felis domestica ein Fall; Sciurus vulgaris, vier Fălle;
Erinaceus europaens, zwei Fălle; Mus spec. cinundliinizig Fălle;
Arvicola spec. achtundachizig Fălle; Picus major ein Fall; Me-
rula vulgaris drei Fălle; Fringilla coclebs drei Făllc; Pyrrhula
europaea ein Fall; Tetrao bonasia ein Fall; Seolopax rusticolla
ein Fall.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1281

SEOP:S.

SAVIGNY, DESCR. DE L'EGYPTE P. 291. (1810).

TYPUS: SCOPS ALDROVANDI FLEX,
SCOPS ALDROVANDI FLEM.

Strix scops, Linn6, Syst. Nat. 1. p. 132. (1766).

Strix giu, Scop. Ann. [. p. 19. (1769).

Strix pulehella, Pall, Reis., Russ. R. [. p. 456. (1771).
Strix carniolica,
Strix zorca,
Seops ephialtes, Savieny, Descr. Egypte. p. 291. (1810).
Bubo scop, Boie, Isis, 1822. p. 549.

Seops aldrovandi, Flemm., Brit. An. p. 57. (1828).
Seops carmolica, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 126. (1831).
Scops europaens, Lesson, Traite Orn. p. 166. (1831).
Să y Aa Sw., Class, B. II. p. 247..(4837).
Ephialtes scops, Keys & Blas., Wirbelt. Eur. p. XXXIII. (1840).
Otus seops, Schleg., Pev. Crit. p. 16. (1844).

Scops minor, |
Scops rupestris,
Seops rufescens,
Scops pygmea,
Scops vera, Finsch. Journ. £. Ornith. VII. p. 381. (1859).
Ephialtes zorca, Jaub. & Barth. Lap. Rich. Orn. p. 78. (1859).
Scops longipennis Kaup. Trans. Z. S. IV. p. 223. (1862).
Scops gin, Newton, Yarell, Brit. B. I. p. 173. (1873).
Pisorphina scops, Reiser, Ornis Balcanica II. p. 103. (1894).
Kennzeichen der Art. — Iris gelb. Federohren aus mehreren

Gmel., Syst. Nat. I. p. 289—290. (1788).

Brehm, Vogelt. p. 43. (1855).

kurzen PFedern bestehend. Die Lăufe diinn, mit kurzen Federn
bekleidet ; die Zehen gănzlich unbelicdert. Die Farbe des Gefie-
ders ist ein Gemisch von grau, weiss und rostgelb, mit sehr fei-
nen braunen und schwarzen Zeichnungen, ăhnlich wie bei der
Nachtschwalbe oder dem Wendehuls.

Verbreițung. — luropa, Nord-Atrika und Central-Asien.
Volksnamen. — Ciuf pitic.

4382 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Systematisches. — Von dieser im Lande hiufigen Eule konnte
ich im Laufe der Jahre, zweiundsechzig Exemplare untersuchen,
von welchen mir heute noch eine ausgewăhlte Suite von vierund-
zwanzig Vogeln vorliegen.

Ich finde dass die ruminischen Zwergohreulen besonders auf
dem Riuclken viel mehr Postfarbe haben als die mir zum Ver-
eleiche vorliegenden aus Mittel-Europa; bei einigen Vogeln ist
besonders der Fliigelrand direlt rostrot gefărbt.

Gel ei Grâssen- Ș Flugel- | Sehwanz- Sehnabel-
und TIE ai bag]! Wănge Ti i Tarsus . E
Alter diferenzen lânge linge lânge

| | | |
în Că ul Maxim. 20.5 16.4 | 8 27 | alozp
20 0 ad Minim. | 47.4 | 15.41 | 69 2.6 1.4
Maxim. | 925 | 46.7 | 8.4 2.9 47
9 C Ia s-a < a
20 9 ad Minim. |. 47.8 | 45.6 | 7.3 2.6 1.5
| | | |
Vorkommen und Lebensweise. — Die Zwergohreule ist vin

hăufiger Bewohner aller Wălder der Ebene und des Hiigellandes,
sogar im Bucarester Stadtpark briiten ein bis zwei Paare und
viele auf der Şosea Kiseleff. Mit grosser Vorliebe halten sie sich
auch in Weingărten auf, welche von alten Obstbăumen dureh-
setzt sind. Ihre Stimme, ein lautes »Gieb-tieb:, lassen sie beson-
ders im Friihjahr schon în der Abenddămmerung horen, 6lters
hârte ich sie aber auch am Tage rufen, wenn auch nie so anhal-
tend. Eigentiimlich ist es, wie sehr einen der Hut dieser Eule
tăuscht, er klingt nămlich bald năher, bald weiter und glaubt
man mehrere Eulen auf einmal zu hâren, wăhrend es doch nur
eine ist. Diese Eule ist bei uns Zugvogel und erscheint im Fribjahr
Ende Mărz oder Anfang April und zicht im September wieder
fort:
1897 Erstes Exemplar 2./|1V. Letztes Exemplar —

1898 » » 30. JI. » » 24. JIK.
1899 » 3 49.ȚI1. » ţ ta
1900» » 1. [IV n so glia)
1904.» » 25/10! 3 2 0204

1902 » » 3./LV. » 5 ———

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 1283

1903 Eistes Exemplar 1./1V. Letztes Exemplar 30./1X
1904 ai in 24... > n 5./X.
1905 » » > JINE E > a ADJ
1906 « - 21 > » 24./1X.
1907412 » 10.]1V » » at

1903 „» > 5./[IV. _» »90./1X.
1909 » » 1091 VREI: 2 AȚI

Fortpflanzungsgeschâft. — Briitet hăufig an allen passenden

Ortlichkeiten Rumăniens. Ihr, aus nur wenig Moos oder
trockenen Blittern bestehendes Nest, legt sie in' hohlen Băumen
an und findet man Mitte Mai das, aus vier bis fiinf, selten sechs
Eiern bestehende Gelege; junge Weibchen legen erst gegen Ende
Mai. Siebenundzwanzig gemessene Eier ergaben im Durchschnitt :
31.5Xx27"=; Maximum : 32.8Xx28.5"» : Minimum: 98.3X<26*".
Die Brutzeit dauert 26—31 Tage.

Nahrung. — Die Zwergohreule năhrt sich, auf Grund meiner
Untersuchungen vorziiglich von Măusen (Mus spec. et Arvicola
spec.) und Insekten ; Kleine Văcel fand ich nur in zwei Făllen von
vierunddreissig untersuchten Exemplaren.

ASIO.

BRISSON, ORN. I. P. 477. (4780.)

TYPUS: ASIO OTUS, LINNE.
ASIO OTUS LINNE.

Strix otus, Linn6, Syst. Nat. [. p. 132. (17166).

3ubo minor, Gerini Orn. Meth. Dig. IL. p. 85. pl. LXXXII.
bubo vulgaris, (1767).

bubo otus, Savigny, Deser. De Pligypte, p. 292. (1810).

Otus asio, Leach, Syst. Cat. Mamm. B. M. p. 11. (1816).

Otus otus, Cuv. Regne An. I. p. 328. (1817).

Otus europaeus, Steph., Gen. Zool. XIII. pt. 2. p. 57. (1826).
Otus vulgaris, Flemm., Brit. An. p. 56. (1828).

Asio otus, Lesson, Man d'Orn. Î. p. 116. (1828).

Otus communis, Less. Traite, p. 110. (1831).

1284 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Otus sylvestris, |

Otus arboreus, ( Brehm, Vâg. Deutsch]. p. 121—193. (1831).

Otus aracilis, |

Otus aurita, Rennie, Mot. Orn. Diet. p. 262. (1833).

Aegolius otus, Keys & Blas., Wirbelt. Eur. p. XXII. (1840).

Otus major,

Otus minor,

Otus assimilis, Brehm, Naumannia, 1855. p. 270.

_Otus verus, Finsch, Journ. £. Oraith. VII. p. 381. (1859).

Kennzeichen der Art. — Federohren gross, aus sechs Federn
gebildet. Schnabel schwarz. Iris hochgelb. Die zweite Sehwinge
die lăngste. Die Fărbung im Ganzen dem Uhu sehr ăhnlich. Ober-
seite rostgelb und weiss, mit grauen und schwarzbraunen Flecken
und feinen Zeichnungen, Unterseite hellrostgelb, mit schwarz-
braunen Lăngsstreifen und Pfeilflecken, welche sich auf beiden
Seiten in Zickzacklinien verlauten.

Verbreitung. — Europa und einen grossen Teil von Asien.

Volksnamen. — Ciuf de pădure, Huhurez, Hurez, Huhurete,
Ciut, Cius.

Systematisches. — Untersucht wurden hundertfiinfundachtzig
Exemplare, ven welchen muir heute einundvierzig vorliegen. Unter
meinen Ohreulen befinden sich solche. welche auf der Unterseite
sehr viel weiss haben, “so 'dass die gelbliche Farbe fast ganz
zurucktritt.

| Brehm, Vogelf. p. 24. (1855).

Sehwanz- | Sehnabel- !

egean | Grossen- | Flugel-

$ | Maxim. Si 0) 16 ea TI

Vorkomimen und Lebensweise. — Eine der hiiufigsten Eulen des
Landes, welche sowohl die Ebenen als auch die Gebirge bewohnt.
Unsere Brutvogel welche Standvâgel sind, -erhalten im Winter
noch Zuwachs dureh Zuzug von nărdlicher woknenden Ohreulen;

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 4985 |

welche sich in Fliigen von zehn bis vierzig Stick zusammen
scharen und unter Tags auf einem oder mehreren Băumen ihre
Tagesruhe halten.

Fortpflanzungsgeschăit. — Priitet hăufie im ganzen Lande,
bssonders in den oberen Teilen. Als Brutstătte werden aussehliess-
lich alte Horste von Krâăhen. Elstern, Falken etc. beniitzt; in
cinem hohlen Baum fand ich sie niemals. briitend vor. Das aus
vier bis sieben Eiern bestehende Gelege findet man durehsehnittlich
Anfang April; ăltere Paare legen aber auch sehon friiher, so habe
ich frische Gelege vom 17. 21. 29. 24. 25 und 30 Mărz; junge
Paare legen spăter, in dex Regel Mitte April.

Einundfiinfzig von mir gemessene Eier ergaben im Durch-
sehnitt: 39.6 >< 32": Maximum: 43 34.5; Minimum :
35 XX 28.29». Aaa
| Die Brutdauer betrăgt von der Ablage des ersten Ries bis zuma.
Ausschliipfen des letzten Jungen siebenundzwanzig bis zweiund-
dreissig Tage.

Nahrung. — Ich halte die Waldohreule fiir die am wenigsten
schiădliche Eule und ergab der Kropf. und Mageninhalt von hun-
dert untersuchten Stiicken zu 750|, schădliche Tiere, wie Arvi-"
cola spec., Mus spec. ete.; 11%, Sorex spec.; der Rest entfăllt auf
kleine Vâgel und Insekten. iba

ASIO ACCIPITRINIS PALL.

Sirix accipitrina, Pall, Reise Russ. Reichs Ip. 455 (1771).
Noctua minor, Gmel, Nov. Comun. Petrop. XV. 447. Tab. 12,
(1774). | zi:
Strix brachyotus, Forst., Thi). Trans. LXII, p. 384. (1772).
Strix arctica, Sparrm. Mus. Carls. III. p. 51. (1788)...
Strix palustris, Bechst. Naturg. Deutschl. II. p. 344. (1791). |
Strix tripennis, Schrank Faun, Boica I. p. 112. (1798).
Strix caspia, Steph. Shaw's Gen.-Zool. VII. pt. 2. p. 272. (1809).
Otus mierocephalus, Leach. Syst. Cat. Mamm. ect. Bit. M.
p. 11. (1896). ci Al
Strix brachyvura, Nilss. Orn. Succ. I. p. 62. (1817).
Otus brachyotus, Steph. Shaw's Gen. Zool. XIII. ii 2 AB
(1826). ja, BA

Pa ema

12836 BULETINUL St )CIETAȚII DE ȘTIINȚE

Strix aegolius Pall. Zoogr. Rosso.-As. L. p. 309. (1826).

Otus agrarim, |

Otus palustris, |

Brachyotus palustris, Bunap. Comp. List. B. Eur. e. N. Am. p.
7. (1838).

Asio brachyotus, Macgill., Brit. B. II. p. 461. (1840).

Aegolius brachyotus, Keys & Blas. Wirbelt. Eur. p. XXXIII.
(1840).

Brachyotus agrarius, Brehm. Vogelfang, p. 43. (4833).

Brachyotus leucopois, Brehm, Naumannia, 1555, p. 270.

Kennzeichen der Art. — Federohren nur aus drei bis vier sehr
kurzen Federn bestehend. Schnabel und Augenkreise schwarz. Îris
hellgelb Oberseite rostgelb und weisslich, mit dunkelbraunen
Flecken und groben Zeichnungen ; Unterseite hellrostgelb mit ein-
fachen, dunkelbraunen Lăngsflecken und schmalen Schattstrichen
auf der Unterseite der Fligel zwei schwarze Felder.

Verbreitung. — Bewohnt die ganze Erde.

Volksnamen. — Ciut de câmp, Ciut de baltă.

Systematisches. — Von der grossen Anzahl von Sumptohreulen
welche ich im Laufe der Jahre erhielt, liegt vor mir eine ausge-
wăhlte Suite von siebenundzwanzig Exemplaren. Ich besitze alte
Mănnchen, welche fast reinweisse Unterseite haben mit schmalen,
schwarzbraunen Lângsflecken, auch am Oberkorper ist viel weiss,
untermischt.

Brehm. Vâg. Deutsch]. p. 124. (1331).

Geschlecht | Grăssen- A Plugel- | Schwanz- asi |
und | Liinge Tarsus

Alter ldiferenzen linge lănge — lânge

$ | Maxim | 36 31 | 16.6 a | 1.6
Maxim. |” die; | „0
20 6 ad )| Minim. | 33 28 | 46 1.4
20 a 9 | Maxim.) 37 31.5 17 1.7
9 ad | mii | 345 | 294 | 16 4 1.4

Vorkommen und Lebensweise. — Die Sumpfohreule ist ein sehr
hăufiger Wintergast welcher in der Regel im Olktober ankommt
und im Mărz wieder ihren nordischen Brutplătzen zuzieht ; nur
wenige Paare bleiben in der Dobrogea zuriick.

Im Spătherbst ist sie besonders auf dem Baragan, in den mit

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1987

Unkraut bewachsenen Feldern sehr zahlreich anzutrefien und sah
ich wiederholt Gesellschaften in lockerem Verband bis zu hundert
und mehr Stiicken; im Frihjahr findet man sie gewâhnlich im
Rohr und Schilf, wo sie den Tag iiber verbringen und erst gegen
Ahend auf die Felder hinausstreichen; um diese Jahreszeit sind
sie aber mehr verstreut und findet man niemals viele auf engem
Raume beisammen.

Fortpflanzungsgeschăit. — Ich fand diese Eule nur ein einziges
Mal im Lande briitend vor und zwar auf einer Insel des See Si-
noe, jud. Tulcea. Am 18 Juni 1897 begab ich mich auf eine
kleine, mit hohem Gras und Schilf bewachsene Insel im Sinoe-
see, um einige Dunenjunge von Larus melanocephalus zu
holen. Kaum hatte ich die Insel betreten, so sties ich ein Paar
Sumpfohreulen aus dem hohen Grase auf, welehe mich unauf-
horlich umflogen, so dass mir beide eine leichte Beute wurden ;
da ich mit Sicherheit den Horst hier vermutete, begann ich im
Vereine mit meiner Frau und den beiden russisehen Fischern' die
ganze Insel abzusuchen und war so glicklich ein, schon ziemlich
stark befiedertes Junges zu finden, welches sich heftig zur Wehre
setzte. Trotz angestrengter Suche konnte ich die anderen Jungen
in dem hohen Grase nicht finden. Dies ist der einzige sichere Fall
des Briitens der Sumpfohreule in Rumănien, welchen ich konsta=
tieren lonnte.

Nach Sintenis und Allcon britet die Sumpfohreule in der Do-
brogea, woselbst Elwes und Buckley ein oder zwei Gelege erhielten.

Nahrung.—Sicbenundfunfzig Sumpfohreulen habe ich auf ihren
Mageninhalt untersucht und teile den Befund mit: 6 Sorex spec.;
54 Arvicola spec. ; 33 Mus spec.; 1 Lepus timidus juv.; 7 Ranz
spec.; 5 Alauda arvensis; 4 Anthus pratensis; 1 Machetes pugnax.

UB.)

CUVIER, REGNE AN. ]. P. 1. 331, (1817.)

TYPUS: BUBO MAXIMUS, SIBB.
BUBO MAXIMUS SIBB.
Strix bubo, Linne, Syst. Nat. I. p. 131. (1766).
Bubo maximus, Gerini, Orn. Meth, Dig. 1. p. 84%. pl. LXXXI.
1767.)

1288 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Bubo ignavus, Forst, Syn. Cat. Br. B. p. 46. (1817).

Bubo europaeus, Less., Traite |. p. 115. pl. XVIL fig. 1.
(1831).

Bubo germanicus, ME Vog. Deutschl. p. 119—120.

Bubo septentrionalis, (1831).

Asio bubo, Swains., Class. B. II. p. 217. (1836).

Otus bubo Schleg., Rev. Crit. p. XIII. (1844).

Bubo atheniensis, Bp. cosp. Gen. Av. I. p. 48. (1850).

Bubo grandis, Brehm, Journ. f. Orn. |. p. 3%6. (1853).

Bubo bubo, Lachtst., Nomenel. Av. p. 7. (1854).

Bubo melanotus, Brehm, Vogefang, p. 41. (1855).

Kennzeichen der Art.—Auge ausserordentlich gross, Iris feuerig
orangegelb. Schnabel dunkel hornfarbig, stark gekriimmt. Lauf
und Zehen mit wolligem Flaum dicht befiedert. Unterseite vor-
herrschend rotbraun mit dunklen Lăngsstreiten und feinen Quer-
zeichnungen ; Oberseite braun und rostgelb gefleckt; Kehle weiss;
die grossen Federohren fast ganz schwarz.

Verbreitung. — Europa.

Volsknamen. — Bufniţă, Bufniţă mare, Buhă, Buhnă, Buhea,
Buonă, Bufnă.

Systematisches. — Im Zeitraum von zwălf Jahren konnte ich
dreihundertsiebenundfiinfzig im Lande erlegte Uhus untersuchen
und feststellen dass, ausser dem verhăltnissmăssig dunkelgefărbten
rumănischen Uhus im Winter oft ganz plâtzlich in der Dobrogea
grosse, viel lichter gefărbte Uhus in grosserer Anzahl erseheinen.
Ubrigens sprechen schon die Briider Sintenis von solchen hellen
Exemplaren, welche sie als Bubo scandiacus anfihren und auch
Comte Alleon fand solehe unter sehr vielen, zu Ende December
1883. plotzlich erschienenen Uhus im Kustengebiete.

Unter den vielen jungen Uhus welche ich aufgezogen habe,
befand sich auch ein besonders grosses starkes Weibchen, welehes
statt der feuergelben Iris eine dunkelbraune besass, die, als
der Vogel ălter wurde, nur um sehr weniges lichter geworden
war. Farbenaberationen der Iris bei Vâgeln sind sehr selten und
sind mir in meiner langeu Praxis nur drei Fălle vorgelommen.

Das Weiss an der Kehle ist bei manchen Exemplaren sehr aus-
gedehnt und scheint dies ein Zeichen hohen Alters zu sein, da bei

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE | 1289

sulchen Sticken auch die Zeichnung der Unterseite viel feiner
erscheint.

| Geschlech

E | Grâssen- Flugel- San | Sehnabel- |
i asa und [ză Lănge i j Tarsus Ţ,

Vorkommen und Lebensweise. — Am hiufigsten ist der Uhu
entschieden in der Dobrogea und den Donauufern, aber auch in
allen anderen Landesteilen ist er zu finden. Im Herbst hălt er
sich olt mitten in den Steppen der Dobrogea auf, nur durch
niedrige Dornstrăucher oder hohe Pflanzen gedeckt, wo er der
Jagd auf Hasen, Hamster und Măusen obliegt.

Fortpflanzungsgeschăft. — Wenn Ende Februar die Witterung
gelinder wird und es wie ein Fruhlingsahnen durch Wald und
Flur geht, ertânt schon in den spăten Nachmittagsstunden das
grausige Liebeslied des Kânigs der Nacht, des wehrhaften
Uhus. Besonders aber in mondhellen Năchten erreicht dasselbe
seinen Hâhepunkt und bald hort man die einzelnen Weibchen den
Mânnchen antworten, zuerst weit, dann immer năher. Der Uhu
lebt mit dem erwâhlten Weibchen sein ganzes Leben lang und
anch ausser der Brutzeit halten sie treulich zusammen und be-
wohnen eine Lehm oder Felswand oder Donauinsel gemein-
schaftlich. Ziwischen jungen Mânnchen, welche iibrigens erst im
dritten Lebensjahre fortpflanzungsfiihig werden, setzt es olt blutige
Kâmpfe ab.

Zum Brautbett wird ein alleinstehender Baumstrunk, Felsen-
vorsprung, seltener der Horstrand benitzt ; merkwirdig ist es
wie solche Plătze dureh Jahre hindureh immer wieder zum bBe-
gattungeakt dienen, weleher in der Hegel mehreremale “nach

1290 BULETINUL SOCIET. AȚI DE STIINȚE:

kurzen Pausen vorsichgeht ; eingeleitet wird derselbe durch
Ziirtlichkeitsbezeugungen aller Art, wie Schnăbeln, Bisse în der
Scheitelgegend und ein ewiges Verbeugen, unterbrochen von
lautem »Uu«-rufen, dem dann ein rasch ausgestossenes »u-u-uu
folgt. Das Weibchen ziert sich noch ein Weilchen, befliegt aber
endlich den Baumstrunk, worauf das Mănnchen eigentiimliche
kickernde Laute ausstosst und dem Weibchen folgt.

Seine Kinderstube richtet der Uhu an sehr verschiedenen Orten
cin, bald ist es eine geriumige Hohle in einer Fels-oder Lehm-
wand, bald ein verlassener Horst eines grâsseren Haubvogels
oder eine hohle Weide, aber in diesem Falle ist immer die H6h-
lung auf zwei Seiten oilen. Im Donaudelta tand ich aber auch
Horste in wirrem, altem Rohr, welche stets die umfangreichsten
waren welche ich sah.

Der interessanteste aller Uhuhorste welchen ich gesehen habe,
war aber ein Saatkrăhennest welches, ohne weiter vergrossert zu
werden, zwei Uhueier enthielt, auf welchen das Weibchen fest
brutete und welches sich, selbst durch lautes Schreien und Be-
klopfen des Baumes nicht zuni Abstreichen bewegen liess. Der
Horst stand auf einer jungen Eiche, kaum 5” vom Boden entfernt
inmitten einer grossen Saatkrăhenkolonie. Die năchsten besetzten
Saatkrăhennester waren nur Senige Schritte von dem, vom Uhu
besetzten, entfernt.

Das Gelege ist in der Regel schon Mitte Mărz vollzăhlig; das
friiheste Gelege zu zwei Eiern, etwas bebrutet, fand ich am 7.
Mărz 1900 in einer Lehmwand bei Mirceavoda, das spăteste
frische, aus drei Eiern bestehende Gelege am 10. April 1903 bei
Rasova.

Das Gelege wird in de neuen Auflage von Naumann, »Na-
turgeschichte der Vâgel Mitteleuropas« mit zwei bis drei, âusserst
selten mit vier Eiern angegeben. In Livland hat von Loewis Ofters
vier Eier gefunden und Baron Karl von Engelhardt fand sogar
sechs Eier in einem Nest.

Ich sammelte im Laufe von zwâlf Jahren einundzwanzig
Gelege und zwar zwei Gelege ă 1 Ei; siebenă 2; achtă 3; drei
ă 4 und eines ă d liern.

Junge wurden in demselben Zeitraume aus achtunddreissig

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1291

Hovrsten, in folgender Anzahl gefunden: Vier Horste ă 1 Junges ;
zwolf ă 2 ; zehn ă 3; zweiă 4 Junge.

leh glaube dass das starke varieren in der Zahl der Eier und
Jungen aut das verschiedene Alter der Brutpaare zuriickzufihren
sein dirtte. Sowohl bei jungen, als auch sehr alten Paaren ist
das Gelege geringer als bei solchen in der Vollkraft stehenden,
also bei etwa acht bis sechzehn Jahre alten Vâgeln.

Die Form der Eier ist in der Regel eine stark rundliche, es
kommen aber auch nicht zu selten solche vor, welche sich der
normalen Eiform năhern und sind die Pole fast immer gleich
abgerundet, nur în ăusserst seltenen Făllen ist der eine Pol etwas
zugespitzier.

Die Schale ist în der Regel grobkârnig und oft mit grâsseren
Kalkknoten bedeckt ; obzwar ich aber auch einige Eier basitze
welche ein feineres Korn haben und glatter sind. Die Farbe der
frischen Schale ist kallkweiss, bei lingerer Bebritung etwas in's
Gelbliche ziehend.

/veiundzwanzig Eier der E. Rey'schen Sammlung messen
durehschnittlich : 58.14 x 48.70”; die beiden grossten Exem-
plare : 63 48.8 resp. 62.7X51*"*, und die kleinsten : 53.3><47
resp. 56.3 X46 »*.

Die von mir gesammelten achtundvierzig Bier ergeben einen
Durehschnitt von 59.3 43.93"*; Maximum 63.4 X 48.1 resp.
62.7 > 51.4"; Minimum : 51.2X46.8 resp. 55 >< 45.4".

Die Brutdauer betrăgt von der Ablage des ersten Eies bis zum
Ausschliipfen des letzten Jungen achtundzwanzig bis siebenund-
dreissig Tage. Da das Weibchen sogleich nach Ablage des ersten
lies zu briiten beginnt, sind die Jungen in einem Nest immer
von verschiedener Grâsse. Die Bier werden in Zwischenrăumen
von ein bis zwei Tagen gelegt.

Die eben ausgeschliipften Jungen sind mit dichtem, schumtzig-
weissen Flaum bedeckt, erst wenn die Flaumfedern weiter schieben
werden sie gelbgrau mit feinen Wellenlinien von diinklerer;
brânnlicher Farbe durechzogen.

Nahrung. — Divse besteht, meinen Untersuchungen nach, fast
zu gleichen Teilen in Siugetieren und Vogeln.

.....

VI. ORDO ACCIPITRIFORMES.

Charaktere.—Der Schnabel krăftig, dick ; der Bug des Ober-
kiefers im Bogen nach unten gekriimmt und spitz auslaufend, an
seiner Wurzel mit einer Hornhaut (Wachshaut) bedeckt, in xvel-
cher die Nasenlăcher liegen. Das Gaumenbein ist nicht geteilt (des-
mognathus). Die Zahl der Halswirbel betrăgt 14—17. Der hintere
Rand des Brustbeins (margo posterior sterni) ungeteilt, zuweilen
mit einer oder mehreren fensterartigen Offnungen eingerichtet
und der flexor longus hallucis ist ranit letzterem verbunden. Die
PFisse krăftig und mit măchtigen Krallen bewehrt, welehe der
Vogel unter die Sohle zusammenzuziehen vermag. Die Krallen
sehe gekriimmt, glatt und spitz; die Krallen der hinteren und
inneren Zehe sind am krăttigsten. Das Gefieder dicht und sprod.

Die Vertreter diezer Ordnung bauen ihre Horste meist auf
hohen Băumen, einige auch auf Felsen. Der Horst ist aus stărke-
ren Atsten und Zweigen in der Regel ziemlich fest gebaut. Die
fahl und Fărbung des Geleges variert bei den einzelnen Arten
sehr. Die Jungen, welche im Anfang mit dichten Dunen bedeckt
sind, bleiben lange unter der Obhut der Eltern.

Diese Ordnung ist auf allen finf Weltteilen vertreten; bis
jetzt sind fiinfhundertsechs Arten belkannt (Sharpe, Hand-List
B. 1. 1899). Die Geierder neuen Welt nicht mitgezăhlt, fir welche
die Anatomie eine eigene Ordnung forderte. (Ordo Cathartidifor-
mes). Vgl. Huxley, Proc. Zool. Soc. 1867, p. 436.

Die Ordnung der Raubvâgel zerfăllt in drei, mehr oder weniger
aut umschriebene Unterordnungen: Subordo Pandiones. Accipitres
und Serpentarii.

In Rumiănien kommen nur Arten welche den zwei crsteren
Unterordnungen angehâren vor ; ihre Anzahl ist sowohl den
Arten als auch den Individuen nach, cine sehr grosse.

Bei bearbeitung dieser Ordnung stand mir cin Material von
2417 rumănischen so wie ein Vergleichsmaterial von 272 anderen
palacavktischen Raubvogeln vor; untersucht wurden auch die
Exemplare welche sich im E. u. k. Hof-Museum în Wien, im un-

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 1293

garischen National- Museum in Budapest, im National-Museum
in Bucarest, so wie einer grosseren Anzahl, welche sich in klei-
neren Privat-Sammlungen befinden.

I. SUBORDO PANDIONES.

Die Fischadler kânnen als Zwischenglieder betrachtet, werden
dureh xvelche die »echten Raubvogel« mit den Eulen im gewissen
Sinne verbunden werden. Ihr Skelett, insbesondere die Struktur
der Fiisse, ist dem der Eulen sehr ăhnlich, da der Tarso-Meta-
tarsus verhăltnissmăssig sehr kurz, auch der vordere obere Teil
desselben mit einer knochigen Uberbriickung versehen ist. Die
ăussera Zehe nach hinten, also ganz dem Eulentypus entsprechend.
verbiegbar. A

Die Tarsen und Zehen ăusserlich mit schuppenartigen Schil-
dern bedeckt ; die Sohle mit einer Reihe kleiner, scharfer Warzen
besetzt, die innere Oberflăche der Krallen konvex und nicht wie
bei den iibrigen Raubvâgeln ausgehohlt. Der Sehnabel -normul,
die Wachshaut steht trei ohne Borsten an der Basis. Das Gefieder
sprâd ; an den Konturtedern tehlt der sogenannte Afterschaft. Der
Fligel ist sehr lang und reicht in geschlossener Lage bis zur
Schwanzende oder dariiber hinaus.

Sie horsten auf Felsen oder hohen Băumen. Die xveisslichen
Eier sind lebhaft rotbraun gesprenkelt. Insgesamt - sind sechs
Arten bekannt, von welchen in Rumânien und in Europa iiber-
haupt nur eine Art, Pandion haliactus (Linn€), vorkommt.

I. FAM. PANDIONIDAE.

PANDION.

SAVIGNY, SYST. OIS. L'EGYPTE ECT. PAG, 9. (1810).
PYPUS: PANDION HALIALTUS LINNE.
PANDION HALIAETUS LINNE.

Falco haliactus, Linne, Syst. Nat. I. p. 129. (1766).

Fulco arundinaceus, Gmel. Syst. Nat. I. p. 263. (1788).
Pandion uviatilis Savigny, Syst. des Ois. PEgypte p. 36. (1510).
Aquila haliastus, Mey & Wolf, Taschenb. p. 23. (18310).

1994 PULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢI

„“Triorches fluviatilis, Leach, Syst. Cat. cct. B. M. p. 10. (1816).
Aquila halbusardus. Dum. Dict. Se. Nat. 1. p. 351. (1816).
Accipiter haliastus, Pall. Zoogr. Rosso. As. I. p. 355. (1826).
Balbusardus haliactus, Flem. Brit. An. p. 51. (1828).

a put Brehm, Vâgelt. Deutschl. p. 33. (1531).
Pandion indicus, Hodes., Gray's Zool. Misc. p. 81. (1844).
Pandion ichthyitus (nec Horsf) Kaup. Classit. Săng. u. Vogel.

p. 122. (1644).

Pandion albigularis, Brehm, Journ. £. Ornith. 1. p.206. (1553).

Pandion minor, | pal A o ta
Pandion fasciatus, | IOD vo0se t. p. 12. (1855).
Kennzeichen der Art. — Wachshaut und Finge graublau, die

Iris gelb ; die Beine aut der Vorderseite vom Fersengelenk herab
nur etwas befiedert, ohne Hosen, rauh geschuppt, so wie die
Zehen sehr stark, die Sohlen schart warzig, die Krallen in einem
Halbzirkel gekriimmt; von den Augen bis zu den Flugeln an
beiden Seiten des Halses herab ein breiter, dunkelbrauner Streit:
der Unterleib weiss, nur an der Brust mit einzelnen braunen
Pfeilflecken, der Schwanz mit sechs dunklen Querbinden. In der
Grosse steht er ungefihr zwischen dem Măusebussard und
Schreiadler.

Verbreitung.— Der Fischadler ist ein sehr verbreiteter Vogel und
bewohnt die nordlichen Lănder der alten und neuen Welt. Er ist
Zugvogel und geht im Winter bis nach Nord-Atrika, resp. Mexiko.

Volksnamen. — Vultur de pește.

Systematisches. — Die Masse von 9. Exemplaren aus Rumânien
folgen :

6 ad. L.65 Br.161 FIl.49Schw.23 T.5.2 Sehn.5.d

O ad. » 66.7 » 163 „51 DA» 59 2 i

& ad.» 68.50 59 po DR ARE RE

9 ad5372 » 173 » 95 » 25 » 5.2 5 52
9 ad.» 10:5) „419 » 53 » 24.5 » 5.2 ul

juv. » 68 » 4175 » 51.6 » 23.8 >» 5.3 aa
5 juv. » 07.3 » 176 „53 » 23 115.2 » 5.92
9'juv. »-170.8! » 1193: 5ko'n. "94.85.31 sl

juv. » 68 și ATP RADA op Doe pi DIA pag

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1295

Vorkommen und Lebensweise.—Der Fischadler ist als Brutvo-
gel mit Sicherheit noch nicht konstatiert. Am Zug ist er an allen
grâsseren Gewâăssern des Landes eine regelmăssige Erscheinung.
Durehzugszeit : April, Mai, September, Oktober.

Nahrung.—Der Magen-und Kropfinhalt von allen untersuchten
Stiicken enthielt ausschliesslich Fische und zwar scheint er Karp-
fen allen iibrigen vorzuziehen. Am See von Oltina habe ich einem
Fisehadler einen nahezu 2 kg sechweren Karpfen abgejugt. Wo
geregelte Teichfischereien existieren ist er der Fischerei ent-
schieden schădlich ; hier an der unteren Donau făllt der Sehaden
den er anrichtet aber kaum in's Gewicht.

II. SOBORDO ACCIPITRES.

Zu dieser gehâren ausser dem Fischadler alle unsere Tagraub-
vâgel mit den gemeinsamen Merkmalen dass die ăussere Zrhe
nicht nach hinten selegt werden kann ; die innere Oberflăche der
EKrallen ausgehohlt, wodureh eine mehr oder weniger seharfe Kante
entsteht. Diese Subordo zerfălit in drei Familien und zwar în die
der Geier (Fam. Vulturidae), der Bartgeier (Fam. Gypattidae) und
Falken (Fam. Falconidae).

I. FAM. VULTURIDAE.

Charaktere. — Der Schnabel ist sehr gedrungen, die halb-
kreissformige Biegung des Oberkiefers beginnt am Vorderrand
der Wachshaut; diese ist kahl, die Nasenlocher stehen ganz frei ;
Kopf und Hals kahl oder mit Flaumen bedeckt. Die Tarsen nuhe
der Fusswurzel unbefiedert, sechseckig genetzt. Die mittlere und
die âussere Zehe an der Basis mit einer Haut verbunden. Die
Krallen verhăltnissmâăssig klein und stumpt.

Diese Vogel leben fast ausschliesslich von Aas und Exere-
menten, horsten auf Felsen oder hohen Băumen. Das Gelege be-
steht aus ein, hâchstens zwei Eiern und sind diezelben meist weiss
oder auf weissemn Grunde braun gefleckt.

Verbreitung.—Siud-und Ost-Europa, Afrika und Asien.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIUNŢIE

VULTUR.

LINNE. SYST. NAT. 1. P. 121. (1766).

TYPUS: VULTUR MONACHUS LINNE.
VULTUR MONACHUS LINNE.

Vultur monachus Linne, Syst. Nat. 1], p. 122. (1766).

Vultur cinereus, Piller & Mittersp., Iter per Posegan Selav.,
p. 27. (1783).

Vultur vulgaris,

Vultur arrianus, ;

Vultur niger, |

Aegypius niger, Savign. Syst. Ois. d'Egypte, p. 237. (1810).

Gyps cinereus, Bonap., Comp. List. B. Eur., p. 17. (1842).

Polypteryx cinereus, Hodgs., Gray's Zool. Misc., p. 81. (1344).

Vultur fuscus (nec. G«mel.) Brehm, Naumannia I. 3. Heft. p.923.
(1850).

Kennzeichen der Art.— Der mehr als zur Hălfte nackte Hals
blăulich. Die zwischen den Halsfedern hervorstehenden Dunen
bilden bei eingezogenem und dadureh versteckten kahlen Teile des
Halses vorn einen herzfârmigen Kragen der cinen dunkler b=-
fiederten dreieckigen Fleck einschliesst. An jeder Schulter steht
ein beweglicher Federbusch ; die Fusswurzeln sind iber die Hăltte
herab betiedert der kahle Teil schmutzig fleischfarben. Iris braun.
Die allgemeine Farbe der Befiederung ist dunkelbraun. Der Kut-
tengeier ist der grosste europaeische Raubvogel.

Verbreitung.— Bewohnt die Mediterane Subregion ; im Osten :
Indien und China.

Dand., Traite II, p. 17—185 (1800).

Volksnamen. — Vultur pleșuv, Vultur pleșuv negru, Kara
Kartal.
Systematisches. — Zu den 71 rumănischen Kuttengeiern, die

teils aufgestellt, teils nur als Balg prăpariert wurden, gesellen
sich noch 15. Exemplare, welche ich lebend hielt.

Die Iris hat beim Dunenjungen eine bleigraue Farbe, welche
schon wenn die Konturfedern zu wachsen anfangen, in gelbraun
iberzugehen beginnt und zwar erfoigt dieser Vorgang von un-
ten nach oben, unter der Peripherie gegen die Pupille zu. Der
einjăhrige Vogel zeigt eine rotbraune, in's gelblich ziehende Iris,

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 1291

von da ab făvbt sich dieselbe in cin tiefes Rotbraun um, welche

Farbe aber erst im

4.—5. Lebensjahre rein erscheint.

Im Allgemeinen ist die Fărbung des Gefieders eine ziemlich
konstante, sehr interessant sind aber die weissen Federn, welche
ab und zu, am gewohnlichsten an der unteren Seite des Fliigelan-
satzes auftreten. Bei 10 Exemplaren fand ich aber auch einen
Teil der oberen Fligeldeckfedern II. Ordnung, weiss. Ein am 30.
April 1903 am Horst erlegtes altes 9, zeigte am linlken 4, am
rechten Fligel 5 solcher weisser Federn.

Unter den von mir untersuchten S6 Kuttengeiern, befinden
sich zelin, welche ein fast schwarzes Gefieder aufweisen und in
den Massen sehr klein sind. leh bin geneigt dieselben fiir sehr

alte Exemplare zu ha
Im Nachstehenden

lten.

gebe ich die Masse von 41 Kuttengeiern.

|n 5 | |
o 23 o | o |
| Cos | Ep 23 | sp | a va
& FT pet Grâssen- | e = E E UE e: = =
n 2 poza | ORZ | dea Ei it POS a pa le Eu az
Alte diferenzen, a = EI £ să! = E) 2 Ș 5 E | E =
Fa ij își | | |
| | |
Ep 4 Maxim. | 107| 289178] 40.217.6]13 |40.9|7.5]7.4[7.3]8.5]4.7]41.5
20 Gad.) | Minim. | 102| 264|74|33.5|6.5|12 | 9.46 |7 7 |74l44| 7
24 Qaa.) Maxim. | 142| 301183] 40.5|7.5]13.5|44 |7.4|7.5|7.5|8.4]4.8| 12.5
€ 79 Minim. | 404 26075 33 |6:812.4) 9.5|6.5|7) 7 |7-3|4.4) 7.5

Vorkommen und Lebensweise. — In den Karpathen, insbeson- ,
dere aber in den Waldgebirgen der Dobrogea, regelmăssiger
Brutvogel, hat aber gegen friiher an Zahl sehr abgenommen Zum
Beweise wie hâufig er cinst war, kann dienen, das die Briider
Sintenis in den Brutperioden 1873, 1374 und 1875 nur aus dem
Waldgebirge von Babadagh, welches eine Ausdehnung von bei-
lăufig 7 !/3 Quadratraeilen hat — 377. Eier erhielten. Jetzt ste-
hen alljăhrlich in diesen Wăldern 10—12 Horste. Ausserdem
buiitet der Kuttengeier noch regelmissig in den Wăldern von
Ghiuvegea, Velichioi, Carvan und Regepcuius; im Jahre 1903
standen daselbst 14 beflogene Horste.

Der Kuttengeier ist Standvogel, welcher das Land auch im
Winter nicht verlăsst.

1998 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Die ausgebreiteten Wilder von Babadagh, Ghiuvegea, Veli-
chioi, Carvan und Hegep -uius bilden ihren stindigen Autenthalt
das ganze Jahr hindureh und von da aus unternehmen sie ihre
Aushige um Aas zu suehen. Of fehlen alle Geier 1—2 Lage im
dann în den Nachmittagsstunden plotzlich von allen Seiten wie-
der zu erscheinen und aut den diirren Wipfeln der kichen aufzu-
băumen. [ier sitzen sie dann, den llals eingezogen, das Gefieder
gestrăubt, sich ganz der Verdauung des gewaltigen . Mahles hin-
gebend.

Grossere Gesellehaften sieht man selten, meist nur das Paar
welches das ganze Leben beisammen bleiht und des ofteren den
Hortsbaum als Schlaftitte beniitzt. Bei Mangalia sah ich ein-
mal vor mehreren Jahren einen Trupp von 11 Geiern, hoch in
der Luft dahin ziehen ; beim Aas sah ich nie mehr als hochstens
3—s8 Geier dieser Art. beisammen.

Mit grosser Vorliebe nimmt er ein Bad, was ich bei ihm so-
wohl in der Gefangenschaft als auch im Freileben 6fters zu be-
obachten Gelegenheit hatte; auch trinkt er oft and viel. Nach
dem Bade blockt er auf einem erhohten Punkt und sitzt lange
Zeit mit ganz ausgebreiteten Fligeln um sein Gefieder von der
Sonne trocknen zu lassen.

Fortpflanzungsgeschait.—Der Horst welcher einen umfangrei-
chen Bau darstelit, steht immer auf Băumen und gewohnlich
nur Wenige Meter vom Boden entfernt, in der Hegel in den obe-
ren Zweigen verkriippelter Eichen, Birnbăumen, Linden, ete. Der-
selbe ist so angelegt dass der Vogel immer freien Zu-und Abhug
hat, an dem oberen Teil der Berglehnen.

Drei bis vier Horste befinden sich Gfter in Sehweite von einander
entfernt. Das Paar beniitzt seinen Horst durch viele Jahre hindureh
und teilte mir ein vollkommen glaubwiirdiger Waldhiiter in
Ghiuvegea mit, dass er einen Horst kennt, welcher bereits seit
31. Jahren jedes Jahr vom Kara-Kartal besetzt sei. Es ist dies der
groste Horst welchen ich iiberhaupt sah und hat derselbe einen
Durchmesser von 2.60" und eine Hohe von 2.40”.

Dem Prutgeschăft liegen beide Gatten ob. Am Horst ist der
Kuttengeier verhăltnissmăssig leicht zu erlegen, da er von dem-
selben aufgescheucht, oft schon nach 5 Minuten zuriickkehrt

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1299

Durch Fehlsehisse seheu gemacht, wird aber auch er sehr mis-
strauiseh.

Die Brutzeit des Kultengeievs variert sehr bedeutend. Vor dem
15. Mărz fand ich das fast immer nur aus einem Ei bestehende
Gelege niemals, în der Regel erst Ende dieses Monats. Sintenis
tand am S. Mai 1874 noch ein ganz frisches, ich am 2. Mai 1903
ein nur ganz wenig bebriitetes Ii. Unter den vielen Horsten welche
ich untersuchte, fand ich nur einmal 2 Eier, ebenso Sintenis in
369 Horsten. Elwes & Buckley unter 20 Horsten drei mit je 2
Eiern. Das zweite Ei ist so weit bis jetzt die Erfahrung reicht,
kleiner und fast reinweiss oder doch nur spărlich gefleckt. 'Unter
den von mir untersuchten Eiern befand sich eines, welehes am
spitzen Ende sehr stark mit kleinen, dunkelbraunen Flecken be-
deckt war, wâhrend das iibrige Ei die gelblichweisse Grundfarbe
zeigte ; andere Eier waren wieder mit einzelnen grossen, rostroten
Flecken geziert, Uberhaupt varieren die Eier, sowohl in Form,
Grâsse sowie Art der Fleclkung sehr ; manche Eier zeigen auf der
Oberfliche kornige Erhohungen. Ein sehr interessantes Ei fand
ich im April des Jahres (1905,) welches ganz eintărbig - rost-
braun war, âhnlich wie die Eier der Edelfalken, nur viel fahler;
von der gelblich weissen Grundfarbe ist iiherhaupt nichts zu.-
sehen.

Die Durchschnittsmasse von 117 Eiern aus der Dobrogea, be-
tragen 89.5Xxx66.6 "=; das grâsste Stick misst 95.5><66.3"" ;

das kleinste 83.2><67.3 "*. Das Gewicht sehwankt zwischen 21.3
und 28.7 er. der Durchsehnitt 24.85 gr.
Nahrung. — Das Fleisch von Săugetieren, sowohl frisches als

verstunkenes, unter diesecn bovorzngt er vor allen das des Schwei-
nes. Besondere Vorliebe zeigt er auch [ir die weichen Knochen
Kalbs und Sehweinsfiissen, welche er samt der Haut, den Haaren
und den Klauen verschlingt; die Erstere verdaut ev, wâăhrend
die Letzteren în grossen, einformigen Gewollen ausgespien werden ;
die grâzsten Gewolle welche ich fand, massen 9637".

Er cehort zu den sehr niitzlichen Vâseln.

1300 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

GY pas:

SAVIGNY, SYST. OIS. D'EGYPTE PAG. 2. (1810).
1YPUS: GYPS FULVUS BRISS.
(60 PESE VREMII SES

Vultur falvus, Briss., Orn. LI. p, 462. (1760).

Vultur perenopterus (nec. iinn6,) Piller & Mittersp. Iter per
Poseg, Selav, p. 27. (1783).

Vultur trencalos, Bechst., Naturg. Deutschl. IL. p. 491. (1805).

Vultur constaneus, Steph. Shaw's Gen. Zool. VII. p. 1. p. 29
th XII. (1809).

Vultur leucocephalus, Mey & Wolt Tasehb. 1. p. 7. (1810).

Gyps vulgaris, Savign. Syst. Ois. d'Egypte, p. 11. (1310).

Vultur fulvus, Naumann, Naturg. Vog. Deutschl. I. p.162 Taft.
2. (1822).

Vultur vulgaris, Bonn & Vieill, Ene. Menth III. p. 1170. (1823).

Vultur persicus, Pall., Zoogr. Rosso-As. I. p. 377. (1826).

Vultur albicollis, Brehm, Vâg. Deutehl. p. 1010. (1831).

Vultur chassefiente, Riupp., Neue Wirbelth. Vâg. p. 47 .(1835).

Gypss fulvus, Gray, Gen. B. L. p. 6. (1844).

Vultur fulvus occidentalis, Schlegel, Rev, Crit. p. XI. (1544).

Gypss (Vultur) fulvus. | Brehm, Naumannia, |. B. Heft. p. 23.

Gypss (Vultur) albicollis,] (1850).

Gypss occidentalis, Bonap. Consp. Gen. Av. L. p. 10. (1890).

Gypss albicollis, Brehm, Naumannia, I. Heft. III. p. 23. (1851).

Vultur kolbi, Carst. Naumannia 1852. p. 76.

Vultur aegyptius, Lichtst., Nomencl. Av. p. Î. (1854).

Vultur fulvus orientalis, Schleg. Must. Pays-Bas. Vult. p.6.
(1862).

Gypss hispaniolensis, Sharpe. Cat. B. Brit. Mus. |. p. 6. (1874),

Gypss fulvus occidentalis,

Gypss fulvus hispaniolensis

Gypss fulvus fulvus,

Kennzeichen der Art. — Kopf und Hals mit kurzem, Weissem
Flaum bedeckt, an der Halswurzel ein Buschel schmaler, weiss-
lcher Federn; das iibrige Gefieder bis auf die schwarzen Schwung-
und Schwanzfedern, vom blassen rotgelb bis zum diisteren, rot-

| Erlang., Journ. f. Ornith. NLVI.
] p. 448. —452. (1898).

„BULET IN UL „SOCIET: AȚII DE SIRIENI) 1301 .

lichen graubraun, mit helleren Federschăften, das Brustschild
stets von derselben Farbe wie die Unterseite ; die Fânge graugelb.

Verbreitung. — Bewohnt den ztlichen Teil der mediterranen
Subregion. von Sarâinien bis zum Ural.

Volksnamen. — Vultur pleșuv. Vultur pleșuv roșu, Vultur gu-
lerat, Kartal.

Systematisches. — 1852 Weisskopfgeier wurden im Laufe der
Jahre gesammelt und 8 Exemplare lebend gehalten, von wel-
chen ich heute noch 2 Stiick besitze. Das Fine ist jetzt 8 das
Zwxeite 13 Jahre alt, beide wurden als Dunenjunge aufgezogen,
so dass es mir moglich war, den Kleiderwvechsel genau zu ver-
folgen. Das Dunenkleid ist weiss und sehr wollig, in diesein
Kleide ist die Pupille dunkelblau, die Ivis gelberau, der Augenring
tiefgrau, die Lider blăulichgrau.

Das erste Federkleid welches etwa Mitte August dist ist,
unterscheidet sich vom Alterskleide nicht nur durch die Farbe,
sondern auch durch die Form der Federn. Im Jugendkleide sind
alle Federn mehr zugespitzt und die Halskrause hat lange,
schmale, flatternde Federn. Die Fârbung ist cin mehr oder weni-
zer intensives Rotgelbbraun, welches dureh Abnitzen und Ab-
bleichen der Federn bald in ein lichtes gelbbraun tibergeht. Die
Ivis ist bis zam fiunften Jahre nussbraun und beginnt von da ab
sich allmâhlich în Gelbraun umzufărben. In diesem Alter, sechs-
tes bis achtes Jahr, ist die Gefiederfărbung eine mehr licht
Kafeebraune. Erst im zehnten Jahre ist er ganz ausgefirbt und
j> ălter, wird er immer fahler gelbgraubraun, besonders licht
die Mânnchen. !Der Kopf und Hals zeigt nun statt den weissen
Daunen kurze strafle Hărchen, die Federn am Halsansatz sind
jetzt »weiss, ganz zerschlissen und kurz, nicht mehr Mlatternd. Die
Iris ist schmutzig gelb, gegen die Papille zu veiner, gegen den
vrauschwarzen Augenring zu, dunkler. Dieselbe Farbe zieht
sich in schmaler Linie um die ăussere Peripherie der Iris. Das
untere Irissegment ist gelblichbraun und am dunkelsten zur
Pupille hin.

Die Mauser beginnt im Juni und dauert Di: zum September.

Die Massen von 81 Weisskopfgeiern mogen hier folgcn:

1309 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

|
|
|

Geschlecht a Ei ==] E că i = E
Grâssen- | Ep 3 |Es o ON o] | |
unul - | 2 = 33 Y 3 SI = E | E = E
Alter diferenzen s, E Ea 2 să) Z E £ ere E: E =
| |
Maxim. [1121285/74 |39.5|7.8]11.3 14 [9 | 9.99 19.2[4.410.5
|30 aa] Minim. hoalese] 68 |34 |74|10:3|44.6!8 | 9 |sals-a 4 75)
lao Maxim. [1150293]77 [38 17.9] 11.413. 8-9]10.119 [9.4 45/41
a4-| Minim. 4051259]70.5] 32 17.3] 10.2 19/84 9.2)8.28.9|4 | 8
(| Maxim. [113(286[76 |37 |7.6/11.2|13.9,8.9]10 |9 [9.3|4.2) 11.5;
10âi] Minim. [1031258] 70.5] 33 [6.9110 [41.68 | 9 [8418 [3.9 7.35)
|| Maxim. 11151297] 78 |39.8]7.5| 10.9] 14 9 10.2.9.1]9.5|4.3, 41 |
n1oQiuv) Minim. [10426773 |35 |6.8| 9.6, 11.8]8.2| 9.4]8.3) sa|aai 7.45
Vorkommen und Lehensweise. — Der Weisskopfoeier ist unter

den rumâănischen Mitgliedern seiner Gruppe der am weitesten
verbreitete. Als Brutvogel findet man ihn in der Dobrogea, in
den Karpathen, so wie auch in einigen Paaren an der Donau. Als
Standvogel bewohnt er das Land das ganze Jahr. Die Brutge-
biete, besonders die durch Felsentăler ausgezeichneten Wălder
von Ghiuvegea, bilden das ganze Jahr hindureh ihre Schlafstătte:
Dort langen sie meist in den Nachmittagsstunden ein und bău-
men auf den diirren Wipfeln der Richen, oder blocken auf den
Felswânden auf. Auf einer solchen Eiche zăhlte ich einmal 52
Greier. An diesem Tage rechnete ich die im Walde bei Ghiuvegea
năchtigenden Geier auf mindestens 300 Stick. Die Zahl der Geier
variert aber nach der Jahreszeit, so wie nach dem Gesundheits-
zastande der Haustiere sehr. Am erwăhnten Tage (Ende Oktober)
witete gerade eine Seuche unter den Schafen.

Die Ansicht dass der Geier das Aas durch den Gerucehsinn
findet, ist ganz falsch, denn gerade dieser Sinn ist, wie bei allen
Vogeln, der am wenigsten ausgebildete und ich bin iiberzeugt dass
es ausschliesslich das ausserordentlich scharfe Auge ist, welches
ihn seine Nahrung finden lăsst.

Ausser dem Kăkera am Aas oder bei irgend cinem Unlrieden,
stosst dieser Geier vor Wut und Gier cinem, dem Wiehern eines
Pferdes nicht unăhnlichen Laut aus.

Die Gefangenschaft ertrăzt der Weisskopfgeier sehr gut, Ich

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1303

besitze einen Geier, welcher ganz ausserordentlich zahm. ist und
aut den Namen Giţă hârt; derselbe frisst aus der Hand und lăsst
sich mit grosser Vorliebe den Hals und Kopf krauen, nur leidet
er an Zerstârungswut und zerreisst alles was ihm unterkommt.
Mit einem zahmen Fuchs und Edelmarder schloss er grosse
Freundschaft ; ott spielte er stundenlang mit denselben, was rei-
zend anzusehen war. Alle Geier welche ich in der Gefangenschaft
gehalten habe, badeten und tranken oft und viel.

Fortpflanzungsgeschăit. — Der Weisslopfgeier horstet sowohl
auf Felsen als auch auf Biumen; im letzteren Falle benutzt er
meistens die Horste des Kuttengeiers, Kaiser- oder Seeadlers,
obzwar ich auch 6 Originalhorste dieses Geiers kenne. Vom gros-
sen Interesse ist, dass der Weisskopfgeier sogar in den Auenwăl-
dern der Donau briitet, denn ich fand 1903, drei besetzte Horste
daselbst ; den Einen auf der Insel Strimbu, den Zweiten auf der
Puiu Strimbu und den Dritten bei Gura" Jalomiţa. Aus dem Horst
auf der Puiu Strimbu wurde am 29. Februar ein Gelege des
Secadlers genommen und das Weibchen erlegt; am 11. Mărz sah
ich am Abend 'ein Kaiseradlerpaar am Horstbaum sitzen und
schloss daraus, dass dieser schon szeit Jahren von Kaiseradlern
bewohnte Horst auch heuer, nachiem der Seeadler abgeschossen
wurde, von diesen Adlern bezogen sei; aber wie sehr war ich
beim năchsten Besuch der Insel am 23. April erstaunt, einen
W'eisskopfgeier im Horst, aut einem bereits etwa 20 Tage bebrii-
teten Fi sitzend, zu finden. Das Weibchen wurde dann erlegt und
das Mânnchen sah ich spăter noch dfters gegen Abend am Horst-
baura sitzen.

Das Gelege, welches immer nur aus einem Ei besteht, wird
meist im Mărz gelegt ; die Legezeit variert aber sehr und fand ich
frische Eier vom 26. Februar bis 10. April.

19 von mir gemessene Eier hatten im Durehsehnitt folgende
Massen 92.3>69.1; das grosste Mass 95X<72.1; das kleinste
85X<671.5"*

Die alten Weibchen legen stets friiher als die jungen.

We sehr unser Goier an seinem Horste hâingt, mag tolgender
Vorfall beweisen. Im. April 14903 hielt ich mich zwecks Beobach-
tung des Kuttengeiers am Horst, einige Tuge in Ghiuvegea aut

1304 BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE

und besuchte gleich am ersten Abend einen Horst, welcher schon
durch lange Jahre von Kuttengeiern bewohnt wird. Diesmal fand
ich aber einen Weisskopfgeier in demselben briitend. Der Ans-
schuss ist bei diesem Horst sehr sehlecht, so dass ich dem ab-
streichenden Vogel nur beide Fănse zersehmetterte. Ich war sehr
ărgerlich, da ich mit Sicherheit annahm, dass der Geier nicht
mehr zum Horst zuriickkehren, sondern irgendwo elend zu Grunde
gehen wide. Da es schon zu dămmern anfing, liess ich das Ei
im Horst um es am năchsten Morgen herabholen zu lassen. Wer
“ beschreibt aber mein Erstaunen als ich beim Herankomrmen schon
von weitem den Kopf des Geiers aus dem Horst hervorragen sah;
ich war der Meinung dass es das Mânnchen sei und erst als ich
den Vogel beim Abstreichen durch einen Fangschuss erlegte, sah
ich, dass es das gestern angeschossene Weibchen war; bei năhe-
rer Untersuchung zeigte sich, dass nicht nur beide Fiisse gebro-
chen, sondern auch zwei andere Schrote in den Bauch einge-
drungen waren und der Horst von Blut vollkommen dureh-
trânkt War.

Nahrung. — Er nâhrt sich fast ausschliesslich von Aas; ab
und zu fand ich in seinem Kropt auch Schnecken und grâssere
Insekten. Auch diesnr Geier ist vollkommen unschădlich.

NEOPHRON.

SAVIGNY, SYST. OIS. D'EGYPTE, FP. 16. (1810).
TYPUS: NEOPHRON PERCNOPTERUS LINNE.

NEOPHRON PERCNOPTERUS LINNE.
|
Vultur perenopterus, Linne, Syst. Nat. I. p. 123. (1766).
Vultur fuscus, Bodd. Tabl. PI. Eul. p. 25. (1783).
Vultur leucocephalus, Gmel. Syst. Nat. I. p. 248. (1788).
Vultur perenopterus, var. carpensis, Liehtst., Cat. Rev. Nat. p.
2. (1793).
Vultur alimoch, | La Peyr., M. et Ois. de la H. Garonne p.
Vultur stercorarius, | 10. (1799).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1305

Vultur albus, Dand. Traite d'Oin. II. p. 21. (1800).

Neophron perenopterus, Lavign., Ois. de !'Egypte, p. 16. (1810).

Cathartes perenopterus, Temm. Man d'Orn. L. p. 8. (1820).

Cathartes meleagrides, Temm. Pl. Col. 1. (1824).

Vultur meleagris, Pall. Zoogr. Rosso. As. I. n. 377. (1826).

Perenopterus aegyptiacus, Steph. Shaws. Gen. Zool. XIII. pt.
II. p. 7. (1826).

Neophron aegyptiacus, Smith. S. Afr. O Journ. 1. p. 16.
(1829).

Cathartes europaeus, | : L

Biti ites ca pensie, | Brehm, Isis 1840. p. 599.

Neophron (Cathartes) perenopterus breviori rostro, Brehm,
Naumannia I. 3. Heft p. 23. (1550).

Neophron pileatus, Brehm, Journ. f. Ornith. 1. p. 196. (1853).

Neophron monachus, Brehm, Vogelf., p. 3. (1855).

Kennzeichen der Art. — Der Schnabel sehwach und lang, am
Ende gekrâmmt ; Gesicht und Kehle nackt; der Nagei der Mittel-
zehe lang und wenig gekriimmt, jener der Hinterzehe gross und
stark gekriimmt; die Schwingen braunschwarz, die Il. und III.
Ordnune an der Endhălfte der Aussenfahne, lichtgrau. Alter
Vogel: Hauptfarbe schmutzigweiss. Junger Vogel: Hauptfarbe
dunkelbraun. Schreiadlergrâsse.

Verbreitung. — Bewohner der mediterranen Subregion, dev
Kiisten des roten Meeres, Persiens und Sud-Afrika.

Volksnamen. — Vultur pleşuv alb, Zăgan.

Systematisches. — Im Ganzen habe ich 12 Schmutzgeier er-

halten; 10 wurden prăpariert und 2 hielt ich lebend. Alle sind
alte ausgefirbte Exemplare, mit Ausnahme eines, welches das
Jugendkleid trăgt ; sie stimmen in der Fârbung fast ganz iberein.
Bei cinem der Vâgel ist die untere Leibesseite und teilweise auch
die verlângerten Nackenfedern recht intensiv rostig angeflogen,
wahrscheinlich ist dese Fârbung durch Baden in eisenhaltigem
W asser hervorgebracht. Ein sehr altes, kleinwiichsiges Mânnchen
hatte die Fersen und Zehenriicken stark karmoasinrot getărbt.

Von 7 Exemplaren, welche ich noch frisch în die Hânde bekam,
konnte ich folgende Masse nehmen :

1306 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

E RE a re | FIE
Geschlecht | | o E li a 2 =
und | | EI E 3 | S E = = a
Gad. [65 |163 |51 [27.5] 94| 8.3|5 |5.2|54|2.4| 35
G ad. |/66.||'4655554:;51273]9)| 8.2) | 505 0500) 20
Q ad. | 68 | 464 [50.5 26 |9 |8.2| 54| 5.3| 5.2] 2.3] 3.6
Q ad. | 66 | 464552, [275| 94| 84| 5 |51|5 [22 și
9 ad.-| 67| 466 |53 |275| 9 | 8.2| 5.1| 5.2| 54| 2.3| 82
O ad. | 670| 164524 jo7 [998.3 | 52095 osia
Q ad. | 68 | 165 5 es |9 |sx[5 [5 |salaa|5]
Vorkommen und Lebensweise. — Der Schmutzgeier ist unter

den Geiern der seltenste und briitet nur in der Dobrogea in
etwa 10—12 Paaren. Im iibrigen Teil des Landes erseheint er
nur selten, mit Ausnahme der Donaugegenden, wo ich ihn dfters
am Aas angetroflen habe. Als Zugvogel erscheint er im Mărz und
verlăsst das Land im September wieder. Der zeitlichste notierte
Ankunftsdatum ist der 17. Mărz 1906 bei Medjidia, der spăteste
Datum an welehem noch ein Exemplar bei Enigea beobachitet
wurde, ist der 7. October 1899. *

Von vielen Autoren wird bemerkt dass er selten aut Băumen
aufhackt; ich habe das nicht gefunden vielmehr in Ghiuvegea fast
tăglich Gelegenheit gehabt, aufgebaumte Schmutzgeier zu sehen
und ist în dieser Gegend wahrlich ein Mangel an Felsen.

In noch viel erhohtem Masse als der Kuttengeier, liebt er das
Wasser, welches ihm ein unbedingtes Bediurfniss ist. Ausser den
Bădern welche er im Wasser nimmt, sah ich ihn aber auch Staub-
băder, nach Art der Hiihnervogel nehmen.

Fortpflanzungsgeschăit. — Der Hovst steht in grossen Nischen
oder Hohlen in Felsen, auf Băumen, wie Naumarin angibt, wohl
niemals. Alle drei Horste welche ich untersuchte, waren lose aus
Fetzen, Asten und Heu, zusammengeligt; einer darunter ent-
hielt einen alten Fez. Das Gelege scheint immer nur aus 2 Eiern
zu bestehen; frische Kier tand ich am 19. und 28. April; ein
einige Tage altes Dunenjunge am 7. Juni.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1307

Die Masse von 2 Gelegen' sind folgende: 1) 6549, 6649;
2) 7550, 65=49"*- Gewieht des grâssten Eies 8,320 g.

Nahrung. — Die Nahrung besteht aus Aas und menschlichen
und tierischen Exkrementen ; ich fand aber auch Heuschrecken
und kleine Muscheln im Kropf. Wie aus Vorstehendem ersicht-
lieh, ist er ein, in jeder Hinsicht sehr nitzlicher Vogel.

II. FAM. GYPAETIDAE. -

Charaktere. — Kopf und Hals mit Konturfedern bedeckt; am
Kinn trăgt der Vogel einen aus langen Borsten bestehenden Bart.
Am Auge ist die Hornhaut (scleeotica) auch ăusserlich sichtbar
und ist blutrot gefărbt. Die Mittelzehe ist bedeutend lânger als
die beiden anderen Vorderzehen. Die Krallen an der ersten und
zweiten Zehe sind die stărksten, nur die beiden ăusseren Zehen
sind geheftet. Der Lauf ist zum grăâssten Teil befiedert, im Ubri-
gen mit Schildern bedeckt; er hat ungefiihr die Lănge der Mittel-
zehe. Der Schnabel ist gestreckt und mehr als doppelt so lang ais
hoch; an Stelle der Wachshaut befinden sich nach vorne ge-
richtete Borstenhaare. Fligel lang und spitz ; 2—4 Schwinge die
lângste, 1. und 5. nahezu gleich lang. Der aussergewâhnlich
lange Schwanz stufentormig..

Nalrung, teils Aas, teils lebende Tiere. Briiten auf Felsen
und legen ein ausnahmsweise zwei weisse, rostrâtlich gesprenkelte
oder gefleckte Eier. Brutzeit Januar, Februar.

Verbreitung. — Mediterrane Subregion, Afrika und Central-
Asien. Bekannt sind drei Arten, von welchen eine in Rumânien
vorkommt.

GYPAETUS.

STORR, ALPENREISE, PAG. 69. (1784).
TYPUS: GYPALETUS BARBATUS LINNE.
GYPAETUS BARBATUS LINNE.
Vultur barbatus, Linn6, Syst. Nat. 1. p. 123. (1766).
Falco magnus, mel. Reise Sibir. IL. Fb. 38. (4774).
Gypaetus grandis |

Rue i ni *( j
Gypaztus barbatus | Storr. Alpenr. p. 69. (1754).

1308 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Mea ee | Grael. Syst. Nat. L. p. 250, 252. (1788).
Gypastus aureus, Dand. Traite d'Ornith. IL. p. 25—26. (1800).
Gypastus alpinus | Dand. Traite d'Ornith. II. p. 25—96.
Gypaâtus castancus | (1800).

Gypactos leucocephalus | Mey., Mey & Wolf, Taschenb.

Gypastos melanocephalus | p. 9—10 Tb. I. 3. (1810).

Phene ossifraga, Vieill et And. Gall. Ois. pl. 8. (1825).

Gypattus hemalachanus, Hutton, Journ. A. Soc. Beng. VII.
p. 22. (1838).

Gypastos subalpinus, Brehm, Isis 1840. p. 771.

Gypastus altaicus, Gebl., Bull. S. Ac. St. Petb. V. p. 292.
(1840).

Ghpactus barbatus occidentalis, Schl., Rev. Brit. p. XIII. (1844).

Gypactus occidentalis, Bonap., Consp. Gen. Av. I. p. 11.(1850).

Gypastos meridionalis | Brehm, Naumannia, .] 3. Heft. p. 23.

Gypattos grandis | (1850).

Erlang. Journ. f. Ornith. XLVI.
p- 995. Taft. IV fig. 4 Dave
fig. 1. (1898).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Nasenlcher und Schna-
behwurzel mit starren, borstigen Federn bedeckt ; die Fiisse grau-
blau. Alter Vogel: Stirn, Scheitel und Kopfseiten weisslich ; Hin-
terkopf und Hals rostgelb; Oberseite graubraun mit weisslichen
Schaftstrichen; Fligel und Schwanz schwarz mit weisslichen
Schăften; Unterseite rostgelb; Iris silberweiss. Junger Vogel:
Kopf und Hals schwarzbraun, sonst graubraun, Untersvite mehr
gelblich.

Verbreitung. — Kommt in Sid- Europa, Kaukasus, Klein-
Asien, Palăstina und im Himalaia vor.

Volksnamen. — Vultur bărbos, Zăgan.

Vorkommen und Lebensweise. — Ich lkann iiber den Bartgeier
aus cigener Erfahrung nur wenig berichten, da ich gerade die-
jenigen Gebirgsziige, in welchen er an: meisten vorkommt, wegen
Zeitmangels nicht besuchen konnte und muss ich mich darauf
beschrănken, die sicheren Daten iiber deuselben, hier zusammen
zutassen. Am ausfiibrlichsten berichtet Johann von Csat6 iber

Gyvpattus barbatus barbatus
Gypattus barbatus grandis |

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1309

das Vorkommen des Bartgeiers in den Grenzgebirgen zwischen |
Rumănien und Siebenbirgen. Csato schreibt in den Mitteilungen
des ornith. Vereines in Wien, IV. Jahrg. p. 80, wie folgt.

Man hatte mir nămlich erzăhlt dass auf den Gebirgen der
Gemeinde Urik, Tetrao tetrix zu finden wăre und ich wollte in
Gesellschaft des Herrn Adam von Buda versuchen, ob dieser
Vogel, dessen Vorkommen im Csiker-Comitat und auf diesem
Teile des Retyezat-Gebirges wieder und wieder behauptet warde,
wir nicht auch antreften kânnten.

Wir wandelten auf einem Pfade in den schonen Tannenwăl-
dern von Urik, da traf unser Ohr ein Sausen, als brăche ein
Sturmwind los. Nach jener Gegend woher dieses Getose kam,
hinblickend, sahen wir einen Bartgeier blitzschnell auf einen
Stei nadler, der auf dem Gipfel einer abgestorbenen Tanne sass,
sich niederstiirzen, der Adler flog ab, der Bartgeier aber zog kaum
auf Schussweite vor uns voriiber.

Das Relyezat- Gebirge wird zum allergrâssten Teile aus &neiss
gebildet, xvenn man aber von der Gemeinde Borbatviz aus, hinaus-
steigend, die hohen Spitzen, welche vom Volke Kusturile genannt
werden, erstiegen hat, bekommt man einen langgedehnten, aus
schânem Kalksteine gebildeten Bergzug zu Gesicht.

Diese Kalkgebirge ziehen sich der rumănischen Grenze entlang
gegen das Banat und bilden da das Banater Kalkgebirge, welche,
wegen ihrer schânen Flora allgemein bekannt sind.

Leider trifit man auf diesen Kalkgebirgen, wenigstens auf
Slebenbiirgischem Gebiete keine Quellen an und die vielen Schat-
herden, welche da weiden, bekommen folglich kein Wasser zum
trinken und miissen jede Woche ein paarmal nach den engeu
Tălern oder eigentlich Schluchten zur Trânke getrieben werden.
Unterdessen miissen sie ihren Durst nur mit jener Năsse loschen,
welche bei heiterem Wetter als Tau, auf die blumenreichen Trit-
ten sich niederschlăgt, oder aber von den dichten Nebeln und
Regen geliefert wird.

Am 14. Juli besuchte ich mit Adam von Buda und noch ei-
nem Freunde das erstemal dieses Kalkgebirge.

Es war ein schoner, sonniger Morgen. Auf den hoheren Spit-
zeu genoss man die Fernsicht in die rumănische Ebene. Wir

1310 BULETINUL SOCIETAȚII DE SIIINŢE

aber weideten unsere Augen nur kurze Zeit an der wunderschâ-
nen Aussicht und zerstreuten uns auf den Riicken der Gebirge.

Da sah ich aut einmal 5 Stiiek Bartgeier niedrig, iiber den ge-
geniiber gelegenen Bergriicken, Faţa jaruky genannt, dahin
<chweben, sie zogen an Adam von Buda în einer Entlernung von
lkaum 10. Metern vorbei, wurden von ihm zu spăt bemerkt.

Da der Zug dieser Kalkgebirge ein deutlich in die Lânge gezo-
gener ist, so pflegen die Bartgeier bei ihren Au:fliigen die gleiche
Pichtung einzuhalten. Sie ziehen ganz niedrig iiber diese Riicken
und iiber ihre Spitzen, oder an deren Seite hin und wenn auch
jemand auf ihrer Zuglinie sich befindet, weichen sie ihm gar
nicht, oder nur în geringer Entternung aus, kehren auch oft in
der nămlichen Richtung zuriick.

Die Bartgeier, welche, wie man mir berichiet hat, in den ver-
gangenen Jahren auf den Banater Gebirgen erlegt worden sind,
sind meiner Meinung nach, gleichfalls als Kinder des Betyezat zu
betrachten, denn dieses Gebirge steht mit den Banater Gebirgen
in Zusammenhang und gehort ganz sicher zu den Jagdrevieren
der Retyezater Bartgeier.

Auffallend ist es, dass ich bei meinen vielen Excursionen den
Bartgeier auf jenen Teilen des Retyezat, wo die Gebirge aus Gneis
bestehen, mit Ausnahme des Falles bei Urik, nicht angetrolten
habe, wăhrend ich ihn auf den erwâhnten Kalkgebirgen, welche
ich wiederholt besuchte, nicht nur einzeln, sondern sogar în klei-
ner Gesellschaft, verfand. |

Nach diesen Beobachtungen kânnte man meinen, sie hielten
sich an den Kalkboden, es miissen aber andere Umstânde, wie
vielleicht das Vorhandensein passender Orte zu ihrem Brut-
veschifte, die Ursache sein, warum sie diese Kalkgebirge, den
aus Gneis gebildeten, vorziehen.

Im Jahre 1574 am 15. Juli, sah ich auf dem Gebirge Păreny
„ei Stick, welche, eines dem anderen dicht nachfolgend, neben
der Kuppel des Păreny und vor mir in Enttfernung von kaum
100 Metern vorbeiflogen. Der Eine war im Alters- der Andere im
Jugendkleide. Leider ist der Pâreny gewohnlich mit Nebeln be-
deckt und mich ereilten dort auf allen meinen Excursionen Ne-
bel und Regen; da die Bartgeier aber lieber bei Sonnenschein

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1311

ihre Ausfliige unternehmen und nur wenn sie genctiot werden,
auch bei Nebel und Regen ihrer Nahrung nachgehen, kann es
nur Zufall sein, sie zu Gesicht zu bekommen und das kann auch
die Ursache sein, warum es mir nicht glickte, sie aut diesem
Gebirge wiederholt zu erblicken. Wenn man die Fundorte der
angegebenen erlegten Bartgeier und jene Gegenden wo sie gese-
hen wurden, zusammenstellt, so lkann man auf sichere Daten ge-
stiitzt, als Wohnplătze des Bartgciers in Siebenbiirgen jene Rand-
«ebirge feststellen, welche das Land zu dreiviertel Teilen um-
krănzen ună die Grenzgebirge zwischen demselben, dem Banate,
Rumâănien (Walachei und Moldau) und der Bukowina bilden.
Sie halten sich aber nicht aussehliesslich in den hheren Regio-
nen aut, sondern besuchen auch die Vorberge, oder die mit den
Hochgebirgen im Zusammenhange stehenden Gebirgsziiger.

Ein Mânnchen ad. vom Pâtyezat erlegt am 4. Februar 1892
(e. g. Dantord). befindet sich im National-Museum in Budapest.

In der Nâhe von Sinaia werden 6fters Bartgeier beobachtet,
erlezt wurde aber meines Wissens lkeiner.

Eduard Ilodek berichtet in den Mittheil. d. Ornith.-Vercines
IN. Jahrg. p. 16., iiber diesen Vogel, wie tolgt: Das Auitauchen
des Langersehnten erregt den Jăger fast wie ein plotzliches ele-
mentares Ereigniss und als ich im vorigen Jahre den ersten wirk-
lichen Barbatus von den schneebedeckten Wânden des Retyezat
daherschiessend, im Nu iiber mir und im fabelhaft reissen-
den Fluge von mir streichend, erblickte, da glaube ich — ich
wiurde nach dem Glase statt nach der Biichse gegrilten haben,
selbst ohne den festen Vorsatz, heute nicht auf ibn zu schiessen,
um diesen seltenen Moment bis zur Neige auszuschliirfen und
mir die schwer beschreibliche, wilde Majestăt, dieses mehr als
adlerhaften Fluges moglichst deutlich einzuprăgen. Er war fort
mit Gedankenschnelle, mir so selbst die Richtung weisend, wo
ich seinen Horst zu suchen hiitte. 'Tageszeit und seine Bile deu-
teten mir an, dass er sich auf dem Heimwege befinde. 48 Stun-
den spăter war ich auch în der gliicklichen Lage den Horst zu
kennen. Der Vogel war ein Alter, denn sein Brustgefieder war
bereits so hell als moglich, der dunkle Halskranz am Brillen-
beine nur schwach und schmal. Ich konnte deutlich das auf mich

1312 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

gerichtete, turchtlos blickende Feuerauge unterscheiden und
werde dieses Bild bis zum Lebensende behalten.

Dass ich etwas weit ausgeholt um zu der folgenden, lur heute
bloss einfachen Meldung zu gelangen, muss ich um Eutsehul-
digung Dbitten, ich konnte nicht anders.

Es wurde nămlich am 16. November 1875 durch Herrn 0.
Hottmann ein Bartgeier erlegt und mir eingesendet, welcher sich
als 2—3 jăhriges Mânnchen herausstellte. Dieser Vogel ist seit 3
Jahren der Dritte welcher aus dem homanen-Banate, hart an
der siebenbiirger und walachischen Grenze zu Stande gebracht
wird. In den Jahren 1875 und 1876 wurde je einer im Schlag-
eisen gefangen und nachdem seit meiner vorjăhrigen Beobach-
tung des einen alten Vogels, vom Ende dieses Exemplars noch
nicht ruchbar wurde, so ist die Hoffnung noch nicht aufzugeben,
dass derselbe — vielleicht auch das ganze Paar noch lebt, na-
mentlich wenn das, dureh Herrn Hofimann eben erlegte Mănn-
chen, wie seiner Jugend wegen anzunehmen ist — nicht zum
Paare des Barbatus-Horstes im Czerna-Tale gehârte.

Wie mir der gliikliche, von seinem Erfolge sehr iiberrasehte
Schiitze nachtrăglich mitteilt, betand er sich zirka eine Weg-
stunde von seinem Wohnorte, 7—8 Wegstunden vom gemel-
deten, durch mich getundenen Horste entternt aut einer Dienstes-
Tour in der »Csoka Rudinau, auf der, der Gewerkschalt Holt-
mann Ernest gehorigen Chromerz-Grube „Arpăd« (1500 Fuss-
474** absolute Hohe) und frihstăckte unweit vom Bergwerle
bei cinem »Szallăs«, (kleines Ockonomie-Gebăude fir Viehwirt-
schatt), als ein Bursche mit der Meldung dahergestiirzt kam :
ein grosser Vogel ataquiere sein Gefliigel ? Herr Hofimann sprang
zu seinem eingespannten Wagen, riss da Gewehr an sich und er-
schien eb:n am Wahlplutze, als der Angeklagte eben Fersen-
geld gab; natiwlich ohne Schaden anzurichten, denn eher wiurde
er ein anderes Angrifts-Objekt dort gesucht haben. Ein nachge-
sendeter Schuss streckte ihn nieder und es zeigte sich blos der
rechte Fliigel am Oberarm entzweic.

Dr. Othmar Reiser schreibt in den Mittheil. des Ornith. Ve-
reines, Jahrg.. X. p. 231: »„Erwăhnen muss ich hier, dass dem
Herrn Eduard Hodek jun. in Siebenbirgen von dortigen Hirten
ein Gypatus Ei vorgezeigt wurde.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1343

Herr Hodek jun. hatte die Giite mir die năheren Details der
Begebenheit mitzuteilen, die nicht ohne Interesse sein diirften:
»Als ich« sehreibt dieser scharfe Beobachter, im August 1882 die
hohe Ehre hatte, mit Sr. k. u. k. Hoheit Kronvrinzen Rudolf, am
Retjeszat zu jagen, sah ich am Aradjesch, der ein Vorberg des
obigen Gebirges ist, und in den siebenbiirgen-walachischen Grenz-
alpen liegt, einen Gypaătus streichen. Bin Hirte sagte mir, er
wisse die Horste weit driiben und zeigte gegen die walachi-
schen Gebirge hiniber. Er habe auch sogar cin Ei. Er habe es
selbst aus dem Horste genommen, wann, wollte er mir nicht sa-
gen. Ebruso verweigerte er die genaue Angabe der Ortlichkeit.
In der Tat brachte er einige Tage spăter ein Ei, das ich sofort
fur das eines Bartgeiers ansprechen musste. Ich kenne die Eier
der anderen Geier und Adler ziemlich genau, aber ein solches Ei
habe ich friher noch nicht gesehen und ich glaubte dem Manne
da er keine sichtbare Aulschneiderei trieb. Er hat es mit der Ge-
lahr des Abstiirzens aus dem Horste geholt, nur deshalb, weil er:
noch nie aus einem solchen Horste von so einem Vogel ein Ei ge-
holt hitte und betrachtete dies als eine reine Ehrensache. Ich
wollte das Ei priifen (es war nicht ausgeblasen) — er gab es
nicht here.

III. FAM. FALCONIDAE.

Charaktere. — Der Schnabel krăttig, gedrungen, gebogen, spitz.
Der Bug des Oberkieters beginnt nicht am Vorderrand der Wachs-
haut wie bei den Geierr, sondern bereits an der Sehnabelbasis sich
za kriimmen und beschreibt bis zu Ende einen ununterbrochenea
Halbzirkel. Die Nasenlocher zaweilen schwach mit Federn be-
deckt, sonst liegen selbe meist frei, Die Fănge sehe krăftig und mit
starken, scharfen, spitzen Krallen bewehrt. Die âusstere Zehe ist mit
der mittleren durch eine schmale Haut verbunden. Die Weib-
chen iibertrelten immer an Grosse die Mănnchen.

Gestiitzt aut ihre morphologischen Merkmale, werden die Arten
dieser Familie în funt Subfamilien eingeteilt und zwar: Falco-
ninac, Aquilinae, Buteoninae, Accipitrinae und Polyborinae. Die
letztere Subfamilie enthălt nur sudamerikanische Arten sonach

1514 RULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

werden nur die ersten vier, welche in Rumânien vorkommende
Arten aufweisen, zur Beschreibung gelangen.

SUBPAM. FALCONINAE.

ERYTHROPUS.

BREHM, ISIS, 1828. P. 1270.

TYPUS: ERYIHROPUS VESPERTINUS LINNE.
ERYTHROPUS VESPERTINUS LINNE.

Falco vespertinus, Linnă, Syst. Nat. |. p. 129. (1766).

Falco rufus, Scop. Del. Faun. et Flor. Insubr. Il. p. 36. Tb. XIX.
(1786).

Falco rufipes, Beseke, Vâg. Kurl. p. 20. T. 3—4. (1792).

Falco erythrourus, Rafin, Caratt. Nuovi Gen. Av. p. 5. (1810).

Cercehneis vespertinus, Doie, Isis. 1825. p. 314.

Pannyschistes rufipes, Kaup. Natiirl. Syst. p. 37. (1829)

Erythropus vespertinus, Brehm, Isis, 1830. p. 796.

Falco rubripes, Less. Traite, p. 93. (1831).

Tinnunculus vespertinus, Gray. Gen. B. 1. p. 21. (184%).

Tinnunculus rufipes, Kaup. Classit-Săuget. und. Vâg. p. 108.
(1344).

Erythropus obscurus

Errythropus pallidus | Brehm, Vogelf. p. 29—30. (1855).

Erythropus minor |

Kennzeichen der Art. — Augenlider, Wachshaut und Fânge
mennigrot, beim Jungen rostlichgelb, Krallen gelbweiss. Flugei
und Schwanz gleich lang.

Altes Mănnchen: Schieferblau, Hosen und untere Schwanz-
deckfedern rostrot; Schwanz grauschwarz.

Altes Weibehen: Unterseite lichtrostfarben, Oberkopf und
Nacken dunkelrostfarben, Riicken und Fligel dunkelaschgrau,
schwarzgebindert und gefleckt, Sehwanz schietergrau mit schwar-
zen Querbăndern.

Junger Vogel: Unten gelblichweiss mit braunen Lăngsflecken,
Kehle und untere Schwanzdeckfedern weiss; Oberseite graubraun,
jede Feder hellbraun gesăumt, Schwanz beim Mânnchen grau,
beim Weibchen rostrot mit dunkelgrauen Qnerbinden.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1315

Verbreitung. — Mittel-urd Sud-Ekuropa, iberwintert in Afrika.

Volksnamen. — Herete de seară, Vinturel.

Systematisches.— Ich verfiige iiber ein Material von 332 Abend-
fallen von welchen 314 aus Rumănien und 18 Exemplare aus
anderen Lăndern stammen. Da die Beschreibung der alten Weib-
chen so wie der jungen Vogel in der mir zugănglichen Literatur
teils unvollstăndige, teils aber direkt unrichtige Angaben enthălt
und ich gerade von diesen ein bedeutendes Material vorliegen habe,
will ich mir erlauben diese Federkleider năher zu beschreiben.

Junges Mânnchen im ersten Lebensjahr: Der Schnabel hellgelb,
wurzelwărts schwărzlichgrau ; die Iris dunkelbraun ; Augenkreis,
Wachshaut und Fisse rostlichgelb, die Krallen gelblichweiss mit
braungrauen Spitzen. Bei den meisten Exemplaren ist die Stirne
weiss, mit schmalen, graubraunen Kielflecken bei einigen aber
auch hellgraubraun gefărbt, mit ebensolchen Flecken. Von der
Sehnabelwurzel zieht sich nach abwărts ein etwa 11/,“* langer,
schwarzbrauner Bartstreifen ; ein ebenso gefărbter Streifen zieht
sich von da bis in's Genick und umschliesst teilweise das Auge;
Wangen und Kehle reinweiss; der Scheitel lichtgelblichbraun, bei
manchen Exemplaren mit sehmalen, dunkelbraunen Schattfle-
cken. Das Genick weiss, mit breiten dunkelbraunen Schattflecken,
welche rostig umrandet sind die Unterseite gelblichweiss, die
Brust bald mit schmăleren, bald mit breiteren, hell-oder dunkel-
braunen Lăngsflecken ; an den Seiten gegen die Hosen zu, zur
Bânderung neigend, untere Schwanzdeclstedern gelblichweiss. Die
ganze Oberseite dunkelgraubraun, hellrostbraun gekantet, aseh-
grau iiberpudert, auf den grossen Deckfedern der Fligel und den
gleichgelărbten Schwingen II. Ordnung, verschwommene Quer-
streifen bildend. Die Schwanzfedern sind bei manchen Exempla-
ren lichtgrau, bei anderen hellrostbraun grau iiberpudert, mit
zehn schmaălen und einer etwas breiteren, grauschwarzen End-
binde versehen, die Endspitzen der Federn schmutzigweiss. Die
grossen *chwungfedern dunkelschwarzgrau, an den Spitzen weiss
gecăumt mit 6—"7 weissen Querflecken ; die weissen Querflecken
der Schwungfedern haben ab und zu an der Aussenseite, einen
rostgelblichen Anflug. Die unteren Fliideldeckfedern gelblichweiss,
graubraun gefleckt und gebândert.

316 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Junges Weibchen im ersten Lebensjahr: Abgesehen von der
immor bedeutenderen Grosse, unterscheidet! sich das Weibchen
vom Mânnchen noch durch folgende Merkmuale. Der Schwanz
hat in der Hegel eine rostgelbliche Fărbung; die Unterseite des
Korpers ist breiter und lichter gefleckt, der rostgelbliche Anflug
an der Aussenseite der weissen Querflecken der Flăgelfedern ist
sehr ausgedehnt, do dass die Fliigeltedern jenen des 'Turmtalken
sehr ăhnlich sehen, auch die unteren Fliigeldeckfedern sind nicht
graubraun, sondern rotbraun gefleckt und gebăndert.

Sowohl das Mânnchen als auch das Weibchen erlangen erst
nach vollendetem 3. Lebensjahre das lkomplette Alterskleid ; an
mehreren lebend gehaltenen Falken konnte ich aile Phasen dieses
interresanten Farbenwechsels beobachten, welcher nicht nur durch
die Mauser sondern auch durch Umfărbung hervorgebracht wird.

Interessant sehen die Mănnchen im zweiten Lebensjahre aus ;
das ganze Kleingefieder trăgt bereits die Farben des Alterskleides
wăhrend die Fligel und Schwanzfedern noch die Farben des Ju-
gendkleides besitzen.

Die Weibchen im zweiten Lebensjahre haben auf rostgelber
Unterseite hellbraune Troptentlecken. Ich besitze aber auch ei-
nige Exemplare, welche aut der Unterseite fast einfărbig, lieht-
rostgelb getărbt sind.

Altes Weibchen: Das alte Weibchenim vollstândig ausgetfărbten
Kleide trăgt folgende Farben : Stirne rostgelb, Scheitei, Nucken,
Brust, Bauch, untere Schwanzdeckfedern, untere Fliigeldeckfedern
und Fliigelbug rostgelbbraun, Kehle gelblichweiss. Oberseite licht-
aschgrau, schmal schwarz gebăndert; (ich besitze ein altes Weib-
chen bei welchem diese sehwarze Bănderung nahezu verschwindet,
ebens o wie diejenige des Schwanzes) ; die grossen Sehwungfedern
grauschwarz, lichtgrau iiberpudert, besonders stark an der Aus-
senfahne, an der Innenfahne mit 11 weissen Querflecken, welehe
grau marmoriert sind; die Schwungfedern Il. Ordnung grau-
schwarz an der Aussenfahne und teils auch an der Innenfahne
mit weissen Siumen, an der Innenfahne dunkelgrau und lichtgrau
verschwommen gebăndert. Die iusseren Schwanzfedern lichtgrau,
mit 3 schmăleren und einer breiteren dunkelschwarzgrauen Binde,
gegen die Spitze der Federn zu rostgelbe Kieltleken ; die mittleren

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 131

Stossfedern einfărbig grau, mit 6—7 ganz sechmalen und einer
etwas breiteren Endbinde. Das Auge ist mit schwărzlichen Federn
schmal umrahmt, welche sich an der Schnabelwurzel zu einem
kleinen Bartstreifen erbreitern.

Im Nachstehenden gebe ich die Massen von 100 in Rumănien
erlegten Abendfalken :

| til] |
Geschlecht 3 | sl S
Grâssen- E 5 | Cici E) | i
und IEEE EI alu ea lăsate
AR diferenzen 8 E EI 5 |ssia) = | E = E
||| |3||e|E|a |
| | j i ]
23 6 aa. | Maxim. [31 [70 1253 14.2] 25| 3 | 36| 26] 1.5
zi i Minim. |28 [65 |23.5/13 | 1.9| 28| 3-4] 24| 1.3
25 0 aa. | | Maxim. 31.871 26 [14.3 25| 34| 3.7 26) 16|
! | Minim. [29 [68 |-23.8(1341| 2 | 2.9| 3.5] 2.5] 41.4
25 6 jur. | | Maxim. [31.5/70.5/25 [143 23| 3 | 3.5| 26| 41.5
) | Minim. [27.567 |923.6/12.8| 1.9 2.9] 3.4 Piz ala9)
207 jur. Maxim. 32.5) 71.5 25.8) 145) 24) 3 | 3.6) 26) 16
x) | Minim. 128.5165 193.7113 | 2 | 28| 3.3] 4] 1.2

Vorkommen und Lebensweise. — Einer der hăufigsten Raub-
vâgel wenigstens des suidâstlichen Teiles Rumăniens, wo er auch
rezelmăssig briitet. Enorm ist die Zahl der Durehzugler in den
Monaten April und September ; 'dieselbe lăsst sich wohl kaum
abschătzen.

Mein Tagebuch weist folgende Daten auf:

1897 Anknuft 15. April Hauptmassen 21. April bis 3. Mai

1 898 » ale » » 20. » » 5 »
1899 » + ÎI » 22. » 202 a
1900 » 8. » » ZET 2 ERE
1901 - al PE, » 91. » » h. »
1902 » 10. » » 19, » » 5, »
1903 - 40 > » 7 ZID
1904 » 45 > » DOI 3 »
1905 » 16. » » 419, » » A »
1906 » IP, » 20. » Rt IE
1307 n Ab 22 » 20. » » d.»
19085 - 1Da dx p 20. » zl za

1909 » 19. » n 28. » n» 75 »

. mi
[| u]

Daia

>> ŢI

|
i
pla
|
a +
( y
pl)
i
si ]
II
I]
|
il
«l
sa
(|
LI] !
Li]
ZA INI)
5] Si
li
+
"i +]
LU)
hi Și
TI Lai
+] Pa

EULETIXUL SUCIETAȚII DE ȘEFENŢE 1353

Da die Brutdaucr bis jetzi noch nicht genau fesigesielli zewesen
ist, habe ich auf diese mein Hauptzuzenmerk gerichict und în 2
Fâllen 22 Tage und je in einem Fall 23 resp. 25 age konsia-
tieren kânnen Nach Sirohbach | sach=. Jahresberichi p- 18.
sollen die Jungen nach 20 Tagen anzekommen sein.

Die Jungen iragen einen gelhlichgrauen Filaum und branehen
bis zum flugge werden, volle 4 Wochen. We die meisten junzen
Raubvoeel, beniătzen auch sie den Horsthaum noch durch lânzere
Zeit zum S=hiaien.

Nahrung. — Dies= bestehi fast ausschlieslich ans Insekien aller
Art. ab und zu fand h in den uniersuchien Krâpfen und Mâzen
auch kleine Vâgel, Mâuse und Eidechsen; dies am hâufigsien
wieder zur Bruizeii ; kdenfali= s=hort er zu den Vâgeln welehe
mehr niutziich als schădlich sind.

Zur Zeit wo die Eintazsiliege (Ephemere) schwărmi. kann man
auf der Donau oder den grâsseren Seen ofi hunderte von Abend-
falken der Jazd auf diese= Instkt obliegen sehen. Der Ahendialke
fângt dieselben mit den Fângen und fihrt sie wâhrend des Flie-
zens zum Schnabel.

ERY THROPUS VESPERTINUS OBSCURUS ISCH

Falco vespertinuz obscurus Tseh. Oenith. Jahrb. XV. Jahrg.
p. 229. (1904). da |

Von Tschusi sehreibt uber diese subsp. nov. wie folet.

Allgemeiner Charakter.—l]m zanzen dankler. uniere Fligel-
decken, Achselfedern und der Bug rauchschwarz.

& ad. (Tomsk. 6 V. 1894) Unterseite etwas dunkler <chiefer-
blau, anffălliger an den Weichen, Oherzeite fast so dunkel wie
der Oberkopf; Arm=ehwingen nur wenig heller als jene. dagegen die
beim typizchen Rottussfalken silbergrauweizen Hanisehwingen
und deren Decken mebhr in's graue ziehend, erstere recht breit.
letziere schmal, schwărzlichgrau gesăumt und mit einzelnen ob
chen Fiecken. Innerer Fligelbug, Fligeldecken und Achzelfedern
rauchschwarz. Innenfahnen der Schwingen schwârzixhga aubraun,
statt grau. Fig. Il. 23, 23.6=

Typus: € Tomsk. 6 V. 1894 (No. 735, Roll r. Tschusii

1320 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Verbreitung.— West Sibirien.

Schon Pallas (Zoogr. Rosser Asiat |. p. 335.), war es bekannt
dass die unteren Fligeldecken oft sogar schwarz gefârbt sind
Oftenbar betraf diese- Angabe sibirische Sticke, da mittel-
europaeische Rotfussfalken niemals eine so tiefe Fărbung be-
sitzen. Auch Radde (Reisen im Siiden v. Ost Sibir. p. 102—103)
erwâhnt emnes am 23./V. 1859 am mittleren Irrkutzk erlegten
Mânnchens, das sich vom. siidrussischen nur durch die etwas
dunkleren unteren Flugeldecken unterscheidet. Die Form ist als
solche gut kenntlich.

Unter den durch Rumânien ziehenden Abendfalken, finden
sich stets auch Exemplare welche zu dieser Subspezies gehâren
und zwar hăufiger im Herbst als im Frihjahr ; aus Diesem besitze
ich nur zwei.

Im Laufe von 10 Jahren sammelte ich 17 Stick, viele werden
mir aber in friiheren Jahren entgangen sein wo ich auf diese
dunklen Exemplare kein weiteres Gewicht legte.

Die Weibchen welche ich als zu dieser Subspezies angehârend
ansehe, haben vom Scheitel iiber den ganzen Riicken einen russi-
gen Anflug.

Die Masse von 6 gemessenen Exemplaren sind folgende:

| Gad. . .[27 [61 |ox.414.2] 3 | 3.6] 26| 2.6] 2.6] 0.8] 145|
Gad. . .|28.2] 61 |24.6[13.5| 3 | 3.5] 26| 2.6| 2.7] 0.8] 4.4] 2.4
Gad. . .[80 [64 |25 [13.8] 3.1| 3.6] 2.6] 2.6| 2.6| 0.8| 1.5] 2.3
Gad. . .|30.5| 66 25 [13.7] 3 | 3.6| 2.6] 2.6| 2.6| 0.8| 1.5] 2.2
Qad. . „130-468 (26 [4 |3 3.6) 2.6] 26| 26| 0.8] 1.5] 2
Qad. . .|[31.8|69 (25 [14 |3 | 3.6| 2.6] 2.6] 2.6] 0.s| 15| 2.3

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1321

CERCHNEIS

BOIE, ISIS, 1826. P. 976 (REGTE 970).

TYPUS : CERCHNEIS RUPICOLA (DAND).
CERCHNEIS TINNUNCULUS LINNE.

Falco tinnunculus, Linn6, Syst. Nat. IL. p. 127 (1766).
Falco alaudarius, Gmel. Syst. Nat. 1. p. 279. (1788).
Falco fasciatus, Retz. Faun. Succ. p. 70. (1800).
Falco branneus, Bechst. Orn. Taschenb. p. 38. (1802).
Aegypius tinnunculus, Kaup. Natiirl. Syst. p. 29. (1829).
= cai ee
erchneis media 5
Cerchneis tinnuncula | (es)
Falco architinnunculus, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 70. (1831).
Tinnunculus alandarius (Gray, Gen. B. 1. p. 21. (1844).
Cerchneis minor )
Cershneis pallida |
! Brehm, Naumannia, |. 1 Heft. p.
| 714—'16 (1850).
|

Cerchneis taeniura
Cerehneis orientalis
Cerchneis intercedens

Cerchneis fasciata ]
Cerchneis rupicolaetformis | Brehm, Journ. f. Orn. 1. p. 76—
Cerchneis guttata (1853)

Cerchneis accedens, Brehm, Naumannia, 1855. p. 269.

Tinnunculus tinnunculus, Heugl. Peterm. Mitth. 4861. p. '20.

Cerehneis tinnunculus typicus (alandarius) Prazâk, Journ. f.
Oenith. XLVI. p. 160, 165 (1898).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut und Fiisse gelb, Krallen
schwarz, Schwanz zugerundet.

Altes Mânnchen. — Kopt und Schwanz asehgrau, dieser mit
einer schwarzen Binde vor der weissen Spilze. Riicken und Mantel
rostrotlich schwarzbraun gefleckt, Unterseite gelbrătlichweiss mit
lanzetteformigen, braunschwarzen Flecken.

Altes Weibchen und junger Vogel: Oberseite rostrâtlich
schwarzbraun gefleckt, Unterseite gelbrâtlichweiss lanzettefârmig
braunschwarz gefleckt. Schwanz rostrâtlich schwarzbraun ge-
bândert.

1322 PULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Verbreitung.— Europa und nârdliche Hiălfte von Asien, iber-
wintert in Afrika und Indien.

Volksnamen.—Herete roșu, F—te—vânt, Vinturel, Vetrușkă.

Systematisches. — An 200 Exemplare gingen im Laufe der
Jahre durch meine Hânde und fand ich das Gefieder ziemlich
lkonstant.

Die mittelsten Schwanzfedern der alten Weibchen, beginnen
sich im hohen Alter von unten nach oben în die aschgraue Farbe
des Mânnchens umzufărben ; die dunkelschwarzbraune Bânderung
wird immer schmăler und versehwindet endlich succesive von
oben nach unten vollstăndig, so dass nur das Endband verbleibt.

Die Masse von 100 Exemplaren sind folgende:

| | o E | o |
Gin Giraesai- | & 5 PE. E E
| ATA diferenzen AM pe = E Ge 3 = E | E
pp j |
(je reci 33 |73 195 [48.4 ăi 42 83.7] 2.4] 2
je re 2) | Minim. | 29 [70 [233]15 | a | 38] 34| 23 143
Iaz Maxim. | 36 |75 |26.8/19.5| 2.5| 4.3| 3.9] 25| 2
|25 9 ad | Minim. 34 [70 |23.4[15.6| 2 | 3.9] 3.2] 2.4] 1.8
[Fc $ | Maxim. | 34 |74 |[25.3]18 | 2.5] 4.3| 3.7] 25| 2
Mă O iu. | Minim. | 30 169 |93.6/15.6| 2 | 3.8] 3.2| 2.2] 4.7
zau | | Maxim. | 36 |74.5| 26.7 18.9] 25| 44| 3.8 azi 2
= 9-7 | Minim. | 33 |69.5]23.5/15 | 4.9] 3.7] 3.2| 2.2| 4.7

Vorkommen und Lebensweise.—Hiufiger Brutvogel des Lan-
des, welcher uns im Winter nur teilweise verlăsst; schon Ende
lebruar oder Anfang Mărz sind sie wieder vollzăhlig erschienen.

Fortpflanzungsgeschăft. — Er briitet hier sowohl in Felsen
und Lehmwâănden als auch in alten Krăhen und Elsternhorsten ;
in hohlen Băumen fand ich ihn niemal:.

Das Gelege besteht in der Regel aus finf Eiern, es kommen
aber auch solche zu drei, vier und sechs Eiern vor ; letztere Zahl
ist aber ziemlich selten. Hundertneunzehn gemessene Eier erga-
ben als Durehscehnitt 38.7><30.6"" Ein am 3. Mai 1901 bei Cer-
navoda gefundenes Gelege enthielt ausser 4 normalen Eiern, ein

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINȚE 1323

Zwergei, welches folgende Massen aufweist : 29><27"" Das erste
Ei wird meist Mitte April gelegt. Erstes Ei 1396 17. April; 1897
20. April; 18985 15. April; 1899 17. April; 1900 23. April; 1901
24. April; 1902 20. April; 1903 19. April; 1904 21. April; 1905
20. April.

Die Brutzeit betrăgt 21 —25 Tage. Die Jungen sind Ende Juni
flugge.

Nahrung. — Die von mir untersuchten Krâpfe und Măgen ent-
hielten haupteăchlich Măuse (Mus arvicola) Kăfer und Eidechsen
aber auch Vogel bis zur Grâsse von Miliaria europaea und Eier.
Vâgel aber meist nur in der Zeit wo sie ihre Jungen aufziehen.

CERCHNEIS NAUMANNI FLEISCH.

Falco naumanni |

Falco xanthonyx ]

Falco cenchris, Naum., Vâg. Deutschi. |. p. 318 Taf. 29. (1820).

Falco tinnunculoides, Naum. Vâg. Deutschl. [. p. 318. (1820).

Falco tionuncularius, Vieill. Faun. Franc. p. 36. pl. 16.f.3.
(1329).

Cerchneis cenchris, Brehm, Vog. Deutschl. p. 74. (1831).

Tinnunculus cenchris, Bonap. Cat. Met. Ucc. Eur. p. 21. (1842).

Tichornis cen-hris, Kaup. Classif. Lâng. u. Vâg. p. 103. (1844).

Poccilornis cenchris, Kaup. Contr. Orn. 1850. p. 53.

Cerchneis paradoxa

Cerchneis rufipes Brehm, Vogelf. p. 29. (1855).

Cerchneis ruficanda |

Cercheneis subtinnuncula, Brehm, Naumannia, 1855. p. 269.

Cerehneis naumanni, Sharpe, Cat. B. Br. Mus. I. p. 435. (1874).

Tinnunculus, tinvunculoides, Salvad. El. Ucc. Ital, p. 57. (1887).

Kennzeichen der Art. — Schnabel mit cinem sehr spitzwinck-
ligen Zahn, die verhâltnissmăssig kurzen Zehen mit wenig ge-
bogenen, gelblichweissen Krallen.

Altes Mânnchen : Oberseite ziegelrot ohne Flecken ; Kop!, Fliu-
gel und Schwanz aschblau ; letzterer mit breiter, schwarze End-
binde ; Unterseite gelbrâtlich mit einzelnen dunkelbraunen Tropt-
enflecken ; Wachshant und Fânge gelb, lichter als beim Turm-
falken.

Fleischer, Sylvan. 1817. p. 175.

1324 BULETINUL SUCIETAŢII DE STIINȚE

Altes Weibchen und junger Vogel: In der Fărbung jenen des
Turmtalken fast bis zam Verwechseln ăhnlich, aber an den weis-
sen Zehen auf den ersten Blick zu erkennen.

Verbreitung. — Bewohner der mediterranen Subregion, sowie
Central-Asien iiberwintert in Afrika und Indien.

Volksnamen. — Herete roșu mic.

Systematisches. — Von dieser Art liegen 16 Exemplare aus
Rumănien, sowie 3 Exemplare aus Tunis vor, iiber welche ich
nichts weiter zu berichten habe.

Masse gebe ich von 6 Exemplaren :

& că || poa a Dilie e 5 5
Geschlecht = |s = 3] £ = 3 2 |- A zi loză
077)

| Gad. ... 31 |64 |24.5114.5| 3.3] 2.6] 1.7] 2 | 1.8| 0.6] 1.71 2
| Gad. ... 32.3167|25 15. |53:2/5957) 4045905409 ROG IER
Dad. .. 30.567 |94 115:5|'313|'9%6|1.8/12:4111:910:6|517|52:3
Qad. ... 32.568 |25.2116.5| 3.2] 2.8| 1.8| 2.2! 1.9| 0.6| 1.8] 22
E juv. . . [31.466.424 46; |] 3.4 237|, 4:6| 2444:94 0.64.1233
Qjuv. . . 32.5 683 24 16.8 3.2, O) 7I 1.7] 2.1| 1.9| 0.6 1.8 3.3]

Vorkommen und Lebensweise. — Dieser zierliche Falke kommt
in Rumănien zwar regelmissig aber durchaus nicht hăufig
vor und ist seltener Brutvogel. Als Zugvogel erscheint er im April
und zieht im September wieder ab. trste Ankunttsdaten 1898
11. April; 1900 14. April; 1901 17. April; 1902 10. Aprii; 1903
11. April; 1904 15. April; 1905 13 April. Der spăteste Datum an
welehem ich noch zwei von diesen Falken bei Mirceavoda erlegte;
und zwar beides junge Vâgel, ist der 3. October 1900.

Die Anhănglichkeit der Rătelfalken zu den grossen Sehwăr-
men Abendfalken ist sehr auffallend, selten sieht man einen sol-
chen wo nicht wenigstens einzelne Râtelfallen darunter sind.

Fortpflanzungsgeschăit. — Ich erhielt von diesem Falken nur
ein einziges Gelege von 3 Eiern, gefunden in den Lehmwânden
von Mirceavoda, Jud. Constanţa, am 21 Mai 1900. Diese Eier
messen : 34.1XX27.9; 34.228; und 34.2XX28.1»*--

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 1335

Nahrung. — Bei diesen Falken fand ich in den vntersuchten
Kropt-und Magen-Inhalten, ausschliesslich nur Insckten “und
Măuse; er gehârt zu den sehr niitzlichen Vâgeln.

IE a IL (CO)

LINNE, SYST. NAT. 1. P. 124. (1766).
FALCO LANIARIUS LINNE.

Falco laniarius Linne, Syst. Nat. 1.p. 129. (1766).

Falco sacer, (nec. Forst.) Gmel. Syst. Nat. I. p."273. (1788).
ex Brisson).

Falco cherrng, 1. E. Gray III. Ind. Orn. IL. pl. 25. (1833).

Falco saker, Schleg. Rev. Crit. p. Il. 9. (1844).

Falco cyanopus, Thienem, Rea 1. p. 3962. Taft. 1. II. (1846).

Falco (gennaia) laniarius, Kaup. Wigm. Arch. XVI. p. 31.
(1350).

Gennaia săcer. Bonap. Rev. et Mag. Zool. 1854. p. 536.

Hierofalco laniarius, Brehm, Vogelf. p. 25. (1855).

Falco sager, Heugl. N. O. Afr. ]. p. 27. (1869).

Pnigohierax laniarius, Cab. Journ. f. Orn. XX. p. 156. (1872).

Hierofalco saker, Sharne Cat. B. Br. Mus. |. p. 417. (1874).

Gennaia saker, Salvad., El. Uccelli Italiana p. 30. (1887).

Falco feldeggi (nec. Schleg.) Frivaldezky, Aves Hung. p. 17.
(1891).

Hierofalco nurneyi, Menzb. Orn. Furk. p. 283. (1891).

Hierofalco cherrug, Sharpe, Hand List. B. 1. p. 276. (1899).

Falco hierofalco sacer, Kleinsechmidt, Aquila VIII. p. 13. (1901).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Augenkreise und Finge
blau, im Alter gelb. Oberseite graubraun mit rostigen Federziu-
men ; Oberkopf und Nacken weisslich mit dunklen Lăngsflecken;
im Genick ein dunkler Fleck; Unterseite gelblichweiss mit lăn-
glichen im Alter runden braunen Flecken ; Schwanz lănger als
die in Huhe liegenden Fligel, graubraun, mit weisser Spitze und
rundlichen oder quereliptischen Flecken. In der Grosse stimmt er
so ziemlich mit der des Habichts uberein.

Verbreitung. — Kommt von Siid- Europa durch Zentral-Asien
bis China vor, uberwintert in Afrika und Sid- Asien.

1320 DULETINUL SOCIET AȚI DE ST IINȚE

Volksnamen. — $oim, Șain.
Systematisches.— Die Kollecktion meiner rumănischen Wurg-
falken enthălt :

alte Mânnchen . . . . . . 541 Exemplare
junge Mânnchen . . . . . 27 Exemplare
alte Weibchen . . . . . . 75 Exemplare
junge Weibchen . . . . 31 Exemplare

Zusammen . . 134 Exemplare

Ausser diesen besitze ich noch 7 Excmplare aus andern
Lândern.

Die Beschreibung der verschiedenen Federkleider des Wirg-
falken, sowohl in der neuen Auflage Naumanns: als in allen
anderen mir bekannten Werken, stimmen so wenig mit meinen
gemachten Beobachtungen iiberein, dass ich in folgendem,
dieselben verâftentliche.

Naumann schreibt dass die Umwandlung vom jigendlichen
zum vollkommenen Kleide gleich nach der ersten Mauser erfolgt
und dass sich dann das letztere nur in dem Grade noch vervoll-
kommt, wie etwa beim Wanderfalken.

Meinen Erfahrungen nach, erhălt der Wirgfalke das Alterskleid,
nămlich das vollstândig ausgefărbte, erst nach 5—6 Jahren ;
ich habe das sowohl an Exemplaren in der Gefangenschaft uls
auch an freilebenden mit Sicherheit festgestellt. Bei Ersteren
dauert es immer 1—2 Jahre lănger.

Auch dass das junge und alte Mănnchen sich von dem jungen
und alten Weibchen durch dunklere Zeichnung unterscheidet,
stimmt nicht, im Gegenteil die Weibchen sind immer în Ganzen
dunkler gefărbt.

Altes Mânnchen : (erlegt am 1. Mai 1905.) Schnabel blăalich,
gegen die Spitze zu hornschwarz, an der Wurzel des Unterkiefers
gelblich. Wachshaut, Mundwinkel und Augenkreis blăulichgelb.
Fânge strohgelb. Iris nussbraun, um einige Tone heller als beim
jungen Vogel.

Kopt und Hinterhals rostgelb, an der Stirne in weiss iber-
gehend, mit sehmalen, lichtbraunen Lăngsflecken; die Backen-
streifen tehlen vollstăndig oder sind doch nur sehwach angedeutet;

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 1397

Kehle und Oberbrust, so wie Backen reinweiss, mit lichtem,
gelblichem Anflug; auf der Oberbrust stehen einige kleine, ver-
streute, lehmbraune Tropfenflecken ; die iibrige Unterseite weiss,
mit in die Linge gezogenen, lehmbraunen Tropfentlecken, welche
gegen die Flanken und an den Hosen an Ausdehnung zunehmen,
so zwar, dass die einzelnen Federn weiss, mit lehmbraunem
Mittelstrieh erscheinen. Im hohen Aiter sind Flanken und Hosen
grau angeflogen und zeigen Tendenz zur Bănderung. Untere
Sehwanzdeckfedern gelblichweiss, die ganze Obevseite lehmbraun
rostrâtlich gesăumt, auch hier bei sehr alten Vogeln grau iiber-
flogen. Die grossen Schwungfedern an der Aussentahne, einfărbig
lehmbraun, gegen die Spitzen zu dunkler, ebenso an der Innen-
fahne, die gelben Querflecken erweitern sich von der Spitze nach
unten so bedeutend, dass sie endlich ineinander fliessen und eine
cinfărbige, gelblich weisse Flăche bilden, nur am Kiel bleibt
noch ein schmaler Streifen lehmbraun, am Rande dieses und an
der ÎInnenseite der gelben Querflecken rostrotlich angehaucht.
Schwungfedern II. Ordnung ebenso gefărbt, nur am Pande noch
gelblichweiss eingesăumi, diejenigen gegen das Ende des Fliige!s
lehmbraun, an der Spitze mit weissem, an der Seite mit rostrot-
lichem Saum, die Innentfahne rostrâtlich gemasert. Die unteren
Fligeldeckfedern gelblichweiss mit schmalem, lehmbraunem
Mittelfelde. Der Schwanz lehmbraun, an der Aussenfahne mit
grossen, gelblichweissen Onerflecken, welche 6fters auch inein-
ander verschwimmen und gegen die Spitze zu bis an den Rand
der Feder reichen und so Querbănder bilden ; ihre Zahl betrăgt
10—11 an den ăusseren Federn, 83 — 9 an den mittleren Federn,
die Innenlahne mit 11 breiten gelben Querbândern, welche bis
an das Ende der Feder hinausreichen, olt untereinander ver-
bunden sind und so eine gelbe Querfliche bilden ; Die Schwanz-
spitze gelblichweiss,

Altes Weibchen : (erlegt am 28. April 1900.) Schnabel blăaulich,
gegen die Spitze zu hornsechwarz, an der Wurzel des Unterkiefers
nur schwach în gelb abgetânt: Wachshaut, Mundwinkel und
Augenkreis blăulichgelb, Finge strohgelb, Iris nussbraun. Kopt
und Hinterhals rostgelb, an der Spitze in gelblichweiss iber-
gehend, mit schmalen, lichtbraunen Lingsflecken” (diese sind

1828 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

beim Weibchen immer ausgebreiteter als beim Mănnchen und
auch dunkler gefirbt) die Backenstreifen schwach angedeutet ;
Kehle und Oberbrust so wie Backen reinweiss, mit gelblichem
Anflug, Backen und Oberbrust mit dunkellehmbraunen Trop-
fenflecken welche aber kaum den 4. Teil der Grundfărbung
verdecken ; Bauch Flanken und Hosen mit dunkellehmbraunen
Lângsflecken, welche besonders an Letzterem wenig von der
Grundtarbe iibrig lassen ; untere Schwanzdeckfedern gelblich-
weiss. Die ganze Oberseite duinkellehmbraun, jede Feder rost-
rotlich gesănmt. Die grossen Schwungtedern dunkellehmbraun,
gezen die Spitzen zu dunkler werdend, mit 13 — 14 gelblich-
weissen Querilecken, welche bis an das Ende der Aussenfahne
herausreichen, (ab und zu kommt e sauch bai den alten Weibchen
vor dass diese Flecken am Innenrand der Aussenfahne inein-
ander fliessen) diese rostrâtlich angehaucht. Die Sehwung-
federn II. Ordung von derselben Fărbung rostrotlich eingesăumt.
Die unteren Fliigeldeckfedern gelblichweiss dunkellehmbraun
gelleckt und gebăndert. Der Schwanz dunkellehmbraun, an der
Aussentahne mit grossen, gelblichweissen Querfleclen, welche
meist weder das Kiel noch den Rand der Fahne erreichen, an
der Innenfahne mit 11 gelben Querbăndern, welche auch hier
selten das Ende der Feder erreichen ; Schwanzspitze gelblichweiss.

Junges Mânnchen : (erlegt am 16. Julie 1904.) Schnabel lieht- -
blăulich, gegen die Spitze zu dunkelmattblăulich. Wachshaut,
Mundwinkel und Augenkreis bliulichgrau. Fănge lichtblaugrau,
Iris dunkelnussbraun.

Kopt und Hals râtlichgelb mit dunkelbraunen Lâăngsflecken ;
vom Mundwinkel nach abwărts, ein etwa 3” langer und 0,8%"
breiter Backenstreifen ; Kehle gelblichweiss mit ganz schmalen,
dunkelbraunen Liingsflecken, (diese Lăngsflecken reiben sich
schon nach den ersten Lebensmonaten ab, so dass im Spătherbst
die Kehle schon ganz einfărbig erscheint.) Backen gelblichweiss,
mit dunkelbraunen Tropfenflecken an den Spitzen der Federn,
(auch diese Flecken gehen mit der Zeit durch Abreibung verloren)
Brust gelblichweiss mit breiten, dunkelbraunen Lângsflecken ;
Bauch, Flanken und Hosen gelblichweiss, mit besonders an den
Flanken ăusgedehnten, dunkelbraunen Lăngsflecken. Untere

BULETINUL, SOCIEPAȚII DE STINȚE 1329

Sehwanzdecktedern gelblichweiss, mit sehmalen, dunkelbraunen
Lângsflecken. Die grossen Sechwungtedern dunkelbraun, mit
10—11 ovalen, gelbrăllichweissen Flecken ; die II. Ordnung etwas
lichter dunkelbraun, mit 7—8 kleineren, mehr rundlichen, rost-
gelblichen Fleclken, welche fast lknapp an dem inneren Rand der
Innenfahne stehen; jede Feder schmal, gelblichweiss gessăumt,
untere Fliigeldeckfedern dunkelbraun, gelblichweiss gefleckt
und gebăndert, Sehwanz dunkelgraubraun, an der Aussenfahne
mit 9—10 nicht sehr grossen, gelblichweissen Tropfenflecken, an
-der Innenfahne mit ovalen Tropfenflecken, welche sich gewâhn-
lich gegen die Wurzel der Fedarn in einer gelben Maserung ver-
lieren ; die Schwanzspitze breit, gelblichweiss gesăumt, die mittel-
sten Schwanzfedern einfărbig dunkelgraubraun, mit gelblichweis-
ser Endspitze. (Es kommen aber auch Exemplare vor, welche auf
den mittelsten Schwanzfedern schon 1—2 kleine, râtlichgelbe
Tropfenileclen haben und zwar an dev Spitze der: Peder).

Das junge Weibchen im ersten Federkleide unterscheidet sich
vom Mânnchen in dieser Alterzstufe hauptsăchlich dureh fol-
gendes : Die Oberseite ist viel diinkler braun, die Umrandung der
einzelnen Federn viel schmăler und tahler rostrâtlichgelb ; die
Grundfarbe der Unterseite lichter gelblichweiss, dafiir aber die
dunkelbraune Fleckung diinkler una ausgebreiteter, so zwar,
dass von dieser wenig mehr zu sehen iibrig bleibt. Die Hosen
sind meist einfărbig dunkelbraun, mit ganz schmalen, gelblichen
Federspitzen, welche aber der Vogel bis zum Herbst grâsstenteils
schon abgerieben hat. Die Fleckung der Schwanzfedern ist im
allgemeinen eine viel geringere, ja es gibt Exemplare bei welchen
diese auf der Aussentahne fast vollstăndig verschwindet und auch
die Innenfahnen weisen dann statt den Flecken nur eine gelb-
lichweisse Maserung auf.

Die blaugraue PFarbe der Fânge des jungen Vogels, fărbt sich
erst vom 2. Lebensjahre ab nach und nach in die strohgelbe
Farbe um, welche die alten Vogel tragen. Sehr interessant ist die,
durch die Mauser hervorgerufene Umfărbung der mittelsten
Schwanzfedern ; im ersten Federkleide sind diese einfărbieg dun-
kelbraun mit gelblicher Findspitze, ab und zu schon mit 1—2
schwach angedenteten Tropfenllecken, welche an der Spitze der

1330 BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢIE

Feder stehen und zwar beginnt die Fleckung meist auf der
rechten Fahne fruher als auf der linken ; nach der ersten Mauser
sind schon 2—3 Troptenllecken vorhanden und nehmen bei jeder
folgenden Mauser um diese Zahl zu, bis endlich die Feder bis zur
Wurzel herab, mit 7—S Flecken aut jeder Fahne besetzt ist. Von
da ab erbreitern sie sich nach jeder Mauser und dehnen sich
sowohl gegen das Kiel, als auch gegen den Rand der Fahne zu
aus, so dass endlich die Bănderung nur durch das Kiel, welches
immer dunkel bleibt, getrennt wird.

Manche Federn zeigen, bevor die Troptenflecken hervortreten.
eine verschwommene, rostlichgelbe Maserung, welche manchesmal
auch dann noch am Rande der Fahne auftritt, wenn bereits die
Flecken schon vorhanden sind.

Auch Dr. Radde erwâhnt in seiner Ornis caucasica zwei alte
W irgfalken-Mănnchen, welche besonders durch ihre lichte Un-
terseite, so wie durch den gebănderten Sehwanz an Falco feldeggi
erinnern, ebenso ein junges Weibchen, und ist der Ansicht, dass
man Falco feldeggi artlich nicht trennen kann.

Auch die rumănischen Exemplare, weisen in noch erhohterem
Masse, Anklânge oder l'berginge zum Feldeggs-Falken auf, da
sie ausser der lichten Unterseite und dem gebănderten Sehwanz,
auch noch grau iiberflogene, zur Binderung hinneigende Hosen
mit stark grauem Anflug auf dem Riicken besitzen.

Ich kenne den Feldegges-Falken in der Freiheit gar nicht und
auch als Vergleichsmaterial lagen mir nur einige, wenige Exem-
plare vor, ich kann mir daher kein rechtes Urteil iiber seine Ar-
tenberechtigung bilden, glaube aber beinahe auch, dass Falco
feldeggi nur eine Subspecies von Falco laniarius darstellen diărfte ;
jedenfalls sind hier die Untersuchungen noch nicht abgeschlossen.
Kleinschmidt beschăftigt sich neuerdings sehr mit dieser Frage
und wird uns jedenfalls bald eine aufklărende Arbeit dieses
griindlichen Forschers, vorliegen.

Titus Csârgey schreibt in der Zeitschrilt Aquila 1897 p. 105
gelegentlich der Verâffentlichung des Petenyschen Manuscriptes;
wie folgt :

|. F. teldeggi ist wohl etwas kleiner als F. sacer, doch im
Ganzen stimmen die Proportionen der beiden iiberein.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 1331

2. Im hohen Alter sind diese zwei Falken voneinander sehr
verschieden, doch in der Jugend so ăhnlich, dass man sie nur
nach der Grosse zu unterscheiden vermag und auch dies gilt
nur im Allgemeinen, da manche der F. sacer nur die Grosse des
Feldeggsfalken erreichen und umgekehrt.

3. Die Farbenentwicklung der Beiden zeigt gleiche Abstufungen,
lăuft also paralel ; die Verschiedenheit der Alten entsteht da-
durch, dass F. Feldeggi in der Farbenentwicklung hâhere Stufen
erreicht als F. sacer.

4. In Uugarn kommen Ubergangsformen vor, welche den
Typus des F. sacer und des Feldegesfalken in ununterbrochener
Reihe verbinden. Diese Angaben bestătigen es, dass F. sacer und
F. Feldeggi zwei Localvarietăten einer gemeinsamen Species sind.

Sowohl in der Fărbung und Grâsse, als auch in den Gewohn-
heiten, weichen diese zwei Varietăten von einander ab, doch muss
dieser Umstand als die Folge der verschiedenen klimatischen und
anderen Lebensverhăltnisse betrachtet werden.

F. sacer lebt năhmlich als Bewohner Ungarns unter dem pală-
arktischen Klima, in dem F. Feldeggi schon ein Bewohner des me-
diterranen Klimas ist. Es verfliegt sich wohl auch der Feldeggs-
falke nach Ungarn und F. sacer kommt manchesmal auch auf
der Balkanhalbinsel vor, der Stamm jedoch lebt unter zweier-
lei, ganz verschiedenen Lebensverhăltnissen. Es ist nun natir-
lich dass eine und dieselbe Species, welche durch Jahrhunderte
unbekannter Zahl unter vevschiedenen Klimas, also auch unter
Abweichenden Lebensverhăltnissen lebt, an beiden Orten weder
in der âusseren Erscheinung, noch in den kigenschaften ganz
gleich bleiben kanu. Auch die plastischen Verhăltnisse des be-
haupteten Terrains wirkten umgestaltend ein F. sacer lăsst sich
năhralich nicht nur auf den Stein, sondern auch auf den Baum
nicder und horstet auch oft aut letzterem. Der Feldeggsfalke
dagegen akkomodierte sich mit der Zeit dem kahlen, felsigen Ter-
rain Dalmatiens dermassen an, dass er jetzt schon einer ererbten
Eigenschatt folgt, indermm er, wie es Reiser in seiner Ornis balcanica
(1596 p. 96) mitteilt, selbst bei Vorhandensein eines Baumes,
sich stets auf einem Erdhiigel oder Felsen niederliăsst.

Der Parallelismus, welcher zwischen dem Ubergange vom Ty-

1332 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

pus des F. sacer in den des Feldeggstalken und der individuellen
Entwicklung auftaucht, lisst sich gegenwărtig wegen Mangel an
einehenderen Untersuchungen bloss in der Fărbung des Gelfie-
ders darstellen. Ich fand die mittleren Schwanzfedern am meisten
geeignet, um auf die Entwicklungzstadien hinweisen zu konnen.

kinen bedeutenden Grossenunterschied zwischen rumânischen
Vâgeln und solchen der weiteren Verbreitungsgebiete, kann ich
nicht finden.

Ich gebe im Nachstehenden die Masse von 100, von mir ge-
messenen Exemplaren :

Geschleeht i o se 23 o =

d Grâssen- E = Ei 2 = =

a pp ei E : E. E a 2 ș E | E E

sea EEG | ca d] zi] E | [3 = REZ R Nc

| | | |

10 8 Si] | Maxim. |50.5| 101! 39.7] 24 3.4767 973| 15315938
e) Minim. |47 | 90 |35 |20 99| Iaz, 50|9i5

40 9 ad.) Masim. | 58 41542 126 3.4 6.7] 7.4| 5.8] 3
. ) Minim. |51.5| 98 |36.5|23 320| 20 |) aul] 7
10 & iapă Maxim. | 51.8] 106 40 [95 3.4| 6.6] 7.4|- 5.7] 2.8
Du Minim. |48 | 91 |37 [21 3.1| 5.8] 6.8] 4.6 2.5

10 9 juv Maxim. | 58 146| 42 |26.5| 3.4] 6.7] 7.3) 5.7] 3
19| Minim. [52 | 94 [35.5]24 | 3.2] 6] 6.4] 4.9] 2.6

Vorkommen und Lebensweise: Der Wiirgfalke ist iber eanz
Rumănien verbreitet, mit Ausnahme der Karpathen in welehen
er nur ăusserst selten gefunden wird. Besonders hăufig ist er auf
den Donauinseln und Wăldern, ebenso auch im Delta.

Er ist Zugvogel welcher uns erst im November verlisst, und
schon, wenn die Witterung giinstig ist, im Februar oder Mărz
wieder zuriikkehrt. |

I. P. Prazak schreibt in »Zur Ornis Ost- Galiziens 1. f. O. 1898
pag. 155, dass dieser Falke in Rumănien und der Dobrogea
iberwintert, dies ist aber vollkommen falsch, denn niemals
wurde în den vierzehn Beobachtungsjahren ein Wiirgfalke in
der Zeit vom 21. November bis 14. Februar erlegt oder beo-
bachtet«.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1333

Er ist im grossen ganzen ein Waldvogel und begibt sich aller- -
dings zur Jagd aut die angrenzenden Siimpfe und Felder. Er
zieht die Ebene dem Hiigellande vor, » ebenso den Laubwald dem
Nadelwald.

Da er hier in Rumânien fast gar nicht verfolgt wird, ist er auch
gar nicht scheu, ja ich mâzhte ihn direkt zutraulich nennen und
gelingt es meistens ihn zu beschleichen, sogar im freien Terrain ;
wird er în einer Gegend viel beschossen, verândert er natirlich
dementsprechend sein Verhalten.

Sein Flug ist ganz ausserordentlich rasch, mit sira Fli-
gelschlăgen, doch schiesst er auch olt ohne Fliigelschlag, durch
die Luft dahin. Streicht er vom Baum oder vom Horst ab, steigt
er zuerst mit einigen schnellen Fliigelschlăgen und făcherfărmig
espreiztem Schwanz direkt in die H5he und dann wie ein Pfeil
davon, er ist daher im Abstreichen sehr sehywer zu schiessen.

Der Jagd liegt er in den ersten Vormittagsstunden, so wie
nachmittags, gewohnlich zwischen 4 und 6k ob. Zeitlich frih
sitzt er meist aut einem diirren Ast, besorgt seine Morgentoilette
und sonnt sein Gefieder ; in den Mittagsstunden sieht man ihn in
der Hegel sehr hoch kreisen, oft pflegt er aber auch der Ruhe.
Hat er am Nachmittag seinen Beutezug vollendet, so streicht er
gegen Sonnenuntergang seinem Schlafbaum, meistenteils eine
mâăchtige Sibberpappel, zu; in der Brutzeit und auch oft noch
spăter wird auch der Horstbaum als Schlafstătte benitzt.

Er sitzt nach Falkenart sehr aufrecht, den Hals eingezogen, so
dass der stark abgerundete Kopf direkt auf die Schultern zu ste-
hen kormmt.

Ausser der Brutzeit hort man seine Stimme selten, desto hăufi-
ger aber in dieser; dieselbe ist ein langgezogenes Kiak-Kiak-Kiak
oder im Allekte în oft und rasch wiederholtes Kikikiki. Bei einiger
I'bung gelingt es, seine Stimme nachzuahmen und habe ich in
der Brutzeit so manchen Wurglalken auf diese Weise erlegt.

Fortpflanzungsgeschâft. — Der Wiirgfalke ist ein sehr hiufiger
Brutvogel. Er bedient sich mit Vorliebe der Kuttengeier, See- und
Kaiseradlerhorste und vertreibt durch immerwâăhrendes Necken
diese Haubvozel selbst aus dem besetzten Ilorste. Ich lasse im
Friihjahr stets die W'iurgfalkenpaare so viel als mâglich abschies-

1334 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

sen, denn sie wiirden mir sonst die meisten Adler von den
Horstplătzen vertreiben. In den seltensten Făllen baut der Wiurg-
falke selbst seinen Horst. Das Weibchen sitzt ungemein fest auf
den Eiern und verlăsst den Horst g-woâhnlich erst, wenn der
Steiger denselben fast erreicht hat. Sind die Eier etwas bebritet,
so kehrt es in der Regel sehr rasch zuriick, so zwar, dass es ei-
nem besonders sshlechten Schiitzen einmal mâglich war, das ab-
streichende Weibchen in einem Vormittag siebenmal zu fehlen.

Die beiden Gatten hăngen sehr aneinander und sehnăbeln sich
fast wie Tauben. Geradezu unglaublich ist es, wie rasch, wenn
einer der Gatten geschossen wird, derselbe durch einen anderen
ersetzt wird. So schoss ich am 25. April 1903 mit dem ersten
Schuss das zustreichende Mânnchen, mit dem zweiten Schuss das
abstreichende Weibchen schwer krank ; ich war einige Tage an-
derweitig beschăftigt und konnte den Horst erst am 28. April
wieder besuchen ; wăhrend der 2 Stunden welche ich am Horste
zabrachte, kam der Wiirgfalke xelchen ich fir das, vor 3 Tagen
angeschossene Weibchen hielt, hackte daselbst am Horstbaum
auf und ich erlegte ihn, — wie gross war aber mein Erstaunen
als sich das vermeintliche Weibchen als Mănnchen entpupple.
Ich liess nun durch meinen Jăger den Horst ersteigen und tand
in demselben, das schon, vor mindestens 2 Tagen eingegan-
gene, angeschossene Weibchen; demselben fehlten fast sămtliche
Federn am kKopt, was deutlich darauf schliessen lăsst, dass
aas nene Mânnchen sich Miihe gab, das Weibchen zu ermuntern:
am Horstrand lag eine, wahrscheinlich am Tag zuvor gerissene,
noch ganz unberiihrte Knăckente, welche das Mânnchen wahr-
scheinlich dem Weibchen zugetragen hat.

Ich kânnte noch mehrere ăhnliche Episoden mitteilen, werde
dies aber in einem Artikel speciell iiber dieses Thema tun.

Das Gelege besteht in der Regel aus 3—4 Eiern, doch kom-
men auch hăufig genug 5 Eier vor, auch 2 Eier fand ich in eini-
gen Făllen als volles Gelege und waren dies nicht vielleicht Nach-
gelege, wogegen der Funddatum 10. 14. und 17. April sprechen;
bei allen drei Horsten schoss ich das Weibchen und der unter-
suchte Eierstock zeigte mir deutlich dass kein weiteres Ei mehr
gelegt worden wăre; alle drei Weibchen waren dem Federkleid
nach zu urteilen sehr alt.

DULETINUL SOCIETAȚIL DE ȘTIINȚE a 1335

Die Eier eines Geleges zeigen verschiedene Grade der Bebru-
tuns, was daher kommen mag, dass das Weibehen schon mit
dem erstgelegten Ei das Brutgeschătt beginnt, auch die Jungen
zeigen daher in ein- und demselben Horst ganz verschiedene Ent-
wicklungsstadien. |

Das Weibchen wird wăhrend der Brutdauer vom Mănnchen
reichlich mit Futter versehen und in den Mittagsstunden abgelâst.

Die Eier sind bald kurz eiformig, bald gleichhălftig und ihneln
jenen des Wanderfalken sehr ; das Korn ist allerdings etwas grâs-
ser als bei diesen.

Ihre Grundfarbe braungelb, doch in der Regel verdeckt von
braunroten Punkten und Flecken mit marmorartiger Zeiehnung ;
an dem stumpfen Ende befinden sich manchmal tief dunkelrot-
braune Wolkenflecken oder Schnărkel. Die Durehschnittsmasse
von 52 gemessenen Exemplaren betragen :

Lânge: Durchsehnitt 53.4"" Minim. 31.2" Maxim. 37

Breite : | PER LA d TI Pepe D MORAL za PO ERAI Me Ec pat

Nahrung. — Er ist einer der grossten Răuber welche es gibt
und betătigt eine Tollkihnheit, welche die des Habichts noch
iibertrifit. Wie die anderen grossen Edelfalken, schlăgt er Vâgel
nur in der Luft, versteht es aber vorziielich durch allerhand

_Manover, selbst den vor Schrecken halbtoten, gedriickten Vogel
zum Aufstehen zu bringen. Ich war cinmal Augenzeuge wic er
eine, sich durch tauchen retten wollende Moorente aufjagte, ver-
folgte und schon in wenigen Secunden einholte; der Flag war
ein so rasender, dass sich beide zum Schluss iiberschlugen und
in das hoch aufspritzende Wasser fuhren; iiber und iiber vom
Wasser triefend, erhob si-h der Falke, die Ente in den Fângen.
Seine Nahrung besteht fast ausschliesslich in Vâgeln und zwar
sehlăzt er solche bis zur Grâsse einer Gans, mit besonderer Vor-
liebe aber Hohltauben und Dohlen. Er ist einer der schădlichsten
Raubvogel.

FALCO PEREGRINUS, TUNSI.

Falco gentilis, Linn6, Syst. Nat, [. p. 126. (1766).
Falco peregrinus, Tunst., On. Brit. p. 1. (1771).

1336 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

Falco orientalis, |

Falco comunis. Gmel. Syst. Nat. I. p. 26%, 270. (1788).

Falco hornotinus, ,

Falco calidus, Lath. Ind. Orn. I. p. 41. (1790).

Falco lunulatus, Daud., Traite, II. p. 127. (1800).

Falco albictinus, Bechst. Naturg. Deutschl. II. p. 759. (1805).

Falco pinetarius, Steph. Shaw's. Gen -Zool. VII. pt. I. p. 159.
(1809).

Falco cornicum, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 62. (1831).

- Falco griseiventris, Brehm, Isis, 1853. p. 778.

Falco anatum, Bonap. Consp. List. B. Eur & N. Am. p.4.
(1838).

Falco miscurus, Hodgs. Gray's. Zool. Misc. p. 81. (1844).

Falco nigriceps, Cass. B. Calif. p. 87. (1855).

i Eee Brâhm, Vogelf. p. 26. (1855).

ali peregrinus griseiveniris, | Moazbieri. his, d Dă

alco peregrinus cornicum, £ i

Falco peregrinus brevirostris, | 2807083,

Verbreitung. — Mitteleuropa als Brutvogel, Siid-Europa und
Afrika als Strichvogel.

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Augenkreise und Fusse
gelb, in der Jugend blaugriin; die Fligel mit dem Schwanz von
gleicher Lânge; der schwarze Backenstreifen sehr breit; das Ge-
nick weiss gefleekt.

Charakteristisch fir diese Form, sind nach von Erlanger,
die tiefschwarze Stirn, Kopfplatte und Nacken, die gelbbraune
Unterseite, die von der Brust abwărts mit schwarzen Lângs-
flecken, Wellenlinien bildend geziert ist, verăndert sich auf den
Flanken und Hosen in schmutzig grauweiss. Oberseite, Riiclken,
Fliigel vom Naclken anfangend, sich verhellend bis blaugrau, mit
undeutlicher, dunkler Wellenzeichnung, welcle nur auf dom
oberen Sehwanzdecken praegnant zum Vorschein tritt.

Beim jungen Vogel welcher dem Wiurgfalken sehr ăhnlich sieht,
ist die Oberseite dunkelbraun, mit lichten Federsăumen.; Unter-
săite gelblichweiss mit braunen Lingsfleclken.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1337

Volksnamen. — Șoim, Şoim călător.

Systematisches. — Ich konnte zehn im Lande erlegte Exem-
plare untersuchen; sechs davon tragen das Alters- und der Rest
das Jucendkleid. Bei zwei Vâgeln sind der Naclen und die Backen
liecht rostfarben iiberflogen und năhern sich diese, der von Er-
langer aufcestellten Form Falco barbarus germanicus. Auch
Radde erwăhnt solehe Stiicke aus dem Kaulkasus.

Die Stossiedern haben beim jungen Vogel eine dunlkelgraue,
leicht mattgelb iiberflogene Grundfarbe, welche durch 7—9 lehm-
gelbe Querfleclken gezeichnet ist, welche bald so klein sind dass
sie kaum 23| der gesammten Fahne einnehmen, bald aber schon

- deutliche Querbinden bilden. Diese Querfleclsen oder Binden haben
in der Regel eine graue Umrandung, was beim F. sacer nie
der Fall ist, wohl aber beim F. Feldeggi ab und zu vorkommt.
Die Schwanzfedern sind stark zugespitzt, wihrend diese im Alters-
kleide je ălter der Vogel wird, sich mehr und mehr abrunden.
Nachdem der Falle das erstemal vermausert hat, also im 2. bis
3. Jahr, erscheint die Grundfarbe des Sechwanzes hellerau, mit
gelblichem Stich und 7—9 deutliche, schwarzeraue Binden zieren
jede Feder. Im Alterskleide sind die Schwanzfedern hellerau, mit
1—11 mattsechwarzen Querbinden.

Gemessen wurden 10 Exemplare. -
|

Geschlecht | E = En
und | 4 i 3 [ENE E E 5 E
să 2 | "> Ei F [=2| W
apei Da MB a iu NED Ie Aa) 240) 0] Ggeă] of | ăla e
& ad 41.5) '97|29.7]16.9| 3.8] 5.4l 7.5. 5.3] a.
2 ad 55 35.9] 19.5| '3.8| 6 2.3
| 9 ad. 53.5 346149 | 3.9] 5.8] 2.2
2 ad. 58. |;41401.35.3|20,/| 43.6] .5.8|,.7.7|,5.4|, 2.4
> ad 51.5) 35.4] 18.9] 3.7]. 5.6 2.3
& ju m] 30.2) 17 | 3.4] 5.5 | 2.1
E juv 42.5) 101] 30 |16.8 5) 5.51 7.6] 49| 24
& iui [43 | 30.4]16.9| 3.6] 5.4 2.9
2 iu 49 35.820 | 3.5] 5.6] 22

1338 PULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTUNȚE

Vorkommen und Lebensweise. — Regelmăssiger, aber durch-
aus nicht hăufiger Durchzugsvogel.

FALCO PEREGRINUS ATRICEPS HUME.

FALCO ATRICEPS, HUME IBIS 1869. P. 356.

Kennzeichen der Subspecies. — Dem Falco peregrinus grisei-
ventris am năchsten, unterscheidet sich von diesem dureh die
dunklere Oberseite, welche zumal auf Oberkopi, Nacken und
Backea stark hervortritt und den grauen Schimmer der schwe-
dischen resp. nord-russischen Wandertalken entbehrt. Der Schna-
bel weist in der Regel kleinere Dimensionen auf. Die Unterzeite
ist veiner weiss wie bei den Mănnchen der obengenannten Form,
die gelbliche Unterseite der Weibchen heller, oft auch rein xweiss,
die dunkle Wellenzeichnung viel spărlicher und 6fter auch durch
vereinzelte Flecken, zumal nach der Mitte der Unterseite zu, er-
sotzt.

Verbreitung. — Diese ist bis heute noch nicht senau ertorseht.
Das Brutgebiet erstreckt sich wahrscheinlich iber Rumânien,
Sudrussland, nach Erlanger auch iiber Persien und Nordindien.

Volksnamen. — şoim,,Soim călător. |

Systematisches. — Von dieser Form konnte ich 7 Exemplare
aus Rumănien und ein lxemplar aus Siebenbirgen untersuchen;
hievon sind 3 alte Mânnchen, 2 alte Weibchen und 3 junge Vâ-
gel. Die alten Vâgel stimmen gut mit den von Erlanger angege-
benen Charakteren iberein. Dus alte Mănnchen von Feteşti hat
sehr schmale Bânderung und ist bis auf die Oberbrust fast ein-
lârbig weiss, nur am Kopfstehen cinzelne, schmale, schwarze
Lângstropfenfleclen. Das Weibchen von Braila hat auch nicht die
Spur eines gelblichen Anfluges aut der Unterseite, aber auch
jenes aus Bucarest zeigt nur einen sehr geringen gelben Schim-
mer an den Flanken und der Brust. Das Jugendkleid ist von dem
der anderen Formen nicht zu unterscheiden.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE 1339

| eset | |

Geschleeht | | | | Se

a |. | 38 „13| | 8 lrunnoRruNDpATUM

aer | £|5|£ = js = E

== Altei pe
Gad. .|41 |29 [17 | 4.| 5 | 7.5| 5 [914| Bucar.20./1V.1904
9 ad..|54 [35 [24 | 4 | 5.6] 76| 5.2) 241| „» : >
G ad..|41 |29.5]165| 3.7] 5.2| 7.4] 5 | 2.1] Fetești 17.1. 1909.
9 ad..|[53.3135.5/19.5| 3.8] 5.6| 7.7| 5.3| 9.4| Şerban 3./XII.1904.
6 juv..|43 |30.4]17.5| 3.5] 5.1] 75| 5 | 2.9] Bucar.24.. VII.1900.

19 juv.. 154 [36 [195| 3.4] 5.5] 7.6| 52| 24|Pietrile3.]VIII.1898.

9 iuv..|54 [35 |20 3.6, 54| 7.7] 5.2] 2 Cernav.28.|X1.1908.

6 ad. . | 41.5| 29.9] 16 3.9) 4.8) 7.4] 5.1] 2.2 )Herrmannstadt (Sieb.)

| a vedtilARRRRR | XI. 1907.

Vorkommen und Lebensweise. — Wie man aus der geringen
Anzahl der erlegten Exemplare ersehen kann, gehârt auch diese
Form entschiedene zu den seltenen Vâgeln des Landes. Seinen
eigentlichen Aufenthalt bilden die hohen Gebiude der Stădte.

Fortpflanzungsgeschăit. — Schon seit mehreren Jahren hatte
ein Falkenpaar auf der Kirche am Piaţa Amsei in Bucarest ge-
briitet und am 20. April 1901 wurde das Paar geschossen und
das Gelege von 3 Eiern herabgeholt. Die Eier messen : 51.3><40.5;
51.4<40.5; und 51.8X40.6"": Die Grundfarbe ist ein lichtes
Rătliehbraun mit dichten, tiefrotbraunen Flecken und Punkten.
Ein zweites Paar hat im Jahre 1905 und 1906 auf dem Haupt-
postgebiude gebrutet und in beiden Jahren je drei Junge ausge-
britet. Im Jahre 1903 und 1904 hielt sich ein Paar in den steil
gegen die Donau abfallenden Felsen, knapp an der Bricke bei
Cernavoda auf und diurften dort gebriitet haben.

Nahrung.— Die in den Stădten lebenden Wanderfalken schlagen
fast ausschliesslich nur Haustauben und bringen dadureh die Tau-
benziichter zar Verzweiflung. Jedentalls ist dieser Falke sehr schâ-
dlich.

FALCO SUBBUTEO LINNE.

Falco subbuteo Linne, Syst. Nat. 1. p. 127. (1766).
Falco barletta; Daud. Traitg, IL. p. 129. (1800).
Hypotriorehis subbuteo, Boic, Isis. 1826. p. 976.

Falco hirundinuin, Brehm, Vog. Deutschl. p. 65. (1831).

1340 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Dendrofalco subbuteo, Gray, List. Gen. B. p. 3. (1840).

Falco arboreus Brehm, Vogelf. p. 27. (1855).

Dendrofalco arboreus |

Dendrofalco hirundinum |

Falco subbuteo subbuteo, Erlang. Journ. f. Orn. XLYI. Tat.
XI. (1898).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Augenring und Finge
«elb. Oberseite in der Jugend dunkelgraubraun, im Alter tau-
bengrau, Oberkopf dunlkelsechwarzbraun, Backenstreif, Augen
und Ohrengegend schwarz; Wangen und Kehle weiss, Nacken
mit zwei gelblichweissen Flecken, Unterseite im Alter weiss, in
der Jugend gelblich weiss mit sechwarzbraunen Lângsfecken.
Hosen, Steiss und untere Schwanzdeckfedern rostrot, Schwanz
aschgrau mit 10—11 rostgelben Binden, die beiden mittleren
Sehwanztedern einfirbig grau.

Verbreitung.— Europa und Nord-Asien ; iiberwintert în Afrika
und Indien.

Volksnamen. — Heretele rindunelelor, Erete, Ierete, Arete.

Systematisches. — Eine ausgewihlte Suite von 102 Baumial-
lken în allen Kleidern, vom Dunenjungen bis zum sehr alten
Vogel liegen mir vor, mehr als 160 habe ich im Laufe der Jahre
in den Hănden gehabt. Das Gefieder dieses Falken ist sehr kon-
stant und habe ich diesbeziiglich kaum etwas zu sagen. Die mit-
telsten Schwanzfedern sind zwar în allen Kleider einfârbig, gegen
das Licht gehalten scheinen aber in der Hegel verschwommene
Bâmder durch.

Masse gebe ich von 100 Exemplaren :

Brehm, Naumannia, 1855. p. 269.

Ele z

Gesehlechl o Ei 28 =

| Grossen- | E :z |232 o 2 Ei

und [E 5 = 3 [555 | ra Ş ic

AAA [differenzen e E i E: Es - 3 E =

i Dl 3 = 25| £ SS A=I 5

a | Zi az) = = = 772)

i a ERE - caii

30 1.6 | Maxim.[32.3 75 [26 [15 | 2.6] 3.3 42) 27| 1-8
99 800| Minin..|.345|772 [193.8] 495| 91519311 36) 216| 45
0 8 ab | Maxim [845477 98.517 | 25| 3.4) 43| 2.7] 9
O *-9 | Minim, |32.2/73.5, 24815 | 2.3] 341| 3.7] 2.5] 1-6]
| 20 : Să $ | Maxim. | 32.6 75.8] 26.5115.5| 95| 3.3] 4.2| 2.6 IS!
“0 9 | Minim. [31 [72 [24 [13 | 29] 3. | a.5| 2:5| 44|
90 ă aa. Maxim. | 34.7] 77.4) 28.6 47.3) 25| 3.4 429] 27| 1-9)
[2 0 alţ | Minim. |32.4)73.9]24,5/15.4| 2.2] 34| 34| 24| 15|

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1341

Vorkommen und Lebensweise. — Hăufiger Sommervogel
der Ebene, seltener in den Vorbergen der Karpathen und selten
in diesen. Er erscheint im Lande im April und verlăsst 'uns im
Oktober.

Fortpflanzungsgeschăit. — Das Gelege ist in der Regel gerin-
ser als das anderer Falken und zwar 2—3 hâchstens 4 Kier
Das Nachaelege fand ich nie im selben Horst, sondern stets in
einem, in der Năhe befindlichen alten Krăhenhorst und besteht
dasselbe aus 1—2 Biern. Die Legezeit sechwankt zwischen dem
2. Juni und 20. Juni. Gemessen habe ich 35 Fier: Maximun
43.5X34.4 und 41.4<35; Minimum 39><31.6 und 40Xxx30.2;
Durehsehnitt 42.133.5.

Nahrung. — Diese besteht zum Leil aus Vâgeln bis zu Reb-
huhnerosse, zum Teil aus Insekten, welche er mit den Fingen
tângt wie dies auch schon von Anderen beobachtet wurde und
nicht wie Brehm und Liebe angeben, mit dem Sehnabel. 'Trotz-
dem er auch viele schădliche Insekten verzehrt, gehârt er doch
zu den sehr schădlichen Raubvăgeln. Mit besonderer Vorliebe
macht er Jagd auf Schwalben.

In den 111, von mir untersuchten Kropfen und Măgen, fund
ich ausser der bekannten Nahrung in drei Fillen Vespertilio noc-
tala, in einem Falle Mus minutus.

FALCO MERILLUS (GERINI).

Accipiter merillus, Gerini, On. Metl. Dig. I. p. 51 pl. XVIII.
—XIX (1767).

Falco aesalon, Tunstall, Orn. Brit. p. 1 (1774).

Falco regulus, Pall. Reis. IL. Anh. p. 707. (1773).

Falco lithofalco

acţ i | Gmel,, Syst. 1. p. 278, 284 (1788)

Falco sibiricus, Shaw. Gen. Zool. VII. pt. I. p. 207 (1809).

Falco smirillus, Savign., dis de PEgypte p. 40 (1810).

Falco caesius, Mey & Wolf, Taschenb. I. p. 60 (18310).

Hypotriorchis aesalon, Boie, Isis, 1825. p. 314.

Aesalon aesalon, Kaup. Natiir]. Syst. p. 40. (1829).

Acesalon lithofaleo, Bonap., Rev. et May de Zool. 1854 p. 536.

1342 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Aesalon orientalis, Brehm, Naumannia, 1855. p. 269.

Aesalon regulus, Beyth. Ibis 1863. p. 9.

Lithotalco aesalon, Hume Rough Nates I. p. 89. (1869).

Hypotriorchis merillus, Prazăk, Journ. £. Orn. XLVI. p. 197
(1898).

Falco merillus, Sharpe, Hand-List. B. L. p. 275. (1899).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut und Fânge gelb. Schwanz
iiberragt die Flugelspitzen um 2.5".

Altes Mânnchen. — Oberseite asehblau, mit schwarzen Schalt-
strichen und einer schwarzen Endbinde am Schwanz; unlen
rosteelb mit braunen Lancettetlecken.

Altes Weibchen und junger Vogel. — Oberseite graubraun mit
rostfarbenen Flecken und Federkanten; Unterseite gelblichweiss
mit braunen Lăngstlecken. Schwanz graubraun mit 6 —7 weissen
Querbinden.

Verbreitung. — Nord-Europa und Nord-Asien, iiberwintert
in Sud-Europa und Indien.

Volksnamen. — Herete de iarnă, Herete pitic.

Systematisches. - - Eine Suite von 8 alten Mănnchen, 10 alten
Weibchen und 16 jungen Vâgeln liegt mir vor.

Ich schliesse mich der Ansicht Raddes vollkommen an, dass
wir es bei unserem Falken mit zwei Formen zu tun haben. Wo
selbe briiten ist bis jetzt nicht bekannt und liegt auch bei weitem
kein genug grosses Material vor, um auf Grund dieses eine neue
Subspecies aufstellen zu kânnen.

Radde charakterisiert diese Formen, wie folet: »Es gibt eben,
nach dem mir vorliegenden Material zwei Formen des Merlins,
die unabhingig vom Alter sind. Die eine derselben finde ich nor-
mal, bei ihr ist das (rau obenher dunkler. blăulicher und alle
Schattstriche sind breiter. Bei cer anderen Form sehe ich das
Grau oben bedeutend heller, die Schaftstriche scharf und sehmal,
unten das Gelieder weiss, kaum auf Brust und Bauch etwas
in gelb getriibt und die Schaltstriche auch hier scharf und
schmal.

Fimnf von den Mânnchen meiner Suite, gehăren der ersteren,
drei der letzteren Form an.

Masse folgen von sieben Exemplaren :

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 1343

| [I
- o A | o o Si
= SS Pee | emit clisee
— — = n — Pi — < — 9 2) [723
| 7 —
ad. [30 |61 |[19.3|125| 3 | 4 | 23 2.9] 06| 1.3] 2
| |
G al. |29.5|60 119 [125 4 | 29] 3. 3 | 056| 4.3] e
& ad. [29.5160 119 |n SO jos 3 |sa06| ao 4
& ad. [29.862 [195126] 3 | 4 | 23| 3.2] 34| os 13]-2
8 ad. |31.5/63 19.8) 14 | 3.4 42| 93| 32| 320.7] 4:6| 2.2
juv.|30 |61.5]19 |12.5| 3 | 4 | 21| s | 3 | 06| 4.4.2
l6i |
l& ju.|a1 |63 120.3] 14.5 3049 90| 34| 3.2 40| s|e:a

Vorkommen und Lebensweise. — Der Torei ist unser re-

selmăssiger Wintergast, welcher sich vom Oktober bis April bei
uns aufhăhlt ; meist sind es junge Vogel welche erlegt werden,
alte Mânnchen sind seltener.

Nahrung. — Dieser kleinste Răuber gibt dem grossen Edel-
falken in nichts an Raublust und Tollkiihnheit nach. Es klivgt fast
unglaublich dass sich dieser kleine Falke an Vâgeln bis zur Grosce
einer Kriickente heranwagt. Ich selbst habe ihn folgende Vogelar-
ten verfolgen oder schlagen sehen: Dohle, grosser Buntspecht,
Eister, Misteldrossel, Haustaube und Kriărkente. 18 untersuchte
Kropfe und Măgen enthielten Uberreste folgender Vâgel: 2 Feld-
sperlinge, 1 Haussperling, 1 Amsel, 4 Wachholderdrossel, 1 Reb-
huhn, 2 Staare, 1 Griinling, 2 Goldammern, 1 Buchfink, 1 Leinfink.

Wie aus dem Gesasten ersichtlich, ist dieser Falke ent-
schieden schădlich.

SUBFAM. AQUILINAE.

AQUILA,

BRISSON, ORNITH. 1. P. 419. (1760).
TYPUS: AQUILA CHRYSAETUS LINNE.
AQUILA CHRYSAETUS LINNE.
Falco chrysaetus |
Falco fulvus

Linne, Lyst. Nat. 1. p. 155.(1766).
Falco fulvus f canadensis |

344 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Falco pygargus, Scop., Ann. IL. Hist. Nat. p. 14. (1768).

Pa jcajgaia de uală | Grael. Syst. Nat. Î. p. 254,256, 257. (1788).

Falco americanus

Falco albus, Gmel, Syst. Nat. I. p. 257. (1788) (ex Briss).

Falco niger, Gmel., Syst. Nat. IL. p. 259. (1788) (ex Brown).

Falco eygneus, Lath. Ind. Orn. I. p. 14. (1790).

Falco aquila, Daud., Traite WV'Orn. II. p. 47. (1800).

Aquila americana, Vieill, Ois. Am. Sept. IL. p. 31. (1807).

Aquila fulva, Savig., Syst. Ois, de PEgypte, p. 22. (1310).

Falco regalis, Temm. Man d'Orn, p. 10. (1815).

Aquila chrysastus, Dumm. Diet. Se. Nat. I. p. 339. (1816).

Aquila nobilis, Pall. Zoogr. Rosso. As. IL. p. 338. (1826).

Aquila regia, Less, Traite, p. 36, pl. 8 £. 1. (1831).

Aquila melanaătos, Brehm, Văg. Deutschl., p. 20. (1831).

Aquila Brehmii, Brehm (!) Naumannia I. 3 Heft. p. 24. (1850).

Aquila nico LOX, Brehm, Naumannia |. 3 Heff. p. 24.

Aquila fuscicapilla |

Aquila canadensis, Cass., Bairds B, N. Am. p. 41. (1860).

Aquila intermedia, Severtz, Turk-Javotn. p. 112. (1873).

Aquila chrysastus-fulva, Reiser, Orn: Bale. II, p. 120, (1594).

Aquila chrysastus-fulva, Prazăk, Journ. f. Orn. XLV, p. 462.
(1897).

Kennzeichen der“ Art.: Wachshaut, Mundwinkel und Fânge.
gelb. Iris in der Jugend goldbraun, im Alter lebhaft broncebraun,
Sechnabelwinkel endet unter dem ersten Drittel des Augendureh-
messers. Die Tarsen sind bis an die Zehen mit kurzen Federn
bedeckt. Oberschnabel von der Wurzel an, gekriimmt; die lân-
glichrunden Nasenlocher liegen schief. Die Federn am Hinterkopt
und Nacken, lancettlich zugespitzt. Die Fliigelspitzen erreichen die
etwas abgerundete Schwanzpitze nicht. Die ersten sechs Schwung-
federn mit verengten Aussenfahnen. Die unteren Sehwanzdeckte-
dern lang und flaumig, diese bilden, verglichen mit jenen des
Kaiseradlers, ein gutes Unterscheidungsmerkmal zwischen die-
sen beiden Arten in allen Federkleidern. Am charakteristischesten
sind die beiden lingsten unteren Schwanzdeckfedern. Beim Stein-
adler erreichen diese eine Lânge von 2+—26*"; die Lânge der
_einzelnen Fahnenteile 3—10**, die Federn sind bis an die Spitze

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1345

faumig und haben also keine geschlossene Endspitze. Beim Kai-
seradler erreichen diese Federn nur eine Lănge von 17—18",
die einzelnen Fahnenteile nur 5—-5.5*"; ein Drittel der Federn
lăuft gegen das Ende derselben in eine geschlossene Fahne aus.

Junger Vogel: (fulvatypus, ein bis finfjăhrig). Oberkopf wie
Hinterkopf, Wangen, Genick und Hinterhals dunkelbraun, an
den Spitren meist hellrâtlichbraun ; Kehle tietbraun, die iibrige
Unterseite dunkelchokolade oder schwarzbraun, an der Wurzel
sind alle Federn weiss, so dass wenn sich eine Feder verschiebt,
weisse Flecken entstehen. Hosen und Tarsen schmutzigweiss, Er-
stere mit grossen braunschwarzen Flecken. Die dunkelbraunen
Fligeldeckfedern ctwas heller als der Riicken, die kleineren am
Fliigelrande breitrostgelb und :weiss gesăumt. „Die grossen
Sehwungfedern an der Wurzel weiss, gegen das Ende zu schwarz ;
der Ubergang von der weissen zur sechwarzen Farbe wird dureh
viele kleine unregelmăssige Flecken gebildet ; die iibrigen Schwin-
gen sind braunschwarz, an der Wurzel etwas weiss, an den
Spitzen helhebrăunlich gesăumt. After schmutzigweiss, an den
Seiten braun gefleckt; der Schwanz weiss, mit einer 9—11**
breiten Endbinde.

Alter Vogel: (chrysa&tus typus). Ober-und Hinferkopf hell-
fahlbraun, Unterteil der Wangen, Kinn, Kehle und Gurgel râtlich-
braunschwarz, an Letzterer rostfarbig gekantet ; Brust, Bauch
und Aussenseiten der Hosen tiefbraun, mit rotlich gemischt, das
râtliche gewâhnlich die ganze Feder einnehmend. Oberriicken
Schultern, Unterriicken und Biirzel tiefdunkelbraun, mit wenig
helleren Federrândern und rotlichem Metallglanz ; Achsel und
oberer Fliigelrand rostgelb, weisslich gerăndert.

Die grossen Schwungfedern schwarz, von aussen ganz, auch
die Schăfte, auf den Innenfahnen, von da an, wo diese breiter
werden marmorartig grau und weisslich gefleckt und gestreift, je
nâher der Wurzel, desto mehryweissliches, an den lăngeren, dun-
kel und hell in die Lânge gestreift, an den kiirzeren die braun-
schwarze Grundtarbe in deutliche Zick-Zack-Bânder iibergehend.

Der Schwanz grau oder gelblicharau, mit breiter, dunkel-
brauner Endbinde, so wie 3—4 unregelmăssige Zick-Zack-Bin-
den; an den Innenfahnen mit weisslicher Wăsserung.

1346 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

Heute wird es wohl Niemanden mehr geben, welcher den Stei-
nadler vom Goldadler, artlich trennen wollte ; es ist eine entschie-
dene Sache, dass der Steinadler nur das Jugendkleid des Goldad-
lers darstellt.

Ich kann es mir nicht versagen an dieser Stelle einer Arbeit
des unermiidlichen Forschers Eduard Hodek sen. zu gedenken,
welche iiber dieses Thema das Beste gibt, was bis heute iiber
dasselbe geschrieben wurde. ii

Hodck scbreibt in den Mith. d. Ornitholog. Ver. II. Jahrgang
p. 92: »lch wartete bisher darauf, von irgend einem neueren
Autor den wahren Kernpunkt der Frage, etwa tolgender, Art
entschieden zau. finden« : „Der Goldadler ist deshalb der alte und
ălteste Vogelvater, aller bisher fiir Steinadler angesehenen Kinder,
"weil dort oder da, dieser oder Jener beide Goldadler-Eltern beim
Horste erlegte und dessen angefiedertes Junges ich im Steinad-
lerkleide prăsentierte«. Dariiber hinaus wăre dann freilich jede
weitere Deutung Uberfluss, allein ich wartete daraut vergebens
von Aussen und trachtete ebenso vergebens in meiner Beobach-
tungssphăre Aufschluss und Erklărung zu erlangen.

Nachdem ein Zweifel in solchen Dingen, wenn auch noch so
gering, dennoch ein Zweitel bleibt, so hielt ich es tir Pâicht, die
sich mir seit lange gebotenen Erfahrungen zusammen. zu tragen
und mitzuteilen, namentlich aber denjenigen die sieh in der Lage
befinden, solche Adler beim Horst zu erlegen, das Ziel zu fixieren,
bis zu welchem—nach dem heutigen Stande der Dinge—allen-
falls Ziweifel noch zulăssig sind.

Der Vogel braucht zur vâlligen Umwandlung in die Goldad-
lerfărbung, in der Freiheit gewiss weniostens 6, wahrscheinlich
aber 9 Jahre. Drei Jahre trăgt er den weissen, s*hwarz endenden
Stoss, ein bis zwei Jahre beginnen (beim Mănnchen) von unten aut
zuerst kleinere Spritzer, dann Flecke, ein bis zwei Jahre hindureh
mehren sich diese und formieren sich an der Endhbinde zunăchst
zu Striemen, in den năchsten zwei Jahren hat diese Zeiehnung
die Basis erreicht und der Stoss ist ganz gestriemt, erst heller,
spăter aber immer dunkler grau in schwarz.

Hiernach entspricht ein, z. B. als circa 3 jăhrig angesproche-
ner chrysactus, dem 6—7 jăhrigen Vogel (weil er ja durch 3 Jahre

BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE 1347

das reine fulva-Kleid getragen haben muss), ein 5 Jahre alt ge-
haltener, dem S bis 9 jăhrigen u. s. w.

Der vâllig ausgefărbte, bisher stets als Goldadler designierte
Vogel kommt nur selten vor; weit hăufiger wird er als Steinad-
ler erlegt und bestimmt; ganz natiărlich der geriebene, durch
hunderterlei Gefahren bei Uhu, Aas, im Raub, im Leben schon
cît gewitzigte alte Kămpe, der so manches Loth Blei mit sich he-
rumtrăgt und durch dessen Fittig und Federpelz nicht blos ein-
mal schon die bâzen, sehweren Korner prasselten, gerât nicht
so leicht vor's Rohr wie dessen unerfahrenere, jugendlichere
Sippschaft, fir ihn sind Uhu und Luderhiitte ein lângst iiberwun-
dener Standpunkt und mitleidig ăugt er herab, hoch iber dem
verbliifiten Schiitzen hin seine Kreise weiterziehend. Er iiberlăsst's
der unerfahrenen Jugend, sich, wenn's gut geht, teueres Lehr-
geld zu holen, oder — sich gar ihre unvorsichtigen Hitzkăpfe
einzurennen. Seit ich fir Kunden prăpariere und selbst auf Adler
jage, kamen mir 2%, ganz uralte 200%, im Ubergangskleide und
der Rest im Jugendkleide der Steinadlerfărbung vor. Wabhrlich
wWenige werden alt und von diesen wieder die Wenigsten erlegt.

Beim Horste ist dieser Adler das Prototyp der Vorsicht und
ausdauernden Schlauheit, iibrigens muss ich mir leider diesbezu-
gliche Mitteilungen auf ein andermal ersparen.«

Verbreitung. — Europa, Nord-Asien und Nord-Amerika bis
Mexico.

Volksnamen. — Iepurar, Hultan, Acvilă de munte.

Systematisches. — Ich konnte nur 18 rumănische Exemplare
untersuchen und von diesen tragen 2 das komplette Alters-, 5
das Ubergangs- und 11 das Jugendkleid. Ein besonders interes-
santes Weibchen med. welches schon fast zur Hălfte das Alters-
kleid trâgt, wurde am 5 Mărz 1904 bei Comarnic, Jud. Prahova,
von Prinz V. G. Bibescu erlegt. Der Schwanz dieses Vogels trăgt
schon 7 Federn welche aut grauem Grunde mit dunkelbraunen
Zick-Zack- Binden geziert sind; die anderen fiinf Federn sind
weiss, mit 9.05”” breiter bibiadei an welche sich nach abwărts
schon eine 5—6"* breite Partie anschliesst, welche grau und
schwarzbraun gemasert ist; auch laufen an dem Kiel nach ab-
wărts braune Spritzflecken. Die Schwanzfedern sind von links

1348 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢI

nach rechts folgend angeordnet: 1 ch ')2t.3ch.4f.5.6.7.
eh. 8. 9 £. 10. ch. 144 42 eh.

Die Fligelfedern, besonders die II. Ordnung, fast einfărbig,
ohne Maserung.

Ein junges Mânnchen ist sehr dunkel gefărbt und besitzt auch
die Endbinde am Schwanz ausnehmend breit.

Masse gebe ich von 5 Exemplaren:

part ee | E

a & =i | a E) SIE

n E = Si o a '2 2 a

ZU vele eului] A Sale de lea lasă [eta mea | ie o Ie eul IEI

C E RN AIE Au (00 leo BE = VE) E atu lazi Patul 2,

| Su. ||! 3 |izo | ENE Ea) Sa lacăt o aa a
O ad: |:-85| 200| .62|, 33| 44| 10| 9.8) 8, 94| 23| 5 65

| 9 ad.| 100| 202| 65 36.5/41.5| 10.7] 9.9] 84| 10| 3] 5] 6.6
Q9med.| 105| 209| 69 40[11.8110.8| 10| 82| 10| 3| 5] 8

| juv.| 107| 244| 68| 39|; 14110.8| 10| 82| 10| 3 578
9 juv.| 410| 220| 70, 44|11.2|10.9|10.5| 8.3|10.2| 3.2] 5.1] 8.2

Vorkommen und Lebensweise. — In den rumiănischen Karpa-
then ist der Steinadler durchaus keine seltene Erscheinung;
merkwiirdig ist es aber, dass man ihn in der Ebene fast niemals
antritit. Im Zeitraum von 19 Jahren beobachtete ich nur ein
einziges Exemplar in der Ebene und zwar am 12. Januar 1905
in unmiltelbarer Năhe der Ortsehaft Fundu, Jud. Ilfov eine Saat-
krăhe kropfend; ein zweites wurde im December 1905 beim
Bahnhof Elena, Jud. Ialomiţa, erlegt.

In der Vobrogea, fehlt er vollstiindig, wenigstens wurde er bis
jetzt veder beobachtet, noch erlegt.

Fortpflanzungsgeschăft. — Er briitet regelmissig in den Kar-
pathen und zwar stehen die meisten Horste in jenem Teil der-
selben, welcher zwischen der Donau und der Eisenbahnlinie Plo-
esci— Kronstadt, liegt.

In der Zeitschrift fiir Oologie, Jahrg. 5 S. 30., sowie an ande-
ren Stellen, wurden dfters Steinadlereier, xvelche Kricheldorf Ber-

*) ch, bedeutet chrysa&tus, f. fulva.

DULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 1349

lin aus der Dobrogea erhielt, besprochen. Alle diese Fier sind
bestimmt Kaiseradlereier, da der Steinadler nicht nur nicht in
der Dobrogea briitet, sondern mit Sicherheit nicht einmal dort
constatiert werden konnte.

Nahrung. — Ich machte die Beobachtung dass der Steinadler
nicht nur im Winter, sondern auch im Sommer Aas annimmt
und ist er bei einiger Ausdauer auf demselben in den Karpathen
sicher zu erlegen. Er raubt aber auch Reh und Gemskitze, Hasen
und grossere Vogel, er ist daher der Jagd sehr schădlich.

AQUILA IMPERIALIS BECHST.

Aquila heliaca, Savign. Descr. Ekgypte p. 459. pl. 12.(1810).

Aquila chrysaâtos (nec. Linn6) Leisl., Ann. Wetter. II. p. 170.
(1810).

Falco imperialis, Bechst. Taschenb. p. 553. (1812).

Aquila imperialis, Brehm, Vogel Deutschl. p. 22. (1831).

Aquila crassipes, Hodgs., in Gray's Zool. Mix. p. 81. (1844).

Aquila mogilink (nec. Gmel.) Strichl., Orn. Syn. p. 37. (1855).

Aquila riparia, Wurtt. Naumannia, 1857. p. 432. (deser. nulla)

! Nisactus fasciatus (nec. Vieill) Bielz., Oerh. Mitth. Sieb. ANCA
Herrmannstadt XXVIII. p. 39. (1888).

Aquila melanctus (nec. Linn€) Matschie, Journ. f. Orn. XXĂVII.
p. 69. (1889). — Reiser, Orn. Bale. II. p. 116. (1894). Prazâk,
Journ. f. Orn. XLV. p. 461. (1897). etc.

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Fânge
gelb. Iris in der Jugend schân schiefergrau, radial gewâăssert, im
Alter eine Farbe die zwischen Silber und Gold die Mitte hălt,
nussbraun gewolkt. Der Schnaubelwinkel endet hinter dem ver-
hăltnissmaăssig kleinen Auge. Dic Nasenlocher liegen quer und
haben am oberen Hande einen Einschnitt, Die Fliigelspitzen er-
reichen das gerade Ende des Schwanzes, manchmal auch iiber
dassclbe hinausgehend. Dass die unteren Schwanzdeckfedern ein
gutes Unterscheidungsmerkmal gegeniiber dem Steinadler bilden,
habe ich schon bei diesen erwâhnt.

Junger Vogel: Kopf und Hals lehmgelb, jede Feder mehr
uder weniger lehmbraun cingefasst; diese Einfassung reibt sich

1350 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

mit der Zeit ab; Unterhals und Riicken graubraun, mit lehm-
celben Spitzen, ebenso die Fliigeldeckfedern; die grâsseren mit
etwas dunklerer Grundfarbe, die Schwungfedern schwarzbraun,
mit unregelmăssigen, grauen Binden. Kehle und Wangen ein-
fârbig lehmgelb; Brust und Bauch lichtlehmgelb, jede Feder an
den Seiten kafteebraun gesăumt; Hosen schmutziglehmgelb, leicht
lehmbraun bespritzt; Tarsen und untere Schwanzdeckfedern ein-
fărbig und schmutzig lehmgelb; Schwanz einfărbig braun, mit
heller Spitze, leicht graugelb iberflogen.

Alter Vogel: Stirne schwarz, diese Farbe bildet auf der Mitte
dez Scheitels einen lănglichen Fleck, der iibrige Oberkopf lehm-
oder rostgelb mit schwarzen Schăften; Kehle, Vorderhals, Brust,
Bauch, Hosen, Tarsen, Riicken und Fliigeldeckfedern sehwarz-
braun, an diesem und dem Riicken ab und zu mit lichteren
Federsăumen. Schulterpartien reinweiss. Die schwarzen Schwung-
federn auf der Innenfahne grau gewăssert und gebândert. Der
Schwanz grau, mit 8—9”" breiter, schwarzbrauner Endbinde
und 6—7 ebenso gefărbten, unregelmăssigen Querbândern ; die
Spitze gelblichweiss.

Verbreitung. — Siid-Ost-Europa, Central-Asien, Nord-Indien
und China. |

Volksnamen. — Vultur imperial, Acvilă imperială, Pajăre, Pa-
gire, Pajore, Pajure.

Systematisches. — Von diesem Adler liegt mir ein uberreiches
Material vor, und zwar 53 Exemplare im Alterskleide, 30 in
Ubergangskleidern, 47 im Jugendkleide und 25 im Nest und
Dunen-Gefieder.

Das Jugendkleid ist im Allgemeinen ziemlich konstant, nur
variert der gelbe Grundton von helllehmgelb bis in ein ziemlich
dunkles rostgelbrot; ja ich besitze ein junges Mănnchen, welches
einen fast rostroten Grundton hat und auf dem Kopf iiberhaupt
keine Spur von brauner Federeinfassung besitzt, auf der Brust
und dem Bauch ist diese nur wenig ancedeutet. Die einfărbig
graubraunen Schwanzfedern haben eine 3**: breite, rostrote End-
spitze. Andere zeigen wieder ein ungemein lichtes Aussehen, der
Kopt ist bei solehen einfărbig, lichtlehmgelb; auch an der Ober-
seite dominiert diese Farbe sehr und geht an den grossen
Flugeldeck- und Schulterfedern in graugelb iiber.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1351

Das einfărbige: Mittelkleid wie es Naumann beschreibt, ist mir,
trotzdem ich hunderte: von Kaiseradlern in Hănden hatte, noch
nie untergekommen.. Radde schreibt iiber dasselbe: »Dieses ein-
fărbige Mittelkleid mit rostigem Occipitalflecke, ist mir aus dem
Oriente erst in neuester Zeit bekannt geworden, einer meiner
sefangenen Vâgel legte es an. Es kommt, so scheint es, auch im
Freileben nur selten vor und wird es vielleicht auch in der Frei-
heit nicht immer angelegt. In den ersten Tagen des Mărz 1882
wurde ein Părchen in diesem Ubergangskleide bei Tiflis erlegt.
Die hbeiden Vogel tragen ein fast durchweg frisches, schânes, in-
tensiv dunkel sepienbraunes Gefieder. Aut dem Rucken des
Mânnchens stehen noch ein paar Federn des lehmgelben Jugend-
kleides und ist sein gelber Occipitalfleck sehr gross. Er reicht bis
auf den Scheitel hinauf. Von Weiss in der Schultergegend. ist
noch keine Rede. Der Nackenflecken des Weibchens ist nicht so
scharf umgrenzt und nicht so klar im Kolorit. Acht sehwarze,
flammig in stumpter Keiltorm auf jeder Schwanzfeder gezeiechnete
Binden stehen auf grauem Fond. Die Endbinde ist breiter«.

Alle Adler welche ich lebend hielt, begannen die Umfărbung
direkt in das dunkle Kleid, welches allerdings noch nicht den
dunkelsehwarzbraunen Ton so rein hat, wie das, des etwa 10
jihrigen Vogels; schon im 3. Lebensjahre begannen dunkle Fe-
dern zu sprossen, brauchten aber zur vollstăndigen Umfărbung
2—3 Jahre; da diese in der Gefangenschaft immer langsamer
vor sich geht, durfte in der Freiheit dieses Kleid im 4.—5. Jahre
angelegt "werden. Das komplette dunkelschwarzbraune Alters-
kleid wird vor dem 9.—10. Jahre, wie schon erwăhnt, nicht an-
gelegt.

Am merkwirdigsten sieht der etwa 3—4 jihrige Vogel in
dem ganz buntscheckigen Kleide aus; die Grundfarbe ist noch
licht, iberall kommen aber schon dazwischen die dunklen Federn
hervor.

Ich schliesse mich der Ansicht des Dr. Finsch vollkommen an,
dass der Kaiseradler je ălter, auch desto dunkler wird, obzwar es
von E. F. von Homeyer bestritten wird. Ich besitze einige sehr
alte Kaiseradler welche so dunkel schwarzbraun sind, dass man
diese Farbe fast schon schwarz nennen kânnte ; ein so dunlel

1352 BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE

gefiirbtes Mânnchen besitzt 18%: lange und 10" breite, sehnee-
weisse Schulterflecken, ein Weibchen 14” linge und 8" breite.
Bei geschlossenen Fliigeln fliessen die beiden Schulterflecken bei-
nahe zu einer grossen, weissen Flăche in schwarzbraunen Fond
zusammen, oft stehen auch am Fligelbug und Rand einige rein-
weisse Federn.

Der Besprechung der mittelsten Schwanzfedern will ich, des
Interesse halber, welche dieselben beanspruchen, einen breiteren
Raum gewăhren.

I. Federkleid: Die ganze Feder einfărbig dunkelgelbbraun mit
einer halbmondfârmigen, fahlgelben Endspitze, welche sich gezen
die Grundfarbe bald in rostgelb, bald in grau abtânt, an der
Basis etwa 2” weiss. Manche Federn sehen wie grau iiberpudert
aus; acht bis zehn Tage, nachdem der Vogel das Nest verlassen
hat, befindet sich an der Spitze der Feder noch die Erstlingsfeder
(Dune), aufgesetzt. Wie bei allen Raubvâgeln, kommen auch hier
sogenannte Nesthocker vor, so dass meist das eine von den beiden
Jungen viel kleiner und sehwăchlicher ist, als das andere; bei
diesen schwăcheren Vâgeln ist die Feder immer ganz einfărbig,
wăhrend bei dem stărker Entwickelten sich eine gewisse Tendenz
zur Bildung der dunkeln Endbinde, sowie der anderen Querbinden
und Flecken der spăteren Kleider bemerkbar macht, und zwar
dadurch, dass in der Grundfarbe der Feder ganz versehwommene
etwas diinklere, beim fliichtigen Hinsehen nicht einmal auffallende,
wolkige Lăngs- und Querbinder, so wie Flecken hervortreten ;
besonders sind dieselben an der Unterseite der Feder bei schief
einfallendem Lichte zu bemerken. Sehr interessant ist es, dass ich
dies bei mânnlichen Exemplaren hăufiger und meist ausgeprăgter
fand. (Mânnliche Prăponderanz). Jemehr die Feder abgeniitzt
wird, also etwa im 2.—3. Lebensjahre, treten diese Wolkenflecken
oder Maserungen noch intensiver aus der abgebleichten Grund-
farbe hervor.

II. Federlleid (drittes Jahr.) Die Grundfarbe der Feder bald
grau, bald gelblich grau, diejenigen Exemplare bei welchen auf
den Federn des ersten Kleides schon die Wolkenflecken und
Binden angedeutet waren, haben eine schon ziemlich deutliche
Endhbinde, welche aber noch an mehreren Stellen durch die Grund-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1353

farbe unterbrochen wird; die Binden sind jetzt schon deutlicher
durch unregelmăssige Zacken und Punkte angedeutet; die Federn
jener Exemplare welche im Jugendkleide ganz cintărbig-wuren,
besitzen wohl auch schon die End- und ibrigen Binden ange-
deutet, aber bei weitem nicht so stark; auch hier treten dieselben
durch Abreibung der Feder mehr und mehr hervor und kommt
za der grauen Grund- und dunkelschwarzbraunen Fleckenfarbe
noch eine lehmgelbe Maserung hinzu.

III. Federkleid. (sechsjăhrig.) Die Grundfarbe der Feder licht-
taubengrau;: 5 — 7 breite, sechwarze Endbinde ist nicht
mehr durch die Grundfarbe unterbrochen und zieht sich
sowohl an den Federseiten, als wie am Kielin Spitzen auslaufend,
etwas herab. Die [inf bis sieben Querbinden sind an der Ober-
seite der Feder nur im oberen Drittel der Feder durchlautend,
sonst nur neben dem Kiele angedeutet, wohingegen auf der Un-
lerseite der Feder alle Binden durchlaufen und auch schon an
den Seiten der Fahnen die dunkle Lăngszeichnung des IV. Feder-
kleides durch Maserung angedeutet ist. Die Spitzen der Federn
grauweiss. Im 5. oder 6. Jahre, wenn die Feder also schon stark
abgerieben ist, treten die Binden auch an der Oberseite schon so
deutlich hervor, wie im IV. Federkleide.

IV. Federkleid : (neunjâhrig). Die Grundfarbe der Federn ein-
fărbig taubengrau, mit einer 9—10.5”* breiten, dunkelschwarz-
braunen Endbinde und finf bis sieben 1—2“" breiten, zacki-
gen, dunkelschwarzbraunen Ouerbinden, welche am Aussenrande
der Feder ineinanderfliessen. Die graue Grundfarbe nimmt kaum
den sechsten Teil dev Feder ein. Die Spitze der Feder schmal-
grauweiss eingesăumt, die Basis weiss.

V. Federkleid : (Hohes Alter.) Grundfarbe der Feder tauben-
grau ; die Endbinle und die iibrigen fiint bis sechs Querbindrn
sind nahezu von schwarzer Farbe, die Zick-Zack-Form geht hier
schon mehr oder weniger verloren und sind an der Aussenseite
der Fahne nur fast unmerklich ineinunder gelussen ; die graue
Grundfarbe nimmt bei diesen, kaum den 7. Teil der gesammten
Federn ein.

Im Jugendkleid haben die Schwanztedern cine Lânge von
31—59” um Alterskleid von 29-31"; wie wir also sehen, ver-
kurzen sich dieselben, je ălter der Vogel wird.

1354 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

Aus Vorstehendem ersehen wir, dass, wie auch schon H. Meer-
warth bei brasilianischen Raubvozeln fand, die in einer. Mauser
neu erworbenen Federn den Zeichnungstypus, den die alten Fe-
dern vor der Mauser durch Verfărbung erreieht hatten, nur deut-
licher ausgesprochen. Es wirkt also ofenbar die Verfărbung ohne
Mauser bei der allmăhlichen Entwicklung der Alters-Zeichnung
des Schwanzes der betreffenden Raubyvâgel mit, in der Weise,

dass die Feder zunăchst nur durch Verfărbung, einer der Alters-.

feder niher kommende, neue Zeichnungsart erreicht und dass
diese dann in der, in einer Mauser entstehenden Ersatzfeder deut-
licher ausgebildet, auftritt. Die neue Zeichnung tritt in der Regel
an der Spitze der Feder zu und zwar immer zuerst an dem Kiel
zunăcbst gelegenen Federpartien auf. Die Umfărbung der Feder
ohne Mauser, wird vom phisyologischen Standpunkte aus, als
uumâglich verworfen und doch kommt dieselbe bei vielen, ja,
bei den meisten Vogelarten vor.

Am 8. November 1903 erhielt ich von meinem Jăger, lon Po-
liehron, welcher fiir mich an der Donau sammelt, die Mitteilung,
dass er einen, fast rein weissen Kaiseradler beobachtete. Von da
ab wurde derselbe, und zwar am hăufigsten, immer an der glei-
chen Stelle, gesehen.

Im Mai des darauf foleenden Jahres, schoss Graf Heinrich
Schaesberg auf derselben Insel, auf welcher der weisse Adler den
Winter hindurch sich meistenteils aufhielt, von einem dort be-
findlichen Horst, das alte Weibchen ab; der Sohn des Grafen
blieb am Horste mit meinem Jăger zuriick um das Mânnchen zu
erlegen. Als sie am Abend zum Lagerplatze zuriickkehrten, war
ich nicht wenig iiberrascht als mir der Jăger rapportierte, das
Mânnchen sei der weisse Adler gewesen und vom Grafen gefehlt
worden ; zu machen war da beim Horst wohl niehts mehr, da
auch schon das Gelege genommen war.

Am 25. Mai erhielt ich von Polichron wieder einen Brief, mit
dem Bericht dass er bei cinem Horst, unterhalb Cernavoiăa, den
weissen Adler gesehen habe und nach 7 stiindigem Warten, den-

selben auf ganz nahe Distance fehlte, da ihn das Jagdfieber er-.

griffen hatte. Ich glaubte nun dass dieser Adler dasselbe Exem-

plai sei, welches aut der Insel oberhalb Cernavoda vom Grafen!

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1355

Sehaesberg gefehlt wurde, umsomehr als die beiden Horste nur
etiva 45 km. în der Luttlinie voneinander entfernt sind. Ich sollte
aber im heuerigen Frihjahr (1905) eines besseren belehrt werden,
denn beide Horste waren dieses Friihjahr besetzt und in beiden
xvar das Weibchen normal, das Mănnchen aber weiss. Ich wollte
die beiden weissen Adler selbst schiessen, leider misslang dies bei
beiden Horsten ; bei dem einen wurde das weisse Mănnchen durch
ein normal gefirbtes verdrăngt ; der Zweite wurde von Schafhir-
ten zerstârt. Hoffentlich gelingt es mir aber doch. noch, wenig-
stens einen der Adler zu erlegen.

Die Farbe beider Adler ist ein schmutzigweiss, etwa wie brim
Neophron perenopterus, die Fliigel und der Schwanz sind etwas
dunkler graugelb.

Ţ Ţ

SI; i 3
| Maxim. | 81.6| 204| 61 | 31.5] 6.4] 10 | 7
20 Oad. | Minim. | 74 | 484) 56 | 275| 519| 92 55|
Maxim. |. 86 | 225| 62.5! 33 | . 6.6] 10.3] 7.8]
20 9 ad. Minim. | 84.8] 208| 58 | 31 | 6 | 8.3] 6
Ea (| Maxim. | 82.5| 208| 62 | 32 | 6.5] 10 | 74|
15 0 îuv. 3 Minim.| 76 | 180 57 |28 | 58| 94| 5.6
Deo 765 | 6102) 70
15 9 inv. (| Minim. | 82 | 244| 595| 345| 5.9] 89| 5.8
| | | |

Vorkommen und Lebensweise. — In der Dobrogea, beson-
ders der westlichen und der unteren Donaugegend sehr hăufiger
'rutvogel, aber auch sonst noch an vielen Punkten des Landes
regelmăssig briitend. In milden Wintern verlăsst er das Land
nicht, sondern e halten die hiesigen Adler noch starken Zuzug;;
ich mâchte die Dobrogea in solchen Jahren direkt als Winter-
station bezeichnen ; în strengen Wintern dagegen verlassen die
meisten Adler das Land, erscheinen uber, wie die Witterung nur
halbwegs besser wird, vollzâhlig bei unc.

Ich hatte wiederholt Gelegenheit, ziehende Kaiseradler zu be-
obachten und bilden dieselben in der legel Gesellschaft n von
25—950, und mehr Stiicken, welche zwar alle dieselbe Richtung

1256 BULETINUL SOCISTAȚII DE ȘTIINȚE

vertolgen, aber durchaus keine geschlossenen Trupps bilden, son-
dern sich iiber mehrere Quadratkilometer ausbreiten, langsam
und meist in ziemlicher Hohe dahinfliegen, aber keine sehr grosse
Eile an den Tag legen, sich ab und zu niederlassen, oder beson-
ders zur Mittagszeit eine Stunde und mehr kreisen, was ein un-
vergessliches Bild gibt.

„Jung aufgezogene Kaiseradler lassen sich sehr leicht zăhmen und
aewâhnen sich so an ihven Herrn dass sie ihn vermissen wenn er
Jingere Zeit abwesend war und beim Wiederkommen ihn mit frâh-
lichem Geschrei begriissen. Ich hielt einen Kaiseradler dureh
sieben Jahre welcher sehr zahm wurde und mehrere Jahre voll-
lommen frei war. Sein gewohnlicher Platz war die Umfriedung
meines Gartens. Merkwiirdig war es, wie er die Hausleute von
Fremden zu unterscheiden wusste, kamen erstere in der Hof, ver-
hielt er sich vollkommen ruhig, kam aber ein Fremder, so er-
hob er ein gewaltiges Geschrei und beruhigte sich erst wenn der-
selbe gegangen war. Dem Hausgefligel tat er nie etwas zu Leide,
obzwar er die Kopfe der geschlachteten Hihner und Enten mit
erossem Appetit verzehrte. Wurde ihm ein geschossener Vogel ge-
reicht, rupfte er denselben zuerst vollstăndig ab, bevor er ihn
frass. Seinen Namen »Osman«, kannte er wohl und antwortete
auf meinen Rut stets mit einem tieten Krau-Krau.

Wasser ist dem Kaiseradler unbedingtes Bedirfnisss, sowobhl
„um Trinken, als auch zum Baden ; er ist iiberhaupt sehr rein-
lich und duldet weder am Gefieder noch am Sehnabel irgend
welchen Schmutz.

Seine Stimme ăhnelt bald dem Bellen eines grossen, heiseren
Hundes, bald derjenigen des Kolkraben und besteht in einem,
dtters nacheinander ausgestossenen Krau-Krau oder einem tiefen
Kokokoko, letzterer der Ausdruck des Wohlbehagens. In dem er-
sten Lebensjahre habe ich aber nur ein gedehntes Jet-Jef von
ilm gehârt.

Fortpflanzungsgeschăft. — Sehon Anfang Mărz beginnt das
Adlerpaar entweder cinen neuen Horst zu bauen, oder den alten
auszubessern, welche Arbeit gewohnlieh in den friihen Morgen-
stunden ausgefiihrt wird; gegen Mittag beginnen dann die beiden

Adler zu kreisen und fihren dabei ihre herrlichen Flugspiele aus.

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIUNȚ E 1357

Dor Kaiseradler bevorzugt als Brutplatz die ausgebreiteten
Laubwâălder des Donaugebietes, merkwiirdigerweise aber erst von
Oltenița abwărts briitet er zahlreich, weiter oberhalb nur ver-
einzelt. Auch in der Dobrogea, besonders in der siidwestlichen
Ecke dieser Provinz stehen jedes Jahr zahlreiche Horste. In der
Moldau briitet er regelmăssig, speziell im Bezirk Baciu ; so kenne
ich einen, jedes Jahr besetzten Horst unweit Taslau, welcher auf
einer, ihres Wipfels beraubten Fichte steht. Im Inneren der Kar-
pathen fand ich ihn nicht. Am Pruth ist er nach Aussage des
Herrn von Toncourt, welehes lângere Jahre hindureh die Vogel-
welt des Pruthtales zu beobachten, Gelegenheit haite, selten ;
dasselbe gilt auch von dem westlichen Teile der Muntenia.

In der neuen Auflage von »Naumanns Naturgeschichte der
Vâgel Mitteleuropas« steht bei der Fortpflanzung unserer Adler,
folgendes : »Er nistet in unzugănglichen Felsenklitten und auf
sehr hohen Băumen«. Dass der Kaiseradler in Felsenkliiften brii-
tet, ist vollstândig unrichtig und liegt hier bestimmt eine Ver-
wechslung mit dem Steinadler vor und nimmt es mich wunder,
wie in der neuen Anflage dieser Satz ohne Comentar stehen blei-
ben konnte.

„Der Kaiseradler briitet hier zulande gewohnlich aut nicht sehr
hohen Băumen, in einer Hohe von vier bis sechs Metern vom Bo-
den entfernt, stehen die Horste in halber Baumhohe. lin bevor-
zagter Platz fiir die Anlage das Horstes sind Băume, welche
ihres Wipfels beraubt sind ; in die, an dieser Stelle hervorspros-
senden Schâsslinge wird dann der Horst eingebettet.

Der Horst ist lange kein so gewaltiger Bau wie der des See-
adlers, besonders wenn er das erste Jahr beniitzt wird, wiirde
man ihn oft hâchstens als den eines Milan gehorig ansprechen.
In allen, besonders in den îlteren Horsten fand ich zahlreiche
Nester von Passer montanus, eingebaut, einmal fand ich auch
das Nest von Buticilla phoenicura in cinem Iorst, welcher kaum
3” vom Boden entfernt war, mit funf frischen Eiern.

Comte Alleon will den Kaiscradler in der Dobrogea in der
Steppe, auf der Erde nistend, gefunden haben; weder ich, noch
meine Lente konnten je âhnliches beobachten und glaube kaum
dasa Alleon diese Beobachtung selbst gemacht hat, sondern dass

1358 BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE

dieselbe auf eines der vielen Bauernmirchen zurickzufiihren sein
duurfte.

Das Gelege, welches fast immer aus zwei seltener nur aus ei-
nem Ei besteht, ist Mitte April vollzăhlig. Als friihesten Datum
lkann ich ein Gelege vom 25. Marz und als spătesten ein solches
von 2. Mai mit je 2 frischen Eiern antihren.

Elwes und Buckley fanden in der Dobrogea auch Gelege mit
drei Eiern, was weder mir, noch sonst einem Sammler bis jetzt
gelang. |

Ich machte die Beobachtung dass die ălteren Weibehen h'iiher
legen als die jiingeren, daher erklărt es sich auch, dass man zur
selben Zeit sowohl frische Fier, als wie Junge in den Horsten
findet.

Der Horstbaum wird auch ausserhalb der Brutzeit von den
Adlern als Schlatbaum beniitzt.

Wie hăufig der Kaiseradler noch hier ist mag beweisen, dass
ich im Fruhjahr 1900, zweiundvierzig besetzte Horste kannte,
wie viele mâgen aber mir und meinen Leuten entgangen sein.

Beide Gatten teilen sich in das Brutgeschătt, dlters komimt es
vor das beide Adler gleichzeitig vom Horst abwesend sind, selbst
wenn die Eier schon hoch bebriitet sind.

Wird das Weibchen von einem Horst abgeschossen und die
kier genommen, sucht sich das Mănnchen, falls die Jahreszeit
noch nicht gar zu vorgeschritten, eine andere Ehehălfte und ich
habe gestaunt wie raseh dies geschah ; oft schon nach zwei Tagen
war ein neues Paar am Hosst.

Die Durehsehnittsmasse von zweiundfiinfzig rumănischen Eiern
betragen : Lănge 72.5; Breite 56.3. Das lineste Ei hatte 80.2XX38.5,
das breiteste 60.2X70.5

Nahrung. — Die Hauptnahrung des Kaiseradlers besteht in
kleinen Săugetieren, vor allem den Hamsterarten und Spermo-
philus citillus, obzwar er auch Vâgel bis zur Grâsse des Zwerg-
trappen schlăgt und ab und zu auch Âas annimmt.

Der Landwirtschaft ist der Kaiseradler entschieden niitzlich,

und auch der Jagd von allen Adlern der am wenigsten schă-
dliche.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1359

VORBEMERKUNGEN ZU DER SCHREIADLERGRUPPE.

Seit jeher haben die Schreiadler den Systematikern arges
Kopfzerbrechen gemacht und auch heute ist diese Frage noch
nicht als gelâst zu betrachten. Bei keiner Gruppe ist die No-
menclatur so verworren als hier, da die ălteren Autoren oft
das Jugendkleid mit einem, das Alterskleid desselben Vogels
mit einem aderen Namen belegten, unbekiimmert ob ein an-
derer Forscher vor ihnen den Vogel schon benannte oder nicht.
Die Beschreibungen, noch mehr aber die Abbildunen sind in
der Regel so ungenau, dass sie sowohl auf diese als auf jene
Arten passen kânnen. Mit besonderer Peserve sind alle An-
gaben in der Literatur, selbst der neneren Zeit, iber das Vor-
kommen und Briiten der beiden Schreiadlerformen clanga und
naevia aufzunehmen, in den meisten Făllen sind die Angaben gar
nicht zu verwenden. So glaube ich kaum dass die typische clanga
je als Brutvogel in Deutschland und Osterreich-Ungarn vor-
kommt, oder vorgekommen ist, von Frankreich, Spanien und
England, wo sie auch von einigen Autoren gefunden werden
wollte, gar nicht zu reden, Nicht einmalin Rumănien ist jemals
eine clanga briitend gefunden worden, alle hiesigen Brutpaare
sind typische naevia. Ich glaube dass clanga erst von der Wolga,
&stich als Brutvogel vorkommt.

Wie bei allen, nahe verwandten Formen, so kommen auch
hier an den Verbreitungegrenzen, intermediire Vâgel vor, welche
teils in der Grosse, teils in der Fărbung, so wie auch îm den pla-
stischen Merkmalen genau zwischen beiden Formen stehen. Ob
nun diese Vozel Dastarde beider Formen sind, oder ob man es
hier mit atavistischen Erscheinungen zu tun hat, kann man heute
noch nicht sagen, da exakte Beobachtungen an den Verbrei-
tungsgrenzen fehlen.

Ich halte clanga fir eine gute Supspecies von naevia. Ich be-
behalte einsbweilen diesen letzteren Namen fiir den Formenkreis
bei, da er der bekannteste und ălteste ist, obzwar es nicht sicher
ist, das Gmelin mit naevia wirklich den kleinen Schreiadler
meinte. Die Jugendkleider der Schreiadlerformen sind viel mehr
verschieden als die Alterskleider und konnen selbst von weniger

1360 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIUNŢE

geiibten Ornithologen gut unterschieden werden. Clanga erscheint
viel friher und zieht spăter fort als naevia.

Dr. C. Parrot behandelt mit seiner bekannten Griindlichkeit
die Schreiadler. Frage im 1. f. O. 1899 p. 1. leider kann ich aber
den Anfiihrungen dieses bedeutenden Forscher nicht beistim-
men, welcher den clanga die Berceehtigung eine Subspecies von
naevia zu sein, abspricht—ich kann heute noch nicht mit sehla-
genden Argumenten fii meine Ansicht kommen, da mein Mate-
rial von clanga viel zu klein ist und mir auch gepaarte Paare,
der wirklichen, echten clanga, welche nur in Sidrussland und
vielleicht Asien zu suchen wăren, fehlen.

Zum Schluss will ich hier noch die Ansichten zweier, von mir
hochgeschătzten Forscher anfihren, ohne dass ich mich aber zu
denselben im vollen Umfange bekenne.

E. F. von Homeyer schreibt in der neuen Auflage des Nau-
mann : »Die meisten Ornithologen, unter ihnen Dresser, Sharpe,
Blanktord, vereinigen alle Steppenadler von Europa bis Sibirien
und China, unter einem Artnamen. Indessen haben Schwertzow,
Menzbier und einige andere russisehe Ornithologen diese Formen
in drei Arten getrennt: 1) Aquila orientalis Cab., von Siidosteu-
ropa bis gegen Semipalatinsk und zum Irtiseh in Sibirien, 2) A.
glitschi Sewertz von den Miindungen der Wolga und des Don
bis fast nach Kuldscha, 3) A. nipalensis Hodgs., ebenfalls von den
Steppen des &stlichen Europa bis in das dstliche Asien Ferner
gehârt auch A. amurensis Swinh., den die englischen Orni-
thologen ebenfalls mit dem Steppenadler vereinigen die russi-
schen Forscher aber trennen, in diese Gruppe. Jedenfalls sind alle
diese sogenannten Arten nahe verwandte Formen und kânnen
hier zusammen behandelt werden. In Europa kommt vor-
zugsweise die kleinste, zahlreich in den Steppen der Wolga nis-
tende Form vor, die Cabanis 1554 A. orientalis nannte und die
1856 von Brehm nochmals als A. pallasii beschrieben wurde.
Diese Form gleicht der indischen A. nipalensis bis auf etwas ge-
ringere Grâsse. Die Aquila glitechii der Russen, scheint in westeu-
ropaeischen Sammlungen nicht vertreten zu sein und ist den
meisten Ornithologen vâllig unbekannt. Sie ist aus der eben ge-
gebenen Liste der Synonyvme fortgelassen worden. Die Unter-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1361

schiede und die Verbreiturig dieser angeblichen Form, sind noch
nicht klar gelegt worden, und es bedarf weiterer Untersuchungen
iiber dieselbe. Es erhâht die Schwierigkeiten dass alle diese For-
men nach Menzbier, vermutlich mit Ausnahme des A. orientalis
Cab.) im Winter zahlreich in Indien getroften werden. Die nord-
indischen” Ebenen sind im Winter ein wahres Dorado fur Tag-
raubvâgel aller Art, wie sich der Arbeiter selbst hat iiberzeugen
kGunen. Sorgfăltige Beobachtungen und reiches Material von den
Brutplătzen, namentlich alte Vogel mit ihren Nestjungen im er-
sten Gefieder (nicht Dunenkleide) sind erwiinscht. Das Material
an Eiern în den meisten Sammlungen, ist zur Losung der Fragen
iiber die Verwandtschaft dieser nahen Frmen nicht verwendbar.
Interrsse wirde es nur haben, wenn die Eltern mit den Eiern
aufbewahrt wirden. Aquila amurensis Swinh. scheint eine sehr
kenntliche Form zu sein, es dart aber ein endgiltiges Urteil iiber
die Gruppe der Steppenadier noch nicht gefăllt werden. Menzbier
in Ibis 1854 p. 302—305 und Ornith. Turkestan. I. p. 94 etc,,
gibt die besten Beschreibungen dieser schwierigen Formen.

In Radde Ornis caucasica finden wir iber diesen Gegenstand
nachstehende iuteressante Angaben: »Die Suite der grossen
Schreiadler ist in neuester Zeit durch Menzbier, welcher mit
Severzow gleicher Ansicht iiber ihre “artliche Selbststăndigkeit
ist, abermals um noch zwei Species vermehrt worden so dass
wir jetzt haben ; Ag. clanga Pall., Aq. orientalis Cab., Aq. bifas-
ciata Gray und Ag. Glitschii Sev. Die drei Letztgenannten sind
Steppen oder Wiistenvogel, Ersterer von ihnen den Stipasteppen,
zweiter den Saxaul—(Halodendron—) Wusten und der Letzte den
Wermuthsteppen angehărend. Im erklărenden Texte iber die
geographische Verbreitung dieser Steppenadler schreibt mir
(Menzbier), N. A. Severzow, folgendes: »Die geographische Ver-
breitung dieser drei ausserordeutlich nahestehenden Arten ist
eine solche, dass sie sich gegenseitig vertrete”. Ihre Brutplătze
ziehen sich in Zonen hin die von N. nach $. nicht breit, aber
lang ausgezogen, von W. $. W. nach 0. N.0O. und zwar so, dass
mun sie in gleicher Reihenfolge durchschneiden wiirde, wenn
man z. B. von Rustschuck nach Perowsk, d. h. durch die Tiet-
lânder der Donau, des Dniepr. Don, der Wolga und dos Syr reisen

1302 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

wollte, oder von N. nach $., wenn man sich direlkt von Troizk
nach Taschkent begăibe. In beiden Richtungen begegnet man
zuerst Aq. orientalis, dann Aq. Glitschii und endlich Aq. bifasciata
ete. etc«.

Viele Autoren ziehen die Arten-Selbstăndighkeit der Aquila ful-
vescens in Frage, ich halte aber dieselbe fiir eine gute Art, bei der
geringen Anzahl von Exemplaren welche bis heute bekunnt sind
und bei der Unkenntniss ihrer Verbreitung kann ein abschlies-
sendes Urteil allerdings nicht gefăllt wurden. Sharpe (Brit. Catal.)
sagt, dass die in Afrika heimische Aquila rapax nahe Beziehungen
zu den in Indien lebendon hat, A. vindhiana Frkl. soll nur eine
kleinere Form von ihr darstellen, wăhrend er: wieder A. fulvescens
identisch mit vindhiana aultasst. Nach Gurney Ibis 1877 p. 326
wăren A. rapax, vindhiana und fulvescens drei verschiedene gute
Arten, auch Hume Stray Flathers Vol. I. 1573 p. 158 trennt A.
tulvescens, Taczanowski I. f. O. 1873 p. 115 beschreibt ein altes
Mânnchen des Prachtadiers,welches durch seinen Habitus und seine
Proportionen der A. clanga âhnlich ist, sieh aber durch die Firbung
aultăllig unterscheidet; vermutet aber, dass die Weibchen grosser
als wie die von clanga sind.

AQUILA ORIENTALIS CAB.

Aquila orientalis, Cab., Journ. [. Ornith. p. 369. (185%): pp.
455, k96, 497, (1873): pp. 93, 94, (874).

Aquila orientalis, Homeyer, Journ. f. Ornith. p. 156. (1875).

Aquila orientalis Menzbier, Orn. Turkestan I. p. 94. (1888).

Aquila bitasciata, |. E. Gray în Hardwicke's III. Ind. Zool. |.
pl. 17. (1832).

Aquila bifasciata, Gurney, Ibis p. 99. (1873).

Aquila bifasciata, Blanford, Fauna Brit. India, Birds vol. III.
p. 336. (1895).

Aquila nipalensis, Hodgs., Asiatic Researches XVIII. pt. p. 13.
pl. I. (1833).

Aquila nipalensis, Dresser, Birds. Eur. V. p.507. pl. 340. (1874).

Aquila nipalensis, Gurney, List. Diurn. B. Prey. p. 54. (188%).

Aquila nipalensis, Menzbier, Orn. Turkest. I. p. 103. (1888).

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 1363

Aquila pallasii, Brehm, Allgemeine deutsche naturhist. Zeit.
p. 10. (1856).

Kennzeichen der Art. — Schreiudlercharakter, aber massiger,
grosser, plumper, mit wuchtigem Schnabel und immer deutlich,
lânglichen Nasenlâchern.

Alter Vogel. — Oberseite dunkelerdbraun, hăufig sehr hell
(verblichen), auf Kopt und Hals. Scapularen etwas dunkler,
Sehwingen schwarzbraun, Birzel weisslich, Unterschwanzdecken
fast weisslieh. Schwanz schwarzbraun, nach der Spitze zu, heller,
mehr oder minder deutlich quergebândert. Unterfliigeldecken
rotlicher und bleicher. Sehnabel dunkel, Wachshaut und Rachen
gelb. Iris braun.

Junger Vogel. — Allgemeine Fărbung tief schwarzbraun mit
metallischem Schimmer, Fliigeldecken und Armschwingen mit
rostfarbenen, lebhaften Spitzenfleclen. Im Nacken ein ausgeden -
teter rostfarbener Fleck, der auch im Alter noch nicht immer
verschwunden ist. Korper stets ohne Rostflecken.

Verbreitung. — Siidosteuropa und Asien.
Volksnamen. — Acvilă orientală.
Systematisches. — Alle acht, im Lande erlegten Exemplare

welche ich untersuchte sind so ziemlich egal gefărbt; nur das im
November erlegte alte Weibchen ist în mancher Hinsicht interes-
sant, so dass ich von diesem so wie von einem im Mărz bei Cer-
navoda erlesten Mânnchen die Beschreibung geben will.

Altes Mânnchen. — (erlegt am 11. Mărz 1903). Das ganze Ge-
fieder ist fast einfărbig dunkelbraun, aber niemals so dunkel wie
beim Schelladler, un den Enden der Federn etwas in kaffeebraun
abgetont, besonders am Riicken mit einem schwachen, violetten
Schimmer; Scapularen am dunkelsten braun; die grossen
Schwungfedern schwarzbraun, an der Aussenfahne grau iberflo-
gen, aut der Innentahne grau in die Quere gemasert; die Il. Ord-
nung mit 5—6 deutlichen, mattgrauen Querbinden; das Ende
des Schwanzes auf 4" in der Grundfarbe lassend.

Altes Weibchen. — (erlegt am 1. November 1904). Das ganze
Geficder dunkelbraun, um einige Tone lichter als das zuvor be-
schriebene Mânnchen. Im Nacken steht ein breiter, rostroter
Fleck, die Federn siud an den Spilzeu stark abgerieben und sehen

1364 BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE

daher lehmgelb aus; zwischen den alten Federn sprossen neue
hervor, von rostroter Farbe, lings des schwarzen Kieles, braun
angeflogen. Die Schwanz- und Fliigelfedern sind nicht so deutlich
erau gebăndert und fliessen die Bănder ab und zu, der Lânge
nach ineinander.

Im Nachfolgenden die Masse von den im Landeerlegten Exem -
plaren :

5 3) 3 5 2

E 23 iz = lezel le FUNDORT UND DATUM

E SASI Pe ea lata zi e
G ad. |74.5]175 54 [25 | 5.5] 8[4.3| Cernavoda, j. Const. 11./111. 1903.
O ad. |75 [176 |55 [945| 5.4 914.3 n 2 » 19.JLII. 1906.
9 ad. |80 [185 159 [26 5.5| 9 4.3] Fetești, jud. Ialomiţa, 1./ XI. 1904.
9 ad. [78 [184.560 [27 5.510 4.5| Seimeni, jud. Const. 15. Il. 1903.

| 9 ad. |80.5/188 |59.4|27.5| 5.61 9 4.5) Oltina, jud. Const. 24. 111. 1906.
O med.|76 [178 53.526 | 5.5| 914.3 Kokirleni, jud. Const. 13./11l. 1903.
Q juv. [77 |179.556 126 | 5.4] 8 4.3) Mirceavoda, j. Const. 20.JII1. 1903.
9 juv. [80 [187 160 [28 | 5.419 44 Şerban, jud. Tulcea, 24./X. 1907.
Vorkommen und Lebensweise. — Der Steppenadler gehârt zu

den seltenen Adlern Rumăniens, obzwar er fast jedes Jahrgin den
Monaten Mărz und October am Durehzug erscheint. Meines Wis-
sens wurden in den letzten 15 Jahren nur acht Exemplare, und
zwWar alle în der Dobrogea, vier im Mărz 1903 und eines am
1. November 1904, zwei im Mărz 1906 und eines im October
1907, erlegt.

Wâhrend seines Aufenthaltes in der Dobrogea, hălt er sich
in den hiigligen, baumlosen Ebenen auf und sitzt unter Tags
wâhnlich auf den Gomilen. (Tumili).

Comte Alleon, Gebriider Sintenis, Mr. Leebohm und Ricke, ge-
ben diesen Adler als hăufigen Brutvogel der Dobrogea an. —
Ich habe diesen Adler bis jetzt niemals im Lande briătend gefun-
den aber zwei noch nicht fligge lunge aus der Dobrogea im Au-
gust 1910 erhalten.

Nahrung. — Drei der Steppenadler hatten nur Aas im Kropf,
wăhrend das im Mărz erlegte, Uberreste eines Hasen, das im No-
vember geschossene, ein schwarzes Wasserhuhn gekrâpft hatte.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 1365

AQUILA NAEVIA MEY & WOLF.

Aquila naevia, Mey & Wolf, Taschenb. I. p. 19. (1810).

? Falco naevius, Gmel. Syst. Nat. I. p. 258. (1788).

Aquila melanaetus (nec. Linn6), Savign., Syst. Ois d'Egypte
p. 253. pl. 1, 2. (1810).

Aquila pomarina, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 27. (1831).

Aquila fuscoatria | Brehm, Naumannia ]. 3. Heft p. 27—30

Aquila subnaevia | (1850).

Aquila fulviventris, Brehm, Vogelf. p. 10. (1855).

Aquila maculata (nec. Gmel.) Sharpe, Cat. B. Br. Mus. L.p. 246.
(1894).

Aquila rufonuchalis, Brooks, Stray Teath, 1876. p. 269.

Aquila pomerana, Sharpe, Hand. List. B. 1. p. 261. (1899).

Kennzeichen der Art. — Tarsen anffallend lang, bis an die Ze-
hen befiedert. Nasenloch schrăgoval, vorne ein wenig ausoe-
bogen.

Alter Vogel. — Die Hauptfarb» des Rumpfes dunkelbraun im
Alter heller, wie verschossen, besonders der Oberflugel nach dem
Flugelbug zu, sehr hell; am dunkelsten sind die Schwungfedern
und der stets gebinderte Schwanz. Bei mittaiten Văgeln findet
man oft noch den râtlichgelben Fleck im Genick. Wachshaut und
Zehen gelb. Iris goldiggelb mit gelbbraunen Punkten, besonders
an der unteren Hălfte des Augee.

Junger Vogel. — Hauptfarbe dunkelbraun, viel dănkler als das
Alterekleid, mit metallischem Glanz, im Genick ein grosser,
dunkelrostgelbar Fleck. Die Federn am Hinterhalse, der Brust,
den Weichen, dem Biirzel, und die meisten Fliuigeldeckfedern
haben an ihren Spitzen rostgelbe Schaftstriche oder bald grăssere,
bald kleinere Tropfenflecken, welche aber niemals so gross als bei
clunga sind und nie in groubraun iibergehen. Die Jugendkleider
der beiden Formen sind uberhaupt sehr verschieden und selbst
[ir minder geiibte Ornithologen leicht auseinander zu halten. Iris
brăunlichgelb.

Verbreitung.— Bewohnt Mittel und Siideuropa, Westasien, zieht
im Winter nach Afrika.

Volksnamen. — Vulturaș negru.

1366 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

Systematisches. -- Die Anzahl der Schreiadler, welche ich aus
Rumănien besitze, belăuft sich auf hundertsiebenunddreissig ;
mehr als hundert Exemplare sah ich aber ausser diesen, teils
frisch geschossenen, teils im Balg.

Wie bei den Bussarden, Schafstelzen und Graumeisen, so wie
vielen anderen Vogelfamilien, ist das Auseinanderhalten der
Species und Subspecies sehr sehwer, ebenso bei der Schreiadler-
gruppe. Rumâănien liegt gerade an der Verbreitungsgrenze der
einzelnen Glieder dieser Gruppe und daher treten hier oft ausser
den Stammformen noch Zwischenformen auf.

Ich besitze eine besonders charakteristische solche Zwischen-
form, welche ich hier năher beschreiben will: Weibchen ad.
Lânge 65.8, Breite 164, Fliigellânge 48.5, Schwanzlănge 26.8,
Hohe der Fusswurzel 10, Schnabelhâhe 1.6, Schnabellănge 3.8"
(Wie man aus diesen Massen ersieht, erreichen dieselben nahezu
die Ausmasse wie bei clanga). Der Schnabel sieht bei diesem
Exemplar viel kiirzer und gedrungener aus als wie bei naevia
und clanga und năhert sich viel mehr jenem von orientalis. Das
Nasenloch ist lânglich und reichlich 0.6“ lang, stimmt also voll-
kommen mit orientalis uiberein. Die Fânge sind viel massiger als
bei naevia, mit welcher die Fărbung vollstăndig iibereinstimmt,
auch iiberragen die Fligelspitzen um 4”: das Schwanzende.

Ausser diesem, eben beschriebenen Exemplar befinden sich în
meiner Sammlung noch mehrere âhnliche Zwischenformen, nur
sind bei denselben die Merkmale nicht so ausgeprăgt.

Weiters finden sich in meiner Collection Schreiâdler vor, bei
welchen sich von einer kaffeebraunen Kârpergrundfarbe, Kopf,
Kehle und Hinterhals in licht lehmgelber Farbe abheben; die
Schnabelh6he betrăgt bei diesen Stiuclken nur 1.2", also auffallend
wenig. Auch im Jugendkleid konnte ich bedeutende Schwan-
kungen in der Fărbung konstatieren, normal ist der Vogel în
diesem Kleide dunkel kaffeebraun gefărbt und nur die unteren
und die oberen Schwanzdeckfedern sind licht rostgelb. Im Genick
steht ein, bald grâsserer, bald kleinerer rostgelber Fleck. Einzelne
gelbe Lângsflecken stehen auf der Brust, den Hosen und auf den
Flugeldeckfedern, wo dieselben am breitesten und zu lănglichen
Tropfenflecken auslaufen. Bei anderen ist die Grundfarbe bedeu-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1367

tend lichter, lehmiger, die rostgelben Flecken grâsser und mit
Ausnahme der einfirbigen Kehle iiber den ganzen Kârper verteilt,
hesonders stark angehăuft auf der Brust, wo dieselben beinahe
ein Band erzeugen, bei ihnen ist auch die sonst undeutliche Băn-
derung des Schwanzes deutlicher ausgeprăgt.

Alle Schreiadler xwelche ich besitze, haben. einen mehr oder
weniger grau gemaserten, oder undeutlich gebânderten Schwanz
und zwar hăngt diese geringere Tendenz zur Bănderung nicht
etwa vom Alter ab, sondern ist individuell, denn ich habe sowohl
junge als wie auch alte Vâgel mit wvenig gebăndertem Schwanz,
sowie solche mit ausgeprăgter Zeichnung.

Gemessen wurden 80 Exemplare :

| Geschlecht Gel E E a £ =
| und :8 = s 2 =)
| diferenzen o E ra 3 5 | se 2]
| A Beit ue iza) e fat aie tuia
| 3 sa aa Ea) s e
| 7 rolă Maximum |59.5| 159 sol 25.5] 5.1110 | 3.2
| : | Minimum | 56 454 47 22.5 4.1] 9.3] 3
30 Q aq. $] Maximum [68.2| 173 | 5426.5| 5.210.2| 3.3
0 Minimum |60.5| 161 51] 23.8] 4.6] 9.5! 2.8
10 & “UV | | Maximum |62 | 160.5] 52| 25.8| 5.2110 3.9
| Minimum [55.5 157 | 48/23 | 4.6| 9.2] 2.7
10 9 înv. | Maximum [68 | 173.5) 5527 | 5.3104] 3.3
1-9] Minimuna [61.5 162 | b0|24.5| 47| 94| 2.9
|

Vorkommen und Lebensweise. — Einer der hăufigsten Raub-
vogel des Lundes, sowohl als Brutvogel, aber in noch erhohtem
Masse als Zugvopel. Ich sah im Priihjahr, wie îm Herbst Schrei-
adler in lockeren Verbânden, in ziemlicher Hohe dahin ziehen
und daucrten solehe Ziige den ganzen Tug mit ganz geringen
Unterbrechungen; die Richtung war im Fruhjuhre gewâhnlich
eine nordostliche, im Herbst eine sudostliche. Er trifft bei uns
im Mârz cin und verweilt bis zum November. Dic friihesten und
spătesten Daten der letzten dreizehn Jahre sind folgende:

1597, „44 Maz , „+. . 4: November.
EDS AA e, er A »

1365 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

11899... pu 240 Mârza DAN October:
4:900; ac 8 ol zi fostei NI A 20308 »

41904. pp 20 bsi e November:
190955 AA » Ne a (0 »
1903... A ADs i lo ete »
4904; 303 4405 as toat AR i 0 »
49054 nt 465 anibi er Vat e DA NOetoberă
4190644 1 253 stars. AeuNoveniber:
41907; sita 295 Pia Ma Cei Oeţobezi
1908 O a 419. » ca Ai: od ag Du »

19095. 29 supei dea —

Im Juli und August, wenn die Jungen ausgeflogen sind, iiber-
siedelt das alte Paar mit denselben aut die Felder, wo man um
diese Zeit auf den Getreidemandeln oft zehn bis fiinfzehn Sehrei-
adler auf einmal beobachten kann. In der ersten Zeit kehrt die
Familie in der Regel am Abend noch zum Horst zuriick um dort
za năchtigen, spăter iibernachten auch viele auf den Mandeln
auf freiem Felde.

Er ist im Grossen und Ganzen nicht sehr scheu und hălt er zum
Beispiel einen fahrenden Wagen gewâhnlich auf Schussdistan-
zen aus.

Fortpflanzungsgeschăit. — Er briătet bei uns sowohl im Mittel-
gebirge als in den Wălde»n der Ebene, auch auf den Donauinseln
und den ansschliessenden Wăldern briiten viele Paare.

Der Horst, gewâhnlich ein umfangreicher Bau, steht ziemlich
versteckt und fand ich die meisten verhăltnissmăssig niedrig an-
gelegt. Fast immer sind im Horst auch Passer montanus als Af-
termieter vorhanden. Griine Zweige fehlen keinem Horst und sah
ich die Gatten mit solchen oft von weitem herbeifliegen. Das, aus
zwei, seltener nur aus einem Ei bestehende Gelege findet man
Ende April oder Anfang Mai: Die Brutzeit dauert vier Wochen;
selten vor Ende Juli ist dann das Junge flugfăhig. Mehr als cin
Junges fand ich nie, da das zuletzt gelegte kleinere, rundere Ei
in der Regel taub ist.

Die Durcehschnittsmassen von 28 gemessenen Eiern betragen
63.5Xx<51.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1369

Wenn die Eier etwas bebriitet sind, sitzt der alte Adler unge-
mein fest und ist nur sehr schwer vom Horst abzutreiben.

Nahrung. — Diese besteht zufolge von 118 untersuchten
Schreiadlern, so ziemlich zu gleichen Teilen aus Săugeticren, Vă-
geln, Reptilien und Amphibien, aber auch aus grâssern Insekten
und Aas.

AQUILA NAEVIA CLANGA, PALL.

? Falco maculatus, Gmel., Syst. Nat. [. p. 258. (1788).

? Aquila tusca, Brehm, Lehrb. Nat. eur. Vâg. p. 16. (1823).

Aquila clanga, Pall., Zoogr. Rosso-As. I. p. 351. (1826).

Aquila bifasciata, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 25. (1831).

Aquila fusca

Aquila unicolor

Aquila fuscoater, Wodz., Naumannia 1852. p. 10.

Aquila pallasii, Brehm, Naumannia p. 267. (1855).

Aquila naevia (nec. (ămel.), Schrenk, Reis. Amurl. Vog. p. 220.
(1859).

Falco clanga. Naumann, Vâg. Deutschl. XIII. p. 40 Taf. 342.
(1860).

Aquila mogilnik (nec. Gmel.) Trivaldszky, Aves Hung. p. 11.
(1891).

Aquila maculata clanga, Prazăk, Journ. f. Ornith. ALY. p.
457. (1897).

Kennzeichen der Subspecies. — Grâsser und massiger als die
typische nacvia, was besonders im Schnabel und den Făngen zum
Ausdruck kommt. Nasenloch rund. Die Spitzen der ruhenden
Fliigel erreichen in der Regel das Schwanzende nicht. Wachshaut,
Mundwinkel und Fânge gelb.

Alter Vogel. — Die Gesamtfârbung ist gewâhnlich eine viel
dunklere als die seiner Gattungsverwandten, die Oberschwanz-
deckfedern haben grosse, reinweisse Enden oder sind ganz weiss
mit grossem braunem Fleck vor den Enden. Iris goldgelb.

Junger Vogel. — Hauptfarbe dunkelschwarzbraun mit metul-
lischem Glanz, der gelbe Fleck im Genick ist kaum etwas ange-
deutet. Auf den Fliigeldecken grosse ovale Tropfenflecken von

| Brehm, Naumannia ]. 3. Heft p. 24-96 (1850).

1370 DULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

graugelber Farbe die zwei Fleckenbinden bilden. Auf der Unter-
seite und den Hosen selbbraune Lancetteflecken. Iris dunkelbraun.

Verbreitung. — Siid-Ost-Europa und Asien.

Volksnamen. — Vulturaş negru mare.

Systematisches. — Ich spreche iiber achtzehn rumâănische
Exemplare, von welchen sieben das Alters- sechs das Ubergangs-
und fiint das Jugendkleid tragen.

Bei beiden alten Vogeln fand ich einen ganz einfărbigen, duni-
kelbraunen Sehwanz, bei einem Mănnchen und einem Weibchen
ist das Schwanzende etwas grau iiberflogen, bei einem anderen
sehr grosswiichsigen Weibchen sind die Spitzen der Federn leicht
weissgrau gesăumt. Ein Vogel im Mittelkleide, etwa 3jihrig ohne
Geschlechtsangabe trăgt ein unglaublich verschlissenes, ver-
bleichtes Gefieder von hellbrauner Fărbung, einzelne dunkelbraune
Federn sind am ganzen Kârper verteilt. Die Jugendkleider haben
keine Spur eines Nackenflecks, sind noch dunkelbrauner als die

Alterskleider.

| |

2
= o 2.9 a |
| 'S o E |lo2o tu
9-a 5 | % = |=o0s Eco
ez i| = = |e=8| Z FUNDORT UND DATUM
pa iza = E lMsS| ue „a
Zi =) o a, = s |Ma = Z! P=i
E Ep 3 Dă 2 2 a =
ide! =] (3) 3 „a e Fa =)
| 5 | 2|5|săl s|5|
= (=2) (23) 97, £ 75)

G ad. [67 645 49 25 | 5.3 9.5! 3.3] Prundu, Jud. Ilfov 19./X1. 1898.
| ad. [67.5 16551 94.5] 4.1110 3.9| Comana, Jud. Vlașca 19./I11. 1899.
9 ad. [75 [17955 [26.5] 5.211 | 3.5| Cernavoda, J. Const. 13./X. 1899.
19 ad. [73 [17958 lo7 44| 3.4) Hârşova, Jud. Const. 30.1X. 4900. |
9 ad. [72.5] 177|54.5]96.7 10.8] 3.6] Picinega, Jud. Tulcea 17./X. 1902.
O med. |74.5 180,57 29 1141 3.3 Serban, Jud. Tulcea 18.[X. 19092. |
|9med. 74.5] 170 56.528 310.7] 3.4 Ciulnita, Jud. Jalomiţa 19.]IX. 1903. |
16 juv. |70 | 16652 |26 210.5] 3.1| Cernavoda, Jud. Const. 1./X. 1900. |
19 jur. 175 | 169.56.5.98 211 | 3.3, Fetesti, Jud. Jalomiţa 1./X. 1902.
110.7] 3.2! Oltina, Jud. Constanţa 1./XI. 1907.

[9 juv. 73.5] 167]55 97
Vorkommen und Lebensweise. — Viel seltener als der Schrei-
adler, aber in munchen Landesteilen, besonders am Pruth und
an der Donau von Hirzova abwărts, doch immer noch ziemlich
hăufg. Als Brutvocel habe ich ihn niemals gefunden und be-
„Weille sein Briten sehr, trotzdem er von mehreren Autoren als
solcher fir die Dobrogea angegeben wird und liegen wahr-
scheinlich Verwechslungen mit anderen Âdlern vor.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1371

Eiuer einzigen Angabe welcher ich, da sie von Dr. O. Reiser
stammt, Glauben schenke, ist folgend: Derselbe schreibt in
der Ornis Balcanic II. p. 115: „Bei Sindel, westlich von Varna
erblickte am 20. Juni 1890 Wutte auf einer sehr hohen Feld-
ulme einen Adlerhorst, auf dessen Rand ein weisses Dunenjunge
sich sonnte. Er versteckte sich in der Năhe und erlegte den alten
Adler beim herausstreichen. Leider fiel derselbe mitten in den
Horst und alle unsere Versuche, den Baum zu besteigen, blieben
erfolglos. Wutte behauptet nun positiv dass es kein Kaiseradler,
jedoch ein Adler fast von der Grosse desse!ben gewesen sei. Nach-
dem ich selbst von der Ferne den dunklen Kopf des fast schwar-
zen Vogels erkannt habe, so hatten wir es wahrscheinlich mit
einem Schelladler zu tun, welcher ja mehrfach fir Bulgarien
nachgewiesen iste.

Der von Zelebor sen. aus der Dobrogea mitgebrachte und
dureh- von Petzeln beschriebene junge Adler, diirfte, nachdem
dessen, Schwanz gebândert was, wohl sicher zu Aquila orientalis
Cab. zu ziehen sein, wenn es nicht, was noch wahrscheinlicher,
Aquila naevia war. Dagegen erkannte E. von Homeyer diese Art
unter den, von den Gebriidern Sintenis aus der Dobrogea ein-
gesendeten Adlern, und Comte Alleon sagt, dass er dort, wenn-
gleich sehr selten vorkommt.

Horstend fand ihn der genannte Forscher in dem Tale zwi-
schen der Eisenbahnstation Sumen und Provadia, Simpson în
der Dobrogea ?

Hristovic, erwâhnt eines bei Buhovo am 20. September evlegten
Schelladlers.

Im Frihjahr komrmt er seltener vor, gewâhnlich im Mărz oder
April; im Herbst dagegen hăuliger, aber nicht jedes Jahr gleich
zahlreich, in der Hegel erscheinen die ersten Sticke schon im
September, dann bis Mitte Oktober hăufiger werdend und gegen
Ende dieses Monats wieder vermindernd. Ab und zu werden aber
auch Exemplare im Winter geschosscen.

Nahrung. — Der Kropf und Magen von neun untersuchten
Adlern enthielt: 2 Anas boschas, 2 Fulica atra, 1 Mesocricetus
Newloni, 2 Gricetus frumentarius nehringi, 6 Rana esculenta
ridibunda.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

AQUILA NAEVIA FULVIVENTRIS BREHM.

Aquila fulriventris Brehm. Naturh. Zeit. 1856 p. 14.

Aquila flavigaster von Homeyer in Heuglin Orrith. Nord- Ost-
Afrika CCXXI.

Kennzeichen der Subspecies. — E. F. von Homeyer fihrt in |].
f. O. 1875 p. 160, tolgende Kennzeichen dieses Adlers auf: Er
ist ein krăttig gebauter Vogel, der în der (Grâsse dem Schelladler
am năchsten steht, mit ebenso starkem Schnabel und fast ebenso
starken Krallen doch sind Schwingen und Schwanz kiirzer und
letzterer zeichnet sich durch seine auffallend starke Bănderun-
aus. Die Gresamtfirbung ist weniger dunkel als bei dem Schellg
adler. Kopt, Hals, bis weit herab aufdunklem Grunde mit schma-
len, langen, lichtgrauen Federrăndern, von der Kropfgegend ab
mit weissgelben oder rostweissgelben, oberwărts schmalen und
cinzelnen, nach unterwăr!s allmăhlich dichter werdenden und
den Bauch fast bedeckenden Flecken gezeichnet. Bei frisch ver-
mauserten, schon ălteren Vâgeln der Oberriicken mit deutlichen
sehmalen, rostgelben Schaftstrich n. Der Sehwanz mit vielen
deutlichen Querbinden, welche namentlich an der Unterseite
ganz wie bci der typischen naevia, in hellgrauer Fărbung her-
vortreten.

Fligellănge: 50.4—50.5 ; Schwanzlănge: 24—25.5 ** In der
Grâsse kommen sehr erhebliche Abănderungen vor.

Der ganz alte Vogel ist vermutlich — nach Analogie der an-
deren Schreiadlerarten — ganz, oder ziemlich einfărbig.

Verbreitung. — Die meisten bekannten Exemplare stammen
aus Egypten. Der Typus von Aquila fulviventris, der sich jetzt
mit dem Rest der Brehm'schen Sammlung im Rothschild-Museum
in Tring, befindet, wurde bei Renthendorf erlegt. Homeyer er-
hielt je ein, nicht ausgefărbtes Kleid aus der Gregend von Danzig
und der Dobrogea. Fiir Rumânien sind also mit dem, von mir
erlegten Stick, zwei Exemplare konstatiert.

Als ich am 24. Juli 1904 am Jalomițaufer, gegeniiber von
Ciulniţa (Jud. Jalomiţa) entlang pirsehte, bemerkte ich auf ei-
nem der Randbăume einen Schreiadler, welchen ich im Augen-
blick als er die Fliigel hob, herabschoss. Als ich nun den Vogel

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1373

in Hăndeu hatte, sah ich sofort dass ich jedenfalls einen sehr sel-
ten gefărbten Schreiadler erlegt hatte; zu hause angekommen
stellte ich dann fest, dass er die bis jetzt nur in wenigen Exem-
plaren in Europa erlegte Aquila fulviventris Brehm, sei.

Die Beschreibung des von mir erlegten, etwa zweijihrigen
Weibchens ist folgende: Lânge 60, Breite 161, Fligellănge 43.5,
Sehwanzlănge 25.5, Hâhe der Fusswurzel 10.2, Mittelzehe 7.5,
Hinterzehe 5.6, Aussenzehe 5.6, Innenzehe 5.7, Schnabelhohe 1.3,
Sehnabellănge 3.7, Breite der mittelsten Schwanzfeder 5.2

Der Schnabel ist schmal und halbbogenfârmig gekrimmt, der
Zahn ist dureh eine schwache Ausbuchtung angedentet, das Na-
senloch ist rund, 0.5 “* im Durchmesser, die Mundspalte endet in
der Mitte des Auges. Wachshaut und Mundwinkel sind gelb; die
Sehleimhaut des Rachens râtlichviolettgrau.

Die Zehen besitzen gleich iiber den Năgeln vie. grosse Schil-
der und sind lichtgromgelb getărbt.

Das Auge hat eine Lâăngenachse von dreizehn und eine Breiten-
achse von zwolf Milimetern. Das Auge ist im Verhăltniss ebenso
convex wie bei der imperialis und steht dessen Mitte drei Mili-
meter hinter den Mundwinkeln ; iiber die Neckhaut steht es 1 !/,
Milimeter hervor und ist stark nach vorne gestellt; die Pupille
tielschwarz, die Iris im oberen Segment lichter, im unteren dun-
kler braungelb, ein hellerer Ringstreifen lăutt dem Pande entlang.

Stirne und Oberlkopt kaffeebraun, an Ersterer mit schmalen,
an Letzterem mit immer breiter werdenden rostrâtlichgelben
Lângsflecken an der Spitze jeder Feder; Nacken rostrotlichgelb,
Unterhals, Biicken und Mantel dunkelkalfeebraun, an Ersterem
mit schmalen, an Letzterem mit breiteren, rostrotlichgelben
Lângsflecken ; an den Spitzen der grossen Fligeldeckfedern ste-
hen grosse, lehmgelbe Troptenflecken, welche leicht grau mar-
moriert sind ; die kleineren Schultertedern kafleebraun, mit sechs
verschwommenen, zackigen, grauen Querbândern, welche das
Ende der Fahne nicht erreichen. Am linde der Federn steht ein
matter, grauweiscer Fleck. Diese Federn sehen ganz Irisch aus
und gehoren daher jedentalls dem Kleide des mittelalten Vogels
an. Die grossen Schulterfedern sind dunkelbraun, wurzelwărts
mit vier bis funt ganz verschwommenen grauen Querbinden, das

1374 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Ende der Feder bleibt aber auf 5” eintărbig. Kehle und Wangen
rotlichbraun, Kropf kaffeebraun mit rostrotlichgelben Lings-
flecken, Brust, Bauch und Flanken rostrotlichgelb, nur an Letz-
tere; die Federn ab und zu an den Seitenrăndern schmal kat-
leebraun gesăumt ; Hosen kaltebraun mit schmalen, rotlichgel-
ben Lingsflecken ; Fusswurzel rostgelblichbraun, untere Schwanz-
deckfedern einfărbig rostgelb. Die grossen Sehwungtedern ein-
fârbig schwarzbraun, an der Wurzel ein schmales Stick weiss,
etwas braun gemasert; die II. Ordnung dunkelkaffeebraun mit
neun bis zehn lichter braunen, verschwommenen Querbinden.
Der Schwanz dunkelbraun, mit drei schmalen, verschwommenen
graubraunen Binden. Alle Schwanzledern sind stark abgenutzt,
nur eine von den mittelsten ist frisch, diese ist dunkelsehwarz-
braun, mit leichtem grauem und violetten Schimmer, die End-
spitze grauweiss, elwas weiter nach abwărts mit zwei undeutli-
chen grauen Querbinden ; die oberen Sechwanzdeckfedern licht-
gelblichweiss aut der einen Fahne fast bis zur Spitze lichtlehm-
braun, auf der anderen mit solchen drei bis vier Querbăndern.

AQUILA FULVESCENS GRAY.

Aquila fulvescens, |. E. Gray in Hardwickes III. Ind. Zool. Il.
t. 29. (1834).

Aquila fulvescens, Brooks Ibis p. 85. (1874).

Aquila fulvescens, Gurney Ibis p. 325. (1877).

Aquila tulvescens, Menzbier, Ornith. Turkestan. p. 114. (1388).

Aquila fulvescens, Blanford, Fauna Brit. Ind. Birds. IL. p. 339.
(1895).

Aquila bockii, Homeyer, I. f. Ornith. 1574 p. 105, Taf. Il.
(1874). p. 163. (1895).

Aquila bâckii, Hartert, Feinde der Jagd. p. 4%. (1885).

Aquila clanga var. fulvescens, Schweriz. Nouv. Mem. des Nat.
de Moscou XV. 3 tub. VII. 1835.

Kennzeichen der Art.—Schnabel hoch und schmal. Nasenlăcher
rundlich. Zehen verhăltnissmăssig sehr lung. Wachshaut und
Zehen gelb.

Alter Vogel: Kopt, Hals und Unterseite dunkelrostbraun, die
der Brusttedern mit dunkleren Spitzen, die des Unterkârpers mit

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 1373

duuklen Federmitten Oberriicken dunkelbraun, Unterruicken
heller und râstlich, Obersehwanzdecken gelblichweiss, Schwanz
braun, mit deutlichen hellen Querbăndern. Iris jedenfalls gelb.

Junger Vogel: Kopt, Hals und Unterseite fahl rostgelb bis
brăunliehrostrot oder brăunlichrostgelb, die Federn des Oberkoples,
der Unterseite und des Halses meist mit dunkleren Schaftstri-
chen, die bei den dunkleren Exemplaren brăunlicher sind. Ein
sehmaler, tiefbrauner Superciliarstreif. Federn des Oberriicken
braun, mit rostfarbenen Kanten. Unterriicken hellrostgelb, Biirzel
braun mit rostfarbenen Săumen. Oberschwanzdeclen hellrost-
gelblich, Handschwingen und die lăngeren Federn des Schulter-
fittich schwarzbraun, die lăngsten Handschwingen mit weisser
Wurze]. Armsehwingen dunkelbraun mit hellen Săumen, beson-
ders an den Aussenfahnen, Schwanzfedern schwarzbraun, nach
der Spitze zu blasser und ganz an der Spitze etwas weisslich.
Einzelne Exemplare zeigen Andeutungen von Querbănderung.
Iris hellbraun.

Masse: Weibchen : Linge 70—75, Fliigel 53—55, Schwanz 29,
Tarsus 10, Sechnabel 5.6, Mittelzehe 6, Innenzehe 3.4, Aussenzehe
4.6, Sehnabel vor der Wachshaut 1.5 hoch, 1.3" breit.

Mânnchen : Fliigel 48.2—52, Schwanz 23—26.5”.

Verbreitung : E. F. von Homeyer schreibt iiber diese. »Zuerst
wurde diese Form als A. fulvescens aus Indien, von Gray abee-
bildet und beschrieben, spăter beschrieb Eugen von Homeyer ein
bei Thorn am 25. October 1863 erlegtes Stick und fihrt ein
zweites im Museum Heineanum befindliches Exemplar an, das
aus Russland stammt. Das britische Museum besitzt mehrere
Stiicke aus den Nordwestprovinzen Indiens, meist von Etawah,
wo sie von Brooks, Anderson und Hume zur Winterszeit erlegt
wurden. In Moskau befindet sich ein Minnchen aus Tschimkent.
Wahrscheinlich kommen diese Vâgel auch, und moglicherweise
sogar briitend in Siidrussland und den Steppen, dstlich vom Kas-
pischen Meere, vor«.

Systematisches : Ein Fxemplar dieses hoch interessanten Adlers,
wurde im Herbst 1881 bei Constanța erlegt und an das National
Muscurn eingeliefert, wo es sich noch heute befindet.

Von dieserm fir Europa so seltenen Adler, dessen mutmassliche
Heimat Indien ist wurden meines Wissens bis jetzt, ausser dem
rumănischen Stick, nur noch acht Exemplare erlegt und zwar:

1376 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

1851 November Pillan Ostpreussen (Kânigsberger-Museum
I. t. 0.1853 p. 69.

1853 5. April 1853,k.k. Prater (Wien) |. f. O. 1853. p. 72.
1853 p. 72.

1862 October, Thorn (Sammlung Homeyer).

1374 October, Sidrussland (Museum Heineanum).

1892 October Sarepta (A. B. Meyer).

1899 Mai, Ostpreussen (0. Kleinschmied, Orn. Monatsberichte
VIII. 1900 p. 65.

1899 Herbst Balloden, im Iwichspiel Bartneck, H. Baz, London
Ornith. Jahrb. XI, p. 229.

1899 9 November, Humsko blato, Nord Albanien, von Fiihrer
Ornith. Jahrb. XI, p. 2209. (bos. herz. Landesmuseum).

Das hier im Lande erlegte Exemplar trăgt das Jugendkleid und
gebe ich davon die genaue Peschreibung : Der Schnabel ziemlich
aruss und stark, seine Firste erst von der Mitte an herabgebogen,
die Mundspalte knapp unter dem Auge endend. Die Nasenlocher
rundlicher als bei der Aquila clanga. Die Zehen lănger, mit vier
grossen Schildern gleich iiber den Năgeln, ebenso die Krallen viel
stirlker als bei der vorgenannten Art; die Fusswurzel verhăltnis-
măssig hoch. Die Nackenfedern lănger und spitzer zulaufend als
bei den Scehreiadlern. Die vierte Schwungfeder innen bis zur
zechsten eingekerbt; diese Binkerbuna ist an der ersten
genau abschneidend mit der Spitze der Fliigeldeckfedern 1.
Ordnung. Der Schwanz etwas abgerundet, die Deckfedern unter
demselben flaumiger, mit nicht zu breiten Endspitzen, wie bei
den Schreiadlern und dem Kaiseradler.

Von der Stirne bis zum Nacken, die Kehle, der Kropf, die
Brust, der Bauch, die Hosen und Tarscn rostgelb, am stărksten
rostig am Kopt und Hals, sowie der Oberbrust, am lichtesten an
den Hosen und Tarsen. Die unteren Sehwanzdeckfedern gelblich-
weiss. Oberriicken rostgelb mit lehmbraunen, dreieckigen Schaft-
Mecken auf jeder Feder, Unterricken rosteelb, die grâsseren,
oberen Schwanzdeckfedern wie der Unterriicken, die kleineren wie
der Obevriicken gefiirbt. Ober-und unterhalb des Auges ein deut-
licher, brauner Supercilarstreif; ein ebensolcher Streif'zicht sich von
einem Mundwinkel zum anderen lings des Unterschuabels. Der
Flugelbug, sowie alle kleineren, oberen Fliigeldeckfedern rostgelb,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1377

mit grossen, dreieckigen, mattbraunen Schaftfleclen, der Rand
dieser Fleclken in intensives Rostgelbrot iibergehend ; die grossen
Fligeldeckfedern |. Ordnung dunkelkatteebraun, an der Innen-
fahne sehwach gelblichweiss gemasert; an der Spitze der dritten
Feder ein ganz undeutlicher gelber Fleck, an der vierten ein deut-
licher, sich gegen unten versehmălernder Fleck ; die fintte und
sechste Feder gelblichweiss umrandet. Die grossen Flugeldeckfe-
dern II. Ordnung kalteebraun gelblichweiss umrandet mit perlgrau
em Schimmer. Die Decktedern unter dem Fligel rostgelb, zum Teil
lichtlehmbraun gemasert, die grossen Schwungfedern schwarz-
braun an der Innenfahne hellkafteebraun etwas gemasert ; die
II. Orâdnung dunkelkatteebraun, an der Spitze gelblichweiss
umrandet, mit perlgrauem Schimmer wie bestaubt. Die grossen.
Schulterfedern schwarzbraun, mit rostgelbem Burzel. Der Schwanz
dunkelbraun, wie grau bestaubt, mit helllehmgelben Spitzen.
Alle dunkleren Federpartien mit violettem Schimmer. Zehen und
W achshaut goldgelb. Krallen an der Wurzel braunsehwarz, ge-
gen die Spitze zu schwarz.

MAS SE) ale | 2) | 3.
Geschlecht und Alter. . . . . . . . . .] Gad. | Qaa. | Ga9.2
| Fide dz i PE ei DE IRA DD TRUE e d PE ERE a Dar 683 7075
n rate 3 eat PRD DEI RIRRERE STII PER DR NE 106
îi ir LE Foc e AN 200 a Sotie aa e UR 53—55
Sciewvarizlanee 2 2 REA. PARE 97 29 28
Lângste Deckfeder unter dem Sechwanz. . . — — 17.5
iinipider Busswurzel 2 aaa ou e 10 10 10
Mittelzehe . —— - 8.5
Kralle. 3
RIO er Zelip Pe 20 A 2 UTA sa 1 EI PE tina d — — ŢI
n Die 00 d dot a N DDR Dc NI, a e a — 4
INAGEII ZONE e AA E Ip PATA i 20 A eta — 6.0
caile e i tar. Put al e Ba RI rodie —- 2.5
Innenzehe . -— 7I
Kralle. 4
Sechnabelhăhe . 223|
Schnabellânge 4.7
Mundepalte . 43) 5.0

No. d erlegt von ÎL, von Fuhrer 9. XI. 1899. IHamsko blalo (bos. herzeg, Landesmuseum)
0.2 in Îndien (brit. Auscurn)
No, 3 hei Constanţa, Herbat 4881 (National Museum, Bucarest.)

1378 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Zwei Beobachtungen citiere ich hier, welche sich jedenfalls auf
diese Art und keinesfalls auf die Aquila rapax beziehen.

Dr. Cullen erhielt im Friihjahr 1865 zwei junge Adler aus der
Dobrogea, welche im Verlaut vieler Jahre zu tatsăchlichen
Raubadlern heranwuchsen. Der eine von ihnen gelangte in den
Besitz der zoologischen Gesellschalt in Antwerpen, woselbst er
fiir Dressers Prachtwerk abgebildet wurde.

Jedenfalls war sein Briiten damals ein ganz zufălliges.

Dr. G. V. von Almăsy, Ornith. Recognose d. rum. Dobrogea
p. 142, erwăhnt iiber diesen Adler folgendes: »Da der Raubadler
schon einmal fir die Dobrogea nachgewiesen wurde, so glaube
ich, nicht fehl zu gehen, wenn ich eines Adlerpaares unter dieser
Bezeichnung gedenke, das wir am 1. April beim Dorte Ciamurli
de jos, beobachteten. Diese beiden Adler trieben sich auf den
Steppenhiigeln herum und waren mir, wie meinem adlerkundgien
Begleiter Kling], vollstăndig unbekannt. Sie waren eher etwas
grosser wie Kaiseradler, zeigten aber ein ganz anderes Flugbild,
an welchem besonders die ausserordentlich tief gefingerten
Schwingen auftielen ; im Sitzen auf der Erde trugen sich die
Adler ausserdem autrechter wie Kaiseradler. Am auftallendsten
aber war die Fărbung, sie besassen sehr liehte Kpte, einen gelb-
lichisabellfarbenen Rumpf, lichtbraune Deckfedern und schwarze
Schwingen, wodureh sie sehr bunt und gefăllig aussahen. Nicht
eigentlich scheu, trieben sie sich aut einem, verhăltnissmăssig
kleinen Raume herum, liessen uns aber doch nicht eimmal aut
Kugelschussweite ankommen<.

AQUILA PENNATA GMEL.

Falco pennatus, Gmel. Syst. Nat. [. p. 272—73. (1788).

Aquila pennata | Brehm, Lehrb. Naturg. eur. Vogel. 1.

Aquila minuta p. 20—21. (1823).

Spisaetus milvoides, Jerd. Madr. Journ. X. p. 75. (1839).

Hieraetus pennatus, Kaup. Mus. Senckenb. III. p. 260. (1845).

Butaetus pennatus, Blyth, Journ. As. Soc. Beng. XIV. p. 174.
1845).

Aquila Brehmii, v. Miiller. Naumannia I. 4. Heft. p. 24—925.
(1351).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1379

Aquila paradoxa, Brehm, Journ. f. Ornith. 1. p. 204. (1853).
Aqnila longicaudata, Heugl. Syst. Ubers. p. 6. (1856).
Nisaetus pennatus, Sharpe, Cat. B. Br. Mus. [. p. 253. (1874).
Hieraetus pennatus Salvad., Elenc. Ucc. It. p. 41. (1887).
Nisaetus penatus, Trivaldszky, Aves. Hung. p. 12. (1891).
Eutolmactus pennatus,: Sharpe, Hand-List. B. [. p. 262. (1899).
Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Fănge
goldgelb. Nasenloeh ohrfârmig, querstehend. Die Weibchen er-
reichen Măusebussardgrâsse, wâhrend die Mânnchen bedeutend
kleiner sind. Der Schwanz mit undeutlicher Bănderung ist am
Ende gerade, nur die beiden ăuszeren Federn sind etwas verkiurzt.
Die Fliigelspitzen decken oder iiberragen nur wenig das Schwanz-
ende. În allen Kleidern steht ein, aus 12—13 Federn bestehen-
der reinweisser Fleck, am Anfang der Schulter und zwar an
derselben Stelle wie beim alten Steinadler (Goldadler); die Unter-
seite, ob selbe nun hellrostgelb, rostbraun, dunkelcaffeebraun
oder weiss ist, besitzt stets dunkelbraune Schafthlecken.

Verbreitung. — Siid-Ost-Europa, die Mittelmeerlănder, Afrika,
Central-Asien, Ceylon und die Indische Halbinsel.

Volksnamen. — Vulturaș cu oglindă, Acvilă pitică.

Systematisches. — Seit ich in Rumănien lebe, habe ich 235
Zwergadler erhalten, von welchen'126 der lichten, 93 der brau-
nen und 16 der dunklen Farbenvarietăt angehâren.

Die Beschreibung dieses Adlers_ist in allen mir bekannten Wer-
en auch in der neuen Auflage von Naumanns Naturgeschichte
der Vâgel Mitteleuropas sehr mangelhatt; die braune und die
dunkie Varietăt gar nicht beschrieben, so dass ich mich veran-
lasst sehe, auf diese'etwas genauer einzugehen.

Wachshaut, Fânge und Mundwinkelim Dunenkleid mattblass,
im Jugendkleid hell, im Alterskleid goldgelb. Die Zunge blass
rotlichblau, der Bachen fleischfarben, mit teilweise blauviolettem
Schimmer; die Augenlider- und blătter graubraun, Augenringe
dunkelschwarzbraun. Die Lingenachse des Auges 101/,—111]3"",
Breitenachse 10-—-101/a"*; das Auge ist stark convex, die Mitte
descelben liegt 3” hinter dem Mundwinkel und ist dasselbe
ziermlich stark nach vorne gerichtet. Die kreisrunde Pupille ist
tief blausechwarz; die Iris beim dunenjungen Vogel blaugrau,

1380 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

im vierten bis fiinften Monat in ein mitteldunkles, rotliches nuss-
braun iibergehend, welches nach unten în ein mattes lehmbraun
abtânt. Von dieser Fărbung bis zu jener des alten ausgefărbten,
etwa fiinfjăhrigen Vogels, finden wir alle măglichen Ubergănge.
Die Iris des alten Vogels ist oben heller nach unten zu dunkler
broncegelb ; diese Farbe umsehliesst ein ganz diinnsr, hellgrauer
Ring; in der broncegelben Grundfarbe stehen bald graue, bald
braune Wolkenflecken. Die Iris ist bei der lichten Varietăt stets
bedeutend lichter als bei der dunklen.

a) Lichte Varietăt. Dunenkleid. Der Schnabel ist blăulichgrau,
mit dunkler Spitze. Der ganze Kârper ist gleichmăssig mit seiden-
weichem, weissem, am Kopt etwas verlăngertem Flaum bedeclt-
ab und zu zieht die weisse Farbe etwas in's gelbliche.

Jugendkleid. — (abgenommen von einem, am 30. Juli in Bucu
erlegten Mănnchen). Die Stirne gelblichweiss, jede Peder mit
schmalem, schwarzem Kielstreif, mitunter auch ohne diesen ; der
Scheitel dunkelbraun, jede Feder breit rostbraun eingesăumt und
zWar so, dass von der Grundfarbe kaum etwas zu sehen iibrig
bleibt; im Nestkleide und bis Mitte August hat jede Feder im
Nacken eine kleine, graue Spitze, welche spăter durch Abreiben
verschwindet. Oberriicken - Schultern und Fliigeldeckfedern
dunkelbraun, mit graubraunen Kanten. Am Anfang der Schulter
steht ein reinweisser, aus zehn bis zwolf-F'edern gebildeter Fleck ;
die langen Schulterfedern schwarzbraun, mit lichten Enden. Auf
allen dunklen Federpartien liegt ein râtliehvioletter Schimmer.
Der Unterriiclen lichtbraun, die Kehle, Kropf, so wie Brust rost-
râtlichgelb, mit schmalen, dunkelbraunen Schaftflecken, welche
gegen die Korpermitte so schmal werden, dass nur der Kiel
dunkelbraun erscheint. Bauch und Flanken lichter rostgelb, an
Letzteren mii zwei bis drei dunklen, rostgelben, Querbăndern ;
Hosen selblichweiss, gegen die Federspitzen hin, dunkler, mit-
unter mit zwei bis drei undeutlichen, rostgelben, Querbăndern.
Untere Schwanzdecken gelblichweiss, gegen die Spitze mit einem
bald deutlicheren, bald versechwommeneren, rosteelben Quer-
band. Mitunter findet man auch Exemplare, meist Weibchen,
welche wenig, oder gar keine Bănderung zeigen. Die oberen
Schwanzdeckfedern graubraun, mit râtlicheelbem Schimmer, be-

PULEIINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE 13831

sonders gegen die Spitze, manchmal sogar zur Hălfte so getărbt ;
an der Innenfahne mit vier bis fiinf weissen, mit brăunlichen
Flecken durchsetzten Băndern, welche nur unten den Kiel er-
reichen und sich gegen die Spitze zu, immer mehr davon ent-
fernen. Die grossen Schwungtfedern bis zur vierten dunkel schwarz-
braun, die weisse Wurzel etwas braun marmoriert ; die weiteren
Sechwungtedern bis zur zwâlften oder dreizehnlen Feder auf
lichter braunem Grund, mit finf bis sechs Aunkleren, oft aber
auch nur sehr undeutlichen Querbândern, ihre Spitzen matt-
selbbraun ; die Schwungfedern II. Ordnung zum grossen Teil
dunkelbraun mit lichten Spitzen, die Bănderung nur auf der
Unterseite deutlich sichtbar. Die grossen, unteren Fligeldeck-
federn sind weiss, mit unregelmăssigen grossen, dunkelbraunen
Flecken ; die Kleineren rătlichgelb, mit helbraunen Flecken, die
Langen unter den Achseln hellgraugelb, mit teilweise braunem
Kiel; die oberen Fliigeldeckfedern dunkelbraun, an der Innen-
fahne, besonders gegen die Wurzel zu, hellbraun gemasert. Der
Sehwanz ist von aussen einfărbig dunkelfahlbraun, mit kaum
angedeuteten vier „bis fiănt Querbinden und lehmgelben End-
spitzen, an der Innenfahne graugelb gemasert und undeutlich
gebindert. Die Maserung tritt an den ăusseren Schwanzfedern
am stărksten auf. Mănnchen und Weibchen tragen nahezu das-
selbe Kleid, ersteres ist meist auf der Unterseite etwas mehr rost-
farbig und die Binden am Schwanz sind etwas deutlicher.

Ubergangskleid. — Dieses Kleid, welches unser Adler etwa im
dritten Jahre trăgt, ist dem Alterskleide schon sehr âhnlich, nur
zeigt die Uberseite viel diinklere Farben, die Fleckung der Unter-
seite ist viel breiter und ihre Grundfarbe nicht rein, sondern
gelblichweiss.

Mânnchen, sehr alt: Stirne weiss, Scheitel, Genick und Nacken
dunkelbraun mit breiten, râtlichgelben Săumen, welche mit Aus-
nahme des Scheitels solchen Umfang annehmen, dass von der
Grundfarbe nichts zu sehen ibrig bleibt; Rucken dunkelbraun,
mit schmalen, lichten Siurnen, die Fusswurzel weiss, die kleinen
Sehulterfedern und Fliigeldecken gelbbraun, mit breiten, lichten
Siumen, so dass ein ausgebreitetes lichtes Feld entsteht ; die gros-
sen Schulterfedern dunkelbraun, mit angedeuteten Bândern an

1382 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

der Innenfahne. An den Schultern ein reinweisser, aus 10—15
Federn gebildeter Fleck. Die grâsseren Obersechwanzdeckfedern
an der Aussenfahne hellbraun, mit rotlichgelbem Saum und breiter
Spitze, das Kiel zur oberen Hălfte dunkelbraun, Innenfahne hell-
braun, dunkelbraun und weiss gemasert, mit angedeuteter Bân-
derung. Wangen dunkelbraun, mit schmalen, rotlichen Bândern.
Kehle, Kropt, Brust und Bauch reinweiss mit schmalen, dunkel-
braunen Schaftflecken, welche rotlicheelb gesăumt sind; am
Kropt noch am dichtesten und breitesten stehen, wăhrend an den
Bauchfedern nur zum 'Leil die Kiele noch schwarzbraun schmal
umrandet sind. Die Flanken mit hell rotlichbraunen Querflecken,
besondes an den linken Fahnen der Federn. Hosen weiss, mit
undeutlichen, rostgelben Băndern, manchmal aber auch ohne
diese. Deckfedern unter dem Schwanz weiss, ebenso die unteren
Fligeldeckfedern, mit braunen Schaftflecken, welche breit gelb-
lich gesăumt sind. Die grossen Schwungfedern sehwarzbraun, an
der Innentahne grau gemasert, mit angedeuteten Băndern, die
II. Ordnung dunkelbraun, mit deutlicher Bănderung und hell-
gelbbraunen Spitzen, die Deckfedern dunkelbraun an der Spitze
heller, die Innentahne grau gebindert. Der Schwanz ăhnlich wie
im Jugendkleide, nur sind die Binder an der Innenfahne diinkler
und deutlicher; die Marmorierung an der Wurzel stărker, die
Unterseite glinzend grauweiss.

Das Weibchen unterscheidet sich, abgesehen von der bedeuten-
deren Grâsse, durch etwas mattere Farben ; der Nacken erscheint
mehr lehm- als rotgelbbraun und auch der Schwanz ist weniger
deutlich gebăndert und eemasert ;

b) Braune Varietăt. Dunenkleid: Schon in diesem Kleide
unterscheiden sich die beiden Farbenvarietăten deutlich vonein-
ander, indem bei der braunen Varietăt die Dunen leicht aseh-
grau, mit einem leichten Stich in's brăunliche gefirbt sind.

Jugendkleid. — (abgenommen an cinem, am 3. August in Cer-
nica erlegten Mânnchen). Stirne celblichweiss, mit schmalen,
dunkelbreit rostbraun gesăumten Schaftilecken. Scheitel, Genick
und Nacken tieldunkelbraun, an Evsteren mit sehmalen, an Letz-
teren mit so breiten Săumen, dass von der Grundfarbe nichts
mehr zu sehen iibrig bleibt; der Riicken dunkelbraun. Die letzten

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1353

Schwungtedern und Fliigeldeckfedern II. Ordnung matt gelbgrau ;
die grossen Sehwungfedern dunkelbraun mit schwach angedeute-
ten Băndern an der Innenfahne. An der Schuiter ein reinweisser,
aus zehn bis fiinfzehn Federn gebildeter Fleck ; die oberen Schwanz-
decktedern lichtgelbbraun mit weisser Spitze und Wurzel; an der
Aussenfahne mit einigen weissen Flecken, die Aussenfedern rost-
rotlich iiberlaufen. Wangen dunkelbraun, am Kropf und an der
Brust mit etwas breiteren, an der Kehle und an dem Bauch
mit schmâăleren, dunkelbraunen Schaftflecken. Hosen einfărbig
dunkelrostbraun, Tarsus lichtgelbbraun, untere Schwanzdeck-
federn rotlichbraun, mit gelblichweisser Spitze; die grossen
unteren Fliigeldeckfedern dunkelschwarzbraun, mit zwei bis
drei weissen Bândern, die kleineren einfărbig dunkelbraun,
Fligelrand dunkelrâtlichbraun, die langen Federr unter den
Achseln helllkaffeebraun. Die ersten, sehr grossen Schwungfedern
einfărbig dunkelschwarzbraun, an den Innenfahnen gegen die
Wurzel zu, etwas lichter werdend, die năchsten vier Schwung-
federn etwas heller braun, mit finf bis sechs dunkleren Quer-
binden und helllehmgelben Spitzen, alle Fligelfedern II. Ordnung
dunkelschwarzbraun, mit lehmegelben Spitzen; die Deckfedern
I. Ordnung dunkelschwarzbraun, an der Wurzel der Innenfahne
weissgrau gemasert ; die II. Ordnung dunkelkaffeebraun, mit drei
bis vier mattgrauen Băndern, die Spitzen lichtbraun. Der Schwanz
matt dunkelbraun, mit vier bis fiinf, etwas diinkleren, meist aber
ganz undeutlichen Querbăndern, von welchen die Letzte die Brei-
teste ist; diese Bânderung ist besonders an der Innenfahne der
ausseren Sckwanzfedern sehr undeutlich und ist diese gewâhnlich
weiss gemasert; die Schwanzspitze gelblichweiss, die Unterseite
des Schwanzes erscheint weissgrau. Alle dunkleren Partien, be-
sonders die am Riicken, haben einen ganz intensiven rătlichvio-
letten Schiller, welcher am lebenden Vogel bedeutend intensiver
ist, als an einem Balg. Zwischen Mânnchen und Weibchen konnte
ich ausser der bedeutenderen Grâsse des Letzteren, keine, in die
Augen fallende Unterschiede finden.

Mânnchen, sehr alt: bei dieser Farhenvarietăt ist der Unter-
schied zwischen dem Jugend- und Alterskleide ein sehr geringer.
Die Federu ai Scheitel und Nacken haben eine rotlichgelbe Grant-

1384 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

farbe, dunkelbraune Schafiflecken mit breiten, hellgelbbraunen
Siumen. Die grossen Sechwungtedern wie im Jugendkleide, an
der Innentahne grau gemasert. Wangen mehr dankelrătlichbraun:
Die ganze Unterseite râtlichbraun, die dunkelbraunen Schaitflecken
sind nur an Kehle und Kropf vorhanden und sehe sehmal, an
Brust und Bauch sind nur die Kiele der Federn dunkelbraun. An
den Flanken haben aie Federn gegen die Wurzel eine weisse Bin-
derung aufzuweisen. Hosen rotlichgelb, mit abwechselnd dunkel-
rotlichgelb und weisser Bănderung ; Larsen von gleicher Fărbung
ohne Bănder. Die unteren Sehwanzdecktedern rotlichgelbbraun,
mit ein bis zwei unregelmissigen, weissen Binden, die oberen an
der Innenfahne râtlichgelb, an der Aussenfahne matt hellgelb, ab
und zu rotlich marmoriert.

Dunlelbraune Varietăt ; Diese unterscheidet sich von der brau-
nen wie schon der Name sagt, dureh eine, im allgemeinen viel
diimklere Fărbung, besonders die Wangen sind nahezu schwarz,
die Unterseite ist nicht rotlich, sondern dunkelkaffeebraun und
zwar bei manchen Exemplaren so dunkel, dass sich die Schaft-
flecken der Unterseite nur noch ganz undeutlich abheben. Die
breiten Siume an den Federn des Scheitels und Nacken sind
etwas heller rostbraun.

Von den Farbenvarietăten ist die lichte die hăufigste, die braune
nicht viel seltener, wohingegen die dunkle am wenigsten auftritt.
Alle Varietăten fand ich untereinander gepaart ; bald war das
Mănnchen der lichten, das Weibchen der braunen oder dunklen
Varietăt angehorig oder umgekehrt. Die Jungen solcher Misch-
ehen gehăren dann olt zwei verschiedenen Varietăten an, ist aber
nicht Hegel, denn ich fand sowohl Horste wo das Mănnchen
Licht, das Weibchen braun gefărbt war mit zwei lichten Jungen,
als auch ungelkehrt.

Anatomisch ist zwischen den drei Farbenvarietăten nicht der
geringste Unterschied zu bemerken.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1385

| Z
: | ș | 55 8
Geschlecht (ro sene | Ss E să E
und [pă :z SI se A EI
Alter diterenzen a E Ş = [= FIE E E
40 6 ad. Maximum | 52.5! 119 37.8 99.8! 4.5). 8 1.9
helle Variet. | Minimum | 44 110 35.9] 19 949) 52| log
40 9 aa. Maximum | 56 130 41 949| 5 6.4. 9.9
helle Variet. Minimum | 53 194 38 91.5] 4 15315), Al
30 6 ad. | Maximum| 59 | 120 | 38 | 92 4.4] 5.9] 1.9
| braune Var. | Minimum | 44.9| 113 34.8] 19 3195-30 46
| 30 9 ad. | Maximum | 55.5| 129 | 40.5] 24.3] 49| 6.3| 22
| braune Var. | Minimum | 52 199.5] 38 942) 09| a] lazi]
| f.
i Ge), ad. Masimiuun | 51.8] 190.5] 37 ODA) | Aa | D019)
| dunkle Var. | Minimum | 44.3] 112 | 35 | 195| 4 5.3] 1.8
| 6 9 ad. | Maximum| 52 | 129 | 40 | 93.4] 28| 62| ou
dunkle Var. | Minimum | 445| 192 SI7/ 3) 9%) ZA Earl (A
| 40 6 juv. | Maximum | 53 199 [39)|23 4.3) 5.7] 1.9
| helle var. Minimum | 45 449) [36 | i SIT să) alezi
| 40 9 juv. Masimum| 55.8| 132 | 41.5] 25 4.5| 62| 2
| helle var. Minimum | 53 195 39 92) 4 5.6 1.3
|
| 5 6 jur. | Mazimum | 52.5| 131.5] 38 DR9 | 0 0 a
| braune Var. | Minimum | 44.8) 117 35 19.5) 3.8] 5.3] 1.7]
| 5 9 ad. | Maximum| 547| 131.5] 441.5] 945] 44| 6.3] 24
| braune Var. Minimum | 46.9) 194 39 DES 35:6 8
| |

Vorkommen und Lebensweise.—Dieser Zwerg unter den Adlern
briitet in manchen Teilen des Landes sehr hăufig, als Zugovogel
erscheint er Ende Mirz und verlisst uns im October. Plătze wel-
che der Zwergadler besonders bevorzugt, sind die am Unterlauf
der Fliisse Jalomiţa und Jiu gelegenen Auwălder, sowie die (egend
von Branești-Cernica bei Bucarest. Ir liebt vorziiglich Wiălder von
gemischten Holzarten, in welchen die Biume nicht zu enge stehen,
sonnige Plâtze besitzen und ihm einen weiten Ausblick gewăhren.
An der Jalomiţa stehen alljihrlich auf engen Riumen, fiinfund-
zwanzig bis dreissig Horste.

Die Beobachtung des Zivergadlers namentlich am Horst, ge-
hort zu den schânsten welche uns die Natur bietet. — Ir ist
nicht <eheu, sondern hălt, wo er nicht beunruhigt wird, menseh-

1386 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

liche Annăherung aus, wie kein anderer Adler. So lebendig er am
Morgen ist, so trăge zeigt er sich unter Tags und sitzt oft stun-
denlang in behaglicher Ruhe aut einem diirren Ast am Rande
ciner lichten Stelle im Wailde.

Fortpflanzungsgeschăit. — Sein Brutleben ist ein ganz ver=
stecktes, weil sein Horst meist mitten im Bestande steht und zu
dieser Zeit auch das Mănnchen nur mehr selten seine herrlichen
Flugkiinste unternimmt. Nur in den Morgenstunden, wenn das
Weibehen beim Horste fussend, ununterbrochen seine wohltâ-
nende Stimme horen lăsst, ist dieser leicht zu finden. Nur aus-
nahmsweise baut dieser Adler selbst einen Horst, beniitzt viel-
mehr solche anderer Raubvâgel, sogar den vom Seeadler, zur

Kinderstube.
Schon vor dem Eierlegen wird der Horst mit frischem Laub

und Zweigen iiberkleidet, welche, wie dieselben welken, durch
neue ersetzt werden, so dass der Horst oft ganz griin erscheint,
frische Zweige werden auch dann noch zugetragen wenn die
Jungen schon fast fliigge sind.

În den letzten Apriltagen, auch erst im Mai, ist das aus 1—2
Eiern bestehende Gelege zu finden. Die Durchschnittsmasse von
siebenundzwanzig Biern betragen : Lănge56>xx45.3""* ; Maximum
615<48 und 60>x<48.3 ; Minimum 51.5X43.3 und 50.3Xx39.8".
Die Form ist mehr rundlich, die Poren sehr in die Augen fallend,
Schale rauh. Die Farbe ist ein schmutziges weiss mit griinlichem
Stich, ab und zu mit verschwommen en violettgrauen, kleinen
Wolkenflecken. Einige, von mir gefundene Gelege haben von der
Blătterunterlage eine rotlichgelbe Farbe angenommen. Von den
Kiern des Astur palumbarius, welchen sie im Allgemeinen sehr
ihnlich sind, unterscheidet sie ihr bedeutendes Gewicht, so wie
die stărkere, grâbere Schale.

Beide Latten beteiligen sich am Brutgeschăft und liegen sehr
fest aut den Fiern, selbst durch abgefeuerte Schiisse lăsst sich
das Weibchen oft nicht vom Horste vertreiben; das Mânnchen
ist etwas scheuer. Beim Horst duldet der Zwergadler einen
fremdcn Raubvogel in der Năhe und wahrt sein Hausrecht auch
viel grosseren und stirkeren Vogeln gegeniiber in entschieden-
ster Weise,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1387

Wăhrend der Brutzeit _tritt die ausserordentliche Gattenliebe
unseres Adlers am deutlichsten hervor und gelingt es daher in
der Regel, beide Vâgel am Horste zu erlegen.

Junge dem Nest entnommene Zwergadler halten in der Ge-
fangenschaft sehiecht aus und ist ihre Haltung auch eine ziem-
lich kostspielize da, wenn man ihnen nicht lebende, oder doch
ganz frische Vâgel oder Siugetiere reicht, selbe bestimmt în kiir-
zester Zeit zu Grunde gehen ; nur halbwegs verstunkenes Fleisch
riihrt der Zwergadler nicht an. Wasser zum Trinken und Baden
ist inm Bediirfniss. leh habe einige lebend gehalten, leider gingen
aber die meisten sehon nach kurzer Zeit zu Grunde. Auch gegen
Kălte ist er sehr empândlich.

Nahrung. — Leider kann ich es nicht lăngnen, dass dieser
niedliche Adlerzwerg ein grosser Răuber ist und den Habicht und
W'urgfalken an Raublust nichts nachgibt. Der Jagd- und Geflii-
gelzucht ist er entschieden sehr schădlich, weniger der Land-
wirtschatt, da er doch auch viele Tiere făngt, welche derselben
schădlich sind.

Sein Liebllingswild sind Wachteln und fast alle Horste mit Jun-
gen, velche ich untersuchte, wiesen Uberreste, oder frisch geschla-
vene Wachtelruf, auch die grosse im Kropf der alten Vâgel ge-
fundene Zahl illustriert das am Besten. Sie besuchen auch, beson-
ders im Friihjahve die Dârfer und rauben hier das Hausgefligel
ohme sich um die Anwwesenheit der Menschen im Mindesten zu
bekiimmern. Von den Săugetieren zieht der Zwergadler das Erd-
ziesel allen anderen vor, raubt aber auch junge Hasen mit Vor-
liebe.

AQUILA FASCIATA VIEILL.

Aquila fasciata, Vieill. M. L. S. Par, p. 152. (1822).

Falco bonellii, (Aigle Bonelli). Temm. Man. Edit. sec. III. p. 19.
Savi. Orn. Fasc III. p. 158—Kayserling und Blasius, Wirbelt.
kurop. |. 5. 135. n. 25—Schinz, Europ. Faun. 1. $. 122. Gr.v.
d. Muhle, Orn. Griechenland”s $. 19. n. 18.— Bonaparte, Cat. dez.
Uce. eur. p. 18. n. 10.—Schlegel, krit. Ubers. d. V. Europ. $.
23 u. 17. u.$. VII.

1388 BULELINUL SOCIEVAȚII DE SPIINŢE

Aquila bonelli, Kays. u. Blas., Wirb. Bur. p. XXX. u. 138.
(1340).

Spizactus grandis, Blyth., Journ. as. Soc, Bengal. p. 301 (1843).

Aquila bonelli, Lindermayer. Vâg. Griechenl. p. 27. (1860).

Aquila fasciata, Degl. et Gerbe, Orn. Eur. II. Ed. L. p. 32. (1867).

Aquila bonellii, Heuglin, Vâg. N.-0O. Afrika. p. 49. XXI.
CCXXIV. 1869—74.

Nisa&tus fasciatus, Cat. Birds. Brit. Mas. L. p. 250. (1874).

Aquila bonellii, Riesenthal, Raubv. Deutschl. p. 336. A. XLYV.
(1576).

Nisastus fasciatus, Dresser, Birds. Bnr. Tom. V. p. 575. pl.
391, 352, 353. (1879).

Nisaâtus grandis, Olphe Galliard, Orn. Eur. occ. fase. XVIII,
p. 42. (1886).

Aqnila fasciata, Reyes y Prosper Av. Espanna p. 15. (1866).

Nisastus fasciatus, Giglidi, Avif. Ital. p. 242. (1886); p. 392.
(1889).

Aquila fasciata, Arevalo y. Baca, Av. Espanna p. 58. (1887).

Aquila fasciata, Brehm Tierleben, Vâg. III. p. 294. (1891).

Kennzeichen der Art: Wachshaut Mundwinkel und Zehen
gelb. Iris in der Jugend brăunlichgelb, im Alter rotgoldig. Die
Spitzen der ruhenden Fliigel erreichen das fast gerade Ende des
Sehwanzes nicht. Die Federn am Kopt und Hals sehr scharf zu-
gespitzt, nach hinten abstarrend. Das ohrentârmige Nasenloch
steht schrăg. In der Jugend sind Kopt und Nacken dunkelbraun,
Gesamtfărbung râtlichbraun mit hellen Federsăumen ; Sehwanz
mit liinf bis sechs verloschenen Binden ; Lauf meist fein dunkel
gestrichelt. Im Alter Kopt und Nacken brăunlichgrau, Riicken-
seite braun, ganze Vorderseite weiss, mit dunklen Schaftstrichen,
sonst wie vorher.

Verbreitung: Seine Heimat ist das Centrum der alten Welt,
besonders die Nâhe des mittelăndischen Meers.

Volksnamen : Acvilă porumbar.

Systematisches : Von den drei Habichtsadlern welche ich aus
dem Lande besitze, ist einer ein altes Mânnchen, die beiden ande-
ren sind alte Weibehen. Ein altes Minnchen sowie ein altes Weib-
chen will ich in Nachtolgendem beschreiben. Das ziweite Weib-
chen trăgt ein sehr abgetragenes Kleid.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢI 1389

Minnchen ad. Wachshaut, Mundwinlkel und Fănge hochgelb.
Das Auce stark convex, Augenmitte 2" hinter dem Muudwinkel,
steht iiber das Lid 11/, ”" vor. Pupille tiefschwarzblau. Iris rot-
goldig. Stirne weiss mit dunkelbraunen Schafitleclen. Federn im
Seheitel und Genick dunkelbraun mit weissen Schăften Diejenigen
des Nackens bellbraun mit weissen Schăften und breit gelbge-
randeten Spitzen. Schulterfedern graubraun, Wurzel weiss,
Endspitze dunkelbraun ; die graue und weisse Farbe dunkelbraun
marmoriert. U nterriicken sehwarzbraun, die Wurzeln der Federn
weisshellbraun marmoriert. Die oberen Schwanzdeck federn ebenso
gefârbt, aber mit einem dunklen Endband an der Spitze, der
iusserste Rand weiss. Die Wangen sind weiss, mit dunkelbraunen
Kielen, teilweise auch Schaftflecken und râtlichbrauner Umran-
dung, Halsseiten ebenso, aber mit dunkelsehwarzbraunen, breiten
Schafthecken. Die ganze Unterseite blendend weiss, mit schmalen,
gegen das Ende der Feder sich stark erbreiternden, dunkelbraunen
Schattilecken, welche Lotztere hanptsăchlich an der Brust sich
am Rande in râtliehbraun abtonen. Die Federn des Bauches sehen
wie braun bespritzt aus. Die Unterschwanzdeckfedern weiss, un-
regelmăssig licht rostbraun gebăndert mit schwarzen Schăften ;
Hosen lichteelbbraun mit schwarzbraunen Schiften, an den Seiten
der einzelnen Federn in bâinderartige Zacken iibergehende
schwarzbraune Schaftfleclen, die Tarsen gelblichweiss mit dun-
kelbraunen Schăften. Die unteren Fliigeldecktedern dunkel-
schwarzbraun mit gelben Spitzen, Fliigelrand weiss und braun
gescheckt. Die Oberfliigel eintărbig dunkelbraun, mit violettrât-
lichem, glănzenden Schimmer, ăhnlich wie beim Zwergadler.
Nur oberwârts in der Mitte lichten Endkanten. Die Mittel-und
Hinterschwingen mit gelblichen Endsăumen. Die grossen Schwun-
federn aussen schwarzbraun, auf der Innenfahne der sechs ersten,
und an allen ibrigen gegen die Wurzel zu, weiss und braun un-
regelmâssig gebândert und bespritzt. Der Schwanz ist graubraun,
aussen wie aschgrau iiberpudert mit gelblichweissem Endsaum,
mit sieben schmalen, zackigen, dunkelbraunen Querbinden und
einer breiten Endbinde.

Altes Weibchen: Iris gelblichrot. Kehle, Vorderhals, Brust,
Hosen und Unterlliigel rostgelbbraun mit sehmalen, schwarz-

1390 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

braunen Schaftstrichen ; Bauch, Lăufe und untere Schwanzdeck-
federn rostgelblichweiss. Koptfplatte und Nacken dunkel gelb-
braun, licntrostgelb gesiiumt, besonders im Nacken ; ganze iibrige
Oberseite lehmbraun, manche Federn mit lichteren Săumen. Auf
der Schulter steht ein kleiner, aus drei bis vier Federn gebildeter

weisser Fleck.

|
|
|
|
|

2 [90| MR 21 PARE O II [E o IP 00 pu eta z3i
Siesta) za. |Loc E ARI
& ad. | 68| 149]54 [27 | 9.5114.710 | 85| 9 | 4.7) 45| 6
O ad. | 75| 16652 |26.5110 [11.8110 | 8.5 94| 4.8 45| 64!
O ad. | 72] 16454.5]27 |10 |41.7]102| 86| 9 | 1.7, 45) 63]

Vorkommen und Lebensweise : ln November 1898 hielten sich
drei Habichtsadler und zwar ein altes Mănnchen und zwei an-
scheinend junge Vogel durch etwa 14 Tage in den Donauauen
zwischen Giurgiu und Olteniţa auf, von welchen am 16. Novem-
ber mir das alte Mănnchen, ein prăchtiges Exemplar gebracht
wurde.

Gewohnlich in den Vormittagsstunden konnte man die Adler
niedrig iiber den ausgedehnten Siimpfen revieren sehen ; trotz
aller Miuhe gelang es mir nicht einen der Adler zu erlegen.

Am 13. April 1899 erlegte ich ein altes Weibchen bei Costin
(Jud. Vlasca), gerade im Moment als es eine Moorente verfolste

Am 1î. Mai 1901 betrachtete ich am Hotar, unweit von Cer-
navoda ein altes Mânnchen und zwar so nahe, dass ich jede Feder
unterscheiden konate ; hatte aber leider lkein (rewehr bei mir.

Indlich schoss ich am 27. September 1904 noch ein altes
Weibchen am Șerban bei Braila und beobachtete am darauftol-
genden Tage noch ein Stick, wahrscheinlich ein Mănnchen.

Nahrung. — Die drei Exemplare welche ich auf den Magen
und Kroptinhalt untersuchte, ergaben folgenden Befund.

Mânnchen ad., erlegt am 16. November: Eine griinlich sehlei-
mige Masse.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1391

Weibchen ad., erlegt am 13. April: Uberreste einer Columba
oenas.

Weibchen ad., erlegt am 27 September: Uberreste einer Anser
albifrons.

ARCHIBUTEO.

BREHM, ISIS 1828. P. 1269.
TYPUS: ARCHIBUTEO LAGOPUS (GMEL).
ARCHIBUTEO LAGOPUS GMEL.

Falco lagopus, (Briinn), Orn. Bor. p. 4. (1764). Gmel. Syst.
Nat. I. p. 260 (1788).

Falco norvegicus, Lath. Gen. Syn. Suppl. I. p. 282 (1787).

Falco sclavonicus, Lath. Ind. Orn. p. 26. (1790).

Buteo penatus

Falco plumipas

Buteo lagopus, Leach, Syst. Cat. Mamm. & c. p. 10. (1816).

Accipiter lagopus, Pall. Zoogr. Rosso-As. I. p. 360. (1826).

Archibuteo lagopus, Brehm, Isis, 1828. p. 1269.

Archibuteo planiceps

Archibuteo alliceps

Butactus lagopus, Bonap., Comp. List. B. Eur. & N. Am.p. 3.
(1838).

Aquila lagopus, Leeb. Hist. Br. B. I. p. 111. (1833).

Archibuteo pallidus, Menzb. Ptici Rossii, II. p. 180. (1895).

Kennzeichen der Art. — Die Fusswurzeln sind bis auf die Ze-
hen herab, mit Ausschluss eines nackten Streifens lings der Ilin-
terseite befiedert. Die Flugel erreichen die Schwanzspitze. Die
Fârbung, ist selr variabel, bald dunkel, bald hell. Auf dem Hand-
gelenk am Unterfliigel stets ein gvosser, dunkler Fleck. Iris rât-
lehbraun. (Grosse des Miusebussards.

Verbreitung. — kuropa und Nord-Asien. Merkwirdig ist, dass
dieser nordliche Vogel auch in Afrika vorkommt.

Volksnamen. — Uliu incălțat, Buzard de iarnă.

Systematisches. — Dreiunddreissig, im Laufe der Jahre im
Lande erlegten Exemplare liegen mir vor; dieselben zeigen keine

| Daud. Traite II. p. 156, 163, (1800).

Brehm.Vâg. Deutschl. p. 40—41.(1831).

1392 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE .

Unterschiede mit den Știicken welche ich aus Deutschland und
Oesterreich besitze.

Die Schwanzfedern werden imn Alter sehr sehmal und besitze
ich eine Mittelfeder eines sehr alten Vogels, welche nur 4.8%*
breit ist, die Dreiteste eines jungen Vogels aber 6.2 erreicht; das
Mittel bei diesen ist 5"*, bei jenen 5.5". Die Fărbung dieser Fe-
dern ist în der Jugend eine viel grellere und eine rostrote Fâr-
bung am unteren Rande der sehwarzbraunen Endbinde fast Re-
el, welche Farbe im Alte. nie gefanden wird; auch die End-
binde ist dann fahlgraubraun. Im Ubrigen variert die Fărbung
bei diesem Vogel bedeutend und willkiirlich.

E E
Geschleeht e E E |
und Breite 2 SI =
Alter = EI = z E
G ad. 47 136 41 95.5 4.9 7. 1.8
& ad. 43.5 135 44| 94.5 4.8 Tis 9
& ad. 49 139 4 25 5 7 1.9
6 ad 49.8 136.5] 40.8] 94.8 4.9 Zical 49
Q ad. 55 140 41.5] 26 E) 7.5 9.4
9 ad. 545| 143 42 23.5 5.9 123| Pt)
9 ad. 53 142.5] 41.5] 26 5 7.4 21
Q ad. 59.5 140.5] 41.5 265 5. 7.3 9.1
& juv. 49 136.5] 42 26 5.4 7.1 9
& Jjuv. 50 140 42 | 26.5] 5.5 7 41)
O juv. 55 149 43 jos 62| 00743 IAR
9 juv. 54.0] 147 43 27.5) 5.8] 7.3] 2.1

Vorkommen und Lebensweise. — W'intergast, in strengen Win-
ten ziemlich zahlreich.

CIRCAETUS.
VIEILIL., ANALYSE P. 23. (1816).

TYPUS: CIRCAETUS GALLICUS GMEL.
CIRCAETUS GALLICUS GMELL.

Falco gallicus, (imel., Syst. Nat. 1. p. 259. (1788).
Aquila leucamphomma, Belkker, Teutsehe Orn. Heft 9. (1804

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 1393

Falco leucopsis, Bechst. Naturg. Deutschl. I[. p. 572 (1805).

Aquila brachydaciyla, Mey &« Wolf, Paschenb. I. p. 21. (1810).

Falco brachydactyla, Termm., Man. WOrnith. p. 15. (1815).

Circaetus gallicus, Vieill., N. Dict. d'Hist. Nat.VII. p. 137. (1817).

Circaetus brachydactylus, Vig. Zool. Journ. I. p. 336, (1824).

Acecipiter hypoleucos, Pall, Zoogr. losso-As. ÎL. p. 354. (1826).

Circa tos leucopsis]

Cireastos angium |]

Circaetus hypoleucos, Keys & Blas., Wirbel. Eur. p. 29, 137.
(1840).

Aquila gallica, De Selys, Faune Belge p. 53. (1844).

Cireaitos angvium, Brehm, Naumannia 1. 1. Heft p. 72 (1850).

Circa&los meridionalis. Brehm, Journ. f. Ornith. II. Extrak p.
XVII. (1854).

Cireastos orientalis, Brehm, Vogelf. p. 11. (1855).

Kennzeichen der Art. — Schnabel miăssig gross, vom ling-
lich ovalen, querstehenden Nasenloche an gebogen, mit langem
Hacken ungezahnt. Fânge hoch, von oben und vorne nur ein
Fiinftel befiedert, das Ubrize nackt, grob und rauh geschuppt,
von lichtblaugrauer Farbe. Icis goldgelb. Der Kopt ungewohnlich
gross, ebenso das Auge, um welches sich ein Kreis von wolligem
Flaume zieht. Die Fliigel brat und lan, ihre Spitzen bis an das
fast gerade Ende des mittellangen und breiten Schwanzes rei-
chenă. Oberleib braun, Unterleib weiss mit braunen Lăngsflecken,
auf den Seiten und Hosen mit braunen Pfeilflecken, Schwanz mit
drei dunklen Querbinden. Grosse des Sehelladlers.

Verbreitung. — Siid-Ost-liuropa, die Mittelmeerlănder, Nord-
Afrika und Central-Asien.

Volksnamen. — $erpar.

Systematisches. — Siebenunddreissig lxemplare sind durch
meine Iânde gegangen und stellen eine complette Suite von

Brehm, Vâg. Deutsehl. p. 36-—37.(1831).

Dunenjungen biz zum ganz alten Vogel dar. Unter den gesam-
melten Stiicken belindet sich ein altes Mânnchen und ein altes
Weibchen, welche die ganze Unterseite reinweiss haben, auch
die Stirne und der Oberkopt sind zur Teile weiss, mit schmalen,
helibraunen Schafulecken. Mensbier unterscheidet zwei Formen
von Circactus, năhrmlich Circactus gallicus und Circactus orien-
43

1391 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

talis. Dei gallicus soll die Kehle wăhrend des ganzen Leben stets
braun, bei orientalis stets weiss mit braunen Schaftstrichen sein.
In Rumănien wiirden demnach beide Formen vorkommen, wenn
man selbe iiberhaupt bestehen lassen will. Um diese Frage end-
giiltig zu lăsen miisste ein bedeutendes Vergleichsmaterial ge-
sammelt, so wie die Kleiderwechsel an lebend gehaltenen Exem-
plaren durch mindestens zehn Jahren vertfolgt werden. Ich habe
unter den rumiănischen Schlangenadlern, solche mit einfărbig
brauner, bis zu reinweisser Kehle in allen Ubergingen gefunden
und bin der Ansicht dass diejenicen mit fast einfirbig brauner
Kehle die Jungen, die mit weisser, mit rotlichbraunen Schaft-
flecken gezeichneter Kehle die mittelalten und endlich die weiss-
lxehligen Exemplare, die im hochsten Alter darstellen.

Geschlecht en 2 E; = E a
că (tt E E BE E:
(NSE diferenzen E E E. E E â = E
| |
8 4 $ | Maximum | 65 173 |5%4 [29.5] 6.4 9 | 5.4
| O ad 9 | Minimum 163 | 169.5153 [26.8] 6.4! 10| 54|
10 9 ad | Maximum | 72 183 |56 [32 6.3] 412| 5.6

i îi Minimum |68.5| 174 |53 |30 6 10| 5
stă | Maximum [66 | 174 [55 |30 | 6.3] 9| 5.4
10| Minimum [63 | 170 |52.5|27 38| 10) 49
49 ju $ | Maximum |73 | 182 [!56.5] 32 6.2 19515
+7 01| Minimum |69.5| 176 |53 el il 10| 54|

Fortpflanzungsgeschăft. — Ich sammelte sechs, aus einem Fi
bestehende Gelege und zwar:

5 Mal ALiscli a pe SENOS AO a
2. Mai Tric e II AO aa
14. Mai leicht bebriitet . . . 74.2Xx58.3"".
6. Mai leicht bebriutet . . . 79.8Xx58.6"».
21. Mai stark bebritet . . . 74.8>x58.9m".
3: Mal ILISGRIE Pa a i ee Ia SA

Die Eier, welche jenen des Seeadlers sehr ihnlich sind, haben
aber eine viel rundlichere Form, rauheres Korn und einen leichten,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1395

gninlichen Schimmer, welche ausgeblasene Eier aber mit der Zeit
ganz verlieren. Zwei der Eier zeigen brăunliche Flecken, welche
aber nur durch die, als Unterlage verwendeten Eichenblătter ent-
standen sind.

Dass der Schlangenadler mitunter aut Felsen oder aut der
fachen Erde horstet, wie von vielen Autoren angegeben wird,
beruht wohl aut einem Irrtum. Ich tand seinen Horst immer auf
Băumen und meistens ziemlich hoch.

Der Horst ist wăhrend der ganzen Brutzeit mit frischen, griinen
Zveisen belegt, zwischen welchen sich eine Menge Uberreste von
Reptilien finden.

Vorkommen und Lebensweise.— au Sehlangenadler briitet so
ziemlich im ganzen Lande, am hăufigsten in den bewaldeten
Teilen der Dobrogea, wo auch alle Bedingungen fiir sein Vor-
lommen im reichsten Masse vorhanden sind. Am Zuge ist er eine
ziemlich hiutige Erscheinung. Er kommt gewohnlich Ende Mărz
und zieht im October ab.

Seine Stimme ist der des Schreiadlers bis zu einem gewissen
Grade ihnlich, ich habe selbe aber nur in der Begattungs- und
Brutzeit von ihm gehârt.

Nahrung. — Seine Hauptnahrung besteht aus Reptilien und
Amyphibien und land ich nur in drei Făllen andere Bestandteile
im Kropt.

1) 2 Lacerta taarica, einige Fier von Crex pratensis. ;

2) 1 Mus sylvaticus ;

3) 1 Vipera amodytes, 1 Mautis religiosa.

Vipera amodytes fand ich in drei Făllen und ist es jedentalls
bemerkenswert, dass ich nur in einem Fall den ganz zerquetschten
Kopf, în zwei Făllen' iiberhaupt keine Spur desselben vortand.
Uberreste von Vâveln wurden niemals entdeckt.

HALIAETUS.

"AVIGNY, SYBT. OIS. D'EGYPTE ETC D. 264. (1810)

TYPUS: HALIAETUS ALBICILL.A LINNE.
HALIAETUS ALBICILLUS LINNE.
Vultur albiulla ? Linne, Syst. Nat. I. p. 123. (1766).

Fulco melanactus, | Tila at Na+! 124, (4765
Falco ossifragus, | Linne, Syst. Nat. |. p. 124. (1760).

1396 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Raleo, alhicilla, | Grei, Syst. Nat. [. p. 253, 254, 258.
Falco melanactus, | (1788)

Falco albicandus,
Falco hinnularius, Lath., Ind. Orn. |. p. 15. (1790).

Aquila :albicila, | Grossing., Univ. Hist. Phys. Regn. Hung.

Aquila pygargus, of ai DAE
Aquila ossifraga, mpi iei Plaţ Gudă cd

Falco pygargus, Daud., Traite, IL. p. 63. (1800).

Haliaâtus nisus Savian. Deser. Egypte Ois. p. 253. (1810).

Aquila leucocephala, (nec. Linn6), May & Wolf., Taschenb.
p. 16. Taf. 4. (1810). 4 |

Haliactus albicilla, Leach, Syst. Cat. Mamm. & c. 9. (1816).

Falco albicilla borealis, Faber, Isis, 1827. p. 56.

Haliastos orientalis, |
Haliaâtos borealis, ! Brehm, Vâg. Deutsch. p. 15—16.
Haliaătos islandicus, | (1831).

Haliactos groenlandicus,

loliaclos SA 97 | Brehm, Naumannia, |. 3. Heft p. 23.

Haliastos funereus, î4

Haliattos leucocephalus, (150);

Haliaâtus brooksi, Hume, Ibis, 1970. p. 438.

Haliactus albicillus Sharpe, Cat. B. Br. Mus. IL. p. 302. (1874).

Kennzeichen der Art. -—— Wachshaut, Mundwinkel und Fănge
gelb. Die Spitzen, der in Ruhe liegenden Fligel, reichen bis an
das Ende des Schwanzes, dessen Federn staumpt keilformig zuge-
spitzt sind. Die Mittelfedern sind die Lăngsten und nehmen nach
den Seiten zu, nach und nach an Lănce ab, so dass hiedureh der
Sehwanz keilfârmig wird. Der Schnabel gross, stark, von der
Spitze bis in aie Gegend der Nasenlocher fast gerade, dann in
einem schânen Bogen gekriunmt; in der Jugend sehwarzbraun,
im Alter gelb. Iris in der Jugend dunkelbraun, im Alter gelb. Die
Fiisse sind halb befiedert, d. h. die obere Hălfte des Tarsus, von
der Fussbevge herab, bis in die Mitte seiner Lănge. Die Fărbung
des Jugendhkleides, welches von dem des Alterskleides vollstăndig
verschieden ist, ist erosstenteils bald lichter, bald duvkler braun,
rostgelb, rostgelbbraun und weiss gemischt ; der Stoss weiss, mit
starker dunkelbrauner Maserung und Fleckung. Im Alterskieide

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1397

fahlbraun mit heller Federsăumen, Kopf und Hals grauweiss,
Sehwanz weiss, wurzelwărts schwarzbraun.

Verbreitung. — Diese umfasst Europa und Asien.

Volksnamen. — Vultur codalb, Vultur cu coadă albă, Codalb.

Systematisches. — Zur Bearbeitung dienten mir weit iiber
vierhundert, im Lande cerlegter Adler, so wie einundvierzig aus
Sid-Russland, Bulgarien, Oesterreich-Ungarn und Deutschland.
Ausserdem hielt ich noch etwa dreissig Exemplare lebend. Unter
dieser grossen Zahl von Adlern befinden sich einige von sehr ho-
hem Alter, bei welchen der Kopf und Hals so licht ist, dass er von
der Sonne beschienen, fast weiss erscheint; der ganze Kârper
lichtfahlbraun, selbst die Schwungfedern graubraun, an den
Aussenfahnen grau ; solche Adler sind aber sehr selten und findet
man unter hundert kaum ein bis zwei.

Das Jugendkleid dieses Adlers variert ziemlich bedeutend în
der Fârbuneg, bald ist es sehr dunkelbraun, bald mehr rostbraun
g-halten, oder tritt die weisse Farbe mehr oder weniger hervor.
Den weitans am liehtest gefârbten jungen Seeadler (etwa 2jăhrig),
schoss meine Frau im Mărz 1908 auf der Insel Pârlitu bei Rasa,
Jud. Ialomiţa. Die ganze Unterseite dieses Vogels ist reinweiss,
mit spărlichen braunen Lăngsflecken ; der Riicken stark mit weiss
untermischt, die Schulterfedern stark abgebleicht. Die Fărbung
dieses Exemplares erinnert sehr an die eines alten Habichtsadler-
mănnchens.

Das komplette Alterskleid erhălt dieser Vogel erst nach der
zweiten, kompletten Mauser, also im fiinften, bis sechsten Lebens-
jahr.

Beinahe ebenso interessant als die Umfărbung der mittleren
Sehwanzfedern des Kaiseradlers ; ist diejenige beim Secadler.

[. Federkleid (1.—3. Lebensjahr). Von der weissen Grundfarbe
ist kaurmn 100], von einer graugelben Farbe, welche aber im zwei-
ten oder dritten Lebensjahre durch Abreiben und Abbleichen
auch weiss wird, ctwa 10 13 9] der Federn schmutzig gelblich-
weiss. Die Hanptfarbe ist ein fahles, dunkelbraun. Man kânnte
d:e Foder auch so beechreiben : Hauptfarbe fahl dunkelbraun, mit
10%, dentlicher weisser und 101/,0/, grauweisser, verschwom-
mener Maserung, mit der Tendenz zur Lăngenstreifung.

1398 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

I[. Federkleid. (3.—6. Lebensjahr). Von der weissen Grundfarbe
sind schon 30—30 1/30), sichtbar, etwa 10 1/-—20 9] sind von
arauer und rostgelber Maserung ocupiert, welche im 5.—6. Jahre
<chon in weiss abbleicht und so 401/3—350 1/30], der Feder weiss
erscheinen lăsst. Nach underer Manier beschrieben, ist die Feder
fahldunkelschwarzbraun, mit weisser, grauer und rostgelber Ma-
serung und zwar deutlich der Lănge nach ; die dunkle Farbe an
der Basis und am Ende der Feder ausgebreiteter, fast wie eine
Basal und Endbinde.

III. Federkleid. (6.—9. Jahr.) Die weisse Grundfarbe nimmt
bereits 40—€0%]p der ganzen Feder ein, der Rest besteht aus einer
dunkelbraunen Basalbinde und brauner und hellgrauer Mase-
rung, welche Letztere aber auch weiss wird, so dass die Feder
etwa im 7. Jahre schon aut 70 %/, der Oberflăche weiss ist.

IV. Federkleid. (9.—12. Jahr.) Die weisse Farbe ist schon iiber
SU 9]; ausgebreitet und das Basalband ist nicht mehr einfărbig
braun, sondern mehr oder weniger von weisser Farbe durchsetzt.

Hohes Alter. — Ganze Feder reinweiss, nur an der Basis etwa
10 9 dunkellehmbraune Maserung. Reinweisse, ohne jedweder
Maserung an der Basis, habe ich nie geschen, trotzdem ich mehr
als 150 rumănische Seeadler und solche aus anderen Lândern
in diesem Federkleide, in Hănden hatte.

Geschlecht Si , Ep E
und SrOEe E Ş =
diferenzen a a, = = z =
Aller Sa Z * Ep 2 z =
3 1.9] Maxim. 193 | 239 [68 [32 | 7.110 | 66|
4 ad. $ | Minim. 82 | 214 [59 [93.5] 6.4] 8.5| 6.4
CAN | Maxim. [99.5] 249 [70 [37 | 7.1110.5| 6.7
Minim. 90.5] 218 [60 [25 | 6.4] 9 | 6.4
o e $ | Maxim. |95 | 251170 |35 71| 98| 6.6
40 0 jur. | Minira. 83.6 225 [61.5|31 „| 6.31 8.4] 6.3
9 juv. $ | Maxim. [102 | 243 [73 [41 | 7.4]10 | 6.8
"9 Minim. 93 | 213 [64 [31 6.4 3.6] 6.4

Vorkommen und Lebensweise. — Der Seeadler ist einer der
hăufigsten und verbreitetsten Adler Rumâniens; im Spătherbst
und Winter wird ihre Zahl noch durch Zuziigler vermebhrt.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1399

Von der unglaublichen Masse von Seeadlern, welche im Spăt-
herbst an der Donau erscheinen, kann sich Niemand, der es nicht
gesehen hat, eine nur annăhernde Vorstellung machen. Dieser
starke Durchzug dauert aber in der Regel nur wenige Tage, ge-
wâhnlich Ende November. Ist der Winter mild und bleibt die
Donau eisfrei, gehen nur wenige von diesen jedenfalls sidrussi-
schen Adlern xwveiter, sondern machen hier ihre Winterstation.
Tagesstrecken in der Hauptzeit des Zuges von 10 Adlern, sind
nichts aussergewâhnliches; an dem bevorzugten Schlafbaum
wird man gegen Sonnenuntergang mit „dem Laden« oft kaum
fertig ; jetzt stirzt eben erst ein Adler vom Baum und schon
sitzen wieder zwei weitere da und so geht es fort und fort, fast
ohne Unterbrechung, bis zum Einbruch voller Dunkelheit. Ich
kann mich lebhaft noch eines meiner ersten solcher Abende erin-
nern, wo ich im Zeitraum ciner Stunde 20 Schuss machte, (we-
gen Jagdfieber, welches mir wohl jeder Jăger nachfihlen wird),
aber nur vier Adler erlegte.

Bevor die Seeadler ihren Schlafbiumen an der Donau zustrei-
chen, nehmen dieselben meist noch ein Bad und versammeln sich
da zur Zug- oder besser gesagt Strichzeit, im Novenrber, Decem-
ber oft zn 50—60 auf einer Sandbank.

Unter den vielen Seeadlern, welche ich lebend hielt, befand sich
ein besonders starkes Weibchen, welches ich im ersten Jahre ganz
frei hielt ; oft fehlte es ein bis zwei Lage um dann wieder in meinem,
mitten in Bucarest gelegenen Garten zuriickzukehren. Ich musste
es aber endlich in die Voli6re einsperren, da es aus den umliegenden
Hâfen Lâmmer, Gânse, Enten etc., raubte und ich in ewigen Conflict
mit den Nachbarn kam ; auch der Fleischbank stattete es regel-
miâssige Besuche ab und wollte es jemand vertreiben, wuste es
sich mit Fângen und Schnabel immer Respekt zu verschaffen.
Mit grosser Vorliebe sass der Seeadler auch aut den Tramway-
waggons und fuhr zum Gaudium der Strassenjungen, spatzieren. :

Portpflanzungsgeschâft: Die Zahl, der im Lande horstenden
Seeadler, ist eine sehr grosse, die meisten Horste stehen natiirlich
an der Donau, aber auch sonst horstet er in allen grâsseren Wăl-
dern der Ebene, wenn nur Fliusse oder Siimpfe in der Năhe sind;
auch auf den Diinen der Meereslagunen stehen alljihrlich mehrere
Horste.

1400 "BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Seinen Horst erbaut er in der Regel auf mâchtigen Silber oder
Schwarzpappeln und Weiden ; oft fand ich aber auch solche sehr
niedrig 3—4"” vom Boden aut schwachen Weiden gebaut. Die
Horste welche ich aut den Klippen der Moeereslaguven sah, bestan-
den nur aus wenig Schilf und Tang. Der Unterbau, der auf
Băumen errichteten Horste ist aus sehr dicken Asten g-baut und
habe ich solche bis zu 10” Durchmesser gefanden:

Von zweihundertacht untersuchten Horsten enthielten in finf-
undzwanzig Făllen ein Ei oder Junges, in hundertzweiundsechzig
Făllen zwei, in zwanzig Făllen drei Fier oder Junge und einmal
vier Junge.

Von neunundsiebzig untersuchten Eiern sind neunundfiinfzig
reinweiss, selten wenig braun gefleckt und grauvivlett gewolkt,
„wei aber ziemlich stark mit râtlichbraunen Flecken und Sprit-
zern gezeichnet, so duss solche leicht fir Kaiser-oder Steinadler
gehalten werden kânnen.

Das Gelege ist in der liegel Ende Februar oder Anfang Mărz
vollzăhlig. Der friheste Datum an welechem ich ein Gelege von
drei Eiern fand, ist der 4. Februar 1905.

Bei jedem Secadlerhorst fand ich in d-r Nihe desselben einen
Baum, aut we'chem das Mâănnchen, sowohl zur Nacht-als zur
Tagesruhe aufbiumt und kann auf demselben das Mănnchen
leicht evlegt werden. Die rumănischen Jăger bezeichnen soleh
einen Baum als »Puitoare«.

Die Jungen sind Anting Juni fligge.

Nahrung : Die bedeutende Menge von Seeadlern, welche ich
aut ihren Magen-und Kropfnhalt untessuchie, sagen mir deutlich
ihren Speisezettel und ist dieser kurz folgender: Winter: Aas
Săugetiere, bis zu Hasengrâsse, Vogel bis zu Wildganegrâsse ;
Frihjahr: Săugetiere, Văgel, Fische, Schildkrăten ; Sommer:
hauptsăchlich Fische; Herbst : noch immer mehr als zur Hălfte
Fische, aber auch alles andere angefiihrte.

„Ende April und Antang Mai, wăhrend der Laichzeit der Karp-
fen, jagen die Seeadler diese, und zwar zu Fuss, mit urpossier-
lichen Spriingen im seichten Wasser; Karpfen von 10—15 kg.
lallen ihuen da oft zar Beute. Schildkroten lassen sie aus bedeu-
tender Kohe herabfallen um dass Schild zu brechen, oft versuchen

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1401

sie uber auch mit dem Sehnabel das Schild zu offnen und besitze
ich selbst eine Schildkrăte, welche ich einem Seeadler abgejagt
habe, welcher ein ganzes Stiiek vom Schilde fehlt.

Einmal war ich Augenzeuge wie ein Seeadler einen jungen,
vollkommen erwachsenen Singsehwan schlug.

Jedenfallz ist er ein sehr schădlicher Vogel.

MILVUS.

CUVIER, LEC. ANAT. COMP. I. FAB. 2. (1800).

TYPUS: MILVUS REGALIS VIEILL,
MILVUS REGALIS VIEILL.

Falco milvus, Linne, Syst. Nat. [. p. 126. (1766).

Milvus castaneus, Daud. Traite, [!. p. 148. (1800).

Milvus ictinus, Sav. Syst. dis. d'Egypte p. 28. (1810).

Milvus regalis. Vieill, Faun. Franc. p. 14. (1821).

Accipiter regalis, Pall. Zoogr. Rosso-As. I. p. 358. (1826).

Milvus vulgaris, Flemm. Prit. An. p. 51. (1828).

Milvus ruber, Brehm, Vog. Deutsch]. p. 50. (1831).

Milvus milvus, Sharpe, Hand-List, B. 1. p. 265. (1899).

Kennzeichen der Art: Wachshaut, Mundwinkel und Finge
gelb. Iris in der Jugend silberfarben, im. Alter silber-und gold-
farbig gemischt. Schnabel stumpf gezahnt ; die Fliigel erreichen
mit ihren Enden beinahe das Ende des Schwanzes, dieser starlk
gegabult, die iiusseren Federn desselben iiher 6" linger als die
mittleren ; die Fusswurzel halh befiedert. Die Firbung vorherr-
:chend braunrot, mit schwarzen Schaftstrichen und hellen Siumen
auf der Oberseite, auf deren unteren Teil dunkelbraun, Schwin -
gen schwarz; Schwanz rotbraun, unregelmăssig gebindert ;
Keh'e uud Wangen weiss. Be crre icht nahezu die Grosse eines
kleineren Mânnchens des Schreiadlers. Im Flag ist der rote Milan
an dem deutlichen Gabelschwanz und dem sehr gehobenen Flii-
gelschlage leicht zu erkennen.

Verbreitung : Sein Vorkommen erstreckt sich iiber ganz Eu-
ropa, Asien und Nord-Afrika, In den nordlichen Lăndern ist er
Zugvogel. i

1402 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘIIINȚE

Volksnamen : Gaie, Caie, Cailă, Uligan, Gaie roșă.

Systematisches : Nur vier Exemplare wurden bis jetzt von
diesen, fiir Rumănien seltenen Raubvogel gesammelt ; iiber die
Fărbung habe ich nichts zu sagen, da dieselbe mit den Mitteleu-
ropăern gut iibereinstimmt und gebe ich in tolgendem nur die

Masse der erlegten Stiilke.

6 ad.]59 144|49 129] — [5.426 Isacea, Jud. Tulcea.
Qad..64 150| 50.5 30| — [5.62.7) Cernavoda, Jud. Constanţa.
Qad: 66| 153|51 131| — |5.5 9.5] Valeni de m., J. Prah.13./VI.4901.
Qad. 67| 154

59 132) — [5.4 19.4] Bucu, Jud. Ialomiţa, 14./1X. 1905.

Vorkommen: Der vote Milan gehârt zu den seltenen Durehzii-
glern des Landes. Mâglich wăre es auch dass ab und zu ein Paar
in den Vorbergen der Karpathen briitet, worauf mich das, am
13. Juni 1901, bei Valeni de munte erlegte alte Weibchen
schliessen lăsst.

MILVUS KORSCHUN GMEL.

Accipiter korschun, Gmel, N. Comm. Petr. XV. p. 444. (771.
Falco migrans, Bodd., Fabl. Pl. Eul. p. 28. (1783).
el eta Grael., Syst. Nat. 1. p. 262. no 62,63. (1788).
Falco austriacus
Milvus niger, Gross., Univ. Hist. Phis. Regn. Hung. Il. p. 229.
(1793).
Milvus russicus,
Milvus castaneus,
Milvus austriacus,
Milvus ater
Milvus fusco-ater, Wolf, Taschenb. deutschen Vâselkunde
3 TI As t0)k
Milvus fuscus, brehm, Vâg. Deutsch. p. 53. (1331).

|
|
! Daud, Traits, IL. p. 148—149. (1800).

—

BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE 1403

Hydroctina ater, Kaup. Class. Săug. & Vogel p. 115. (1844).

Milvus aetolius, Schl. Vâg. Nederl. pl. 32. (1854).

Milvus migrans, Strickl. Oen. Syn. p. 139. (1855).

Milvus korzchun reichenowi, Erlang. Ornith. Monatsb. V.
p. 192. (1897).

Milvus korschun korsehun, Erlanger. Journ. f. Ornith. XLVI.
p. 405. (1898).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Fănge
orangegelb. Iris in der Jugend dunkelbraun, in den Ubergangs-
kleidern graubraun, im Alter silbergrau. Das Nasenloch linglich
rund und schief; die Pliigel erreichen die Spitze der lăngsten
Sehwanzfedern, der Sehwanz gabeltârmig, die mittelsten Schwanz-
federn etwa 2.5" kiurzer als die ăussersten. Die Fusswurzel 5.3"
hoch, von welchen vom 4.7" von der Fussbeuge herab, befiedert
sind. Kopf und Hals weissgrau mit feiner dunkler Stricheluneg.
Unterseite râtlichbraun mit dunklen Schaftstrichen, Oberseite
dunlelbraun mit schmalen, lichteren Federsăumen. Die Sechwin-
“en an den Spitzen sechwarzbraun, an der Innenfahne nach der
Wurzel zu, weisslich, mit undeutlichen Querbinden. Beim jungen
Vogel sind Wansen und Kehle rotselb, mit braunen Federschiif-
ten ; die Ohrenvegend dunkelbraun; die sechmalen Federn am
Seheitel und Nacken dunkelrostgelb mit dunkelbraunen Schaft-
strichen ; Schultern, Riicken und Steissfedern braunschwarz, mit
dunkelrosteelben Federspitzen. Vorderhals und Brust braun, mit
rostgelblichen Flecken auf jeder Feder.

Verbreitung. — Bewohnat Mittel-Europa, die Mediterrane-
Subregion und Central-Asien, iiberwintert in Afrika und in den
siidlichen Landstrichen Asiens.

Volksnamen.—Gaie, Caie, Cailă, Gaie cu coada crapată, Uligan,
Găinar.

Systematisches. — Mehr als sechshundert Exemplare dieses
Vogels habe ich im Laule der Jahre in Hănden gehabt und liegen
mir achtundachtzig ausgewihlte Stiicke heute vor. Ich habe hier
wenig zu sagen, da sich în der ganzen Suite keine nennenswer-
ten Abweichungen von den Stiieken aus dem ibrigen Europa fin-
den ; die Fârbung ist bei diesem Vogel iiberhaupt selhr konstant

lbwas ausfilurlicher will ich uber die Firbung der Iris spre-

1404 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

chen, welche in vielen Werken falsch angegeben wird. Der Nest-
vogel hat eine blaugraubraune Iris welche sich în ein helles braun,
welches sich unten etwas verdunkelt, umfărbt, sobald der Vogel
den Horst verlassen hat; von da bis zur Irisfarbe des alten, also
dreijăhrigen Vogels, findet man alle Ubergănge; diese zeien fol-
sende Farben. Die dominierende Farbs ist ein fahles hellgelb, ge-
gen die Pupille in weiss abeetânt, am unteren Teil graubraun
oewolkt, mit lehmbrauner, radialer Wăsserung.

| % | 55 Ss,
Geschlecht Esesoa Se 3 ECE) 5
und - :z m |9=5 =
Alter diferenzen 2 a ci e: gal 2 =
So a u czstal| 00 rea
ep ele e Ata | A 00 0 i
| Maxim. 163 137 |46 TEI 4.3 | 5.4 | 92.7
50 6 ad. 20
|| minim. [6 | 425 [42 | z2l [25]
|
Ms Ale DIA A 28 TA |
Maxim. 166 145 149 IEEI 4.4 | 5.6 97|
50 9 ad | 23
| Mini. [37 | 435 |45:5logă-| 42| 46| 26
|
| Maxim. |62 | 135 [45.5] 27| 44| 5.3] 26
10 & aa; 255
|| minim. Țsa.5| 124 [a [22| za] aa| 24
23
| Maxim. |64 | 144 [49 |_26.| 4.5| 5.5 2.6
10 9 ad. 27 |
| Minim. |59 | 436 |44 |_23| 43| 5.4| 23
| 94 |

Vorkommen und Lebensweise. — Der schwarze Milan ist von
allen Raubvâgeln des Landes der hăufigste. Von seiner Hiufigkeit
kann ran sich erst eine richtige Vorstellunge machen, wenn man
in der Zeit der Begattung, wo sie am mobilsten sind, die Donau
besucht. Ich sah zu wiederholten Malen zu dieser Zeit fiinfzig bis
sechzie Milane auf einmal kreisen und ist es ein Leichtes, bis zu
zwanzig Stiick in einem Tag zu erlegen.

G. Ladde eiwăhnt, dass der schwarze Milan im Kaukasus bis
zu einer Hohe von 1100” Meereshshe vorkommt; hier in Rumă-

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1405

nien konnte ich âhnliches beobachten, denn schon in den Vor-
bergen der Karpathen ist sein Vorkommen nur ein zufălliges.

Als Zugvogel erscheint unser Milan meist Mitte Mărz im Lande
und zwar geht seine Zuglinie lăngst den Uiern des sechwarzen
Meeres. Einen bedeutenden Zug von Milanen konnte ich am 17.
Mărz 1899 aut der Insel Ovidu im Sutgiol bei Constanţa beobach-
ten. Sehon friih am Morgen, die Sonne stieg eben iber dem
Meeresspiegel empor, sah ich einzelne Milane in ziemlicher Hohe,
der Meereskiiste folgend, dahin ziehen ; je hoher die Sonne stieg,
desto grâsser wurde die Zahl der Vâgel; gegen 10* hatte der Zua
seinen Hohepunkt erreicht und war die ganze Gegend fârmlich
iiberschwemmt von ziehenden Milanen. Zwischen 11 und 12 ver-
ringerte sich ihre Zahl und sah man viele kreisen oder auch am
Meeresstrand der Ruhe pflegen; gegen 2" begann der fug von
Neuem und dauerte bis zur volistăndigen Dunkelheit. Die Zahl
der an diesem Tace durehgezogenen Milane anzugeben, ist wohl
schwer mâglich, tausende und tausende sind es aber gewesen.
Die beiden năchstfolgenden Tage sah ich auch nocl viele ziehende
Milane, ihre Zahl mochte am ersten hundert, am zweiten Tage
kaum fiinfzig betragen.

Sehr interessant ist es, diesen Vogel bei der Cicadenjagd zu
beobachten. Das Fangen geht mit den Făngen vor sich, wo er
kreisend bald da, bald dort eine Cicade von den Kronen der Ge-
străucher fingt, dann sich in der Luft formlich aufstelit und das
gefangere Insect mit den Făngen zum Sehnabel furt; auch die
auf der Donau im Juni zu Millionen erseheinenden Eintagsfliegen
(Ephemere) werden von ihm auf ihnliche Weise gefangen.

Fortpflanzungsgeschâft. — In den, von mir untersuchten
Horsten fand ich oft die unslaublichsten Sachen, wie Liebesbeiete,
/eitungen und anderes Papier, dessen Zweck sich nicht verken-
nen liess; alte Kleider, Teppichreste und Fellsticke. Zweihun-
dertsechs von mir gemessene Eicr haben folgende Durchschnittsdi-
mensionen 53.3X<42.2 Maximum 58>X<42.4 Minimum 46><39.5",

Nahrung. — Ich habe den Kropf- und Mageninhalt von 317
Milancn untersucht und enthielten selbe: In 47 Făllen Fische, in
13 Făllen Amphibien, in 103 Fâllen Reptilien, in 155 Făllen In-
sekten (Gicaden, Heuschrecken etc.); in 104 Fillen Siugetiere,

1406 BULELINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE

in 20 Făllen Aas grosserer Ticre, (Pferd, Rind, Schwein ete) und
in 119 Făllen Vogel. (Meist junge Vâgel).

Im Friihjahr, besonders in der Zeit wo er Junge hat, ist er ent-
schieden schidlich; weniger im Sommer und Herbst; ganz harm-
los ist er aber niemals.

PIE ARUNAI Sie

CUVIER, REGNE. AN. 1. P. 322. (1817).

TYPUS: PERNIS APIVORUS LINNE.
PERNIS APIVORUS LINNE.

Falco apivorus, Linne, Syst. Nat. I. p. 130. (1766).

Falco poliorhynchus, Bechst. Oran. Taschenb. I. p. 19. (1802).

Buteo apivorus, Vieill., N. Dict. VHist. Nat. 1V. p. 479. (1816).

Aquila variabilis, Koch, Syst. baier. Zool. p. 115. (1816).

Pernis apivorus, Cuv. Regne Anim. |. p. 322. (1817).

Accipiter lacertarius, Pall. Zoogr. Rosso. As. 1. p. 359. (1826).

Pernis communis, Less. Traite p. 75. (1331).

Pernis apium, |

Pernis vesparum, |

Pernis platyura, Brehm, Vogelf. p. 14. (1855).

Pernis tachardus, Gray, Hand-List P. I. p. 26. (1869).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Finge
in der Jugend gelb. Bei ălteren Vâgeln Wachshaut schwarzgrau.
Iris in der Jugend grau, im Alter goldgelb. An den Ziingeln statt
Bartborsten, derbe abverundete Federchen; der Sehnabel flach
gebogen am Gaumen ein kleiner Hâcker; Nasenlocher lang,
schmal, schiefstehend. Die Fisse sind kurz, stark und rauh gr-
schuppt; die Fusswurzel vorn herab halb befiedert. Die verschie-
denen Federkleider sehr variabel. Das alte Mânnchen hat einen
schon asehfarbenen Kopf und Oberhals, Oberseite dunkelbraun,
mit hellen Federkanten; Unterseite weiss, mit braunen Flecken
und Tupfen. Das alte Weibchen dem Mănnchen ăhnlich, der Kopt
aber nur wenig oder gar nicht aschfarben. Das Jugendkleid ist
Dald einfărbig braun, bald auf der Oberseite braun und auf der
Unterseite gelblichweiss, mit ausgebreiteten braunen Flecken. Der
Sehwanz in allen Federkleidern mit einer dunkeln End- und drei

Brehm, Vos. Deutschi. p. 46—47. (1831).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1407

Basal-Querbinden, zwischen der Ersteren und den Letzteren noch
fuint bis sechs sehmale, lichter gefărbte Binden.

Verbreitung.— Europa und Nord-Asien. wâhrend des Winters
Afrika und Siid-Asien.

Volksnamen. — Vespar.

Systematisches. — Einundfiinfzig Exemplare in allen vorkom-
menden Federkleidern wurden gesammelt und habe ich iiber
dieselben wenig zu sagen. Der Ansicht: Raade, dass die in Sid-
Osten vorkommenden Wespenbussarde ein vorherrschend braunes
Kollorit haben, kann ich mich nicht anschliessen, denn die alten
Vâgel um die es sich bei dieser Ansicht doch ausschliesslich han-
deln kann, sind eben so licht gefărbt wie die, mir zum Vergleich
vorliegenden, deutschen und nordrussischen Vogel.

| Geschlecht En E EI în

Grâssen So :z a 3 :z

und =: E EI E:

| diferenzen o o =) IS =

Alter = Ei E 2 = Z =

| Sa e ee sei se
> dei > ŢI | RET EET
î7i du ai $ | Maximum. .[53 | 127140 |22 | 5.5| 5.3] 25
20 a -) | Minimum. „|48.5| 192136 |25 „|. 5.| 46| '2.3

| |

| Ag Q aa | Maximum . 157 | 434|43.8|28.3 5.6| 5.4] 2.5
| : z 000) Minimum . .|5i | 198/37.5]24 | 5.1| 4.8] 2.3

Vorkommen und Lebensweise.— Jedenfalls gehort der Wespen-
hussard zu den unregelmiăssig und selten vorkommenden Brut-
vogeln des Landes, mit Sicherheit ist er aber als solcher noch
nicht als constatiert zu betrachten, da bisher kein Horst gefun-
den wurde und basiert sich diese Vermutung lediglich auf, zur
Brutzeit erlegte alte Vogel. 1 ad. am 19./VI. 1896; Comana,
Jud. Vlașca; 1 & | Qad. gepaartes Paar am 5./VI. 1898, Cernica,
Jud. Ilfov; 1 & ad. am 28./V. 1900, 1 9 ad. am 7./VII. 1903,
Caldorușani, Jud. Ilfov. Am Herbstzug im September ist er eine
ziemlich hiufige Erschceinung, weniger im Frihjahr, April— Mai.

Am Î. August 1909 wurde bei Branești, Jud. Iifov, ein- Horst
mit zwei, <chon fast fliggen Jungen gefunden und ist der Wespen
bussard also als Brutvogel fir das Land constatiert,

1405 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIUINȚE

Nahrung.— Die untersuchten Exemplare zeigen mir, dass diese,
zum grâssten Teil aus Insekten, vorziizlich Huamineln, Wespen,
Bienen und deren Brut Dbesteht, ich fand aber auch in zwolf Făl-
len kleine Săuger, Vogel und Reptilien.

VORBEMERKUNGEN ZU DEN BUSSARDEN.

Meine vorlăufige Ansicht iiber die europaeischen, asiatisechen
und afrikanischen Bussarde ist folgende :

Alle echten Bussarde der alten Welt, gehoren vier Formen-
kreisen an, und zwar.

1. Formenhreis Buleo vulgaris Leach.

1. Buteo vulgaris Leach. Brutvogel in Nordwest, West- und
Central-Europa.

2. Buteo vulgaris meretriesi, Bogd. Brutvogel in Siidrussland,
Sud westasien, Kaukasus.

5. Buteo vulgaris arrigonii Piechi. Brutvogel in Siditalien,
Sardinien, Madeira, wahrscheinlich Spanien.

4. Buteo vulgaris japonicus Temm. Prutvogel in Ost-Asien
und Japan.

II. Forinenlreis buleo desertorum Daud.

1. Buteo desertorum Daud. Brutvogel in Nord-Atrika, vielleicht
Kleinasien.

2. Buteo desertorum zimmermannae Ehmeke, Brutvogel in
Nordost- und Ost-Enropa bis Bulgarien.

3. Butee desertorum anguralis Salvad. Brutvogel in West-
und Sud-Atrika.

III. Formenkreis Buteo ferox (rm.

1. Buteo ferox Gm., Brutvogel in Siid-Hussland und Sidwest-
aslen.

2. Buteo ferox rulinus Cretzsehm. Brutvogel in Nubien und
Aegypten.

3. Buteo ferox aquilinus Hodgs. Brutvogel der hohen Gebirge
Asien's.

4. Buteo ferox cirtensis Lev. Brutvogel in Tunis, Algier und
Maroceco.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1409

IV. Formenkreis. Buteo jakal Daud.

1. Buteo jakal Daud. Brutvogel in Sid- und Siuidwestafrika.

2. Buteo jakal augur Riipp. Brutvogel im tropischen Nordost-
und Ost-Afrika.

Mit der Zeit bis man ein grosseres Vergleichsmaterial sicherer
Brutvâgei schaften wird, wird “man wohl gezwungen sein, noch
weitere Subspezies, vielleicht auch Spezies aufzustellen, wie es ja
bei einer so weit verbreiteten und so stark zur Variation neigen-
den Gattung, wie die der Buteonen nicht anders zu erwarten ist.

Es ist z.B. mogheh, ja sogar wahrscheinlich, dass die nordrus-
sischen Bussarde mit den siidrussischen Vâgeln nicht zu einer Form
gerechnet werden kânnen, heute kann man sich hieriiber aber noch
kein festes Urteil erlauben, da hiezu gewissenhafte Beobachtungen
am Horst und das Sammeln von sicheren Brutvogelsuiten notwen-
dig ist. Auch iiber die indisehen Bussarde ist man sich noch nicht
im Klaren, zu welcher Art oder Form dieselben zu ziehen sind,

Ahnlich wie bei den Schreiadlern, so ist auch die Literatur bei
den Bussarden so verworren, dass es schwer ist, sich darin aus-
zukennen und ist es fast unmâglich die verschiedenen Namen
richtig zu den verschiedenen Spezies und Subspezies zu ver-
teilen.

In erster Linie interessieren uns naturlich die europaeischen
Bussarde. Buteo menetriesi Bogd. halte ich unbedingt fur eine
gute Subspezies von Buteo vulgaris Leach und ist keinesfalls mit
Buteo desertorum Vaud. oder mit Buteo desertorum zimmerman-
nae Ehmke identisch, wie Dresser und Schalow der Ansicht sind.
Im |. f. 0. 1893. p. 173 weist Diesser daraufhin, dass Buteo
zimmmermannae Ehmke unzweitelhatt mit Buteo menetriesi Bogd.
zu identificieren sein durften. Buteo vulpinus Licht, durtte meiner
Meinung nach zu zimmermannae zu ziehen. sein, wăhrend die
Namen vulpinus var. fuliginosa Menzbier und Buteo tachardus
var. fusco-ater Radde Orn. cauc. pl. |. fig. 2, die dunkle Form
von rmenetriesi darstellt, welche fiir Persien typisch ist und viel-
leicht eine eigene Snbspezies bildet. Das Wiener k. k. Hofmu-
senmm besitzt mehrere soleher dunkler menetriesi aus Karakol Bal
Przewalk und Teheran Menetriesi steht entschieden vulgaris am
Năchsten, sowohl in der Grosse, als auch in allen Korperverhălt-

1410 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINȚE

nissen, auch ist am Schwanz die letzte Binde niemals so breit als
wie bei desertorum und seinen Subspecies.

Auch dariiber, dass zimmermannae eine Subspecies von deser-
torum ist, kann wohl kein Zweifel bestehen, da er demselben.
sowohl in der (râsse, den Kârperverbăltnissen, als auch Fărbung
viel mehr gleicht als dem typischen vulgaris, mit welchem zirn-
mermannae niemals verwechselt werden kann.

SUBEAM. BUTLEONINARE.

BUTEO.

CUVIER, LEC. D'ANAT COMP. I. TAB. 2, (1800).

TYPUS: BUTEO VULGARIS LEACH.
BUTEO VULGARIS LEACH.

Falco buteo, Linne, Syst. Nat. I. p. 127. (1766).

Aquila glancopis, Merrem, Beitr. II. p. 22. Tb. VII. (1786).
i ul | Gmel., Syst. Nat. L. p. 235, 272. (1788).
Falco albus, Daud, Traite, Orn. Il. p. 155. (1800).

Buteo vulgaris, Leach, Cat. Mannn. ect. p. 10. (1816).
Buteo fasciatus |
Buteo mutans |
Buteo spiralis, Forst. Syn. Cat. B. B. p. 44. (1817).

Falco mutans,

Falco fasciatus, Savi, Nouv. Giorn. Pisa XXII. p. 64-68.(1822).
Falco pojana, |

Aceipiter buteo, Pall., Zoogr. Rosso-As. I. p. 362. (1326).
Buteo communis, Less., Traite p. 78. (1831).

Buteo septentrionalis,

Buteo medius, nm, Vâg. Deutschl. p. 42-44. (1331).
Buteo murum,

Buteo fuscus, Maegill., Hist. Br. B. Iil. p. 183. (1840).

Buteo cinereus, Bp. Consp. Av. I. p. 18. (1850).

Buteo variabilis, Bailly, Orn. Sav. I. p. 127. (1853).

Buteo major
Buteo minor

Vieill. N. Diet. d'Hist. Nat. IV. p. 469. (1816).

| Brehm, Vogelf. p. 14. (1855).

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 141

Buteo vulgaris var. obscura, | Pelzeln, Zool.-bot. Verh. 1862.

Buteo vulgaris var. etrusca, |. p. 144.

Buteo buteo Hart., Ibis, 1892. p. 509.

Buteo buteo typicus, Prazăk, Journ. f. Orn. XLV. p. 450.
(1897).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Fănge
gelb. vis in der Jugend grau, im Alter braun, bei lichtgefărbten
gelblichweiss. Zwischen Auge und Sehnabel weiche Bartborsten.
Das Nasenloch lănglichrund und schief. Die Fusswurzel oben
unter der Fussbeuge herab, etwas befiedert. Die Fliugelspitzen
erreichen beinahe das Schwanzende. Schwanz wenig rund, fast
gerade ; mit elf bis zwolf dunkelbraunen Querbinden, aber keiner
breiten Endbinde. Die Farbe des Gefiedesrs ist so variabel, wie bei
keinem anderen Raubvogel und lăsst sich iiber diese nichts cha-
rakteristisches anzeben.

Verbreitung. — Nord- und Mittel-Europa.

Volksnamen. — Uli, Uli şopirlelor, Sopirlar, Uleul, Buzard.

Systematisches. — Die im Lande erlegten Măusebussarde, sie-
benundfinfzig an der Zahl, zeigen eine, fur diesen Vogel merk-
whârdige Stabilităt der Firbung und stimmen mit den neunund-
vierzig deutschen Stiicken, welche ich zum Vergleiche habe, fast
gar nicht uberein, nur zwej bei Franenberg Sondershausen er-
legte, sind ziemlich ăhnlich gefirbt. Interessant ist es, dass bei
den rumănischen, die Endbinde am Schwanze breiter ist, als bei
den deutschen Bussarden und dieselben sich also Buteo deserto-
rum zimmermannae năhern. Unsere Brutvâgel der Karpathen
zigen auch ab und zu schon starke Anklănge an Buteo vulgaris
menetriesi, wie von Madarasz schon in Ungarn solche Stiicke
nachgewiesen wurden und wie solche auch auf der Balkanhalb-
insel getunden werden. Weder die dunkle, noch die helle Farben-
varietât habe ich je vom Lande erhalten. Aufgefallen ist mir auch
der beimahe durchwegs grosse Wuchs iiber welchen die Massen-
tabelle Aufschluss gibt.

1412 BULETINUL. SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

| ÎI E e

— [sa] (22) | Ș E E 7p;

za TE | | | |

15 & | Maxim. .|52 | 130 [44 193 | 46| 75|. 35
15. 0 ad- $| Minim. .|50 | 120.137 [94 | 42! 7 | 3.4
Q aa, $| Maxim. 57 | 136 |43.5]254| 5.1| 7.5] 3.6
185 adi |aninicai pe 58 uliul [44 [255| 48| 72| sa
1%. | Maxim. _l525i 199.5) 44.5] 23.5] 4.7] 7.4 3.5]
Juv- ? | Minim. .'50 | 122 [36.5|21.5| 41| 7 | 3.3

0 aa Maxim. . 56 | 136 [43 [195.5] 5 | 7.5] 3.5
"10| Minim. .|52 | 423 [44 [28.8] 43| 74| 3.4

je | Acela Pl

Vorkommen und Lebensweise. — Der Măusebussard ist Stand-
vogel der Karpathen, in den ibrigen Landesteilen nur Strich- .
vogel. Im Winter kommen, zu den in den Karpathen briitenden
Vâgeln noch nordische Zuziigler. Im &rossen (Ganzen ist er aber
durchaus nicht so hăufig als wie z. B. in Siebenbiirgen, wo er zu
den gemeinen Raubvâgeln gehort.

Fortpflanzungsgeschâit. — Regelmiăssiger, aber nicht all zu
hăufiger Brutvogel der Karpathen, aber nur ausschliesslich die-
ser, denn in dem siidâstlichen Teil des Landes wird er schon
durch Buteo desertorum zimmermannae ersetzt, Friiher, als die
anderen im Lande britende Bussardform, schreitet der
Măusebussard daran, seine Kinderstube auszubessern. Schon An-
fang Mărz fand ich die Paare bei den Horsten und in der ersten
Hălfte April ist das, aus zwei bis drei Eiern bestehende Gelege
vollzăhlig. Gemessen habe ich 17 Eier und ergeben selbe im
Durchsehnitt 55.6>44.8; Maximum 58X45.5 und 56>X46.5;
Minimum 49>X<40*".

Nahrung. — Im Kropf und Magen der untersuchten Exemplare
fand ich im Sommer grâsstenteils Reptilien, im Winter kleine
Săugetiere. Einmal ein Haselhuhn, Zweimal Hasen, Einmal eine
Misteldrossel und im Sommer auch 6fters grossere Insekten.

BULETINUL SOGIETĂŢII DE ȘTIINȚE 1413

BUTEO VULGARIS MENETRIESI BOGD.

Buteo Mânetriesi, Bogd. Ptizii Kavhaza p. 45. (1879). — Sha-
low, Journ. f. Ornith. XXVIII. p. 260. (1850). — Reichenow &
Shalow Journ. f. Ornith. XXIX. p. 77. 1881. — Shalow Jurn.
f. Ornith. XXXI. p. 101. 1883. — Seebohm, Ibis 1883. p. 3. —
Sharpe, Ibis, 1886. p. 476. — Lorenz, Beitz. Ornith. Fauna Kau-
kas. p. 4. (1887) — Dresser, Ibis 1893. p. 379. — Matschie,
Journ. f. Ornith. XLI. p. 173. (1893). Prazâk Jouru. f. Ornith.
NLV. p. 450. (1897). — Ehmeke, Journ. f. Ornith. XLVI. p.
140—145 (1898). — Sharpe, Hand. List. B. I. p. 256. (1899).

Buteo tachardus (nec. Daud.) Ea:

Buteo tachardus var. rufus, | Radde, Ornis caucas. p. 90.

Buteo tachardus var. fusco-ater, | Taf. IL. (1884).

Systematisches. — Diese Subspecies, (von einer Art kann heute
noch nicht die Rede sein, wurde zuerst von Bogdanow im Jahre
1879 in russischer Sprache beschrieben und dessen Text von Scha-
lovv in's Deutsche 1830—und von Dresser ins Englische—iibersetzt.

Die deutsche Ubersetzung lautet:

Buteo Menetriesi Bogd. Der kaukasische Bussard.

Buteo vulgaris Menătries (XIII). p. 28. n. 37.

Falco buteo Nordmann XXII. p. 105.

Buteo sp. Michalowski LXIX. M. S.

-Als ich Mitte Juli des Jahres 1871 die um den See Esenam
liegenden Bergabhânge durchstreifte, in der Absicht das Konigs-
rebhuhn zu finden bemerkte ich Bussarde, welche einzeln iiber
den Alpenwiesen kreisten und mir sofort durch ihren eintfarbig
rostroten Schwanz auffielen. Spăter beobachtete ich ăhnliche
Bussarde in den Tălern der Flisse Belaja und Psekups und am
TŢubin-Passe. Bei der Durchsicht der erlegten Exemplare kam ich
schon damals zur Uberzeugung dass ich es nicht mit dem B. vul-
garis zu tun hatte; da die Bussard-Arten uberhaupt schlecht
festgestellt und ihre Litteratur sehr verwickelt ist, so beeilte ich
mich nicht, den kaulkasischen Bussard als eine neue Art bekannt
zu machen. Jetzt, nach Durchsicht dieser Vogel-Gruppe halteich
es fiir mâglich, den kaukasichen Bussard fiir eine neue, von den
bekannten Arten verschiedene Art anzusprechen, Im Museum der

1414 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIINȚE

Academie der Wissenschaften habe ich ein Exemplar aus der
Sammlung Menetries mit der Angabe Buteo vulgaris var. vorge-
funden. Es ist augenscheinlich, dass er in seinem Verzeichniss
der kaukasischen Vâgel unter dem Namen Buteo vulgaris gerade
dieses Vogels erwâhnt Bei Nordmann findet sich folgende Notiz.:
»Unter den unzăhligen varietăten des Falco buteo L., bewohnt
eine Abchasien und Mingrelien und ist durch ihren vollkommen
rostroten (roust de rouille pur). Schwanz genigend kenntliche.
Nordmann spricht demnach ebenfalls von demselben Bussarde,
den auch ich erbeutet habe. In der letzten Zeit hat Michalowski
diesen Vogel in Transkaukasien beobachtet. Da ich den kauka-
sischen Bussard fiir eine neue, noch unbeschriebene Species halte,
so verleihe ich ihm den Namen B. menstriesi zu Ehren des ver-
storbenen Dr. Menetries, der das Meiste zur Kenniniss der Orni-
thologie des Kaukasus beigetragen hat«.

„Bei der Aufstellung der Art haben mir folgende vier Exem-
plare zur Verfigung gestanden :

1.) 1529. Kauk. Menetries (im Mus der Akad. der Wiss. N. 1858) 9
2.) 18. VI. 1871. Alpenwiesen am See Esen — am Bogdanow 6
3.) VIII. 1871. St. St. Dachovskaja, im Tale des FI. Belaja Bogd. 9
4.) 11. VII. 1878. Sekarsche-Schluchi bei Abas Tuman, Mihal. &

(im Mus. der Akad. der Wiss)«

„Alle Exemplare stimmen vollkommen mit einander iiberein
und ihre Unterschiede werden nur durch den verschiedenen Grad
der Abgenutztheit und des Ausbleichens der Federn bedingt. Die
Weibchen sind nur unbedeutend grâscer als die Mânnchen. In
den Dimensionen weicht dieser Bussard vom gemeinen Măuse-
bussard fast gar nicht ab, ist aber von krăftigerem Kor-
perbau«.

»Oberseite dunkelbraun, jede Fedor breit, rostrot gesămumnt, so
dass der Riicken rostrot mit dunkelbraunen Flecken erscheint.
Kehle und Wangen weisslichrostrot mit dunkelbraunen Schaft-
strichen. Die ganze iibrige Unterseite besteht aus Federn, deren
Mitten durch breite streng abgegrenzie, kastanienbraune Lăngs-
fecken verziert sind; auf diesem Lăngsfleck tritt der schwarze

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1415

Federkiel scharf hervor; einige Federn haben sogar zwei solche
Lăngefleclken, von denen der Eine, an der Basis der Feder gele-
gene braun, der Andere, an der Spitze der Feder gelegene kasta-
nienbraun, sogar râtlich angeflogen ist. Der, diese Flecken ein-
fassende und zwischen ihnen gelegene Teil der Feder ist hellrost-
rot oder eher gelblich-rot sandfarben. Durch Abnutzung der Fe-
dern wird diese Farbe bedeutend heller und verliert sich. Auf den
Federn des Bauches nimmt diese hellrostrote Fărbung grâssere
Flăchen ein, wăhrend die kastanienbraunen Flecken in die Quere
an Dimensionen zunehmen und dadureh auf jeder Feder zwei bis
drei Querstreifen bilden. Die Unterschwanzfedern sind von der-
selben hellrostroten Fărbung, mit blaszsen, kastanienbraunen
Streifen. Schwingen schwarzbraun. Die Aussenfahne der ersten
Sechwingen mit grauem Anfluge. Dic Innenfahna ist im breiteren
Teile weiss (bei den letzten hellrot), mit braunen Querstreifen.
Schulterfedern braun, breit rostrot gerandet. Schenkelfedern
(Hosen) einfarbig kastanienbraun mit schwarzen Schaftstrichen.
Der Schwanz intensiv rostrot; die mittleren Steuerfedern rostrot
mit weissen Kielen, an der Endhălfte mit einer breiten und zwei,
drei oder vier kleinen, sehmalen, unbestăndigen, sehwarzbrau-
nen Querbinden versehen. Bei den ăussersten Steuerfedern ist die
Aussenfahne entweder sehwarzbraun, grau angeflogen oder rost-
braun; die Innenfahne rostrot; stellenweise braun angeflogen.
Beide Fahnen sind der ganzen Lânge der Feder nach, mit
schwarzbraunen Querstreifen versehen; die Endbinde ist sehr
breit, der Kiel weiss. Die Unterseite des Schwanzes ist hellrostrot
mit weisslichem Schimmer und nur die schwarzbraune End-
binde scheint etwas durch, wihrend die ibrigen Querstreifen
nicht sichtbar sind. Die Fărbung des Schwanzes bildet das typi-
sche Kennzeichen der Art, nach welchen sie sogar im PFluge er-
kannt werden kann«.

»Schnabel s<chwarz, Wachshaut gelb, Iris gelb, Fiisse gelb,
Krallen schwarz:.

» Vom gemeinen Miusebussard unterscheidet sich der kauka-
sische Bnssard auf den ersten Blick durch den rostroten Charak-
ter seiner Fâărbung. Am năchsten steht diese Art dem B. rufinus
Kretschm. (Biippel, Atlas II. pl. 27), unterscheidel sich uber auch

1416 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

von diesem durch die Fărbung des Sehwanzes und die wenig
entwickelten Querstreifen desselben. Eine andere, ihr naheste-
hende Art ist B. cirtensis Levail. (Explor. de l'Algerie: Atlas pl. 3);
doch unterscheidet sich Letzterer, trotzdem dass er einen ebenso
rostroten Schwanz hat, durch die weisse Unterseite und die
hellrostroten, quergestreiften Hosen«.

Ein Exemplar wurde von Graf Rudolf Chotek jun. am 4. Oc-
tober 1900 bei Futtak, Komitat Bais in Ungarn erlegt und von
Dr. IL. v. Madarăsz in seinem Werk »die Vâgel Ungarn« p. 252
beschrieben und eine mitilere Schwanzfeder aut Taf. V. Fig. 2.
abgebildet.

Nach Sharpe Hand-List B. 1. p. 256, 1899, kommt der kauka-
sische Bussard im sid-ostlichen Europa vor.

Aus dem Kaukasus liegen mir fiinf Exemplare, 26,29 ad.
1 juv.; (aus Rumănien 39 und zwar 76,59 ad. 5 med. 19 juv.;
aus Siebenbiirgen 1 juv.) vor; ausser diesen 45 Vâgeln hatte ich
noch Gelegenheit 11, în anderen Sammlungen zu untersuchen.

Das Hot-Museum in Wien besitzt zwei vollstăndig gleichge-
fărbte kaukasische Bussarde, welche aus Karakol-Bal Przewalk
stammen und von liaucan determiniert sind. Die Fărbung der
Unterseite ist sehr dunkel, fast einfărbig râtlichbraun. Ein drittes
Exemplar aus Teheran, Mărz 1588 ist noch diinkler gefârbt als
die beiden oben erwăhnten Exemplare und sieht fast melanis-
tisch aus.

Radde beschreibt in seiner »Ornis caucasica« p. 91., 1 Exem-
plar unter Buteo tachardus var. fuseo-ater, wie folgt: »sehr
klein, arm ganzen Korper einfărbig dunkelsepienbraun, nur uuten
wenige, schmale, rostrote Umsăumungen ; Sechwanz ohne Binden.
Es wurde am 2./14. December erlegt. Die bedentend dunkle und
gleichfârmige Verteilung der erdbraunen Fărbung und das merk-
wirdige Zuriickweichen der rostigen "Lone am ganzen Vogel,
samt dem geringen Wuchse, woriiber die spăter folgende 'La-
belle Auskuntt gibt, verleihen dem Exemplare grosse Eigentiim-
lichkeit und zweitelsohne wiirden ihn viele ornithologische Au-
toven als Art getauft haben. Ich kann mich dazu nicht bequemen.
Die Kleinheit wird durch das Geschlecht (Mânnchen ad.) obgleich
sie sehr auttallend ist, doch noch erklărt und eingedenk der
grossen Variationen im Kolorite der Buteonen iberhaupt, halte

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1447

„ich auch den vorliegenden und iiberdies nur in einem Exemplare
autgelundenen Vogel, als in die Grenzen der var. fuscus von B.
tachardus gehorend«.

Diese vier Exemplare gehoren jedenfalls einer neuen Subspezies
an, deren Verbreitungsgebiet sich vom Kaukasus iiber Persitn
und wahrscheinlich noch iiber andere Lănder erstrecken
durfte. Heute stehen mir aber noch so wenige Exemplare zur
Verfigung, dass ich mir noch keine abschliessende Meinung
bilden kann. Der von Radde gebrauchte Name Buteo tachardus
var. fusco-ater, miisste aber in Buteo valgaris fusco-ater Radde
oder vielleicht auch, wenn sich Bnteo vulgaris Menătriesi Bogd.,
was wahrscheinlich als gute Spezies ergeben sollte, was ich bei,
noch eingehenderen Untersuchungen als wie ich sie bis jetzt
anstellen lkonnte, glaube Buteo Menetriesi fusco-ater Radde
heissen. Diese Ânderung des Namens schlage ich deshalb vo“,
weil die vorerwăhnten vier Bussarde entschieden Buteo vulgari:,
respective Buteo vulgar Menetriesi năher stehen, als Buteo ta-
chardus und seinen Forimen, denn allen jenen Exemplaren fehit z.
B. die breite Endbinde am Ende des Schwanzes, welche fiir Buteo
desertorum charakteristisch ist.

In den Ubergangskleidern sehen manche Exemplare auf der
Unterseite tăuschend einem jungen, einjihrigen Falco peregrinus
ihnlieh, wăhrend andere, etwas ăltere Sticke, in stark abgeniutz-
tem Getieder alten Falco lanarius zum Verwechsein gleichen.

Kennzeichen der Subspezies : Grosse des Măusebussards. Făr-
bung im Jugendkleid stark rostgelb, in den Alterskleidern stark
rostrot. Diese Rostfarbe tritt hauptsăchlich stark am Schwanz
und der Innentahne der Schwungfedern auf. Die Fărbung und
/eichnung des Schwanzgs bilden iiberhaupt das typische Kennzei-
chen dieser Subspezies und zeigt auch dass dieselbe entschieden
Buteo vulgaris nâher steht als wie Buteo desertorum, da das
Endband des Schwanzes niemals die Breite erreicht, wie bei
Letzterem und seiner Subspecies zimmermannae. Im Jugend-
kleid îst de Fărbung der mittleren Schwanzfeder graubraun,
wurzelwârz weiss, mit elf deutlichen und mitunter einem zwoltten
undeutlichen graubraunen Querband, die ganze Weder leicht rost-
rotlich iberlogen. Je ălter der Vogel wird, desto mehr breitet
sich dese rostrote Farbung aus, bis sie endlich die dominierende

1418 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE
wird. und von dem graubraun nichts mehr ubrig bleibt. Die
Querbinden verringern sich von der Wurzel gegen die Spitze, so
dass ich glaube, dass Vogel in sehr hohem Alter einen vollstăndig
einfărbigen, rostroten Sehwanz haben diirften. Ich besitze Exem-
plare an welchen kaum zwei Binden mehr deutlich vorhanden
sind, Die Binden am Sehwanz sind iiberhaupt bei diesem Bussard
so schmal, wie bei keiner anderen Art oder Subspezies die End-
binde ist zwar mitunter etwas breiter als die anderen aber nie-
mals im Verhăltniss so breit wie bei Buteo desertorum oder B. d.
zimmermannae ; ihre Breite variert zwischen 0.3—1.5". Bei
manchen Federa stehen die Binden aut der linken Fahne, ctwas
hâher als auf der reehten, so dass diese genau in den Zwisehen-
raum zwischen zwei Binden auf der rechten Fahne zu stehen
kommt. Die mittleren Schwanztedern sind im allgemeinen nicht
breiter: als die der anderen Bussarde, im Gegenteil, eher schmăler
und besitze ich nur ein einziges Exemplar welches so breit ist
wie das von Dr. I. v. Madarăsz in seinem Werk »Die Vogel Un-
garns« aut Taf. 5 Fig. 1. abgebildet ist.

Die Finge sind stărker als bei Buteo vulgaris und wie die
W achshaut, strohgelb getărbt.

Die Iris ist in der Jugend graubraun und vertirbt sich im
Alter im ein lichtes bernsteingelb, welches auf dem unteren Sea-
ment grau gewolkt ist.

Beschreibung : Minnchen ad. erlegt in Wladikaukas, Kaukasus
am 14. September 1902 (typisch.) Seheitel und Hals dunkelbraun,
breit rostrot gesăumt. Riicken dunkelbraun, ebenfalls breit
rostrot gesăumt, gegen den Rand in rostgelb auslaufend. Kehle
und Wangen gelblichweiss mit rotliehbrauinen Schaftflecken. Die
Unterseite gelblichweiss, mit rostgelbbraupen Liingsflecken, welehe
am kropt und der Oberbrust so ausgedehnt sind, dass diese fast
einfărbig erseheint; auf den Lăngstlecken tritt der schwarze Fe-
derliel scharf hervor und sind die Partien um denselben, 6lters
auch noch schwărzlich getărbt. Die Unterschwanzdeckfedern gelb-
liehweiss mit ein bis zwei rosttarbiven Querflecken. Die erossen
Schwungfedern sehwarzbraun, an der Aussenfahne grau iiberflo-
gen, Înnentahne weiss mit sechs bis sieben velbbraunen Bândern,
welche den Aussenrand der Feder nicht erreichen. Die Schwung-
federn Il. Ordnung mit sieben Querbindern, welche bis an den

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1419

Rand heraus reichen und dort rostig angeflogen sind. Die Hosen
einfârbig rostbraun mit sehwarzen Kielen. Sehwanz graubraun,
an den Innentahnen weiss mit rostgelben Spitzen und elt dunicl-
graubraunen Querbinden, stark rostrot iiberflogen. Ob re
Sehwanzdecktedern graubraun mit schwarzen Kielen uni ein bis
zwei rostgelben Băndern ; die ganze Feder stark rostrot iberluu-
fen. Untere Fligeldeckfedern lichtrostgelb mit schwarzen Kielen,
rostrot gebăndert.

Weibchen ad., erlegt in Wladikaukas am 3. Mărz 1902,(typisch).
Ganze Oberseite dunkelbraun, jede Feder breit rostrot gezăunmi,
so dass der Riicken rostrot mit dankelbraunen Flecken erscheint.
Kehle und Wangen gelblichweiss mit dunkelrostbraunen Schaft-
strichen. Die ganze Unterseite rostgelb mit grossen, breiten,
streng abgegrenzten rotbraunen Lăngsflecken; auf diesen tritt
danu das schwarze Kiel schart hervor. Die Unterschwanzdeck fe-
dern rostgelblichweiss, mit kleinen, rostroten Schaftflecken am
Ende jeder Feder. Hosen und Flankenfedern intensiv rostrot mit
schwarzen Kielen. Der Schwanz rostgelbrot, Innenfahne zur
Hâlfte weiss, mit zehn sehmalen, graubraunen Qnerbinden, welehe
aber nur an den ăusseren Federn bis zu einem gewissen Grade
deutlich sind, von da, gegen die beiden mittleren Federn, aber
immer undeutlicher werden, so dass man bsi diesen nur melhr
zwei undentliche und drei deutliche Querbinden an der Spitze der
Federn findet. Oberschwanzdeckfedern rostgelbrot mit sehwarzen
Kielen Die grossen Schwungfrdern sehwarzbraun, Înnenfahnen zu
zweidrittel weiss, gegen das Kiel zu, braun gemasert und stark rost-
rot iiberflogen. Schwunetedern Il. Ordnung mit [inf bis sechs brau-
nen Onerbândern, an der lunenfahne stark rostrot iiberflogen. Un-
tere Fliigeldeckfedern rostgelb, mit rostroten Flecken und Bândern.

Weibchen juv., erlegt am 24. August in Marculesci, Rumi-
nien, (typisch). Scheitel, Hals Ritcken und Schultern dunkelbraun,
rostbraun gesâurat. Kehle und Wangen rostgelb, Erstere mit
schmalen, Letztere mit breiten dunkelbraunen Schaftflecken. Die
ganze iibrige Unterseite rostgelb, mit grossen, breiten dunkel-
braunen Lâng-flecken, welche am Bauch in die Quere an Dimen-
sionen zunehmen und dadurch auf jeder Feder zwei bis drei
Ouerstreifen bilden. Untere Schwanzdeckfedern gelblichweiss,
rostig uberflogen. Hosen- und Flankenfedern dunkelbraun, rostig

1420 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

iiberilogen. Obere Schwanzdecktedern dunkelbraun mit rostroten
Spitzen. Schwanz graubraun, an der Innenfahne zum Teil weiss,
mit zehn bis elf undeutlichen dunklen Querbinden; der weisse
Teil der Innentahnen, sowie die Spitzen, rostrâtlich uberflogen.
Die grossen Schwungtfedern dunkelsehwarzbraun, Innenfahnen
zum Teile weiss, mit vier bis fiinf undeutlichen Querbinden, an
der Aussenfahne leicht grau, an der Innenfahne stark rostrot an-
geflogen. Schwungfedern II. Ordnung mit finf braunen Quer-
binden, auf der Innenfahne stark rostrot angeflogen. Untere Flii-
veldeckfedern rostgelb, mit braunroten Schattflecken und Băndern.

In nachstehender Tabelle gebe ich die Massen von 23 kauka-
sischen Bussarden:

| PE EE
o | | | o | o |39|
Geschlect SĂ E | 2 | [eu alia E î aa
SI = E & |&e| E |E|a|S|ale|as| e
|
Gad. . .[50 |, — 137.5/22.4]6.5|5.4|5, [43 li zi
Gad. . .|54 | — 137 [23 [6.415.6/4.9]3.715 |1.912.3|4.5|| 2
9 ad. . .[56 | — [39 [23:5]6.6]5.8|4.8|4-4|5 [1.1|2.3|46]t 3
9 ad. . .[56.5| — |38.823.2|6.515.7]4.7|4.3]5.111.912.8|4.8 | E:
g med... 156 | — ]39.4l23 ]6.6|5.7|4.7|44]5 |14]2.4) 49|] £
0 et Uz [otet let | [o Pi |lzâdu| pate | Eos EEE) —ha
Cp e 0 a 20 ul I*
SD cau |) ie | a Ea ua is se si ps
40 ul | 20502 | 29 tm ac bu nului Ea
49 24 [7.0]54)—|—|—|—1— 1035
2) lee ez je zece - - IEE
. 49 -|20 16.6 4.7 - |z2
48 | — | — |20.6|'7.4|4.9 | VI
sua = isa |aosla |az=l ll
reda 23 io lea || LOOS o Ali lUnga: n
6 ad... [49 | 121|37 20.5] 6.4, 5.2] 4.6 4.2] 4.2 14 36 4 )
& med. . [53.5] 136|37.31 23 |7 |5.7]4.64.5]4.8]4.4 29|4 |
9 med. .[50 | 126|38 [22 |7 [5.3l46|42|46[14'94l aj 4
9 juv.. .|54 |133/39.2/98.3|7. [5.7]4.6]4.5|4.8]1.1|2.5]45|| .2
9 ad. . .[49:5| 19238 [22 |6.8/5.8|4.7|43]4.7]1.2 2544 UE
E ad. . . [49 |498/38 [914646 5-4] 4.6[ 42] 4.6|1.2 2.5 4.5)] E
19 ad. .1.|55 | 135]39.4/28.4|7 |5.7]4.6]4.5]4.7]4.1 2.5|4.4| 5
[&% juv.. . [50 | 422l38 [ai 16.6,5.5l46la5]46]14 2545] E
9 juv.. .[51.5| 12640 [21 |6.6|5.8 4.3) 4.3] 4.8]1.112.5| 4.6] E

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1421

Vorkommen und Lebensweise. Als Zugvogel erscheint der kau-
kasisehe Bussard so ziemlich um dieselbe Zeit wie der Falken-
bussard, also in den Monaten Mărz und April, ist aber am Zuge
bei weitem nicht so hiufig als der Letztere ; die ersten Erlegungs
daten, (denn nur von solchen kann man sprechen, da ein Un-
terscheiden der verschiedenen Bussarde in der Freiheit einlach
unmoglich ist, sind folgende: 1596 25. Mărz; 18397 3. April;
1900 $. April; 1901 15. April; 1902 21. April; 1905 3. April;
1907 12. April.

Der Rickzug im Herbst ist bedeutender und făllt in die erste
Hălfte September, der Hauplzug dauert aber nur kurz, etwa
eine Woche ; vereinzelnte werden noch bis Ende October erlegt
Jedenfalls beginnt das Brutgebiet dieser Form nicht weit von der
Landesgrenze, da auch ausser der Zugzeit schon dtters Exemplare
erlegt wurden, in der Hegel sind es allerdings mittelalte Vogel.
Im Winter wurde auch ein, zu dieser Form gehâriger Bussard
erlegt.

Nahrung. Diese scheint fast ausschliesslich in Reptilien zu
bestehen, denn ich fand nur ausnahmsweise Uberreste von kleinen
Sâugern und Vogeln, hăufiger noch, grossere Heuschrecken.

BUTEO DESERTORUM ZIMMERMANNAE EHMCKE

Buteo zimmermannae, Ehmcke, Journ. f. Ornith. XLI. p. 117.
1893. id. Jour. f. Ornith. XLII. p. 104 (1894). Prazăk,
Journ. f. Ornith. XLV. p. 451. (1897). Ehmeke, Journ. f.
Ornith. XLVI. p. 140—147 (1898). Sharpe, Hand-List
B. |. p. 256 (1899).Lakatos, Termeâszet III. evi. XVIII.
Sz px 405 SIX. sze p.42, XX sz,1pu:8.. (14900).

Buteo vulpinus, Menzbier partim, nec. Leht. Ibis 1884. p. 297.

Buteo desertorum auct. nec. Daud. Hartert, Mitt. Orn. Ver.
Wien 1887. Vevsuch e Ornis Preussens (Sep. p. 13). Ibis
1592. p. 509. Altum Oen. Monatsber. 189%, p. 51.
Floericke, Ornith. Monatsschr. 1896. p. 247.

Kennzeichen der Subspezies. [twas kleiner als der Mâusebus=!

sard. In der Fârbung und Zeichnung, besonders bei den zahlrei-
chen Durehziglern (typischen Exemplaren) sehr constant,

1422 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Sehr charakteristisch ist der dunkle Nackenfleck, weleher
diesem Vogel in keinem Federkleide fehlt und besonders in den-
Alterskleidern sehr deutlich hervortritt. Ebenso charakteristisch
wie dieser, sind die immer gebânderten Unterschwanzdeckfedern,
welche im Jugendkleid braun, in den Ubergangskleidern rost-
braun, und in dem Altersklesd rostrot; gebândert sind.

Von Buteo vulgaris und Buteo vulgaris Menetriesi, unterscheidet
ihn auf den ersten Blick das breite Endband am Sehwanz.

Wie aus der grossen Menge von Exemplaren welche ich besitze
hervorgeht, steht dieser Bussard iiberhaupt dem Buteo desertorum
sehr nahe. Ich besitze Stiicke, bei welchen die gelblichweisse
Grundfarbe durch die rostbraune Binderung beinahe verdeekt
wird.

Der Schwanz zeigi im Jugendkleide, so wie in den Ubergangs-
kleidern, meist zehn bis zwâlt, im Alterskleide neun bis zehn
Binden, von welchen die Letzte sehr breit (bis 2.5) ist; im ho-
hen Alter verschwinden die Binden von unten nach oben fast
vollstândig.

Der Obersehnabel ist sehr spitz und rechtwinkelig gebogen.

Die Iris ist im hohen Alter bernstein-oder lehmgelb, oft grau
gewolkt ; in den Mitteljahren graubraun oder gelbbraun, im Ju-
gendkleide dunkelgraubraun.

Minnchen ad. Seheitel dunkelerdbraun, iiber dem Auge cin
gelblichweisser Streifen, welcher sich gegen den Hals zu, erbrei-
tert. Hinierhals erdbraun mit verwaschenen, rostbraunen Săumen ;
gerade in der Mitte steht ein dunkelschwarzbrauner Fleck. Ri
cken dunkelerdbraun, zum Teil rostig angeflogen. Vom Mund-
wimkel nach abwâărts ziehend cin nndeutlicher brauner Bartstreit.
Kehle weiss, mit rostbraunen Sckaftilecken; Kropf und Brust
nahezu einfârbig rostbraun, spărliech gelblichweiss gefleckt und
gebăndert; Bauch und untere Schwanzdeckfedern gelblichweiss,
breit rostbraun gebăndert. Hosen dunkelbraun mit rostroten
Bândern und rostig iberflogen. Deckfedern ober dem Sehwanz
erdbraun, mit rostroten und weissen Querbinden. Schwanz licht-
graubraun, gegen das Ende zu und die Spitze rostrot; an der
Innenfahne weiss, nur gegen die Spitze zu rostrot, mit neun
dunkelbraunen, zackigen Querbinden, von welchen die, gegen

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1423

das Ende zu liegende, die Breiteste ist. Die Interseite des
Schwanzes weisslich, mit silbergrauem und rostigem Anfluge
und den matt durcehscheinenden dunklen Querbăndern. Die
grossen Sechwungfedern sehwarzbraun, an der Innenfahne weiss,
mit sechs unregelmăssigen l:-hmbraunen Binden ; die Sechwung-
federn II. Ordnung mit sieben solchen Binden. Deckfedern unter
dem Fligel gelblichweiss, dunkelbraun und rostrot gebăndert
und gefleckt. Iris gelbbraun.

Weibchen ad. Scheitel, Hinterhals, Riicken und Schultern dun-
lxelerdbraun, mit nur sehr spărlich auftretender Rostfarbe, im
Nacken steht ein dunkelbrauner Fleck; der braune Bartstreifen
kaum angedeutet. Kehle gelblichweiss mit breiten, râtlichbraunen
Schaftilecken ; Kropt und Oberbrust nahezu einfărbig erdbraun ;
Unterbrust, Bauch und die unteren Schwanzdeckfedern weiss,
mit einem Stich in's gelbliche, breit rotlicherâbraun gebăndert.
Hosen dunkelbraun, rostrot gebăndert, jedoch nicht so intensiv
wie beim Mănnchen. Deckfedern ober dem Schwanz erdbraun,
mit rostroten und weissen Querbinden. Schwauz lichterdbraun,
gegen die Mitte zu teils rostbraun, teils graubraun die ganze Fe-
der wie grau iiberpudert, Innenfahne weiss; iiber die Federn
laufen acht dunkelbraune Querbinden von welchen die Letzte die
Breiteste ist. Die Unterseite des Schwanzes weisslichgrau mit
rostizem Anflug und den matt durehscheinenaen dunklen Quer-
binden. Die Schwungfedern so wie beim Minnchen. Iris hell-
graubraun.

Weibchen juv. Scheitel, Hinterhals und Rucken dunkelbraun,
einzelne Federn wenig rostig gekantet ; in dem dunkelbraunen
Fond am Nacken ist auch hier wenn auch etwas undeutlich der
dunkle Fleck zu erkennen. Kehle, Kropf und Oberbrust dunkel-
braun, einzelne PFedern mit rostgelben Spitzen ; Unterbrust,

auch und die unteren Schwanzdeckfedern gelblichweiss mit
breiten, dunkelbraunen Querbinden, welche sich an den Flanken
so erbreiten, dass von der Grundfarbe bcinahe nichts mebhr sichtbar
bleibt, dort auch etwas rostig iiberflogen. Hosen dunkelbraun jede
Feder rostig gesiumt und zum Teil mit rostfarbigen Flecken,
welche sich an manchen Federn zu unregelmâssigen Băndern
aneinanderreihen,.

1424 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE

Obere Schwanzdeckfedern graubraun, mit rostbraunen und
weissen Binden. Schwanz lichteraubraun, rostrot iberflogen, mit
zehn schwarzbraunen Querbinden, von welchen die Latzte die
Breiteste ist. Die Schwungfedern ăhnlich wie im Alterskleide.
Iris dunkelgraubraun.

Das Dunenklead ist gleichmăssig weisslichgrau, der Lauf ist
fast bis zur Hălfte befiedert. Iris blaugrau.

Verbreitung. — O. Kleinsechmiedt schreibt iiber diese, im neuen
Naumann wie folgt: »Das Brutgebiet von Buteo Zimmermannae
ist Nord- und Nordost-hHussland. Ob es aut diese Gegenden be-
schrănkt ist, bleibt noch fraglich und hăngt davon ab, ob man
die Bussarde anderer Lânder noch zu Buteo Zimmermannae
rechnet. In Letzterem ist Vorsicht geboten, denn wenn man alle
âhnlichen, in benachbarten Lândern britenden Formen vereini-
oen wollte, so kânnte man schliesslich sogar die Unterscheidung
von Adlerbussard und Măusebussard aufgeben«.

In Ostpreussen (und folglich gewiss auch in den russisehen
Ostseeprovinzen) wird der Falkenbussard so ott angetroffen, dass
man berechtigt ist, sein Briuten daselbst zu vermuten.

Ehmeke zăhit (Journ. f. Ornith. p. 142.) sieben, in Ostpreussen,
zu allen Jahreszeiten erlegte Stiicke auf, und bemerkt, dass noch
weitere Stiicke erlegt wurden. Im Februar und Mărz 1395;
wurden zwei Exemplare von R. Wohlfromm in der Grafschaft
Donhofstădt, erlegt. Fliigel und Schwanz des einen Vogels er-
hielt ich von Wohlfromm zur Ansicht gesandt. Diese, und. der
ausgestopite andere Vogel stehen nebst einem, um dieselbe Ze't
in demselben Revier erlegten Adlerbussard în der Sammlung von
Hippels in Rogowszina (vergl. Deutsche Jăgerzeitung 1895 p.
160). In der Ornith. Monatsschritt 1896, p. 247, berichtet Floe-
ricke iiber Steppenbussarde, die wăhrend des Herbstes 1895
mehrfach în der Năhe von Kânigsberg erlegt wurden und wohin
ihm einer zugesandt wurde.

Altum berichtet (Ornith. Monatsberieht 1896 p. 51.) iber ein;
von Freiherrn Speck von Sternburg im Reviere Szittkehnen (Reg.
Bez. Gumbinnen) im August 1895 erlegtes und eingesandtes Stick.

Ehmke erhielt am 1. Januar 1870 ein, auf der Saspe bei Dan-
zig erlegtes Mănnchen.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE 1425

W ahrscheinlich gehoren alle die angeblichen, in Deutschland
erlegten Steppenbussarde zu der, hier beschriebenen Form. Ob
sie Verirrte sind, ist zweifelhaft.

Volksnamen. — Uliu, Uliu roșu, Uliu sapăcililor, Sopărlar,
Uleul.

Systematisches. — Eine Suite von einundachtzig rumânischen,
7wâlt russischen und zwei deutschen Exemplaren lag mir vor.

Keine Bussardform ist in der Fărbung so constant wie diese,
alle die vielen Farbenvarietăten von Buteo vulgaris fallen hier fort.

Zvei Exemplare meiner Suite sind abweichend gefărbt und
wăre ich fast geneigt, dieselben fiir Buteo desertorum arrigoni
Pichi anzusehen. Da es moglich wăre dass diese Form 6fters auch
in Mitteleuropa vorkommt und dieselbe sehr wenig bekannt ist,
will ich hier năher auf dieselbe eingehen. Zuerst wurde sie von,
Cecilia Piechi unter dem Namen Buteo buteo L. Pojana in der
Avicula VII. 1903 p. 11. beschrieben.

Kennzeichen der Subspezies. — Wachshaut, Mundwinkel und
Pânge gelb. Iris in der Jugend graubraun, spăter gelbbraun,
endlich hell gelbbraun. Die plastischen Merkmale weisen gegen-
iiber jenen des Steppenbussards lkeine in die Augen springenden
Unterschiede auf, wohl aber ist die Fărbung des Alterkleides von
dem des Steppen- als auch Falkenbussards sehr verscehieden und
scheint constanter zu sein als bei anderen Buteonen; wenigstens
besitze ich vier Exemplare welche zum Verwechseln ăhnlich sind.
Von Bnteo vulgaris unterscheidet ihn das breite Endband am
Schwanz, welches allerdings den Jugendkleidern, welche ich aus
Madeira besitze, zum Teile fehlt.

Beschreibung. — Mânnchen ad. Mărz 1900, Barberino di Mu-
gello Toscana. N. Cat. 997. — (scheint »elorocrosticu (Ceciliu
Picchi). Oberseite, so wie die Flecken auf der Unterseite von licht-
braungrauer Farbe mit Schimmer. Auf dem Oberhals sind die
Federn weiss mit kleinen Flecken auf dem oberen Teile; die
Koptiedern, die scitlichen Halsfedern, die Scapularen und die
oberen Deckfedern sind weisslich gerândert; die Backen, der
Kropt und Pauch sind weiss mit je einem Lingsfleck auf den Fe-
dern, mit wenigen, auf der Oberbrust und den unteren, Teilen
des Bauches; die Flanken haben weisse Flecke und Bănder. Die

1426 BULETINUL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

unteren Schwanzdeckfedern haben keine Flecken. Der Schwanz
ist an der Basis weiss, am Ende schmutzigweiss mit zehn Binden.
Es ist ein alter Vogel, ich habe ihn selbst prăpariert und fand
die Geschlechtsorgane sehr entwickelt. Totallănge 0,600; 0,045;
Fliigel 0,420; Schwanz 0,228; Tarsus 0,081; Mittelzehe ohne
Kralle 0,042. |

Mănnchen ad. Januar 1891, Caligari Sardinen N. Cat. 615
(Cecilia Picchi). Oberseite erdbraun, sehr verrieben, ausgenommen
der Riicken die anderen Teile mit râtlichgelben Bândern und
ebensolchen Flecken aut den oberen Deckfedern des Schwanzee.
Die oberen Fliigeldeckfedern ebenso gefărbt wie der Riicken. Die
Primarschwingen haben aut der Aussenfahne zweidrittel Basis-
teile grau iiberpudert ; die Innenfahne weiss, mit brauner Strei-
fenmaserung ; der Rest ist braun, das Kiel ist weiss. Die Secun-
darsehwingen sind mit dem Ricken von gleicher Farbe, licht an
den Răndern ; die Innenfahne gegen die Basis zu, schmutzigweiss
mit erdbraunen Binden. Scapularfedern an den Bindern lichter
wie die Secundarfedern. Die zwei mittleren Schwanzfedern sehr
licht, die anderen etwas diinkler als die Ruckenfarbe, mit acht
braunen Binden ; die Innenfahne schmutzigweiss mit derselben
Bindenzahl ; die Spitze der Federn râtliehgelb. Das Kiel schmu-
tzigweiss. Von dem Mundwinkel geht ein ovaler Fleck aus, von
Erdfarbe in Form eines Bartes. Die Kehle schmutzigweiss, mit
wenigen schmalen Lăngsflecken ; die Seitenteile des Halses, der
obere Teil der Brust, die Flanken und Hosen rotlich erdbraun,
mit gelblichroten Federrândern ; auf den Hosen einige schmutzig-
weisse Federn, mit engen, transversalen Streifen; der Rest des
Bauches sehmutziggelblichweiss mit linglichen und regelmăssigen
braunen unterbrochenen Flecken, ebenso gefărbt das Kiel. Die
unteren Schwanzdeckfedern ohne Flecken. Die Decktedern unter
dem Fliigel sind schmutzigweiss mit braunen und râtlichgelben
Flecken. Fligel 0,364 ; Schwanz 0,194; Schnabel 0,032; Tar-
sus 0,065 ; Mittelzehe ohne Kralle 0,036.

Mânncehen med., 18. September 1886. (N. Cat. 165.) und Mănn-
chen jud. (aus demselben Jahr) Juni 18390. (N. Cat. 533.) —
Beide aus Camaldoli (Casentino Toscana) erhalten. (Cecilie Picchi).
Oberseite dunkelbraun mit râtlichem Schimmer, mit gelbem oder

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIUNŢE 1421

rotlichgelbem Grund mit Lângsfleclen ; bei dem jungeren Exem-
plare merkt man transversale Streifen. Bei dem mittelalten Stick
'hat der Schwanz, wenn dunkle Binden auf den ersten vier Federn
sind, selbe astfârmig und gezahnt; das andere Exemplar hat nur
sechs Binden, welehe nicht vollstândig entwickelt sind.

Mănnchen ad? 10. Januar 1900. Kibeir-Brava, Madeira,
Scheitelfedern und Hals dunkelbraun, jede Farbe rostgelb ein-
gesăumt, an Ersterem sehmăler als an Letzterem. Riucken und
Schulterpartien dunkelbraun, hin und wieder eine Feder schmal
rostbraun, gekantet. Die Federn ober dem Schwanz dunkelcaftee-
braun, Spitzen rostgelb, mit rostgelben. an der Wurzel weissen
Querbinden. Wansenfedern dunkelbraun mit gelben Băndern.
Kehle rostgelb mit dunkelbraunen, tropfenformigen Schaftflecken
an der Spitze. Kropf und Oberbrust cafteebraun, unregelmăssig
rostgelb gesăumt, nach abwărts mit Neigung zur Bănderung ;
Brust und Bauchfedern gelblichweiss, mit funf bis sechs caffee-
braunen 0.5—0.9"”- breiten Băndern, welche am Rande stark
rotgelb iiberlaufen sind. Hosen dunkelbraun, rostrot gebăndert.
Die Federn unter dem Schwanz tragen auf weissem, zart rost-
gelb iberhauchtem Grund, rostrote schmale Querbinden, mit
einem ebenso gefârbten, aber breiterem Endband. Schwanz-
federn lichtgrau, mit 10 etwa 0.7" breiten, zackigen, dunkel-
braunen Querbinden ; vor dem Ende der Feder noch eine etwa
2.5"" breite elfte Binde; die Spitze jeder Schwanzfeder rostrâtleh,
so wie iiberhaupt der ganze Schwanz stark rostrotlich iberflogen.
Die Innenfahne der Schwanzledern weiss. Die grossen Schwung-
federn caffeebraun, am Aussenrande grau iiberflogen, an den
Innenfahnen zum Teile weiss, mit fiinf bis sechs unregelmăssigen,
braunen Dinden, welche bis in die Mitte der Feder gerade lauten
und von da nach oben rechtwinkelig abbiegen; ebenso gefărbt
die II. Ordnung, nur besitzen diese, acht bis neun Binden. Die
unteren Fligeldeckfedern gelblichweiss, mit braunen Băndern,
stark rostrot iberlaufen. Die Spitzen, der in Ruhe liegenden
Flugel erreichen beinahe das Ende des Schwanzes.

P. Ernesto Schmitz gibt die Lănge des Vogels von 47 bis 54%"
an. Die mittlere Lănge, schreibt er, ist nicht sehr abweichend
zwischen beiden Geschlechtern.

1428 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

|
|
|
|

152 RU ls) dand z5

| p = FA o
= | & 2 | | SEA
[3] | ss | lee ele slae
= 5 |3|:8 lsz]s|s|s|sle| e |să FUNDORI
e alalis e [35| 3|5|5|5le| 8 lea
| ED 2 Ra SII ZI ez 2 ea

= :z = 13 2 2 ZU > 3)
Ele z 2 |=|E/-2|e| e E!
| | | | Barberino di Mugello, Fascana
|Gaa. 60) — 45 lo. 8gae| —|—| - | —lau5%e | — | 16./1. 1900.
|Gaa. |— —186.419.4 6.5]3.6%| —| —| —| —l8.2%% | — Cagliari Sardinien 1. 1891.
I9 —| — 87 [20.3 6.113.7%| —| —| —| —]3.6%% | — Cagliari Sardinien VII. 1894.

| | | | e! | Ussana Cagliari Sardinien

|Qad. |-|—|37 [24.5/6.1|3.7%|—| —| —|—|3.42%]— | 2.711. 4899. ,
| e | || CAI BRă.| | Ussana Cagliari Sardinien
|Qaa. |— —|36 120.3 6.6]3.8%] —| —| —|—(3.5%%|— | 2./VIL. 1908.

| RI! | bg baz lea Giuvegia, Jud. Constanţa Hu-
9 ad. ?|50|194|49 [23 7.4163 [5-24.6|5-2 1.2]2.8 14.9) mănien 28./1V. 1903.
e | | Xa] | | | Pantelimon Jud. Ilfov Rumă-
| 2 juv.?]52]42841 123.5! 7.5]6.4 5.44.7]5.3]1.4|2.8 14.8] nien 10./1V. 1904.
| | |] | i] | JOzona Garmaraland Deutsch-
ad. |5i|[119 39.5|22 745.4 |5 [4-2 4.5 1.1|2.7 13.7] Suidwest-Afrika.
[ul | | | Kibeir Bravo Madeira 10./1.

ad. |—| —|425la6 16 [5.5 5-14-aji6hi.sla.3 [5.4] 4900,
Qaa. |—|— 40 [22 7 6.5 5.25a[54 1.22.9 | 45| Tenerife EL. Valle 1. 4904.
G juv. |—| — [89,5]245, 7.216.7 485.25 [142.5 |4.8|Tenerife EL. Valle 1. 4904.
| Ie o zu [ta se! | Ponta de Pargo Maderia 9./1X.
Gjuv. —|—]38 24 |71l6.5 475.25 Mal25 149) 1904.

Systematisches. — Die Erste welche auf diesen Bussard auf-
merksam machte, war die beriihmte, italienische Ornithologin
Cecilia Pichi. Diese schreibt iiber diesen Bussard : Constanter ist
die Zahl der Querbânder des Schwanzes, der oben beschriebenen
Exemplare, wie ich sehr gut weiss, ist es sehr schwer zwei gleiche
Buteo buteo zu finden. Weil diese Species sehr verănderlich ist,
sowohl was ihr ăusseres Ansehen, als wie ihre Masse anbelangt,
ohne Bezug auf das Geschlecht und Alter, haben mehrere Au-
toren dieselbe in mehrere Specien getrennt, welche sich spăter
nicht als solche erwiesen.

Die 4 Vâoel d. e. f. g. aus Sardinien, ăhneln wegen der lichten
Erdfarbe der mehr oder weniger deutlichen Spuren von Rostfarbe,
so wie durch ihre Dimensionen, sehr mit einem jungen Weibchen
aus Sardinien, welche Martorelli als Buteo buteo desertorum Daud.
bestimmt hat.

Mit anderen jungen Vâgeln von der Wolga, aus Egypten und
vom Cap der guten Hoffnung verglichen, zeigen die Bussarde

*) Mittelzehe ohne Kralle. — **) Gesammte Schnabelhohe,

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1429

unserer Insel Sardinien, sowohl in der Fărbung, als der Grosse
Unterschiede ; das heisst er ist kleiner und hat eine Erdfarbe in's
Râtliche ziehend. Deshalb glaube ich das meine 4 Ex. einer
kleinen Localvarietăt angehâren, wie Arrigoni schreibt wăre selbe
eine intermediterrane Form von Buteo buteo und Buteo buteo
desertorum «.

» Momentan weiss man noch nichts sicheres iiber den Zug und
die Verbreitung von Buteo buteo desertorum, welcher eine orien-
talische Form darstellen wiirde. Ich glaube dass bis jetzt Exem-
plare nur in Sardinien und ia Sid-ltalien bis Rom gefunden
wurden. Er wird aber jedenfalls viel hăufiger gefunden als man
glaubt. Weil auch diese Species, sowohl in der Fărbung als in
der Grâsse sehr variert, âhneln selbe manchmal Buteo buteo.

Da Buteo buteo desertorum ein trăger Vogel ist, glaube ich
nicht dass er eine so grosse Reise iiber das Meer machen dirfte ;
leichter ist es dass die Sticke unseres Continents im Laufe des
Winters mit Individuen aus Nord-Europa zusammen kommen
ich glaube dass die Bussarde von der Însel Sardinien eine leichte;
locale Varietăt sind, weil dieselbe schon seit langem nicht mit
Buteo buteo als auch mit Buteo buteo desertorum aus Atrika zu-
sammen kamen, (wie Arrigoni auch bei anderen Arten aus Sar-
divien constatierte. Die Bussarde wiirden also das Recht bean-
spruchen, als locale Varietăt Sardiniens angesehen zu werden
und eine Bricke bilden zwischen den occidentalen und orientalen
Bussarden. Ich schlage den Namen Buteo buteo Arrigoni vor, zu
Ehren des ausgezeichneten Ornithologen aus Padua, welcher
durch seine Studien und Werke bekannt und geschătzt ist, im
Vaterlande so wie im Auslande.

Mein Material welches ich bearbeite besteht aus vier lxem-
plaren aus Madeira, drei aus Italien, eines aus Siid- West-Afrika
und zwei fraglichen Stiicken aus Rumănien. Von den Madeira-
Exemplaren tragen zwei das Alters- und zwei das erste Jugend-
kleid. Eines von den alten Stucken stimmt in der Fărbung,
Grâsse, iiberhaupt in allem vollstândig mit einem von Dr. kduard
Fleck in Siid- West-Afrika und einem anderen, von mir in Ru-
mânien erlegten, uberein, dass, wenn man die Etiquetten ver-
wechseln wiurde, ein Auseinanderhalten unmâoglich wâre. Das

1430 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

zweite alte Exemplar aus Madeira, ein altes Weibchen ist zwar
sehr ăhnlich gefărbt, das Gefieder aber abgeniitzter, also lichter
und weniger rostig. Die drei italienischen Stiicke sind von Prof.
Savi bestimmt und auf der Etiquette steht: Buteo vulgaris Bechst.
var. Pojana Toscanischer Măusebussard. Das k. k. Hof-Museum
in Wien besitzt weiters noch zwei Exemplare 9 ad., erlegt in
Holitseh (Măhren), am 27.] XII. 1892, so wie ein 6 ad., erlegt in
Ungarn am 23.| XII. 1592, welche den typischen Exemplaren sehr
ăhnlich sind und ich geneigt bin, auch fiir, zu dieser Species ge-
horig zu halten.

Nach Hartwig, Koenig, v. Thanner und Anderen soll der Ma-
deira-Bussard dunkler gefărbt sein, als die dunkelste Farbenva-
rietăt des deutschen Bussards. Meine Exemplare beweisen dies
aber nicht, trotzdem einige auch ziemlich dunkel gefărbt sind, aber
doch niemals so dunkel wie ich einige aus Deutschland besitze.

Das Jugendkleid sieht dem von Buteo vulgaris Menetriesi sehr
âhnlich und diirfte es sehwer halten es in alien Făllen auseinan-
derzuhalten, umso mehr als dem Sehwanze die dunkle, breite
Endbinde in der Regel fehlt, die dem Alterskleid charakteris-
tiseh ist,

Dr. Eduard Fleck gibt iiber den, von ihm erlegten Bussard
foleendes an: »Beziglich seines Vorkommens und Gewohnheiten,
kann ich Ihnen nicht viel berichten, da er in Sid- West-Afrika
selten vorkommt. Dus Exemplar habe ich bei Ozona in Gumara-
land, Deutseh-Siid- West-Atrika, aus der Lutt geschossen als das
Tier gerade iiber einen Higel flog, auf welchem ich stand. Das
Tier mass 1190 "»; Spannweite 395; Fligellănge 510; Lănge
von dem Schnabel bis zur Schwanzspitze, letztere iiberragte die
Fligelspitzen um 35 "*: Die Iris war hellbraun. Schnabelsehwarz,
Wachshaut und Fisse gelb«. Herr Dr. Fleck bestimmte ihn als
Buteo desertorum. »So viel'ich mich erinnern kann, fiel mir das
Tier durch seinen ăusserst geschickten Flug auf; er strich wie
ein abgeschossener Pfeil durch die Luft und war mir deshalb auf-
getallen. Er ist das einzige Exemplar welches mir wăhrend
meiner 5 jihrigen Anwesenheit in Siid- West-A frika begegnet ist«.

Verbreitung. — Diese ist heute noch nicht genau festeestellte
P. Ernesto Schmitz fand desen Bussard iberall auf der Insel

BULETINUL SOCIEPAȚII DE ȘTIINȚE 1431

Madeira, auch auf dem Desertas. Cecilia Pichi gibt ihn fir Sar-
_dinien als Charaktervogel an, und meint dass er nur bis Rom
vorkommt.

Dr. Ed. Fleck schoss im Zeitraum von finf Jahren seines Au-
fenthaltes in Sid- West-Afrika, nur ein Exemplar.

Anderson will ihn auch in Ambalande, nordlich von qumara-
land geschossen haben.

Fortpflanzungsgeschăft. — Uber dieses berichtet P. Ernesto
Sehmitz im Ornith. Jahrb. X. p. 9., wie folgt: „Auch die ersten
gefundenen Eier schienen durch geringe Grosse und Fleckung von
den typischen Europa, abzuweichen. Die beiden ersten Eier wa-
ren fast vollig fleckenlos und massen 5541 und 56X41 "». Die
beiden, hierauf bekannt gewordenen Kier massen sogar nur.
D240 und 50.5Xx40”", zeigten aber eine abweichende Zeich-
nung. Das Erste hatte grossere und kleinere brăunlichviolette
Flecken, wie innerhalb der Schale liegend, auf der Oberflăche der
stumpfen Hălfte sinige, wie von Sehmutz herriihrende Kleckse,
aut der spitzen Hălfte seitlich einen grâsseren, vierseitigen Klecks,
wie von trockenem Blule, sowie zwei kleinere, von unregelmăs-
siger Form. Das zweite Ei war am stumpfen Ende fleckenlos;
am spitzen zeigte es an einigen Stellen feine Piinktehen, zugleich
mit wenigen groberen, wie sie bisweilen beim Spritzen der Schreib-
feder entstehen ; ausserdem zwei braunrote und einen verwasche-
nen, schmutzfarbenen Klecks. Nun wurden aber noch fiinf andere
kier bekaunt, die 57>Xx45.5, 55XX44, 2 St. je 52><40 und das
Letzte 5546" massen, so dass in der trosse wie in der Făr-
bung grosse Abweichung herrseht. Bei vier von den Letzteren
sind kaum noch einige Spuren der Piinlstchen bemerkbar. Beim
funften ist das ganze Ei fast regelmăssig mit grosseren, aber ver-
waschenen Flecken bedechkt. Alle Nester formlose Haufen feiner
Heiser, zumeist auf Lorbeerbiumen, eines auf einem Kastanien-
baum und zwei auf felsigem, aber von Striuchern iiberschatte-
tem Grunde, wurden im Gebirge aufeefunden. Das friihest autge-
fundene Uelege war, abgesehen von einem, in der zweiten Hiălfte
des April 1859 vorgetfundenen, vom 2. V. 1898, schon ziemlich
bebriitet; das spătest gefundene mut frischen Kiern vom 25./V.
1896. Grosse Dunenjunge sah ich am 29./V. 1895; ein Nest mit

1432 BULETINUI, SOCIETAȚII DE SIIINȚE

ebensolchen wurde den 5./VI. 1897 am Poiso, mehr als 1000"
iiber dem Meere angetroften. Fast în allen Făllen bestand das
Gelege der Brut aus drei Stiicken. Zweimal verliess der britende
Vogel das Nest erst bei unmittelbarer Năhe des Jăger. Man
glaubt, dass der Bussard, wenn man sein Nest zerstort, wieder
in năehster Năhe ein neues baute.

Ein, von Obertârster Treffurt in Frauenberg bei Sondershau-
sen (Deutschland), am 25. September 1903 erlegtes Mânnchen ad.
meiner Sammlung, weist ganz besonders kleine Dimensionen auf
und ist im Ganzen stark dunkelrostbraun gefărbt und besitze ich
nur ein aus Rumănien stammendes Stick welches ihm gleicht.
leh halte es fiir ein Mănnchen in sehr hohem Alter, alle Kenn-
zeichen der Subspecies sind sehr stark ausgeprăgt.

| | aa E

20 8 aq, 4 Maxi. 49.5] 118 385|91 | 46| 6.6 3.5
20 O ad. 3 | Minim. 46 | 10935 |18.2! 441| 6.2 3.2
209 aa ț | Maxim. 52 | 130| 40 [28.5] 4.8] 6.8| 3.6
se EU taia 48 | 121l36 [20 | 42] 6.4] 322
lot (| Maxiru. 49.8| 120| 39 [21.5] 45| 6.5] 3.5
0 Ovi) | Minim. 46.5] 1414|35.6'19 | 42] 6.1] 34
înot [| Maxim. 53 | 132|40.5194 | 4.9] 6.7] 3.5
ju'- 1 | Minim. 48.5 193) 36 [49.5] 4.7 6.3] 3.2

Vorkommen und Lebensweise. — Der Falkenbussard ist bei uns
Zugvogel und erscheint im Monate Mărz oder Anfang April, bald
friher, bald spăter; so lange der Hauptzug dauert iberschwemmt
dieser Bussard fârmlich das Land und kann man besonders in der
Dobrogea und am Baragan grosse Mengen beobachten, xwelehe
ohne besondere Bile an den Tag zu lezen und oft Kreise ziehend, eine
nordâstliche Richtung einhalten. Der Riickzug im Herbst ist nicht
so in die Augen fallend, da sich derselbe iiber einen lăngeren Zeit-
vaum ausdehnt, als im Frăhjahr. Bei mildem Wetter werden Fal-

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 1433

lenbussarde auch im Winter ab und zu beobachtet, aber immer
sehr selten.

Als Brutvogel ist er im Vergleich zu den anderen Raubvogeln
durehaus nicht hăufig. Interessant ist es jedenfalls dass der Fal-
kenbussard Wilder, welche, sei es am Meer oder an Fliissen gu=
legen sind, den exclusiven Landwăldern, vorzieht ; so fand ich die
meisten Horste in dem, im Donaudelta gelegenen, fast bis an's
Meer reichenden Lethewald.

Der Name Falkenbussard ist sehr gut gewăhlt und hat der-
selbe in seinem ganzen (ebahren so manches Falkenăhnliches an
sich ; besonders wenn er eine Beute verfolgt, sind die Bewegungen
rascher und gewandter als beim Miusebussard, auch sah ich ilin
ofters wăhrend dem Kreisen innehalten und nach Falkenart riit-
teln ; hatte er dann seine Beute erblickt, stiess er schrăg mit ei-
ner Schnelliglkeit, welche ich einem Bussard nimmer zugetraut
hătte, nach abwărts; gliickte es ihm seinen Haub zu erlangen
strich er mit demselben eine Strecke weiter und verzehrte ihn
dort. Oft hatte ich auch Gelegenheit ihn bei der Bidechsenjagd
zu beobachten und sah es sehr possierlich aus, wie er hiebei hin-
und herlief und hipfte, und dann wieder plâtzlich wie eine Statue
stille sass und einer, sich ihm năhernden Eidechse mit selten
fehisehlagendem Uriff das Lebenslicht ausblies. Wăhrend den
heissen Mittagsstunden sitzt er meist unbeweglich auf den un-
teren Asten einer Eiche, vor sich hintrăumend, den einen Fang
eingezogen. So ist er dann leicht zu beschleichen, was sonst zu
Fuss nicht oft, mit einem Wagen aber fast immer gliickt, da er
diesen nicht scheut.

Im Allgemeinen stossen die Raubvogel Rumâniens nur schlecht
auf den Uhu, da dieser viel zu hăulig vorkommt und die Vogel
ihn also mehr gewolnt sind; der Fallenbussard macht aber eine
Ausnahme und nimmt den Uhu mit lautem Geschrei an, stâsst
zwei- bis dreimal knapp iber denselben dahin und baumt dann
in der Năhe auf. Ich schoss einmal im Zeitraum von 10 Minuten
drei Falkenbussarde und fehlte noch zwei, aus einer impro-
visierten Uhuhiitte unter einem Eichenbusch.

Seine Stimre ist ein langgedelhntes kiăh, âhnlich der des Mău-
sebussards, sowie ein kâkerndes Krikri. Besonders in der Brut-

1434 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

zeit lăsst er seine Stimme hăufig ertânen. Der Eichelhăher, wel-
cher bekanntlich ein sehr guter Tierstimmenimitator ist, ahmt
seinen Ruf tăuschend nach.

Fortpflanzungsgeschăft. — Der Falkenbussard gehort zwar zu
den regelmiissigen, aber durchaus nicht hăufigen Brutvogeln.
Sein Brutgebiet erstreckt sich iiber den âstlichen Teil der Mun-
tenia und der Dobrogea.

Am 18. April 1903 wurde von einem meiner Sammler, wel-
cher ornithologisch sehr gut ausgebildet ist, ein Horst eines sehr
typischen Falkenbussardpaares in einem kleinen Weidengehălz,
linapp am Cabalsee, unterhalb Cernavoda, gefunden. Der Horst
enthielt zwei Kier und wurden dieselben iiber meinen Auftrag
darin gelassen. Ich liess den Horst scharf beobachten und schon
am 12. Mai berichtete man mir, dass die beiden Gatten bereits
Raub nach dem Horste tragen, also Junge haben. Ich gab nun
den Auftrag, da ich selbst hiezu lkeine Zeit hatte, in etwa vier-
zehn Tagen das Paar abzuschiessen und sodann die Jungen aus-
zunehmen. An 26. Mai wurde denn auch das Mănnchen, am
Tage darauf das Weibehen erlegt. Die zwei Jungen, welche in
der (râsse bedeutend varierten und wie sich spătter herausstellte
ein Paar waren, befanden sich im Halbdunenkleide und waren
Emde Juli vollstândig ausgefiedert.

Ihre Brut lieben die Bussarde sehr und verraten sie den, meist
ziemlich versteckten Horst durch ihr klăcliches Geschrei welches
sie anheben wenn ein Menseh in die Năhe desselben kommt.

Die Brutzeit făllt în die zweite Hălfte April oder Anfang Mai.
Ich habe mehrere Falkenbussardhorste gefunden und sind die-
selben bald in halber Baumhohe, bald in den Wiptelăsten erbaut.

Frische Gelege erhielt ich am 27. 29. April und 3. Mai; ein
stark bebriites Gelege am 20. Mai; etwa 8 Lage alte Dunen-
junge am 3. Juni.

Das Gelege besteht in der Regel aus 2—3 Eiern, wenigstens
enthielt keiner der Horste eine grossere Anzahl.

Die kier sind jenen des Măusebussards sehr ăhnlich, von gelb-
lichweisser (irundfarbe, gegen das stirkere Ende hin mit weni-
gen unregelmiissigen Flecken von rostig lehmbrauner Farbe ge-
zeichnet.

BULETINUL SOCIETĂŢH DE SIIINȚE 1433

Das Durehsehnittsmass von 8, von mir gemessenen Eiern, be-
trăgt 529Xxx42.1""; das Maximum 54.342""; das Minimum
3713 d/a

Nahrung. — Die Hauptnăhrung des Falkenbussards bilden
entschieden Reptilien, grosse und kleine Insekten. undNager. bei
seiner (ewandtheit oelinet es ihm aber leichter auch gros-
sere Tiere zu schlagen als, den Măusebussard, und fand ich, be-
sonders in der Brutzeit und wăhrend der Aufzucht der Jungen,
oft Tauben, Enten. Wachteln etc. in seinem Kropt und Magen.

Der Landwirtschaft ist er mehr nitzlich als schădlich, wăhrend
er der Jagd entschieden schădlich ist.

BUTEO FEROX GMEL.

Falco ferox, (imel., N. Comm. Ac. Petrop. XV. p. 449. Tab.X.
(1769).

Falco rufinus, Cretzschm, im Rupp. Atlas. p. 40. Tb.27. (1826).

Buteo canescens, Hodgs. Beng. Sport. Mag. 1836. p. 180.

Buteo longipes, Jerd. Madr. Journ. X p. 75. (1839).

Buteo aquilinus, Hodgs. Journ. As. Soc. Beng. XIV. p. 176
(1845). | |

Buteo rufinus, Gray, Gen. B. |. p. 11. (1849).

Buteo leucuras, Naum. Naumannia, 1853, p. 256. Tab. 3.

Butaetus lencurus, Naum. & Moeschl., Naumannia, (1853).
p. 290.

Buteo ferox, Thien, Journ. î. Ornith. I. p. 108. (1853).

Buteo eximius, Brehm, Naumannia, 1855. p. &.

Buteo pectoralis, Strickl., Orn. Syn. p. 35. (1835).

Limnosalius africanus, Wiirt., Naumannia, 1897. p. 432.

Buteo ferox var. obscura, Pelz., Verh. z. b. Ges. Wien. 1862.
p. 147.

Buteo fuliginosus, Huine, Ibis, 1869. p. 356.

Buteo buteo ferox, Prazăk, Journ. f. Orn. XLV. p. 455. (1897). *

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Fiisse
gelb. Die Fusswurzel ist lânger als das Schienbein. Die alten Exem-
plare sind imeist folgend gefărbt: Kopt, Hals und Brust rostgelb-
lichweiss mit lehmbraunen Schaftilecken ; Nacken, Oberseite und

1436 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

Bauch braun, mit hellen Săumen ; Schwanz rotgelblichweiss mit
einigen mattbraunen Binden am Ende. Iris hellbraun; das Ju-
gendkleid ist aut der Oberseite mehr dunkelbraun, auf der Un-
terseite mehr gelblichweiss mit brauner Zeichnung ; der Schwanz
craubraun, mit zehn bis elf dunklen Querbinden. Iris dunlkel-
braun. Er erreicht die («râsse des Schreiadlers und ist der grosste
Bussard.

Verbreitung. — Bewohnt das sudostliche Europa, den Kaulka-
sus, Klein Asien, Persien, Turkestan. Siidwest-Sibirien und
Indien.

Volksnamen. — Uliu mare.

Systematisches. — Die im Lande erlegten Adlerbussarde zei-
gen bei weitem keine so intensive Hostfarbe wie die aus dem
Kaukasus stammenden, welche mir zum Vergleiche vorliegen.
Aut diesen Umstand macht iibrigens schon Dr. G. Radde aufmerk-
sam. Die jungen, einjihrigen Sticke sind im Ganzen ziemlich
dunkel und zeigen unter dem Fligel etwas rostbraune Fărbung
Ein sehr grosswiiehsiges Weibchen, welches im Mittelalter steht,
diirfte, sieht Buteo vulgaris Menătriesi sehr ăhnlich, nur fehlt ihm
die starke Rostfarbe am RHiicken.

Die mittelsten Stossfedern sind in der Jugend lehmeraubraun,
mit zehn bis elt dunkleren Querbinden, an der Wurzel weiss ge-
masert, die Spitze gelblichweiss; im zweiten Kleide ist die Grrund-
farbe lichter graubraun, dadurel treten die Binden besser her-
vor; im dritten Kleide ist die Urundfarbe weiss, mnit râtlichgrau-
brauner Maserung, welche ein Sechstel der Feder einnimmt ; die
Feder zieren zehn unregelmăssige, mittelbraune Binden, von
welchen nur die Ersten drei den Fahnenrand erreichen und von
da nach abwâărts sich immer mehr von diesem entfernen. An den
Binden steht am Rande viel Rostfarbe. Im Vierten ist schon die
Hăltte der Feder weiss, der obere Teil der Feder, sowie die eine
Fahnenseite grau, mit rostrot gemischt, am Ende der Feder vier
ziemlich gleich breite, fahlbraune Binden, sowie drei undeutliche
auf einer Fahnenseite, im fiinften Kleide endlich ist nur noch cine
Binde am Ende der Feder sichtbar, die ganze iibrige Feder rost-
rot mit weiss gemischt. Im abgeriebenen Zustande sieht so eine
Feder dann lichtrotlichweiss aus.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1437

Das Auge hat eine Lângenachse von 15.5"; eine Breitenachse
von 14.5"*; die Iris ist in der Jugend graubraun, im Alter hell
ockergelb.

E si | e lg! =|
|=5s$ 3 | |5e| „| DATUM UND FUNDORIL.
| 8 ad [57| a nl 25.514.8| cules Ins. Ovidu, J. Const. 1.]1X. 18398.
[e ad. | | 43 [94 |4.8]8.6 2.5] Vlachio, Jud. Const. 24.11. 1905.
|9 ad 46.5] 27.6|5 |8.8/2.8| Mirceav., Jud. Const. 10./1X. 1900.
19 ad. [63| 15148 [29 [4.9]8.9.2.9| Garliţa, Jud. Const. 14.]XI. 1904.
[9 ad. 47.5] 28.5]5 |8.6/2.9| Sinteşti, Jud. Ilfov 47.III. 1906.
|G med.| 58| 145) 45 [96 [4.8 8.625)» » n 30.JII. 1902.
IQmed.| | 47 |27 [5 [8.7125] Ciulniţa, ]. Jalom.27.|VIII. 1899.
2 med.| 62| 150| 46.5! 26.8]4.9|8.612.6| Jud. Tulcea X. 1900.

juv.| | 44 195 15 [8.512.5| Mirceav., Jud. Const.16.]1X.1900.
6 juv 43 126 15.1]8.6|2.6| Jud. Tulcea IX. 1900.

|2 juv. [60| 148[46 [28 [5-3|8.8|9,8| Matasaru, Jud. Arges 5. JI. 1902,
| 2 jus 16.5) 97.5)5.2|8.1| 2.7] Giulniţa, J. Ialomiţa 21.[1X. 1904.

Vorkommen und Lebensweise. — Der Adlerbussard ist ein re-
gelmâssiger aber seltener Durchziigler in Rumănien. Alle Angaben
iiber das Briiten im Lande sind absolut falseh und daher iiberall
zu streichen.

Comte Alleon schreibt iiber das Vorkommen dieser Art in der
Dobrogea, wie folgt: »Sein Erscheinen ist zufăllig. Im Jahre
1882 geschah ein bedeutender Durchzug, welcher von Ende Au-
gust bis Ende November anhielt. Seine lange Anwesenheit erklărt
sich vielleicht durch die Unmassen Heuschrecken welche in die-
sem Jahre in der Umgebung von Kiistendze (Constanţa), aufge-
treten war. Die gelbliche Firbung, sehr ausgeprăgt im etieder
der Junzen dieser Art, verdunkelt sich fast vollstăndig bei alten
Exemplaren und diese zeigt alsdann eine grosse Ahnlichkeit mit
jener der Rauhfussbussarde. Der Flug des Vogels ist reissender
und ansdanernder als jener der anderen Bussarde, dennoch liebt
er wie diese unbeweglich auf einer Erhâhung zu sitzen, um von
der Mitte wiister Ebenen, auf Raub auszuspăhen.

1435 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

SUBFAM. ACCIPITRINAE.

ASTUR.

LACEPED, MEM. CLASSE SC. MATH. PHYS. INST. II[. P. 505, (1801).

TYPUS: ASTUR PALUMBARIUS LINNE.
ASTUR PALUMBARIUS LINNE.

Falco palumbarius, Linne, Syst. Nat. IL. p. 130. (1766).

Falco marginatus, Piller & Mittersp. Iter per Posegan Selav. v.
28. (1783).

Falco albescens, Bodd., Tabl. FI. Enl. p. 25. (1783).

Falco dubius, Sparrm., Mus. Carls. Tb. 26. (1787).

Falco gallinarius, Gmel. Syst. Nat. L. p. 266. (1783).

Falco incertus, Sath., Ind. Orn. I. p. 32. (1790).

Falco tigrinus, Beseke, Vâg. Kurl. p. 10. (1792).

Accipiter palumbarius, Gross. Univ. Hyst. Phys. Reg. Hung.
II. p. 225. (1793).

Astur palumbarius, Sacep., Mem. de PInst. III. p. 505. (1801).

Dedalion palumbarius, Savign. Hist. N. Ois d'Egypte, p. 267.
(1810).

Sparvius palumbarius, Vieill. N. Dict. d'Hist. Nat. X. p. 331.
(1817).

Accipiter astur, Pall., Zoogr. Rosso-Acs. I. p. 367. (1826).

Buteo palumbarius, Flemm., Brit. An. I. p. 54. (1828).

Astur gallinarum, Brehm, Vâg. Deutschl. p. 83. (1831).

Astur indicus, Hodgs., Gray's Zool. Misc. p. 81. (1844).

Astur brachyrhynchos Brehm, Naumannia 1855 p. 269.

Astur paradoxus, Brehm, Vogelf. p. 30. (1855).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundlwinkel und die
starken, grossen Fânge gelb. Iris in der Jugend hellgelb, im Alter
feurig orangegelb; Sehwanz lang und abgerundet ; die Flugel im
Verhăltniss sehr kurz; iiber dem Auge ein weisser Streifen.

Alter Vogel. — Unterseite weiss, mit schwarzbraunen, wellen-
formigen Querlinien. Oberseite dunkelaschgrau ; Schwanz mit vier
dunklen Querbinden.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINȚE 1439

Junger Vogel. — Unterseite râtlichweiss mit dunkelbraunen
Lângsflecken. Oberseite dunlkelbraun, Sehwanz mit fiinf dunklen
Querbinden.

Im Flug ist er leicht an dem langen Schwanz, den kurzen
Fliigeln und dem kurzen schwirrenden PFligelschlage zu er-
kennen.

Verbreitung. — Bewohnt Europa und Asien, sowie Nord-
Afrika.

Volksnamen. — Porumbar, Cobăţ, (iăinar, Hârăii, Herei, He-
rete de porumbei, Uliul găinilor, Uliu de porumbei.

Systematisches. — Ich brachte 99 rumăniscbe Habichte zu-
sammen, von welchen 33 im Alters- 40 im Jugend- 6 im Uber-
gangs- und 20 im Dunen oder Halbdunenkleide.

Die Iris ist beim Dunenjungen dunkelblaugrau und erhălt
nach und nach einen griinlichgelben Schimmer, bis sie im 3-ten
Monat hellgrau mit gelblichem Stich erscheint, im /4-ten Monat
eine sehmutzig hellgelbe Fărbung annimmt. Erst im 2-ten Jahr
ist das Auge goldgelb, beim Mânnchen diinkler als beim
Weibchen.

Der junge Vogel hat in der Regel fiinf, seltener vier Querbin-
den am Schwanz, der alte meist vier, welche im hohen Alter den
Rand der Feder nicht mehr erreichen und oft kaum mehr Bin-
den genannt werden kânnen.

Schon im Mai beginnt bei den alten Vogeln die Mauser; bei
den Weibchen etwas friiher als bei den Mânnchen, da dieselbe
aber sehr langsam vor sich geht, ist sie erst im October beendet.
Im November beginnen die Jungen die Umfărbung in's Alters-
kleid, xvelche nahezu cin Jahr in Anspruch nimmt. Zuerst be-
ginnt die Umfărbung an der Kehle und den Hosen, sodann an
den Planken, zu allerletzt werden die Schwung- und Schwanz-
federn gewechselt.

In meiner Suite befinden sich einige jedenfalls im hohen Alter
stehende Vogel. bei welchen die Oberseite eine sehr lichte Farbe
zeigt und die Bănderung der Unterseite sehr schmal und von
dunkelschwarzbrauner Farbe ist.

1440 BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE

Geschecht Ş Se EI | EC
Grâssen- Za :2 os :z

und E = 528 ic:

| diferenzen | Z) = E TEI z =

Alter | | “3 E 2 == Z =
05 = = ir) su 5 3)

| = sa) = 2 Z — ip]

| |

10 8 ad ț | Maxim. 54 107 4] 2) 4 7.6) 3.1
2 0 ad 9 | Minim. 49| 400| ; 34| 22.5]. 3.9] 7.4]. 2.8
15 Q aa. $|Maxim. | 68| 128 38| "990| 49] 748| 309
ad.) | Minim. 60| 444| '35| 25 4 7.5! 3.3
asa Maxim. 56| 410| 34| 25 4 7.6] 34
D A Mini. 51| 4104 32| 93 3.9] 7.4] 2.9
sia Maxim. | 69| 130) 39| 30 îl Pr NB.a
J Minim, 60| 116. 34| .26 44|. 75| 33

Vorkommen und Lebensweise. — Regelmăssiger Standvogel în
allen Teilen des Landes.

Fortpflanzungsgeschăft. — Am hăufigsten fand ich seinen
Horst in den Donauauen; fast jede grâssere Insel hat ihr Brut-
paar, aber auch in den Land- und Gebirgswăldern fehlt er nir-
gends.

Der Horst ist oft ein sehr gewaltiger Bau und wird durch viele
Jahre hindureh beniitzt, auch das Jahr iiber ist das Paar meist
in der Năhe des Horstes zu finden. Ohne uns verstăndliche Um-
stânde wird der Horst oft verlassen und auf einem der Nachbar-
băume ein neues Heim errichtet.

Gregen Mitte Mărz halten sich die (atten viel beim Iorste auf,
bessern denselben aus; auch die Begattung wird gewohnlich am
Horstrand vollzogen.

Wăhrend man in Deutschland nach O. von Hiesenthal erst
Ende April oder Anfang Mai, das, aus 3—5 Eiern bestehende te-
lege findet, ist dieses in Ruminien schon Antfang-, bei jiingeren
Paaren wenigstens Mitte April, vollzăhlig. Alle Horste welche ich
untersuchte, waren mit griinem Laub und Zweigen ausgelegt,
von diesen, besonders von den Eichen, nehmen die Eier gegen
Ende der Brutzeit ott eine brăunliche Fărbung oder Fleckung an.
Neunundzwanzig Eier ergeben ein Durchschnittsmass von
56.8X<44.8"*.

Von grossem Interesse ist eine Beobachtung welche ich zwei-

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 1441

mal zu machen, Gelegenheit hatte, năhmlich dass die Mănnchen
sich ab und zu schon im 2-ten Lebensjahre fortpflanzen. Das er-
stemal sehoss ich ein Mănnchen, welehes erst sehr wenige Fe-
dern des Alterkleides aufwies, auf einen Schuss zusammen mit
einem sehr alten Weibehen, im Moment der Begattung vom Horst
herab; das zweitemal fand ich einen Horst, bei welchem das
Mănnchen ebenfal!s im Jugendkleide war und nur an Kehle und
den Hosen einige gebinderte Federn hatte. Weibchen fand ich
niemals im Jugend- oder Ubergangskleide dem Brutgeschăft
obliegen.

Nahrung. — Den Schaden, welchen der Habicht am Haus-
und Wildgefligel : nrichtet, ist so enorm, dass man ihn zu den
allerschădlichsten Raubvogeln zăhlen muss. Von 32 Exemplaren
habe ich den Kropfinhalt untersucht und teile hier den Befund
mit: 4 Haushiihner, > Haus- 1'Ring- 3 Hohltauben, 1 Haus-
ente, 1 Hausgans, 2 Rebhiihner, 1 Zwergtrappe, 2 Saatkrăhen,
1 Elster, 1 Misteldrossel, 1 Eichelhăher. 4 Wachteln, 1 Kampf-
schnepfe, 2 Nachtreiher, 1 Seidenreiher, 41 Hase, 1 Hamster und
1 Eichhârnchen.

Auch den, in der Nâhe seiner Kinderstube gelegenen Reiher-
colonien, stattet er seine regeimăssigen Besuche ab und wehe
dem jangen Reiher, welcher sich zu weit auf den Ast hinaus
wagt, oder einen schiichternen Flugversuch unternimmt, er ist
bestimmt verloren.

ACCIPITER.

BRISSON, ORN. I. P. 310. (1760)

TYPUS: ACCIPITER NISUS LINNE.
ACCIPITER NISUS LINNE.

Falco nisus,
Falco minutus, |

Accipiter nisuc, y i . :
Accipiter ngilai, Gin o oţiia Tion ii dt;
B

Linn€, Syst. Nat. |. p. 130—131. (1766).

Accipiter merularius, Hung. etc. Il. p. 245. (1793).

Falco nisns major, | Bekker, Teutsche Orn. Heft II. 1—5 tb.
Falco nisus minor, | (1800).
16

4442 BULETINUL, SOCIETAȚII DE STIINŢE

Daedalion Iringillarius, Savign.. Ois dV'Egypte p. 270. (1810).

Ierax fringillarius, Leach, Syst. Cat. Mamm. ect. p. 10. (1816).

Sparvius nisus, Vieili!., N. Dict. X. p. 319. (1817).

Buteo nisus, Flemm., Brit. An. IL. p. 55. (1828).

Astur nisus, Cuv. Regne An. L. p. 333. (1829).

Nisus comunis, Less., Traite Orn. p. 58. (1831).

Nisus elegans,

Nisus fringillariur,

Nisus peregrinus,

Falco nisosimilils, Tickell, Journ. As. Soc. Beng. II. p. 571.
(1833).

Accipiter nisosimilis, Blyth, Journ. As. Soc. Beng. VII. p. 311.
(1843).

Accipiter subtypicus, Hodgs., Gray's Zool. Misc. p. 51. (1844):

Astur major, Degl., Orn. Eur. 1. p. 86. (1849).

Nisus fringillarius, Kanp, Contr. Orn. 1850. p. 64.

Nisus major, Jaub, Mots, Eur. Orn. p. 29. (1851).

Nisus intercedens, Brehm, Naumannia, 1555. p. 269.

| Brehm., Vâg. Deutschl. p. 86—88.
(1831).

Accipiter nisus major, | Prazăk, Journ. f. Ornith. XLV.
Accipiter nisus typicus, p. 467—469. (1897).
Kennzeichen der Art -- Wachschaut, Mundwinkel und die

diinnen hohen Fiisse gelb. Iris in der Jugend hellgelb, im Alter
feuerigorangegelb; Schwanz lang und abgerundet ; die Fligel im
Verhăltniss sehr kurz, schneiden mit der Hălfte des Schwanzes ab.

Alter Vogel. — Unterseite weiss, mit braunen oder rostbrau-
nen, wellenformigen Querlinien ; Keble mit solchen Lăngsstreifen.
Oberseite blaugrau oder graubraun; Sehwanz von derselben
Farbe mit funf schwâărzlichen Querbinden.

Junger Vogel. — Unterseite weiss, an der Kehle und am Vor-
derhaise braun, in die Lănge, am Bauch und an den Schenkeln
in die Quere seflekt ; Oberseite graubraun, Schwanz mit finf bis
sechs dunkleren Querbinden.

Im Flug ist er dem Habicht tăuschend âhnlich.

Verbreitung. — Bewohnt Europa und die nordliche Hălfte
von Asien.

Volksnamen, — Păsărar, Ulișor, Ulieș, Uliuţ, Uliu mic, Uiiu
pasărilor.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢEI 1443

Systematisches. — Eine Suite von 217, im Lande gesammelten
Sperbern liegt mir vor und zeigt mir diesen Vogel in allen Feder-
kleidern. Mehrere Exemplare beanspruchen ein grâsseres Interesse.

No. 70, ein sehr altes Mănnchen, fâllt durch seine geringen
Korpermasse vor allen auf, sowie durch die, sehr lichte Fărbung
der Unterseite; von den schmalen hellrostroten Querstreifen ist
nur die Brust bedeckt, am Bauch fehlen selbe fast ganz; er ist
eines der wenigen Exemplare welche zur Brutzeit, und zwar am
24. Mai 1902 von meinem Bruder Carl, bei Raşova er legt wurden.

No. 91, sehr altes Mânnchen, welches dem siuidafrikanischen
Accipiter exilis Temm. sehr nahe kommt; bei diesem ist die Rost-
farbe sehr intensiv und ausgebreitet, besonders an den Flanken,
auch an den Halsseiten und Wangen vorhanden, die Querbinden
der Unterseite sehr schmal, dunkelaschblau.

No. 177, ein altes Weibchen von sehr grossem Kârperwuchse,
nahezu so gross wie ein Wanderfalke. Die wellenfârmigen Quer-
binden sind bei diesem Stiick sehr breit, bis zu 0.4" dunkelbraun,
stark rostig angeflogen.

In der Grosse variert der Sperber sehr und legt man das klein-
ste Mânnchen neben das erosste Weibchen so scheint es kaum
glaublich, dass beide einer Art angehăren sollen.

| | 5 E. Fe
d | o 2 23 E
Geseblechţ Grâssen- | | = ESI 223 E
und di | aul = =i Sa 7) &
iferenzen EA o 3 Ss |MEz| 4 EI
Alter |8.| ui | a s2| 5 |
| 3 esta | 2 ISRA | a i | a
200 aaa ali Meizaz iiaau| 59.5 ji2gaa,.|:8 | Gal 43
90| Minim. .|30.5| 58 [49.3115.4]2.5 | 6.3] 1.1
30 0 ad. 44| Maxim. .|40, [63 [27 [22 [23| 6.6] 4-4
+ | Minim. [95.560 [24 [17.212.8 | 6.5| 14
30 & îuy. $| Maxim. .[33.5 60 [24 '475|34 | 64| 1.3
Ji Minim. .|30 | 58.5 [20 116 [2.5 | 6.3] 14
30'9 iu $ | Maxim. .|40 | 64 28) |122.5|13.2|56)7|944.3
91 Minim, [865| 60 [24.5117.5|2.9 | 64| 11
Vorkommen und Lebensweise. — Sehr hăufiger Wintergast,

welcher schon im September erscheint und bis Mărz verbleibt.
In den ubrigen Monateu wurden im Laufe von zehn Jahren nur

1444 BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE

drei alte, jedenfalls unbeweibte Măunchen erlegt. Briitend fand
ich ihn nicht, trotz aller Nachforschungen welehe ich anstellte,
alle Angaben iiber das Briiten dieses Vogels diirften also auf
Verwechslung mit Accipiter brevipes zuriiekzufiihren sein.

Nahrung. — Was der Habicht fiir die grâsseren Vogel, ist der
Sperber fir die kleineren, — eine wahre Geissel. Die Raubgier
und Tollkihnheit dieses Vogels iibersteigt alle Grenzen und sah ich
ihn Vogel rauben, welche seine eigene Grâsse erreichten oder
sogar iibertrafen wie Saatkrăhe, Rebhuhn, Ringtaube, Wald-
schnepte ete. Vâgel aller Art bilden seine Hauptnahrung, denn
nur in sechzehn Făllen fand ich von 181 untersuchten Sperbern,
Măuse (Mus arvicola) im Kropf, am hăufigsten Sperlinge, Amern
“und Drosseln.

ACCIPITER BREVIPES SEV.

Astur brevipes. Severzow, Bull. Soc. nat. Mosc. II. p. 284
(1850) — Finsch et Hartl. O. Afr. p. 84. — Seidensacher,
Verhdl. Zool. bot. Ges. Wien (1364). — Kriper, Journ. f.
Ornith. p. 316. 1862. — Sehliter, Zoolog. Garten X.
Jahrg. p. 374. (1869). Heuglin, Vâg. N. Ol.-Africas p. 72
XXVII. 1869—73. Elves et Buckley, Ibis p. 75. (1870).—
Cat. Birds Brit. Mus. 1. p. 94. (1874) — Dresser, Birds
Eur. Tom. V. p. 633. pl. (1879). — Radde Orn. caucas.
p. 103. (1884). — Nicolai von Ssomow, Ornith. Jahrb.
p. 121. (1891). p. 179. (1892). — Reiser, Orn. balean. II.
p. 128. (1894). IV. p. 103. (1886).

Accipiter brevipes, Brehm, Tierleben Vâg. III. Auf]. II. p. 374.

(1891).

Accipiter polyzonoides, Gurn. Ibis (1868). p. 144.

Nisus badius, Boc. Cat. Mus. Lisb. I. p. 50.

„ Nisus sphenurus, v. d. Decken, Reisen III. p. 40.

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Fănge

gelb. Iris in der Jugend grau, spăter braun, mit gelbem râtlichem
Ringe um die Pupille. Die Innenzehe ohne Nagel reicht mit ihrem
oberen Teile bis zur Mitte des zweiten Gliedes der Mittelzehe. Die
Aussenzehe ohne Nagel erreicht oder iiberragt mit ihrem oberen

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1445
Teile das Ende des zweiten Gliedes der Mittelzehe. Die Hinterzehe
ohne Nagel erreicht oder iberragt mit ihrem oberen Teile das
Ende des ersten Gliedes der Mittelzehe. Die Fănge sind also be-
deutend dicker, die Zehen kiirzer und stărker als bei Accipiter
nisus.

Altes Mânnchen. — Unterseite weiss, mit rostroten, wellen-
formigen Querlinien. Kehle undeutlich gefleckt. Oberseite blau-
grau, Schwanz von derselben Farbe mit sieben bis acht diinkle-
ren Querbinden.

Das alte Weibchen unterscheidet sich vom Mânnchen durch
ansehnlichere Grosse, so wie durch breitere rostbraune Querlinien
auf der Unterseite.

Junger Vogel. — Unterseite weiss, mit braunen, tropfenarti-
gen Lângsflecken. Oberseite graubraun. Schyvanz mit sechs bis
sieben dunklen Querbinden.

Verbreitung.—Sid-Ost-Europa, Suid- West-Asien und Nordl.
Afrika.

Volksnamen. — Păsărar.

Systematisches.—lIch brachte im Ganzen dreiunddreissig Vâgel
zusammen, von welchen siebzehn alte, vierzehn junge und zwei
dunenjunge Vogel sind. In Bezug auf die Fărbung weiss ich
nicht viel Neues zu sagen, da iiber dieselbe Ludwig von Fihrer
und Andere bereits erschâpfende Arbeiten geliefert haben, be-
merken mâchte ich nur, dass ich Exemplare im Jugendkleide
besitze, an welchen die lancettelichen Fleclken auf der Unterseite
cine dunkelbraune, an anderen eine mehr rotbraune Fărbung
haben.

Die Dunenjungen hahen eine sandgraue Iris, welche, sobald
die Vogel flugbar geworden sind, in nussbraun iibergeht; im
zweiten Jahre, wenn dieser Sperber sein Alterskleid angelegt hat,
zeigt das Ange folgende Farben: Um die tiefschwarze Papille
lăuft ein schmaler, orange-dann blut-bis kirschroter Ring, wel- .
cher zum Schluss in kastanienbraun ibergeht ; die letztere Farbe
nimrmt den grâssten Teil der Iris ein.

Von den gesammelten Exemplaren konnten nur neun gemessen
werden.

1446 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

38]18 | 49| 2.9] 4.4 214| 4.4] 24| 2.9)

3
2165) 54| 28) MA 24| 14| oa aa

= măr ia ete pi up ales pa
E a | Si [ea | OBei re tza | în Segal Ma
Sal slela Ela leslegleslea| e |mee
= ED ps Se ez 030 Pt SPA OA] vez A] Za 48 să
5 2 je zl a eee JE pan pese] e
N Sa E | da a ie ti Să | | |
| | | | | |
6 ad. 135.3167.4122.9)16.4| 4.8 2.8] 1.8 1.9) 14| 22| 2.5
& ad. 136.2174.9193.5116.5| 4.8] 28] 1.3] 1.9] 1.4] 22] 29
& ad. |35.4]67.4]23 [46.5] 48| 28| 1.3] 48| 1.3] 22| 3
9 ad. 137.8178.2]93.7]17.1| 49) 2.8] 1.4] 4.9) 14| 23| 83|
9 ad. +38 |74.2|23.9|17 | 49| 2.8] 44| 419) 4.4 23| 28|
9 ju. [88.574 [24 [18 | 5 | 3 | 4.4 29) 14| 55) 3]
9 juv. [38 [73 [94 [18 | 49| 2.9] 1.4 1.9) 4.4 24| 28|
9 .
e)

juv. 38.2 14 |
juv. _]36.5 67.4]

Vorkommen und Lebensweise.— Wenn im April die letzen Acei-
piter nisus verschwunden sind, erscheint Accipiter brevipes und
bezieht sofort seine Brutplătze. Er ist als Bratvogel durchaus,
nicht selten. Im September findet der Abzug statt. Ankuntts und
Abzugsdaten habe ich tolgende notiert: 1898 20./1V.—23.] VIII;
1899 28.]1V.—1.J]X ; 1900 1./V; 1901 24.J1V.—17.]|1X; 1902
5.]V.—20.][1X; 1903 3.[V.—17.]IX; 1904 22.J1V.—20./1X ;
1905 1./V.—24.]VIIL; 1906 29./1V.—17.|VIII; 1907 3./V. —
23./VIII ; 1908 7.]V.—98.JIX.

Am Zuge im April und August halten sie sich stets trupp-
wWeise und beobachiete ich Gesellschaften im losen Verbande von
7—10 Stucken.

Er liebt Laub-hauptsăchlich Erlenwălder, welche von kleinen
Wiesen-und Wasserlăufen durehsehnitten sind.

Fortpflanzungsgeschăft. — Der Horst wird immer nahe am Wald-
rand angelegt, nie fand ich denselben mitten im Bestande. Was
die Anlage anbelangt, so fand ich Horste, sowohl in Astgabeln
knapp am Stamme, als auch auf Seitenăsten. Der Horst ist sehr
klein, aus dinnen Zweigen sehr fest gefuat, seine Breite selten
uber 30”, die Hohe etwa 15", die Neztmulde flach, 3—4"” tief.
Nicht immer wird aber ein eigener Horst gebaut, sondern ab und
zu auch ein altes Krâhen-oder Eisternnest adoptiert,

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 1447

Das Gelege besteht aus 3—5, seltener 4 Eiern ; das erste Ei
wird Mitte Mai gelegt.

Neun von mir gemessene Eier haben folgende Massen : Durch-
schnitt 39.4><31.3""; Maximum 43>32.3"*, bez. 40.3x33"»;
Minimum 37.2><30.3"".

Wăhrend der Brutzeit hârt man oft seinen hellen Ruf erschal-
len, welcher von jenem des gemeinen Sperbers vollstândig ab-
weichend ist, sehr richtig schreibt von Fihrer dass er jenem des
Wendehalses, bis zu einem gewissen Grade âhnlich ist.

Nahrung.— Seine Hauptnahrung besteht in Insekten, vorziuglich
Orthopteren und Eidechsen, seltener findet man im Kropf kleinere
Vâgel oder Siuger. In den, von mir untersuchten fiinfzehn Exem-
plaren, konnte ich mit Sicherheit bestimmen: Lacerta agilis, L.
viridis, L. taurica, Orites naricornis, Montis religiosa, Locusta
viridissima, Merula vulgaris, Emberiza hortulana, Fringilla coe-
lebs und Myoxus dryas. Ich halte ihn eher fir nutzlich als
schădlich.

CIRCUS:

LACEPED, MEM. CLASSE SC. MATH. — PH'YS. INST. III. P. 506. (1801).

TYPUS: CIRCUS AERUGINOSUS LINNE.

CIRCUS AERUGINOSUS LINNE.

Falco aeruginosus, Linne, Syst. Nat. IL. p. 130. (1766).

Falco rubignosus, Piller & Mitterp., Iter per Poseganum Sclav.
p. 29. (1783).

Falco rufus, Gmel, Syst. Nat. I. p. 266. (1788).

Falco arundinaceus, Bechst. Ornith. Taschenb. p. 23. (1802).

Si înec dt, | Savign.Syst. Ois. Egypte. p. 90-91 (1810).

Accipiter aeruginosus, Koch, Syst. baier, Zool. I. p. 119. (1816).

Accipiter circus, Pall., Zoogr. Rosso-As. I. p. 362. (1826).

Buteo aeruginosus, Flemm., Brit. An. p. 55. (1828).

Circus variegatus, Sykes, Pr. Zool. Soc. 1830. p. 81.

Circus arundinuceus, Brehm, Vog. Deutschl. p. 91. (1831).

Circus aquaticue Brehm, Iris, 1832. p. 836.

1448 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Circus sykesii, Less., Compl. Butt. VII. p. 161. (1836).

Buteo rufus, Coneh, Corn. Faun. p. 11. (1836).

Circus umbrinus, Heugl. Syst. Uebers Vog. N.-O. Afr. p. 12.
(1856).

Circus aeruginosus typicus, Radde, Orn. Cauc. p. 1U6. (1884).

Circus aeruginosus var. unicolor, Radde, Orn. Cauc., p. 106.
Tab. II. (1884).

Kennzeichen der Art.— Wachshaut, Mundwinkel und Fânge
blassgelb. Iris in der Jugend nussbraun, im Alter gelb Schleier
vorn unterbrochen, die Schwungtedern aussen bis zur finften,
inwendig bis zur vierten verengt; die dritte und vierte am
lângsten ; die Mittelschwingen grosser als die oberen Deckfedern,
Der innere Winkeleinschnitt der esten Schwungfeder ragt etwas
iiber die oberen Decktedern hinaus.

Altes Mânnchen. — Gefieder rostgelb und braun, mit hellge-
Hecktem Kopf und aschgrauem Flugelfelde. Der Unterflugel
an der Basis der grossen Sehwingen weiss, an der Spitze sehwarz.
Obere Schwanzdeckfedern aschgrau mit weisser Spitze.

Mânnchen im Mittelkleide.—(refieder braun, mit hellgeflecktem
Kopt, das aschgraue Fligelkleid kleiner und matter, die oberen
Schwungtedern brăunlich; der Unterfliigel hat wenig Weiss an
der Basis der grossen Sechwungfedern.

Altes Weibchen — Gefieder braun, am Scheitel, Genick, Kinn,
sowie einige Federn aut der Brust und den Schultern hellrost-
gelb. Die oberen Schwunzdeckfedern rotbraun. Unterfliigel an der
Wurzel der grossen Schwungtedern rostgelblich und braungrau
gewăssert.

Junger Vogel.—Gefieder sehwarzbraun, mit rostgelbem Schei-
tel, Genick und Kinn.

Verbreitung. — Bewohnt ganz Europa bis zum 60 n. Br., im
Winter in Atrika ; ferner in Indien, China und Japan, im Winter
auf den Philippinen.

Volksnamen. — $orecar de baltă.

Systematisches.— Die Suite rumănischer Exemplare welche ich
hier erârtere, besteht aus hundertdreiundfinfzig Individuen.
Grosses Interese beanspruchen acht Vogel welche dem, von Radde
als Circus aeruginosus var. unicolor, Ornic. cauc. p. 106, A. III.

BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE 1449

(1884) gleichen oder âhnlich sind. Es handelt sich darum, zu
constatieren ob diese Vâgel vielleicht einer stlichen Form ange-
hâren, oder aber, ob wir es hier mit melanistischen Exemplaren
zu tun haben. Ich wăre geneigt das Letztere zu glauben, da der
Melanismus bei allen Circusarten verhăltnissmăssig hăufig aul-
zutreten phegt. Schr interessant ist es aber, dass bei allen dieseu
partiell, melanistisch getfărbten Stiicken auf dem Bauche einige
reinweisse kedern zu finden sind.

In Nachstehendem gebe ich die Beschreibung dieser bemerkens-
werten Vâgel.

Altes Mânnchen, erlegt bei Sulina, Jud. Tulcea am 17. Juni
1909. sStirne gelblichweiss mit dunkelbraunen Schaftflecken,
Oberkopf, Nacken und Riicken dunkelsechwarzbraun, an Ersteren
mit weniger abgeriebenen gelblichen Federrăndern. Fligelbug, so
wie alle kleineren Fliigeldeckfedern, tiefschwarzbraun, mit star-
lem, blăulichem Schiller, Schultertedern schwarzbraun. Die ganze
Unterseite sehwarzbraun bis sehwarz, wenig mit rostgelb urd
«rau gemischt. Sc-hwanzdeckfedern grauschwarz, am Rande steht
ein, aus sechs Federn bestehender, reinweisser Fleck. Alle Fligel-
deckfedern am Unterfliigel reinweiss. Lănge 53; Breite 135;
Fligellânge 38; Schwanzlânge 24.3; Tarsus 8.3; Sehnabel-
lânge 2.6.

Altes Mânnchen, erlegt bei Bucu, Jud. Jalomiţa, am 192. Maui
1909. Bei sonst normaler Fărbung ist die ganze Oberseite dunkel-
schwarzbrauu, der Fliigelbug, sowie alle kleineren Fligeldeck-
federn tiefschwarzbraun, mit starkem, blăulichem Schiller. Bauch,
untere Schwanzdecken und Hosen mit schwarz und grau se-
mischt, wie iiberpudert. Lănge 52.5; Fligelweite 134; Fligel-
lânge 39; Schwanzlânge 24.5; Tarsus 8.1; Schnubellânge 2.6.

Mânnchen med., erlegt bei Cernavoda, Jud. Constanţa, am
13. September 1903. Der ganze Vogel dunkelcaffeebraun, nur im
Nacken an den Schultern und aut der Brust einige rostgelbe Fe-
dern, welche breite, dunkelcalfecbraune Schattflecken autweisen.
Flugel und Schwanz normal. Lânge 53; Flugellănge 38.5; Schwanz-
lânge 24.4; Tarsus 8; Sechnabellănge 2.5.

Mâuncehen med., erlegt bei Prundu, Jud. Ilfov, am 1./LX. 1906.
Der ganze Vogel cinfârbig dunkelerdbraun, aut der Unterseite

1450 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

gegen den Bauch und den Hosen hin, in rostbraun abgetânt an
den kleinen Fligeldecktedern sehwarz iiberfilogen. Aut dem Bauch
steht. cin weisser, aus dreissie Federn gebildeter, grosser Fleck.
Kehle weiss. Lănge 52; Fliăgellinge 39; Schwanzlinge 24.2;
Tarsus 8; Sehnabellănge 2.5.

Altes Weibchen, erlegt am Sut-Giol, Jud. Constanţa, am 1. April
1896. Oberkopf, Nacken und Hinterhals dunkelrătlichbraun, an
Ersterem mit schmalen, rostrâtlichen Federrândern. Ricken und
Mantel dunkelbraun, die kleineren Fliigeldeckfedern mit rostigen
Băndern, ganze Unterseite roilichbraun, ein kleiner Kehlfleck
weiss, ebenso die Befiederung des Lautes. Die grossen Schwung-
federn dunkelbraun, an der Innenfahne etwas lichterbraun, an
der Basis gelblichrot gemasert, die sechste Schwungfeder matt
dunlkelbraun, an der Basis rotlichgelb, Innenfahne der Lănge nach
rostrâtlich gemasert ; die siebente Schwungteder an der Innen-
fahne mit dei unregelmăssigen, restroten Querbinden ; die achte
Sehwungfeder au der Innenfahne mit zwei unregelmăssigen, rost-
roten Querbinden und an der Basis einen ebenso gefărbten Quer-
streifen. Die Schwungfedern II. Ordnung matt dunkelbraun mit
sehmalen, gelblichweissen Răndern. Die Flugeldeckfedern IL. Ord-
nung dunkelbraun, mit gelblichiweissen Spitzen. Die unteren
Fliigeldeckfedern rostbraun, rostoelb gekantet. Der Sehwanz
dunkel lehmbraun; die fiinf ăusseren Federn mit fiinf bis sechs
unregelmissigen rostrâtlichen Querbinden auf der Innenfahne ;
von unten besehen sieht der Schwanz lichtrotlich weiss aus
Lănge 58 ; Breite 138 ; Fliigellănge 42 ; Schwanzlânge 26; Tar-
sus 8.7 ; Sehnabellănge 2.7.

Altes Weibchen, erlegt bei Monastirea, Jud. Ilfov, am 1 '. Mai
1905. Eintârbig dunkelbraun, im Nacken ein rostgelber Fleck,
der aber durch urosse braune Schaftflecken fast verdeckt wird,
der Fligelbug etwas rostig angeflogen. Am Bauch ein grosser, aus
vierzehu reinweissen Feder.: gebildeter Fleck. Lânge 59; Fligel-
lânge 42.5 ; Schwanzlănge 26.5; Tarsus 8.6; Sehnabellânge 2.6.

Weibehen med., erlegt bei Fundu, Jud. Ilfov, am 1. Mai 1907.
Dem obigen Exemplar gleich, nur noch viel dinkler braun, be-
sonders an der Kehle und den Wangen. Lănge 59; Fliigellănge
+3 ; Sehwanzlăinge 37 ; Larsus 83.7 ; Schnabellănge 2.7.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE 1451

Mănnchen juv., erlegt bei Fetești, Jud. Ialomiţa, am 5. Sep-
tember 1906. Einfărbig dunkelbraun mit rostigem Stieh, im
Nacken ein rostgelber Fleck, die Fliigeldeckfedern mit rostigen
Spitzen, am Bauch ein weisser Fleck, aus 9 Federn gebildlet.
Lânge 52; Fliăgellinge 33; Schwanzlănge 24; Tarsus 8.4;
Sehnabellănge 2.4.

Radde erwăhnt drei Exemplare aus dem Kaukasus und schreibt
iber dieselben wie folgt :

-Bin junges Weibchen : an der Kehle kein telb, sepienbraun
wie die ganze Unterseite des Korpers. Auf dem Kopte wenig, und
nicht zusammenhăngendes Gelb.

Ein junges Mănnchen ; Kehle sehr wenig gelb ; auf dem Kople
die Federn nur gelb gesăumt.

Ein junges Mănnchen ; ganz braunschwar7, ohne eine Spur
von Gelb auf Kehle und Kopf, var: unicolore.

„Ich finde in den so erschâptenden Arbeiten Naumanns, Riesen-
Ihals, Dressers nichts erwâhnt von einfarbigen, fast reinschwarzen
Rohrweihen, die als seltene Varietăt, in den so sehr variablen
Kleidern dieser Art sich fânden. Und dennoch benutzte ich diese
Gelegenheit nicht, nach einem Exemplare eine Species zu kreirev,
die nach den jetzt dominierenden Ansichten vieler Ornithologen
eine solehe sein miisste. leh tue das, deshalb nicht, weil ich das
kleine, ganz dunkle Mănnchen nur als eine individuelle Abânde-
rung von Circus aeruinosus betrachte und nur die beiden andc-
ren dunklen Individuen sofort die Briicke zum abândern den Cir-
cus rufus bauen. Dies verhălt sich so: Am 28. November/10 De-
cember 1879, wurde bei Lenkoran ein Weibchen von Circus aeru-
ginosus geschossen. Dies ist ein junger Vogel mit dominiereni
brauner (Chokoladen) Farbe. Das Braun waltet der Art vor, dass
die Schaftflecken, der Kopf und Halsfedern, nur breite, intensiv
ockergelbe Rănder zeigen. Alles Ubrige, oben und unten, die Kehle,
der Hals, mit cingesehlossen, ist gleichformig chokoladenbraun.
Neben diesem Balge legt vor mir ein junges Mânnchen, am 17./29.
Noverber, ebenfalls bei Lenkoran erlegt. Auch bei diesem waltut
chokolad: nbraum vor, aber în geringerem Grade. Es stehen an
den Asten des Untersehnabels und zwischen ihnen, gelbliche, nur
leieht in Braun getrubte, Federn und sic zichen sich abwârts nu-

1459 BULETINCL SOCIETĂŢII DE ȘTIINȚE

mentlich seitlich, bis zum Kopfende hin. Alles iibrige ist an dem
Vogel dunkelbraun, auch der Schwanz, auf dem sich der Wur-
zel zu, nur ein geringer Anflug in Grau erkennen lăst. Das
dritte Exemplar, der so anffallend dunklen Mânnchen, erreicht
nun in seinem Gefieder das Extrem der dunklen Fărbung. Sein
ganzer Kârper, oben und unterher ist braunsechwarz, ohne îir-
«end die geringste Beimischung von Gelb. Die Schwanzfedern
sind grau, in Braun getribt. (Tafel III)“.

Kleinschmiedt beschreibt in der Ornith. Monatsschrift p. 12.
(1894) ein Exemplar folgendermassen :

»Der Vogel, offenbar. ein altes Mănnchen, wurde am 29. Mai
1890 bei Trachenberg in Schlesien erbeutet. Seine ganz Fărbung
weicht auffallend von dem Normaltypus ab und gleicht fast voll-
stândig der variatus unicolor (vergl. die Abbildung în dessen Ornis
caucusica). Der Vogel ist am ganzen Kârper, auch am Kopt ein-
fărbig catteebraun ; nur der Stoss und Spuren von Querbinden am
Daumen und Mittelfligel sind silbergrau. Die Schwanzbănderung
ist, wie so oft bei abnormen Erscheinungen nicht genau symme-
trisech, năhmlich auf der rechten Seite ein klein wenig stărker aus-
geprăgt als auf der linlken. Die beiden ăussersten Federn zeigen aul
der Aussenfahne fint, auf der Innenfahne vier, (links nur drei-
cinhalb), schwarzbraune Querbinden. Die ubrigen Steuerfedern
tragen nur cine mehr oder weniger verloschene Endbinde. Auf
der zweiten Feder von aussen rechts, befinden sich drei schwarze.
Keilflecken, zwei kleine und cin grosser am Ende. Aut der Unter-
seite des Schwanzes schimmern die Bânder nur schwach durch«.

Zum Schlusse will ich vier interessant gefărbte Exemplare mei-
ner Samralung besprechen.

No. 14, ein sehr grosswichsiges, hahnfedriges Weibchen, hat
sehr viel welb unter das braune Gefieder gemengt, auch an Stellen
wo man es sonst nicht findet; so sind alle Federn auf der Brust,
breit, auf dem Bauche schmăler rostgelb gesăumt; Kopf, Nacken
and zum Teile der liicken rosteelb, mit breiten, braunen Lăngs-
flecken. Der Schwanz rostrâtlicheelb mit graubrauner Fleckung
und Maserung, bald der Lânge, buld der Breite der Federn nach
am stărksten, an den Innenfahnen der ăusseren Federn, die mitt
leren sowie die Aussenfahnen aller Federn, einfărbig graubraun:

BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢE 1453

Die Schulter- und oberen Fliigeldeckfedern zum Teile rostgelb
gesăumt.

No. 48, sehr kleines sehr altes Mânnchen. Sehr licht die Unter-
seite, licht rostgelb mit schmaler, râtlichbrauner Lângsfleckung ;
Hosen, Bauch und untere Schwanzdecken weiss, mit rostigem An-
flug ; Schwanz und die grauen Fliigelpartien sehr lichtgrau. Erstere
mit weissen Spitzen, untere Fliigeideckfedern weiss.

No. 80. Junges Mănnchen, partieller Albino. Erste Fligelfeder
und Deckteder reinweiss, ebenso ein Teil der unteren Fligeldeck-
federn und die Kehle ; auch am Bauche stehen einige weisse Federn.

No. 99. Junges Mânnehen, sehr dunkelbraun gefărbt, Oberkopf
und Nacken rostgelb mit schmalen, dunkelbraunen Lăngsflecken,
welche sich gegen den Nacken zu erbreitern ; Hinterhals mit rost-
gelben Federrândern, Kehle rostgelb, Mitte von Brust und Bauch
rostgelb, mit breiten, dunkelbraunen Lângeflecken. Am Fliigel-
rand stehen einzelne rostgelbe Federn.

Im neuen Naumann p. 269, ist der alte Text ohne Comentar
gelassen, wo angegeben ist, dass das alte Weibchen dieselben Far-
ben wie das alte Mânnchen bekommt, dies stimmt aber nicht,
denn dieses ist in der Fărbung vollstândig von jenem verschieden.
Ab und zu, aber sehr selten kommen hahnfedrige Weibchen vor,
aber selbst diese sind immer noch stark von alten Mânchen ver-
schieden und îhneln mehr dem Ubergangskleide, also einem 2—3
jâhrigen Mânnchen.

| [-5] 33 (=)

teschlecht i di E | = | 23 | El
dd lrrossen- 4 | e Ac | 5£| FE!

un 2 SI o E] Fa
Alter diferenzen g E E = (ză! - E
3 F= 009 = | a | Pieta

5 e aq, 4 Maximum [58 | 1929 [41 [955| 46 8.6| 2.5
AI XERRAE ) Mimimum [49 | 194 [37.595 | 44 8 21
5 O ad ţ Maximum |59 | 138 | 44 196.5] 4.8 d 2.6)
Minimum [54 | 433 [40 194 44 SA] 24|

Acu Maximum 54 | 129 141.596 45 8.5 25)
J Minimura 49.5) 195 38 193.5 44 78 2 |

0 9 iuv, $ Maximum 60 | 138 145 127 4.7 8.8 2.6
09| Minimum [55 | 134 140 124 | 431 8,3] 2

4454 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

Vorkommen und Lebensweise — Sehr hănfiger Bewohner aller
Siumpte des Landes. Sie ist cin Zugvogel, welcher von Mărz bis
October in unseren Breiten verweilt. Im Winter habe ich niemals
eine Rohrweihe gesehen. Besonders hău fig bovâlkert sie das Do-
naudelta und ist es ein hevrliches Bild im Friihjahr iiber den uner-
“ măsslichen Rohrwăldern die einzelnen Paare ihre Flugspiele aus-
fiihren zu sehen.

Die Ankunfts- und Abzuesdaten der letzten finfzehn Jahre
sind tolgende:

1895 ANOMALZA a Desetober
1596 28. Februar .. . . 5. November
1397 $. Mârz .. . . . 17. November
1898 Ad Marz, . 09 Novermben
1899 3 Marz i 009 Wetobeg
1900 3. Mârz .. . . . 21. November
19014 40. Măârz .. . . . 20. October
1902 271. Februar .. . . 22. October
1903 A Mărz .. . . 95, October
1904 6. Mărz .. . . . 14. October
1905 15. Februar .. . . 1. November
1906 28. Februar .. . . 23. October
1907 3. Mărz .. . . . 10. Noveniber
1908 5. Mârz .. . . . 4%. November
1909 1. Mărz

Fortpflanzungsgeschăit. — Von der grossen Zahl der Horste
welche ich zu untersuchen, Gelegenheit hatte, waren einige von
sehr grossen Dimensionen und ziemlich fest gebaut, andere wie-
der nur sehr schleuderhafi zusam mengetiigt, so dass die Eier aut
der Unterseite durehschienen. Die ersten Eier wurden 1895 am 4.
Mai ; 1897 am 8. Mai; 1898 am 1. Mai; 1899am 25. April; 1900
am 28. April; 1902 am 22. April; 1903am 2. Mai; 1905 am 21.
April; 1907 am 2. Mii, gefunden. Das Gelege besteht in der he-
gel aus 4—5 Eiern; in sieben Făllen fand ich aber auch 6 Lier,
aber nie mehr als 5 Junge. Dreiundvierzig gemessene Bier crga-
ben: Durehsehnitt 48.6><37.7; Maximum 50 xx 36.6; Minimuni
43 x 39

BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE 1455

Von den 103 gesammelten Gelegen, bestanden vierzehn aus drei,
vierzig aus vier, siebenuuddreissig aus finf, zwâlt aus sechs
Eiern. Die Durehsehnittsmasse von 89 gemessenen Eiern ergaben
48.5 x 371.5; Maximum 50 XX 36.6; Minimun 44 > 36.20

Dic Farbe der frischen Eier ist ein, in grănlich ziehendes Weiss,
bei lăngere Zeit bebriiteten findet man ab und zu gelbliche Fleck
en, welche aber von der feuchten Unterlage herrihren.

Nahrung. — Die Rohrweihe gehârt mit zu den schădlichsten
Raubvyvogeln und richtet, besonders zur Brutzeit enormen Schaden
an Eiern und jungen Vâgeln an. Sie raubt Vâgel bis zu Rebhuhn-
grâsse und ihre Eier, junge Hasen, alle kleineren Săugetiere, sel-
tener auch Fische, Frâsche und grâssere Insekten. Ihr Horst ist
die reinste Schlachtbank und fand ich bei einem Horst fiint Fulica
atra pullus, ein Cygnus olor pullus, sowie Eierschalen von Anas
boschas, Gallinula echloropus, Anthus pratensis und Fulica atra;
bei einem anderen einen Vanellus cristatus pullus 2 Ardea purpu-
rea pullus, Eierschalen von Podiceps cristatus und Falica atra.

CIRCUS CYANEUS LINNE.

Falco cyaneus Linne, Sypt. Nat. I. p. 126. (1766).

Falco cinereus, Piller & Mitterp., lter per Poseganum Sclav. p.
271—28. (1783).

Falco griseus, Gmel., Syst. Nat. 1. p. 108. (1788).

Aquila variabilis, Schranck, Fauna Boica I. p. 108. (1798).

Circus gallinarius, Savign., Ois d'Egypte p. 264. (1310).

Circus variegatus, Vieill., N. Dict. IV. p. 466. (1816).

Pygargus dispar, Koch, Syst. baier. Zool. p. 127. (1816).

Circus aegithus, Leach. Syst. Cat. Mamm. ete. p.9—10. (1816).

Falco strigiceps, Nells., Orn. Suec. I. p. 21. (1817).

Falco pygargus, Naum. Vâg. Deutsch. [. p. 391. Tab. 38. 39.
(1822).

Circus eyaneus, Boie, Isis 1822. p. 549.

Accipiter variabilis, Pall. Zoogr. Rosso-Asiat. I.p. 304. (1826).

Circus pygargus, Steph. Gen.-Zool. XIII. p. 41. (1826).

Circus cinereus, Brehm, Vog. Deutschl. p. 94. (1831).

Buteo cyaneus, Jenyus, Man. Brit. Vertebr. p. 89. (1835),

1456 BULETINUL SOCIETĂȚII DE STIINŢIE

Strigiceps pygargus, Bonp., Comp. List. B. Eur. &N. Am.p.>.
(1838).

Strigiceps cyaneus, Bonp., Consp., Av. I. p. 35. (1850).

ceai io to ja a

lire ii pică | Brehra, Vogelf. p. 33. (1833),

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Fănge
gelb. Iris in der Jugend braun, im Alter gelb. Schleier vorn dureh-
gehend ; die Fliigel erreichen mit ihren Spitzen das Sehwanzende
nie ; die Sehwungfedern aussen bis zur fiinften, inwendig bis zur
vierten verengt, die dritte und vierte am lăngsten ; der Binschnitt
der ersten Schwinge liegt unter der vordersten Deckteder.

Altes Mânnchen. — Kopf, Hals und Oberseite blaugrau, die Un-
terseite und die oberen Schwanzdecktedern weiss. Die grossen
Sehwungtedern aut dem Unterfliigel an der Basis weiss, nach
der Spitze schwarz.

Mânnchen im Mittelkleide. —Oberseite dunkelbraun, Unterseite
gelblichweiss mit dunkelbraunen oder hellbraunen Lancette-
flecken. Die Schwingen auf der unteren Seite gebândert. Der
Sechwanz mit vier bis fint breiten, dunklen Binden.

Junger Vogel':—Oberseite braun, mit rostfarbigen Federkanten.
Unterseite rostgelb mit braunen Schattstrichen. Die grossen
Sehwungfedern gebăndert. Der Schwanz mit fiinf bis sechs dunk-
len Binden.

Verbreitung. — Kommt in ganz Euopa vor, in den Mittelmeer-
lândern und Sibirien ; im Winter in Afrika, Indien und China.

Volksnamen. — Șorecar, Şorecar alb.

Systematisches: Zweinndsechzig Kornweihen wurden gesam-
melt und geben mir selbe wenig zu bemerken, da sowohl die
alten, als die jungen Vogel ziemlich constante Kleider tragen.

No. 11, ein sehr altes Mânnchen, zeigt einen auftallend lichten
Schwanz.

No. 23, sehr altes Weihchen, hat nur sehr schmale, braune
Lângsflecken auf der Unterseite, der Schleier sehr licht.

No. 31, und 47 sind zwei Mânnchen im Ubergangskleide,
welche sehr buntscheckig aussehen und bei welehen die Unter-
seite tast, die Oberseite zur Hălfte verfărbt ist; im Sehwanz stehen
bei cinem vier, beim anderen drei neue Federn.

BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE 1457

! |
|=e |
Gesehlecht | | = |=£ | Sa |
Grăssen | e» |: |es | E |
nnd £ si | a Și =]
diterenzen a a = es zl a |
Alter SE Aaa su | a 9 S98 | NE pp esec ct | a
3 |a|E E ia Si | Es |ez)a|
Zi e e Ea ÎeoaIE ci [0 visai
id ad ţ Maximum .|48 | 110/85 [25.5] 35| 6.6 1.6)
VO ad-- | Minimum .|45 |405/30 [28 | 34| 6.3 45|
se AI Maximum [57 | 413/38 [29 | 4 | 7.7] 1.9)
Ai Minimum -.|50 |109/32 [26 | 3.5| 7.3 4.7]
10 6 înv. Maximun [485 411/35 [26 | 3.7) 66| 4.7]
9 Ojuv--) Minimum .|[46 | 10631 (24 | 34| 63; 1.5
O. | | Maximum .[57 [1163851925 | 3-1] 6.7] 18|
8.9 iu. -) 16

Minimum .[49 | 11332 26 | 6.4]

Vorkommen und Lebensweise. — Die Kornweihe briitet nicht
im Lande, erscheint aber regelmăssig und oft in grosser Zahl am
Durehzuge im Mârz und October. Ihr Hauptzug geht lăngs der
Meeres und beobachtete ich wiederkolt, besonders Ende Mărz
erosse Durehziige, die im lockeren Verbande dem Meeresufer
folsten. In milden Wintern bleiben einzelne Vogel, besonders
alte Mânnchen bei uns zuriick.

Nahrung. — Sie jagt mit Vorliebe in den friihen Morgen-und
spăten Abendstunden. Ihre Nahrung besteht ziemlich aus dem-
selben wie die der anderen Arten. Der Jagd ist sie sehr schădlich.

CIRCUS MACRURUS GMEL.

Aceipiter macrurus, Gmel., N. Comm. Petrop. XV. p. 439. Tb.
VIII.—IX. (1774).

Falco macrurus, mel., Syst. Nat. I. p. 269. (1788),
Carcus sivainsonii, | soith, $. Afe. Q. Journ. 1. p: 384-385.(1830):
Circus superciliaris |

Circus eyaneus (nec. Linn€), Frankl. Proc. Zool. Soc. 1830.
p. 115.

Circus albescens, Less, Traite Or. p. 35. (1831).

Circus pallidus, Sykes, Proc. Zool. Soc. (1832), p. 80.

Circus dalmaticus, Riipp., Mus. Senckenb. IL. p. 177. Tab. 11.
(1837).

1458 BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

Strigiceps pallidus, Bonp., Comp. List. B. Eur. & N. Am. p. 5.
(1838).

Falco pallidus, Schl. & Susem. Vâg. Eur. Tab. 30. (1839).

Circus aequipar, Pucher, Rev. Zool. (1850). p. 14.

Glaucopteris pallidus, Kaup. Contr. Orn. (1850).

Strigiceps swainsonii, Rp. Rev. Crit. Ois, d'Europe. p. 133.
(1350).

Circus desertorum, Brehm, Vogelf. p. 33. (1855).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Fănge
gelb. Iris in der Jugend braun, im Alter gelb. Schleier vorne
durchgehend. Die Spitzen der ruhenden Fliigel erreichen das
Schwanzende nicht. Die Sechwungfedern aussen bis zur vierten,
inwendig bis zur dritten verengt, die dritte und vierte am ling-
sten ; der innere Winkeleinschnitt der ersten Schwungfeder liegt
an der Spitze der oberen Deckfeder.

Altes Mânnchen.— Oberseite b'assblaugrau ; Unterseite weiss.
Die langen Schwungfedern auf dem Unterfliigel vorherrschend
weizs, der ganzen Lânge nach mit sechwachem, schwarzen Lângs-
streif uiber die Mitte des Unterfliigels. Obere Schwanzdecktedern
Weiss und grau quer gebăndert.

Mânnchen im Mittelkleide.—Oberseite braun, mit heller Rost-
farbe gefleckt, Unterseite weiss, mit rostroten Flecken auf der
Brust, grosse Sechwungfedern unten gebăndert.

Altes Weibchen.— Oberseite dunkelbraun mit rostgelben Fleck-
en ; Unterseite rostgelb mit rotbraunen Schaftstrichen, die auf
Bauch, Weichen-und Hosenfedern sich querbindenartig erweitern.
Grosse Schwungfedern unten gebindert. Obere Schwanzdeckfe-
dern braun und weiss gebândert.

Junger Vogel.—Oben dunkelbraun, mit rostrâtlichen, seharlen
Endkanten der Federn. Unterseite hellrosttarbig, ungefleckt, oder
an den Kopfseiten verwischt und undeutlich gefleckt; obere
Schwanzdeckfedern weiss, mit braunen Schătten. (rosse Schwung-
federn unten gebăndert.

Verbreitung. — Bewohnt Mittel-Huropa, die mediterrane Subre-
gion und Central-Asien, wăhrend des Winters Afrika, Indien,
Borneo, Ceylon und einen Teil von China.

Volksnamen. — Șorecar, Șorecar alb.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE 1459

Systematisches.--Ein Material von zweihundertacht.Exemplaren
liegt mir vor und zwar sind hievon 47 & ad., 36 9 ad., 35 med.
und 90 juv.

Die Vogel im Jugendkleide haben eine bald diinklere, bald
lichtere Rostfarbe auf der ganzen Unterseite, beim Weibchen
welches immer grosser ist als das Mânnchen, ganz einfărbig, beim
Mânnchen sind die Kiele und ein schmaler anschliessender Teil
der Fahne etwas dunkler rostfarben als die Grundfarbe; bei
einzelnen stehen aut der Gurgel und Oberbrust rostbraune, schmale
Lăngsflecken.

Die Umfărbung in das Alterskleid dauert vier Jahre, das heisst
es durchlăuft drei, nicht zwei Mausern, wie bis jetzt angenom-
men wurde.

Auf einige Exemplare meiner Sammlung muss ich năher ein-
gehen.

No. 19, etwa 2 jihriges Weibechen, von ganz enormer Grosse.
Lânge 33.5””, Unterseite wie beim normalen Mediuskleide râtlich-
gelb, mit breiten, rotlichbraunen Lângsflecken, welche am Rande
wieder dunkelrostrâtlich angelogen sind.

No. 21, 37. 91, 94, 9% und103, 6996559 juv., haben
einen, um viele Tone lichteren Federkranz als die iibrige Unter-
seite.

| |
| | [5 S3 o
dy a E | | | R în A în
Cehiei | Grossen- | EI EI s2ă| ;
und | 4 | :& E 2 = i)
de | diferenzen | EI E EI = 2] E 3 E
| pă Azi Iza uzi a a tu]
3 E sie —— e
AIE ad $ | Maximum |45 | 107 |34 |238.5| 3.8| 6.9| 1.8]
Gad: 0 Minimum [43 [101 |29 [22 13.2] 6.7] 1.7
Bu $ | Maximum [51 111 [37 [248| 447 | |
20 ad: 3 | Minimum 148 | 107 131 |22.4! 41| 6,6! 1.7
20 2 înv... | Maximum [45 1108 [35 [24 |3.9| 6.8|1.7]
a 71| Minimum 42.5] 102 [30 225| 3.3] 6.5] 1.6
| =
20 O imp, $| Maximum [53.5] 111.5]38 |25 | 4.4| 6.8] 1.9|
ST 9 Minimum 146 | 105 |32 [oo 44 65| 1-7]
| |
Vorkommen und Lebensweise. — lintschieden die hâufigste

Weihe des Landes. Zu den Brutvogeln gesellen sich schon im

1460 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

August Zuziigler, welche sich bis zum September immer meh-
ren ; besonders am Baragan und în der Dobrogea sind um diese
Zeit enorme Massen versammelt, so dass man von einem erhoh-
ten Punkt aus, oft dreissig bis vierzig Exemplare iiber der Ge-
gend revieren sehen kann ; besonders sind es junge Vâgel. Mitte
October sind die Hauptmassen abgezogen, einige, in der Regel
alte Mânnchen, bleiben aber auch den Winter iiber hier.

Die Steppenweihe verlangt zu ihrem Aufenthalt, wie schon der
Name sagt, weite Ebene, ohne Baumwuchs, welche von kleineren
Sumpfen durehsetzt sind.

Ihre Stimme, lautes Pfeifen und Kăkern, wird aber nur im
hâchsten Afect hervorgestossen besonders vor der Begattung. Das
Meckern, wie es Dr. I. Miller, Liebendwalde, bei der Wiesen-
weihe angibt, habe ich auch wiederholt gehârt wenn die beiden
Gatten im Friihjahre ihre Flugspiele ausfihren, es wird sicher nur
mit den Fliigeln beim senkrechten Herabstossen hervorgebracht,
beim ruhigen Dahinstreichen hârte ich es niemals, ebenso wenig
wie bei der Bekassine oder dem Kiebitz —es wăre ja auch gar
nicht anders moglich.

Fortpflanzungsgeschăft. — Sehr hăufig briitet diese Weihe am
Baragan und in der Dobrogea. Der Horst besteht nur aus eini-
gen wenigen Pflanzenstengeln, Stroh, ete. und enthălt Mitte Mai,
das, aus drei, vier bis fiint kiern bestehende Gelege. Die Fier sind
fast immer, wenigstens etwas gefleckt, obzwar ich auch ein Vierer-
Gelege sah, welches ganz einfărbig war. Die vierzig gemessenen
Fier ergeben einen Durchschnitt von 45.5Xx34; Maximum
47.5X<34.9 ; Minimum 4032». Der Horst steht immer im ho-
hen Grase oder Getreide, am Boden oder einer kleinen Erder-
hâhung. Wăhreud des Baues ist er leicht zu finden, spăter, wenn
das Weibchen aber einmal briitet, nur dureh Zufall.

Nahrung.— Der Jagd entschieden sehr schidlich. Sie năhrt sich
von kleinen Săugern, Vogeln bis zur Rebhuhngrosse, Eidechsen
und grosseren Insekten. Im Friihjahr wird sie durch das Ver-
nichten von Bruten, sehr schădlich. Auf der Wachteljagd be-
gleitet sie stets den Jiger und holt oft eine geschossene Wachtel
vor den Augen fort.

BULETINUL SOCIETAȚII DE ŞTIINŢE 1461

CIRCUS PYGARGUS LINNE.

Falco pygargus, Linne, Syst. Nat. I. p. 148. (1766).

Falco cineraceus, Mont., Orn. Dict. I. p. (1802).

Falco cinerarius, Mont., Frans. Linn. Soc. IX. p. 188. (1808).

Falco kyemalis, Peun., Brit. Zool. I. p. 243. (1812).

Circus cinerarius, Leach. Syst. Cat. Mam. ect. p. 9. (1316).

Circus ater, Vieill, N. Dict. IV. p. 459. (1816).

Cirsus montagni, Vieill. N. Dict. XXXI. p. 411. (1819).

Circus cinerasceus, Steph., Gen. Zool. XIII. p. 41.(1895).

Buteo cineraceus, Flem., Brit. An. p. 55. (1828).

Circus cineraceus, Cuv. Regne An. I. p. 338. (1829).

Circus pratorum, Brehm, Vog. Deutschl. p. 95. (1831).

Falco cinerasceus, Barb. Rev. Zool. 1838. p. 121.

Strigiceps cineraceus, Bp. Comp. List. B. Eur. & N. Am.p.5.
(1838).

Circus nipalensis, Hodgs., Gray”s Zool. Misc. p. 81. (1844).

Glaucopterix cinerasceus, Kaup. Contr. Orn. p. 58. (1850).

sa EL ORU7B, | Brehm, Vogelf. p. 33. (1855).

ircus elegans,

Strigiceps cinerasceus, Fritsch, Vog. Eur. p. 48. (1853—1870).

Kennzeichen der Art. — Wachshaut, Mundwinkel und Fănge
gelb. Iris in der Jugend dunkelbraun, im Alter hochgelb. Schleier
vorne unterbrochen. Die Schwungfedern aussen bis zur vierten,
inwendig bis zur dritten verengt, die dritte ist die lângste; die
Mittelschwingen und obaren Deckfedern von gleicher Lânge; der
innere Mitteleinschnitt der ersten Schwungteder ragt 2.4 bis 3.6":
iiber die oberen Deckfedern hinaus. Die Fliigel sehr lang, erreichen
mit ihren Spitzen das Schwanzende oder reichen auch dariiber
hinaus.

Altes Mânnchen. —- Kopf, Hals und Oberseite blăulichgrau, die
ibrige Unterseite weiss, mit rostroten Flecken.Die oberen Schwanz-
deckfedern aschgrau. Die grossen Schwungtedern auf dem Unter-
flugel ganz schwarz.

Mânnchen im Mittelkleide. —Oberseite braun und hellrostfarbig
vefleckt; Unterseite rostweiss mit rotbraunen Schattstrichen auf
der Brust; grosze Schwungfedern unten gebăndert,

1462 BULETINUL SOCIETAȚII DE STIINŢE

Altes Weibchen. — Oben dunkelbraun und rostgelb gefleckt;
Unterseite rostgelblich mit rotbraunen Schaftstrichen obere
Schwanzdeckfedern mit grauen Enden und dunklen Schaftstrichen;
grosse Schwungfedern unten gebindert.

„Junger Vogel.—Oben dunkelbraun, mit hellrostfarbigen, schar-
fen Endkanten der Federn; Unterseite hellrostfarbig, grosse
Schwungfedern unten gebăndert. Obere Schwanzdeckfedern wweiss
mit hellrostfarbigen Enden und dunklen Schătten.

Verbreitung. —- Pewohnt Mittel- und Sud-Europa, sowie den
nordlichen Teil von Asien; im Winter Afrika, Indien und das
sidliche China.

Volksnamen. — Șorecar, Șorecar cenușiu.

Systematisches. — Im Vergleiche mit meiner grossen Step-
penweihensuite, ist die dieser Weihe sehr klein und nur neunund-
dreissig Exemplare liegen mir vor.

Bei allen alten Mănnchen welche ich aus Rumâănien besitze,
dehnt sich das Grau uber die ganze Brust aus, bei einigen, be-
sonders alten Stiicken zum Teil iiber die ganze Unterseite, die
sehmalen, rostroten Lăngsflecken am Bauch und den Flanken
sind fast verschwunden. Meine Vogel wiiwden also mit den, von
Flâricke in Transkaspien erbeuleten Wiesenweihen, welche un-
ter dem Namen Circus pygargus abdullae beschrieben wurden,
ăhnlich sein. Auch Schlegel beschreibt in Susemihls Atlas p. 90
ein altes Mănnchen, bei welchem das Grau der unteren Teile
sehr tiet auf die Brust herabging, und die rostfarbigen Sehaft-
striche auf dem nun folgenden weissen Grunde sehr schmal
waren.

Ob wir es hier nun wirklich mit einer constanten, &stlichen
Form zu tun haben, oder ob nur Mănnchen in sehr hohem Alter
dieses Kleid anlegen, muss heute noch unentschieden bleiben, ich
neige mich aber beinahe der ersteren Ansicht za. und werde,
wenn ich mir ein grosseres Vergleichsmaterial beschafft haben
werde, ausfihrlich dariiber berichten.

Ein grosser Teil meiner Wiesenweihen, (Minnchen), neigt zum
partiellen Melanismus, das heisst die Oberseite, mitunter auch
die Unterseite ist etwas russig iiberflogen.

Die jungen Vâgel, besonders die Mânnchen, sind in der Regel

BULETINUL SOCIETĂȚII DE. ŞTIINŢE 1463

viel intensiver, rostbraun gefărbt, als die der Steppenweihe, wel-
cher sie sonst sehr ăhnlich sind.

„TD 3 = ——— Ti = — — ——— = i = ma
10 8 aa. .$ Maximum 44 | 108 [34.5]23 |3.3 |6.2 l24

i i Minimuralai49/ | 103 |/330 |loaiti || oil) ol

89 aq, „6 | Masina 149 | 1 le |o5 [3.7 |65 |22|

30-99 | Minimum |45 | 106 |35 [94 [34 [6.312 |

piele Maximum |45 | 110 [35 |[23.5]3.3 [6.2 [2.1 |

” Minimum |43 | 407 133 [99 13.1 [5.912 |

| | | |

49 juv Maximum 50 | 114 [39 26) |;3.6)0 6:52]

Vorkommen und Lebensweise. — Unter den Weihen ist diese,
die am seltensten Vorkommende, aber immer noch hăufig genug.
Als Zugvogel erscheint sie Ende Mărz und verlăsst das Land im
October.

Fortpflanzungsgeschăit. — Hegelmăssiger, aber nicht allzu-
hăufiger Brutvovel, besonders am Baragan in der Năhe des Jalo-
mițaflusses. Ihren Horst stellt sie am liebsten in grasige Schlăge.
Alle gefundenen Horste standen mitten im hohen Grase und be-
standen nur aus lose zusammen gefugten Halmen und Zweigen.
Das Weibchen verlăsst den Horst in der Regel bei einer Annăhe-
rung bis zu 30—40 Schritten. Einundzwanzig gemessene Eiea
ergaben im Durchschnitt 40.5><31.6 ; Maximum 45X<33.2 ; Mi-
nimum 36.2X 31".

Nahrung. — Besonders im Friihjahr wird diese Weihe durch
Vernichten einer grossen Menge von Bruten, sehr schădlich. Sie
raubt mit Vorliebe Wachteln, kleinere Siugetiere; aber auch
Eidechsen, Frâsche und grâssere Insekten habe ich des dfteren
vorgefunden.

/PFovtsetzunuj [olgt).

— Dr —

1464 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA
OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘT
LUNA NOEMVRIE 1910 st. n.
Director: N. COCULESCU

Inălţimea barometrului deasupra nivelului Marii 82 metri

i Temperatura | 3 Temp. E | Wântul | 3 și
la=E| aerului Co | solu. c le |z2| ZE]
„== za vesa | E| 27| 3 E |sElsE| zel FENOMENE DIVERSE
=ss=| 3 | a] e [E E e [sale eg)
se e] | | “jăiem joemz | > 3 ||” |aă?]
] Fa a!
1|744.SH1.7H8.| 6.8]1:1.6) 8.5] s0| 7.5|22.2] 2.5] 9.2110.4] 2.3) wsw [2.1] — | ata, 1543016110
2) 49.1|12.4]19.6| 5.8113.8) 8.9, 79| 4.3)27.5| 2.410.1110.715.0) wsw |1.0) — | 1.2|—
3) 49.1] 9.7|13.5| 7.6] 5.9 6.6, 72] 0.5/18.0| 3.5)10.6111.2|10.0, wsw | 2.70.4]| 1.8]90%5155-61,3:-8"2,830-9h14
4 466| 9.3]15.9| 11.6|14.3) 6.1! 68110.0|23.21-1.5 9.5)14.2)1.7'wsw,ssw, 2.3 — || 1 6J.a0i
5) 49.4]11.2|16.0| 77| 8.4) 7.8) 17] 5.425-1] 4 9]10.0141.0| 4.7) wsw |0.7|1.0| 1.5|9%440-540,6"50-6%58/M09:,
6) 43.8]14.7]22.4| 7.2)15.2) 9.6 74| 4.426.0) 4.210.6|11.2] 9.0|xg,ss | 3.3 — || 0.9j— leu tr-it
1) 45.2 11.1Ț18.0| 8.0|10.0) 8.4 83| 0.4115.2| 6.5112.0/11.6|9.3) wsw |2.710.0] 1.5199'40-13'10, La 1'7h29m10: uşo
8) 58.1] 8.3/13.8| 5.1| 8.8 6.4 77) 5.9)29.4) 4.8]11.0)11.8|3.3) wsw |1.7] — || 1.6|— [entremur de pămâr
9) 60.1|10.7)18 7| 3.3115.) 6.5, 63| 9.8|25.8/-0 710 0/11.6]1.0) wsw |1.3] — || 1.9).ata
10) 52.3] 9.117.5| 3.0145) 6.5 77) 8.2|25.0)-0.6| 9 7111.3|2.0) wsw |1.0| — || 0.8—1a.==08140-935,(|J020%15-20%36
| | eta] pe) | |
1) 46.3] 5.8lu1.1| 3.9] 7.2] 6-3] 91| — 23.0! 11.0] 8.9110.9]400, wsw |2.0/1 4] 0.7|e014:-14%45,416"50-201
12 46.7] 3.4| 8.0|-0.9| 8.9) |17.0]-3.0)| 8.1|10.2]9.0, Sswwsw | 1.0) — | 0.7|.—0 9022:10-24*
13] 52.8] 3.9] 9.5| 1.0] 85| l17.0)-2.7]| 8.410.2] 6.3) ww |1.0) 4.0] 0.9)|e00%-5"13, 4045-15
14 58.4] 1 8] 7.6|-2.4[10.0) 16.1)-7.0) 6.6 98]0.0/WnwWsw| 1.3) — || 0.4|—ta
15) 52.9] 3.0) 9.1|-2.6]11.7] | 5.5 9.1|1.7] exe [0.7 — || 0:3lota
16| 47.3] 8.4]12.4| 2.7] 9.7 i | 3.8, 8.5140.0) ne |1.3] 1.5] 0.2]90141043,,14,-15"45
17] 50.3)10.2114.8| 8.0, 6.3 | 7.9) 8.6|7.0| wsw [1.3] 8.8] 0.7|901-6",7-7150
18| 55.3] 6.7 9.2| 47| 45 8.5, 9.2]10.0) exe [1.3] — || 0.4|22403-12:50
19| 50.2| 8.5)12.2| 4.5, 7.7] 35 9.41 9.3) ne |2.0| — | 0.9|==ta-830
20) 46.4] 5.0)13.0| 3.2] 9.8] 9.2) 9,7100) SSWWSY | 4.3) 6.0) 0.1] 90%61,95,12:15, 7 18i-20u
21| 54.9 2.5] 6.7] 0.4| 6.3) 7.2) 961.7, wsw [2.3] —| 0.9|—
22| 53.0) 1.7] 50|-3.0, 8.0 5.5| 8.9]8.0) axe |2.0]2.6] 0.5|.—ta, 9017:10-244
23| 47.7 1.7] 5.8)-0.1| 5.9] 5.7) 9.6] 6.0) wsw |4.3 3.6] 0.9/000h-0145.,712145-17%15
24| 51.4] 07| 5.5|-2.7| 8.2] | 4.1]7.910.0] _»w [3.0 —I| 4.00
25| 57.5] 02| 4.9]-2.2| 7.4 | 3.8 7.2|0.0| vw [41.71 — || 0.5lta
26| 61.6|-0.9| 3.5]-4.9| s.4| 3.2 6.6]3.0 e |1.7]—]|04)—
27| 616) 0.0| 1.7|-2.5| 4.2) . |-6.0] 2.8] 6.2] 9.0/ exe |3.71— || 0.4|—
28| 64.0] 1.2] 3.9]-1.0| 4.9) | 8.7]-1.7] 2.8] 5.8] 9.3/exe,xe] 1.0]0.4]| 0.0|303"-3150, e 123125-24
29| 64.2] 0.3| 2.3-0.3| 2.6! 2.9-0.7| 3.2] 5.6]40.0 exe |2.0]0.9] 0.9)e%0:-6215,x"15"15-1610
30| 62.2]-0.83| 0.4|-1.8! 2.2] | 3.0)-1.8] 3.3] 5.710. exe |1.0) —] 0.4— |
31) | | | | | |
| | | [| | |
W.| 52.4] 5.7]10.7 2.0] 8.7| 5.9) 81t27.9]15.9]-0.9! 7.4 9.4 6.0) wsw |1.9]30.3]23.8|

Timpul în luna Noemvrie 1910 a fost în seneral la București mai puţin rece și cu mai puţine precipitaţiuni atmosferice
obiceiu. Temperatura lunară, 50.7, este cu un grad şi jumătate mai ridicată ca valoarea normală dedusă din perioada de 35 de ani
observaţiuni termometrice (1871—1905) ; limitele între cari a variat temperatura lunei Noemvrle în acest interval sunt : 80.5 (1872)
—00,1 (1876). Perioadele calde din cursul lunei Noemvrie de care ne ocupăm, au cuprins primele 10 zile şi a-elea de la 16 la 20;
când a fost ziua cea mai caldă, sa înregistrat cea mai ridicată temperatură din această lună, 220.4. De la 24 la sfârşitul lunei a a
loc timpul cel mai rece: în acest interval termometrut sa coborât noaptea regulat sul; punctul de iînghej şi a ajuns până la =
în ziua de 25. In alţi ani, de la 1877 incoace, termometrul sa ridicat in Noemvrie până la 250.8 în 1883 și sta coborât la —180,7 cu ei
ani mai târziu. Am avut in total 12 zile cu înghe! şi nici una de iarnă; în mod normal sunt respectiv 14 și 2 de asemeni zile (58
țelege prin zile cu îngheţ acelea în cari termometrul atinge sau depăşeşte 00, iar prin zile de iarni acelea în cari cl se menjine
contenit sub această valoare). |

Totalul precipitaţiunilor atmosferice, 30 mm, este cu peste 300|o mai mic ca cel obişnuit. Cea mai secetoasă lună Noemvrie
ultimi 47 de ani a fost in 1898, când nu sa adunat nici un milimetru complect de apă; cea mai bogată în precipitațiuni atmosfei
în 1908, în care uu căzut 138 mm. Au fost 11 zile în cari au căzut cantităţi apreciabile de apă; în 2 zile, la 23 şi 29, a căzut 10
puţină ninsoare, care s'a topit repede.

Presiunea atmosferică lunară, 732 min, este cu 6 mm mai mică ca valoarea normală. Coloana barometrică a avut în €
acestei luni o variaţiune de 25 min, între 740 mm în ziua de 3 şi 765 mm la 29, Ă

Direcţiunea dominantă a vântului a fost WSW (Austrul), care a suflat în proporţiune de peste 500|p din numărul total de
servajiuni, In 2 zile, la 20 şi 23, a sulat vânt tare; în cea dintâi din aceste zile Austrul a atins cea mai mare iuțeală din această]
peste 12 metri pe secundi. Umezeala mijlocie a aerului a fost normală; în zilele de 12, 18 şi 19. la Sorea. m..ea ajunsese la saturați

Cerul a fost ceva mai puţin innorat ca de obicein. Am avut 12 zile senine, 5 noroase şi 14 acoperile; în mod normal suni
Noemvrie cite 8 zile senine şi noroase și 14 acoperite. |

Soarele s'a arătat în 24 de zile, pe o durată totală de 198 de ore; de obiceiu el luminează în cursul acestei luni în 24 zile
& durată de 105 ore. In 3 zile sa notat reuă, în 7 brumă, în 2 ceață, iar în câte una halo solar, halo lunar şi curcubeu.

BULETINUL SOCIETAŢII DE ŞTIINŢE 1465

OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE
FĂCUTE LA
OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI
LUNA DECEMVRIE 1910 st. n.
Director: N. COCULESCU

Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri

!] ] | | cai | | || e |]
[ia e] Temperatura || ZE] sa] Eta) Temp. | & IE Vantul ls Ep]
ja=E] aerului € | 23| 53| 33|] sotului ce 5 | „5 |ES|Sa|2E|
EEE) —— | | E*|SE|sal| ——|23| Es |selselEe| FENOMENE DIVERSE
Rise] | .|. | EI ES | 335232 Adâncime| ze 9 E |selasale-l
Miss z (22 |=|= | |seleelza| ja | = E (s=la |sEl
E sja|=|z [53| Es | fim | 25 [sef je d
E 1 1. EREI pa] |] |] 7 pă
4738.8/-0.3| 1.0-1.3 2.3 3.7 Si — 40-5.5) 3-1] 5.6110.0| exe [1.3[0.0] 0.2] 14:40-15:20
2) 58 4-08) 0.3-1.5| 1.8 35| 80 1.4-5.5) 3.0| 5.5)10.0) exe [9.310.831 0.2].X03130-4%15
3) 59-1L-0.8| 0.6 -1.5| 2.1) 3.8 s6 — | 4.01-6.0| 9.8] 5.2l10.0| e 1.0 — | 0.0] e 22:-petp
4) £3.0-2.8-0.3-3.2| 2.9 35| 9 —| 0.0)-26) 2.8] 5.2110.0| E |[1.310.0| 0.0|—
3 650-27-1.6-4.1| 25 33 88 — 0.8 -4.9 2.4] 5.0110.0| ne |9.010.0]| 0.4|<020220-241140.22"15--94,
6 656-009 0.6 -3.9| 41 4.3, 97 — | 2.0|-2.5 2.2] 48|lu.0|. se 2.3 3.8, A pi aa e Ru
7 63.2 28 4.0 0.2 38 5.7, 99 — 5.5-0.4 2.2] 46[10.0| ne |0.7|3.5| 0.01Bk]oa, e 00"10-4zt0a-16i
8 603 5.5| 8.7| 30| 5.7, 62| 90 1.7 14.4) 4.4) 3.5] 46| 90| se [1.3|—]0.3l—
9) 57.3) 2.0| 5.4) 14| 4.0) 52) 97 — 13.0) 1.2! 4.5| 5-1|10.0| sw [0.7]—| O.4|=%a-p
10, 55.9 0.7| 2.7| 00| 2.7 48 98 — 4.0 0.2] 43| 5.5110.0| sw [1.0|—| 0.0lzta-p
| | | |] |
14. 37.8 0.4 La-04 16 48| 99 —I 2.2) 0.0] 41| 5.310.0| os = O ta-p
12 602 0.3) 1.4-0.4| 1.8 4-7] 99 — 3.0)-0.4| 3.8) 5.4[10.0| sw [03l—| a-10%,13u-p
13. 604, 0.6| 1.9-0.8| 2.7 49 99 — 4.0 -0.6| 3.6] 5.010.0| w [0.7] —| 0.0/—20a-7:50,10240-p
14 58.3 1.2 2.5] 0.4| 2.1] 5.4|100, —/ 50) 0.5] 3&| 5.3(10.0| w [0.7] —|0.0!:
15) 366, 0.6) 1.9|-0.5| 2.4 4.8100 — 4-11-0.2| 3.9] 5.31100| sw [0.8|—| 0.0 ap
16 59.2 29 50-01] 5.4 5.6 98 — 5.0-0.3| 3.8] 5.3|10.0| se [0.7] —| 0.0) —=v0a-49h
17 609 4.1 3.2] 3.6| 1.6) 5.5) 89 — 6.8] 2.6] 46| 5.4110.0) sw [0.7] —|| 0.2) 2002-1095
18) 55.7, 1.5| 41| 0.2| 3.9) 510| 97 — 4.31 0.5) 46| 5.7010.0| w l1.3l—| 0477%50-p
19 545 1.7 5.4/-1.0| 6.4 5.2] 96 1.3 7.0-0.7| 42) 5.7110.0) w [33|—! P0a-401
20 60.3 3.4 | 0.4] 8.4) 5.3] 88 7.5! 98-30 3.9) 55| 1.7] w [2.7] — —%a
| | | |
21 599 1.9 5.61-1.9| 7.5) 46| S5 55 8.6-4.5| 35| 5 3.3] sw |1.7]— | 0.3l—0a
22 64. 1.6) 40-14) 5.4 4.7] 89 — | 5.8/-3-1] 3.1| 5.1] 9.3] 0.3] 0.8] 0.1|e%16"-17'50
23) 63.4 1.4) 45-0.6| 5.1 42) S4 34 7.9-3.0) 333) 5. 5.0l wsw |1.0|0.0] 0.5|>a
24 575-1.2 3.0|-4.4| 7.2 36| 86 7.0 4.7-55| 28| 48] 10| sw |2.3]—| 05lota
25. 46.1 0.7, 6.7-4.5 11.2! 3.9| 79 5.8 9.0-6.2| 9.2] 45] 23| w 1.3 — || 0.4|—a
26 45.0 1.5) 5.7-1.0) 6.7, 46 90 1.1 8.3-3.5 1.9) 425.7] wsw |1.310.0| 0.1, o11:50-12:3
27 45.4 1.5| 40-11] 5-1) 4.8) 92 1.2 3.6-4.4| 1.9] 40| 8.3] ae [0.7] —]| 0.0) =wza-a7i
28 50.4 3.0) 5-4] 1.0) 4-4) Sti 97 — 5.3-1.9| 2.0| 3.9110.0| ne [1.7] —| 0.0 202a-p
29 59.9 2.4) 41| 1.2] 2.9 51| 94 — 6.41 0.71 2.9] 400.0) axe [2.7|—| 0.4l20u-9n15
30, 56.6. 3.4] 5.0] 1.5) 3.5) 5.8] 98 — 6.5 0,5 8.4] 4.3100] se [1.7] —| 0.0lzb0a-p
31) 34.7, 4.7) 8.1| 3.3] 48 te 95, —| 8.0| 2.3] | 1.6 10.0) Ene 13.315.5| 0.01Q%:19%55-16h, 9%8'-p
ja] | |
N] 57.74 1.3] Aula 4.2! 4.8] 92345) 5.6|-1.71 3.3] 5.0 8.6) ENE 14.4149.91 3.8

Litima lună a anului 4010 a fost caracterizalu la Bucureşti printr'un timp mai puţin rece ca de obiceiu, închis şi aproape
lipaii! de precipitaliuni atmoaterice, Temperatura lunară, + 103, este cu două grade şi jumătate mai ridicată de cât valoarea nor-
mală. Cu toate aceatea. de la 1571 în ce, de când se fac aci observaliuni termometrice, au fost 9 ani în cari temperatura acestei
lani a fost si mai ridicată «a cea scni : limitele intre cari a variat temperatura Innei Decemvrie, în intervalul amintit, sunt:

+39 Bi) și 57 4402). Exceptând primele 6 zile. cari au fost ceva mai friguroase, toate celelalte au loat mai mult sau mai
baţin calda ra de ohiceiu: cu deosebire calde au [oxt zilele de la 8, 17, 20 şi de la 25 la sfârşitul lunii, ale căror temperaturi mijlocii
mu fost eu W la *! mai ridicate ca valorile nurmale corespunzătoare, Temperatura cea mai ridicati din cursul lunei, —+- 807, a avut loc
în zilele de 8 si 2), lar cea mai coborâtă, — 40, la 25, In alţi ani, de la 1877 incoace, termometrul maximum s'a ridicat în Decemvrie
până la 2008 (143). iar minimum “a coborât până la 2408 (1902), Am nvut In total 20 zile de înghe! şi 2 de iarnă; de obiceiu sun!
în această lună 25 zile din prima rategorie si 10 din ceu de a doua. Totalul precipitațiunilor atmosterice, 44 mimi, este cu aproape
709/g mai mic de cât arela ce adună în mod normal în aceasta lună, De lu 186% înconce, adica în interval de 47 ani, numai în anii
1555, 4555, ASTA și 4870, luna de care ue ucupăm a lost şi mai lipsiti de precipitaţiuni aumosferice ca acum: în Decemvrie 1878 nu s'a
sdunat nici cel putin 4 mm de apă. Au lost 5 zile cu cantități apreciabile de apă; în 2 zile apa a provenit din câte puţină niusoare,
du 2 zile, la 6 si 7, pământul a fost acoperit cu un strat subţire de zipadă,. care din cauza timpului cald wa topit repede. Presiuneu
simoslerică lunară, 78 min, a fost uormali, Valorile barometrului an oscilat între 706 mm în ziua de 6 şi 745 mim la 26. Direcţiunile
dominante ale vântului au lost ENE (Crivăjul) și WSW (Anatrul), curi au suflat în proporțiuni aproape egale, respectiv 390/0 și 350/0.
Dară considerăm ca zi cu vânt tare, î a în cate luțeala vontului atinge la un moment dat 10 metri pe secundă, nu am avut în
vursul acestei luni nici u zi cu vânt tare, fapt ee foarte rar ne întâmpla la Bucureşti și mai cu deosebire în luna Docemvrie, Uime-
zeala mijlocie a aerului a luat cu Wlg mal mare ca în mod norinal. In foarte multe zile din cursul acestei luni, şi iai ales în perioada
e la 8 la 15, umezeala relativa ajunrese la punctul de saturațiune, Corul u font inult nai îunorat ca de obiceiu, Zile senine uu [usi 4.
HutOase 1 și aco te 25: în mod normal sunt în Decemvrie câte 7 senine și noronae și 17 ucoperile, Soarele mu arătat numai în
9 zile, pe o durata totală de 25 de ore, adică pe jumătate din cât el lumineuză de obicoiu (69 do ore), Brumă pa observat în î zile
coajă in 17, iar intruna, la 3, putin poleiu.

ACES MA 001 A N
"0 Aa o NPRNEN ac

CREM LEAC MCC pa

4 AN ORDA Cip Agapi
y drd tit, 4 i 0 IAR ip pi. on tabu vatra d

pat deea și ap ti a me n

« -
PN pr de ru
i ANL TA Au A 9.8.0

A. "Bile

stu „
PA i e că ali
pasă AR ie
Sr Ma A fe hp dy sei i Toţi

d NA CA tei e

IA
futai

39, Ilas
a

Mo pi
(pu porta AS la

„A Mpa „nu dati

Lab pitui p N dd Ale pai ji pir (6
ţ Ș

bai A! viţă 10 pi AN far Hari org, ca
reg la bi aia JA AŞ P [voga

ui (pe cat a Mata N dee 4
i A ii Pee dă ţa, 20 Aaaa
d! vii pir a sa) pede da ji
3. de ee „bip E] .
ţ ș, add pda
bet Popa nt Ab satui bi ALI
e tiu pă bn be DR Pi) ji.

a ă Llatuta RR ABIA ps îs

bla ÎiA sii m XA Aaa pat să,
1 ia Pieta Batk să a dt au 4 R

Ş ÎN Ai
EEE strip) (i) ANR Ea
sr bat Maria vi A hi i
179 Al to Lost a a nd:

brie pe A Mi ?
. ; “

e At

iii

SUMARUL ANULUI AL XIX-LEA (1940)

Agapa de aniversare a douăzeci de ani de la înființarea Societăţii

de Științei teo 9IASN SI Stoa ee 70 aa N ei le DA Tei paie otet e
Babeș A. Dr. Nonile reacţiuni pentru piginenţi biliari (Torday
SIMI e n) a SA MALI a ee ASA A
Idem Contribuţiuni la dozajul compuşilor clorului în
secrețiunea slomacală . . . .. . . . -
Bungetzianu D. hesonance des liquides. Vitesse du son dans les

liquides . . ii pa 1 a Da MAI Ba Re ACI
Idem Ecouri de la sonda de la Filaret (Parcul Carol 1)
din Bucureşti. A UP Iris ASI ol
Coculescu N. Observaţiuni astronomice şi meteorologice pe
lunile Octomvrie, Noemvrie, Decemvrie 1909,

lanuarie și Fevruarie 1910.

Idem Observaţiuni meteorologice și astronomice pe
lunile Martie, Aprilie și Maiu 1910
Idem Observaţiuni meteorologice și astronomice pe
lunile lunie, lulie și August .
Idem Observaţiuni meteorologice și astronomice pe
lunile Septemvrie şi Octomvrie 1910 .
Idem Observaţiuni meteorologice și astronomice pe

lunile Noemvrie şi Decemvrie 1910... . . .

Comisia internaţională pentru unilicarea metoadelor de analiză a petro-

lului şi derivatelor sale şi procesele-verbale

ale sedinţelor. Secţiunea română su,

Darea de seamă a cassierului comisiunii române pentru operele lui

Euler zi Us ode | ua că Da aia a E E PA AIA 2 AAN ale MR e ARE

Darea de seamă asupra listelor de subscripţiune pentru monumentele

savanților Marcelin-Berthelut și Amedev Avogadro . . . la

Darea de seamă asupra activităţii secţiunii malematice din anul
1909-1910.

Enculescu P. Specularia speculuim Alph. DC. (O plantă nouă
pentru llora Dobrogei) : = A Age
Hâncu V. Dr. Jăspuns criticii făcute de d. Dr. Ostrogovich

unei lucrări ale mele „Despre Lautomerizarea
cetonelor aciclice
Idem Condensarea parametileiclohexanonului . »
Hans Wagner, Ziirich. Peitrag zur entomologischen Fauna Rumiăniens.
Die arten der Gattung Apion Hbst. (col.),

PAG.

1294

4947

207

617

861

1199

1468 BULETINUL SOCIETAŢII DE ȘTIUNȚE

Istrati 1. C. Dr.

I. Ionescu, inginer-şef.
Idem

Lalesco T.
Idem

Idem
Idem

Idem

Idem
Mihailescu M.
Montandon IL. A.

Idem

Idem
Montandon L. A. el

Santschi F. Dr.
Montandon L. A.

Idem

Necrolog
Ostrogovich A. Dr.

Idem

vorzugsweise (Gesammelt von Herrn A. L.
Montandon .. . . . y a o e a
Societatea română de stitnţe ci E uoiuiesti Da-
rea de seamă cu ocaziunea aniversării sale de
20 ani, în ziua de 28 Martie (10 Aprilie)
1910 . ; ab.
Cuvântare ţinută asupra pub a lui
Euler . ă SIA
O dedicație a unui matematician calita către
Alexandru lpsilante Sa e
Quelques remarques sur lP'equation integrale de
Yredholm ATGRA EȚ pe iaca Spirii a
La theorie des equations integrales iioeainea
d'ordre infini . 3 feiă
Sur Pequation delamen =3....
Introducere la teoria ecuaţiunilor integrale.
(Ecuația lui Volterra) CE E Aa
Introducere la teoria ecuaţiunilor integrale.
(Urmare) dA E 2 LA MOORE e Rat det
Introducere la teoria ecuaţiunilor integrale.
(Urmare) E în duet 4 y :
Despre N-aminonaftalimida sau Sela eva :
Neerologie. . AER ae «pri
Notes supplementaires pour a faune nevroplă-
rologique de la Rowmwanie (2-e note)
Notes sur quelques formes Nord-Americaines du
Genre Ranatra (henm.) oiteprl ut RA
Nouvelles contributions ă Petude des Holopui-
lidae : i :
Trois especes italice a ia fa nule Natitoj ia
A-propos des soi-disant neutres chez les insectes

Contribution ă la faune entomologique de la
Roumanie GR ap. BARE

Especes nouvelles ou peu connues ui hydrocorises
de I'Inde SIMA za ae das

Denx espăces nouvelles de la fam. Nauecoridae
(Hem.)

(lon Stroeseu) GE oaste iara AA Io

lucă căteva cuvinle despre lucrarea d-lui Dr.
Hâncu asupra tau, merizării cetonelor aciclice

Qnelques dornâes nouselles sur la preparalion
de la biwuanide .

PAG.

939

652

1968

BULELINUL SOCIETAȚII DE SPIINŢE 1469
PAG.
Petersen Esben Some additions to the Knowledge of the Neu-
ropterons fauna of Romania . = aa cile 59
Pittard Eugene Anthropologie de la Roumanie. Les peuples spo-
radiques : contributions ă l'&tude de anthropo-
logique des Albanais rencontres principale-
ment dans la Dobrodja . cal PA Senate 2 40 [5
Idem Anthropologie de la Roumanie. Etude de 50
crânes roumains deposes au Monastere de Va-
ratic (Moldavie) . 892
Pittard Eugene avec la colaboration de
Mr. Henri Lagotala Anthropologie de la Roumanie. Contribution ă
I'&tude anthropologique des populations spo-
radiques de la Dobrodja : les Lazes 907
Popovici GC. Sur les mouvements permanents d'un liquide. . 37
Proces-verbal al şedinţei de la 2 Noemvrie 1909 . 6
- po » » 30 » 1909 . 9
- „a =» 1 Decemvrie 1909 . 41
- po » 211 lanuarie 1910. 12
po 2 218 n 1910. 13
- pn - n 1 Fevruarie 1910 . 14
= as 2 n ASA) age i 15
- » » extraordinare de la 20 Fevruarie 1910. . 18
= » >» dela 22 Fevruarie 1910. E i ie a le)
- ZE UI 3 » » 1 Martie 1910 a secţiunii matematice. . 214
- pn m 9 ARI) 215
- pn n 2928 n» 1910 215
- De » » 5 Aprilie 1910 DA
- 27 M a Ul AO Goa!
- Up » n 24 Maiu 1910, secțiunea de ştiinţe fizico-
Chimice si mafurale a a 029
Proces - verbal al ședinței de la 7 lunie 1910. . 623
- pi a 720255 aa OAO IE seta N 90 i IPĂOI
19 GE PRE » n | Noemvrie 1910 a secțiunii matematice 1203
- ZE NI » 292 n 1910 ua til 1203
„ - » = = 7 Decemvrie 1910 a secţiunii matematice 1904
Proiect de statute, prezentat de d. Dr. (. [. Istrati în şedinţa generală
2 Societăţii române de științe de la 28 Martie (10 Aprilie) 1910.
Asociațiunea română pentru inaintarea și răspândirea științelor, 264
Raportul cormisiunii de verificare a gestiunii financiare pentru descăr-
carea cassierului pe anii 1907—1910 292
Hidicarea unui bust regretatului Dr. A. O. Saligny . 219

Robert Bitter
von Dombrowski Ornis romanie

659

1470 BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

Robert Ritter
von Dombrowski Ornis romani. (Urmare) .

Idem Ornis romani. (Urmare) . sia Ia 00
Salay J. Franz Katalog der Macrolepidepteren Rumăniens mit
beriicksichtigung der nachbarlănder und der

Balkanhalbinsel . 27 asa de MN RIDE
Idem Katalog der Macrolepidopteren Rumâăniens mit

Beriicksiehtigung der Nachharlănder und der

Balkanhalbinsel. (Fortsetzung und Sehluss) .

Ultima listă de subscripţie pentru monumentele savanților M. Perthelot
şi Amedeo Avogadro

1205

ANUL XIX. IANUARIE — APRILIE 1910

III E TINCA:

No. 1—2.

PAUL HALLEZ
Proiesseur de Zoologiă

& Î9 EGoaule des Sciences de

SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE”

BUCUREȘTI—ROMÂNIA

SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2

TEZA (ali 199 ea
BD! ji ia, ji

E, j,

BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES

DE BUCAREST—ROUMANIE
SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2

=
Și

| EL CUPRINDE: PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂȚII ŞI MEMORIILE

PRESENTATE, CONFERINȚELE FACUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂŢII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ

RELATIVE LA LUCRARILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA

BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE
SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINATATE DESPRE ROMÂNIA

APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ŞI A COMITETULUI DE REDACŢIE

NE aa]

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ŢARA ȘI STRAINATATE
Prix de Vabonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour l'6tranger

BUCUREȘTI

IMPRIMERIA STATULUI
1910

PREŞEDINTE DE ONOARE
M. S REGELE CAROL |.

MEMBRII DE ONOARE

BAEYER, Dr. A. von, Geh. Rath, Professeur ă PUniversitâ, Arcis-Strasse 1, Miinchen (Flu
le 15 Mars 1891).

BLANCHARD Dr. R. Protesseur ă lu Faculle de Medicine. Paris. (Elu le 17 Noembre 1908).

CANNIZZARO, S. Professcur, Senateur, Directeur de VInstitut chimique de PUniversite. Rome.
(Elu le 15 M: ars 1891).

CROOKES, W. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 3 Avril 1897).

ENGLER Dr. C. Professeur ă VUniversite de Karlsruhe. (Elu le 17 Noembre 1909).

FISCHER Dr. EMIL, Geheim-Rath. Professear ăl'Universite de Berlin. (Blu le 17 Noembre 1908).

GRIFFITES, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-Londres.
(Elu le 5 Avril 1899).

HAECKEL, Dr. E. Professeur ă l'Universit6, lena. (Elu le 5 Avril 1900).

HALLER A. Professeur de chimie organique a la Sorhonne. Paris. (Elu le 17 Novembre 1908),

HENRY, Dr. L. Professeur a PUniversite, 2 Rue du Mantge, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899).

LE CHATELIER HENRI. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (Elu le 17 Noewmbre 1908).

LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de V'Institut, Paris. (Elu le 5 Avril 1909).

LOSANITSCH, SIMA. M. Professeur ă PECcole royale superieure, Belgrade, (Elu le 5 Avril 1899).

MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne, Paris, (Elu le 5 Avril 1900).

PATERNO, Dr. E. Professeur, ă VIustitut chimique de PUniversite, Rome. (Elu le 15 Mars 1891),

PETROVICI Dr. M. Matematicien Belgradz. (Elu le 30 Juin 1908).

RAMSAY, Dr. W., Professeur ă University-Colleg e, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 1899).

SUESS, Dr. ED. Professeur. ă VUniversits, Prâsident de I'Academie des Sciences, Afrikanergasse,
Vienne. (Elu le 5 Avril 1900).

SCHIFE, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO. Istituto di Studii superiori în Fi-
renze. (Eietto il 4 febbraio 1904).

(ISCHERMAK, Dr. G. Hoirath, Professeur ă PUniversite de Vienne, Grin-Anastasius-Gasse 60. G
Elu le 45 Juillet 1901). ă

BIUROUL SOCIETAŢII j

Președinte 3 D-l Prof. D. BUNGEŢIANU.
Secretar-perpetuu : n Dr. G.I. ISTRATI, Profesor de Chimie organică la Universitate, :
Membru al Academiei Române, Splaiul general Magheru, 2. -
! Casier: » 1. MICHAESCU, Laboratorul de Chimie organică, Splaiul genera)
Magheru, 2. :
" Biblioteca şi Arhivar:» Dr. A. OSTROGOVICH, Docent lu Universitate, Sef de lucrări la |
laboratorul de Chimie organică. Ă

Vice-președinți

Secţinea de ştiinţe matematice Seohiunea de științe fisito--himice Secţianea de științe naturale
D-l 1. Ionescu D-l Gr. Pfeiter D-l Ioan Athanasiu
Profesor la școala de poduri Profesor la şcoala de poduri Profesor universitar,
Secretari
D-l V. Vâlcovici D-l Dr. Artur Voitinovici D-l Dr. Călugăreanu D.
Licenţiat în şt. matematici Docent la Universitate.

Șef de luer. la lubor, de fiziolog.

Membrii în comitetul de redacție

D-l Dr. D. Emanoil D-l Dr. C. Miculescu D-l Gr. Ştefănescu
Profesor Universitar. Profesor Universitar. Profesor Universitar.
D-l Emil Pangrati D-l Dr. Al. Zaharia D-l Dr. Gr. Antipa
Profesor Universitar. Profesor Universitar Direct. Muz, de șiiinje naturale.
D-l G. Țiţelca D-l Dr. Aug. Poltzer D-l D. Voinov
Profesor Universitar. Prof. de chimie alim. la şc. de f. Profesor universitar.

Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului

D-l Dr. Al. Myller M. A. Mihăilescu - D-l Dr. Max Reinhardt
Docent de Matem. la Universit, Şef da lucrarila Inst,de Chim. Şef de lucrări la Lab. de Miner.

SUMARUL NUMĂRULUI 1. şi 2

mu a SASE oc 07 o Sa pă că 05 ac a BRIDE INN RR ANEI a a sa 300 Sea
Montandon L. A.—Necrologie . Spa
Proces-verbal al ședinței din Sa aici 1909 . DĂ
> » » > 30 » 4909.
Ei » > » 1 Decemvrie 1909 .
» » > > 44) lanuarie: i 4010 ee
) » »18 _» AO E ra Via
» 2 > alehevrpaniei 1910 eee aa a ee NL Ea
» 2 2 » 8 E 1910 Ro aaa da Tata aa SA e
2 » » extraordinare din 20 Eourilaviei 1910; gt ed Aa Alea toat
Darea de seamă a cassierului comisiunii române pentru sale lui Euler. .
Asupra publicării operelor lui Euler (cuvântare ţinută de d-l vice-președinte I. puii)
area de seamă asupra listelor de subseripțiune pentru monumentele savanților Marcelin-
Berthelot și Amedeo Avogadro . . .. . . SEA PIZ dei be În
Popovici C. — Sur les mouvements fosaialien ţa dau Daia ic et ierg Iaz pi cane NI
Lalesco T. — Quelques remarques sur l'equation integrale de Fredholm . i
Enculsscu P. — Specularia speculum Alph. DC. (O plantă nouă pentru flora Du
ROZEI) ea te e da
Petersen Esben. — Some additions to the fos oleg ot ne 1 Meu /optacoăă pu ot
Romania . . . iba ci a
Montandon L. A.— Notes sur i pla ga) Nord- ionica du Gică dia (hem.)
" Idem.—Nouvelles contributions ă l'6tude des Holoptilidae . . . . Sa er clo
Franz J. Salay. — Katalog der Macrolepidepteren Rumâniens mit ien leuichtidaii i
nachbarlânder und der balkanhalbinsel . . ...... pa
Coculescu N. — Observaţiuni astronomice și meteorologice pe lunile Cai None
vrie, Decermvrie 1909, Ianuarie şi Fevruarie 1910 . . . . . .....

|
A
Ă
Y

YI
3)

A
,
|

a a af faf

P.)

mat:

Darea de seamă, discursurile şi comunicările ce s'au
făcut la Congresul și Expoziţiunea Asociaţiunii ro-
mâne pentru înaintarea și răspândirea științelor, ţinut
la București în 1903, a apărut de sub tipar.

La volumul acesta, format 4”, de 1710 pagine, pre-
cum şi la volumul Congresului din 1902, ţinut la Iaşi,
având acelaş format şi cu 664 pagine, conținând mai
multe planşe și clişeuri, au dreptul toți d-nii membrii
ai societăţilor de ştiinţe din lași şi București şi toți acei
cari au publicațiuni în aceste volume.

D-nii membrii din provincie cari doresc a aveă
aceste volume sunt rugaţi a se adresă d-lui cassier al
Societăţii de ştiinţe, Splaiul General Magheru, 2,
Bucureşti, trimițând suma de 3 lei,prin mandat sau
mărci postale, pentru transport.

Pentru particulari, volumul 1 (1902) costă 7 lei.
) ) ) II (1903) p 7 AN

Totodată, mai facem cunoscut d-lor membrii că a
apărut şi diploma de membru al Societăţii, care se tri-
mite celor cari doresc să o aibă, plătind suma de 5 lei.

SESTE ZIS SS

1 A
incl ai Dei ae tă dt E

POT € 5.

ANUL XIX. MALU — IUNIE 1910 No. 3.
EL | IINȚEEI

SOCIETAȚII DE ȘTIINȚE

PAUL HALLEE

BUCUREŞȘTI—-ROMÂNIA rofsseue de Zog
SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 LR îaaili ia Ti]
Lille

———_ rr

BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES

DE BUCAREST-—-ROUMANIE
SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2

—— rm ——

APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE

EL CUPRINDE : PRUCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂȚII ȘI MEMORIILE
PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂȚII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ
RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA
| BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTEI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE
i SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINĂTATE DESPRE ROMÂNIA
i

| d Pe e 4 rii

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ȚARA ȘI STRAINATATE
Priz de Vabonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour Vâtranger

Apr

BUCUREŞTI

IMPRIMERIA STATULUI
1910

BIUROUL SOCIETAȚII

Preşedinte : D-l Inginer 1. IONESCU, Profesor la școala de poduri și şosele.

Secretar-perpetuu: D-l Dr. C.I. ISTRATI, Profesor de chimie organică la Universitate,
membru al Academiei Române, Splaiul General Magheru, 2.

Cassier: D-l 1. MICHAESCU, Splaiul General Magheru, ?.

Bibliotecar şi Arhiva: D-l Dr. M. A. MIHAILESCU, Sef de lucrări la Inst. de chimie.

Vicepreședinţi
Secțiunea do științe, matematice Secțianea de ştiinţe fizico-chimite Secțiunea ds ştiinţe naturale
D-l Ingin.G. A. loachimescu D-l Dr. A. Ostrogovich D-l Dr. Sava Athanasiu
Profesor la școala de poduri. Prof. doc. și cont.la Fac. de şt. Profesor universitar,
Secretari
D-l Dr. Traian Lalescu D-l Vasile Crasu D-l Dr. A. Pop. Băznoșeanu
Docent de matem. la Univ. Chimist expert.

Conf. la Facult. de științe.

Membrii în comitetul de redacție

D-l Dr. D. Emanoel D-l Dr. G. Miculescu D-l Gr. Ștetănesou
Profesor universitar. Profesor universitar. Profesor universitar.
D-l Emil Pangrati D-l Dr. Al. Zaharia D-l Dr. Gr. Antipa
Profesor universitar. : Profesor universitar Direct. Muz, de ştiinţe naturale.
D-l G. Țiţelca D-l Dr, Aug. Poltzer D-l D. Voinov
Profesor universitar. Prof. de chimie alim. la şcoala Profesor universitar.
de farm.

Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului

D-l Dr, Al. Myller D- Dr. M. A. Mihăilesou D-l Dr. Max Reinhardt
Prol. de matem, la Univ. din Iași. Şef de lucrări la Inst.de chim. Şef de lucrări la Lab, de miner.

poe D —Â.————

SUMARUL NUMĂRULUI 3

Pag
Proces-verbal al ședinței de la 29 Fevruarie 1910 . .. . . Eos a ce a Nea AC ba)
» » » mw 14 Martie 1910 a secţiunii Sacel ai e to ot alia Ahab

» » paote Sa Martiei 1941052 5 e e De cea RE e ae Mea AA peace ra OO EDT
» » D)elesi 40 8/aMarţie 1191023. ap roca a mail): Notar ide 000 eee D415
SI » Ba iama 119 Aprilie +1971.0ipie ee eee ao ac aie ate ne a tal sa 0 AU
Ridicarea unui bust regretatului Dr. A.0. Saligny . . .. . . 3 i „219

Istrati |. C. Dr. — Societatea română de ştiinţe din Bucureşti. aie d seamă cu oea-
ziunea aniversării sale de 20 ani în ziua de 28 Martie (10 Aprilie) 1910. . 294

Proiect de statute, prezentat de D-l Dr. C. 1. Istrati in şedinţa generală a Societăţii ro-

mâne de știința de la 28 Martie (10 Aprilie) 1910.—Asociaţiunea română pentru înain-
tarea şi răspândirea ştiinţelor . . . - pie . Se ua E 30 de
Agapa de anirersare a douăzeci de ani dela înființarea Societăţii E ştiinţe Ape Delete a0 80
Darea de seamă asupra activităţii secţiunii matematice din anul 1909—1910 . . . . . 289

Raportul comisiunii de verificare a gestiunii financiare pentru descărcarea cassierului pe

anii 1907—1910. ..... CPE a pa a 292,

1. Ionescu, inginer-şef. — O ela a unui matematician neapolit:n către Mea dana
Ipsilante . . . . : 295

Hâncu V. Dr. — Răspuns criticii făcute de D- Dr. Osiogosivl unei ioan a iuele
„Despre tautomerizarea cetonelor aciclice“ . . . . ic Sa)

Ostrogovich A. Dr. — Incă câteva cuvinte despre lucrarea D- lui Dr, anu asupra tau-
tomerizării cetonelor aciclice . . . . Se ala RA 94B
Lalesco Tr. — La theorie des equations integrales linii a d Ea infini css ceea eee ad |
Mihailescu M.— Despre N-aminonaftalimida sau naftalhidrazida . . . . . . , . . . 331
Hâncu V. Dr. — Condensarea parametileiclohexanonului . . , . . Baie Ai 80)

Pittard Eugene. — Anthropologie de la Roumanie. Les peuples Se aa coutribu-
tions ă ]'6tude de anthropologique des Albanais rencontrâs principalement

dansla Dobrodja. .. . . Spit oala sa 2iie boa atata. 995
Montandon L. A. — Trois esptces nouvelles de la famille Ndieoa dual e Cc)RBE) să docul Moat
dem. — A-propos des soi-disant neutres chez les insectes. . . . . . 445

Salay J. Pranz. — Katalog der Macrolepidopteren Ruminiens mit Bericksichtigung a
Nachbarlânder und der Balkanhalbinsel, (Fortsetzung und Sehluss), . . 453

Coculescu N. — Observațiuni meteorologice și astronomice pe lunile Martie, Aprilie şi
„ai Ai eg oc a DAFT, cint ai le fat a 1 RP MORII RINA DION e a E 03 iai AR MAL RENE AS 17

|...

Eset stef est esf ata Coat aafan af at Daf atat auf Conf af ai

a: TR ai
ŞI Pe Pe ra al
Ş Darea de seamă, discursurile şi comunicările ce s'au )
)

| făcut la Congresul şi Expoziţiunea Asociaţiunii ro- f

i mâne pentru înaintarea şi răspândirea științelor, ţinut |
Y| la Bucureşti în 1003, a apărut de sub tipar. |
€ : |
i La volumul acesta, format 4”, de 1710 pagine, pre-

i
Y| cum şi la volumul Congresului din 1902, ţinut la laşi, |

25:

Ş având acelaș format şi cu 664 pagine, conținând mai
9] multe planșe şi clișeuri, au dreptul toți d-nii membrii
4 ai societăţilor de ştiinţe din Iași și Bucureşti și toți acei

Y| cari au publicaţiuni în aceste volume.

) D-nii membrii din provincie cari doresc a aveă
Y| aceste volume sunt rugați a se adresă d-lui cassier al
(| Societăţii de ştiinţe, Splaiul General Magheru, 2,
9! Bucureşti, trimițând suma de 3 lei, prin mandat sau

ŞI mărci postale, pentru transport.

Pentru particulari, volumul 1 (1902) costă 7 lei.

[us

) » ) ) II(1903) » 10»
Ț

i Totodată, mai facem cunoscut d-lor membrii că a
YI apărut şi diploma de membru al Societăţii, care se tri-
(| . , : pă
Y| mite celor cari doresc să o aibă, plătind suma de 5 lei.
Y)

a a i ===

|
|
|

=== == === === === ===

ANUL XIA. IULIE — SEPTEMVRIE 1910 No. 4.

DUI,EITINEL

SOCIETĂȚII DE ŞTIINŢE

DIN

BUCUREŞTI—ROMÂNIA

SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2

BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES.__*

DE BUCAREST—ROUMANIE
SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2

——n———

APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ŞI A COMITETULUI DE REDACŢIE

Da - ==

li
ZI:
* EL CUPRINDE: PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETAŢII ŞI MEMORIILE
| PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂȚII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ
| RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRAINĂTATE; VA CONŢINE DE ASEMENEA

BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE
SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINATATE DESPRE ROMÂNIA

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ȚARA ȘI STRAINATATE
Prix de l'abonnement annuel : 25 Fra. pour le pays et pour l'6tranger

———— di

BUCUREŞTI

IMPRIMERIA STATULUI
L9L0

BIUROUL SOCIETAŢII
Preşedinte : D-l Inginer I. IONESCU, Profesor la șeoila de p duri și şosele.
Secretar-pevrpetuu : D-l Dr. GQ. IL. ISTRATI, Profesor de chimie organică la Universitate,
membru al Academiei Române, Splaiul General Magheru, 2.
Cassie: D-l 1. MICHAESCU, Splaiul General Magheru, 2.

Bibliotecar şi Avhivar: D-l Dr. M. A. MIHAILESCU, Set de lucrări la Inst. de chimie.

Vicepreședinți

Seoţiunea de științe atena live Seoțianea de ştiinţe fizico-chimice Secțianea de științe naturale
D-l ingin.G. A. loachimescu D-l Dr. A. Ostrogovich D- Dr. Sava Athanasiu
Profesor la şeoala de poduri, Prof. doc. șicont.la Fac. de şt. Profesor universitar.

Secretari

D-l Dr. Traian Lalescu D-l Vasile Crasu

D-l Dr, A. Pop. Biznoşeanu -
Docent de matem. la Univ. Chimist expert.

Conf. la Facult. de științe.

Membrii in comitetul de redacție

D- Dr. D. Emanoel D-l Dr. G. Miculescu D-l Gr. Ștefănescu
Profesor universitar, Profesor universitar. Profesor universitar.
D-l Emil Pangrati D-l Dr. Al. Zaharia D-l Dr. Gr. Antipa
Profesor universitar. Profesor universitar Direct. Muz. de ştiinţe naturale.
D-l 6. Viţelca D-l Dr. Ang, Poltzer D- D. Voinov
Profesor universitar. Prof. de chimie alim. la şcoala Profesor universitar.
de farm.

Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului

D-l Dr. Al. Myller D-l Dr, M, A, Mihăilescu D-l Dr. Max Reinhardt
Prot, de matem. la Univ. din Iaşi. Şet de lucrări la Inst. de chim. Şef de lucrări la Lab. de miner.

——_—. ._———

SUMARUL NUMĂRULUI 4

Proces-verbai sl ședinței dz la 3Maiu 1910. . . . . ... Sr Be
» > >» » 94 Maiu 1910, secţiunea de științe lizico- Ei şi natur: aja
Li = 7 Bi a PL ip LI) ci ee 0 aa AED Ss NOE,

Lalesco Tr. — Sur Vequation de lame, n=z. . Eee acea ae Moe aate a li

Idem. — Introducere la teoria ecualiunilor integr e (zu siiă lui VolLen)a eta

Ostrogovich A. Dr. — Quelques donnees nouvelles sur la preparation de la biguanide .

Montandon L. A. et Santschi F. Dr.— Contribution ă la laune entomolpozique de la Rou-
ră i eco Dee BE ea FERI aR : E Ge e e

Montandon L. A. — Especes nouvelles ou peu connues d! n îi Ocorises i pb ul

Robert Ritter von Dombrowski. — Ornis romanie. . . A SALI,

Coculescu N. — Observaţiani meteorologice și astronomice pe ie ji: Iulie şi
Seust 1910333 ee ae e

——.._.——

E Cat CAD o Cate Data

9)
Yi

ÎNC a e a ae e e e E de dee e [E 3
ES en E E a e d e de e da den [E

sE=

Co pă ema Ceai

=
pot

Darea de seamă, discursurile şi comunicările ce s'au
făcut la Congresul și Expozițiunea Asociaţiunii ro-
mâne pentru înaintarea şi răspândirea științelor, ţinut
la București în 1903, a apărut de sub tipar.

La volumul acesta, format 4*, de 1710 pagine, pre-
cum și la volumul Consresului din 1902, ţinut la Iași,
având acelaș format și cu 664 pagine, conţinând mai
multe planşe și clișeuri, au dreptul toți d-nii membrii

ai societăţilor de ştiinţe din Iaşi şi Bucureşti și toţi acei

cari au publicaţiuni în aceste volume.

D-nii membrii din provincie cari doresc a avea

. aceste volume sunt rugați a se adresă d-lui cassier al

Societăţii de ştiinţe, Splaiul General Magheru, 2,

Bucureşti, trimițând suma de 3 lei, prin mandat sau

mărci postale, pentru transport.

Pentru particulari, volumul 1 (1902) costă 7 lei.

) » ) II (1903) » 10»

Totodată, mai facem cunoscut d-lor membrii că a

apărut şi diploma de membru al Societăţii, care se tri-

mite celor cari doresc să o aibă, plătind suma de 5 lei.

FF 2RERES ERE EFERER OR EF ES ERERER EEE ESES ZSERER

ANUL XIX. OCTOMVRIE—NOEMVRIE 1910 No. 5.

BULEPINUL |
SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

BUCUREŞTI—ROMÂNIA

SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2

BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES
DE BUCAREST-—ROUMANIE

E —— m———

APARE SUB se SECRETARULUI GENERAL ŞI A COMITETULUI DE pe pă

ă ” li

EL CUPRINDE : PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII ŞI MEMORIILE |
PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETATII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ |
RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA |
BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE |
SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINĂTATE DESPRE ROMÂNIA |

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ȚARA ȘI STRAINATATE
Prix de labonnement annuel: 25 Frs. pour le pays et pour l'âtranger |

Rip

BUCUREȘTI

IMPRIMERIA STATULUI
1910

BIUROUL SOCIETAŢII

Preşedinte : D-l Inginer I. IONESCU, Profesor la şcoala de poduri și șosele.

Secretar-perpetuu : D-l Dr. G.I. ISTRATI, Profesor de chimie organică la Universitate,
membru al Academiei Române, Splaiul General Magheru, 2.

Cassie»: D-l 1. MICHAESCU, Splaiul General Magheru, 2.

Bibliotecar şi Avhivav: D-l Dr. M. A. MIHAILESCU, Şst de lucrări la Inst. de chimie.

Vicepreședinți
Seoțianea de științe matematice Secţiunea de ştiinţe fizico-ohimice Secţiunea de științe naturale
D-l Ingin.A, G. loachimescu D-l Dr. A. Ostrogovich D-l Dr. Sava Athanasiu
Profesor la școala de poduri. Docent și conf. la Fac. de ştiinţe. Profesor universitar.
Secretari
D-l Dr. Traian Lalescu D-l Vasile Crasu D-l Dr. A. Pop. Băznoșeanu
Docent şi conf. la Fac. de ştiinţe. Chimist expert. Conf. la Facult. de ştiinţe.

Membrii în comitetul de redacție

D-l Dr. D. Emanuel D-l Dr. G. Miculescu i D-l Gr. Ștefănescu
Profesor universitar. Profesor universitar. Profesor universitar.
D-l Emil Pangrati D-l Dr. Al. Zaharia D-l Dr. Gr. Antipa
Profesor universitar. Profesor universitar Direct. Muz, de ştiinţe naturale.
D-l Dr. G. Țiţelca D-l Dr. Aug. Poltzer D-l Dr. D. Voinov
Profesor universitar. Prof. de chimie alim. la şcoala Profesor universitar.
de farm.

Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului

D-l Dr. Al. Myller D-l Dr. M, A. Mihăilescu D-l Dr. Max Reinhardt
Protesor Universitar. Şef de lucrări la Inst. de chim. Şef de lucrări la Lab. de miner

SUMARUL NUMĂRULUI 5

—_—.—

Lalesco Tr. — Introducere la teoria ecuațiunilor integrale. (Urmare) .). . . . . e
Babeș A. Dr.—Nouile reacțiuni pentru pigmenţi biliari (Torday şi Klier:. . . . . ..
Idem. — Contribuţiuni la dozajul compușilor clorului în secrețiunea stomacală . . . .
Pittard Eugene. — Anthropologie de la Roumanie. Etude de 50 crânes roumains d&poses
au Monastere de Varatic (Moldavie) . . . . . . E NEA OI a ENE
Pittard Eugene avec la collaboration de Mr. Henri Lagotala. — LA iso alole de la Rou-
manie. Contribution ă Vetude anthropologique des populations sporadi-
ques de la Dobrogea : les Lazes « e . .. . . . 7 Dalla o
Hans Wagner, Zurich. — Beitrag zur entomologisehen Fauna anii, Die arten il
Gattung Apion Hbst. (col.), vorzugsweise Gesammelt von Herrn A. L. Mon-
fan Oe o e . Sa san oi SG) a ANA aa. 6 4 iai o
Robert Ritter von Dombrowski. Mile romani:e, (Ueinan) Se sai oficii o
Comisia internațională pentru unificărea metoadelor de analiză a petrolului ș și drivătelor
sale și procesele-verbale ale şedinţelor. Secţiunea română. . . . . » E .
Coculescu N. — Observaţiuni meteorologice și astronomice pe lunile Spiess Și UE
LOniyeiei 040 E a a ED ee a No tz o Apo era

ȘES ES Se Se ieste Cote e ce Se Cote otet sote te sosete

ma 0
i Darea de seamă, discursurile şi comunicările ce s'au Î

Ji facut la Congresul şi Expozițiunea Asociaţiunii ro- A

i mâne pentru inaintarea şi răspândirea ştiinţelor, ţinut 14

A 1 ja Bucureşti î în 1903, a apărut de sub tipar. E,
| A, A 000)

i | "La volumul acesta, format 4„de 1710 pagine, pr e! fi
cum și la volumul Congresului din- -1902, ținut la Iași, „A
| (| având acelaș format şi. cu 664 pagine, conţinând mai, ji
ȘI multe planşe şi clişeuri, au dreptul toţi d-nii membrii |, A

i ai societăților de științe din lași și Bucureşti, şi toţi, „acei - E

Î cari au publicațiuni in aceste volume. | n A |
i i De -nii membrii din provincie cari dotesei a aveă' tă
I aceste volume sunt rugați a se adresă d-lui cassier al |

| Societaţii: de ştiinţe, Splaiul General Magheru, 2,

E E de

Pa
E ES IEI SEI, Sa

București, trimițând suma de 3 lei, prin iajauiclete sau a

—

KI e

mărci postale, pentru transport.

j Pentru particulari, volumul 1 (1902) costă 7 a)

NI ) pai îi I(4908) + na

i „Totodată, mai facem cunoscut d-lor membrii că a.
3] apărut și diploma de membru al Societăţii, care se tri=
» mite celor cari doresc să o aibă, plătind suma de 5 lei.
N

ANUL XIX. DECEMVRIE 1910 No. 6.

BULETINUL

“SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE

BUCUREŞTI—ROMÂNIA

SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 —

—— .z———

BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES
EA DE BUCAREST ROUMANIE

—— n ————

APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ŞI A COMITETULUI DE REDACŢIE

EL CUPRINDE :; PRUCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETAȚII ŞI MEMORIILE |

PRESENTATE, CONFERINȚELE FACUTE ÎN SÎNUL SOCIETATII, PRECUM ŞI DARI DE SEAMĂ

RELATIVE LA LUCRARILE NOI FACUTE ÎN STRAINATATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA

BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FACUTE DE ROMÂNI ÎN STRAINĂTATE
SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINATATE DESPRE ROMÂNIA

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEL IN ŢARA ȘI STRAINATATE
Prix de Vabonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour l'6tranger

BUCUREŞTI

IMPRIMERIA':STATULUI

IOLI

BIUROUL SOCIETAŢII

Preşedinte : D-l Inginer I. IONESCU. Profesor la şeoula de poduri şi şosele.

Secretar-pevpetuu : D-l Dr. GQ. 1. ISTRATI, Profesor de chimie organică la Universitate
membru al Academiei Române, Splaiul General Magheru, 2.

Cassier: D-] 1. MICHAESCU, Splaiul General Magheru, 2.

Bibliotecar și Ahivav: D-l Dr. M. A. MIHAILESCU, Sef de lucrări la Inst. de chimie.

Vicepreședinți
Secjianta de științe matematice Secțiunea de ştiinţe fizico-chimice Secţianta de științe naturale
D-l Ingin. A. G. loachimescu D-l Dr. A. Ostrogovich D-l Dr. Sava Athanasiu
Profesor” la șeoala de poduri. Docent și conf. la Fac. de științe. Profesor universitar.
Secretari
D-l Dr. Traian Lalescu D-l Vasile Crasu D-l Dr. A. Pop. Biznoșeanu
Docent și-conf. la Fac. de științe. Chimist expert. Cont. la Facult. de științe.

Membrii în comitetul de redacție

D-l Dr. D. Emanuel D-l Dr. C. Miculescu D-l Gr. Ștefănescu
Profesor universitar, Profesor universitar. Prefesor universitar.
D-l Emil Pangrati D-l Dr. Al. Zaharia D-l Dr. Gr. Antipa
Profesor universitar. Profesor universitar Direot. Muz. de ştiinţe naturale.
"Da Dr. Țiţeica D-l Dr. Aug. Poltzer D-l Dr. D. Voinov
Profesor universitar. Prof. de chimie alim. la şcoala Profesâr universitar,
de tarm.

Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului
|

D-l Dr. AL. Myller D-l Dr. M, A, Mihăilescu D-l Dr. Max Reinhardt
Profesor Universitar. Şef de lucrări la Inst. de chim. Şet de lucrări la Lab. de miner.

: SUMARUL NUMĂRULUI 6

Pag:

Proces-verhul al ședinței de la 28 lunie 1910 . .. . ...... E oc E CU aie 1201

“n = 2 >» » 1 Noemvrie 1910 a secțiunii matematice . . . . . „19209

= - = Ai pal DO va SAD ee] ca ae e a DS Dal statica ZI 0!

=> = 2 = » = 1 Decemvrie 1910 a secțiunii matematice . . . . „1904
Ultima listă de subscripţie sosită, pentru monumentele savanților M. Berttelot și Micu

Avogadro . .., E Ş 3 : E a ur Lo 05)

Lalesco Tr. — Introducere la teoria id ion i cteaje. (ala -0) Sea A eat Ane 4209;

Bungetzianu D. — H&sonance des lipuides. Vitesse du son dans les liquides . . . . . . 1994

Idem. — Ecouri de la Sonda de la Filaret (Parcul Carol I) din București . . . . .. . 1947
Montandon L. A. — Deux especes nouvelles de la Fam. Naucondae (Hem. >) Ea o ape 0 alo)
Robert Ritter von Dombrowski. — Ornis romanice. (Urmare) . . . 2. a MIEZ,
Coculescn N. — Observațiuni meteorologice şi astronomice pe lunile NE auaie și A Ă
oma nu) dead a 0 RITA MORO RON OD OR AVATAR

II]

-
pa

/
Eee e e dee Ce ce dee dee Ce dei

4
4

Darea de seamă, discursurile și comunicările ce s'au
făcut la Congresul şi Expozițiunea Asociaţiunii ro-

mâne pentru înaintarea și răspândirea ştiinţelor, ţinut

la Bucureşti în 1903, a apărut de sub tipar.

La volumul acesta, format 4”, de 1710 pagine, pre-
cum şi la volumul Congresului din 1902, ținut la lași,
având acelaş format şi cu 664 pagine, conţinând mai
multe planşe și clişeuri, au dreptul toţi d-nii membrii
ai societăţilor de științe din Iaşi şi Bucureşti şi toţi acei
cari au publicațiuni în aceste volume.

D-nii membrii din provincie cari doresc a aveă
aceste volume sunt rugaţi a se adresă d-lui cassier al
Societăţii de ştiinţe, Splaiul General Magheru, 2,
București, trimițând suma de 3 lei,prin mandat sau

mărci postale, pentru transport.

Pentru particulari, volumul 1 (1902) costă 7 lei, -

, ji > (490) SON
Totodată, mai facem cuhoscut d-lor membrii că a

apărut şi diploma de membru al Societăţii, care se tri-

“mite celor cari doresc să o aibă, plătind suma de 5 lei.

)
|
| a N (Se Ce AIP da pai ce a Sa See Pa a aaa A

5====5=5=5= === 5 5= = === ===

NC nat aa af aa mt e d di 2 = 4

Pepe pe ae = SS SS SEES SS ===>

)

fi
)
N

[=> ÎI

>
E

Internet Archive Audio

Featured

Top

Images

Featured

Top

Software

Featured

Top

Books

Featured

Top

Video

Featured

Top

Mobile Apps

Browser Extensions

Archive-It Subscription

Save Page Now

Full text of "Buletinul Societatii de Sciinte din Bucuresci, România = Bulletin de la Société des sciences de Bucarest, Roumanie"

See other formats